Castelul Cantacuzino, de la Belle Epoque pân\ azi

CasteluL Cantacuzino de la BelleEpoque pân\ azi

Sunt zorii unei zile senine de var\, cu cer de sticl\. Anul 1912. În castelul s\u de pe Valea Prahovei, inaugurat cu doar un an în urm\, Nababul, ajuns la venerabila vârst\ de 80 de ani, î[i soarbe în tihn\ cafeaua. Cu pa[i m\sura]i, se îndreapt\ spre fereastra dormitorului s\u, pe care o deschide larg, aerul în]ep\tor de munte p\trunzând în înc\perea decorat\ destul de auster. Privirile i se înal]\ spre crestele Caraimanului, pe fruntea c\ruia se odihne[te un nor zdren]uit. Cu excep]ia balconului, dormitorul s\u e singura înc\pere a castelului cu vedere spre mun]i. Prin]ul Cantacuzino zâmbe[te ca pentru sine [i morm\ie în barb\: “Am priveli[te de zece ori mai frumoas\ decât Carol I când iese pe terasa Pele[ului s\ î[i bea cafeaua”.

Scena de mai sus reprezint\ doar un exerci]iu de imagina]ie, pentru c\ arhivele Castelului Cantacuzino de la Bu[teni au disp\rut f\r\ urm\, împreun\ cu obiectele de

valoare din interiorul s\u, dup\ na]ionalizarea monumentalei cl\diri, în 1948. Îns\, vorbele au fost consemnate de istoricul Nicolae Iorga [i avem toate motivele s\ credem în veridicitatea lor, cunoscut\ fiind competi]ia dintre Grigore Constantin Cantacuzino, cel mai bogat român al timpurilor sale, cu o avere greu de estimat, [i Regele Carol I de Hohenzollern. De altfel, proiectul re[edin]ei de var\ a familiei Cantacuzino de la Bu[teni este un exemplu gr\itor, pentru c\ Nababul a dorit s\ îi dea o replic\ monarhului pentru Palatul Pele[. Ba mai mult, s\ îi demonstreze patriotismul s\u, alegându-l drept arhitect pe celebrul Grigore Cerchez, unul dintre artizanii stilului neoromânesc, spre deosebire de complexul de la Sinaia, care poart\ amprenta prusac\. {i mai este un adev\r în vorbele rostite de Prin]: castelul de la Bu[teni chiar ofer\ cea mai frumoas\ priveli[te de pe Valea Prahovei. Dup\ cum pot constata [i vizitatorii de azi, ai

c\ror pa[i sunt ghida]i prin înc\perile re[edin]ei, începând cu parterul, destinat pe vremuri primirii oaspe]ilor, [i continuând cu etajul, unde se afla spa]iul privat al Cantacuzinilor. În timpul turului, vor admira doar o foarte mic\ parte din obiectele originale care decorau castelul: [emineele din calcar de Albe[ti, cu motive suflate cu aur, vitraliile din sticl\ de Murano – care au fost înlocuite cu gratii în perioada în care au fost închi[i aici disiden]i politici, inclusiv Lucre]iu P\tr\[canu – cande-

labrul uria[, de 1,5 tone, turnat în bronz la Paris [i care domin\ sala de bal, tavanele cu picturile originale. Îns\, tablourile valoroase, tapiseriile, mare parte din piesele de mobilier, cele 129 de volume rare (edi]ii princeps [i manuscrise) din colec]ia personal\ a Prin]ului au disp\rut f\r\ urm\ dup\ na]ionalizarea din 1948. Nici pere]ii nu mai redau pictura original\, care a fost acoperit\ cu un strat gros de vopsea în perioada comunist\.

Nu se poate vorbi despre castelul de la Bu[teni f\r\ a-l men]iona pe Gheorghe Grigore Cantacuzino. S-a n\scut în 1832, an în care o epidemie de holer\ f\cea ravagii în vestul continentului european, în una dintre cele mai vechi familii din sudul Europei, comparabil\ ca influen]\ [i rol jucat pe scena politic\ din aceast\ parte a lumii cu familia Borgia. Cantacuzinii s-au refugiat pe t\râm românesc dup\ c\derea Constantinopolului, au dat trei domnitori, precum [i c\rturari, doctori, avoca]i. Prin]ul Cantacuzino era [colit la Paris [i se num\ra printre pu]inii români din vremea sa cu doctorat în Drept. A urmat o lung\ [i prestigioas\ carier\ politic\, fiind primar al Bucure[tiului, ministru în mai multe mandate [i de dou\ ori prim-ministru. Îns\, era cunoscut în epoc\ [i pentru excentricit\]ile sale. De[i considerat chibzuit, ca s\ nu spunem chiar zgârcit, nu ezita s\ arunce banii atunci când avea în minte un proiect m\re]. A[a cum a fost castelul de la Bu[teni, a c\rui construc]ie nu se [tie exact cât a costat, dar o asigurare f\cut\ în 1912 ar echivala cu suma de 20 de milioane de euro raportat la zilele noastre (informa]ie oferit\ de unul dintre ghizii castelului). Îns\, Prin]ul nu a apucat s\ se bucure foarte mult de re[edin]a de la Bu[teni, pe care a vizitat-o doar de dou\ ori: în 1911, la inaugurare, [i în 1912.

Moare un an mai târziu, l\sând în urma sa o avere uria[\.

Proprietatea a r\mas descenden]ilor s\i pân\ în 1948, când a fost preluat\ de comuni[ti. Vremelnic, castelul a fost transformat în muzeu, iar unii dintre vizitatorii în vârst\ î[i amintesc c\ erau adu[i aici în excursie, cu [coala, pentru a li se ar\ta „cum tr\iau chiaburii”. Ulterior, domeniul a fost preluat de Ministerul Afacerilor Interne [i timp de patru decenii a func]ionat ca sanatoriu pentru tratarea bolilor pulmonare. Era soarta cea mai bun\ pe care o puteau avea conacele na]ionalizate, în condi]iile în care multe dintre ele au devenit CAP-uri. La Cantacuzino erau tratate cazurile u[oare, iar cu câ]iva ani înainte de Revolu]ia din ‘89, devenise mai mult un loc în care se retr\geau în vacan]e [tabii comuni[ti, f\r\ s\ manifeste vreo afec]iune pulmonar\.

Îns\, abia în 2004, castelul a fost retrocedat familiei, mai precis Ioanei Cantacuzino, ultima urma[\ direct\ a Nababului, care a decis s\ îl vând\. Astfel c\ în 2008, cl\direa [i domeniul de aproape 1.000 de hectare au ajuns, dup\ mai mul]i proprietari, în posesia unui grup de investitori str\ini, Zamora Estate, care a început lucr\ri de renovare [i restaurare prin capital propriu. Doi ani mai târziu, por]ile castelului au fost din nou deschise pentru oaspe]i.

Iar ambi]ia actualilor proprietari nu se opre[te aici.

Que nocet docent

Deviza Cantacuzinilor - “Ceea ce r\ne[te, înva]\” - poate fi citit\ sub stema familiei, redat\ [i pe vitraliile din castel. Sau, într-o interpretare liber\, “ce nu te omoar\, te face mai puternic”, sintagm\ ce exprim\ dârzenia [i determinarea dup\ care s-au ghidat în via]\ vl\starele Cantacuzinilor, implicarea [i dorin]a lor de a-[i atinge ]elurile indiferent de piedicile ap\rute pe parcurs. Preluând, parc\, aceast\ deviz\, neam]ul Kurt Neuschitzer, administratorul domeniului, a venit cu planuri m\re]e la Bu[teni, hot\rât s\ nu cedeze în fa]a opreli[tilor.

Mai întâi, etajul castelului a fost transformat în galerie de art\, pentru ca vizitatorii s\ poat\ admira nu doar înc\perile frumoase, dar v\duvite de mobilier [i elementele decorative, ci [i expozi]ii temporare de art\, aduse din toate col]urile lumii. Galeria de Art\ a fost inaugurat\ în 2015, prima expozi]ie fiind dedicat\ pictorului spaniol Salvador Dali. Au urmat lucr\ri grafice ale arti[tilor Pablo Picasso, Marc Chagall, Vincent van Gogh, Henri Matisse, Henri de Toulouse-Lautrec, precum [i expozi]ii de art\ contemporan\ [i o mare expozi]ie de sculptur\ care a celebrat Centenarul Marii Uniri, aducând împreun\ 100 de sculptori români. Iar anul acesta, în luna mai, la castel vor ajunge ma[in\riile lui Leonardo da Vinci, geniul Rena[terii italiene.

În plus, Kurt Neuschitzer a v\zut oportunitatea ridic\rii pe domeniu a unui boutiquehotel de lux, care s\ fie afiliat la un lan] interna]ional de renume. Ideea a ap\rut ca urmare a numeroaselor solicit\ri de cazare primite de la turi[ti str\ini europeni, dar [i de pe alte continente. Dup\ incursiunea în trecutul familiei Cantacuzino, urmat\ de o cafea pe teras\, oaspe]ii de peste m\ri [i ]\ri î[i doreau s\ prelungeasc\ experien]a [i s\ se cazeze la castel. Lucru care, în prezent, e posibil, dar capacitatea de cazare este foarte mic\ pentru c\ exist\ doar dou\ variante: apartamentul Garden Suite, aflat în interiorul castelului, într-una din aripile cl\dirii, [i Hunter’s Lodge, o c\su]\ cu dou\ dormitoare, living cu buc\t\rie [i b\i.

Planurile de construc]ie a hotelului, care ar urma s\ aib\ 60 de camere, s-au înecat, îns\, în birocra]ia româneasc\, m\rturise[te Kurt Neuschitzer. „A fost un proces obositor”, spune neam]ul, „ceea ce ne-a f\cut s\ d\m înapoi o perioad\ [i s\ ne concentr\m pe dezvoltarea parcului, a restaurantului, s\ aducem calitate [i s\ sporim num\rul turi[tilor”. Îns\, nu acesta era motivul pentru care Zamora Estate achizi]ionase domeniul, continu\ el, ci pentru c\ v\zuse poten]ialul turistic uria[ [i inten]iona s\ dezvolte un resort de golf [i ski. Administratorul sper\ ca, dac\ totul decurge conform planului, anul viitor s\ înceap\ lucr\rile de construc]ie a hotelului.

Creme brûlée, s'il vous plaît!

Din pricina pu]inelor însemn\ri ce ne-au parvenit privind via]a la castel a Cantacuzinilor, nu exist\ informa]ii nici despre re]etele care erau preparate pentru ospe]ele [i recep]iile fastuoase g\zduite aici sau cinele doar în familie din Salonul Ardelenesc, decorat în stil rustic. Prin]ul Cantacuzino a vrut s\ î[i arate înc\ o dat\ patriotismul [i a ales s\ denumeasc\ înc\perea nu Salonul Fran]uzesc, dup\ moda

vremii, ci Ardelenesc, mai ales în condi]iile în care p\mântul românesc de peste Carpa]i nu f\cea parte din ]ara-mam\ la acea dat\.

Nu în Salonul Ardelenesc, aflat la etaj, ci la parterul castelului, ast\zi, vizitatorii î[i pot r\sf\]a papilele gustative cu mânc\ruri fran]uze[ti rafinate, un pahar de vin românesc sau de peste hotare [i, obligatoriu!, un desert. Pr\jiturile sunt preg\tite de un patiser [colit în str\in\tate, care merit\ toate laudele. Iar dup\ un crème brûlée des\vâr[it, vizita se poate încheia cu o plimbare în curtea castelului, unde

pot fi admirate sculpturi realizate de arti[ti autohtoni. Datorit\ atmosferei romantice, Cantacuzino a devenit [i unul dintre locurile favorite de pe Valea Prahovei ale îndr\gosti]ilor. Ba mai mult, nu lipsesc cererile în c\s\torie. Unde altundeva dac\ nu pe celebrul balcon al castelului?

Nu [tim dac\ Nababul era o fire romantic\ [i dac\, în dimine]ile în care se delecta cu cafeaua sa pe acela[i balcon, [i-ar fi imaginat c\ locul va deveni cadrul perfect pentru selfieurile îndr\gosti]ilor. Dar cu siguran]\ s-ar fi bucurat s\ vad\ c\ re[edin]a sa de var\ nu a fost l\sat\ în paragin\. A[a cum e cazul unei alte cl\diri monumentale construite de el –Micul Trianon de la Flore[ti. Pân\ la urm\, cei care fac diferen]a între o ruin\ [i un castel ce [ia rec\p\tat str\lucirea de alt\dat\ sunt oamenii. Acei oameni care vor ca lucrurile frumoase din jurul nostru s\ d\inuie. Iar Kurt Neuschitzer este unul dintre ei.