Petzoom 14 by Maravet S.A.

anul III, nr. 14 • octombrie - decembrie 2014 • 8,9 lei • 96 pagini

5 ISTORII canine „rasate”: • Rhodesian Ridgeback • Rhodesian Ridgeback • Finnish Spitz • Sussex Spaniel • Chinese Creasted Dog • Afghan Hound

EXCLUSIV

Nikola Eklemović, despre animalele de companie

SĂRBĂTORI de IARNĂ cu animalul de companie

Câini, PISICI, REPTILE, insecte, păsări decorative, peşti, animale mici

Totul despre

WORLD DOG SHOW Ricky şi-a răzbunat tatăl la Helsinki:

povestea primului Aff ffe e n p i n s c h e r CA M P I O N M O N D I A L

Hrăneşte-ţi câinele cu arome autentice italiene!

m o r A

Cu jambon crud, orez și lăptișor de matcă

i! o N

100% Bunăstare garantată 100% Produs în Italia 100% Ingrediente la 0 km* 100% Produs natural Aceasta este o re etă exclusivă pentru câini adul i, care a fost creată cu 100% şuncă crudă italiană: un aliment alternativ pentru animale de companie, care este uşor de digerat, şi are caracteristici organoleptice excelente. Trainer Natural a ales jambonul crud ca materie primă de calitate, care este un simbol, o garan ie a autenticită ii și a tradi iei originale din Italia. * Şunca crudă: ingrediente provenind de la "0 km", în scopul de a proteja mediul și de a compensa valoarea produc iei italiene.

Cuprins OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2014 • ANUL III - nr. 14

Sfaturi utile

56 De ce mi-aş adopta cel mai bun prieten 90 Moda de iarnă a animăluțelor

- moft sau necesitate? Ca pose sori de animale de com panie ne punem în mod ﬁresc cu toţii întrebarea: oare nu cumva are nevoie şi pisica sau câinele meu de o hăinuţă care să-i ţină de cald?

Rubrici 5 Editorial: 2014, cât un Jolly Joker 6 CACIB: Constanţa, Ploieşti, Alba Iulia 52 Dosar: Câini utilitari 54 Simţurile câinelui 88 Interviu: Nikola Eklemović, despre animalele de companie

4 Câinele

SPECIALIŞTI

bionic - Animal cu handicap locomotor? Viaţa nu se sfârşeşte aici: există proteze veterinare care le pot face viaţa mult mai bună şi să se bucure de continuarea traiului. 58 Tratamentul anxietăţii şi al fobiilor la câini 61 Produse din plante pentru îngrijirea părului şi a fanerelor - Dr. Weisz Levente recomandă Keravita, un produs 100% din plante, pentru îngrijirea părului şi a fanerelor la câini şi la pisici. 8 WDS 2014. Totul despre World Dog Show şi povestea lui Ricky, primul exemplar din rasa Affenpinscher care a câştigat „Mondialele”.

70 IEPURE POLONEZ. Primul fapt frapant în privinţa urechiatului este că, în poﬁda nu melui său, nu este originar din Polonia. De aici, o serie de posibile scenarii cu privire la originile sale.

18 Campionatul Mondial de Ascultare (Obedience) s-a încheiat cu victoria lui Saska, un Border Collie din Germania.

72 Zebra Australiană, în topul crescătorilor de păsări decorative.

36 RHODESIAN RIDGEBACK. Câinele jumătate ogar, jumătate copoi care a adus o serie de aspecte inedite speciei canine şi ai cărui strămoşi erau singurii capabili să hăituiască şi să ajute la prinderea leilor africani. Rasa şi-a primit numele după locul de baştină.

78 DISCUS. Elegantul şi impetuosul Symphysodon discus se pregăteşte să aniverseze în cu rând cel de-al 1 75-lea an de domnie neîntreruptă printre exoticele vieţuitoare care populează acvariile de apă dulce din întreaga lume.

42 De la S tump citire - un fascinant remember al unui bătrân nume Susse x Spaniel care s-a încăpăţânat să câştige la Westminster la vârsta de 10 ani!

82 Una dintre cele mai răspân dite specii de melc din acv ariile noastre, trăind în armonie cu peştii, coabitanţii săi, este Pomacea bridgesii.

48 AFGHAN HOUND. Controversa din jurul vânăt orului aristocrat: Murray vs. Amps. 66 Pisica din rasa Balinese nu este originară din Bali. Rasa este, de fapt, o Siameză cu păr lung, genă interpretată ca o ciu dăţenie, deşi a apărut natural. Considerate „Siameze defecte”, la începutul secolului al XIX -lea, crescătorii erau... ruşi naţi, convinşi că Balinezele erau rezultatul unor linii impure.

octombrie - decembrie 2014

84 SCORPIONUL IMPERIAL. Actorul din sa vana africană, o vedetă... toxică.

92 ZOOREVELION. Despre animalele de companie şi sărbătorile de iarnă.

Câinele bionic

de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2014 anul III, nr. 14 ISSN 2285 - 0236

ste firesc să arătăm co mpasiune şi să sărim în ajutorul semenilor noştri cu dizabilităţi, dar cum reac ţionăm în faţa unui animal cu handicap? Cel mai probabil ne arătăm îngrijorarea, verbal, rostind „sărăcuţul”, şi mergem mai departe convinşi că nu putem face nimic ca să-l ajutăm. În caz că apar remuşcările în urma lipsei de ajut or, ne liniştim cu ideea că nu este un om pentru a-i put ea pune o proteză, în caz că-i lipseşt e vreun membru. O idee falsă. Partea frumoasă este că există proteze veterinare care le pot face viaţa mult mai bună şi că se po t bucura din nou de viaţă, aşa cum s-a întâmplat cu Naki’o, un metis din SU A care a primit proteze pentru toate cele patru picioare. Naki’o şi-a pierdut labele de la picioare şi o par te din coadă din cauza degerăturilor - a fost abandonat de când era pui într -un subsol şi a suferit îngrozitor. Dar, datorită unor oameni cu suflet mare, a tre-

www.petzoom.ro

revistă editată de S.C. MARAVET S.R.L. Director: dr. Korponay Ferenc

cut cu bine printr-o operaţie în care i s-au ataşat patru proteze. Astfel a devenit unicul câine cu pr oteze la toate picioarele. Nor ocosul a f ost salvat de o asist entă veterinară, Christie Pace, care a organizat o campanie de strângere de f onduri pentru două proteze pentru picioa rele din spate, care costau apr oxi• Se tot vorbeşte despre

oamenii bionici, dar, mai nou, animalele ne însoţesc şi în această călătorie iniţiatică în lumea tehnologiei şi a bunăvoinţei. mativ 2.000 de dolari. Intervenţia a fost făcută de compania Orthopets, care a luat decizia ca protezele pentru picioarele din faţă să fie puse gratuit. „Când am văzut cât de bine se descurcă cu pr otezele din spat e şi cât de mult se străduia să-şi f olosească şi celelalt e două labe din faţă, am hotărât să le aplicăm gratuit”, a e xplicat proprietarul Orthopets, Martin Kauffman. Labele ne amputate chirurgical ale lui Naki’o au ridicat doctorilor câteva probleme la operaţie. Picioarele câinelui erau inegale şi vindecat e foarte rău, iar asta a făcut int ervenţia puţin mai dificilă. Până la urmă a f ost reconstruită, chirurgical, structura osoasă. După operaţie, medicul a declarat că frumuseţea de a lucra cu anima lele constă în f aptul că acest ea îţi dau un răspuns imediat şi sincer. Pozitivismul, tehno logia aplicată în scopuri bine făcătoare, omenia şi respectul faţă de tot ce ne în conjoară fac ca şi lumea animală să aibă parte de lucruri excepţionale.

Project manager: ing. Attila Geiger attila.geiger@petzoom.ro Redactor şef: Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro Editor: Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro Layout - DTP: C.A.V.G. Design design@petzoom.com ECHIPA REDACŢIONALĂ Andreea Archip (Bucureşti) Corina Berciu (Maramureş) Oana-Cristina Butta (Timiş) Răzvan Buzoianu (Bucureşti) Liviu Cătană (Iaşi) Miruna Chiriac (Bucureşti) Oana Raluca Ciceu (Cluj) Anca Zoe Georgescu (Cluj) Roxana Grosu (Bucureşti) Daniel Purcaru (Maramureş) Sandra Stoler (Arad) Doris Savu (Bistriţa-Năsăud) Livia Şchiopu (Braşov) Olimpia Triţă (Sibiu) Dragoş Tudose (Argeş) Consultanţi, experţi, colaboratori: dr. Weisz Levente dr. Konyicska Tiberiu CONTACT

Baia Mare (jud. Maramureş) str. Maravet nr. 9 tel./fax: 0262.211 964 tel.: 0753.151.632 e-mail: redactie@petzoom.ro www.petzoom.ro TIPAR:

INEDIT

• Conţinutul revistei „Petzoom” nu poate ﬁ preluat şi repr odus decât cu acor dul scris al S.C. Maravet S.R.L. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor acestora. În cazul unor personalităţi citate sau al reprezentanţilor unor instituţii, responsabilitatea juridică le aparţine acestora.

octombrie - decembrie 2014

E D I TO R I A L

2014, cât un Jolly Jocker

… de vreo trei zile priv esc, din când în când, această „f oaie” virtuală, rămasă imaculată până acum. Aproape că eram decis să o las aşa, fără lit ere-nşirate, fără cuvinte. Mi-aş ﬁ asumat decizia, nu-i vorbă, dar mai rămânea să-mi găsesc argument ele. Pentru că, vedeţi voi... nu ştiu dacă înaint e de perioada Vermont (Noua Anglie, verdele tărâm al irochezilor şi algonquinilor) sau după, dacă înainte de a-l crea Mowgli sau doar după ce-a desăvârşit-o pe mangusta RikkiTikki-Tavi, sir Kipling a ajuns la concluzia următoare: cuvintele sunt, desigur , cel mai puternic drog folosit de omenire. Joint, please! Avem interdicţie, domnule Kipling, poate nu ştiaţi, s-a schimbat legislaţia de la sfârşitul veacului al XIX-lea.

... aşadar, să-nşirăm litere, repede, pentru că se t ermină anul, al treilea din istoria revistei „Petzoom” (se zice că primu-i de-nceput, al doilea e de obişnuit, iar al treilea-i cu noroc). Apropo de cifra 3, a f ost un 2014 în care chinologia r omânească a obţinut un loc III în grupele FCI la World Dog Show, taman în Helsinki, Ţara lui Moş Cră ciun. Bătrânul cu barbă albă şi cocoşat de daruri a venit mai devreme pentru micul Jolly Joker, Teckel-ul născut în urmă cu doi ani în Baia Mare, în canisa Zoldachs a doamnei Eva Majoros (aceeaşi care anul trecut ob ţinea pentru România, cu alt produs al canisei sale, Zoldachs Filosoﬁc, singurul loc IV în grupele FCI la W orld Dog Sho w-ul din Ungaria).

... poate era mai comod să caut argumentele pentru a e xplica foaia „goală”, pentru că am observat în ultimul timp că bilan ţul anual a început să semene, din ce în ce mai mult, din Cătălin Vischi motive care-mi scaredactor şef pă, cu o înmormântare - deşi vin sărbăt orile de iarnă -, unde despre „mort” se vorbeşte numai de bine, de parcă acesta ar ﬁ coabitat în Rai, cu îngerii, şi nu pe Pământ, cu noi, toţi. ... „e sfârşitul anului, domnule, ab ţine-te măcar acum de la critici! Să ciocnim o cupă, să ne simţim bine...”. În sloganul acesta, pe care sunt convins că l-aţi auzit de nenumărate ori din gura mult or „bilanţişti”, expresia „să ne simţim bine” are cono taţia „să ignorăm ceea ce nu ne convine”. Dar ignorându-ne greşelile, nu rămâne riscul de a le repeta, oare? Teama de recunoaştere a propriilor greşeli ar trebui să declanşeze o muncă, asiduă chiar, pentru găsirea soluţiei care să-ndrepte problema existentă, însă, din cauza fobiei că ne-am put ea astfel autoleza orgoliul, a rămas cel mai periculos pas către stagnare ori regres.

... se termină 2014, un an cât un Jolly Jocker, greu, dar pe care n-am vrea să-l schimbăm pentru nimic în lume (bine, poate ... un rezultat ignorat în ţară, reacţie doar câteva decizii, pe ici, pe colo, dar ce-ar care ar trebui să genereze o meditaţie a - însemna viaţa noastră dac-am trăi o perpetuă dâncă a celor de pe Bulv erdul Dinicu Go- perfecţiune, care ar mai fi f armecul ei?). La lescu nr. 37 din Bucureşti, pentru că, până final, n-aş vrea să sune ca un şablon, dar la urmă, presa poate avea lipsuri de infor- este, însă unul în care cred - e ca un semn de maţii, însă nu poate fi acuzată de rea-voinţă circulaţie, te enervează, dar te păstrează în în mediatizarea acestei performanţe (a chi- viaţă. Vă mulţumim că ne-aţi f ost alături şi nologiei româneşti!). Însă pentru a mediatiza în 2014 cu bune şi mai puţin bune şi pest e rezultatul României, datoria Asociaţiei Chi- mulţumirile astea, care nu-s de com plenologice Române era să anunţe această zenţă!, gândul meu se îndreaptă spre cei per formanţă (şi nu doar pe aceasta, ci şi pe care au transf ormat un pr oiect, Petzoom, cele inferioare ei, însă merituoase, obţinute într-un fapt: Livia, Sandra, Raluca, Corina, de cei 47 de crescători români care au par- Andreea, Roxana, Oana, Miruna, Olim pia, ticipat pe banii lor la cel mai mare e veni- Răzvan, Dragoş, Dani, Le vi, Cosmin, Atti şi ment anual organizat sub egida FCI, însă Ferko. Lor şi vouă, tuturor, un gând bun la fireprezentând România şi AChR). nal de an, sărbători fericite. La mulţi ani!

Redacţia octombrie - decembrie 2014

vă ur ează Săr bător i Fer icite! 5

CIOBĂNEŞTI ROMÂNEŞTI

Brăduţ, campion naţional absolut de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

edrept omis de mijloa cele de informare - deşi Asociaţia Chinolo gică Română (AChR) l-a anunţat ca fiind extrem de important pentru viitorul internaţional al raselor canine originare din ţara noastră (practic, a fost ultima vizionare a raselor de ciobăneşti româneşti înainte de invitarea delegaţilor Comisiei Ştiinţifice şi de Standarde a Federaţiei Chinologice Internaţionale (FCI), or ganism care trebuie să întocmească raporturile de omologare def initivă a Mioriticului şi Carpatinului, iar în

cazul în care acest e rase vor primi avize favorabile, vor fi discutate în 2015, în Adunarea Generală FCI) -, Campionatul Naţional pentru Ciobăneşti Româneşti - ediţia 20 14 s-a desfăşurat la Com plexul Sportiv Studenţesc „Tei” din Bucureşti.

Apel la conştiinţă

fost descalificat, fiind considerat de arbitrul Petru Muntean ca fiind „câine atipic” - adică nu îndeplinea toate caracteristicile obligatorii ale rasei. Mare deziluzie pentru stăpânul său să afle (chiar în tim pul unei competiţii de asemenea amploare!) că are un câine care doar seamănă cu Bucovineanul, dar care nu e de cât un metis. Şi pentru că am po menit de juraţi, patru arbitri au dat verdictele la această ediţie a Campionatului Naţional: Zsolt Molnar (pentru Ciobănesc Românesc Mioritic - rasă omologată pr ovizoriu pe plan internaţional de către FCI, în 2005), Anca Giura (pentru Ciobă nesc Românesc Carpatin - rasă omologată provizoriu pe plan in ternaţional de către FCI, în 2005), Petru Muntean (pentru Ciobănesc Românesc de Bucovina - rasă omologată provizoriu pe plan int ernaţional de către FCI, în 2009) şi Cristian Vântu (pentru Ciobănesc Românesc Corb - rasă omologată pe plan na ţional).

Consiliul Director al A ChR a făcut „apel la conştiinţa şi responsabilitatea crescătorilor şi proprietarilor” de ciobăneşti r omâneşti, invitându-i să par ticipe la acest „eveniment de im portanţă majoră pentru rasele autohtone”. Pentru a atrage un număr mare de exemplare de calitate, taxa de participare a fost modică (30 de lei), iar numărul celor înscrişi în competiţie a fost încurajator, 225. La start, însă, s-au prezentat doar 174 de câini, 51 fiind absenţi. Dintre participanţi, câţiva nu au f ost arbitraţi, fiind descalificaţi pe conside rent de agresivitate a exemplarelor respective - e drept, mult mai puţine Campionii cazuri decât la un CACIB, de exemplu. Dintre descalif icaţi, de semClasa „mezinilor” (3-6 luni) a nalat un singur caz, halucinant. Un mascul de Ciobănesc Românesc de fost dominată de O'Neaoş De Runc, Bucovina, înscris la clasa Junior , a un mascul de Ciobănesc Românesc octombrie - decembrie 2014

Mioritic născut în 20 iulie 2013, din linia de Runc a lui Petru Mustea din Vatra Dornei (proprietar: Monica Dumitrescu), un Puppy obişnuit cu victoriile la clasa sa în 2014. Categoria câinilor de 6-9 luni, Baby, a f ost adjudecată de „mun teanul” Dobrin De Ţara V rancei (în vârstă de 6 luni), din rasa Ciobănesc Românesc de Bucovina (proprietar: Chiriac Vasilache din comuna Măi căneşti - judeţul V rancea), iar spe ranţa „româneştilor” a fost declarată Cerna De Tohanul Nou, o femelă de Ciobănesc R omânesc Mioritic, născută în 1 3 februarie 2013 şi aflată în proprietatea prahoveanului Ionuţ Ungheanu din Buşt eni. Fiică a Piei de Runc, Cerna a fost Best of Breed, Best Junior şi R ezerva BIS, o postură cu care a început din acest an să se obişnuiască chiar şi la competiţiile internaţionale (CACIB Ploieşti, de exemplu). „Bătrânul” Haiduc, un Carpatin cu o vastă experienţă în expoziţii şi ajuns la venerabila vârstă de 10 ani, a câştigat clasa Veteran - acest exemplar îi aparţine lui Mugurel Besa din Satu Nou (comuna Cetate, judeţul Bistriţa-Năsăud). Pe podiumul celui mai râvnit

octombrie - decembrie 2014

trofeu, Best In Sho w (BIS), s-au clasat: pe locul 4, Ghinda de Baltag (o femelă de Carpatin născută în 11 iulie 2008 şi aflată în pr oprietatea bucureşteanului Cătălin Ionete), pe locul 3, Zăgan de Predeal (un mascul de Corb în vâr stă de un an şi cinci luni al braşo veanului Sebastian Fleşieru), pe locul 2, Cerna de Tohanul Nou (Mioriticul care s-a impus şi la clasa Junior), iar pe locul 1 s-a situat un Ciobănesc R omânesc de Bucovina venit din V rancea. Brăduţ (proprietar: Chiriac Vasilache din Măicăneşti), fiul lui Crai de Bâr-

nova, împlinise 2 ani cu doar o săptămână înaintea Campionatului Naţional şi şi-a făcut cadou titlul de „Cel mai bun ciobănesc r omânesc în anul 2014”, titulatură pe care o va deţine până anul viitor.

Lupta ciobănescului românesc Conform FCI, omologarea unei rase canine porneşt e de la omologarea naţională, urmată de omologarea internaţională provizorie (situaţie în care se află rasele Mioritic şi Carpatin - din 2005 - şi de Bucovina - din 2009). Omolo garea internaţională a unei rase se decide după cel puţin 1 0 ani de la momentul acordării omologării internaţionale provizorii, timp considerat necesar pentru selecţia exemplarelor de montă şi stabilizarea rasei respective, şi doar în urma unei reexaminări de către o comisie a FCI, de al cărei rezultat depinde recunoaşterea definitivă a rasei. România nu are nicio rasă canină omologată definitiv la nivel internaţional. În 2015, se decide dacă Mioriticul şi Carpatinul devin rase omologate definitiv, iar în 2019, dacă Bucovineanul va fi recunoscut ca rasă în întreaga lume.

WORLD DOG SHOW 2014

Ricky a câştigat „Mondialele” pentru Indonezia

• Rasa Affenpinscher îşi ia revanşa la World Dog Show de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

icky şi-a răzbunat tatăl la Helsinki şi a câştigat „Mondialele” pentru Indonezia, după ce la ediţia din 2010 a World Dog Sho w (WDS) - des făşurată tot în Peninsula Scandinavă, în Danemarca -, tatăl său, Banana Joe, de la canisa V . Tani Kazari a olandezului Mieke Cooijmans, pierdea „la mustaţă” titlul Best In Show (BIS) la această competiţie - câştigat de Pudelul sue dez Smash JP T alk About, plecând acasă „doar” cu Reserve BIS. Despre Banana Joe, numai de bine. Stăpânul său, care i-a dat numele după personajul interpretat de Bud Spencer în filmul regizat de Stefano Vanzina, a per severat şi, trei ani mai târziu, l-a dus pe „ghinionist” spre cel mai prestigios titlu din lumea canină: BIS la W estminster, Joe (un câine extrem de inteligent, care reacţionează la comenzi date în patru limbi: engleză, olan deză, spaniolă şi germană) de venind primul Af fenpinscher care a câştigat la Madison Square Garden. Numai că în anul „ghinionului”, Mieke Cooijmans a gândit o montă

• Tricky Ricky From Yarrow-Hi Tech, campion mondial absolut ce s-a dovedit inspirată: Joe şi o frumoasă campioană din canisa sa, Un Coupe de Soleil V . Tani Kazari. Unul dintre rezultat ele iubirii celor doi Affenpinscher s-a numit T ricky Ricky From Yarrow-Hi Tech („Ricky”, pe numele de pet) şi a fost crescut, împreună cu alţi fraţi ai săi, în canisa americanilor Beth Sweigart şi dr. William Truesdale, iar apoi a f ost luat în co-proprietate de indonezia nul Jongkie Budiman şi „părint ele spiritual”, Mieke Cooijmans (Olan da). Astăzi, la vâr sta de 3 ani, Ricky, excelent condus în ring de

handlerul thailandez Tor Chaiyah, a devenit campion mondial absolut, titlu ratat în 2010 de cel care avea să-i devină tată. Urmează să aflaţi cum a câştigat pentru prima oară Campionatul Mondial un câine din rasa Affenpinscher şi cum s-au desfăşurat ostilităţile în Finlanda.

... alegerea Trecutul e Budapesta, prezentul e Helsinki, iar viit orul e Milano. FCI a decis ruta campionatului mondial al câinilor de rasă, recom pensându-şi vechii membri cu titlul de organizator al uneia dintre cele mai mari competiţii canine. După ce anul trecut v ecinii noştri maghiari au primit acest privilegiu ca o re cunoaştere a faptului că în urmă cu 80 de ani Asociaţia Chinologică Maghiară s-a înscris în organizaţia mondială de profil, în 2014 Finlanda a fost desemnată gazdă, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la înf iinţarea Suomen Kennelliitto - Finska Kennelklubben ry (asociaţia naţio nală chinologică din „Ţara celor o mie de lacuri”, cea mai v eche din Peninsula Scandinavă şi una dintre cele mai mari din lume, cu pest e 135.000 de membri şi 1 .700 de octombrie - decembrie 2014

• Câştigătorii grupelor FCI 1, 2 şi 3 (detalii în clasament) cluburi, revista editată de această organizaţie, „Koiramme”, fiind cea mai citită din ţară, a vând peste 380.00 de citit ori). Bonus, WDS 2013 i-a recompensat pe finlandezi cu o treime din titlurile supreme: trei BOG şi un vicecampion mondial absolut (la grupa 7 - un Gordon Setter -, la grupa 9 - un Lhasa Apso, care avea să f ie desemnat şi R eserve BIS - şi la grupa 1 0 - un Azawakh). După premii, a urmat anunţul

octombrie - decembrie 2014

care a oficializat Finlanda în postură de organizatoare a ediţiei din acest an. Însă „Ţara celor o mie de lacuri” nu se afla la prima organizare a competiţiei mondiale, în 1998 reuşind să adune la startul WDS peste 16.500 de câini din 45 de ţări, evenimentul fiind vizionat de 60.000 de vizitatori. Aşadar, pe lân gă tradiţie era invocată experienţa. Şi asta a fost demonstrată şi scepticilor. Ediţia din acest an a f ost organizată în capitala fostului Mare

Ducat al Imperiului Rus, la Helsinki, metropola care concentrează aproape 20% din populaţia celei mai rarefiat populate ţări din UE şi una dintre cele mai bogat e din lume, cu un venit anual pe cap de locuit or de 49.000 de dolari, salariul mediu lunar depăşind 4.200 de dolari - pentru o mai bună com paraţie, România are un v enit anual de 12.808 dolari pe cap de locuit or, adică aproximativ o treime din media Uniunii Europene.

• Câştigătorii grupelor FCI 4, 5 şi 6 (detalii în clasament)

... la Helsinki

concurenţilor, fapt care ar trebui să dea de gândit organizaţiei mondiCompetiţia s-a desfăşurat în ale). De pildă, câştigăt orul Crufts weekendul 8-10 august, în estul dis- din acest an, Pudelul brun-alb Af terglow Maverick Sabre, v enit din trictului Pasila (o suburbie a capitalei Finalndei edificată în cea mai Peru, nu şi-a câştigat nici măcar mare parte la începutul anilor '80, grupa, irlandeza Ann Ingram decla în plină perioadă de e xpansiune a rându-l câştigător pe un cunoscut al ringurilor r omâneşti, Maltese-ul prefabricatelor), în Expo and Convention Centre, mai cunoscut de lo- Cinecitta' Sasha Bar on Colen, din calnici sub denumirea Messuk es- Italia - inutil să amintesc că în 2015 kus, şi a reunit 21.247 de câini din WDS se va desfăşura în Italia. Cei încă neimpresionaţi e ne58 de ţări (4 7 dintre aceştia f iind cesar să afle că echipa de organidin România) şi 116 arbitri din 3 1 de ţări (R omânia nu a a vut niciun zatori, condusă de arbitrul int ernareprezentant) care au jurizat în... ţional Kari Järvinen, a rezervat cinci 100 de ringuri (dintre care opt exte- ringuri unei singure rase: Finnish rioare). Un amănunt int eresant: Lapphund (un Spitz de talie medie, multe rezultate au fost mult contes- străvechiul câine al etnicilor Samii, tate (deşi acest f apt nu a dus la cărora noi le spunem laponi, fără să conştientizăm că acesta este un schimbarea vreunui rezultat, e prima dată când arbitrii FCI se con- termen peiorativ). Explicaţia e sim fruntă cu o opoziţie atât de făţişă a plă. Rasa este extrem de populară

în Scandinavia, iar decizia organizatorilor de a lăsa înscrierea gratuită a câinilor din rase originare din Finlada au dus la un record de participare greu de egalat vreodată: 526 de exemplare de Finnish Lapphund (sunt CACIB-uri care se des făşoară cu mai puţini câini). Ceremonia de deschidere a adus drapelul albastru al FCI în arenă, iar în difuzoare s-a auzit imnul ţării gazdă, int erpretat de cân tăreaţa de operă Anglika Klas. „De-a lungul anilor, în Finlanda au a vut loc unele dintre cele mai bine organizate spectacole canine şi dat orită acestui aspect e venimentele de acest gen au devenit extrem de populare în ţara noastră şi din ce în ce mai mulţi oameni au par ticipat şi s-au implicat în competiţii chinologice. E minunat că au pătruns crescătorii de câini din Finlanda în elita spectacolelor chinologice. Acest WDS of eră proprietarilor şi crescătorilor noştri o opor tunitate suplimentară de a prezenta întregii lumi magnificele noastre ra se native”, a subliniat Kari Järvinen, preşedintele FCI World Dog Show 2014. Iar primarul din Helsinki, Jussi Pajunen, desemnat „patronul oficial” al WDS 20 14, a precizat că „est e fascinant că vom fi gazde vreme de un week-end pentru zeci de mii de câini, toţi inteligenţi, frumoşi şi plini de farmec! FCI World Dog Show este comparabil cu Campionatele Mondiale, poate chiar cu Jocurile Olim -

octombrie - decembrie 2014

• Câştigătorii grupelor FCI 7, 8 şi 9 (detalii în clasament) pice ale lumii canine, urmând să încununeze campionul din pest e 21.000 de exemplare excepţionale”. În fine, tot live a f ost asigurată şi muzica dintre pauze, responsabilă de acest aspect fiind o trupă locală condusă de Jimmy Cola (alias Jussi Mikkolan), iar postura de comentator a fost asumată de fostul model Leena Sarvi-Hannikainen, care a făcut anunţurile într-o manieră fermecătoare atât în finlandeză, cât şi în engleză. Preţul de 15 euro biletul de intrare (8 euro pentru copiii între 4 şi 12 ani) nu a constituit o piedică pentru pasionaţi, organizatorii anunţând peste 53.000 de vizitat ori în cele trei zile ale e venimentului. O alegere inspirată şi inedită, ar tistul

în sticlă Tarmo Maaronen (51 de ani) a creat designul unic al trofeelor oferite câştigătorilor de la World Dog Show 2014, acesta fiind ales de organizatori pentru contract după ce, în 2012, a e xpus câteva lucrări, nişte clowni (din sticlă, e vident), în parcul Linnanmäki.

... prima zi Trei grupe (2, 4 şi 8 - cunoscute sub denumirile „Pinscheri, Molossoizi şi Ciobăneşti”, „Teckeli” şi „Câini de Apă”) au intrat în concurs în prima zi a WDS. Grupa a doua a oferit primul câştigător, cel care avea să conf irme proverbul „Cei din urmă vor fi cei dintâi”, pen-

• Câştigătorul grupei FCI 10 (detalii în clasament) octombrie - decembrie 2014

tru că Tricky Ricky F rom Yarrow-Hi Tech, deţinut în coproprietate de indonezienii Jongkie Budiman şi None None şi de olandezul Miek e Cooijmans, avea să triumfe şi în concursul suprem, devenind primul Affenpinscher câştigător al titlului Best In Show la WDS 2014. Micuţul Ricky (3 ani) a fost urmat în clasamentul grupei de uriaşa „negresă” P ouch Cove's Southwind I Lo ve Lucy At Cayuga. Pouch este din rasa Ne wfoundland, iar proprietarul ei, Riccardo Quartiglia din Italia, a importat-o din canisa lui P eggy Helming din New Jersey (SUA). Locul 3 i-a revenit unui Miniature Schnauzer negruargintiu din Spania - Steadlyn Recognition („Reccon” pe numele de pet, proprietar Conti Mia Ejer stad) -, iar pe 4 s-a situat un Bo xer din Rusia: Sat`Elit Van Helsing (proprietar Elena Gornova), născut în 22 ianuarie 2012 în canisa rusoaicei Anna Pryamilova. Grupa Teckelilor avea să aducă României prima şi singura clasare pe un podium mondial, performanţă senzaţională datorată exclusiv băimărencei Eva Majaros. Arbitrul a fost poate unul dintre cei mai competenţi în mat erie de Teckeli la nivel mondial, candianul Guy Jeavons. Născut în Rhodesia (actuala Zimbabwe), într-o familie crescătoare de Teckeli, Jeavons a trăit până în 1998 în Africa de Sud, fiind proprietarul canisei Grand Gables, specializată pe rasa Ciobănesc Scoţian (Ciobănesc de Shetland, pentru 11

pretenţioşi) - a f ost 10 ani pre şedintele clubului naţional al rasei în Africa de Sud. În urmă cu 1 6 ani a emigrat în Ontario (Canada) şi, împreună cu par tenerul său de viaţă, Mark McMillan, este mândru să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea chinologiei mondiale. Jea vons a decis că dintre t oţi cei 831

(!) de Teckeli care s-au întrecut în opt ringuri, începând de la ora 8.45, cel mai apropiat de perfecţiune este Dolce Fontana Di Trevi (proprietar Annaluce Saletti), care a v enit din Roma (Italia). Alpheratz Just Do It (al spaniolului Enrique Boza) a venit pe locul 2, iar „br onzul” i-a revenit lui Zoldachs Jolly Jok er (născut în

20 noiembrie 2012, în canisa din Baia Mare a lui Eva Majoros), situat anul trecut pe locul... 37 în ierarhia „Cel mai bun câine de rasă al anului 2013 în România” - fapt ce ar trebui să dea de gândit A ChR, măcar să modifice titulatura com petiţiei în „Câinele care a adunat cele mai multe puncte în 2013”, ceea ce ar

octombrie - decembrie 2014

fi mai aproape de realitate. În fine, pe 4 a fost Magik Rainbow Givenchy Hot Couture, din v arietatea Miniature Smooth-haired - proprietar Victoria Ivanova din Rusia. Ultima grupă a zilei a fost cea a câinilor „de apă”, unde a triumfat Pbj's Back In Black („Cole”), un American Cocker Spaniel deţinut în coproprietate de Michael Krist ensen din Danemarca şi americanii Beauté şi Jamie Pruitt - ultimii doi f iind şi patronii canisei în care s-a născut. Podiumul a fost completat de Riera Domenika (3 ani), o frumoasă Gol den Retriever din Moscova - Rusia (proprietar L. P etrov), pe locul 3 a fost femela Almanza End Of Discussion (3 ani, rasa Flat Coat ed Retriever, proprietari: Ulin Ragnhild şi Bengt Danielsson din Suedia), iar

octombrie - decembrie 2014

cunoscători, King (care a f ost condus în ring de handlerul galez W arren Bradley) câştigând în mar tie 2014 Grupa Terrierilor la Cruf ts şi fiind declarat Regele Terrierilor. Pe locul 2 s-a clasat Dy ouknowwhatimean, un Bull Terrier deţinut de lo... ziua a doua calnicul Janne Ahv enainen (FinPatru grupe FCI (3 - a Terrier- landa), urmat pe podium de ilor -, 5 - Spitz şi Primitivi -, 6 - Copoi Texforrier Get Off My Cloud (rasa Fox - şi 10 - Ogari) şi primii câştigăt ori Terrier, varietatea Smooth-haired finlandezi de grupe, cam ăsta a fost proprietari: Molli Nyman şi Laitinen bilanţul celei de-a doua zile a WDS Sari - Finlanda) şi Debonaire's Hold 2014. În Grupa 3 (arbitrată de sue- Me Now (rasa Yorkshire Terrier, prodezul Dan Ericsson) a câştigat King prietar: Bernice Unden din Suedia). Grupa 5 a f ost dominată de Arthur Van Foliny Home, un Fox Terrier tricolor varietatea Sârmos, deţi- finaldezi, fiind adjudecată de Dra nut în copr oprietate de belgienii gon House Mr Jones, un Shiba de Rony De Munt er şi Wink el Dieny ţinut de Marjo Puranen din Finlanda Uiterwijk şi influentul brazilian Viktor şi Sandi Smith din SU A, urmat de Malzoni Jr. Nicio surpriză pentru Cabaka's Everything I Do (rasa

pe 4 s-a clasat un Portuguese Water Dog în vârstă de 6 ani: Tajmadoran Palmeiro („Rico”, pe nume de pet, proprietar: Jaana Railamaa - Finlanda).

Samoyed, proprietari: Nana Qvist şi Gitte Morell, din Danemarca), Bear Busters Ari (dintr-una din cele cinci rase originare din Finlanda, Karelian Bear Dog - proprietari: Heikki Hyytiäinen, Kati Lahtinen şi Vesa Ruotsa-

lainen din Finlanda) şi Hi-Lite Saturday Night F ever „Ruuti” (rasa Ba senji, proprietar: Tuija Kuittinen din Finlanda). Grupa 6 FCI a f ost câştigată de un Copoi Finladez, Räntäahon

Rane (rasa Finnish Hound, proprietari: Tomi Koivisto şi Eveliina Jaako din Finlanda), pe locul 2 s-a situat un Rhodesian Ridgeback din Rusia, Faira Arif Kamilifu „Arif” (proprietari: Olga Syalmova şi Angelina Evmenova), pe 3 s-a clasat Caramel Apple Van Tum-Tum's Vriendjes (rasa Petit Basset Griffon Vendéen, prorpietari: Gwen Huikeshoven, Sara R obertson, Wendy şi Mar tin Doherty din Olanda), iar pe 4 a f ost un Basset Hound din Portugalia (Youra Dos Sete Moinhos, proprietar: Homem De Mello José). Grupa Ogarilor a f ost adjudecată de o superbă femelă din rasa Saluki, Qirmizi Magnolia (pr oprietari; Nicklas şi Ingunn Eriksson din Suedia), urmată de Azamour Khemosabi (rasa Azawakh, proprietar: Andrey Klishas din Rusia), de o femelă de Borzoi din Finlanda (Za bava Ostrov Catalina, pr oprietari: Seija şi Jari Piippo) şi de un Whippet, Pendahr Fred Perry (proprietar: Anita Sandqvist din Finlanda).

... ziua a treia Ultima zi a stabilit ultimii trei câştigători ai grupelor şi cei mai 14

octombrie - decembrie 2014

buni patru câini ai com petiţiei, în concursul Best In Show (eveniment special pentru care biletul de intrare a costat 10 euro). Grupa Ciobăneştilor (1) a fost câştigată de Allmark Fif th Avenue „Tiffany”, o femelă din rasa Ciobă nesc Australian condusă în ring de Angie Allen, cea care este şi co-proprietara câinelui, împreună cu soţul ei, Neil, şi cu Robert Harlow (toţi trei din Marea Britanie). Italianul Claudio de Giuliani a fost arbitrul care a decis podiumul Grupei 1, Tiffany fiind urmată de un Puli din Danemarca (Bubbleton Feel The Spirit, proprietari: Steen Vonge şi Jesper Ravn), un Bearded Collie din Rusia (Paradise For Dirty Talking, proprietar: Regina Gerasimenko) şi de un Maremma and Abruzzese Sheepdog (Ciobănesc Italian), Giotto Di Lucus Angitiae (proprietar: Gabriella Se gato din Italia). Grupa 7 a fost decisă de croatul Damir Skok, care a decis câşti gătorii. Locul 1 i-a revenit unui Setter Englez din Finlanda (cum altfel?), Blue Baltic's Ultra Sonic Bullet (proprietar: Anu Pietikäinen), pe 2 a fost Dalton Silver Angel Flying F orward (rasa Weimaraner cu păr scurt, proprietar: Elena Lapshina din R usia). Podiumul a fost completat de E'jazz Du Ruisseau De Montbrun (rasa Braque d'Auvergne, proprietar Gerard Fantgauthier din Franţa) şi de Ludstar Frederick Frankenstein (rasa Gordon Setter, proprietari: Michele Ivaldi şi L udovica Salamon, din Italia). În fine, Grupa „Jucăriilor Vii”, a IX-a, a f ost decisă de arbitra irlandeză Ann Ingram, care l-a văzut învingător pe Cinecitta' Sacha Baron Colen, un mascul din rasa Malt ese (proprietar: Franco Prosperi din Italia), cunoscut românilor după ce a participat la mai multe CACIB-uri în ţara noastră. P e locul 2 s-a pozi ţionat Afterglow Maverick Sabre (condus în ring de handlerul grec Konstandinos Apostolos Pavlopoulos „Gino”), un Pudel Standar d tricolor, al lui Ilaria Biondi din P eru, locul 3 i-a re venit Ashmair Here Come's Sunshine, un Bichon F risé octombrie - decembrie 2014

din Finlanda (proprietari: Laura Lehto şi Elina Keinänen), podiumul fiind închis de Ti La Shu Unit ed Magic Colours (rasa Tibetan T errier, proprietari: Sabine şi Katja Rauhut din Germania). În fine, bat tobele şi pe ringul central intră pretendenţii la cel mai „vânat” titlu al WDS 20 14, Best In Show. Arbitrul finlandez Hans Lehtinen, cunoscut sub porecla „Hasse”, un veteran care arbitrează show-uri canine de... 6 1 (!) de ani - primul concurs arbitrat a f ost un sho w al clubului Dachshund desfăşurat în 16 aprilie 1 953! - a decis soar ta

câştigătorilor grupelor pret endenţi la titlul suprem. Prima remarcă: pe podium, patru masculi, nicio femelă. A doua remarcă: inevitabil o viitoare gazdă (Italia), pe podium. A treia remarcă: nicio gazdă pe podium (probabil s-a considerat că f inlandezii au primit suf icient suport în grupe, mult peste acel „10%” care se acordă gazdelor). Şi acum, marii câştigători. Pe locul 4 s-a clasat câştigătorul Grupei 8, Pbj's Back In Black (5 ani), zis „Cole”, un American Cocker Spaniel din Danemarca, complet negru. „Bronzul” mondial i-a re venit 15

• BIS 2 (Cinecitta' Sasha Baron Colen), BIS 1 (Tricky Ricky From Yarrow-Hi Tech) şi BIS 4 (Pbj's Back In Black) câştigătorului Grupei 3, Fox Terrierului Sârmos King Ar thur Van Foliny Home din Belgia, iar „argintul” i-a revenit Maltese-ului din Italia, câştigătorul Grupei 1 0, Cinecitta' Sasha Baron Colen (handler: spa niolul Javier González Mendik ote „Kiri”). Însă titlul BIS la WDS 20 14 i-a revenit pentru prima dată unui Affenpinscher: Tricky Ricky F rom Yarrow-Hi Tech, gratulat ca reprezen-

tant al Indoneziei, deşi unul dintre co-proprietari este olandezul pr oprietar al părinţilor lui Ricky. Ediţia World Dog Show 2014 s-a încheiat cu ceremonia de pre dare a drapelului Federaţiei Chinologice Internaţionale. În prezenţa preşedintelui FCI, Raf ael de Santiago, preşedintele Federaţiei Chinologice Finlandeze, Kari Järvinen, i-a înmânat însemnul of icial al aso -

ciaţiei mondiale preşedint elui Federaţiei Chinologice Italiene (ENCI), Francesco Balducci, ediţia din 2015 urmând să se desfăşoare la Milano (Italia), în perioada 11-14 iunie. Iar nouă, observatorilor fenomenului chinologic, ne mai rămâne să salutăm: Näkemiin (trad., La re vedere), Finlanda! • Foto: @ Finnish K ennel Club, Koirakuvat, TEXTerri

Top 10 ţări participante

1. Finlanda: 10.838 2. Rusia: 4.127 3. Suedia: 1.764 4. Norvegia: 696 5. Italia: 472 6. Estonia: 459 7. Polonia: 357 8. Danemarca: 267 9. Letonia: 243 10. Germania: 242 • România a a vut 47 de câini înscrişi în competiţie

• BIS 3, King Arthur Van Foliny Home - Fox Terrier 16

octombrie - decembrie 2014

România, locul 3 în grupă!

Succes răsunător al României: locul 3 în grupa Teckelilor (a patra), ocupat merituos de un câine născut în Baia Mare (jud. Maramureş), în canisa celei mai prestigioase crescătoare a rasei din ţara noas tră, Eva Majaros: Zoldachs. Câştigăt orul, Zoldachs Jolly Jok er, s-a născut în 20 noiembrie 2012, împreună cu o soră şi patru fraţi, din monta dintre masculul Zoldachs Filosofic (campion mondial, campion european şi cam pion naţional în România, Ungaria şi Cr oaţia, unul dintre cei mai titraţi T eckeli din R omânia) şi femela Salome Diva Noire („Zuzu” pe numele de pet, născută în canisa lui Zsolt Bencsik din Ungaria şi achiziţionată la vârsta de două luni, în noiembrie 2008, de soţii Ev a şi Csaba Major os). La WDS 2013, tatăl său, Zoldachs Filosofic, a marcat cel mai bun rezultat al delegaţiei României, clasându-se pe locul 4 în Grupa a IV-a. Însă în acest an f iul şi-a întrecut tatăl, aducând pr oprietarei canisei Zol dachs o bucurie imensă. Cotat cu calificativul „Foarte promiţător 1” încă de la prima com petiţie, la Clasa Puppy, Jolly Jocker a confirmat încă de anul trecut, când la WDS 20 13, la Budapesta a de venit Baby World Winner şi Best Bab y! Aruncat în acest an în bătălia campionilor (sărind practic peste clasa intermediară, Junior), Jolly Jocker, care până anul trecut concura la Clasa Baby şi care încă nu a împlinit 2 ani!, a bifat „bronzul” în grupa „adulţilor”, anunţându-se un potenţial câştigător de grupă în marile com petiţii viitoare. Felicitări doamnei Eva Majoros, aflată la Helsinki în tripla postură de crescător, proprietar şi handler! Iar Jolly Jocker, un Teckel de urmărit cu atenţie şi speranţă!

octombrie - decembrie 2014

CAMPIONATUL MONDIAL OBEDIENCE

Saksa (Germania), campionul „ascultător”

• Finlanda, campioană mondială pe echipe la Obedience de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

a ediţia din 2014, World Dog Show a debutat cu Campionatul Mondial de Ascultare (Obedience World Championships), competiţie desfăşurată pe parcursul a trei zile, între dimi neaţa zilei de 6 august şi seara de 8 august (când, la ora 18 a început ceremonia de închidere a com petiției). A fost singurul eveniment care nu s-a desfăşurat în capitala Finlandei, la Helsinki, faza finală a probei individuale desfăşurându-se în E nergia Areena din Vantaa, al patrulea oraş ca mărime din Finlanda (pentru comparaţie, cam cât Ora dea), care face parte din zona me tropolitană Helsinki, fiind situat pe coasta sudică a Ţării Celor O Mie de Lacuri. Biletele destul de scum pe (Finlanda, în fond, e o ţară europeană scumpă), 15 euro pentru orice cetăţean în vârstă de peste 12 ani! - doar copiii sub 4 ani au a vut gratuitate la intrare, ceilalţi fiind nevoiţi să plătească 8 eur o. Competitorii calificaţi au achitat în schimb tax e de participare modice, 100 de euro (preţ în care era inclusă şi par ticiparea la banchetul de f inal), iar organizatorii le-au obţinut preţuri speciale la hotelurile-partenere (100 de euro/noapte, o sumă modică pentru finlandezi).

Desfăşurarea Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu com petiţii de acest gen, o scurtă precizare: Obedience este o probă ce dovedeşte cât de ascultător (dresat) est e un câine. A cesta intră în ring împreună cu handlerul său şi trebuie să par curgă cât mai repede şi cu cât mai puţine greşeli, un traseu bine stabilit. De regulă câinii cei mai per formanţi sunt din rasa Border Collie, f oarte puţini competitori înscriind în com petiţii de asemenea anvergură alte rase de pildă, la această ediţie, în finala de 20 a pr obei individuale au mai fost doar un T oller (Nova Scotia Duck-Tolling Retriever, pe numele complet al rasei) şi un Malinois (Cio-

bănesc Belgian), niciunul nu a reuşit însă o clasare în primii 10. Cinci arbitri au decis în vingătorii, doi din ţara-gazdă (Carina Savander-Ranne - şefa corpului de arbitri - şi Piritta Pär ssinen) şi câte unul din Germania (Uwe Wehnwer), Austria (Christian St einlechner) şi Norvegia (Stein Feragen). Fiecare zi a avut câte trei sesiuni de concur s (aşa-numitele calificări), în pr oba individuală fiind înscrişi 94 de câini, doar 20 dintre aceştia calificându-se în finală. Proba individuală se desfă şoară pornind dintr-un cerc sau de la o linie de demar caţie, handlerul având un traseu uşor dif erit de al câinelui, acesta trebuind să răs pundă la comezi („Stai”, „Porneşte”, octombrie - decembrie 2014

„Şezi”, „Culcat”, „În cerc” etc.) - evident, câinele nu e în lesă, ci liber şi, în general, trebuie să-şi urmă rească handlerul, la picior, şi să recupereze anumite obiecte răspunzând doar la comenzile v ocale. Campionul mondial din acest an a fost, detaşat, un Border Collie năs cut în 22 aprilie 20 10: I'm Freezer vom Chiemgauer Ländchen, sau „Saksa”, pe numele de pet. Unul dintre reprezentanţii Germaniei, Saksa este fiul lui Anat ol vom Asperhof şi al f emelei Anne-Brit vom Chiemgauer Ländchen, are 52 de centimetri la greabăn şi 1 8 kilograme greutate. Saksa a obţinut un rezultat excelent, 296,75 de puncte din 320 posibile (pentru com paraţie, campioana mondială din 2013 a câştigat finala cu 283,75 puncte). Este un frenetic, f oarte rapid, însă extrem de atent la comenzile handlerului. Şi mai est e ceva... e f ascinant (pentru cei int eresaţi care au ratat probele, le găsiţi pe youtube). O surpriză? Mai degrabă o promisiune, ţinând cont că fosta campioană mondială, Myrullens Ju nior Flis, antrenată de nor vegianca Kjellaug Selsaas, avea aproape dublul vâr stei lui Saksa când a de venit campioană mondială în Ungaria. P oate şi o surpriză, ţinând cont că t oată lumea miza pe T ending Airborne, condus în ring de K atja Kiviaho, pentru că f inlandezii îşi doreau să readucă acasă titlul mondial câş tigat în 2012 de Tending Able Tiger (antrenor Christa Enqvist-Pukkila) şi pierdut apoi, la Budapesta (Unga ria), în dauna rivalilor nordici, Norvegia. Dar n-a fost să fie, gazdele adjudecându-şi „doar” me dalia de

octombrie - decembrie 2014

argint, prin Katja Kiviaho şi câinele Tending Airborne (6 ani, rasa Border Collie, anul trecut medaliat cu bronz la Obedience W orld Championships), podiumul fiind completat de italianca Silvia Cacciatore şi femela Tending Highlight (6 ani şi jumă tate), provenită tot de la canisa campionilor, din Finlanda. De altf el, în acest an a f ost realizată o montă câştigătoare, la Tending Kennel din Finlanda fiind încrucişaţi campionul mondial en-titre, Saksa cu câştigă toarea bronzului mondial, Highlight. Totuşi, gazdele şi-au luat revanşa la echipe, Finlanda redevenind campioană mondială, urmată de Germania, medaliata cu ar gint, bronzul revenind Italiei. De semnalat profesionalismul finlandezilor, campioni mondiali şi în 2012: de câţiva ani buni, toţi câinii care fac parte din echipa naţională de Obedience pr ovin din aceeaşi canisă de Border Collie, Tendig, din sudul Finlandei, care aparţine familiei Riitta şi P ekka Jantunen-Korri.

Ce este Obedience

Obedience este o disciplină care are ca scop dezvoltarea unui comportament controlat al câinilor pentru a favoriza buna integrare a acestora în societat e şi pe care unii chinofili au transf ormat-o în sport canin (presupune conducerea câinelui cu lesă şi fără lesă, chemarea simplă, culcat în timpul mersului, ţinerea unui obiect, săritura în înălţime, poziţii la distanţă etc.). Probele pe echipe cumulează punctele realizate de maximum şase coechipieri, însă orice echipă calificată poate înscrie şi coechipieri mai puţini (chiar şi doar unul, cum a fost în acest în cazul Olandei), în -

să şansele de vict orie în acest e cazuri sunt nule. De altfel, la proba pe echipe, din cele 1 9 ţări par ticipante, doar opt (!) au înscris echipe complete, Rusia (loc 4) şi Austria (loc 10) concurând cu cinci câini, Estonia (loc 8), Japonia (loc 1 6) şi Ucraina (loc 17) cu patru câini, Cehia (loc 11), Letonia (loc 13), Spania (loc 14) şi Portugalia (loc 1 5) cu trei câini, Belgia (loc 1 8) cu doi câini, iar Olanda (loc 19) cu un singur câi ne. Finlanda a fost formată de şase Border Collie (în or dinea punctelor obţinute: Tending Airborne handler Katja Kiviaho, Tending Jetblack - handler Tarja Melakari, Tending Knight - handler Jessica Svanljung, Tending Yep - handler Satu Taskinen, Tending Hotspur - handler

Nina Manner şi Tending Able Tiger, fost campion mondial - handler Christa Enqvist-Pukkila). A fost cea mai constantă echipă, t oţi câinii obţinând punctaje de pest e 230, tocmai această constantă fiind cea care a dus Finlanda pe cea mai înaltă poziţie pe podium. Germania, cu trei coechipieri în primii zece la proba individuală, a pierdut medalia de aur, deşi Saksa a făcut din nou 294 de puncte, iar alţi patru câini au obţinut punctaje de pest e 250, din cauza unor er ori ale singurului Malinois din echipă, The Charmed Witches A'Hailey, condus de hand lerul Frederike Goetzendorff, care a adăugat la zestrea echipei doar 198,75 de puncte, ceea ce a coborât totalul nemţilor sub cel al gazdelor. În fine, pe 3 a fost Italia, cu patru Border Collie şi doi Malinois în echipă, şi cu handlerii Silvia Cacciatore, Christian Asirelli, Valentina Balli, Anna Maria Cini, Laura Fantini şi Maurizio Romanoni, aceştia t otalizând 824,25 puncte - o echipă constantă, cu punctaje între 210 şi 281,25. Surpriza plăcută a fost Rusia,

CLASAMENT pe echipe 1 - Finlanda - 839.00 2 - Germania - 834.25 3 - Italia - 824.25 4 - Rusia - 815.25 5 - Suedia - 811.00 6 - Norvegia - 810.75 7 - Elveţia - 790.00 8 - Estonia - 786.00 9 - Danemarca - 783.25 10 - Austria - 760.50 11 - Cehia - 748.25 12 - Franţa - 746.00 13 - Letonia - 721.25 14 - Spania - 647.25 15 - Portugalia - 621.75 16 - Japonia - 605.50 17 - Ucraina - 501.75 18 - Belgia - 480.50 19 - Olanda - 204.75 locul 4 cu doar cinci câini în echipă, iar surpriza neplăcută a fost Norvegia, fostă campioană mondială în 2013 atât la echipe, cât şi la individual, situată acum abia pe locul 6. FOTO: @ fotograf oficial: Birgitta Kaikkonen

octombrie - decembrie 2014

WORLD CHAMPIONSHIPS FREESTYLE & HTM

Queeny şi Arti, medaliaţi cu aur

• Rusia s-a impus la HTM & Freestyle World Championships de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

eelwork To Music and Freestyle World Championships a fost o altă competiţie importantă, doar e un campionat mondial!, inclusă în marele eveniment World Dog Show. Cu scuzele de rigoare, o traducere pură în limba română nu poate fi făcută, „heelwork” neavând corespondent „mioritic”. În fapt, Hellwork To Music (HTM) este o probă în com petiţiile canine, în care patrupedul se mişcă, în ritm muzical, după piciorul handlerului, părând că dansează după o coregrafie stabilită, iar F reestyle e o probă cu care spectat orii români sunt mai familiarizaţi, fiind un amestec creativ de dresaj, trucuri şi dans, care permite o interacţiune interesantă între câini şi pr oprietarii lor (unii spun că e o pr obă de Obedience pe muzică, alţii - că e un sport canin...).

• Arti (în stânga) şi Queeny, campionii mondiali la Freestyle şi HTM

fost Laura Jalli (şefa comisiei de arbitraj) şi Henna Meriharju (ambele din Finlanda), Kath Hardman şi Lesley Neville (ambii din Marea Britanie), Frida Binette (Suedia) şi Helle Despre HTM şi Freestyle Larsen (Danemarca). Nouă ţări au par ticipat la acest dublu „Mondial”: Belgia (cu Campionatul Mondial de doi reprezentanţi la HTM şi patru la Freestyle & HTM s-a desfăşurat în 6 şi 7 august 20 14, în Messukes- Freestyle), Cehia (patru câini la HTM kus, cel mai mare centru e xpozi- şi trei la freestyle - de remar cat că ţional din capitala Finlandei, Hel - cehii au a vut câte un Dobermann sinki. Ambele campionate mondiale în ambele echipe), Danemarca (trei se desfăşoară atât la individual, cât câini la HTM şi patru la F reestyle), şi pe echipe, frişca f iind luată în Finlanda (câte cinci în ambele echiacest an de reprezentantele Rusiei, pe - una din puţinele ţări care au câştigătoare a trei din cele patru ti- prezentat garnituri complete, patru tluri mondiale puse în joc. Arbitri au plus o rezervă), Franţa (trei la HTM

şi unul la F reestyle), Norvegia (doi câini la HTM, unul la Freestyle), Rusia (două echipe complete), Suedia (două echipe com plete) şi Elv eţia (un câine înscris la Freestyle).

Campionii mondiali HTM În prima zi s-au desfăşurat calificările şi finalele de la HTM, proba individuală fiind singura care nu le-a revenit ruşilor. Câştigător a fost „cuplul” format din handlerul danez Anja Christiansen şi femela din rasa Border Collie Queeny (Fæhunden´s Queeny Las, pe numele com plet), anul trecut medaliaţi cu aur la Campionatul Ţărilor Nordice.

• Trofeele campionatelor mondiale la Heelwork To Music şi Freestyle 22

octombrie - decembrie 2014

În proba pe echipe s-a im pus Rusia, urmată în clasament de două ţări nordice, Suedia şi Danemar ca la proba pe echipe se iau în considerare cele mai bune trei rezultate, însă în afara celor şase ţări situat e pe primele locuri, restul par ticipantelor (Norvegia şi Belgia) au a vut două competitoare calificate în finală.

octombrie - decembrie 2014

Campionii mondiali Freestyle

Border Collie născut în 1 3 aprilie 2010 din doi părinţi cam pioni, Nafani Merlin Magic Fire şi f emela Cea de-a doua zi a evenimen- de nuanţă alb-liliachiu Aisknekht tului a fost rezevată „mondialului” Rachel Si), şi la echipe, unde au de freestyle, dominat de Rusia, care aliniat un conglomerat inedit de şi-a adjudecat aurul şi la individual, rase: trei Border Collie (cam pionul prin „Arti” (Pradas House Artist And mondial la individual Pradas Hause Dancer, pe numele de pedigree, un Artist and Danser - handler Ek ate-

rina Myznikova, Moja Nadezhda Rolly Royce - handler Galina Chogovadze, Aisknekht Nik a - handler Liudmila Eibogina), un uriaş Ne wfoundland (medaliata cu br onz în proba individuală, F unnewf Gloria Dey - handler Marina No voselova) şi un Mexican Hairless Dog pe post de rezervă (Ezhevika Iz Poleta Mechti - handler Elena Kharakhur sakh). Cam asta a fost totul, iar după dans, vedetele (mai exact handlerii şi oficialii) au fost salutate de pre şedintele Asociaţiei Chinologice din Finlanda şi de şef a comisiei de arbitri. Ura şi la gară! A dică la aer oport. Ca o picanterie, meniul galei (inclus în taxa de înscriere) a f ost format din orez sălbatic, salată de legume, somon glazurat la grătar cu salată, seminţe de do vleac cu ulei de măsline şi oţet balsamic, salată verde cu sos vinaigrett e, pâine or -

ganică cu unt, pui um plut cu orez, salată de legume f ierte, tort de căpşuni şi pişcot, cafea şi apă. Dacă nu sunteţi vegetarian, nu aţi pierdut nimic. Foto: @ Koirakuvat, Mari Muhonen, Jukka Pätynen

octombrie - decembrie 2014

CLASAMENT HTM World Championships - pe echipe:

CLASAMENT Freestyle World Championships - pe echipe:

1. Rusia - 75.03 2. Suedia - 74,70 3. Danemarca - 74,23 4. FranĹŁa - 71,60 5. Finlanda - 68,37 6. Cehia - 61,13

1. Rusia - 78,07 2. Finlanda - 72,07 3. Suedia - 69,56 4. Belgia - 65,70 5. Danemarca - 65,20 6. Cehia - 45,87

2xCACIB

Amore In Maui, Supreme BIS la Constanţa de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

n general, Maui est e percepută doar ca o insulă din arhipelagul Hawaii, numit aşa după un demizeu polinezian, naşul de bo tez fiind navigatorul Hawai`iloa, cel care a descoperit insulele care azi formează statul american înconjurat de ocean. A colo, conservatorii trăiesc din agricultură, însă, comparativ cu România, culturile sunt de trestie de zahăr, cafea, nuci macadamia, papaya sau ana nas. Pentru chinologi, Maui mai are şi semnificaţia unui tânăr Chihua hua cu păr lung, crescut în canisa din Roma a italianului Marco Tomei (Italia) - That's Amore est e specializată pe îmbu nătăţirea raselor Chihuahua şi Poodle -, asta pentru că, începând din 2013, That's Amore In Maui a de venit o prezenţă re gulată şi apreciată în ringurile expoziţionale de profil. Campion naţional a şapte ţări (Italia, Finlanda, Portugalia, Maroc, Cipru, Columbia şi România), Maui a im presionat şi la marile competiţii desfăşurate sub egida FCI, începând cu un titlu de vicecampion mondial la WDS 2013 şi continuând cu un titlu de campion european în acelaşi an, anul acesta devenind campion mondial în Fin-

• Supreme BIS: That's Amore In Maui landa, fiind declarat „Cel mai bun al rasei”, într-o concurenţă acerbă cu aproape 200 de Chihuahua. În pofida CV-ului, Maui a câştigat pri mul său titlu de Supreme BIS în Constanţa, la ediţia din acest an a Euro Black Sea Cup, f apt care-l va determina pe stăpânul său să-şi

amintească cu plăcere de Constantiana, fosta colonie romană de lângă „Marea cea mare”. Înaintea poveştii despre cum a cucerit Maui primul titlu suprem la un CACIB, după o scurtă biografie a micului mare cam pion. Maui s-a născut în 13 mai 2012, genitorii fi-

• Podiumurile BIS din prima zi (în stânga) şi din a doua zi 26

octombrie - decembrie 2014

ind doi campioni din canisa lui T omei: tatăl său, Sweet Indeed Orlando Innamorato (Nathan, pe numele de pet, provenit din canisa Federicăi Depau), iar mama sa, Misty Mea dow's Sunpower (Tuula, pe numele de pet, cumpărată de Tomei din canisa italiencei Tuula Lehtinen - Cochetti). La vârsta de şase luni a fost prezent deja în e xpoziţii internaţionale, iar restul... e istorie.

Organizarea Dublul CACIB organizat în Pavilionul Expoziţional din Con stanţa (cel de-al doilea ca mărime din R omânia, cu o suprafaţă interioară de 3.700 mp şi un spaţiu e xterior de 5.000 mp), în 21-22 iunie, cunoscut şi sub denumirea Eur o Black Sea Cup, criteriu de calif icare pentru Cruft's 2015, a suscitat int eresul multor proprietari de câini care-şi doresc prezenţa la cea mai presti gioasă competiţie canină din Europa. Astfel, la start s-au aliniat competitori din 13 ţări (Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Lituania, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, Portugalia, Suedia şi România) şi peste 400 de câini. Din cei 480 de câini înscrişi în prima zi, au declarat f orfait 41, aceştia nefiind prezentaţi de handleri la arbitraj - pr ocent mic de ab -

octombrie - decembrie 2014

senţi faţă de CA CIB-urile din ţară, din ultimii ani, lipsa unora fiind pusă pe seama traficului, aceştia venind de la distanţe mari şi cu mai mulţi câini. În cea de-a doua zi, 450 de câini au fost înscrişi în com petiţie, 52 dintre aceştia fiind declaraţi absenţi. Evenimentul, care a cuprins şi două expoziţii CAC intercalate între cele două „internaţionale”, a fost arbitrat de românii Petru Muntean, Daniela Radu, Dagmar Klein şi A ugustin Ionescu, israelianca Yolanda Nagler Magal (profesoară la o şcoală pentru copii cu ne voi speciale), uruguaianul Sergio Pizzorno şi austriacul Karl Reisinger (vicepreşedinte FCI, aflat în board-ul internaţional de peste două decenii şi f ost preşedinte al federaţiei chinologice din Austria timp de 1 5 ani). Organizatorul evenimentului a fost Asociaţia Chinologică Metropolitană Bucureşti, poate cea mai experimentată din ţară din acest punct de vedere, care s-a achitat cu brio de misiune.

Competiţia Printre remarcaţi, câştigătorii grupelor în ambele zile de concurs, respectiv Allia, femela din rasa Ciobănesc Elveţian cumpărată de Mihaela Tănăsie din canisa f amiliei Constantin, care a dominat Grupa 1, Teckel-ul sârmos Dasca V om

Hause Impera-Rott a clujeanului Călin Simu - victorioasă în Grupa 4 -, dublul câştigător al Grupei 5, Sa moyed-ul TomTom (Silverwhite Tom Sawyer), al Laviniei Buda, şi Weimaraner-ul Eddie (Silhouettes Heaven Can Wait), venit din Portugalia şi care a câştigat Grupa 7. De asemenea, obligatorie de subliniat prestaţia celor doi câştigători ai categoriei Junior, măcar pentru că aceştia în seamnă o parte din viitorii campioni: Golden Sunryse De Dany's, din rasa Yorkshire Terrier (în prima zi) şi Dasca Vom Hause Impera-Rott. Teckelul care şi-a câştigat şi grupa, în ambele zile (în cea de-a doua zi). Un plus „patriotic” pentru în vingătorii categoriei speciale „Cel mai frumos ciobănesc românesc” - Iureş (Carpatinul lui Dan Sârbu) şi Brăduţ (Bucovineanul lui Chiriac V asilache) - şi unul „spectaculos”, pentru Liam (un Saluki venit din Suedia, care s-a impus în prima zi în grupa ogarilor Badavie V For Victory, pe numele de pedigree) şi pentru A`Vigdor s Tommy Hilfiger, Buldog-ul Francez care a câştigat grupa „jucăriilor” în ziua a doua, cam pion naţional în zece ţări (Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, San Marino, R epublica Moldova, Azerbaidjan, Cipru, Georgia, Filipine şi Costa Rica - acum şi al României). Concursul Best In Show a stabilit în prima zi următ orul podium:

locul 1 Olimpic Star Odin (un Ciobănesc de Asia Centrală venit din Rusia), locul 2 Dasca V om Hause Im pera-Rott (poate cel mai premiat câine la acest e veniment), locul 3

Weimaraner-ul Eddie din Portugalia. Ziua a doua i-a a vut pe podiumul BIS pe Allia De Lupi Albi (locul 1), Dasca Vom Hause Impera-Rott (locul 2) şi Gladiator De Badea Gheo (rasa Do-

bermann, locul 3), iar la decernarea titlului suprem a a vut câştig de cauză That's Amore In Maui (proprietar: Marco Tomei din Italia). • Foto: AChM Bucureşti

octombrie - decembrie 2014

CACIB

Jasmina este „Păzitoarea Porţii Vinului” de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

eclarată la W orld Dog Show 2014, la Helsinki (Finlanda), „Cea mai frumoasă femelă din rasa T eckel Standard, varietatea cu păr sârmos” şi „Cea mai bună junioară din a ceastă rasă” şi primind astf el titulatura de campioană mondială, Jasmina Von Huberhorn s-a im pus, în luna iulie, şi în ringul din Parcul Constantin Stere - Bucov (situat pe drumul naţional dintre Ploieşti şi Bu zău), condusă de handlerul său „oficial” Ambrus Botond, deşi nu a câştigat vreo grupă a CACIB-ului din 20 iulie organizat de A Ch „Semper Fidelis” Prahova, ea intrând în competiţia pentru Supreme BIS în urma câştigării titlului Best Junior cu o zi înainte, la CAC. Jasmina s-a născut

• Jasmina von Huberhorn, Supreme BIS la Ploieşti la 17 februarie 2013, în canisa sătmăreanului Vasile Carol Papp (Von Huberhorn) şi încă înainte de a împlini un an s-a abonat la titlul Best

Junior cu care a fost recompensată cam pe oriunde a f ost prezentată (este campioană la clasa Junior a României şi Croaţiei).

La Bucov, cu grăbire... Entuziasm. Week-endul 1920 iulie, fără urmă de nor şi cu mângâieri cam intense ale soarelui (32º Celsius). Loc primitor, parcul Bucov, plin de v egetaţie şi de optimismul organizatorilor. Parcă sunt într -o minivacanţă, la un camping păzit de sute de câini, mai ales că amplasamentele participanţilor, corturile, cuştile sau padocurile duc cu gândul la atmosfera de vacanţă. Handleri din Norvegia, Rusia, Bulgaria şi România şi juraţi din România, Republica Moldova, Irlanda, Ungaria şi Bulgaria. Până şi vinurile alese şi strugurii nobili româneşti, tot către vacanţă îţi duc gândul. Am văzut exemplare superbe din nenu mărate rase, mulţi terrieri, ciobăneşti româneşti şi câteva rarităţi ca Epagneul Nain Continental (Papillon) sau Co poi Ardelenesc. Însă ciobăneştii româneşti şi-au luat porţia de victorii, prima grupă FCI a CA CIB-ului revenindu-i „Mioriticei” Cerna de T ohanul Nou (proprietar Ionuţ Ungheanu), 30

octombrie - decembrie 2014

care s-a impus în faţa Evei de Croitoru, o f emelă din rasa aut ohtonă Carpatin, şi a Ciobănescului Elveţian Blanka Luna din canisa L upi Albi, proprietate a târgovişteanului Eugen Dumitru. Grupa 2 a f ost câştigată de Rottweiler-ul Ianis Bodyguard Force din Costeşti (jud. Buzău), care i-a devansat pe Favorit, un Berner Sennehund venit din Ruse (Bulgaria) şi pe Discovery, un exemplar din rasa Zwergpinscher din Cluj-Napoca. Grupa 3 l-a a vut pe primul loc pe A pache Born t o be Wild (Amstaf f-ul bucureşteanului Ovidiu Ant on), urmat de Simba's Pink Cam paris de Dany's (rasa Yorkshire Terrier, proprietară fiind familia Epuraş din Bucureşti) şi de Georgeous Fiodor D., un Airedale Terrier al suceveanului Ovidiu Jelea. Arbitra iralndeză Dorothea Carroll a decis că Picollo Teckel Get Lucky (rasa Zwerg Dachshund, varietatea Smooth Hair - proprietar: Ekaterina Pik ul din R usia) merită primul loc din Grupa 4 (acest câine a mai câştigat şi competiţia juniorilor, iar în ziua precedentă a fost desemnat BIS, la CAC), urmată de Jasmina von Huberhorn (T eckelul constănţencei Anei Maria Vlad), cea desemnată în ziua precedentă, la CAC, Best Junior, şi cea care a câş tigat la scurt timp titlul suprem (Su-

octombrie - decembrie 2014

preme BIS). Deja cunoscutul Samoyed Silverwhite Tom Sawyer (proprietari Lavinia Buda şi Cornel Răileanu din Târgu Jiu) a luat „frişca” Grupei 5, fiind apoi desemnat BIS la CACIB-ul organizat de prahoveni. Grupa 6 a fost o „afacere bucureşteană” câştigată de African Fata Morgana Layla (rasa Rhodesian Ridgeback, proprietar Răzvan Corneţeanu din Bucu reşti), urmat de Copoiul Ardelenesc Ares, al bucureşteanului Liviu Iancu, şi de Dalmaţianul Spo tted Angels Beautiful Flower, venit tot din ca pitală. Un Weimaraner cu păr scur t din Râmnicu Vâlcea, Felix at Heron' Shunters of Atria Cordis (proprietar Alina Tintorescu), s-a impus în Grupa 7, iar Roxicocker Hot Heart (rasa English Cocker Spaniel, pr oprietar Gabriela Antonescu) s-a clasat pe primul loc în Grupa 8. În fine, Grupa „jucăriilor” a fost câştigată de Royal Frise Darcle for you Only, rasa Bichon A Poil Frise, într-o „bătălie” grea, dusă cu Yago Taco Bulldo Frances (rasa Bulldog Francez) - clasat pe locul 2 - şi Epagneul Nain Continental venit din Norvegia: Chakmani's Angelita. Grupa ogarilor a fost dominată de o altă prezenţă constantă pe podiumurile competiţiilor de pr ofil din România, Whippet-ul lui A driana

Brătianu şi Dan Ar senie din Bucu reşti, Save My Life Happiness de Casa Braty. Pe locul secund s-a clasat Calamus Libero (un complex exemplar din rasa Afghan Hound), iar pe locul 3 a f ost Melville Dell'A ttimo Fuggente (rasa Gre yhound, proprietar: Cornel Drăgan din Bucureşti). Mult aşteptata competiţie Supreme BIS a avut un câştigător-surpriză, desemnat de arbitrul r omân Molnar Zsolt, câştigătorii BIS de la CAC (Picollo Teckel Get Lucky) şi de la CACIB (Silverwhite Tom Sawyer) situându-se pe locul 2, respectiv 3, cupa revenindu-i junioarei Jasmina von Huberhorn (rasa Dachshund Wire Hair - Teckelul cu păr sârmos aflat în pr oprietatea fericitei Ana Maria Vlad).

• Podiumul Supreme BIS: Jasmina (loc 1), Lucky (loc 2), TomTom (loc 3)

octombrie - decembrie 2014

#őVGRVCœK Xà NC EGXC FKHGTKV Z ZIUA IUA

FKPVTG E¾KPK őK RKUKEK CW UEà\WV ÊP ITGWVCVG ÊP VKOR FG FQWà NWPK CECUà

Z ZIUA IUA

60 6 0

őK CPKK WTOàVQTK ...

ªP UH¾TőKV OCPCIGOGPVWN ITGWVàœKK HWPEœKQPGC\à ÊP NWOGC TGCNà ªPVT WP UVWFKW FG PWVTKœKG UWRTCXGIJGCV FG OGFKEK XGVGTKPCTK EW CEGCUVà JTCPà KPQXCVQCTG FKP EGNG CPKOCNG FG EQORCPKG CNG ENKGPœKNQT CW EWPQUEWV Q UEàFGTG UàPàVQCUà ÊP ITGWVCVG ÊP OGFKG EW FKP ITGWVCVGC NQT EQTRQTCNà RG UàRVàO¾Pà CECUà )WUV GZVTCQTFKPCT őK EQORNKCPœà &GOQPUVTCœK CEGUVG GHGEVG DGPGƂEG RCEKGPœKNQT FWOPGCXQCUVTà

5WTUG *KNNoU 2GV 0WVTKVKQP +PE v/àTEK ÊPTGIKUVTCVG FGœKPWVG FG *KNNoU 2GV 0WVTKVKQP +PE

&KURQPKDKN ÊP XCTKCPVC RGPVTW E¾KPK őK RKUKEK

&KUVTKDWKVQT CWVQTK\CV ÊP 4QO¾PKC $KQXGV &KUVTKDWVKQP 5TN

2xCACIB

TomTom, victorios în Cetatea Unirii poloneză Lady In Lo ve Zloty Pies z Czanca - rasa Lhasa Apso -, născută în canisa Cyres De Gelukpa la 9 deuţin după mijlocul unui cembrie 2012, din monta dintre august dogoritor, un Close To Perfection Gooder şi f ecâine „de iarnă”, origi- mela French Kiss Z Czanca. Lady In nar din Siberia şi utilizat în urmă cu Love este campioana europeană trei milenii la conducerea turmelor absolută de la cat egoria Puppy în de reni, a câştigat cupa „ Alba Car- 2013, la Budapesta. Au mai impreolina”, în cetatea medievală din Alba sionat şi câştigăt orul de la clasa Iulia, construită la începutul secolu- Junior, Antarctica's Frozen Star, fiica lui al XVIII-lea pe Dealul Citadelei. lui Getic Flames Crito şi First Full Di„Bjelkier”-ul („Albicios”-ul, aşa cum amondkings Of F awn Essence. Un era numit pe atunci Samo yed-ul, exemplar promiţător, născută în ocîntr-o traducere apr oximativă, de tombrie anul trecut, de urmărit. Alţi membrii tribului siberian care a dat remarcaţi ar f i cei intraţi în cur sa numele actual al rasei) est e Tom- pentru titlul BIS, Gr odon Setter-ul Tom, născut în Tallinn (capitala Es- Duke, care a câştigat Grupa 7 şi s-a toniei), în fosta cetate fortificată de clasat pe locul trei în concursul Best In teutoni. Silverwhite Tom Sawyer (pe Show, Dalmaţianul Woody (G'Rich numele din „buletin”) este produsul Woody Genesis Dalmadami, în vâr montei dintre Pilgrimage Im perial stă de 2 ani) din Cehia, în vingător Henry (campion naţional în Estonia, la Grupa 6 şi clasat al doilea în Lituania, Letonia, Rusia, Ucraina, show-ul BIS (e xcelent handling-ul Belarus şi al Ţărilor Baltice) şi feme- Lindei Kracíková) şi, desigur, marele la Kenventaki Fayette Carusoe's câştigător al zilei T omTom, Samo(campioană, la rândul ei, a Estoniei, yed-ul care a câştigat Grupa 5 şi tiLituaniei, Letoniei şi a Ţărilor Bal - tlul BIS. tice), în plină vară, la 14 iulie 2012, Ziua a doua, cupa „Alba Caroîn canisa est oniencei Agne Mägi. lina” a avut o competiţie extrem de Acest câine „de iarnă”, cu o talie de interesantă în concur sul Best In 58 de centimetri (la greabăn) est e Show, locul 3 fiind ocupat de acelaşi proprietatea unei cunoscute canise Woody (Dalmaţianul din Cehia), lo specializate pe rasa Samoyed, Win- cul secund i-a revenit lui Aragorn Of ter Blizzard din Piteşti (Lavinia Buda Transilvania's Wolves (un Malamut şi Cornel Răileanu). de Alaska aflat în proprietatea Monicăi Costinescu), iar titlul râvnit a Desfăşurarea plecat în Rusia, la Yorkshire Terrierul lui Aleksandr Popov, Credo ExperÎn prima zi, de remar cat tâ- to Top Liner, născut în 8 septembrie nărul Carpatin desemnat câştigător 2012. De un plus de at enţie s-au al Grupei 1, Dragoş De Cogaion (pro- bucurat şi Bon y (Bai K uin Bonaprietari: Diana & Daniel Tarlea), pre- parte), un Shih Tzu v enit din Repucum şi câştigătorul Grupei 9, auria blica Moldova (proprietar Iulian Vrade Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

bie) care a câştigat Grupa 9, precum şi Cocker Spaniel-ul Lochranza Kiss 'N' Tell „Pebbles”, crescut pe o insulă - Wight - care aparţine de Marea Britanie. În f ine, titlul suprem (Supreme BIS) a plecat spre Piteşti, odată cu Silverwhite Tom Sawyer TomTom - şi proprietarii acestui frumos Samoyed, Lavinia Buda şi Cornel Răileanu. Cât despre dublul CA CIB din Alba-Iulia... a fost o competiţie interesantă, într-o organizare foarte aproape de perfecţiune şi cu con curenţi extrem de valoroşi.

octombrie - decembrie 2014

RHODESIAN RIDGEBACK

Jumătate ogar, jumătate copoi

de Sandra Stoler sandra.stoler@petzoom.ro

asele prea puţin cunoscute sau considerat e greu accesibile încep să fie prezente şi apreciate şi la noi. Încă în categoria „rarităţilor” este şi Rhodesian Ridgeback - un câine remarcabil, atât prin înfăţişare, cât şi prin combinaţia caracteristicilor pe care le are. Ridgeback-ul (îmblânzit de triburile africane) este un câine capabil să-şi depăşească limit ele, drept pentru care şi-a câştigat popularitatea şi pe „bătrânul continent”.

Istoria unui neînfricat Rhodesian Ridgeback a adus o serie de aspect e inedite speciei canine. Se ştie că strămoşii Ridgeback-ului au f ost singurii câini capabili să hăituiască şi să ajute astfel la prinderea leilor africani. Rasa şi-a primit numele după locul de baştină - Rhodesia - denumirea veche a statului Zimbab we din Africa. A ceasta descinde din câini folosiţi pentru vânăt oare de hotentoţii din tribul „KhoiKhoi”, în secolul al XV-lea. T riburile au îmblânzit câinii sălbatici, părinţi ai Ridgeback-ului de astăzi, cunoscuţi şi apreciaţi încă de pe atunci pentru „creasta” (particularitatea distinctivă este creşterea unei fâşii evidenţiate de păr de-a lungul coloanei vertebrale, în sens opus de creşt ere faţă de părul de pe restul trupului) care, aparent, îi accentua imaginea de animal puternic şi curajos. Câinii

erau întrebuinţaţi la paza cirezilor de vite şi la vânătoarea de lei. Încă de pe acea vreme, „africanii cres taţi” ajutau ho tentoţii să vâ neze, aceştia specializându-se ulterior în doborârea leilor. Câinele de vânăt oare al ho tentoţilor folosea o strategie menită să debusoleze leii, pe care îi hăi tuiau până când deveneau vulnerabili. Cu toate că era un vânăt or ingenios, Ridgeback-ului nu îi stăt ea în fire să atace, deşi se spune că rezista eroic la loviturile „Regelui animalelor”, dar avea şi ac de cojocul crocodililor şi şerpilor. În final, oamenii atacau prada, aler taţi de „cre staţii africani”. Călit de viaţa grea de savană,

Ridgeback-ul a dobândit în tim p o imunitate puternică la bolile tipice „continentului negru” şi rezist enţă la efort, mai ales în condiţii de temperaturi extreme şi alte neajunsuri, precum hrana şi apa. În anul 1800, „vânătorul de lei africani” est e descoperit de por tughezi, primii co lonişti ai locurilor, care îi remar că imediat capacităţile deosebite. Dar, totuşi s-a dorit mai mult pentru Ridgeback-ul de la acea vreme. Mai multă vigurozitate, miros mai fin şi viteză. Aşa se face că, pentru crea rea unor exemplare eficiente pentru muncile de f ermă şi vânăt oare, acesta a fost încrucişat cu câini de tip Mastiff, Bloodhound şi Deer hound. Combinaţia de rezist enţă, octombrie - decembrie 2014

adaptabilitate, vigoare şi fler vână toresc, creată prin încru cişarea crestaţilor cu câinii eur openilor a pus bazele Rhodesian-ului din zilele noastre.

Vânătorul de lei africani Pentru că se def ineşte prin această combinaţie de caract eristici, Rhodesian-ul est e în accep ţiunea unora un ciobănesc, paznic versatil, folosit încă de acum sut e de ani la condusul cirezilor, în timp ce pentru alţii, acesta este un ogar

octombrie - decembrie 2014

atletic şi iut e. Pentru abilităţile de vânătoare, Rhodesian este încadrat însă în tagma copoilor, deci în Grupa a VI-a FCI. În 1870, un f aimos vânător al vremii, Cornelius van Rooyen este impresionat de câinii crestaţi ai unui reverent din Rhodesia. Van Rooyen devine crescător împătimit, dezvoltă rasa şi îi stabilizează caracteristicile. Grupul câinilor crescuţi de acesta, numiţi şi „câinii V an Royen”, devin fundaţie pentru Rhodesian-ul din zilele noastre. Primul standard al rasei a fost

conceput în anul 1922, iar în 1950 Rhodesian-ul se face cunoscut şi în SUA. Clubul American Kennel îl recunoaşte drept câine de vânătoare în 1955. „Ogarul leu” - cum mai est e numit - este un câine de talie medie, spre mare, atletic, dar totodată viguros şi musculos. A tinge o înălţime de 70 de centimetri, f iind mai lung decât înalt şi o greutate de până la 40 de kilograme. Blana îi este scur tă, deasă şi strălucitoare, de culoare maro sau roşcat. Faimoasa-i creastă de păr care creşt e în sens in vers este de apr oximativ 5 centimetri. Datorită specificului blănii, Rhodesianul este un câine destul de uşor de întreţinut, necesitând periere în perioadele de năpârlire. Rhodesian-ul este foarte expresiv, fruntea ridicându-se atunci când este atent. Are ochii maro, negri, ori de culoarea chihlimbarului şi urechile mai închise la culoare decât restul blănii. De altf el, pigmentul este mai put ernic la f aţă, nas şi gheare, iar în general, ochii şi botul sunt încadraţi de o mască neagră. Constituţia acestuia este o îmbinare armonioasă de f orţă şi supleţe, membrele fiindu-i puternice 37

Acest câine polimerite apelativul de „vânăt or Rhodevalent are ne voie de lei africani” îi est e sian Ridgeback este de educaţie de la aproape la fel de trează în general un câine vârste fragede, şi astăzi, ceea ce îl sănătos şi rezistent, care se pentru a-i f i recomandă ca un menţine într-o condiţie fizică strunită tenbun câine de pază. bună, cu condiţia să facă mişcare dinţa nativă Nu mai est e folosit zilnică. Displazia de şold, spre rebelila vânătoarea de lei hipotiroidia şi pierderea auzului une. Graţie ori alte animale, dar sunt totuşi printre cele mai grave inteligenţei cu la fel de bine intră în posibile probleme de care este dotat, „alertă” şi în curtea pe sănătate pe care le poate Rhodesian înţecare o stăpâ neşte, aavea acest câine. lege foarte repede tunci când îşi apără teritoce i se cere şi mo tivat, riul. Datorită întrebuinţărilor pe execută totul cu plăcere, însă uneori care le-a avut la ori gini, Rhodesian poate deveni uneori îndărătnic. este uneori încăpă ţânat, ceea ce Dresajul trebuie să f ie calm, dar confirmă încă o dată ne voia auto- ferm. Educaţia trebuie să înceapă cu socializarea timpurie, atât cu oarităţii din partea stăpânului. menii, cât şi cu alt e animale, pe Încrezător în sine, calm, dar Inteligență și vigilență precaut, acesta nu este prea socia- care le poat e accepta în aceeaşi Rhodesian este un câine cu bil cu persoanele străine pe care le ogradă numai dacă este familiarizat personalitate, inteligent şi demn, ţine la distanţă. Nu este însă un câi- cu ele de mic. Rhodesian este un câine care care are ne voie de un stăpân cu ne agresiv, pus pe harţă, acesta experienţă care să ştie cum să-l mo- preferând să impresioneze prin pre- se integrează bine în familii cu copii, care adoră să f ie în com pania tiveze. Vigilenţa care l-a făcut să-şi stanţă şi atitudine. stăpânului, căruia îi este foarte devotat. Îi place să fie scos în natură, să se joace şi poat e fi un adevărat campion. Astăzi, Rhodesian Ridgeback este un com panion excelent, elegant şi mândru, nu un animal de pradă, căruia să-i f ie încredinţate misiuni grele ca odinioară.

şi înalte. Ţinând cont că strămoşii lui au trăit în Africa de Sud, Rhodesian este un câine rezistent la intemperii. Se simte cel mai bine într-un spaţiu generos, unde să poată să îşi consume energia, dar se poat e acomoda şi într -o locuinţă mai puţin spaţioasă, însă numai cu condiţia să fie plimbat zilnic minim o oră. Nu este excesiv de energic, astf el că, dacă face mişcare zilnic, v a fi mai liniştit acasă. Plimbările zilnice au un r ol foarte important, întrucât îl menţin într-o condiţie bună. Fără mişcare regulată, „ogarul leu” est e predispus la îngrăşare.

octombrie - decembrie 2014

FINNISH SPITZ

Cﾃ｢inele-vulpe, descendent al... lupilor de Cﾄフﾄネin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

ei mai mulţi chinologi susţin că seamănă cu Akita Inu sau chiar American Akita, însă dacă-l priveşti tolănit în pădurile-nzăpezite ale Finlandei, juri că-i vulpe! Finnish Spitz, sau Suomenpystykorva (ceea ce în suomi, limba vorbită de finlandezi, înseamnă „Câinele cu urechi ridicate”), face parte, aşa cum îi spune şi numele, din grupa câinilor de tip Spitz (corect ar f i Spitze, însă gre şelile de or tografie par a a vea o importanţă redusă în chinologie), despre care se spune că ar descinde din lupi, fapt alimentat şi de re zultatele ultimelor t este genetice, respectivele rase fiind considerate a fi şi cele mai vechi din lume.

De la vânătoare la război Iniţial, a f ost crescut de f inlandezi exclusiv pentru vânăt oare, fiind folosit de la vânăt oarea de veveriţe şi rozătoare mici, cocoşi de munte şi elani, până la vânătoarea de urşi. Originea sa se pierde în negurile istoriei, cu multe sute de ani în urmă, atunci când săpături ce au scos la lumină artefacte ale culturii Gorodishche, datând între epoca de piatră şi epoca bronzului, au demonstrat că strămoşii poporului f inlandez, care trăiau în aşezări din jurul Volgăi, în Rusia Centrală, deţineau

câini de tip Spitz şi atunci când au migrat spre Marea Baltică, pe actualul teritoriu al Finlandei, i-au luat cu ei. Aceşti câini trăiau în mijlocul pădurilor şi intrau rareori în contact cu alţi câini, aşa că rasa s-a putut dezvoltate fără „amest ecuri externe”. La capitolul certitudini stă do cumentul scris în anul 1 675 al exploratorului francez Pierre Mar tin de la Martinière, de profesie medic - majoritatea scrierilor care tratează istoria acestei rase, datează docu-

mentul „în 1870”, sau „1875”, făcând o confuzie între e xploratorul francez care a ajuns în ţinutul arctic şi un politician francez, Édouar d Tirel de la Martinière (1849-1918). Medicul Pierre Mar tin de la Mar tinière (1634-1690) a descris pentru prima oară, în cartea sa „O nouă călătorie la nord...” (republicată la Londra, în anul 1706, la tipografia Hodgson&Barker), „câinii cu blana roşu-închis” alături de care a că lătorit din nordul îndepărtat şi până pe coasta Muurmanni. A ceastă scriere i-a determinat pe chinologi să afirme că medicul francez i-a descris în car tea sa de călăt orie pe strămoşii actualei rase Spitz Finlandez. În 1834, naturalistul finlandez Wilhelm von Wright a descris acest câine „care arată ca o vulpe” numindu-l „Cel care latră la păsări” cadenţa lătratului acestei rase, mai ales la masculi, e de notorietate, un exemplar putând lătra de peste 160 de ori în 60 de secunde (în Scandinavia există şi o com petiţie care-l desemnează pe „Regele Lătratului”, iar Finnish Spitz-ii sunt abonaţi la premiul suprem). De altf el, lătratul este o caract eristică a rasei, f iind preţuiţi de vânăt ori tocmai pentru talentul lor de a semnala localizarea vânatului printr-o gamă e xtrem de octombrie - decembrie 2014

variată de sunete - este ceea ce englezii numesc „watchdog”. Cel care i-a observat abilităţile de companion de vânătoare, i le-a popularizat şi a militat pentru recunoaşterea rasei, a fost un controversat silvicultor finlandez Hugo Richard Sandberg, în 1890. Pe atunci pădurar în districtul Övertorneå, Sandberg a descris caracterul acestui Spitz în re vista „Sporten”, a întocmit standardul şi a solicitat asociaţiei chinologice finlandeze să înscrie rasa în registrul naţional (fapt acceptat în decembrie 1892, când asociaţia chinologică finalndeză a organizat un show special în onoarea acestei rase, la care au participat 93 de exemplare, primul campion al rasei fiind un mascul pe nume Kekki). În cel de-al doilea Război Mondial, armata finlandeză s-a folosit de aceşti câini, conside rându-i devotaţi, curajoşi, buni paz nici şi obser vatori. În anul 1 979, când Asociaţia Chinologică a Finlandei a sărbăt orit 90 de ani de la înfiinţare, Finnish Spitz a f ost declarat câinele naţional al Finlandei, în semn de recunoaştere a calităţilor acestei rase crescută de mii de ani.

Aspect, îngrijire, temperament Seamănă cu o vulpe... pătrată - lungimea corpului este aceeaşi sau puţin mai mică decât înălţimea la greabăn, care la masculi ajunge până la 50 de centimetri, iar la femele

octombrie - decembrie 2014

45 de centimetri. Cântăresc între 12 şi 14 kilograme (femelele sunt mai uşoare, 7-10 kilograme). Blana este formată dintr-un strat dublu de păr (caract eristică a câinilor nordici), subpărul f iind moale, des şi lung (2,5-5 cm), iar stratul exterior este mai rigid, mai des, cu o lungime a părului mai mare pe gât, spat e, coapse şi coadă şi mai scur tă pe cap şi picioare. Îşi schimbă părul de două ori pe an, de aceea necesită periajul subpărului vechi, pentru ca noul subpăr să poată creşt e corespunzător - un câine „puf os”, cu subpăr excesiv, poate dezvolta probleme grave de piele. Pentru câinii de competiţii, tunsul est e interzis (totuşi excesul de subpăr trebuie îndepărtat, fiind considerat de arbitri o neglijare a animalului), excepţie făcând părul din partea de jos a pi-

cioarelor. Este o rasă independentă, activă, plină de viaţă. Are nevoie zilnic de una-două plimbări (altf el va fi extrem de agitat în condiţiile în

care-l creşteţi în casă). E o rasă prietenoasă şi, în general, iubeşt e copiii, aşa că est e şi un bun companion. Este ataşat de familia sa şi distant faţă de străini. Îndeosebi masculii au tendinţa să fie prea protectivi. Deşi este un câine de vână toare, sunt persoane care, cu o socializare eficientă (atenţie!, fiind încăpăţânat, nu v a răspunde bine la metode dure de f ormare, optaţi exclusiv pentru met ode pozitive şi stimulative), îl cresc alături de alţi câini de talie mai mică decât el sau chiar cu pisici. În consecinţă, poate fi un companion minunat, speranţa sa medie de viaţă f iind de apr oximativ 11 ani. În Finlanda este foarte popular, anual înregistrându-se apr oximativ 2.000 de noi exemplare. 41

CHINESE CRESTED DOG

Micul chinez este de fapt... african de Cﾄフﾄネin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

u toţii îl ştim sub de numirea Chinezul cu Creastă, însă puţini am aflat că acesta, de f apt, nu s-a născut în China. Nici măcar în Asia, deşi se încearcă aproape cu disperare acreditarea acestui fapt nereal, citându-se diferite observaţii ale navigatorilor şi e xploratorilor britanici, francezi și portughezi din secolele XVII-XIX care consemnează că au văzut aceşti câini fără păr în u nele zone ale „continentului galben” - mai mult, chinezii susţin că există scrieri încă din secolul al XIIIlea care atestă prezenţa pe teritoriul lor a rasei ce azi poartă denumirea

octombrie - decembrie 2014

Chinese Creasted Dog (Câinele Chinez cu Creastă). Extrem de ase mănător cu Xoloitzcuintli din Mexic, alţi avangardişti în t eoria apariţiei raselor canine susţin că rasa din Asia s-ar f i dezvoltat prin încruci şarea câinelui fără păr din Me xic, importat în urma schimburilor co merciale, cu câini locali. A ceastă ipoteză este susținută de o engle zoaică de origine maghiară, doam na Elisabeth Kovacs, care a trăit în China la începutul secolului trecut, părinţii săi f iind misionari. Într -o mănăstire iezuită, ei i-a f ost povestită istoria acestei rase (pe care a consemnat-o ca atare în 1927, în re vista clubului de rasă din Marea Britanie) că în secolul al XV-lea, atunci când navigatorul portughez Vasco Da Gama a părăsit Mexicul, a luat cu el şi patru Xoloitzcuintli (trei femele şi un mascul). Ajuns în India, un călugăr iezuit care a călătorit cu el l-a rugat să-i lase lui câinii şi să-i ducă la mănăstirea unde trăia, situată în nordul Chinei. Pentru că acei călugări i-au considerat câini sfinţi şi au a vut o grijă deosebită de ei, rasa s-a păstrat, ulterior fiind ameliorată prin încrucişări controlate cu Basenji, Pharaoh Hound, Ibizan Hound, A byssinian Sand Dog, Tibetan Terrier, Maltese etc.

După atâtea legende, cei care cred doar în argument e ştiinţifice subliniază faptul că rasa descinde din străvechiul Câine African fără păr (cunoscut şi sub denumirile Abyssinian Sand Dog şi Egyptian Hairless Dog, dispărut la începutul Cea mai mare promotoare a rasei este considerată o dansatoare de striptease burlesc din Seatle, de la jumătatea secolului al XX-lea, Gypsy Rose Lee (pe numele real Rose Louise Hovick), cea care a pus bazele primei canise de Chinese Crested Dog din SUA, pentru „reproducerea acestei rase minunate”. Câinele ei preferat era un mascul numit Lee. Prietenă cu artişti renumiţi ai vremii (Joan Miró, Pablo Picasso, Marc Chagall, Max Ernst şi Dorothea Tanning), considerată ea însăşi o vedetă (dansatoare, actriţă, romancier şi dramaturg), Gypsy Rose Lee a adus rasa Chinese Creasted Dog în atenţia crescătorilor de peste Ocean încă din anii '40. secolului XIX - ultimul e xemplar a fost păstrat în Grădina Zoologică din Londra, până la moar tea sa, sur venită în anul 1 833). Acest Câine African ar fi Crestatul Chinez de azi, el având mai mult nor oc în China decât pe continentul de baştină, 43

deşi a ajuns în Asia luat pe corăbii de marinarii chinezi pentru a stârpi şobolani şi ca rezervă de... hrană.

folosiţi un spray special - îl găsiţi în pet shop-uri). E un câine care „nu are miros de câine” şi străduiţi-vă să rămână aşa. Varietatea fără păr Caracteristici şi temperament are nevoie, după baie, de masaj cu cremă hidratantă hipoalergică sau Pe lângă v arietatea „origi- ulei special, pentru a feri pielea de risul uscării - at enţie!, unele exemnală”, adică a vând păr doar pe coadă, labe şi vâr ful capului, Chi- plare sunt alergice la lanolină, caz nese Creasted Dog mai are şi varie- în care trebuie ocolite cremele care conţin această substanţă. De ase tatea Powderpuff - în întregime menea, în zilele caniculare trebuie acoperit cu un strat dublu de puf moale, care creşt e drept. Ambele ferit de razele puternice ale soarelui. varietăţi au nevoie de cosmetizare - Cu unghii ceva mai lungi decât mao dată pe săptămână se recomandă joritatea raselor canine, atunci când baie, iar pentru v arietatea cu puf, le faceţi toaleta evitaţi să le tăiaţi periaj (nu executaţi periajul pe cor- „scurte” (îl doare şi poate sângera). Mare atenţie la dantură! Din pul murdar şi, înaint e de acesta,

cauza dinţilor ascuţiţi (ca şi caninii) şi a dentiţiei „primitive” (pot prezenta lipsuri sau dinţi „încălecaţi”), este predispus la apariţia cariilor dacă nu se execută un periaj regulat. E un „toy” clasic, cântăreşte între 4,5 şi 6 kilograme (at enţie la modul de hrănire!, e lacom şi predispus la îngrăşare), f oarte inteligent, ataşat de stăpân, ascultător, uşor de dresat, care iubeşte natura şi aerul curat (se recomandă plim bări zilnice). Este recomandat şi familiilor cu copii mici. Comparativ cu alte rase „toy”, Câinele Chinez cu Creastă nu est e afectat de bolile congenitale ale acestora. Cu toate acestea, trebuie să fiţi atent la afecţiuni oftalmologice (glaucom, atr ofie retiniană pr ogresivă, sindrom de ochi uscat DES), boala Perthes (o necroză idiopatică juvenilă a capului f emural). Cu o îngrijire corespun zătoare, aceşti câini au o durată de viaţă cuprinsă între 1 0 şi 12 ani, dar multe exemplare depăşesc vâr sta de 12 ani. Un fapt curios constă în faptul că exemplarele fără păr po t da naştere şi v arietăţii cu puf (de fapt, aproape în t oate cazurile de cuiburi apare măcar un e xemplar cu puf, chiar dacă genitorii sunt din varietatea fără păr), în schimb varietatea cu puf naşte doar pui din v arietatea Powderpuff. octombrie - decembrie 2014

SUSSEX SPANIEL

De la Stump citire

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

a peste 200 de ani de la crearea rasei, un „bătrâior” pe nume Clusse xx Three D Grinch y Glee, sau Stum p (în fotografia alăturată), cum i se spune în cercul de prieteni, a reuşit ceea ce părea im posibil. Atunci, în 10 februarie 2009, britanicul Sussex Spaniel, un minion cu personalitate uriaşă, creat pentru vânăt oarea pe teren accidentat, a reintrat în forţă sub lumina reflectoarelor şi n-a mai vrut să iasă din atenţia chinologiei mondiale decât cu marea cocardă violet, acordată în cel mai grandios show canin de pest e Ocean, desfăşurat la Madison Square Garden, în New York, cu ocazia celei de-a 133-a ediţii a W estminster Kennel Club.

Povestea unui campion Stump s-a născut în 1998, în sudul statului Indiana, atunci când românii îşi celebrau Ziua Naţională, şi a f ost coproprietatea americancelor Cecilia Ruggles (o crescătoare de Bichon F rise, Norwegian Elkhound şi German Shepher d, din Ridgefield - Connecticut) şi Beth Dowd (mai degrabă o crescăt oare de cai decât de câini, din Pinehurst, un orăşel de 13.000 de locuitori din

octombrie - decembrie 2014

Carolina de Nor d) - membre în Moore County Kennel Club. Atunci când a fost desemnat Best In Show (BIS) la Westminster avea vârsta de 10 ani. A fost poreclit Stump (Ciot), pentru că era maro şi avea picioare scurte, stăpânii spunând că seamănă cu un ciot de copac. Însă poves-

tea lui este cea mai bună reclamă de promovare a rasei Susse x Spaniel, care vorbeşte despre temperamentul de luptător al acestor câini extraordinari. În 2004, Stum p câştigase grupa Spor ting la W estminster şi a f ost retras din com petiţii. Se considera că această performan-

ţă este punctul maxim la care poate ajunge şi de acum poat e fi retras pentru a crea urmaşi (scum pi, cărora să le transmită calităţile sale genetice şi temperamentale). În ianuarie 2006, Stump a fost internat în spital cu o boală gra vă, care s-a dovedit a fi extrem de dificil de diagnosticat din cauza mai mult or infecţii bacteriene. În momentul a cela, doar Scott Sommer, handlerul şi antrenorul câinilor Ceciliei R ug-

În 2014, Sussex Spaniel Association (clubul naţional al rasei) împlineşte 90 de ani de existenţă şi s-a pregătit să aniverseze evenimentul prin mai multe manifestări menite să promoveze creşterea şi reproducţia exemplarelor din rasa creată de Augustus Elliott Fuller. gles, mai credea în el. L -a dus la Brittmoore, spitalul de animale local (locuiau în Houst on). Medicii de acolo au consemnat în f işa me-

dicală a lui Stump că acesta a ajuns acolo cu „o infecţie extinsă în corp, infecţie în v alvele inimii, lichid în plămâni, şi coagulare intravasculară diseminată (perturbare a coagulării sângelui)”. A stat în spital 1 3 zile dintre care 12 la t erapie intensivă. Cei care cred în minuni pot să considere vindecarea lui Stum p o mi nune. În 2009 a re venit în ring, o singură dată, la cel mai mare show din SUA, Westminster Kennel Club. Doar el şi omul de alături, Sco tt Sommer, credeau într-o altă minune - în definitiv, nici minunile astea nu au o ciclicitat e chiar atât de apr opiată în timp, iar de la ultima minune abia trecuseră 3 ani. 2.500 de câini din 170 de rase... de ce să fie ales el, un „bătrâior” aflat spre f inalul vieţii, care ar f i trebuit să f ie recunoscător tocmai pentru că a cest final a fost prelungit printr-o minune? A câştigat. A f ost al 51-lea BIS din întreaga şi îndelungata sa carieră. Însă cel mai im portant! Campionul şi-a făcut dat oria. A ajuns pe „Ev erestul” câinilor de expoziţie, acolo unde s-a căţărat, perseverent, doar pentru că Scott a crezut în el. După alţi trei ani de la cea de-a doua minune, într -o zi de marţi (responsabilă de „ceasurile rele”) - 25 septembrie 2012, în casa prietenului său Sco tt Sommer, Stump (13 ani şi 1 0 luni) a plecat în Raiul câinilor. Un câine despre care una dintre coproprietarele sale distante, Beth Do wd, spunea că „doar o dată în viaţă poţi să ai un câine ca ăsta, dacă ai noroc”!

Povestea unei rase La sfârşitul secolului al XVIIIlea, în 1795, un adolescent englez, Augustus Elliott Fuller, care avea pe atunci vârsta de 1 8 ani, din R ose Hill (în zona de est a Sussex). Acesta era un vânăt or pasionat şi moşt enitor al a verii unchiului său, John „Mad Jack” (Nebunul Jack) F uller (un aristocrat englez extrem de bogat, care a trăit în Anglia şi Ţara Galilor, şi care deţinea mai mult e proprietăţi în Londra, Sussex şi plan46

octombrie - decembrie 2014

taţii de trestie de zahăr în Jamaica). Pentru că vânătoarea cu câini era principalul mod de relaxare al aris tocraţilor englezi, A ugustus Elliott Fuller a dezvoltat o linie de spanieli, puternici, rezistenţi şi cu picioare scurte, capabili să semnaleze vânatul prin lătrat (calitate care lipsea raselor de spanieli din acea vreme) şi să urmărească animalele sălba tice pe terenurile cu sol greu, argilos (aşa cum era în Susse x). În experimentele sale, Fuller a încrucişat diverse rase (Nor folk Spaniel - rasă care a dispărut -, Field Spaniel şi English Springer Spaniel) pentru a crea spanielul de Susse x - similar în aparenţă cu Clumber Spaniel -, iar munca sa a fost recunoscută oficial în 1884, atunci când American Kennel Club a înscris rasa în primul registru al raselor canine (care conţinea standardele a doar nouă rase). Este singura rasă din lume care are blana în nuanţa „plămâniu auriu” (un soi de mar o care dă senzaţia de strălucire). P entru unii surprinzător, rasa de origine engle zească este mai populară în SU A decât în Marea Britanie. Totuşi, cea care a salvat rasa de la dispariţie în cel mai greu moment al istoriei ei a fost tot o englezoaică, tânăra Jo y Freer, care după al Doilea Război Mondial a relansat un susţinut program de reproducţie după ce a observat că pe întreg teritoriul Angliei mai rămăseseră doar şapt e exemplare de Susse x Spaniel. În 1 947,

octombrie - decembrie 2014

asociaţia chinologică engleză avea înregistraţi doar zece Susse x Spaniel, în 2004 a fost declarată oficial rasă în pericol de dispariţie, înregi strând mai puţin de 300 de naşteri pe an, în 2008 s-au înregistrat doar 56 de pui, în 20 11 au f ost 52 de pui, iar în 20 12 s-au născut 74 de căţei. Deşi ritmul de reproducţie nu este cel dorit şi rasa est e încă vul nerabilă, englezii susţin că fac eforturi pentru salvarea spanielului de

Sussex. În 2014, clubul naţional al rasei (Sussex Spaniel Association, preşedinte Mavis Lancaster) împlineşte 90 de ani de e xistenţă şi s-a pregătit să aniv erseze prin mai multe manifestări prin care să pr omoveze creşterea şi reproducţia exemplarelor din rasa creată de Fuller. Până la Crufts 2014, englezii totuşi se mândresc cu faptul că cel mai bun Sussex Spaniel este al lor: femela Jubilwell Mashona At Pindani (Cea Mai Bună a Rasei la Cruf ts 2013 - pr oprietari: Kay Kenyon şi Ian D. Smith). Până atunci, cei careşi doresc un spaniel com pact, mic (33-38 centimetri înălţime la grea băn şi 1 6-20 de kilograme greutate), uşor posesiv (este... îndrăgostit de stăpân), bun vânăt or (deşi n-are viteză, compensează printr-un nas foarte bun), paznic sau companion (se înţelege bine şi cu copiii - dar nu de vârste foarte mici - şi cu câini din alt e rase, atâta tim p cât acestea i se supun şi-i recunosc supremaţia), pot să opt eze cu t oată încrederea pentru un Susse x Spaniel, cel readus în at enţia publică de Stump. 47

AFGHAN HOUND

Controversa din jurul vânătorului aristocrat de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

eşi este una dintre cele mai vechi rase de ogari - desene rupestre înfăţişându-i în peşterile din nordul Afganistanului, iar e xistenţa lor f iind consemnată şi pe papirusuri egip tene (de altfel, pentru a sublinia vechimea rasei, est e suficient să precizăm că, iniţial, vânăt orii din triburile nomade din Afganistan îl numeau „Câinele de pe Ar ca lui Noe” -, rapidul Afghan Hound a fost descoperit târziu de occidentali, abia în secolul al XIX -lea, primele exemplare fiind aduse pe Bătrânul Continent de militarii Imperiului Britanic întorşi din cea de-a doua campanie de cucerire a Afganistanului (1878-1880), cea încununată de succes până în 1919, când britanicii s-au retras f orţaţi de insurgenţa declanşată de triburile afgane - pe atunci, britanicii îl numeau Gre yhound Persan. Puritatea rasei a fost păstrată timp de mii de ani, datorită arealului izolat - lanţul muntos Hindukuş - şi, mai ales, int erdicţiei de e xport impusă de mai t oţi cei care au de ţinut controlul zonei, de la nomazii Kuhis şi până la regii dinastiei Hin du. Crescuţi iniţial ca şi câini ciobăneşti, însoţitori ai turmelor păstorilor, datorită excelentei acuităţi vizuale, vit ezei şi agilităţii cu care au f ost înzestraţi nativ - în pofida robei cu păr lung şi mătăsos („ca de om”), menită să îi protejeze

de frigul din munţi -, au f ost reprofilaţi aproape exclusiv în urmărirea vânatului ce a vea capacitatea să dezvolte viteze mari (capra săl batică, ibex, gazelă, iepure de câmp, lup şi leopard de zăpadă).

Anul 1938: Murray, la baionetă Dispărut din Europa în timpul Primului Război Mondial, Ogarul Afgan a reapărut pe continent, iar meritul a f ost disputat între un scoţian şi o englezoaică, această controversă devenind publică în anul 1938, când atât Graham Bell Murray (foto jos dreapta), cât şi Mary Amps (foto jos stânga) au intrat într-o polemică publică, între ţinută în re vistele de specialitat e „Our Dogs” şi „Dog World”. Fiecare dintre combatanţi susţinea că exemplarele pe care le-a adus în Europa erau rasa pură a vânătorului aristo-

crat.

Îndrăgostit de această rasă aristocrată, maiorul Graham Bell Murray, un scoţian din Kirkpatrick Fleming (sat situat în sud-estul comitatului Dumfriesshire) încar tiruit pe fr ontiera Indiei cu Afganistanul în perioada 1 904-1920, a adus în anul 1 920 din Belucistan (acum provincie din sud-vestul Pakistanului) mai multe exemplare de Ogar Afgan. Ult erior, câinii au f ost crescuţi la canisa Cove a lui Jean C. Manson. „Am fost fascinat de hai tele de ogari din zona estică - în cea mai mare par te erau Ogari Arabi (n.red., rasa cunoscută acum sub denumirea Saluki). Unul dintre cei mai valoroşi câini a fost Zardin, însă pe acesta nu l-am găsit în Afganis tan, ci în Changai, la sut e de kilometri de Afganistan, în pr ovincia persană Mekram (astăzi Iran). Am conlucrat cu mai mulţi localnici de încredere cu care am călăt orit in-

octombrie - decembrie 2014

clusiv în «No man's land», la sud de lacul Helmund (n.red., cunoscut şi sub denumirea Hāmūn, situat la graniţa afgano-iraniană), şi pe oriunde credeam că există exemplare deosebite din rasă pură. În anul 1912 am găsit primul e xemplar pe care l-am considerat per fect, o femelă albă cu trăsături f ine, picioare desăvârşite şi o t extură mătăsoasă a robei. Aşa am început să îmi constitui haita de ogari, ope raţiune care a durat nouă ani, care au ajuns în Scoţia şi care au format baza canisei doamnei Manson. Doamna Amps vorbea de Zar din, însă dacă veţi compara acest ogar cu exemplarele aduse de ea, v eţi observa că aceia sunt mai mici şi au forma capului şi t extura robei diferite (n.red., în f apt, maiorul su gerează că Amps a importat o altă rasă, numită P owindah, un câine puternic, folosit pentru pază de triburile de nomazi care rătăceau din Asia Centrală până în nordul Indiei, şi care are o blană mai lungă şi capul mai plat decât Ogarul Afgan). De ce sunt atât de greu de obţinut exemplarele de rasă pură? Pentru că Afganii sunt rari, localnicii încrucişându-i cu Gre yhound arab pentru a obţine produşi cu o viteză superioară. În 1925 am vizitat India pentru a suplimenta stocul canisei doamnei Manson, după ce am văzut în Marea Britanie mai mult e exemplare (n.red., im pure), printre care şi haita doamnei Am ps. De asemenea, mai există o particulari-

octombrie - decembrie 2014

tate pe care doamna Am ps nu a luat-o în seamă: Ogarii doamnei Manson au f ost aclimatizaţi în Scoţia şi au cinci generaţii de reproducere atentă, pentru păstrarea purităţii rasei - inclusiv tehnicile afgane de îngrijire au fost respectate cu sfinţenie, pentru păstrarea caracteristicilor originale ale carcaterului Ogarilor Afgani”, scria maiorul Bell-Murray, într-un articol al lui Croxton Smith.

Amps contraatacă Replica lui Amps, al cărei soţ a fost încartiruit în Kabul, nu a întârziat, acesta citând mai mulţi chinologi (Lowell-Thomas, Harry Lumsden, George Y ounghusband,

Carey-Bernard etc.) ale căr or teorii veneau în argumentarea e xplicaţiilor sale. „Domnul Harr y Lumsden, care era în Kandahar în timpul revoltei din India, se ref eră şi la Afghan Hounds în autobiografia sa, astfel: «câinii din Afganistan folosiţi în scopuri sportive sunt de trei feluri: Ogari (Afghan Hound), P ointeri şi Khundi. Primii nu sunt antrenaţi pentru viteză şi ar a vea puţine şanse într-o cursă cu ogarii englezi (Greyhound), dar cu răbdare şi an trenament pot fi instruiţi să go nească şi să încolţească cerbi, porci mistreţi, iepuri, vulpi etc.»”, men ţionează Mary Amps. Englezoaica face referire şi la modul în care apar multe elemente „corcite”, precizând că acestea sunt cauzate de exodul câinilor vagabonzi care au trecut frontiera în India şi de nomazii care fură exemplarele de rasă pură, ce nu sunt atent păzite de proprietari, le alătură caravanelor lor şi le per mit o înmulţire necontr olată cu câinii vagabonzi pe care îi au. Amps lansează şi un „atac la baionetă” împotriva maiorului sco ţian, susţinând că nu acesta ar deţine pionieratul în exportul Ogarilor Afgani, ci un anume Care yBernard, care ar f i adus în Marea Britanie primul e xemplar de rasă pură, numit Bob, în anul 1 902, cu 18 ani înainte de scoţianul Graham Bell Murray. În plus, englezoaica 49

susţine că francezul Edouard Chauvet a importat mai multe exemplare de rasă pură în ţara sa, implicit, nu Bell Murray este filonul creării acestei rase. De asemenea, Am ps îl elogiază pe Zardin, Afganul importat în 1907 din India de căpitanul Ba riff, şi care a devenit modelul pentru alcătuirea primului standar d de rasă, care însă nu s-a mai concretizat din cauza izbucnirii Primului

Război Mondial. „În 10 iunie 1924, domnul Medley, distinsul secretar al asociaţiei caniselor din India, la cererea soţului meu, a rectif icat punctual standardul de rasă al O garului Afgan în urma propriilor sale observaţii făcute în Afganistan şi în urma unui studiu care a durat 4 ani”, a e xplicat Amps, care l-a acuzat apoi pe scoţian că obiectivul său ar fi fost doar comercializarea

haitei pe care a adus-o din Afga nistan, dar care ar fi formată din exemplare ce nu respectă standardul, fapt explicabil prin reticenţa afga nilor de a vinde exemplare din rasa pură. Din toată această contr oversă, ce e important de reţinut este că rasa de astăzi pr ovine exclusiv din două tulpini, prima din e xemplare de stepă din canisa f ormată din exemplare selecţionate şi importate de maiorul Bell-Murray şi exemplare de munt e din canisa Ghazni (a lui Amps), pornind de la Khan şi Sirdar (despre care se af irmă în u nele scrieri că ar f i câştigat BIS la Crufts în 1928 și 1930, informaţia fiind falsă).

Ogarul Afgan, campionii şi primul câine clonat Ogarii Afgani au câştigat de două ori Crufts (în 1983 şi 1987), de 11 ori W estminster (1941, 1946, 1950, 1954 şi 1 955 acelaşi exemplar, Taejon of Crown Crest, al doamnei K ay Finch -, 1957, 1962, 1966, 1967 Akaba's Blue Devil, 1983 şi 1996) şi o dată World Dog Show (în 1996, la singurul WDS desfăşurat pe teritoriul a două ţări, Ungaria şi A ustria, la care au participat 11.600 de câini şi unde s-a im pus Sanallah's Je rome, în vâr stă de 3 ani, al t orinezilor Sara Melani, Roberto Bongiovanni, Barbara Barnat o). Însă cel mai mediatizat Afgan a f ost Snuppy, primul câine clonat („vinovat” fiind cercetătorul coreean Hwang Woo-Suk). 50

octombrie - decembrie 2014

PROTEJEAZĂ-ȚI PRIETENUL ÎMPOTRIVA PURICILOR ȘI CĂPUȘELOR

zile împotriva căpușelor zile împotriva puricilor

PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE

CÂINI UTILITARI

Chopper, terapeut pe motocicletă

de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

hopper este unul dintre acei câini de t erapie care alină suf erinţele, singurătatea şi tristeţea într-un mod mai special. Călătoreşte pe motocicletă, este îmbrăcat ca un mo tociclist dur şi slujeşte o cauză nobilă. Pentru respectarea ade vărului istoric, comenzile mo tocicletei sunt date de la o telecomandă, de către stăpânul său, însă f aptul că patrupedului nu-i est e frică, ba mai mult, se simte în elementul său pe mini-motocicleta sa, ţinându-şi echilibrul şi rămânând impasibil la zgomotul acesteia, îi dă dreptul lui Chopper să considere că laudele la adresa sa sunt pe deplin meritat e. În fond, câţi câini motociclişti aţi mai văzut în trafic?

Succesorul lui Bandit Americanul Mark Shaffer (49 de ani) est e un agent imobiliar american din San Diego, f ost instructor de f itness, iubitor de animale şi de motociclete Harley Davidson. De ce vorbim despre el? Pentru că acest domn creşte un câine deosebit, cu o misiune mai specială decât ceilalţi câini. Patrupedul său se numeşte Chopper, în august 2014 a împlinit 5 ani, este un Terrier de Boston şi călătoreşte pe propria-i motocicletă, îmbrăcat în costuma ţie de mo tociclist dur. Şi nu, stă pânul său nu este „încă unul” care vrea să apară la t elevizor pentru faimă datorită câinelui său motoci-

clist, ci este unul care merită să intre în atenţia publică datorită misiunii pe care o îndeplineşt e - aceea de a bucura oamenii suferinzi. Chopper este, în această misiune, urmaşul lui Bandit - primul câine motociclist şi terapeut pe care Mark Shaffer l-a avut în grijă şi care s-a stins, în urmă cu 6 ani, din cauza unei maladii fără leac. Practic, Chopper este succesorul său şi îi continuă drumul pe mo tocicletă (încă de la vârsta de două luni) către cei suferinzi sau ne voiaşi. Ideea utilizării câinilor motociclişti pentru terapia suferinzilor i-a dat-o lui Shaffer actorul Mickey Jones, care, aflat la spitalul de copii din Orange County într-o acţiune caritabilă, l-a văzut pe Bandit pe mo tocicletă şi, observând reacţia pozitivă a copiilor, i-a sugerat stăpânului acestuia să îi obţină certificatul de câine de terapie. Aşa a început totul, cu Bandit. Apoi, a continuat cu Chopper - „Mi-a

trebuit ceva timp pentru a accepta că dacă aş antrena un alt câine, acesta ar reuşi să f acă toate lucrurile pe care le-a reuşit Bandit", a explicat Shaffer. Câinele, care a fost achiziţionat de la o canisă din Santa Clarita, merge acum în spitale, la oameni de toate vârstele, de obicei bolnavi în faze terminale, şi încearcă să le aline suferinţa, singurătatea, şi să le mai aducă un ultim zâmbet pe buze. Fie că sunt bătrâni bolna vi, fără familie sau copii, care au uitat să mai zâmbească din cauza ne cazurilor venite mult prea devreme în viaţa lor, Chopper reuşeşt e să-i fericească pentru câteva clipe şi să le transmită o par te din energia sa pozitivă. Este un câine de t erapie (certificat cu documente) şi susţine o multitudine de e venimente caritabile: vizitează casele de bătrâni pentru a le reda acestora speranţa de viaţă, copiii din orfelinate pentru

octombrie - decembrie 2014

a-i ferici mai mult decât jucăriile, şi familiile soldaţilor căzuţi în luptă pentru a-i ajuta să treacă mai uşor peste pierderile suferite.

Păstrând speranţa

şi ne po t alina suf erinţele şi sin gurătatea când ne aşt eptăm mai puţin. Chiar spre sfârşitul vieţii pu tem primi o lecţie de viaţă t ocmai de la un câine. Atunci când nu est e pe „mo-

Terapia cu animale est e incontestabilă şi ar trebui practicată din ce în ce mai des în cât mai multe medii. Gestul lui Mark Shaf fer ne menţine speranţa unei vieţi bune şi ne aminteşte că trebuie să ne pese de cei din jurul nostru şi că, deşi îi ignorăm, nu-i iubim sau chiar îi urâm, câinii ne iubesc necondiţionat

• Chopper „the biker dog” primeşte foarte multe invitaţii de la spitale, case de copii sau de la familiile celor bolnavi pentru a-i vizita pe rezidenţii acestora şi a le face clipele mai frumoase, iar stăpânul său, agent imobiliar, donează o parte din veniturile sale de pe urma acestor acţiuni unui adăpost de câini.

octombrie - decembrie 2014

torul” tunat şi când nu este echipat în costumul său personalizat, Chopper este un câine ca oricare altul, care-şi roade lacom oasele de vită şi care se gudură pe lângă stăpânul său, ori pur şi simplu leneveşte undeva la umbră. Îmbrăcat cu o vestă de piele, ochelari de protecţie, bandane moto de t ot felul şi uneori purtând şi cască moto, se transformă în cel mai de seamă şi cel mai apreciat patruped din lumea motorizată şi nu numai. „L-am privit după încheierea unui eveniment şi părea epuizat de atâta dragost e cât dă ruise. Atunci mi-am dat seama că, aşa cum oamenii la care mer gem au nevoie de Chopper, pentru a-i face să uite de problemele lor, aşa şi Chopper are nevoie de aceşti oameni, pentru că dăruind dra goste, el şi primeşt e o cantitat e enormă de afecţiune. Şi pare să aibă nevoie de asta mai mult decât oricare alt câine”, a subliniat Mark Shaffer. Chopper „the biker dog” şi misiunile în care est e implicat pot fi urmărite pe F acebook. Are pest e 100.000 de susţinători şi o mulţime de poze. Evident, are şi un sit e personal (www.chopperthebikerdog.com), iar acţiunile sale sunt prezentate în... „Chopper's Daily News”. 53

APTITUDINI

Câinele, radarul de companie

de Răzvan Buzoianu razvan.buzoianu@petzoom.ro

e multe ori ni se întâmplă să ne supărăm pe câinii noştri din cauză că „latră aiurea” sau pentru că „nu stau locului”, dar uităm să ne mai întrebăm de ce totuşi se manifestă în acel fel. Totodată suntem curioşi cum poate un câine de vânăt oare să miroasă prada aflată uneori la zeci de kilometri şi să audă şi cele mai slabe zgomo te ale vreunui iepure de câmp. Simţurile lor extrem de ascuţite îi transformă în adevărate radare vii.

Auzul

Mirosul

de celule. Simţul mir osului unui Bloodhound este admis ca probă în Datorită structurii urechilor, unele instanţe, pentru că aceşti Este cel care ghidează paauzul unui câine est e de zece ori mai fin decât al oamenilor . Ei trupedul prin lume. Est e şi simţul câini sunt capabili să mir oasă o reuşesc să audă de la o distanţă de său principal, aşa se şi e xplică de urmă de la apr oape un kilometru patru ori mai mare decât cea de la ce câinele adulmecă tot în jurul său. distanţă şi să o urmărească tim p care auzim noi. Urechile lor se folo- Câinele poate mirosi de 1 0.000 - de câteva zile pe distanţe de peste 100 de kilometri! Deci niciodată să sesc de 16 muşchi ca să perceapă 100.000 de ori mai bine decât sunetele, pe când noi f olosim doar omul, depinzând şi de rasa din care nu minţi un câine că nu ai bunătăţi, şase. Totodată, un câine aude cel face parte. Nasul unui câine o - pentru că te miroase de la o poştă. mai bine la 8.000 de hertzi, pe când bişnuit are în jur de 220 de milioa Vederea omul aude cel mai bine la 2.000 de ne de celule dedicat e mirosului. hertzi. Datele astea ar trebui să ne Rasa Bloodhound, de e xemplu, Este şi ea dif erită de a pună în gardă şi să ne amint ească poate avea până la 300 de mili noastră, însă trebuie ştiut un lucru: să nu vorbim niciodată un câine de oane. Pentru comparaţie, nasul omului are aproximativ 10 milioane câinii nu suf eră de dalt onism. rău sau pe la spate. Aceasta este doar o legendă pr opagată superficial. De f apt, câinii percep culorile, dar intr-un alt fel. Ei văd galbenul şi albastru, dar văd doar umbre de r oşu. Ochii lor be neficiază de o membrană specială, numită tapetum lucidum, care le permite să v adă bine în lumina slabă. Ochiul omului are trei tipuri • Cum poate un câine de vânătoare să miroasă prada aflată uneori la zeci de kilometri şi să audă şi cele mai slabe zgomote ale vreunui iepure de câmp? Simţurile lor extrem de ascuţite îi transformă în adevărate radare vii. 54

octombrie - decembrie 2014

de celule de tip con responsabile de sensibilitatea la culori, pe când câinele are doar două. În schimb, câinele are capacitat ea de a per cepe foarte bine obiect ele în miş care. Deci nu...

Simțul tactil E adevărat că acest simţ nu e la fel de evoluat ca al oamenilor, dar cu toată acea haină de blană, sunt capabili să simtă orice atingere, asta pentru că f iecare fulicul de blană are pr opriul nerv. Labele lor sunt sensibile şi simt orice vibraţie a pământului. Puii sunt orbi la naştere, dar cu ajutorul senzorilor receptori din bo tul lor reuşesc să de sânge. Concluzia est e că ni găsească confortul şi siguranţa ciodată nu trebuie „să t e tragi de mamei – simţul tactil fiind singurul mustaţă” cu un câine. activ la naşt ere. Câinii adulţi con tinuă să-şi găsească conf ortul şi Gustul plăcerea atingerii la stăpân sau la şeful de haită. Spre surprinderea noastră, câinii nu au un simţ al gustului la Mustățile fel de dezvoltat ca al nostru. Limba câinelui are 1.700 de papile gustaAcestea ajută câinele să-şi tive, pe când cea a omului găz duieşte 9.000. Simţul gustului a găsească drumul prin întuneric şi spaţiile înguste, pentru că po t de- evoluat în sălbăticie pentru a putea tecta schimbările şi presiunea cu - face diferenţa între hrana come renţilor de aer. Sunt de gr osimea stibilă şi cea necomestibilă. Ca şi oamenii, patrupezii po t identifica unui fir de păr din blană, dar au rădăcini de trei ori mai adânci şi în- gustul dulce, sărat, acru sau amar conjurate de nervi sensibili şi v ase pe acesta din urmă îl det estă! În

vârful limbii au câteva papile gustative mai speciale. Deci nu-ţi mai poţi păcăli câinele cu f elurile tale de mâncare lipsite de gust.

Concluzia „Câinele te simte” este cea mai comună v orbă care se spune celor care devin anxioşi în preajma unuia. Aşa şi est e, câinele chiar t e simte şi nu prea agreează stările de nervozitate, anxietate sau frică, pentru că percep aceste emoţii ca slă biciuni şi astfel încep să te domine. Tocmai din această cauză, ei caută întotdeauna liderul, care este ferm şi sigur pe sine. Totodată, blănosul simte supărarea şi tri steţea şi de vine empatic şi docil. Concluzia generală est e că patrupezii noştri nu prea po t fi păcăliţi şi că trebuie să le acordăm atenţia şi af ecţiunea binemeritată (însă nu doar de aceea). octombrie - decembrie 2014

ATITUDINE

De ce mi-aş adopta cel mai bun prieten de Oana Raluca Ciceu raluca.ciceu@petzoom.ro

m trăit un sfert de secol şi până acum am reuşit de două ori să f iu în postură de Dumnezeu. Nu am creat universul şi nici nu m-am jucat cu apocalipse, dar am salv at două vieţi, am schimbat destinul a două fiinţe. Ringo şi Linda au fost doi câini pe care i-am adoptat de pe stradă. Şi spun au fost pentru că acum au o casă şi o curte mare unde se pot fugări în voie. Nu a fost uşor să aleg această variantă, adopţia, a trebuit să înfrunt idei absur de cum că un câine trebuie cumpărat, poate chiar cu sute de euro, şi neapărat să f ie de rasă. Am refuzat să cred că sentimentele de iubire şi priet enie ţin cont de rase şi încă mai cred că u neori câinele poate fi mai om decât omul, iar omul mai câine decât câinele.

Adopţia Fenomenul adopţiei a început să cunoască o ascensiune neîn doielnică deoarece de când s-a ajuns la concluzia că metişii sunt foarte rezistenţi, oamenii îi preferă,

oferindu-le statutul de cei mai buni prieteni. Un aport însemnat au avut şi site-urile de socializare unde se pot găsi asociaţii care se ocupă de adopţii, poze cu câini care îşi caută o casă şi o familie sau informaţii despre campanii de sterilizări şi vaccinări gratuite. Însă, chiar cu aces te veşti bune totuşi încă nu s-a ajuns la un echilibru între case primitoare şi câinii homeleşi. Pentru cei care încă stau în

• Linda (în stânga) şi Ringo 56

cumpănă dacă să cumpere sau să adopte un câine, e xistă o sumedenie de motive pentru care ar trebui să considere adopţia ca primă ale gere. În primul rând est e o pr ovocare de bun augur , o şansă de a face o f aptă bună şi crede-mă pe cuvânt că amicul tău lătrăt or te va răsplăti cu maximă recunoştinţă şi dragoste. Dacă neapărat vrei un câine de rasă, tot poţi lua în consi derare adopţia, asta deoarece există multe persoane proprietare de câini de rasă care din varii motive (divorţ, deces, naşterea unui copil, schimbatul locuinţei, sunt prea ocupaţi şi nu mai au tim p de câine) doresc să îşi dea animalul spre adopţie. Să ştii că maidanezul care şi-a trăit o bună par te din viaţă pe stradă nu va fi pretenţios şi nu v a face mofturi la ceea ce îi pui în vasul cu mâncare, asta înseamnă că suma lunară cheltuită pe între ţinerea sa se va reduce semnificativ. În plus, atunci când adopţi un câine dintr-un adăpost îl vei lua acasă cu toate vaccinurile făcute la zi, probabil şi sterilizat, deci nici de costurile acestora nu trebuie să îţi mai f aci octombrie - decembrie 2014

griji. Nu-ţi face probleme că v a fi neascultător, deoarece cu o atitudine potrivită se poat e face un dresaj elementar şi la vâr sta matură. Dacă vrei un câine unic, adoptă un maidanez, sigur nu mai există în lume un alt câine aidoma lui. Şi nicidecum să nu-ţi treacă prin cap că un câine maidanez est e un câine răblăgit sau care a comis vreo greşeală de a ajuns în această si tuaţie nefastă, de fapt e doar o fiinţă care poate nu a avut noroc, dar care merită o şansă la o viaţă mai bună. Vei avea şi de unde alege, maida nezi se găsesc de toate mărimile şi culorile. Şi nu uita că uneori şi ei ne aleg pe noi, nu doar noi îi alegem pe ei.

Disponibilii

„Am rămas faţă în faţă, încordaţi, cu ochii ţintă unul la altul, traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele şi eu omul. Simţeam că-i e frică de mine şi nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mişca, spre a nu rupe un anumit echilibru creat. Ceva obscur, ceva originar ne lega într-o asemenea unitate, încât simţeam că suntem, el câinele şi eu omul, feţele unui aceluiaşi act existenţial.” - Constantin Noica

În general, câinii disponibili pentru adopţie nu mai sunt căţeluşi, ci au o vâr stă, astfel încât poţi să vezi exact ce f el de per sonalitate are şi ştii e xact ce alegi în aşa f el încât să se po trivească exact cu imaginea ta despre cum ar trebui să arate companionul ideal. În cazul adopţiei nu se întâm plă miracole peste noapte, va trebui să ai puţină răbdare până ce câinele simt e că Problema câinilor maidanezi este în siguranţă şi capătă încre - există de ce va vreme în R omânia, dere, dar rezultat ele acestei pri- tocmai de aceea s-a încer cat conetenii nu vor întârzia să apară. struirea unor centre de adăpost

octombrie - decembrie 2014

unde aceştia să f ie îngrijiţi, astf el încât să nu mai constituie o dificultate a străzilor. Însă aceste centre pot îngriji un număr f oarte mic de animale, în com paraţie cu necesarul, tocmai de aceea cu cât sunt adoptaţi mai mulţi câini, cu atât le vor lua locul alţii care şi ei la rândul lor trebuie îngrijiţi cum se cuvine. Adăposturile sunt pline de câini care nu ar dori nimic mai mult decât o şansă la o viaţă fericită într-o familie în care pot să-şi împărtăşească iubirea şi devotamentul. Vestea morbidă este că atunci când animalele din adăposturi nu sunt adoptat e, după trecerea unei perioade de timp, acestea sunt eutanasiate. Au existat şi cazuri în care sub pretextul unor adopţii s-au scos câini din adăposturi şi imediat au f ost eliberaţi din nou pe stradă, aceşti oameni fără simţul responsabilităţii neştiind de fapt care este sensul unei adopţii. Dacă ai deja înt emeiată o familie şi te gândeşti să adopţi un maidanez, este o opor tunitate deosebit de im portantă să îţi în veţi copiii despre v alorile esenţiale ale vieţii, ce înseamnă compasiunea şi gestul de a da f iinţelor o şansă la viaţă. Eu acum po t să spun că da torită adopţiei am trei inimi, una îmi bate în piept şi celelalt e două bat la picioarele mele şi pe deasupra mai dau şi din coadă, se numesc Ringo şi Linda. 57

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Tratamentul anxietăţii şi al fobiilor la câini de dr. Weisz Levente weisz.levente@petzoom.ro

u ocazia sărbătorilor de iarnă, mulţi câini sunt expuşi la dif erite stări de frică, acesta fiind un răspuns a normal din partea animalului la stimulul la care este expus patrupedul nostru. De cele mai mult e ori răs punsul nu est e în concor danţă cu nivelul de „ameninţare”. Aceste reacţii anxioase anormale po t fi numite „fobii” atunci când este necesar managementul f armacologic sau comportamental al acest ora; sunt urmarea unor stimuli reduşi; nu dispar odată cu expunerea repetată la stimuli. Aceste „fobii” se pot manifesta foarte diversificat, cel mai des întâlnite fiind fobiile la diferite zgomote, anxietatea de separare şi fobiile de situaţie. Un animal anxios simte o nelinişte permanentă, care interferează şi cu viaţa sa. Această nelinişte poate indica prezenţa unei tulburări de anxietate, aceasta fiind resimţită de animal ca o frică foarte intensă, nejustificată de fapt de un pericol adevărat.

Fobiile de situaţie Caracteristica principală a anxietăţii este sentimentul de frică repetitivă, care reprezintă un ele-

ment de stres pentru câinele în cauză şi care interferează cu activităţile de zi cu zi. Cei mai mulţi câini se tem de zgomotele puternice produse în timpul sărbătorilor de iarnă (ar tificii, petarde, tunete, foc de armă). Aceste semne reacţionale apar mai de grabă la animalele mai în vâr stă decât la cei tineri, iar reacţia câi nelui la un astf el de sunet trebuie să confere un răspuns adaptativ. Există foarte multe semne comportamentale provocate de fobiile la zgomot, dintre care cele mai importante sunt: tremurul, lătratul, evitarea contactului cu oamenii, tendinţa de a se ascunde, de a evada, hipersalivaţia sau com porta-

mentul distructiv. Câinii sunt animale sociale, drept pentru care atunci când sunt lăsaţi singuri devin anxioşi sau stresaţi. Cauzele anxietăţii de separare prelungită şi repetată sunt cauzate de lipsa obişnuinţei cu absenţa stăpânului, schimbarea orarului de lucru al pr oprietarului, afecţiunea exagerată înainte de plecare şi la întoarcere, toate acestea încurajează comportamentul anormal al animalului. Semnele anxietăţii de separare sunt: distrugerea obiectelor din mediul înconjurător, diferitele vocalize, urinarea şi def ecarea în casă, automutilarea. Atenţie!, anxietatea de separare est e stresantă atât pentru animal, cât şi pentru stăpân! Fobiile de situaţie sunt legate de anumiţi stimuli externi sau de un anumit mediu de viaţă şi pot fi (însă nu în toate situaţiile) asociate cu o experienţă din trecutul animalului. Semne clinice similare care apar în diferite situaţii sunt: vocalizele, tremurăturile, urinarea / defecarea în locuri neobişnuite, tendinţă de evadare etc. O altă fobie de situaţie deloc neglijabilă este reprezentată de „transportul cu maşina”. Cei mai mulţi câini de vin foarte stresaţi în timpul călătoriilor cu maşina: urlă, se agită, urinează / def ecă, unele octombrie - decembrie 2014

exemplare pot avea chiar un ade vărat „rău de mişcare” greu de diferenţiat. Cele două stări pot coexista şi se exacerbează una pe cealaltă.

Neurotransmiţătorii declanşatori Toate aceste fobii creează experienţe negative pentru t oţi cei implicaţi. Cazurile mai gra ve pot cauza chiar leziuni serioase câinelui sau stăpânului. Pentru gestionarea acestor probleme (fobii şi stări anxioase) este nevoie de un plan de management farmaceutic. Timpul optim de expunere la stimuli este de 3-12 săptămâni în cursul „perioadei de socializare”. Stăpânul trebuie să meargă înt otdeauna pe principiul: „Este mai bine să prevenim decât să tratăm!”. În neurobiologia anxietăţii sunt implicate serotonina, dopamina, GABA, noradrenalina şi unii aminoacizi, care sunt principalii ne urotransmiţători implicaţi, iar medicaţia

octombrie - decembrie 2014

acestei afecţiuni vizează t ocmai aceşti neurotransmiţători. Mecanismul GABA este principalul inhibitor al neurotransmiţătorilor din SNC. Inhibiţia GABA se poate observa la toate nivelurile din SNC, inclusiv hipotalamus, hipoca m pus şi cortex cerebral. Practic, 50% din sinapsele inhibante sunt mediate de GABA . În acest caz, în me dicaţia câinilor trebuie evitate unele produse farmaceutice (Benzodiazepine şi T -benzodiazepine), deoarece acestea provoacă reacţii adverse brutale traduse prin ataxie, hiperexcitabilitate şi dezinhibiţie. De asemenea, nu se recomandă nici medicaţia sedativă, deoarece, deşi imobilizează câinele, nu îi scade răspunsul emoţional la stimuli, nu scade impactul factorului / e venimentului (din contră, îl poate intensifica). În plus, dozele orale din aceste produse nu se po t ajusta corespunzător - est e posibil să f ie necesare doze mari, iar dozele mari au efecte sistemice, precum: hipo -

volemie, hiperexcitabilitate şi efecte extrapiramidale. În consecinţă, antidepresivele ciclice şi cele selective necesită utilizare pe t ermen lung, fapt care nu le recomandă în situaţiile practice veterinare! Reacţiile adverse date de această grupă de produse sunt: sedarea, cons tipaţia, diarea, retenţia urinară, modif icări ale apetitului, ataxia, aritmiile car diace şi modificări ale presiunii arteriale.

Produse indicate în tratamente Grupul produselor beta-blocanţilor (Propranolol) este potrivit pentru anxietatea uşoară, f iind indicat mai ales în cazurile de e xcitaţie simpatică (tremur, tahicardie, tahipnee) şi fiind utilizat în prealabil pentru a modula răspunsul orga nismului animal la un semnal neurochimic în tim pul unui e veniment stressor. Aceste produse pot amâna potenţarea pe t ermen lung a unei fobii, dar doar dacă este folosit precoce! În momentul de f aţă, piaţa veterinară deţine un pr odus conceput de VetPlus UK pentru astf el de situaţii şi af ecţiuni, denumirea acestuia fiind Calmex. Produsul se prezintă sub f ormă de capsule şi este o combinaţie unică de aminoacizi, Piper Methysticum şi un complex de vitamine B, cu ef ect de relaxare a câinilor care în condiţii de stres se confruntă cu stări de anxietate sau nervozitate. Fiecare capsulă conţine: L Teanină 98% 100 mg, Piper methis59

ticum (30% Kavalactone) 100 mg, L-Triptofan 98% 50 mg, Vitamina B1 9 mg, Vitamina B3 10 mg, Vitamina B6 9 mg, Vitamina B8 9 mg, Vitamina B12 1 0 mcg. Fiecare dintre aceste componente aduc beneficiicheie pe care le vom explica în continuare. L-teanina este eficace în tratarea comportamentului anxios, traversând bariera encefalică în 30 de minute după ingerare şi stimu lând producerea de unde alf a în creier la 30-40 de la administrare. Acţiunea principală a acesteia este de a creşte sinteza neurotransmiţătorilor GABA, de a scădea sint eza de noradrenalină şi de a creşte concentraţia de serotonină. L-triptofan reduce agresivitatea, stereotipiile (anxietate indusă de obiceiuri) şi reacţiile de stres. Piper methysticum

- folosit de mulţi ani pentru tulburările de anxietat e -, est e un e xtract de plante psihotrope cu efect anxiolitic, sedativ şi cu efect de relaxare musculară (studiile clinice de specialitate demonstrează că est e eficient în asociaţie cu alt e produse, cât şi ca tratament singular al anxietăţii, fiind un puternic anxiolitic). Vitaminele B sunt esenţiale pentru menţinerea funcţiei sistemului nervos şi producţia de neurotransmiţători cheie.

Administrarea medicaţiei Se recomandă administrarea produsului Calmex - capsule cu 3060 de minut e înainte de ef ectul dorit. Dozarea se face în funcţie de greutatea animalului - sub 1 0 kg

greutate corporală se administrează o jumătate de capsulă, la greutatea de 10-25 kg o capsulă, iar pest e greutatea de 25 kg se administrează două capsule. În funcţie de sta rea animalului, dacă est e necesar, doza poate fi crescută cu o jumătate de capsulă. Un avantaj semnificativ al acestui preparat este reprezentat de faptul că acest e capsule po t fi administrate întregi sau desfăcut e şi presărate pe hrana câinelui. În concluzie, Calmex reprezintă o combinaţie unică de ingrediente cu efect sinergic prin modula rea neurotransmiţătorilor şi acţi o nând pe diverse căi în creier pentru de terminarea anxiolizei şi al unui efect uşor sedativ. Se poate folosi ca unic tratament în situaţiile acut e sau în diferite combinaţii în pr ogramele educaţionale. • Bibliografie: Araujo et al. 2010 - „Anxitane tablets reduce fear of human beings in a model of anxiety-related behaviour” Ernst, E. 2007 - „A re-evaluation of kava (Piper methysticum)”, British journal of clinical pharmacology” Lakhan SE, Vieira KF 2010 - „Nutritional and herbal supplements for anxiety and anxiety-related disorders: systematic review” Stevinson, C., Huntley, A. & Ernst, E. 2002 - „A systematic review of the safety of kava extract in the treatment of anxiety, Drug safety : an international journal of medical toxicology and drug experience”

octombrie - decembrie 2014

SFATUL MEDICULUI VETERINAR

Produse din plante pentru îngrijirea părului şi a fanerelor

de dr. Weisz Levente weisz.levente@petzoom.ro

ărul (blana) câinelui şi al pisicii constituie o adevărată „barieră de protecţie” în faţa factorilor nocivi din exterior, o „barieră” care este într-o continuă reînnoire şi care joacă un rol foarte important împotriva variaţiilor de t emperatură. Blana acestora este importantă şi din punct de vedere estetic al animalului, dar reprezintă totodată şi oglinda sănătăţii animalelor.

Năpârlirea Fenomenul de năpârlire este mai accentuat la unele e xemplare la începutul toamnei şi al primăverii, perioadă în care animalul îşi îm bracă „haina” pentru un nou regim de temperatură sezonieră. Lungimea şi forma părului depinde de factori genetici, dar şi de cei nutriţionali. Pentru a avea o blană frumoasă, câinele şi pisica trebuie să aibă o alimentaţie cât mai echilibrată. Dacă acest lucru nu este posibil, acest echilibru trebuie realizat prin administrarea de pr oduse nutraceutice - acizii graşi, vitaminele şi proteinele sunt elemente indispensabile pentru sănătat ea părului. În cazul în care alimen taţia este corectă, dar ani-

octombrie - decembrie 2014

malul nu o asimilează cores punzător, apar carenţe ale acestor elemente în organismul animalelor (cazul maladiilor int estinale, atunci când animalul este infestat cu pa raziţi). De asemenea, unii hormoni influenţează creşterea părului. De exemplu, glucocorticoizii inhibă creşterea părului şi tiroizii o sti mulează. De aici rezultă că afecţiunile organelor care pr oduc aceşti hor moni (organe suprarenale, tir oida) determină modificări ale aspectului pielii. Paraziţii şi ciuperca cutanată sunt un alt factor care determină schimbarea aspectului pielii. Unele dintre acestea provoacă mâncărimi - animalul se scarpină des şi părul cade -, altele cresc în foliculii piloşi, împiedicând creşterea normală a firului de păr. În unele tulburări comportamentale, pisica sau câinele se linge frecvent şi în mod repetat,

cazând înnegrirea sau căderea pă rului.

Un produs 100% natural Pentru îngrijirea părului şi a fanerelor la câini şi pisici LDCA Franţa a conceput un produs 100% natural, Keravita®, bazat pe trei ingrediente active: fitocheratina, extractul de bambus şi complexul de oligo-vitamine. Acest produs asigură vitalitatea şi luciul blănii, întăreşte unghiile şi reduce căderea blănii. Sub formă de tablete palatabile şi masticabile cu un design divizibil acest produs este foarte uşor de utilizat. Conţine e xtract de grâu (bogat în cistină), extract de mei (bogat în metionină), e xtract de bambus, carne de pui (agent natural pentru palatabilitate), vitamine E, B3, B5, B6, B8 şi zinc. Fitocheratina (cheratină de origine vegetală, din grâu şi mei) este bogată în aminoacizi de sulf (cistină şi metionină), creşt e calitatea blănii şi unghiilor. Cheratina - o pr oteină specială, rezistentă şi insolubilă - est e 61

componenta structurală principală pentru sănătatea pielii, unghiilor şi a părului. Aminoacizii care contri buie la formarea cheratinei au o serie de proprietăţi unice şi, în funcţie de nivelul acestora, cheratina poate fi flexibilă şi tare - în cazul unghiilor -, sau moale - în cazul pielii. Chera tina este un component special care ajută la f ormarea părului. Când părul este pieptănat în exces şi supus factorilor externi (soare, vânt etc.), cheratina îşi pier de calitatea originală, rezultând un păr lipsit de elasticitate şi greu de întreţinut. Cercetătorii au descoperit însă o soluţie: cheratina est e extrasă din alte surse naturale şi intr odusă în suplimente speciale. Astfel, aplicată direct pe păr sau administrată sub formă de supliment, cheratina pă trunde în pr ofunzime, reparând structura firului de păr. După f inalizarea unui tratament cu cheratină, părul devine moale, strălucitor şi bogat. Extractul de bambus este bogat în siliciu cu pr oprietăţi remineralizante, fiind un potenţator natural ce redă vitalitatea blănii şi întăreşte unghiile. Extractul de bambus est e cea mai bogată sur să naturală de siliciu organic, pe care îl conţine în

proporţie de pest e 70%. Astf el, conferă pielii o textură mătăsoasă, elastică, delicată, hrăneşt e pielea şi o pr otejează de agresiunile din mediu, fiind cunoscut pentru pr oprietăţile sale de remineralizare, restructurare şi tonifiere. Complexul „hrănitor” de vitamine (vitaminele B5, B8 - Bio tin -, B3, B6 etc.), reduce căderea e xcesivă a blănii şi menţine starea de sănătate, iar zincul est e un oligoelement care par ticipă la sint eza cheratinei.

Administrarea produsului Produsul se administrează o dată pe zi, în funcţie de greutat ea animalului (la o greutate a animalului de până la 1 0 kg se adminis trează o jumătate de tabletă pe zi, între 10 kg şi 20 k g se adminis trează o tabletă pe zi, iar între 20 kg şi 40 k g se administrează două tablete pe zi). P entru a se obţine rezultate optime se recomandă o administrare regulată şi de durată. Aceste tablete palatabile şi masticabile pot fi administrate ca atare sau amest e62

cat cu hrana zilnică. Keravita are o v alore energetică de 3 kcal per tabletă, astf el că nu interferează cu dieta regulată a animalului. Pr odusul este recomandat pe tot parcursul anului, pentru animalele care trăiesc în condiţii dificile de mediu (t emperaturi ridicate, stres etc.), după perioada de gestaţie/lactaţie (pentru a restabili calitatea blănii devitalizată şi distrusă, precum şi deficitul de vitamine), după perioada de chimioterapie sau pentru animale cu alopecie (pecin gine, alopecie hormonală, tulburări de cheratinizare, demodecia) pentru stimularea creşterii blănii, pentru animale ce prezintă dermatite pruriginoase ce f avorizează căderea blănii din cauza scărpinatului sau/şi a linsului (alergii, parazit oze etc.), dar şi pentru pregătirea pentru competiţii şi expoziţii.

octombrie - decembrie 2014

Prin administarea produsului Keravita, acizii graşi esenţiali asi gură şi menţin sănătat ea ţesutului cutanat conferind frumuseţe şi vitalitate blănii şi a unghiilor . Este recomandată aplicarea simultană cu Essential 6 spot-on direct pe piele, pentru un tratament complet.

Produs complementar Essential 6 spo t-on este un produs „multifuncţional” pentru îngrijirea pielii, adaptat la t oate tipurile de piele şi păr al animalelor , chiar şi la cele mai fragile şi sensibile. Acesta conţine ingrediente active într-o cantitate optimă de acizi graşi polinesaturaţi şi agent activ de biodifuzare, esenţă de ulei de rozmarin, levănţică, melaleuca, ce-

octombrie - decembrie 2014

dru, oregano, ulei de boabe de cânepă şi extract de Azadirachta indica, agenţi de calmare şi purificare, vitamina E. Produsul reintegrează filmul hidrolipidic al pielii animalului şi menţine hidratarea optimă, f avorizează balanţa ecosistemului natural dermic şi consolidează sistemul de apărare al pielii, în special func ţionarea barierei epidermice, puri fică şi atenuează iritaţiile, dezodo rizează respectând mirosul natural al animalului, ajută atât la at enuarea căderii părului, cât şi la creşterea acestuia. Se aplica o pipetă în f iecare săptămână pentru un tratament iniţial de două luni consecutive, urmat de tratament regulat şi continuu atâta vreme cât este necesar

sau cel puţin o pipetă la f iecare două săptămâni. A se despărţi blana între umăr şi gât până pielea este vizibilă. A se goli conţinutul pipetei pe piele în una sau două picături. Datorită capacităţii sale de biodifuzare difuzează pe corpul animalului. A nu se spăla animalul cu două zile înaint e şi cu două zile după aplicarea produsului.

POVESTE ADEVĂRATĂ

Pufoşenia de Oana-Cristina Butta oana.butta@petzoom.ro

aya nu a f ost o pre zenţă „planificată” în casa noastră. Aveam deja o pisică (pe Pufi, prinţesa noastră Persană) şi nici prin gând nu-mi trecea că aş mai put ea să a dopt una. Am descoperit-o pe Ma ya într-un pet shop, la mall, într-un fel de cuşcă-acvariu, expusă ca un ar tefact de muzeu şi la fel de nemişcată. Intrând în vorbă cu băieţii de la pet shop, am aflat un adevăr trist: pisicile mai măricele nu au prea mare „trecere” şi, în cele din urmă, sunt trimise înapoi la cei care le-au scos la vânzare. Ma ya noastră (de la prima discuţie cu ceilalţi membri ai familiei am început să-i spunem „a noastră”) a vea ghinion şi mai mult; era mică, slăbuţă şi se năs cuse cu picioarele din spate strâmbe. Altfel, am aflat că era jucăuşă, dar că se plictisea să st ea închisă zilnic. Lucru de înţeles, nu-i aşa? Două săptămâni m-am gândit la acel ghem mic, puf os şi aşa de

octombrie - decembrie 2014

trist că abia îşi mai ridica bo ticul de pe labe. Pe undeva speram să văd acvariul gol de fiecare dată când treceam pe-acolo; pe de altă parte, mă întrebam cum se v edea viaţa din acelaşi acvariu steril, zi de zi, cu aceiaşi oameni care se plimbă prin faţa geamului de sticlă şi aceleaşi câteva minute de libertate de seara şi atât. În cele din urmă am capitulat. Ţin minte şi acum momentul în care m-am hotărât că trebuie să iau pufoşenia cea mică şi neagră acasă: am pus mâna pe sticla „ac-

variului” în care moţăia, iar ea s-a ridicat şi şi-a pus lăbuţa peste mâna mea, dând din mustăţi şi lingânduse pe bot de parcă m-ar fi întrebat: „Mi-ai adus ceva?” În primele zile, Ma ya s-a ascuns de noi prin toate cotloanele şi nu ne-am „int ersectat” decât la masă – când i-am oferit şi ei porţia cuvenită de mâncare pisicească – şi întâmplător, când mai prindea curaj să exploreze şi spaţii deschise. Apoi însă s-a întâm plat încă un lucru f ormidabil: într-o dupăamiază, lucrând la calculator ca de obicei, am simţit o puf oşenie care îmi dă târcoale pe sub bir ou, apoi mi se agaţă cu gheruţele de blugi şi, în fine, mi se caţără în poală. Era Maya, desigur, fiindcă „Prinţesa” nu ar fi binevoit niciodată să se ur ce ea singură undeva. S-a făcut ghem în poala mea, s-a lins de două ori pe mustăţi şi a început să toarcă – moment în care am ştiut că şi ea mă acceptase, la fel cum noi o acceptasem deja în familia noastră. Odată ce şi-a în vins timiditatea de la început, Maya a început să ne surprindă plăcut în fiecare zi. După câteva săptămâni şi-a regăsit „vocea” şi a început să miaune – pardon, să converseze cu toţi ai casei. A început să vâneze, să se joace şi să se alinte şi, una peste alta, nu am regretat nici o clipă f aptul că m-am hotărât să o luăm acasă. 65

BALINESE

Şi Einstein s-a reîncarnat, graţios, în felină de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

ontrar aparenţei, Balineza n-are nimic în comun şi nu est e originară din Bali, insula indoneziană supranumită Insula Păcii sau a Iubirii, ori Dimineaţa Lumii. Rasa este, de fapt, o Siameză cu păr lung, genă care iniţial a f ost interpretată ca o ciudăţenie, deşi a apărut natural, fără control uman al repr oducerii acestor Siameze. Considerate „Siameze defecte”, la începutul secolului al XIX -lea, crescătorii erau ruşinaţi şi con vinşi că Balinezele apăreau din cauza unor linii impure. Schimbarea mentalităţii a fost oficializată în anul 1928, când CFA (Cat Fanciers Association) a înregistrat în registrul raselor recunoscute internaţional Balineza, însă sub denumirea Siameza cu păr lung. Actuala denumire a rasei a f ost dată la mijlocul anilor '50 de crescăt oarea new-yorkeză Helen Smith (felisa MerryMews), care alături de californianca Marion Dor sey (felisa RaiMar) a fost una dintre iniţiat oarele programului american de ameliorare şi păstrare a purităţii rasei. Doamna Smith a explicat că a fost inspirată în momentul botezului de graţia şi frumuseţea dansatorilor balinezi de kecak, denumirea Siameza

cu păr lung fiind una greoaie pentru aceste feline graţioase.

Caracteristici Balinezele, provenite dintr-o mutaţie naturală a Siamezelor , au două varietăţi, una fiind cea cu păr lung şi înfăţişarea unei Siameze moderne, iar cealaltă tradiţională, cu „cap de măr”, aşa cum apar în fotografiile făcute în anii '50 pisicilor din felisele americancelor Smith şi Doresey. Sociabile, inteligente şi curioase, Balinezele sunt considerate

cele mai inteligente dintre toate pisicile ce provin din rase cu păr lung, fiind evaluate pe scala int eligenţei la punctul maxim (9-1 0 - pentru comparaţie, Persanele au 6 puncte pe scala inteligenţei, Himalayanele au 7 puncte, iar Tonkinesele au 8 puncte). Pot fi crescute şi de per soanele alergice la părul de pisică (este considerată hipoalergenică, pentru că pr oduce cea mai mică cantitate de proteine alergen dintre toate rasele de pisici cu păr - conducerile cluburilor americane de Balinese şi Siberiană întreprind cercetări pentru a putea argumenta acest fapt şi din punct de vedere ştiinţific). Cu o bună îngrijire, trăiesc până la 15 ani. Are blana moale, mătăsoasă, ca de hermină, cu părul ce va mai scurt decât al celorlalt e pisici din categoria cu păr lung. Balineza tradiţională (cu cap de măr - care a devenit destul de rară în ultima perioadă, fapt pentru care s-a redeclanşat o acţiune de păstrare şi dezvoltare a acestei varietăţi) are corpul puţin mai mare şi mai rigid decât al suratelor moderne (al căror corp este alungit şi t erminat cu o octombrie - decembrie 2014

coadă stufoasă, în formă de pană), similar cu al Thailandezelor . Spre deosebire de rasele cu păr lung, Balineza are un singur strat de păr . Trebuie periată săptămânal. Ca şi la rasa-mamă, Baline zele nasc pisoi cu blana de nuanţele crem sau alb - abia după o lună blana capată culoarea pe care o v a avea toată viaţa (t otuşi, o dată cu înaintarea în vârstă, pigmentul blănii se accentuează). Standardul rasei a acceptat iniţial o v arietate de patru culori şi nuanţe (cea a Sia mezei clasice, ciocolatiu, albăs trui şi liliachiu) însă ulterior acesta a fost extins, astăzi f iind considerate în standard şi Balinezele cu model Lynx - numită Ja vaneză -, t ortie, tabby, scorţişoară, crem-roşcat, cenuşiu, argintiu etc. Ca potenţiale probleme de sănătate au fost semnalate afecţiunea oculară cunoscută sub denumirea „ochi încrucişaţi” (strabism), însă aceasta nu afectează nici calitatea şi nici durata vieţii pisicii, şi atrofia retiniană pr ogresivă (PRA care poate duce la orbire). De ase menea, rasa este predispusă şi la amiloidoză ereditară (cu af ectarea ficatului). În general, rasa nu pre zintă probleme majore de sănătate, fiind chiar considerată printre rasele robuste, viguroase - dintre cele două varietăţi, cea tradi ţională este considerată a prezenta un risc scăzut de îmbolnăvire.

octombrie - decembrie 2014

Temperament Sunt pisici jucăuşe, bune a crobate, iubitoare, care-şi urmează stăpânul ca un câine, părând dependente de compania umană (este o rasă recomandată şi familiilor cu copii mici). Se adapt ează să tră iască şi singură, dar şi cu alte pisici, câini (este una din rasele de pisici care chiar se înţeleg bine cu câinii desigur, trebuie socializaţi înaint e de a-i lăsa împreună), reptile, păsări sau alte animale de companie, fiind din acest punct de v edere un pet extrem de volubil. Nu este „fricoasă ca o pisică”, dim potrivă, reacţionează dur la agresiuni - muşcă şi zgârie! Nu este o pisică hiperactivă, însă este o miorlăit oare convinsă

(totuşi, nu atât de v ocală ca Sia meza), extrem de curioasă prin na tura ei, uneori... interacţionează cu aparatura electronică modernă - de exemplu Choupette, Balineza creatorului de modă K arl Lagerfeld, răspunde la telefonul mobil! Şi dacă tot am pomenit de celebrităţi Balineze, să îi menţionăm şi pe Carlos, motanul Balinese din filmul (foarte prost, dacă mă-ntrebaţi pe mine) „Marmaduke” - o adaptare cine matografică după benzile desenate ale lui Brad Anderson -, sau Sagwa, dintr-un celebru serial educaţional de desene animate, prezentat copiilor din Canada (desigur , pe princi piul cu prostul şi fudulul, acolo pisica este prezentată ca făcând parte din rasa inexistentă „Siameză Chi ne zească”).

HAVANA BROWN

Aristocrata ciocolatie

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

uplă, brunetă, cu ochii verzi... ce apariţie! Dacă ar fi femeie, ar f i una prezentă în fantasmele multora, dar nu e. E o pisică. Însă nu orice pisică, deşi în genele ei e şi o „negresă” fără pedigree. N u e cer t dacă s-a dezis categoric de trecutul ei, dar astăzi este considerată distinsă aristocrată, prin venele căreia curge sânge „albastru”, de Siamez, şi care i-a fost sursă de inspiraţie pentru numele de scenă ales de Angelique Meunier, despre care se af irmă că ar fi „o cunoscută cântăreaţă, dan satoare şi D J” - chiar dacă e greu de găsit o fărâmă de logică în metamorfoza unei pisici ciocolatii într -o australiancă blondă, faptele trebuie consemnate ca atare, chiar şi atunci când înţelesul lor rămâne ascuns.

„Ciocolata” rară Rasa este un hibrid, rezultatul încruci şă rii,la finalul secolului al XIX-lea, dintre o pisică de casă cu blană negrumaroniu cu păr scurt şi o Sia meză ciocolatie, şi în anii 1890, în Europa, a f ost cunoscută sub de numirea „Pisica elveţiană de munte”. La fel ca multe ale rase, a cu noscut o dramatică scădere numerică în anii de du pă al Doi lea Război Mondial, 68

cauzată şi de f aptul că membrii clubului britanic al rasei Siameze au încercat să descurajeze hibridarea Siamezelor cu pisici de casă de culoare neagră. T otuşi, în anul 1950, un grup de proprietare de felise din Anglia (doamnele Armitage Hargreaves - f elisa Laurentide -, Munroe-Smith - f elisa Elmtower -, baroana Von Ullmann - felisa Roofspringer -, Elsie Fisher - felisa Praha - şi Judd - f elisa Crossways) au demarat un program de reproducere şi ameliorare a rasei, care de altfel a şi f ost recunoscută ca atare în 1952, fiind admisă în com petiţiile pisicilor de rasă. Cam în acelaşi timp (1956), Havana Brown au început să f ie importate şi pest e Ocean - primul e xemplar fiind o femelă din Anglia, R oofspringer Mahogany, de către americanca Elsie Quinn din Calif ornia de Sud - iar acum o importantă comunitate se află în SUA. Astăzi, în Anglia, Havana Brown arată foarte asemănător cu Siameza, în timp ce în America de Nord, crescători au menţinut aspectul iniţial al rasei. În 1998, într-o încercare de ameliorare gene tică, a f ost

permisă încrucişarea cu pisici domestice cu păr negru, albastru sau ciocolatiu. Denumirea rasei vine de la culoarea blănii, asemănăt oare cu cea a celebrelor trabucuri cu baneze, dar şi cu cea a iepurilor din rasa Havana. Surprinzător, din 1990 această rasă est e considerată pe cale de dispariţie, din cauza faptului că bazinul de repr oducere este foarte mic - în 1990, au fost înregistrate în regis trul de rasă din SU A doar 12 pisici din această rasă, iar la nivel mondial se estima că m a i

octombrie - decembrie 2014

există sub 1 30 de e xemplare de rasă pură (în SU A, de pildă, un e xemplar cu pedigree ajunge la suma de 1.300 de dolari).

Caracteristici şi temperament Havaneza are caract eristici asemănătoare cu Siameza (deşi în programul de ameliorare au fost introduse şi Russian Blue, în genele Havanezei s-au păstrat e xtrem de puţine caracteristici de la această rasă). Ca orice pisică orientală cu păr scurt, Havaneza are o singură culoare (maroniu-roşiatic) şi ochii de altă culoare decât albaştri (în cazul de faţă, verzi). Are blana deasă, de lungime medie, lucioasă şi, desigur , ciocolatiu - mai degrabă are nuanţa maroniu-roşiatic decât negru-mar oniu (chiar şi nasul şi mustăţile îi sunt de această nuanţă). Din punct de vedere tactil, blana sa se aseamănă cu cea a unei nurci, fiind extrem de plăcută la atingere. Are capul sub forma unui bec, cu urechi mari, r otunjite la vâr f şi orientat e spre înainte. Părul rar de sub buza in feriară (pe bărbie) est e o carac teristică unică a acestei rase. Toate Havanezele au ochi verzi şi migdalaţi, dimensiuni medii şi corp musculos - at enţie la ali mentaţie, pentru că e predispusă la

octombrie - decembrie 2014

îngrăşare. Caracterizată de entuziaştii proprietari ai pisicilor Havana Brown ca fiind un „deliciu de ciocolată”, felina este descrisă ca f iind mereu în stare de aler tă, inteligentă, afectuoasă şi, uneori, răutăcioasă. Îi place să interacţioneze cu oamenii (e recomandată şi f amiliilor cu co pii), dar şi cu alt e rase de pisici şi chiar cu câinii. est e jucăuşă, curi oasă, cochetă şi „vorbăreaţă”. Nu face parte dintre pisicile foar te active, însă este o excelentă căţărătoare - deseori o veţi găsi pe dulapuri, monitorizând de la înăl ţime activităţile din casă. Pentru îngrijirea şi întreţine rea blănii acestei rase cu păr scur t e necesar un efort minim, însă este

important ca pisica să fie obişnuită cu rigorile igienei încă de la o vârstă timpurie. Blana poate fi periată cu o perie cu dinţii din cauciuc moale nu fac parte dintre rasele care pierd mult păr. Corpul trebuie spălat cu • La fel ca multe ale rase, Havana Brown a cunoscut o dramatică scădere numerică în anii de după al Doilea Război Mondial, cauzată şi de faptul că membrii clubului britanic al rasei Siameze au încercat să descurajeze hibridarea Siamezelor cu pisici de casă de culoare neagră. un tampon moale (din piele de că prioară, de e xemplu). Atenţie şi la curăţatul urechilor (îndeosebi par tea interioară a acestora) şi la scurtarea ghearelor (executaţi opera ţi unea cu blândeţe şi res pon sa ate, bilit scurtarea nu e similară cu dispariţia ghearelor). Rasa este dispusă la urmă toarele afecţiuni - ceea ce nu în seamnă că sigur va dezvolta vreuna dintre ele: hemofilie (incapacitatea sângelui de a se coagula), tulburări ale tractului urinar şi inf ecţii respiratorii. Pentru a reduce riscul de clanşării unei asemenea af ecţiuni, achiziţionaţi pisica de la o f elisă recunoscută şi consultaţi periodic medicul veterinar, pentru o rutină de îngrijire şi sf aturi medicale de specialitate pentru sănătatea companionului. 69

IEPURE POLONEZ

Polonezul, micul aristocrat

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

rimul fapt frapant în privinţa urechiatului poreclit astăzi „Micul aristocrat” este că, în pofida numelui său, nu este originar din Polonia. De aici urmează o serie de posibile scenarii cu privire la originile sale, însă cei mai mulţi dintre „scriit orii” despre această rasă emit pretenţia că deţin cheia enigmei anunţând că este ba din Belgia, ba din Anglia, ba din Germania, ba din Olanda. Realitatea e că nu există dovezi certe pentru niciuna dintre v ariante, acestea rămânând deocamdată la stadiul de supoziţii. Cu cer titudine, însă, drumul Iepurelui Polonez din farfuriile oamenilor la postura de companion al acestora şi de par ticipant la expoziţiile de frumuseţe a f ost parcurs în paralel. În timp ce în Belgia, la începutul secolului XX, Iepurele Polonez era considerat doar un furnizor de proteine, fiind cea mai consumată rasă de către om, în Anglia, sunt menţionaţi în literatura de specialitate încă din 1 860, iar în 1884, la expoziţia de la Hull, au fost prezentate 17 exemplare.

Adevărul multiplicat În cartea sa „Iepurele Polonez în perspectivă istorică”, Grant Olson, unul dintre numeroşii care au încercat să dezlege enigma, scria că s-a creat o ade vărată controversă internaţională privind originea rasei,

remarcând faptul că este una dintre puţinele specii căreia îi sunt atri buite atât de mult e variante. Unii dintre cercetătorii rasei susţin că Iepurele Polonez a f ost creat por nind de la iepurii sălbatici din Anglia, alţii care au găsit Piatra Filosof ală sunt convinşi că a f ost creat din încrucişarea Olandezului cu Hima layan, iar unii crescători din secolul al XIX-lea au lăsat posterităţii secretul ameliorării rasei, acesta constând din exemplare albinotice din rasele Silver, Olandez şi Himalayan. Odinioară masiv (doar era crescut pentru a f i pus în f arfurie), după pătrunderea sa pe ringurile

expoziţionale, Iepurele Polonez şi-a redus dimensiunea prin ameliorările făcute de crescători, care au încercat cu disperare să-i redea o în făţişare cât mai minionă şi mai drăgălaşă. Astăzi, P olonezul este una dintre cele mai mici (implicit şi cele mai populare) rase de iepure domestic. Greutatea sa maxim ad misă pentru e xpoziţii este de 1 ,7 kilograme, însă greutat ea ideală este de doar 1,2 kilograme. Au ochii mari şi expresivi, urechile mici şi apr opiate şi sunt acceptaţi în şase v arietăţi (alb cu ochi rubinii - aceasta fiind varietatea originară -, alb cu ochi albaştri octombrie - decembrie 2014

recunoscută din anul 1938 -, negru, albaştri - în fapt, cu blana de nuanţă gri-albăstrui -, ciocolatiu şi pătaţi cu blana dominant albă şi pătată cu negru şi ciocolatiu). A cum este în curs de omologare şi v arietatea cu blană liliachie, americanul Enlow Walker fiind iniţiatorul acestui efort. Şi dacă tot am pomenit de America, Polonezii au apărut în SUA în 1912, importaţi din Anglia de un a vocat pe nume William Endicott Dexter din Boston, şi de atunci practic se de clanşează isteria mondială - astăzi, în SUA există zece cluburi statale de rasă!

Îngrijire şi temperament Dimensiunea mică a Iepurelui Polonez îi reduce şi necesităţile şi, astfel, efortul pe care trebuie să-l depună proprietarul unui exemplar din această rasă. P oate fi crescut şi în apartament, dar cuşca trebuie să aibă unele f acilităţi pentru a-i oferi condiţii bune de viaţă. Ideal ar fi ca fundul să f ie dintr-o suprafaţă pe care să nu alunece, să fie dublă (cu tăviţă pentru preluarea dejec ţiilor). În int erior, cuşca trebuie să aibă jgheab pentru nutreţ, vas pentru concentrate şi adăpăt oare. Cuşca trebuie menţinută în condiţii de igienă. Supra veghiaţi-l atunci când îl lăsaţi liber - ţineţi minte că e un rozător şi că n-aţi vrea să vă

octombrie - decembrie 2014

roadă cablul de internet, de pildă. • Odinioară masiv (crescut doar Este calm, prietenos, îi place pentru a fi pus în farfurie), după păsă fie ţinut în braţe (at enţie cum îl trunderea sa pe ringurile expoziţiomanevraţi, e fragil), chiar să fie penale, Iepurele Polonez şi-a redus riat cu delicat eţe şi poat e chiar f i dimensiunea prin ameliorările făînvăţat cu lesa (t otuşi, nu vă recocute de crescători, care au încercat mand acest lucru, est e iepure, nu câine!). Tolerează schimbările cli- cu disperare să-i redea o înfăţişare cât mai minionă şi mai drăgălaşă. matice (nu şi t emperaturile extreme!) şi au speranţa de viaţă de 5-6 ani, cu menţiunea că dacă sunt Mănâncă un sfert de ceşcuţă sterilizaţi în primii ani de viaţă po t de pelete de lucernă pe zi, dar este atinge chiar vârsta de 10 ani. vital să aibă acces nelimitat la fân proaspăt sau iarbă, pentru o bună sănătate dentară, pentru e vitarea tulburărilor gastro-intestinale şi pentru menţinerea în condiţii optime a tractului urinar. Trataţi-l şi cu fructe şi morcov, dar cu moderaţie (bucăţi de dimensiunea unui vârf de deget), cu frunze pr oaspete şi tinere de păpădie, pătrunjel şi spanac. Evitaţi varza şi porumbul - au un conţinut ridicat de zahăr şi îi po t provoca gastroenterită (inflamația tractului gastrointestinal). Hrana de bază se serveşte seara. Un truc pentru verificarea nutriţiei echilibrate este palparea coloanei vertebrale. Dacă nu o simţiţi, aveţi un iepure supraponderal, din cauza supraalimentaţiei, şi trebuie să-i scădeţi volumul cantităţii de hrană. 71

ZEBRA AUSTRALIANĂ

Decorativă-n pijama

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

intezoiul Zebră, Cinteza Australiană Zebrată sau, mai des, Zebra Australiană este în t opul preferinţelor crescătorilor de păsări decorative, argument suficient pentru aşi lua par tea leului şi a de veni subiect al acest ei scrieri. Două specii sunt solicitate de crescători: Taeniopygia guttata guttata (numită şi Zebra de Timor, originară din Indonezia şi Timorul de Est, care are dimensiuni mai reduse decât surata sa) şi Taeniopygia guttatta cas tanotis (Zebra Australiană, originară din ţara-continent şi de pe Insula Flores, situată la nor d-vestul Australiei, cea mai des întâlnită în coli viile şi v olierele crescătorilor români). În pof ida dimensiunilor reduse (are 1 0-12 centimetri lun gime şi 10 grame în greutate), Zebra Australiană este o pasăre cu un colorit spectaculos, care în condiţii de îngrijre adecvate poate să depă şească vârsta de 12 ani (în cazuri excepţionale au ajuns până la vâr sta de 14 ani şi jumătat e, ceea ce este echivalent cu o triplare a vâr stei medii în condiţii naturale!). unei dungi negre). La v arietatea originală, masculii au obraji por toAspect şi abilităţi calii şi ciocul colorat mai strident decât femelele, însă în concur suri Cu pijama (penaj) gri, dun - sunt admise exemplare care au pegată pe târtiţă şi coadă cu alb şi ne- najul într-o varietate coloristică im gru, iar pe părţile lat erale ale cor- presionantă: Pinguin, Gri, Argintiu, pului cu mar o cu pet e albe şi Castaniu flancat cu alb, cu obraz, picioare portocalii, Zebra A ustra- piept sau faţă negru, cu piept porliană pare o „veselă-tristă” datorită tocaliu, Lightback, Florida F ancy, „lacrimii” care i se prelinge din ochii Agate, Pied, Eumo etc. roşii (un semn distinctiv sub f orma Însă Zebra nu est e doar es tetică, ea fiind considerată şi o cântăreaţă redutabilă, apelurile ei fiind compuse din puternice „bip”, „meep”, „oi”, „o-ha”. Masculii sunt mai zgo motoşi, fiecare exemplar având cântecul diferit, unic. Cântecul se poate schimba până după pubertate, apoi însă rămâne nemodificat pe tot par72

cursul vieţii. Oamenii de ştiinţă japonezi de la Institutul de cercetare Riken au precizat că masculii îşi exprimă prin cânt ec „experienţa emoţională plină de satisf acţii”. Aceştia, spre deosebire de f emele, încep să cânt e din perioada pu bertăţii, fapt explicat ştiinţific prin faptul că, în stadiu de embrion, masculii produc atât hormoni sexuali feminini - estrogen -, cât şi masculini - testosteron -, aceş tia asigurând dezvoltarea abilităţii de a cânta. La început, cântecul este format din sunet e incoerente, însă apoi acesta îm prumută sunetele cântate de părinţi şi le combină cu diverse sunete pe care le aud în jurul lor (zgomote produse de diferite obiecte/instrumente şi fragment e octombrie - decembrie 2014

• Femela (în stânga) şi masculul (în dreapta) din cântecul altui mascul). Cântecul ferite de curenţi de aer , soare sau conţinut optim de vitamine, pr oeste utilizat de mascul pe post de umbră în exces şi alte animale. Nu teine, lipide, carbohidraţi şi mine apel de împerechere (act însoţit de o amplasaţi în bucătărie, baie sau rale, conduce la o viaţă de calitat e un sunet piţigăiat). pe podea. Încercaţi să menţineţi o a păsărilor aflate în captivitate - în temperatură de 22-24°C şi 12 ore replică, hrănirea defectuoasă caude lumină (pref erabil naturală). zează probleme de sănă tate. AÎntreţinere şi înmulţire tenţie, sunt păsări mân că cioase, Menţineţi colivia şi accesoriile cutotuşi, un exemplar supraponderal rate. Deşi sunt păsări de mici di Se hrăneşte dimineaţa şi are nevoie nu de o cantitate redusă mensiuni, colivia sau voliera trebuie să fie generoasă (dreptunghiulară, seara cu seminţe (mohor , mei alb de hrană, ci de spaţiu mai mare în mai mult lungă decât înaltă), pentru sau roşu - chiar în cior chine!), ver- colivie, pentru a reveni la greutatea a le da posibilitat ea să zboare (di- deaţă (salată verde, spanac, frunze normală prin exerciţii (zbor) - în cele mensiuni recomandate pentru o de morcovi şi pătrunjel, raco vină, mai multe cazuri, păsările de vin laptucă, păpădie, traista ciobanu- supraponderale din cauza dimensipereche: 70 cm lungime, 55 cm lui), fructe (măr, banană, struguri), unile reduse ale coliviei. lăţime, 55 cm înălţime, cu baza Zebrele ating maturitat ea protejată la exterior cu sticlă pentru bucăţi de morcov (crude sau rase), a reduce gradul de mizerie pe care castravete, gălbenuş de ou fiert tare sexuală la 3 luni, dar nu est e indio aruncă păsările în e xteriorul coli- şi răzuit, coajă de ou f iert şi pisat cată împerecherea decât după 6 viei, cu stinghii şi vas pentru scăldat (pentru aportul de minerale), dar şi luni. Introduceţi în colivie două cui şi os de sepia). În am plasarea coli- insecte şi lar ve ale acest ora, pre- buri, sau „materiale” cu care păsă viei, trebuie să ţineţi cont de nece - cum şi pelete speciale. Reţineţi că rile să şi le construiască (rămurele sităţile păsărilor, respectiv să f ie nutriţia echilibrată şi v ariată, cu naturale, iarbă uscată). După reproducere, dacă femela este mulţumită de cuib, va depune câte un ou pe zi (timp de 3-8 zile, doar după acea perioadă se v or aşeza să le clo cească, atât femela, cât şi masculul). Perioada de incubaţie durează două săptămâni. În cazul în care acestea nu sunt mai închise la culoare şi nu au ieşit puii, după 20 de zile pot fi îndepărtate din colivie pentru că nu sunt f ertile - până atunci, însă, nu atingeţi ouăle! Dacă aveţi mai mult e femele în colivie, reţineţi că masculul nu est e monogam, se poat e împerechea cu mai multe femele. Totuşi, nu est e indicat să ţineţi un cârd mare, pentru a evita agresivitatea păsărilor. octombrie - decembrie 2014

FREZATUL MAGHIAR

Porumbelul creţ

de Corina Berciu corina.berciu@petzoom.ro

orumbeii decorativi sunt varietăţi domesticite ale porumbelului sălbatic (Columba livia), dezvoltaţi de către columbofili în urma mult or ani de înmulţiri selective, caracteristicile importante ale acestora fiind ţinuta, mărimea şi f orma corpului şi culoarea sau desenul penajului. În plus, columbofilia şi-a făcut loc şi în artă. De exemplu, Zina Saunders a inclus în lucrarea sa „Ov erlooked New York”, a cărei tematică sunt diversele subculturi şi hobb y-uri newyorkeze, şi picturi reprezentând crescători de porumbei. A ceeaşi temă a ales-o şi f otograful britanic Zak Waters pentru un proiect de fotografie alb-negru numit „Birdmen”. Cunoscut pentru „v olanele” sau „buclele” care îi îm podobesc aripile şi manşoanele picioarelor , Frezatul Maghiar est e una dintre multele rase de porumbei decorativi. De-a lungul timpului au existat mai multe ipoteze referitor la locul de origine al acestui tip de porumbei, crescători sud-europeni, maghiari, dar chiar şi ruşi sau asiatici asumându-şi paternitatea rasei. Totuşi, în mod sigur îşi are originile în ţările Europei de Sud. P orumbei din rasa Frezat au fost crescuţi de mult timp în Grecia şi în T urcia. De exemplu, Aldrovandi, medic şi naturalist italian, unul dintre f ondatorii zoologiei moderne, a descris şi a

rală a porumbelului înaint e de a achiziţiona un exemplar, trebuie să fie urmărite câteva aspecte de bază. Aspectul fizic de dorit presupune un Caracteristicile rasei corp aerodinamic, cu forma de fus, Frezatul Maghiar are dimen- cu un bun echilibru între corp şi siuni puţin mai mari în com paraţie aripi. Ochii trebuie să fie strălucitori, cu alte rase de porumbei coloraţi, viu coloraţi. Starea penajului est e având şi coada şi penele aripilor mai foarte importantă: penele trebuie lungi. Capul are o formă uşor ovală, să fie mătăsoase, alunecoase la fără zone plat e. Ochii sunt pozi - atingere. Când se încear că deschiţionaţi pe aceeaşi linie cu ciocul şi derea aripii, porumbelul trebuie să au culoarea portocaliu-roşiatic şi, în opună rezistenţă, trăgând-o înapoi. unele cazuri, negru. Ciocul est e Condiţii pentru creştere lung, cu partea superioară puţin mai lungă decât cea inferioară. Volanele Şi pentru porumbei, la baza din pene acoperă întreaga supra faţă a aripilor, ultimul rând de bucle unei stări generale im pecabile stă întinzându-se pe întreaga suprafaţă o dietă echilibrată, cerinţele de or a aripii. Partea de jos a picioarelor din nutriţional fiind diferite în funcţie de etape: repr oducere, năpârlire, este de asemenea acoperită cu volane, în timp ce coada şi penele separare pe se xe iarna. Esenţial este ca hrana să f ie curată şi fără de zbor sunt drepte. Pentru a verifica starea gene- praf şi să nu f ie umedă sau muce -

desenat acest tip de porumbei în secolul XVI.

octombrie - decembrie 2014

Abilităţile zburătorilor

Deşi concepţia unora referitor la porumbei este că sunt pur şi simplu „şoareci zburători purtători de boli”, porumbeii au abilităţi nebănuite, cum ar f i faptul că, potrivit ultimelor studii, ei nu uită niciodată faţa unui om. Porumbeii au reuşit uşor să deosebească persoanele „bune” de cele „rele” şi, în ciuda încercărilor cercetătorilor de a crea o stare de confuzie prin schimbarea hainelor per soanelor implicate în studiu, porumbeii s-au întors în mod constant spre per soana „bună”. găită. Amestecul folosit pentru hrănirea porumbeilor nu trebuie să le fie în permanenţă la dispoziţie, grăunţele care rămân după 15 minute trebuind să le f ie luate până la următoarea masă. De obicei, în alcătuirea raţiei pentru porumbei ponderea cea mai mare o v or avea grăunţele de cereale. Porumbul, de exemplu, este bogat în pr oteine şi carbohidraţi, însă se recomandă utilizarea unei varietăţi cu bob mic. Grâul are, de asemenea, putere energetică mare, favorizând îngrăşarea, însă conţine albumină în cantităţi mari, nef iind indicat pentru hrănirea puilor. Ovăzul, deşi nu este preferatul păsărilor, are efect benefic asupra penajului şi este recomandat în timpul iernii.

Leguminoasele au un conţi nut mic de grăsimi, însă, în schimb, sunt bogate în minerale şi vitamine fiind, prin urmare, necesare în hra na porumbeilor. Mazărea, măză richea şi lintea sunt surse importante de proteine, însă sunt ne cesare măsuri de precauţie când vine vorba despre soia, care poat e produce ologeală şi şchiopătat. Est e importantă administrarea zilnică de grit, un amest ec special de pietri cele, silex, fragmente de scoici, piatră roşie şi cărbune, care are rol important în digestia hranei. Porumbeii nu trebuie să f ie ţinuţi înghesuiţi, ar f i ideal să f ie doar o pereche pe metru cub de cuşcă, iar f iecare pereche trebuie să aibă boxa ei cu un cuib. Spaţiul

trebuie să fie uscat, fără curenţi de aer, dar bine aerisită, umezeala fiind principalul inamic al porumbeilor.

Din experienţă Băimăreanul Balazs Zoltan creşte porumbei de peste zece ani, printre rasele pe care le-a îngrijit numărându-se: Jucător de Damasc, Taganrochi, Zburător de Debrecen şi de Monor, Uriaş Maghiar, Frezat Maghiar. Pentru cititorii revistei „Petzoom”, el a oferit câteva informaţii: „Frezatul Maghiar nu est e o rasă pretenţioasă, poate fi cu uşurinţă îngrijită chiar şi de începăt ori. Este necesară administrarea medicamentelor şi a seriilor de vaccinuri la intervale regulate, cel puţin o dată pe an. A u nevoie de un spaţiu de minim 1,5x2 m. Eu pref er să achi ziţionez hrana direct de la pr oducători, după care decid proporţia amestecurilor de seminţe în funcţie de anotimp şi necesităţile cores punzătoare. Durata de viaţă a porumbeilor poate depăşi şase ani. În funcţie de câtă atenţie li se acordă, pot deveni buni prieteni şi companioni ai celor ce îi cresc”. • Despre porumbei, faimosul inventator Nikola Tesla, care şi-a făcut un obicei din a hrăni unii porumbei din New York şi de a-i îngriji pe cei bolnavi, a spus: „Ei sunt sincerii mei prieteni”.

octombrie - decembrie 2014

GOBI SABIE

Şi scobitorile scapără, uneori

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

scobitoare scăpărândă, în flăcări. Asta e cea mai bună descri ere plastică a lui Nemateleotris magnifica. Vedeţi, latineşte ne e mai simplu: pentru acest peşt e este adoptată o singură denumire - de la Fowler încoace, adică de prin 1938). În schimb poporul-acvaristic îi spune-n f el şi chip, după datini (adică-n funcţie de ţară), după port (adică-n ce por t a fost capturat :). Britaniceşte i se spune Fire Gob y, Fire Fish Goby, Fire Dartfish, ori Red Fire Goby, franţuzeşte i se zice Gobie de Feu sau Poisson de Feu, dar noi o să-i zicem româneşte, desigur: Gobi Sabie (unii, mai simandicoşi, îi mai spun Gobium Sabie, dar sunt în minoritate, aşa că ne supunem majorităţii, ca toţi democraţii). Peşte recomandat chiar şi pentru începătorii în acvaristica de apă sărată, Gobi Sabie e un peşt e mic (la maturitat e atinge 7-9 centimetri lungime), care vine din Oceanul Pacific (ca-n poezeaua din copilăria noastră) - corect, arealul său cuprinde şi zone din estul şi v estul Oceanului Indian. mai exact, poate fi văzut în zonele recifurilor de corali din apele teritoriale ale mai multor state (de la Samoa, A ustralia, Indonezia, Japonia, Filipine şi până în Africa de Sud, Sri Lank a, Taiwan, Chian, Tonga ori Vanuatu), la adâncimi cuprinse între 6 şi 70 de metri. Uşor adaptabil în captivitat e (deşi este un fricos metamorfozat în „Gigi Duru” - agresiv - doar cu cei din specia sa), Gobi Sabie est e un peşt e de acvariu extrem de popular, însă tocmai această popularitat e îi dăunează, specia f iind inclusă pe lista celor aflate sub observaţie din cauza recoltărilor masiv e pentru

octombrie - decembrie 2014

comerţ (nici nu mai dezv oltăm subiectul poluării industriale a habitatelor). În mediul natural înoată în recifuri, în jurul pr opriilor ascunzători (în captivitate acvariul trebuie decorat cu piatră vie şi multe ascunzători), plutind practic în curenţii oceanici pentru a se hrăni cu zooplancton (în principal cu copepode - crustacee inferioare de mici dimensiuni - şi lar ve de crustacee). Da, este un carnivor, însă crescut în acvariu acceptă şi hrană conge lată, sub formă de fulgi şi peleţi, cre veţi Mysid sau Brine şi Artemia, fructe de mare mărunţite fin. Se hrăneşte de la suprafaţa apei, mai rar culege mâncarea căzută pe fundul bazinului. Este un peşt e monogam, a dulţii înoată singuri sau în perechi (niciodată în câr duri), spre deosebire de e xemplarele tinere, care înoată în mici grupuri. Când se simte ameninţat, se retrage în ascunză toarea cu care est e familiarizat. În acvariu se recomandă un singur e xemplar din această specie sau o pereche (cu e xecepţia cazului în care aveţi un acvariu mare, dimensiunea minimă în care se poat e creşte această specie f iind de 76 de litri), fiind agresiv deseori cu exemplare din specia sa. De asemenea, obligatoriu, acvariul trebuie să fie acoperit, Gobi Sabie f iind re-

cunoscut ca un acr obat sinucigaş care sare din acv ariu atunci când se simte ameninţat. Apa acvariului trebuie menţ inută în următorii parametri: temperatura 24-27°C, pH 8. 1-8.4, salinitate: 1.020 -1.025. Obligatoriu în acvariu: substrat de nisip şi pietriş coralifer (în care îşi sapă vizuină), diverse refugii. Dacă est e ţinut împreună cu specii paşnice şi în condiţiile respectării parametrilor standard ai apei acvariului, Gobi Sabie se poate înmulţi şi în captivitate (după depunerea icrelor de catre femelă, masculul le f ertilizează şi le păzeşte). Atenţie, dacă culorile sale spectaculoase sunt şt erse, e un indiciu că mediul în care-l creş teţi este degradat şi trebuie să luaţi măsuri. Şi acum, la f inal, câte ceva despre bani. Cât costă peşt ele? Aceasta era întrebarea, nu? În România, un e xemplar adult costă între 75 de lei şi 1 05 lei, în SU A preţul este cuprins între 40 de lei şi 78 de lei, în Marea Britanie între 55 de lei şi 82 de lei, în Germania 86 de lei. Asta dacă nu cumva vreţi un exemplar mai ief tin, care costă doar 2 dolari şi pe care-l put eţi cumpăra de la... filatelişti sau de la Poşta din Insulele Palau (Gobi Sabie e sub formă de... coliţă suvenir :). 77

SYMPHYSODON DISCUS

Hainele cele noi ale Împăratului de Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro

riginar din apele mâ loase, tăcute, dar în şelătoare ale bazinului amazonian, elegantul şi impetuosul Discus se pregăteşte să aniverseze în curând cel de-al 1 75-lea an de domnie neîntreruptă printre e xoticele vieţuitoare care populează acvariile de apă dulce din întreaga lume. Purtând iniţial doar un v eşmânt „monahal”, de un cafeniu monocrom brăzdat de striaţii întu necate, care-l îmbrăca modest în apele de baştină, el înoată astăzi semeţ, imperturbabil în fastuoasele sale straie noi şi pline de culoare, stăpân absolut şi de necontestat al unui vast imperiu închis în spat ele pereţilor de sticlă.

afluent brazilian al Amazonului, şi a fost botezat de acesta, din cauza formei sale, Symphysodon discus Istoria unui peşte spectaculos (azi, acvariştii mai denumesc această primă varietate şi Discus Heckel). Ulterior, în perioada 1 903Povestea sa începe (pentru 1904, zoologul francez Jacques Peleuropeni, desigur) în anul 1 840, când ihtiologul austriac Johann Ja- legrin avea să mai identif ice şi să cob Heckel, angajat al Muzeului de descrie încă alte trei varietăţi de DisIstorie Naturală din Viena, a descris cus, provenind din diferite zone ale bazinului amazonian: Symphysodon şi clasificat pentru prima oară un ciclid cafeniu brăzdat cu negru care Aequifasciatus Axelrodi (Discus cafăcea parte din e xtrem de v asta feniu, azi cea mai comună varietate colecţie (peste 50.000 de specime- de „discus original”), Symphysodon ne) pe care o adusese cu el e xplo- Aequifasciatus Aequifasciatus (Disratorul Joseph Baptist Naterrer din cus verde) şi Symphysodon Aequiexpediţia pe care o efectuase între fasciatus Haraldi (Discus albastru). 1831 şi 1834 în bazinul amazonian. Aceşti patru „muş chetari” amazoExemplarul studiat de Heckel fusese nieni reprezintă aşa dar variantele capturat în apele lui Rio Negr o, un originale de Discus.

octombrie - decembrie 2014

Bucurându-se însă de un succes neegalat printre crescători, care l-au adoptat, intr oducându-l în acvariile de apă dulce încă din anul 1920, Discus e cunoscut astăzi după un lung şir de încercări reuşite şi mai puţin reuşite de a-l reproduce, hibrida, metisa, selecţiona etc. - într -un număr mult mai mare de v arietăţi de culoare şi patt ernuri corporale, plus o aproape nesfârşită gamă de combinaţii între ele. Trebuie să avertizăm însă că multe dintre cele mai „exotice” combinaţii nu reprezintă v ariante coloristice „reale”, cu caract er permanent: se practică f ie colorarea ar tificială prin alimentaţie specifică (diferite produse nutritive conţinând boia, caroten, coşenilă sau e xtract de creveţi sunt administrate regulat peştilor pentru a le intensifica o anume nuanţă, de obicei r oşu-aprins, nuanţă care dispare însă sau se atenuează considerabil atunci când animalele sunt hrănit e „normal”), fie se recurge la tratamentul hor monal (cu metil-testosteron), metodă folosită în trecut pe scară largă de crescătorii de gupp y, azi foarte controversată şi utilizată mai mult de producătorii asiatici (la fel, după încetarea tratamentului, coloritul păleşte şi revine la normal). Printre modelele şi varietăţile consacrate, veritabile, „the real-deal”, ca să zi cem aşa, putem însă aminti: albastru-turcoaz, roşu-turcoaz, albino, leopard, blue-diamond, red-marlboro, snake-skin, ghost, pigeon79

blood, snow-white etc. „Oferta” este extrem de generoasă.

Condiţii de creştere Atingând la maturitate un diametru de 15 cm (puii pot fi vânduţi începând cu dimensiunea de 6-7 cm), Discus reprezintă încă o ade vărată „aventură” pentru crescătorii care se-ncumetă să-l găzduiască în acvariu. Pentru începători în primul rând din cauza preţului: e xemplarele trec uşor de 100 de lei pe exemplar, dar pot ajunge la 300 de lei şi chiar peste (750-1200 lei), în funcţie de v arietate şi de mărime. Apoi, din cauza condiţiilor deosebite

pe care le pref eră: un acv ariu cât mai încăpător, bine luminat şi o xigenat, hrană bazată pe apor t substanţial de pr oteine (inimă de vită tocată, produse cu reţete speciale din pet-shopuri etc.), temperatură a apei de 28-30º C (depinde de v arietate), duritate de 4-6 grade (2-4 grade duritate carbonică, deci o apă „moale”), pH de 6.0-7.0 (pentru varietăţile obţinute prin selecţie ar tificială, varietăţile originale sunt mai puţin adaptate la această duritate, preferând un nivel de 5.5, orice reducere a acidităţii putând însă induce declanşarea comportamentului reproductiv). De asemenea, f iltrarea apei est e esenţială, peştii Discus fiind extrem de sensibili la conţinutul de nitriţi, nitraţi şi amoniac din apa reziduală. În plus, bolile bacteriene, la care aceşti peşti sunt destul de expuşi, pot face ravagii în rândul populaţiilor afectate. Reproducerea, în ciuda f aptului că s-a progresat mult în ultimii ani, este încă destul de dif icilă şi, de cele mai mult e ori, inaccesibilă acvariştilor începători (multă vreme s-a considerat chiar că peştele este imposibil de reprodus în condiţii de captivitate, devenind un ade vărat Graal al crescătorilor profesionişti).

Primul acvarist care a anunţat înmulţirea cu succes a unei perechi de Discus a fost germanul Herbert Haertel, în anul 1 933, dar prima pontă eclozată cu succes com plet documentată oficial a fost înregistrată de-abia în anul 1960! (Eduard Schmidt-Focke). Iniţial, nu se ştia că perechile de Discus încep reproducerea doar în anumit e condiţii de duritate şi pH al apei, iar apoi, când crescătorii au reuşit să stimuleze depunerea icrelor, au făcut greşeala de a îndepăr ta părinţii din acv ariu după depunere, pentru a pr oteja ponta. Puii de Discus au însă nevoie de prezenţa acest ora, alevinii hrănindu-se în primele zile de viaţă doar cu o substanţă secretată de corpul acestora (azi, prezenţa părinţilor în acvariu după eclozare nu mai este neapărat necesară, unii crescători experimentaţi folosind o mixtură pe bază de gălbenuş de ou pentru a înlocui apor tul nutritiv of erit de perechea parentală). Cu toate acestea, în ciuda dificultăţilor legate de creşterea şi reproducerea sa (sau poate tocmai de aceea), Discus rămâne de depar te unul dintre cei mai îndrăgiţi şi apreciaţi peşti de acvariu de la noi. octombrie - decembrie 2014

POMACEA BRIDGESII

Melcul sanitar de Doris Savu doris.savu@petzoom.ro

na dintre cele mai răs pândite specii de melc din acvariile noastre, trăind în armonie cu peştii, coabi tanţii săi, est e Pomacea bridgesii. În plus, hrănindu-se în principal cu materii moarte sau în descompunere, face parte din echipa de int ervenţie în ceea ce priveşte curăţarea acvariului. Mai mult, spre deosebire de alţi melci de acv ariu, Pomacea bridgesii nu dăunează vegetaţiei acvatice.

Aspect şi comportament Originar din bazinul amazo nian, acest melc este prezent într-o gama largă de ecosist eme: de la mlaştini, rigole, iazuri, până la râuri şi lacuri. Aparţine numeroasei familii a melcilor de apă dulce, Am pullariidae - familie ai cărei membrii sunt răspândiţi în zonele calde de pe tot globul -, alături de alte specii de Pomacea (canaliculata, paludea, haustrum), Marisa (cornuarietis), Pila (africana, apullacea) şi Aolene (platae, pulchella). Pe baza formei cochiliei, melcii pot fi în mod corect iden tificaţi. Pomacea bridgesii se diferenţiază de caniculata sau padulosa, prin cochilia mai puţin globulară care f ormează un unghi de 90° la îmbinarea circumvoluţiunilor sale. Deşi există multe variaţii de culoare ale

cochiliei sau ale corpului în cadrul aceleiaşi specii, majoritatea melcilor au corpul galben, pre văzut cu mici pete de culoare mai închisă în jurul cavităţii bucale. Există însă şi v arianta al cărei corp este închis la culoare, petele respective fiind de culoare galbenă. Cochilia, cu diametru de 40-50 mm şi înălţimea de până la 70 mm, prezintă cinci-şase spirale. Cel mai adesea, culoarea aces teia poate fi albă, galbenă sau diferite nuanţe de mar o - există şi indivizi cu dungi pe lungimea cochiliei. Dacă este ameninţat sau dacă simte un anume disconf ort, Pomacea bridgesii îşi poate închide complet cochilia cu ajutorul unui opercul cornos. Aparatul respirator al acestui melc este adaptat la habitate cu ape a căror cantitate de oxigen este redusă. În plus, multe spe-

cii de Pomacea deţin o par ticularitate anatomică remarcabilă: un sifon respirator. Cu ajut orul acestui sifon scos deasupra apei, melcii inspiră oxigenul direct din aer. Fiind capabili să respire aer atmosf eric, nu sunt de mirare escapadele lor nocturne - nu aţi f i primii care să găsească Pomacea pe covor! Numit şi „Melcul măr” sau „Melcul misterios”, acest ne vertebrat prezintă în general un comportament activ. Se află mereu în că utarea hranei, atât pe substrat, cât şi pe pereţii acvariului. Staţionează doar în cazurile în care f actorii de mediu îi sunt neprielnici. A tenţie! Are şi momente când pur şi simplu pluteşte deasupra apei. Acest lucru nu înseamnă în mod obligatoriu că melcul este bolnav, ci poat e desemna faptul că a inspirat prea mult aer. octombrie - decembrie 2014

Întreţinere şi înmulţire

Neritina. Melcii de acv ariu fiind originari din zonele tr opicale şi deci Se recomandă ca apa în care trăieşte să fie bogată în calciu nece- obişnuiţi cu căldura, t emperatura sar constituirii unei cochilii cât mai apei din acvariu ar trebui să rămână puternice. Când apa este moale, co- între 18 și 28°C. Foarte interesant chilia se deteriorează şi apar găuri este faptul că activitat ea melcilor în ea. Concentraţia de calciu poate Pomacea este mai mult sau mai fi crescută, adăugând în acv ariu puţin intensă în funcţie de t empepraf de marmură, piatră de v ar, ratură. Dacă la 18°C sunt aproape cochilii sau preparatele vândute în inactivi, la 24°C mişcările lor gra magazinele de profil în acest scop. ţioase sunt absolut remarcabile. O temperatură înaltă şi hrană În ceea ce priv eşte dieta, a cest melc nu este deloc pretenţios. din abundenţă sunt factori care faHrana sa este diversă, de la plante vorizează reproducerea. Împereîn descompunere până la mâncare cherea propriu-zisă durează între o destinată peştilor. Vestea bună este oră şi o zi întreagă, tim p în care că nu v a consuma plantele vii din perechea va rămâne nedespărţită acvariu, decât în cazuri rarisime de masculul va sta deasupra f emelei. administrare insuficientă de hrană. Materialul seminal activ al mascu Deşi mănâncă alge, nu este un de- lului va fi păstrat în tractul genital vorator al acestora, cum sunt melcii al femelei timp de mai mult e luni,

octombrie - decembrie 2014

după care aceasta va depune ouăle. Un comportament specific doar familiei melcilor de acv ariu este acela conform căruia, la timpul potrivit, femela părăseşte apa pentru a depozita ouăle pe un tuf iş de v egetaţie sau pe orice obiect dur care iese din apa. De aceea, în int eriorul acvariului, sacul cu ouă de culoare roz se v a regăsi t ocmai pe capac. După două-patru săptămâni de la depunere, ţinând cont de t emperatura ambientală, micii melci v or ecloza. Într-un interval de o lună, melcişorii ajung la 2 cm. La început, hrana lor est e formată exclusiv din alge, treptat adoptând acelaşi regim de hrană ca părinţii lor . Speciile de Pomacea nu se încrucişează între ele. Pentru a nu periclita int egritatea acestei vietăţi, trebuie ca fiecărui melc să-i asiguraţi suficient spaţiu pentru deplasare. Se reco mandă cel puţin 1 0 litri de apă în acvariul cu un singur e xemplar. În privinţa amenajării acv ariului, trebuie excluse pietrele ascuţit e sau dure, deoarece acestea prezintă un risc de rănire pentru melc. De asemenea, Pomacea bridgesii sunt foarte sensibili la cuprul din apă, substanţă letală pentru ei. Aşadar, dacă doriţi să păstraţi curăţenia cât mai mult tim p în acvariul dumneavoastră, apelaţi la melcii Pomacea bridgesii, care-şi vor presta serviciile gratuit. În plus, aceşti voluntari total dezinteresaţi se vor înţelege de minune cu peştii pe care deja îi aveţi. Şi sunt şi apa riţii spectaculoase în acvariu. 83

SCORPIONUL IMPERIAL

Actorul din savana africană

de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

„jucat” în f ilmele Marele Alb (1996), Mumia (1999) și Regele Scorpion (2002), aşadar este o vedetă... toxică. Deşi este o specie protejată CITES (Convenţia privind Comer țul Internaţional cu Specii de F aună și Floră Salbatică P ericlitate, cunoscută şi sub denumirea Convenţia de la Washington), Scorpionul Imperial (Pandinus imperator) este foarte popular în rândul terariştilor. A fost descris pentru prima oară în anul 1841, de celebrul arahnolog ger man Carl Ludwig Koch.

În mediul natural

un companion docil şi că are o speranţă de viaţă de până la 8 ani Este nativ din pădurile tr opi- glumeţii ar spune: „cât e un an de cale şi sa vanele din v estul Africii viaţă pentru f iecare ochi din do (Benin, Burkina F aso, Coasta de tare”, căci Scorpionii Im periali au Fildeş, Gambia, Ghana, Guinea, Gui- patru perechi de ochi. Com plet nenea-Bissau, Togo, Liberia, Mali, Ni - gru, atunci când este supus luminii geria, Senegal şi Sierra Leone) şi ultraviolete, corpul său, ca şi al altor este unul dintre cei mai mari scor- scorpioni, prezintă o nuanţă v erdepioni din lume (20 de centimetri albăstrui, însă acesta trebuie să fie lungime şi 30 de grame în greutate, un moment de alarmă pentru dumfiind întrecut doar de Scorpionul Gi- neavoastră. Scorpionul Im perial gant Indian de Pădure sau Scorpio- prezintă o sensibilitate excesivă la nul Indian R oşu - Heterometrus lumina ultravioletă, expunerea îndeswammerdami). Se afirmă că este lungată la acest tip de lumină cau -

zează stres şi poate conduce chiar către decesul insectei. Cefalotoracele - par tea din faţă a corpului, numită pr osoma este format din patru secţiuni, f iecare cu o pereche de picioare. A patra pereche de picioare este situată în partea din spate a corpului. Coada este lungă, acoperită cu senzori care permit det ectarea prăzii, e curbată peste corp şi conţine glandele cu v enin - înţepătura Scorpionului Imperial este considerată „uşoară”, similară cu înţepătura unei albine, toxicitatea veninului său fiind redusă. Unele triburi din Africa folosesc aceşti scorpioni în diverse preparate culinare sau pentru pre parate homeopatice. Atenţie, însă, cleştii săi sunt puternici. Deşi pare înfricoşător, are mai mulţi duşmani naturali (alte specii de scorpioni, păianjeni, viespi, păsări, reptile şi amfibieni, maimuţe, mangust e şi diferite rozătoare). Se hrănesc cu t ermite şi cu insecte, dar şi cu mici r ozătoare şi şopârle. În mediul natural, trăieşt e în galerii subt erane, în vizuine pe care le sapă cu ajut orul primelor două perechi de picioare. F emela dă naştere la 9-32 de mici scorpioni, după o perioadă de gestaţie de 7octombrie - decembrie 2014

11 luni (at enţie, în perioada ge staţiei, femela este mai agresivă decât de obicei). Tinerii scorpioni sunt albi la naştere, dar se întunecă treptat, la aproximativ 4 luni, atunci când ating maturitatea sexuală, fiind complet negri. Femela are grijă de ei, pur tându-i agăţaţi de corpul ei şi chiar mărunţindu-le mâncarea între cleşti.

În captivitate Terariul (30 cm x 20 cm x 10 cm) trebuie să f ie bine v entilat şi dotat cu capac securizat - capacitatea terariului este indicat să se încadreze între 30 de litri şi 70 de litri/exemplar (pot fi ţinute împreună mai multe exemplare de Scorpion Imperial în acelaşi terariu, chiar este indicat acest lucru pentru că este o specie care pref eră să trăiască în grupuri). Pentru menţinerea temperaturii, dotaţi terariul cu o lampă de căldură non-UV, termostatul (amplasat în par tea din spate a rezervorului) trebuie reglat la 25º Celsius - 29º Celsius - pentru siguranţă, montaţi şi un termometru, pentru a evita întâmplări neplăcute, precum defectarea termostatului. Substratul trebuie să f ie de minimum 7 centimetri, din f ibră de cacao, turbă, vermiculită (grup de minerale laminare hidratate cu aspect de mică). Menţineţi substratul umed - niv elul de umiditate trebuie menţinut la 6075%, depăşirile nefiind periculoase, ci indicate (nivelul de umidi-

octombrie - decembrie 2014

tate poate fi verificat cu un hi drometru). Amenajaţi în t erariu obstacole din pietre şi coji şi adăposturi din scoarţă de plută, ghivece de flori sau elemente ceramice. Curăţaţi regulat terariul - nu fac multă mizerie, dar trebuie îndepărtate resturile de mâncare - şi o dată la trei luni schimbaţi substratul în totalitate. Se hrănesc cu greieri, lăcuste şi alte insecte mici - în magazinele de specialitate găsiţi chiar mixuri speciale, bogate în nutrienţi. R eţineţi că nu se hrăneşte zilnic (exemplarele mature po t fi hrănite chiar şi doar o dată la patru zile), iar imediat după năpârlire (o dată sau de două ori pe an) refuză hrana. Bea multă apă, aşa că asiguraţi-vă că nu duc lipsă de apă pr oaspătă (indicat este să cumpăraţi apă plată). În general, Scorpionul Im perial este o specie destul de rezis tentă şi adaptabilă la condiţiile de captivitate, în situaţia în care acestea respectă norme le de mai sus. Câteva semne care pot indica faptul că scorpionii, ca animale de companie, nu acţionează natural sunt: pierderea apetitului (nu vă îngrijoraţi

decât dacă nu se hrănesc deloc timp de două săptămâni), apatia sau lentoarea în mişcări (în af ara perioadei de năpârlire - năpârlesc de şase-zece ori în tim pul vieţii -, când procesul îl face mai vulnerabil şi mai lent în reacţii), stomacul umflat (din cauza supraalimentării) şi deformarea sau pier derea mem-

• Înţepătura Scorpionului Imperial este considerată „uşoară”, similară cu înţepătura unei albine, toxicitatea veninului său fiind redusă. Unele triburi din Africa folosesc aceşti scorpioni în diverse preparate culinare sau pentru preparate homeopatice.

brelor (una din cauze est e nerespectarea nivelului de umiditate optim). De asemenea, una dintre problemele care pot cauza neplăceri scorpionilor este infestarea acestora cu acarieni, atraşi de alimen tele neconsumate, fapt foarte periculos şi stresant pentru scorpioni asiguraţi-vă că alimentele neconsumate sunt eliminate din terariu, utilizând în acest scop o pensetă. 85

FLUTURI

Unii au ﬂuturi...

de Daniel Purcaru daniel.purcaru@petzoom.ro

imineaţa devreme. Roua se scurge şiroaie pe picioare şi şlapi. Gră beşte paşii cu speranţa în suflet. Poate azi totuşi s-a întâmplat… Prea multe zile pierdute, prea multe ore petrecute în caniculă fără rezultat. Examinează cu lupa planta, frunză cu frunză. După câteva minute chinuitoare observă în sfârşit ceva ce îi atrage atenţia. Oare nu cum va… Da! Ceea ce pentru un ochi neavizat este doar un sim plu punct pe un mugur, abia vizibil, reprezinta un ou de fluture pentru Eugen. Creşte fluturi „de când se ştie”. „Din copilărie, practic, când am luat acasă prima omidă găsită în grădină. Am a vut grijă de ea zile întregi şi i-am furnizat frunze proaspete de varză, spre disperarea bunicii. Dar momentul a cela magic când am văzut procesul prin care fluturele iese din crisalidă a meritat şi m-a legat pe v ecie de insecte în general, de fluturi în special”, povesteşte crescătorul de fluturi. Pentru că, da, Eugen este crescător de fluturi, o pasiune rar întâlnită la noi în ţară, dar populară în alte ţări, precum Franţa şi Germania.

Colectarea ouălor Creşterea fluturilor est e cunoscută în România în forma comercială, prin bine-cunoscutul „vier me de mătase”, o îndeletnicire im por tantă cândva, dar care a pier dut teren, din păcat e, în majoritat ea zonelor ţării. Eugen creşte specii div erse. „În fiecare an îmi aleg una sau mai multe specii noi pe care încer c să le cresc şi să le reproduc, dacă este posibil. Totul începe prin colectarea speciei în natură, în dif eritele ei stadii: ou, larvă, crisalidă sau adult.

Ideal este să pornim de la ou, deoarece putem observa mai bine specia pe parcursul dezvoltării. Din păcate, larvele găsite în natură sunt deseori parazitate, ceea ce va duce la creşterea unor viespi parazit e sau a u nor diptere (n.red., muşte) în loc de fluturi. La fel, prin colectarea unei femele adulte avem problema depunerii pontei, care deseori este imposibil de realizat", a explicat Eugen. El reuşeşte colectarea ouălor de fluture prin observarea atentă a plantelor, precum şi a speciei vizate. Dacă reuşeşte să v adă momentul depunerii, atunci a rezolvat problema - în funcţie de specii, ponta poate fi depusă disper s, pe mai multe plante, dar în unele cazuri poate fi depusă grupat (în special la fluturii de noapte). Spune că şi în creşt erea fluturilor, ca şi în alte domenii, pot surveni probleme. Numeroase chiar! Prima ar fi furnizarea hranei proaspete, apoi e vitarea dăunătorilor şi menţinerea unui regim de t emperatură şi umiditate adecvat. Larvele fluturilor pot avea diferite boli: viroze, paraziţi, boli provocate de bacterii - binecunoscute în rândul api cultorilor, care se confruntă cu boli asemănătoare specifice albinelor, desigur - astf el încât menţi nerea riguroasă a curăţeniei est e foarte octombrie - decembrie 2014

importantă.

Despre hrănire şi specii Cine a crescut comer cial omida fluturelui de mătase ştie ce cantităţi impresionante de frunze pot devora larvele de fluturi. „În general, larva îşi măreşt e greutatea de 2.000 de ori, şi asta doar pe parcursul unei luni - asta echiv alează cu creşterea unui om până la greutatea de 6 t one la maturitat e! De aceea omida f ace ce ştie ea mai bine să facă: mănâncă mereu, cu o poftă nestăvilită. Asta ridică două probleme: prima ar f i furnizarea hranei proaspete, deoarece refuză frunzele ofilite, şi a doua ar fi menţinerea curăţeniei. Cât despre hrana propriu-zisă, unele specii necesită plante deosebite, care se găsesc mai greu în natură, în tim p ce alte specii pot consuma o mare varietate de plante. Deseori, înaint e de a creşte o specie nouă, mă asigur că am un stoc suficient de plante vii, să nu rămân fără plantă şi cu omida netransformată în crisalidă. În cazul multor specii încep cu pr ocurarea şi creşterea plantelor necesare”, a precizat Eugen. Crescătorul de fluturi a început cu speciile indigene, dar de câţiva ani creşte şi specii tropicale.

octombrie - decembrie 2014

„Dintre speciile indigene am crescut practic toate speciile cunoscut e publicului larg: Fluturele Alb (există mai multe specii), Lămâiţa, Fluturele Ochi de Păun etc., precum şi un mare număr de fluturi de noapt e. Îmi menţin un fond genetic permanent din speciile indigene mai interesante pe care le cresc de ani de zile. Dintre cei tr opicali, am reuşit până acum să cresc cât eva specii. Speciile tropicale necesită o mai mare atenţie şi din nou a vem problema plantelor gazdă. Cele mai multe consumă plant e care nu se găsesc la noi şi care sunt dif icil de

procurat. Creşterea lor ridică pr obleme cu privire la umiditate şi temperatură, deoarece, pr ovenind din zone tropicale, trebuie să imităm acel mediu”, a dezvăluit Eugen. Mulţi dintre începăt ori îşi a dresează întrebarea: cât trăieşte un fluture - măcar pentru că nimeni nu vrea să se ataşeze de vietăţi a căror viaţă se sfârşeşte foarte repede. L-am rugat pe crescăt orul de fluturi să lămurească această pr oblemă. „Spre surprinderea mea, am aflat că mulţi oameni cred că fluturii trăiesc doar o zi. Nimic mai eronat! Fluturii pot trăi de la câteva zile sau săptămâni până la câteva luni sau chiar un an. Fluturii tropicali în general trăiesc mai puţin, în jur de douătrei săptămâni, dar e xistă şi specii mai longevive care pot trăi până la trei luni. Am f ost întrebat dacă această activitate îmi aduce bene ficii... Ei bine, cu excepţia beneficiilor de or din intelectual, nu vă ascund că există o oarecare sa tisfacţie materială, dar cum banii obţinuţi se cheltuiesc în călătorii la expoziţii entomologice externe şi întâlniri cu alţi crescători, pot să spun că este doar un hobby”, a conchis Eugen, un pasionat care, pe lângă fluturi, mai creşte şi alt e insecte (coleoptere tropicale, cetonidae mai ales ocazional creşte şi specii tr opicale de călugăriţe, precum insect e-băţ, din ordinul Phasmatodea). Pentru că unii au (şi) fluturi... 87

EXCLUSIV

Nikola Eklemović, despre companionul din trecut şi cel din viitor de Cătălin Vischi catalin.vischi@petzoom.ro

ăscut în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Nikola Eklemović a trăit într -o ţară care, de z inegrată t în războaie urmate de secesiuni, şi-a schimbat denumirea de numeroase ori într-un timp relativ scurt - a fost Republica Federală Iugoslavia (1992-2003), Uniunea Statală a Serbiei și Muntenegrului (2003-2006) şi R epublica Serbia (din 2006). Şi-a început cariera de handbalist la echipele sârbe din Belgrad, oraşul său natal, Par tizan şi Steaua Roşie, apoi s-a transferat în Ungaria, la Pick Szeged (1 9992004) şi MKB V eszprem (20042011) - tim p în care, în 200 7, a obţinut naţionalitatea maghiară -, apoi a jucat pentru polonezii de la Orlen Wisla Plock, iar acum est e în România, la HCM Minaur Baia Ma re. „În perioada în care am jucat la Veszprem, unul dintre prietenii mei cei mai buni a f ost Marian Cozma. Au trecut şase ani de la tragica sa moarte, însă nu-l voi uita niciodată! Când o să jucăm în Bucureşti, o săl caut pe tatăl său, să vorbim despre Marian... Poate de aceea v oi avea mereu sentimente speciale faţă de români şi faţă de România...”, a declarat, în exclusivitate pentru cititorii revistei „Petzoom”, Nikola Eklemović (36 de ani), un mare sportiv, care a e voluat în două echipe na ţionale (Serbia şi Ungaria), dar şi un mare iubitor de animale.

Nikola, ne-ai fost prezentat ca fiind „un mare handbalist, dar şi un mare iubitor de câini”, care „chiar dacă acum nu are tim pul necesar pentru a creşt e un câine, doreşt e neapărat să îl aibă în viit or”. Cum se împacă sportul de per formanţă cu dorinţa de a a vea un animal de companie? Păi... nu prea se îm pacă (râde). Viaţa unui sportiv este similară cu a unui om care are tot timpul valizele pregătite. Eu, până acum, m-am mutat de nenumărate ori, am locuit în patru ţări... Din cauza acestui fapt, a incer titudinii, nu am a vut încă un animal de companie, exceptând un hamster, cu blăniţa alb-negru, care, din păcate, a murit. Însă după ce v oi abandona activitat ea de sportiv, cu siguranţă voi avea ca şi companion un câine. Din ce rasă ţi-ai dori să f ie câinele şi care sunt argument ele opţiunii tale? În primul rând nu est e doar dorinţa mea, ci şi a fiului meu. Vrem un Labrador Retriever. Este un ex-

celent câine de familie, echilibrat şi afectuos, inteligent, curios, dar se dresează uşor, e un bun înotător şi un foarte bun aportor. Ne place temperamentul acestei rase şi o să avem, în viitor, un Labrador. Ai fost printre handbaliştii de la HCM Minaur Baia Mare care, întrun inedit „Ice Bucket Challenge”, ai donat hrană pentru câinii care tră iesc în adăposturile din Baia Mare susţinute în principal de localnici voluntari. Ce te-a determinat să faci acest gest? A fost ideea lui K orponay Ferko, trebuie să recunoaştem. Era o provocare lansată de un trust de presă din Baia Mare şi el ne-a anunţat, iar noi, spor tivii, am contribuit la această campanie de ajutor pentru câinii crescuţi în adăposturile din oraş. Nu a fost doar un răspuns la un îndemn social, ci a f ost făcut şi din dragostea faţă de aceste animale nevinovate pentru situaţia în care se găsesc acum. Cum crezi că ar trebui re zoloctombrie - decembrie 2014

„Când eram copil, familia noastră locuia într-un apartament mic din Belgrad, aşa că, deşi îmi doream, nu aveam spaţiul necesar pentru un animal de companie. Însă tot din copilărie, încă păstrez amintirea casei bunicilor, care stăteau la ţară şi care, pe lângă animalele obişnuite pe care oricine din mediul rural le are, aveau în curte câini şi pisici. Şi cărui copil nu-i plac la nebunie câinii şi pisicile?” - Nikola Eklemović vată problema câinilor de pe stra dă? - ai jucat în câteva ţări care încă nu au reuşit să rezolv e această problemă. Părerea mea este că statul ar trebui să in vestească mai mult în construirea de adăposturi, iar acestea să f ie făcute în aşa f el încât câinilor de acolo să li se asigure bune standarde de viaţă. N u fac parte dintre cei care susţin castra rea şi apoi eliberarea lor pe străzi. Castrarea nu rezolvă decât elimi narea înmulţirii, însă rămân problemele standardelor scăzute de viaţă a câinilor. Lor le va fi în continuare frig iarna, v or fi în continuare flă mânzi, obligaţi să-şi caut e singuri hrana... Asta nu rezolvă pr oblema. E, într-adevăr, o problemă în toate ţările în care am jucat handbal... Ce părere ai despre cei care

îşi „umanizează” animalele de companie, respectiv le îmbracă, le pre gătesc camere speciale, petreceri, căsătorii... Până unde ar trebui să meargă iubirea faţă de animalul de companie? În viziunea mea, un bun pr oprietar al unui animal de companie nu este cel care pr ocedează aşa... Sunt nişte reacţii duse la extrem de

acei oameni. Animalul nu ştie că-l iubeşti mai mult dacă-l îmbraci. Altfel ar trebui să se manif este afecţiunea pentru com panionul tău. Ai grijă de el (fără să e xagerezi) şi arată-i afecţiunea prin gesturi, prin timpul petrecut cu el, prin plimbări, prin tot ceea ce faci, însă fă asta ca de la om la câine, nu ca de la om la copil sau la per soană neajutorată. Un câine nu este neajutorat, decât dacă omul îl face aşa... Sigur, e felul meu de a vedea lucrul acesta, sper că nu am supărat pe nimeni. Ce animal nu ţi-ai dori nicio dată ca şi companion şi de ce? Eu ştiu că sunt oameni care au tot felul de animale de companie, însă nu aş putea niciodată să cresc şerpi, scorpioni, broaşte, păianjeni... În general, animalele sălbatice ar trebui să trăiască în mediul lor. Câinele şi pisica au fost domesticiţi de mii de ani şi sunt fericiţi să trăiască alături de om. Celelelat e animale, cele sălbatice, sunt ne voite, obligate... Până la urmă aceasta este o chestie extremă şi nu cred că acestea se încadrează în cat egoria animalelor de companie.

octombrie - decembrie 2014

SFATURI

Prin nămeti, , cu trei cojoace

• Moda de iarnă a animăluțelor - moft sau necesitate? de Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro

dată cu venirea iernii, temperaturile scad con siderabil (da, ştim, nu e cine ştie ce de capul nostru când vine vorba de prezentat buletinul meteo), aşa că, de acum, ieşim din casă mai înfofoliţi decât de obicei. Ca posesori de animale de companie însă, când ieşim însoţiţi de micul patruped, ne punem în mod firesc cu t oţii întrebarea: oare nu cumva are ne voie şi pisica sau câinele meu de o hăinuţă care să-i ţină de cald? Nedumerirea persistă chiar şi după atâta vreme, deoarece fiecare dintre noi a auzit, în varii împrejurări şi de la diferiţi „specialişti”, ambele răspunsuri posibile la această întrebare. „Fii serios! Câinele are blana lui, nu-i trebuie ciorapul ăla de lână, amice. Lasă-l să alerge liber, să se bucure de iarnă!” - zic unii. „Îm bracă-l. Pune-i o hăinuţă sau ce va. Altfel răceşte, e prea frig afară chiar şi pentru el.” - ne bagă-n dilemă reprezentanţii celuilalt punct de v edere. Care o fi însă adevărul şi cum să procedăm?

Am blăniță și... cojoc Mai întâi de t oate, cred că v -aţi dat seama: nu e xistă niciun „a de-

văr”. Parcă uşor amuzată de obiceiul nostru de a găsi răspunsuri unice la orişice pr oblemă, Mama Natură ne pof teşte să alegem singuri soluţia care ni se potriveşte, de la caz la caz, deoarece ambele „a devăruri” sunt valide. Da, aşa e. Şi câinele, şi pisica sunt animale cu blană, care le a pără de intemperii în mod natural, adaptate să reziste schimbărilor de climă din cursul unui an. Dar să nu uităm nişte excepţii: şi câinii, şi pisicile au f ost crescute şi modif icate prin selecţie artificială de către om (conform dorinţelor şi necesităţilor

sale), în decur sul a mii de ani. A u apărut astfel şi animale (rase) de talie mică, cu păr scurt şi moale sau chiar fără nici un fir de păr pe corp. Evident, aceste exemplare nu po t suporta frigul de af ară şi trebuie protejate cu ajut orul unor hăinuţe special croite pentru ele. Apoi, progresul tehnologic a dus de o bună bucată de vreme la anularea distanţelor care există între diferite zone climatice de pe glob. Iar animalele de companie au început să călătorească şi ele şi să sară peste fusuri orare cu o rapiditate mult mai mare decât le permite

octombrie - decembrie 2014

adaptarea la condiţiile de climă din zonele respective. Un câine din zo nele tropicale nu v a avea aceeaşi rezistenţă naturală la frig decât un Saint Bernard sau un Samoyed, de pildă, deşi el s-ar pu tea trezi la un moment dat îm părţind aceeaşi curte cu aceştia. Şi aici, o v estimentaţie specială se impune, pentru a nu scoat e animalul din zo na sa de confort termic. În fine, al treilea şi ultimul motiv pentru care ar trebui să ac ceptăm că animăluţul are ne voie de garderobă personală este cel referitor la starea sa de sănătat e. Un câine bolnav este, evident, mult mai sensibil la dif erenţele de t emperatură, dar şi mai important este să ştim că există anumite boli cronice (de care câinele nostru poate suferi) care împiedică sau afectează creşterea corectă a părului sau blănii patrupedului (boala Cushing, hipo tiroidismul). Aceste exemplare trebuie şi ele protejate de vremea prea rece. Acum, că ne-am lămurit care sunt cazurile care im pun prezenţa „textilei” atunci când scoat em căţelul la plimbare pentru a f ace o primă vizită de curtoazie Omului de Zăpadă proaspăt ridicat de juniorul nostru în curtea casei, să vedem şi cum trebuie procedat pentru a fi siguri că am ales cea mai po trivită vestimentaţie pentru patruped. Şi aici, simţul comun f ace diferenţa: evident că hainele nu trebuie să împiedice mişcările naturale ale câinelui (să nu poţi f ace tu o groapă în zăpadă!). Ele nu trebuie

octombrie - decembrie 2014

să fie nici foarte groase (transpiraţia e un duşman mai mare chiar decât frigul), iar materialul nu trebuie să irite pielea animalului (nu f olosiţi lână prea aspră, sau materiale prea pufoase, care se scămoşează uşor). Luaţi în calcul şi faptul că va trebui să spălaţi (fiţi sigur, destul de des!) această vestimentaţie, aşa că ale geţi un material care se împacă bine cu maşina de spălat. În cazul în care aveţi posibilitatea, vă sfătuim să alegeţi materiale cu proprietăţi reflectorizante/fosforescente (sunt extrem de utile şi pentru dumnea voastră şi pentru şoferi atunci când scoateţi câinele af ară pe tim p de noapte). Dacă este posibil, evitaţi hăinuţele care au f ermoar (mai ales dacă e expus în afară) sau găici (alta decât cea destinată lesei) - se po t

agăţa foarte uşor. În plus, oricât ar fi de „estetic” croite, evitaţi hăinuţele cu ciucurei, buzunăraşe şi alte accesorii inutile de acest f el (se a gaţă uşor, se rup, iar animalul v a fi tentat mereu să şi le roadă). Dacă respectaţi aceste reguli minime de croitorie canină, vă asi gurăm că veţi avea parte de un animăluţ în pas cu moda şi, mai presus de toate, vesel, sănătos şi... protejat de frig. Vă dorim un... călduros „La Anul şi La mulţi ani!”

Am un câine „friguros”? Dacă Husky, Malamuţii şi Saint Bernarzii sunt, logic, „Moş Crăciunii” lumii canine, e xistă în schimb anumite rase care sunt, de la natură, mai puţin pr otejate în faţa frigului, acestora prinzându-le bine o mică mână de ajutor atunci când sunt scoase la plimbare. Printre ele se numără, de pildă, Chihuahua, Greyhound-ul, rasele Terrier şi Pinscher etc. Cum vă daţi seama dacă animalul dumnea voastră are ne voie de hăină sau nu? Animalele „frigur oase” evită să iasă din casă pe zăpadă, nu aleargă în zonele acoperite de nea, se zgribulesc şi aleg să-şi f acă necesităţile repede şi în locuri pe care nu le-ar f i ales altfel în mod obişnuit. 91

UTIL

Sărbătorile de iarnă

• Un an nou fericit cu mic, cu mare, pentru om și... necuvântătoare de Cosmin Valentin cosmin.valentin@petzoom.ro

hiar dacă în ultimii ani ninsorile nu ne-au mai răsfăţat ca altă dată (încălzire globală sau nu, asta-i altă poveste), n-o să ne lăsăm îm piedicaţi de acest mic neajuns şi, fără doar şi poat e, ne v om bucura şi-n acest an din t ot sufletul de săr bătorile de iarnă. Sau mai bine zis „din toate sufletele”, dacă e să facem chiar acum un mic recen sământ printre membrii de familie. Cu mic, cu mare, cu t oţii ne bucu răm din plin de clipele de la sfârşit de an: momentul împodobirii bradului, cu mirosul inconfundabil de ce tină care cuprinde întreaga casă, clipa despachetării cadourilor (cu oh-urile, oau-rile şi v ai-urile de ri goare), sărutul de sub vâsc de la miezul ultimei nopţi din an, mesele îmbelşugate, nelipsitul f oc de ar tificii... Şi-am mai putea înşira aşa la nesfârşit. Dar oare - cu mic, cu mare ne bucurăm t oţi „omeneşte”, în acelaşi fel? Nu am uitat cum va, măcar pentru o clipă, t ocmai de ghemotocul acela de blană care ne urmăreşte cu ochi mari de uimire şi

care sare necontenit de colo până colo, cu limba scoasă de un co t şi împiedicându-ni-se printre picioare, de parc-ar vrea să spună: „Hei, sunt şi eu pe aici! Mie ce mi-a adus mo şul, zi, ce mi-a adus?!” Fie că este câine sau pisică, rozător blănos sau iguană, ghemotocul ăla, micul animăluţ de casă, va trece şi el, împreună cu noi, prin aceleaşi momente de sărbăt oare acum, la sfârşit de an. Se cuvine să-i acordăm un plus de at enţie, deoarece, pentru el, lucrurile s-ar putea să nu stea la fel de simplu şi de „de la sine înţeles” ca pentru noi.

Cum ne pregătim companionii de sărbători? Mai întâi de t oate, cum bine ştim cu t oţii, sărbătorile se petrec în familie şi printre priet eni, iar aceasta înseamnă un cadru social mult mai „larg” decât a fost obişnuit animalul nostru în cur sul anului. Asta înseamnă că vom avea invitaţi numeroşi, printre aceştia şi per soane, mai mult sau mai puţin gă lăgioase, pe care câinele sau pisica nu îi cunoaşt e (asta ca să nu mai amintim colindătorii). Dacă e un tip ceva mai „t eritorial”, trebuie să a vem grijă ca animalul să aibă la dispoziţie un mic spaţiu numai al lui, unde să se poată retrage „strategic” din faţa unui prieten sau „unchi” necunoscut prea insistent cu mân gâierile sau invitaţiile la joacă. Momentul împodobirii bradului, una dintre cele mai aşt eptate clipe din timpul sărbătorilor, trebuie abordat şi el cu maximă prudenţă, mai ales dacă ne ştim posesorii unui căţel sau ai unei pisici dornice să se im plice în modul său inconfundabil în activitat ea respectivă. Un plus de atenţie: pisicile sunt căţărători înnăscuţi, pentru ele un pom în colţul camerei poat e repreoctombrie - decembrie 2014

zenta un imbold irezistibil la „alpi nism dendricol”, aşa că luaţi mă surile ce se impun (tăiaţi rândul de crengi de la bază şi reţineţi că, deşi foarte estetică şi frumos mirositoare, răşina conif erelor este extrem de toxică pentru f eline!). Beteala, globurile sau bomboanele de pom sunt şi ele elemente de atracţie pentru animale, aşa că amplasaţi-le cu un plus de siguranţă şi evitaţi să le lăsaţi să atârne la baza pomului. Nu lăsaţi niciodată animalul nesupra vegheat în camera în care aţi amplasat pomul de Crăciun!

octombrie - decembrie 2014

Protejaţi-l! Masa. De sărbători, întotdeauna îmbelşugată, deci cu tentaţii pe măsură. Nu vă lăsaţi însă con vinşi de ochii pof ticioşi ai căţelului sau ai pisicii. Excesele vor fi amarnic (şi zadarnic!) regretate mai târziu. Mai ales nu le oferiţi alimente dulci (ciocolată, bomboane, frişcă) - în general contraindicate acestora. Dacă mai era ne voie de un argument: medicii veterinari au în această perioadă aproape la fel de mult de lucru cu cazurile de indigestie şi int oxi-

caţie alimentară ca şi cei umani. Perioada sărbătorilor aduce, în mod firesc, şi foarte multă bună dispoziţie. Nu uitaţi să acordaţi grija cuvenită şi bunăstării psihice a animalului dumneavoastră: nu-l stre saţi inutil cu muzică dată la maxim, protejaţi-l de zgomo tul pocnitorilor şi, mai ales, de experienţa traumatizantă a focului de ar tificii, atunci când îl scoateţi la plimbare. Dacă veţi respecta aceşti câţiva paşi pentru a asigura conf ortul fizic şi psihic al micului dumnea voastră animăluţ în această peri oadă de final de an, vă put em asigura că veţi avea parte cu adevărat, atât dumneavoastră, cât şi el, de... Sărbători fericite! 93

În sfârșit liniște!

• Zgomote • Vizite la medicul veterinar • Îngrijire • Perioada post-operatorie • Călătorii • Cuști închise • Schimbări de mediu

Fie că este vorba de artiﬁcii, vizite la veterinar, călătorii, cuști închise sau alte schimbări ale mediului, câinii și pisicile pot suferi schimbări comportamentale din co cauza stresului, anxietăţii și fricii. CALMEX® datorită compoziţiei sale unice oferă o soluţie cu acţiune rapidă, sigură și naturală pentru a aduce starea de liniște. Pentru detalii va rugăm contactati reprezentantul dumneavoastră VetPlus. Maravet Srl, Tel/Fax: 0262.211.964, www.maravet.com

VetPlus

A Global Leader in Veterinary Nutraceuticals

CALMEX EX X

2TKGVGPKK OGK #NGIGTGC OGC

v/àTEK ÊPTGIKUVTCVG CRCTœKP¾PF *KNNoU 2GV 0WVTKVKQP +PE

ªPEGCTEà JTCPC EW ECTG OGFKEKK XGVGTKPCTK ÊőK JTàPGUE RTQRTKKNG CPKOCNG FG EQORCPKG ™ *KNNoU™ 5EKGPEG 2NCP QHGTà CPKOCNGNQT FG EQORCPKG FKP VQV EG CW PGXQKG FKP EG PW CW PGXQKG

#EGCUVC GUVG TGœGVC RGPVTW Q XKCœà OCK DWPà 8K\KVGC\à YYY JKNNURGV EQ WM UCW YYY JKNNURGV KG &KUVTKDWKVQT CWVQTK\CV ÊP 4QO¾PKC $KQXGV &KUVTKDWVKQP 5TN