273 1444 iunie 12, Adrianopol “ Mărețului și înaltului principe, măritului împărat Ladislau, împăratul Ungariei și regele Poloniei etc., ca și unui frate și prieten preaiubit, Murad-beg, măritul domn și mărețul emir-sultan, fiul măritului împărat, mărețul sultan Mohamed-beg, sănătate și spor neîncetat de frăție și prietenie. Aflați înălțimea voastră că nobilul bărbat și alesul sol, Stoica, credinciosul vostru, ne-a adus din partea înălțimii voastre o scrisoare plăcută și îndrăgită, prin care înălțimea voastră ne-a arătat că trimisul vostru Stoica, ca orice credincios, va trata în numele vostru, astfel încît să ne încredem <în el> ca și în propria voastră persoană. Arătăm domniei voastre, că iubitul sol Stoica ne-a spus, în primul rînd, despre domnul despot Gheorghe și anume că trebuie să-i dăm fiii și locurile sale, iar acel Gheorghe să fie obligat în toate serviciile noastre, așa cum erau mai înainte. De aceea, pentru frăția înălțimii voastre, am încuviințat. De asemenea, ne-a spus, că în ceea ce-l privește pe Vlad, voievodul român, i-ar plăcea să ajungă la pace cu el în acest fel ; ca acel Vlad voievodul să-mi dea, în primul rînd, tributul obișnuit, iar în toate serviciile noastre să fie din nou <obligat> după cum era obligat mai înainte, afară de cazul că nu trebuie să vină în persoană la curtea noastră. De aceea, suntem mulțumiți de dragostea excelenței voastre, și anume că Vlad voievodul să dea tributul și toate cele, de care era obligat în trburile noastre, să le facă din nou, și suntem mulțumiți că el însuși nu vine la curtea noastră, numai să ne trimită un ostatic, iar în cazul că ai noștri ar fugi în locurile lui, să ne fie trimiși <înapoi>, chiar și noi să facem astfel, dacă dintre aceia ar fugi aici. Și asta se înțelege în acest fel, și anume, că înălțimea voastră să aibă împreună cu noi o pace, frăție și prietenie bună. Din această cauză noi am jurat în fața solului înălțimii voastre, și anume a lui Stoica, că noi vom avea cu înălțimea voastră o pace bună și trainică, fără nici o înșeleciune sau vicleșug, pe zece ani. De aceea, noi trimitem pe credinciosul nostru, nobilul și alesul Soliman-beg, și anume ca înălțimea voastră în persoană să jure de bună voie, în chip drept și cinstit, fără nici o înșelăciune, că va avea cu noi o pace bună și trainică, pe zece ani. Dat la Adrianopol, la 12 iunie <1444>.”
Analiza documentului nr. 2 Documenta Romaniae Historica Seria D Relații între Țările Române Vol 1 Documentul 273 Datat 1444 iunie 12, Adrianopol Perioada secolelor XIV-XVI este caracterizată de pătrunderea Imperiului Otoman în Europa și desfășurarea politicii sale in țările atît occidentale cît și orientale. Cunoaștem că Țările Române au fost de asemenea afectate de invazia otomanilor. De asemenea știm că în secolele XIV-XVI obiectivele politicii externe românești erau de a menține independența și de a apăra teritoriul românesc, pe cînd Imperiul Otoman dorea să-și impună suzeranitatea asupra lor, iar statele vecine
ca Ungaria si Polonia erau între cooperare și conflicte. Documentul dat este scris in anul 1444 , fiind un tratat de pace dintre Imperiul Otoman (în frunte la momentul dat cu Murad al II – lea) și Ladislau al V – lea împaratul Ungariei și rege al Poloniei. Acest tratat prevede cum că Ladislau a trimis la Murad un sol, numit Stoica, cu scopul de a încheia pace. Murad, ascultă solul trimis și este de acord cu propunerea dată, el este informat și de faptul că Vlad, voievodul român va ajunge la un numitor comun cu Murad prin citeva condiții , că va reveni la plata tributului de odinioară și la obligațiunile care le avea față de Poartă. Murad, scrie în această scrisoare că el este de acord cu condițiile prin care Vlad voievodul Țării Românești vrea să ajungă la pace, însă atenționează că în caz că vor avea loc refugii dintr-o țară în alta, voievodul român Vlad să fie bun și să îi trimită înapoi în tara lor, astfel va face si Murad cu cei fugiți din Țara Românească. Din aceste fragmente este de înteles că Murad, sultanul Înaltei Porți, este totusi interesat de a încheia pace cu Țara Românească dacă ajunge să fie de acord cu condițiile cerute. In acest tratat, pacea va fi încheiată pe timp de 10 ani, iar ca o confirmare din partea regelui Ladislau, Murad trimite solia sa credincioasă, pe Soliman-beg, pentru ca regele să jure de bună voie că va fi de acord cu tratatul dat. Într-un final, vedem in acest document că chiar dacă relațiile dintre Țara Românească erau tensionate cu Poarta Otomană, totuși în acea preioadă o pace era numai bine venită, însă nu pot sa precizez dacă totuși Vlad a încheiat pace cu Murad. De asemenea se evidențiază si situația Poloniei și Ungariei la această data, că și ele erau interesate de o eventuală pace decît o confruntare cu Imperiul Otoman, mai ales că cu inițiativa acestui tratat vine Ladislau, poate din motiv că la nivel intern atît și extern aceste țări erau slăbite și nu puteau ca să țină piept armatelor lui Murad.
Efectuat – David Mariana, Grupa I – Istorie
Analiza documentului nr. 3 Documenta Romaniae Historica Seria D Relații între Țările Române Vol 1 Documentul 192 1432 mai-iunie, Buzău Documentul in cauză, este unul cu caracter politic într-o oarecare măsură. Zic politic, deoarece are la bază și ca temă principală vestirea sosirii turcilor împotriva Transilvaniei, vestitorul este Alexandru Aldea, domnul Tării Românești, adresat palatinului Ungariei și comitelui Timișoarei. În acest document, Aldea prevestește pe cei din Ungaria că turcii vin împotriva Ardealului, și ca el este sigur că vin, adica se poate deduce că au mai fost cazuri cînd domnul Tarii Românesti nu a fost sigur de aceasta năvală. El de fapt cere ajutorul ungarilor in această intervenție, argumentînd că armata de care dispune el la moment este de 74 de mii, însă ea nu este pregătită pentru a sta împotriva turcilor, deoarece este alcătuita din băieți tineri : ” copii și muieri ”, și nimeni nu dispune de mînuirea armelor. De asemenea, din document putem deduce faptul că turcii, în urma unui tratat de alianță sau pace, nu au fost in stare sa se țină de cuvînt și iată că pornesc asupra Ardealului, Aldea menționînd că ”turcii mi-au risipit toată țara”, și că Murat (Murad al II-lea 1421 – 1451 ) prin forță și frică la supus la dări și la alianță cu el. Documentul, accentuează o legătură între Țara Românească si Ungaria la acea vreme,(poate o alianță împotriva turcilor), și anume se vede din cererea ajutorului de către Aldea din partea Ungariei si a Timișoarei, el zice că are nevoie ca șpanul Timișoarei (șef administrativ al unui ținut) să îi trimită în ajutorul lui o oaste în frunte cu un oarecare cezarul Cealapi,și mai zice că în cazul în care oastea este în întîrziere, el va porni în luptă cu oastea lui pînă va ajunge cealaltă în ajutor, la care se vor uni ambele oști pentru a sta împotriva turcilor.Însă, tot aici putem observa că Aldea dorește să facă o uneltire împotriva otomanilor, anume prin faptul că atunci cînd va sosi armata maghiară în frunte cu Cealeapi, el, Alexandru, îl va părăsi pe sultan (în acea vreme el era obligat a fi vasalul otomanilor), și va face ca o parte din oastea lui să treacă de partea lui Cealeapi, argumentînd trădarea prin spusele date : ” [...] de multe ori m-au înșelat turcii pe mine acum vreau să le fac și eu tot așa; pe Dumnezeul meu că nu va rămânea nici sămânță de ei [...]”. În concluzie, aș menționa faptul că Alexandru Aldea, a domnit pe un termen scurt fiind domn al Țării Românești între februarie/martie 1431 - decembrie 1436, iar domnia lui a fost una mai mult condusă de părți străine. Chiar de la începutul venirii lui la tron a trebuit să se confrunte cu otomanii, fiind înfrînt și supus a fi vasal Înaltei Porți. Mai apoi el deja dorea sa fie împotriva Porții cerînd ajutor de la
maghiari și Tării Moldovei. Adică, acei 5 ani de domnie nu au adus schimbări mari în situația Tării Românești, deoarece Alexandru I nu s-a impus ca un domnitor vrednic de a tine sub control o țară. Însă el este precedat direct de către Vlad Dracul (sau Vlad Țepeș) din 1437, astfel se va vedea deja în acțiunile lui Vlad care a fost situația Tării Românești si ce a avut de suferit ea, fie acestea bune sau rele.
Efectuat – David Mariana, Grupa I – Istorie