AMB - Monografia rezervatiei muntele tampa by metropolabrasov

Autori: Oliviu G. POP, Marius DANCIU, László RÁKOSY, Anca V. MUNTEANU, Sorin ªTEFÃNUÞ, Dan T. IONESCU,

Dieter SIMON, George PREDOIU,

Alina ANDREI, Constantin VEZEANU

MONOGRAFIA REZERVAÞIEI

MUNTELE TÂMPA

Coordonator: Oliviu G. POP

Editura Universitãþii Transilvania Braºov

Editor: Oliviu G. Pop Autori: Oliviu G. Pop, Marius Danciu, László Rákosy, Anca V. Munteanu, Sorin ªtefãnuþ, Dan T. Ionescu, Dieter Simon, George Predoiu, Alina Andrei, Constantin Vezeanu. Referenþi ºtiinþifici: Prof univ. dr. Vasile Ciocârlan, C.P.I dr. ing. Teodor Maruºca. Toate drepturile asupra conþinutului acestei ediþii aparþin autorilor. Reproducerea parþialã sau totalã a prezentei ediþii nu poate fi fãcutã, fãrã acordul acestora. Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul Proiectului „Reabilitarea, protecþia ºi conservarea biodiversitãþii ariei protejate Muntele Tâmpa” finanþat de cãtre Regia Publicã Localã a Pãdurilor Kronstadt R. A. în colaborare cu Administraþia Fondului pentru Mediu.

Descriere CIP a Bibliotecii Naþionale a României POP, OLIVIU G Monografia Rezervaþiei Muntele Tâmpa / Oliviu G. Pop – Braºov: Editura Universitãþii „Transilvania”, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-598-423-6 502.7(498 Braºov)(23 Tâmpa)

Editura Universitãþii Transilvania, Braºov, 2008 ISBN 978-973-598-423-6 Fotografii copertã: Elise Wilk, Oliviu G. Pop, László Rákosy, Cosmin Manci, Alin David, Pilbáth G. Attila, George Onete, Bogdan Sulicã DTP / Tipar: S.C. Green Steps S.R.L. Grafician: Raluca D. Hoisan

Cuprins

Introducere .............................................................................................................. 4 Legendele Tâmpei (Alina ANDREI) ....................................................................... 5 Aspecte istorice privind pãdurile de pe Tâmpa (Dieter SIMON) .......................... 9 Caracterizarea geograficã (Anca V. MUNTEANU) ............................................. 13 Brioflora (Sorin ªTEFÃNUÞ) ................................................................................ 27 Flora cormofitã (Marius DANCIU, Oliviu G. POP) ............................................. 32 Aspecte privind vegetaþia Tâmpei (Marius DANCIU) ......................................... 53 Tipurile de habitate (Oliviu G. POP, Marius DANCIU Constantin VEZEANU) ............................................................................................ 57 Fluturii ºi alte insecte (László RÁKOSY) ............................................................. 62 Avifauna (Dan T. IONESCU) ............................................................................... 101 Fauna de mamifere ºi alte vertebrate (George PREDOIU) ............................. 112 Trasee ecoturistice în rezervaþia Muntele Tâmpa (Marius DANCIU, Oliviu G. POP) ...................................................................... 116 Repere pentru managementul rezervaþiei (Oliviu G. POP) .............................. 123 Bibliografie generalã ........................................................................................... 128

Introducere

Muntele Tâmpa, strâns legat de istoria Braºovului, este o rezervaþie naturalã, având drept scop protejarea ºi conservarea peisajului, a speciilor de florã ºi faunã. Rezervaþia are o suprafaþã de 188,2 ha, aflându-se în fondul forestier proprietate publicã a Municipiului Braºov, separând ca un imens parc natural, vechiul cartier din Schei ºi cetatea din centrul istoric din nord - vest, de cartierul mai nou, Valea Cetãþii, din sud - est. Aceastã monografie a fost elaboratã, ca documentaþie de specialitate, în cadrul proiectului realizat de cãtre Regia Publicã Localã a Pãdurilor Kronstadt R.A., în colaborare ºi cu finanþare nerambursabilã de la Administraþia Fondului pentru Mediu privind „Reabilitarea, protecþia ºi conservarea biodiversitãþii ariei protejate Muntele Tâmpa, Braºov”. Proiectul prin obiectivele ºi activitãþile propuse, dar mai ales prin rezultatele preconizate - de amenajare ecologicã ºi la standarde europene a zonei, cu asigurarea condiþiilor materiale de conservare ºi protecþie efectivã a biodiversitãþii, de practicare a unui turism civilizat, cu impact negativ minim asupra biodiversitãþii ºi habitatelor ariei protejate - va contribui în ultimã instanþã la punerea în valoare a zonei, cu implicaþii economice ºi sociale importante la nivelul Braºovului, recunoscut ca „Oraºul de la poalele Tâmpei”. Mulþumim pentru sprijinul acordat, d-lui ing. Olteanu Dan Viciu ºi d-nei ec. Floarea Sereþeanu de la R. P. L. P. Kronstadt R.A., fãrã de care publicarea acestei monografii nu ar fi fost posibilã.

Legendele Tâmpei Alina ANDREI

Nu cred cã existã braºovean plecat departe, printre strãini, care sã nu ducã dorul Tâmpei, loc mereu frumos mirositor, cu iz de buruieni ude ºi frunze zdrobite în cãuºul palmei. Care sã nu tânjeascã dupã muntele care se înalþã lângã cetate; verde întunecat vara, cu tuºe roºcat-gãlbui, ca argila arsã, toamna, ºi cu cãciulã groasã de zãpadã, târziu, în gerul iernii. Un bãtrân care a fost plecat de acasã doar o singurã lunã în întreaga sa viaþã, în patul primit ca oaspete, la rudele lui din Dobrogea, visa în fiecare noapte umbrele vãrgate de deasupra Tâmpei, ce apar doar când zboarã norii peste oraº. Mi-a povestit cum îºi îndesa capul în perna tare, cu gâlme, cum închidea ochii sperând sã adoarmã cât mai repede, ºi cum se trezea dimineaþa cu resturile de vis lipite de pleoape. Invariabil îi apãreau umbrele, ca vãzute de sus, de lângã Turnul Alb. Pânã acum a fost numit în fel ºi chip: Tâmpa, Muntele de Piatrã, Dealul Capelei, „Spinare de dinozaur“, „Cocoaºã de cãmilã“. Cele mai cunoscute legende povestesc despre lacul subteran, catacombe ºi ritualurile pãgâne, ºi la drept vorbind nimeni nu poate bãga mâna în foc jurându-se cã n-au un sâmbure de adevãr. În trecut, copiii din cetate auzeau de la bunici legenda balaurului de pe Tâmpa. Cu timpul, aceasta a fost uitatã. Acum se discutã mai mult despre de urºii care fugãresc drumeþii pe alei ºi despre catacombele misterioase. Se povesteºte cã în vremuri demult apuse vieþuia un balaur ce mânca pruncii conducãtorilor oraºului. Într-o zi, un mãcelar sas a luat o piele de viþel ºi-a vârât în ea piatrã de var, ducând-o pe mãgar pânã lângã grota balaurului. Acesta, hulpav, a înghiþit capcana, iar dupã aceea a bãut apã pânã când s-a umflat ºi i-a explodat burta. Pentru unii, o dovadã certã a existenþei balaurului o reprezintã chiar Tâmpa, care, privitã de la depãrtare, din afara oraºului, aratã ca un dragon adormit, cu capul ascuns printre brazi. Într-o poezie, Eugen Jebeleanu spunea cã e întocmai ca „un spate negru de cãmilã“. De aratã ca o spinare de cãmilã sau de dragon, fiecare sã judece singur… Mulþi braºoveni pasionaþi de istoria dacilor sunt convinºi cã pe Tâmpa a fost o zonã sacrã închinatã cultului lui Zalmoxis. Arheologii au descoperit oase vechi de mai bine de 2.000 de ani, ºi se presupune cã aici au existat altare pentru sacrificii. Sus, printre tufele de vegetaþie, s-au mai pãstrat urmele vechii cetãþi Braºovia. Puþinele pietre rãmase nu amintesc deloc gloria de altãdatã a fortãreþei, ba la drept vorbind poþi sã treci pe lângã ele fãrã sã-þi dai seama care a fost rostul lor în istoria oraºului. Originea fortificaþiei nu se cunoaºte, cert este cã aceasta dateazã încã dinaintea venirii teutonilor în Þara Bârsei. Prima datã cetatea a fost menþionatã într-un document din 16 octombrie 1434. Poziþia dominantã ºi zidurile puternice au fãcut din aceasta o fortificaþie imposibil de

cucerit, dealtfel n-a fost ocupatã niciodatã, decât prin tratate. În douã pãrþi, cetatea este flancatã de coaste abrupte, iar în a treia este mãrginitã de o pantã abruptã. Arheologii spun cã avea ziduri înalte ºi groase de 1.70 pânã la 1.80 m, iar în interior existau rezervoare pentru apã sãpate adânc în piatrã ºi-o capelã frumoasã. Fortificaþia era legatã de Cutun prin Drumul Cavalerilor, nume care s-a pãstrat pânã în zilele noastre. Constantin Lacea spunea înainte de primul rãzboi mondial cã „ºi astãzi populaþia româneascã, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei ºi cea a Costiþei), conduºi de Junii Curcani, ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun ºi petrec acolo. Bãtrânii povestesc cã în tinereþele lor se fãcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”. ªcheienii bãtrâni îºi amintesc ºi acum de petrecerile încinse de Rusalii, cu vin roºu ce înþepa limba ºi fete chipeºe împodobite în port popular. În anul 1395, înaintea declanºãrii rãzboiului cu turcii, Mircea cel Bãtrân ºi-a adãpostit familia în cetate. Cu mai bine de o sutã de ani înainte, câteva familii de braºoveni s-au refugiat în ea din calea nãvãlirii tãtarilor. Au scãpat cu viaþã. La 1421 cetatea devine loc de refugiu pentru populaþia Braºovului, ameninþatã de sultanul Murad II. În acelaºi an, cetatea a fost oferitã ca zãlog sultanului, turcii dominând de la înãlþime oraºul, în acest fel fortificaþia devenind periculoasã pentru braºoveni. Dupã ce-au reuºit s-o rãscumpere cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, orãºenii au decis s-o dãrâme, piatrã cu piatrã, deoarece era greu de întreþinut. Materialele rezultate au fost folosite la întãrirea cetãþii din vale, care tocmai se construia. Dupã dispariþia fortificaþiei a rãmas întreagã capela. Pentru cã se ruina fiind lãsatã de izbeliºte, un arhiepiscop a încuviinþat demolarea acesteia, hotãrând ca în amintirea ei sã fie ridicat un altar în biserica parohialã (azi Biserica Neagrã). În perioada interbelicã, Muzeul Sãsesc al Þãrii Bârsei a efectuat în cetate sãpãturi arheologice, care au dus la degajarea fundaþiilor capelei. Sãpãturile au fost continuate apoi, cercetându-se cisterna pentru apã. Cu ocazia amenajãrilor legate de construcþia telefericului pe Tâmpa ºi a restaurantului „Panoramic”, s-a fãcut un nou drum de acces, din aceastã cauzã demolându-se o parte din bastionul porþii principale. În secolul XVII pe vârful Tampei era un crucifix vizibil chiar ºi pe harta întocmitã de Giovanni Morando Visconti, în 1699. A fost înlocuit mai târziu, prin sec XVIII, cu o capelã trainicã. Pe la 1714 (dupã alte surse 1696 sau 1718), senatorul braºovean Johann Draudt, trecut la catolicism, a ridicat capela purtând hramul Sf. Leonard. Hoþii au jefuit lãcaºul de cult, despuind-o de toate odoarele de preþ. La 10 iunie 1737, a doua zi de Rusalii, la ora 3 dupã-amiaza, „trãsnetul a lovit în capelã, în faþa altarului, pe un croitor german papistaº ºi pe soþia lui, care se refugiaserã acolo... A fost trãsnit ºi câinele lor“, a rãmas consemnat în cronicile vremii. Multã vreme dupã aceea, pentru localnici, Tâmpa a purtat numele de Dealul Capelei. Toþi cunosc banca de piatrã de pe aleea de promenadã. A fost cioplitã din stânca prãbuºitã în acel loc peste doi îndrãgostiþi. Se pare cã existã ºi documente care confirmã tragedia ºi numele femeii - Ana-Maria, decedatã în anul 1817.

Puþini ºtiu cã istoria imnului naþional „Deºteaptã-te române“ este legatã ºi de Tâmpa. O braºoveancã de seamã, Susana Mureºanu, povestea cu zeci de ani în urmã: „Andrei Mureºanu ºi-a luat bãieþii de români de la gimnaziul catolic din localitate ºi bãieþi de la ºcoala primarã a neguþãtorilor români ºi s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând <<Deºteaptã-te, române!>>, dupã o melodie veche, tãrãgãnatã, care i s-a potrivit. Când s-a coborât de pe Tâmpa, bãieþii îl cântau de minune. E bine deci sã se ºtie cã melodia lui <<Deºteaptã-te, române!>> tot poetul Mureºanu i-a dat-o, cum povestesc mai sus, ºi acest imn mai întâi a fost cântat, pe urmã a fost publicat“. În 1849, la initiaþiva luatã de general-locotenent von Hassfort, s-a ridicat pe Tâmpa un monument în formã de piramidã, cu inscripþia „Rusia et Austria unita MDXXXIL“. Acest monument a existat pânã în 1869. Mult mai târziu s-a înãlþat un monument controversat. Ce s-a pãstrat în cronici: „În anul 1896, pe Tâmpa s-a ridicat o coloanã având aºezat pe capitel un personaj înfãþiºând un arcaº din timpul dinastiei arpadiene. Pentru majoritatea cetãþenilor Braºovului, aceastã statuie de 20 m a rãmas ca fiind statuia lui Arpad, ducele care a condus triburile maghiare în Pannonia“. Piatra a fost adusã cu ajutorul unor funiculare din Valea Cetãþii, iar pentru a preveni efectul intemperiilor, statuia a fost dotatã cu un paratrasnet. Documentele aratã cã un anume Ilie Cãtãrãu împreunã cu Timotei Kirilov au dinamitat monumentul, reuºind sã-l distrugã parþial. Publicaþia Gazeta Transilvaniei îl descria pe Cãtãrãu ca fiind „un aventurier politic. Bulgar de origine, a stat câtva timp în Rusia, unde nu se ºtie din ce a trãit“. Mult mai târziu, Vasile Bianu spunea despre acesta cã era „unul din avangarda rãzboiului sfânt de întregire a neamului, ca un far dãtãtor de direcþie ºi numele trebuie sã fie binecuvântat ºi pãstrat cu sfinþenie în fiecare suflet românesc“. În decembrie 1913, o furtunã a distrus ºi resturile monumentului. Statuia „a fost luatã de vânt de pe soclu ºi trântitã la pãmânt, sfãrâmându-se în bucãþi. A cãzut spre Braºov ºi s-a sfãrâmat de grilajul de fier, care înconjoarã monumentul“, au scris în epocã ziariºtii de la Brassói Lapok. Aceasta a fost soarta rãzboinicului lui Árpád. În peºtera de sus de la Belvedere a fost amenajat, pe la 1890, un restaurant cu berãrie, cu mare trecere la drumeþi. Ulterior avea sa primeascã denumirea de Bethlen, dupã András Bethlen, ministru agriculturii maghiar care vizitase Braºovul. Proprietarul popasului urca ºi cobora cele 25 de serpentine ale Tâmpei alãturi de mãgãruºul sãu, încãrcat cu sticlele de bãuturã. Astãzi se mai pãstreazã doar terasa de unde se poate admira oraºul ºi urme ale „cãzilor“ de piatrã pentru rãcit sticlele în mica peºterã. Puþini braºoveni mai ºtiu cã la începutul secolului XX a fãcut mare vâlvã în oraº evadarea unui deþinut care a reuºit sã scape de gardieni, fugind pe Tâmpa. Taflan era mare circar, atlet ºi „campion în exerciþii gimnastice“, cum povestea fostul sãu coleg de ºcoalã, cãrturarul Sextil Puºcariu. Pe vremea când era funcþionar în Fãgãraº, tânãrul braºovean a comis o crimã pasionalã, împuºcându-l pe Boier, un curtezan de-al amantei sale. „În Braºov, unde tocmai se terminase, în 1902, clãdirea noului Palat de Justiþie, cu închisoarea criminalilor,

începutul îl fãcu procesul lui Taflan. Apãrãtorul lui era avocatul Simeon Damian, iscusit criminalist. Dar dovezile erau zdrobitoare. Tot ce putu sã obþinã apãrãtorul fu o condamnare la câþiva ani de temniþã. De la proces Damian se duse, ca de obicei, la plimbare, trist cã nu reuºise sã obþinã achitarea doritã de opinia publicã“, povestea Sextil Puºcariu. La scurtã vreme dupã proces, avocatul a avut surpriza sã afle cã totuºi, clientul sãu a scãpat. Mai exact a evadat. „…Pe când era transportat din sala de ºedinþe în penitenciar, Taflan a dat un brânci gardianului din stânga ºi un pumn celui din dreapta, ºi cât ai clipi din ochi o tuli spre Tâmpa ºi se fãcu nevãzut. Desigur cã pânã în vârf, luând-o de-a dreptul printre copaci, nu s-a oprit. În zadar l-au urmãrit. Nu l-au putut prinde ºi i s-a pierdut urma. Dupã patruzeci de ani am aflat de la o rudã a lui cã trãieºte în America“, a scris Sextil Puºcariu. La poalele Tâmpei, la câþiva metri în spatele grãdinilor de pe strada Dobrogeanu Gherea, se aflã douã grote. Pânã nu demult, pe timpul noptii aici se adãposteau boschetarii. Legendele spun cã douã tuneluri din cetate ºerpuiesc pe sub Tâmpa. Altã legendã iubitã de braºoveni spune cã sub masiv se aflã un lac uriaº sau un rest de mare, ºi cã o eventualã revãrsare ar inunda tot oraºul. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, a fost pusã în circulaþie o legendã care spune cã în timpul Primului Rãzboi ar fi existat un tunel secret care lega Casa Sfatului cu o peºterã aflatã pe ªaua Tâmpei. Povestea istoriseºte cã, în acest tunel, au fost þinuþi prizonierii germani. Pe 19 august 1946 un mare incendiu a distrus pãdurea. Dupã câþiva ani, la replantarea pãdurii, s-a compus din brazi, printre foioase, numele Stalin, (denumirea Braºovului la acea datã). Fragmente de litere se mai disting ºi acum, mai ales iarna.

Bibliografie PUªCARIU S., 1977, Braºovul de altãdatã, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. DUMITRAªCU I. & MAXIMESCU MARINA, 2001, O istorie a Braºovului, Ed. Phoennix, Braºov. POP S. & PRINCZ ª., 1974, Braºov, ghid turistic, Ed. Pentru Turism, Bucureºti. Studii: RUS V., Pentru o istorie a imnului naþional, Muzeul Casa Mureºenilor. POPOVICI B. F., Muntele Tâmpa ºi simbolurile sale. Izvoare: Arhivele Naþionale - Filiala Braºov Biblioteca Judeþeanã Braºov - Secþiunea Periodice

Aspecte istorice privind pãdurile de pe Tâmpa Dieter SIMON

Prima descriere completã a pãdurilor aparþinãtoare oraºului Braºov dateazã din anul 1792 ºi aparþine „provizorului orãºãnesc“ Johann Georg Jüngling, care ulterior a ocupat ºi funcþia de cãpitan al oraºului, ºi care într-un raport întocmit la preluarea funcþiei de provizor aratã cã a procedat la inventarierea completã a pãdurilor ºi „realitãþilor” aflãtoare în acestea, neuitând sã spunã cã a vãzut „cu efort” personal toate locurile. Raportul predat a fost rãtãcit, motiv pentru care l-a refãcut pe data de 11 aprilie 1798 ºi încã o datã pe 1 septembrie 1806 constituind baza pe care s-a sprijinit cunoscutul “Summarium” din anul 1834 al pãdurilor din toate localitãþile Þãrii Bârsei, inventar întocmit ºi cu indicarea masei lemnoase. În inventarul lui J. G. Jüngling apare menþionatã ºi Tâmpa cu specificaþia cã este acoperitã de fãgete ºi constituie „pãdure interzisã”. Autorul menþioneazã ca la poalele Tâmpei se gãsea o pãºune, care împreunã cu un iaz, situat în zona pieþii ºi magazinului STAR, a fost folositã de jandarmii - cãlãreþi ai oraºului pentru caii lor. Legat de Tâmpa, se mai aratã, cã Valea Cetãþii a fost folositã de riveranii Curmãturii Tâmpei (actuala stradã Dobrogeanu Gherea) ca pãºune pentru vaci ca rãsplatã pentru întreþinerea „canalului” ºi cã Dealul Melcilor (pe atunci Dealul Spânzurãtoarei, aflatã acolo) a fost, de asemenea, folositã de populaþia din cartierul Blumãna ca pãºune. Canalul a fost o aducþiune de apã din Valea Cetãþii a cãrei construcþie se pierde în negura timpurilor - în anul 1548 este deja menþionatã în socotelile oraºului. De existenþa ei se leagã ºi o legendã localã, cum cã un condamnat la moarte ºi-ar fi luat angajamentul ca, în caz de iertare, sã construiascã aceastã aducþiune. Acest inventar se înscrie în avântul care a însoþit Reformele Iosefine, pentru cã în anul 1781 a fost elaboratã pe bazã de normative ºi la indicaþia Curþii Imperiale „Ordinea pãdurilor pentru Braºov”, adoptatã official în anul 1785. Tâmpa s-a bucurat de la începuturile oraºului de un interes deosebit din partea locuitorilor, întrucât, între Vârful Tâmpei ºi ªeaua Tâmpei s-a aflat o cetate de refugiu înconjuratã de un singur zid „gros de 6 picoare”, în suprafaþã de 23.000m2, ale cãrei fundaþii, care formeazã conturul literei „D”, fundaþiile unor case mici, unei capele, o cisternã ºi locaþia porþilor se pot identifica ºi azi. A fost demolatã din ordinul lui Ioan de Hunedoara în anul 1455 pentru cã reprezenta, în cazul unei eventuale ocupãri din partea inamicului (turcilor), un pericol pentru oraº. Odatã cu construirea zidurilor oraºului s-au ridicat în secolul 15, pornind de la zidurile Braºovului, douã ziduri perpendiculare ce urcau spre Tâmpa,

pentru a interzice trecerea unor inamici pe lângã ziduri, respectiv ocuparea unor poziþii pe dealurile înconjurãtoare. Ruinele unuia dintre aceste ziduri, reparat în anul 1833, s-au pãstrat ºi azi fiind strãbãtute de promenada care se continuã de la Cetatea de Apã spre Curmãturã. Al doilea zid a existat în dreptul Bastionului Þesãtorilor ºi a dispãrut în jurul anului 1820. Din timpuri strãvechi au existat, în pofida marilor nevoi de lemn, strãdanii de a menþine pãdurea de pe Tâmpa, aceasta fiind pãdure interzisã. La începutul secolului 19 încep primele acþiuni coordonate de amenajare ºi îngrijire: - în anul 1824 este amenajatã promenada principalã, prelungitã ºi reparatã în anii 1840 ºi 1860; - în anul 1820 este amenajat punctul de Belvedere din iniþiativa generalului pensionat Ferdinand V. Szetsén; - în anul 1831 s-a construit drumul denumit ulterior „Gabony”, cu trepte, care permite accesul spre vârf de-a lungul crestei estice; - în anul 1837 se construieºte prin grija inginerului silvic al oraºului Karl Gebauer ºi inginerul oraºului Angermann drumul în 25 de serpentine spre vârful Tâmpei; - în anul 1857, cu ajutorul unor soldaþi de geniu prezenþi în oraº, se construieºte promenada superioarã, paralelã cu prima, prelungitã în anul 1883 de „Asociaþia pentru Înfrumuseþarea Braºovului” spre Schei pânã la Casa Þintaºilor (construitã în anii 1864-65) ºi în aval în anul 1890, prin efortul aceleiaºi asociaþii, pânã în Valea Cetãþii (Rãcãdãu); - în anii 1857-59, în aval de promenada principalã a fost întemeiatã pepiniera orãºãneascã, care a funcþionat pânã în anul 1980; - în anii 1884 ºi 1889 pe dâmburile ºanþurilor de apãrare s-au mai construit, în aval de pepinierã, 2 promenade paralele cu cea principalã; - în anul 1891 a fost lãrgitã ºi amenajatã cu o copertinã mica peºterã „grota cãlugãriþelor”, folositã ca loc de agrement ºi loc de desfacere a unor bãuturi rãcoritoare. La inaugurare, în anul 1891, i s-a dat numele de „Grota lui Bethlen” pentru a cinsti memoria contelui Andras Bethlen care sponsorizase „Asociaþia pentru Înfrumuseþarea Braºovului” cu sume importante. În cursul anilor, Tâmpa a fost afectatã în mod repetat de incendii ºi devastãri. Se relateazã astfel, cã în anul 1595, în urma unor asedieri, braºovenii s-au vãzut nevoiþi sã „doboare toþi arborii de pe Tâmpa” pentru a construi coºuri fortificate. Devastãri s-au produs mai ales în perioade de sãrãcie. Sãracii oraºului puteau sã adune din bãtrâni lemn din aceste pãduri interzise, dar în lipsa unei supravegheri adecvate, poate ºi a unor abuzuri, s-a produs deschiderea ºi, pe alocuri, defriºarea pãdurii, ceea ce a provocat intervenþia cãpeteniei oraºului care

a impus în anul 1790 restricþii ºi obligaþia completãrii ochiurilor create. În acestã perioadã s-au produs ºi devastãrile dealurilor deasupra Scheilor care s-au menþinut pânã la marea acþiune de refacere de la sfârºitul secolului 19. În anul 1836, în timpul unei ierni severe, administraþia oraºului intervine din nou interzicãnd accesul în pãdure cu sau fãrã topor, în afara zilelor permise, fãrã o aprobare scrisã la purtãtor ºi neînsoþit de un pãdurar. Mãsurile sunt întãrite de angajarea, în anul 1837, a doi pãdurari numai pentru Tâmpa ºi de interdicþia de a recolta frunzare verzi. Delicvenþii, în a cãror prindere a fost implicatã ºi poliþia oraºului, au fost supuºi unor pedepse corporale. Devastãrile acumulate de-alungul secolelor sunt documentate ºi de unele schiþe de epocã ºi au determinat conducerea oraºului sã hotãrascã în anul 1875 împãdurirea treptatã a versanþilor despãduriþi care au înconjurat Braºovul. Un inventar a documentat existenþa a 285,41ha de pãºuni degradate ºi terenuri neproductive care au fost împãdurite treptat cu pin silvestru ºi pin negru ºi, dupã succesul primelor culturi, ulterior ºi cu larice, molid, duglas, pin strob, paltin, arþar, frasin ºi mojdrean cu material sãditor furnizat în cea mai mare parte de firme din Austria. De aceastã acþiune a profitat ºi Tâmpa împãdurindu-se versantul sudic cu pin negru ºi zone în apropierea Drumului Cavalerilor, cel mai vechi drum de acces pe Tâmpa, cu pini ºi larice. Împãduririle vaste, conduse competent de inginerul silvic al oraºului, Eduard Zaminer, au fost remarcate de specialiºtii vremii. Acþiunea a fost documentatã printr-o hartã în relief confecþionatã de Friedrich Hermann ºi prezentatã în anul 1885 la o expoziþie în Budapesta, în anul 1886 la expoziþia „Asociaþiei Sãseºti pentru Agriculturã” la Braºov ºi în anul 1890 la expoziþia Agro-Silvicã din Viena, unde a fost premiatã cu o medalie de argint. Dupã unele rezistenþe din partea scheienilor, care îºi vedeau reduse pãºunile, acþiunea a devenit deosebit de popularã pentru cã, în condiþiile unei crize economice provocate de prãbuºirea industriei de prelucrare a lânii, acþiunea a creat locuri de muncã devenind o sursã de venituri. Nici incendiile nu au ocolit Tâmpa: - în anul 1713 jocul unor copii, care au ars frunze, a produs un incendiu ce a cuprins aproape tot versantul; - incendii de întindere diferitã au avut loc ºi în anii 1731, 1860 ºi 1880; - ultimul incendiu devastator, ale cãrui urme înnegrite se mai pot desluºi pe alocuri pe fagii preexistenþi, scorburoºi, în zona de trecere între arboretul bãtrân de la baza versantului spre cel tânãr din partea superioarã, a avut loc în luna august a anului secetei extreme, 1946, când un incendiu izbucnit pe versantul sudic s-a întins ºi pe cel nordic ajungând la cca 200 m de oraº. Acestui incendiu i se datoreazã vârsta micã a arboretelor din partea superioarã a Tâmpei ºi speciile exotice plantate pe acest versant (larice, pini º.a.).

Ca evenimente deosebite, legenda consemneazã ºi prãvãliri repetate a unor stânci din vârful Tâmpei. Una din aceste stânci ar fi lovit mortal o fatã care se plimba cu sora ei pe promenadã, iar în amintirea ei s-ar fi cioplit din piatra respectivã singura bancã de piatrã de pe promenadã. Mai documentat este evenimentul petrecut în anul 1873 când s-a desprins din vârful Tâmpei o piatrã mare care s-a oprit în dreptul turnuleþului estic al Bastionului Þesãtorilor ºi care a fost folositã ulterior de arhitectul oraºului, Peter Bartesch, acelaºi care a proiectat ºi clãdirea Rectoratului Universitãþii „Transilvania” ca piatrã de temelie pentru actuala Facultate de Silviculturã ºi Exploatãri Forestiere. Documentul de întemeiere a fostei „ªcoli de Fete” se gãseºte într-un vas zincat ataºat acestei pietre de temelie. Plasa din sârma groasã, care protejeazã în amonte Liceul silvic, prezintã, de asemenea, numeroase urme de cãderi de pietre. Existenþa vegetaþiei arboricole autohtone ºi a unei flore ierbacee bogatã în specii rare, în imediata vecinãtate a unui oraº secular, în care au trãit numeroºi meºteºugari, în care iniþial multe case au fost construite din lemn ºi s-au încãlzit secole de-a rândul cu lemn, atestã grija factorilor de rãspundere pentru pãdurea de deasupra oraºului, germenii unei gospodãriri sustenabile cu peste 200 de ani în urmã.

Bibliografie ROTH H., 1999, Kronstadt. Eine siebenbürgische Stadtgeschichte, Universitas Verl. München. WACHNER H., 1938, Kronstädter Heimat- und Wanderbuch, W. Hiemesch, Kronstadt - Braºov. ZAMINER E., 1891, Geschichte des Waldwesens der königlich freien Stadt Kronstadt – Brasso, Ed. J. Gött & Sohn, Kronstadt - Brasso.

Caracterizarea geograficã Anca Victorina MUNTEANU

Aºezare ºi limite Rezervaþia este localizatã pe Muntele Tâmpa, situat în partea centralã a României. Ca sã vorbim despre aceastã rezervaþie este necesar sã o încadrãm în contextul geografic din care face parte. De aceea, în cele ce urmeazã, vom prezenta caracteristicile întregul masiv montan ºi al zonei în care se aflã. Toate aceste date, contribuie la descifrarea tainelor acestei minunate rezervaþii. Geografic, Muntele Tâmpa reprezintã un martor de eroziune desprins de munþii din jur, ca o santinelã de veghe peste vechea cetate. Este totodatã ºi un martor al evoluþiei oraºului pe care îl strãjuieºte. Fiind situat pe latura nord - vesticã a munþilor ce alcãtuiesc Carpaþii Curburii, la contactul acestora cu Depresiunea Braºovului, Masivul Tâmpa este o treaptã de legãturã între depresiune ºi munþi. Deºi are altitudini asemãnãtoare celor deluroase (sub 1000 m), este o subdiviziune montanã, deoarece s-a format ºi a evoluat împreunã cu munþii din jur ºi are un aspect mult mai asemãnãtor cu cel montan, decât cel deluros. Muntele Tâmpa face parte din Masivul Postãvaru, care se încadreazã în grupa care a fost numitã de diferiþi autori: Munþii Bârsei (Mihãilescu, 1933; Bãlteanu & Bacainþan, 1980) Munþii Braºovului (Mihãilescu, 1963; Velcea & Savu, 1983), Munþii Timiºului (Posea, 2002; Mihai, 2005). În cadrul Masivului Postãvaru, Tâmpa se aflã în partea nord - esticã, ca o extremitate a culmilor prelungi, ce coboarã din partea înaltã din jurul Vârfului Postãvaru. Apare în relief ca un masiv mai izolat, ce aparþine culmii în trepte: Vârful Postãvaru - Poiana Ruia - Crucurul Mare - Poiana Stechil - ªaua Tâmpei - Vârful Tâmpa - Dealul Melcilor. Faþã de subdiviziunile vecine, limitele sunt bine definite: în nord - vest de Valea Schei, dincolo de care se aflã Culmea Stejeriº; în sud - est este Valea Cetãþii (Rãcãdãu), care face separarea de Culmea Crucur; la sud - vest se aflã ªaua Tâmpei (820 m), care o desparte de Dealul Goriþa, iar la nord - est se remarcã o altã înºeuare, Curmãtura (660 m) care o detaºazã net de Dealul Melcilor. Acestea sunt limitele geografice naturale ale Muntelui Tâmpa, în timp ce limitele pe care aparent le vedem azi în peisaj ºi care reprezintã totodatã ºi limita rezervaþiei, sunt pânã la liziera pãdurii de la baza abruptului versanþilor. Este o

limitã antropicã, a vegetaþiei, care a apãrut datoritã presiunii umane, exercitate de secole. Administrativ, rezervaþia se aflã în cadrul judeþului Braºov, pe teritoriul oraºului Braºov, împãrþind ca un imens parc natural, vechiul cartier din Schei ºi cetatea, din actualul centru istoric din nord - vest, de cartierul mai nou, Valea Cetãþii, din sud - est.

Caracterizare geologicã Evoluþia în timpurile geologice a fost strâns legatã cu evoluþia întregii unitãþi montane din care face parte. Geologic, Tâmpa aparþine Compartimentului Braºov din cadrul Pânzei de Leaota - Bucegi - Piatra Mare, subunitate a zonei cristalino - mezozoice a Carpaþilor Orientali. Are un fundament cristalin, contemporan cu Pânza Geticã din Carpaþii Meridionali. Acest fundament s-a conturat în etapa pretriasicã. Ulterior, în etapa triasic - cretacic se contureazã geosinclinarul carpatic, la contactul plãcilor tectonice din jur. În spaþiul unde se aflã ºi Tâmpa, s-au produs puternice fragmentãri ale cristalinului, care au dus la formarea de horsturi, compartimente înãlþate corespunzãtoare munþilor) ºi grabene (compartimente coborâte, corespunzãtoare depresiunilor ºi zonelor de lãsare). Fragmentarea ºi sedimentarea continuã, iar la nivelul jurasicului superior (kimmeridgian - tithonic) are loc o transgresiune marinã de mare amploare care acoperã întreaga regiune, determinând acumularea în regim de mare caldã ºi relativ puþin adâncã a calcarelor recifale, numite ºi calcare de Stramberg, care formeazã în prezent ºi Tâmpa. În cretacicul inferior se formeazã faciesul marno calcaros (în sud-vest), unde apar calcare glauconitice, în alternanþã cu marne ºi marno-calcare, intercalate cu calcare recifale jurasice ºi conglomerate cretacice. În barremian - apþian se sedimenteazã fliºul, prin alternanþa ritmicã a depozitelor marnoase, grezo - calcaroase, cu strate subþiri de brecii, cu elemente variate. În etapa cretacic superior - pliocen au loc definitivãrile structurale ºi începe evoluþia reliefului. Masivele din acest areal îºi contureazã personalitatea prin apariþia unui nivel de bazã local, care determinã reorganizarea reþelei hidrografice ºi apariþia de abrupturi care diferenþiazã subunitãþile existente ºi astãzi. Ultima etapã, cea cuaternarã, determinã lãrgirea vãilor, cu nivele de umeri ºi terase, apariþia de glacisuri coluvio - proluviale ºi conuri piemontane, procese periglaciare, iar în final apar condiþiile climatice ºi de mediu existente ºi în perioada actualã (Mihai, 2005). Ca urmarea a evoluþiei îndelungate, Tâmpa se impune astãzi în peisaj, ca un pinten semeþ, cu aspect de horst. Aceasta se datoreazã prezenþei faliilor

verticale, a decroºãrilor, a structurii orientate nord - vest - sud - est, precum ºi a stratelor sedimentare de calcare kimmeridgian - tithonice, care alcãtuiesc cea mai mare parte a rocilor din partea centralã, a celor callovian - oxfordiane (radiolarite, calcare cu silicifieri), care sunt situate în partea nord - esticã ºi a conglomeratelor barremian apþiane, aflate în vest. La periferia Tâmpei, pe toate laturile, se gãsesc depozite cuaternare (fig. 1) de tip grohitiº, glacisuri coluvio - proluviale sau conuri piemontane. Aceste trãsãturi geologice influenþeazã întregul peisaj, dând nota specificã reliefului, contribuind la formarea microclimatului atât de benefic vegetaþiei.

Caracterizare geomorfologicã Morfografie. Din orice direcþie am privi spre Tâmpa, aceasta ne apare ca o oazã de verdeaþã ridicatã pe un pinten deasupra oraºului, pe care îl dominã. Datoritã dezvoltãrii seculare a spaþiilor construite din oraºul Braºov, sãlbãticia naturalã a mai rãmas vizibilã doar de la altitudini mai mari de 600 m. Astfel, cei 300 m de dezvoltare pe verticalã ºi fizionomia insularã, au impus-o în peisaj ca simbol al Braºovului. Tâmpa este formatã dintr-o culme principalã unitarã, cu aspect de creastã, orientatã sud - vest - nord - est, ºi o relativ mare omogenitate a formelor. Interfluviul principal, cu o lungime de aproximativ 1000 m, îl reprezintã chiar creasta, care separã versantul nord - vestic, expus spre Valea Schei de cel sud - estic, aflat spre Valea Cetãþii. Totodatã, acesta urmãreºte linia celor mai înalte altitudini, care se menþin constant la peste 850 m, pe toatã lungimea. Vârfurile care se aflã situate în partea înaltã a crestei, au un aspect rotunjit, asimetric, ca de martori structurali (Mihai, 2005). Din interfluviu se desprind abrupturi petrografice ºi structurale, mult mai accentuate spre nord ºi mai domoale spre sud, care pe alocuri sunt fragmentate de organisme torenþiale. Spre nord - est, se terminã brusc cu un asemena abrupt, pe aproximativ 200 m diferenþã de nivel. Comparativ, la sud - vest abruptul este doar la jumãtate, aproximativ 100 m diferenþã de nivel datoritã legãturilor cu culmile mai înalte ale Postãvarului (fig. 2, 3). Morfometrie. Altitudinile minime ale Muntelui Tâmpa sunt pe vãile limitrofe, la 550 m pe Valea Schei, respectiv 600 m pe Valea Cetãþii. Valorile hipsometrice pentru arealul rezervaþiei sunt redate în harta din figura 3, unde am diferenþiat ºapte intervale hipsometrice. Acestea scot în evidenþã trãsãturile distribuþiei spaþiale ale altitudinilor. La baza versanþilor, ajung la aproximativ 650 m, spre

nord - vest, unde sunt zidurile vechii cetãþi, respectiv curba de nivel de 640 m, care mãrgineºte versantul mai puþin abrupt dinspre Valea Cetãþii. În ºaua dinspre Dealul Melcilor se ajunge la 660-700 m, faþã de cea dinspre Dealul Goriþa, unde se depãºeºte cu puþin 800 m. Altitudinea maximã ajunge la 955 m, în vârful Tâmpa, din partea central - sud - vesticã a culmii principale, culme aflatã la peste 850 m. Hipsometric, se înregistreazã astfel o creºtere domoalã, de la râurile periferice spre baza abrupturilor ºi constant mare de la aceasta spre partea înaltã, fapt ce evidenþiazã tocmai fizionomia de creastã a Tâmpei. În conformitate cu treptele hipsometrice, de la vãile limitrofe pânã la baza abrupturilor, pantele au valori ce cresc treptat, dar se menþin sub 20 - 30o. La peste 60c - 70c m altitudine, pantele sunt abrupte, cu valori mai mari, de peste 30 - 60c, chiar mai accentuate de peste 60c pe versantul nordic ºi mai puþin înclinate pe cel sudic. În zonele unde calcarele apar la zi, cum este cazul „pereþilor” calcaroºi din vest sau nord, pantele ajung ºi la 90c. În lungul crestei, valorile pantelor sunt în partea centralã sub 15c, crescând treptat spre margine. Harta pantelor evidenþiazã diferenþele structurale care apar între cei doi versanþi (fig. 4) ºi imprimã anumite caracteristici de adaptabilitate a vegetaþiei pe suprafeþele puternic înclinate. Tipurile de expunere a versanþilor aratã cã cei însoriþi, cu expunere spre sud, sunt reduºi ca suprafaþã, fiind doar în sud - vest. La fel de reduºi ca suprafaþã sunt ºi cei umbriþi, cu expunere nordicã, aflaþi în nord - est. În schimb, cea mai mare suprafaþã o ocupã versanþii semiînsoriþi, cu expunere sud - esticã ºi sud - vesticã, precum ºi cei semiumbriþi, cu expunere nord - vesticã (fig. 2). Aceastã expunere are o influenþã majorã asupra topoclimatului ºi implicit asupra vegetaþiei. Treptele ºi suprafeþele de nivelare ale reliefului. Ca nivel de eroziune, Tâmpa aparþine Nivelului Umerilor Superiori (Cãrburea - Stejeriºul Mare), care a rezultat ca urmare a evoluþiei postpliocene a regiunii. Atunci au avut loc înãlþãri diferenþiale ale compartimentelor montane, ca urmare a miºcãrilor din faza valahã. Apare în relieful actual atât pe vãile Scheilor ºi Cetãþii, cât ºi în partea înaltã, la peste 900 m altitudine, pe calcarele cu influenþe litologice ºi structurale. Condiþiile de modelare în care s-a format au fost legate de evoluþia albiilor râurilor, de retragere a versanþilor, de abraziune lacustrã, care au dus la apariþia unei prispe continue de glacis. Ulterior, relieful îºi continuã evoluþia ºi apare Nivelul glacisurilor de eroziune marginalã ºi al umerilor de vale inferiori, când marginea Depresiunii Braºov este puternic fragmentatã pe vãi adâncite pe linii de falie (este cazul ºi vãilor Scheilor ºi Cetãþii), care duc la apariþia unor martori de scufundare, mai detaºaþi de munte, cu aspect de cupolã rotundã sau cornet calcaros,

Figura 1. Muntele TĂ˘mpa - harta geologicĂŁ

Figura 2. Muntele TĂ˘mpa - harta geomorfologicĂŁ

Figura 3. Muntele TĂ˘mpa - harta hipsometricĂŁ

Figura 4. Muntele TĂ˘mpa - harta pantelor

înconjurat de trene de grohotiºuri vechi periglaciare, cum este ºi Tâmpa (Mihai, 2005, p. 87-92). Datoritã evoluþiei prezentate, în lungul vãilor periferice au apãrut terase. Valea Scheilor a retezat frontal conuri de glacisuri de la poalele Tâmpei, în timp ce, pe Valea Cetãþii s-a format o luncã de 1,5 - 2m ºi un glacis retezat tot frontal, mai evident pe treapta ce are 4 - 8 m altitudine relativã (fig. 2). Acestea au o importanþã practicã deosebitã pentru habitate ºi activitãþile umane, favorizând apariþia aºezãrilor, prin faptul cã au surse de apã, pante mici, posibilitãþi de acces lesnicios (Mihai, 2005, p. 98-100). Relieful structural tectonic iese în evidenþã prin cuesta - hogback Tâmpa, modelatã pe calcare (stratele înclinate cu 20 - 30o), abruptã spre Valea Scheilor, cu aspect de creastã structuralã ºi nivel structural în vârful Tâmpa (fig. 2). Vãile marginale Schei ºi Rãcãdãu au un caracter subsecvent, cu bazinete largi, mici nivele de luncã, conuri, glacisuri, terase, pe fondul unei litologii mai friabile ºi al influenþelor structural - tectonice (Mihai, 2005, p. 126-127). Relieful petrografic este în principal modelat pe calcarele masive jurasice, asociate cu cele în plãci ºi coraligene, precum ºi cu brecii calcaroase, ce dau calcarele masive de tip Stramberg. Au culori roz sau roºii, datoritã cimentului calcaros, uºor de observat în numeroase aflorimente. Ca forme de relief carstic se regãsesc destul de puþine ca varietate, dar numeroase ca tip. Exocarstul este reprezentat de lapiezuri de pantã, rãspândite pe suprafeþele litologice ºi structurale ºi sunt legate de procesele de ºiroire ºi dizolvare, pe direcþii imprimate de diaclaza, fracturi, falii, de lapiezuri de abrupt, axate pe sistemele de fisuraþie, apãrând adesea prin procese biogene, pe traseele rãdãcinilor arborilor, precum ºi de abrupturi calcaroase, cum este cel din partea nord - vesticã (fig. 2). În categoria formelor endocarstice se numãrã peºterile, reduse ca numãr ºi dimensiuni, cu aspect de grote, lãrgite prin procese de prãbuºire (Mihai, 2005, p. 136-145). Mare parte din acestea sunt folosite ca vizuini de cãtre animalele de talie mijlocie ºi micã. Relieful periglaciar este prezent prin forme variate, deoarece în perioada glaciaþiunii pleistocene, Tâmpa s-a aflat în etajul periglaciar, într-un regim de evoluþie datorat în principal alternanþei proceselor de îngheþ - dezgheþ. Acestea au contribuit la formarea unor depozite periglaciare, de tipul grohotiºurilor sub formã de blocuri de calcare sau conglomerate calcaroase, desprinse pe diaclaze ºi falii, de deluvii de dezagregare ºi solifluxiune, proluvii ºi glacisuri proluviale, apãrute pe fondul unor structuri torenþiale vechi, cu predominarea elementelor grosiere - bolovãniºuri, pietriºuri, nisipuri cu granulometrie mare (Mihai, 2005,

p. 117-120). În cea mai mare parte, depozitele apãrute în perioada periglaciarã sunt în prezent acoperite ºi fixate în mare mãsurã de vegetaþie (fig. 2). Relieful biogen este legat de activitatea plantelor ºi a animalelor, care lasã urme vizibile de modificare a reliefului deja existent, peste care se suprapune, ocupând suprafeþe strict limitate. Cele mai întâlnite sunt muºuroaiele de furnici sau cârtiþe, care au dimensiuni variate, în funcþie de specia care le-a construit; gropi ºi monticoli de dezrãdãcinare, care au luat naºtere prin doborârea arborilor de cãtre vânt sau defriºãri, au aspect circular - oval ºi dimensiuni de 0,5 - 3,5 m, în funcþie de specia ºi vârsta arborilor. Sunt foarte rãspândite pe majoritatea versanþilor, deºi multe asemenea gropi au fost acoperite cu alte materiale care s-au acumulat din partea superioarã a versanþilor ºi nivelate; poteci de animale, apar sub forma unor poteci paralele sau în trepte, pe direcþia curbelor de nivel, frecvente pe versantul sud - estic ºi în ªaua Tâmpei; râmãturile de mistreþ, cu aspect de movile ºi brazde, ce sunt izolate, în locuri mai puþin circulate, la liziera pãdurii (Mihai, 2005, p. 148-149). Relieful antropic apare pe întreaga suprafaþã a Tâmpei, deci ºi în spaþiul rezervaþiei. Datoritã vechimii îndelungate a locuirii acestor meleaguri, s-au definitivat în relief terase antropice, prin defriºarea bazei versanþilor, încã din secolul XIII (Binder, 1970) ºi practicarea unei agriculturi tipice, de terasare a glacisurilor proluvio - couviale; microrelieful legat de cetãþi ºi sisteme de fortificaþii care au apãrut încã dinaintea feudalismului timpuriu ºi au dus la apariþia de amenajãri speciale, ziduri, turnuri, bastioane, ziduri de pãmânt, adaptate la condiþiile iniþiale de relief, Tâmpa fiind una din locaþiile preferate, datoritã aspectului sãu de martor calcaros, izolat ºi uºor de apãrat; microrelieful legat de cãile de comunicaþie (Mihai, 2005, p. 149-150), prin reþeaua de strãzi ce sunt la bazã, drumuri forestiere care strãbat versantul sud - estic ºi urcã pânã pe culme, instalaþia de telecabinã de pe versantul nord - vestic, care a implicat defriºãri, nivelãri ºi construcþii de susþinere, potecile turistice, ce strãbat atât versanþii, cât ºi culmea, prin serpentine, la baza versanþilor, pe firul vãilor sau prin trepte antropice (Drumul celor 25 de serpentine, Drumul Cavalerilor, de pe versantul nord - vestic, Drumul Treptelor lui Gabony din nord - est), trasee de alpinism în vest; la acestea se adaugã o serie de tunele, amenajãri de izvoare, puncte de belvedere, diverse alte construcþii, realizarea recentã de panouri iluminate (fig. 2). Morfodinamica actualã este influenþatã de factorii litologici (calcare) ºi structurali, de cei geomorfologici (morfologici ºi morfometrici), climatici,

hidrologici, biotici, pedogeografici ºi antropici. Procesele geomorfologice actuale care se manifestã în prezent sunt de tipul: pluviodenudare (spãlare în suprafaþã prin forþa exercitatã de apa de ploaie), pe terenurile suprapuse stâncãriilor, lipsite de vegetaþie, pe pajiºti, pe poteci turistice; ºiroire ºi ravenare, pe pante mari, lipsite de vegetaþie forestierã, unde pãdurea a fost exploatatã sau este foarte tânãrã ºi care stau la obârºia torenþialitãþii (majoritatea vãilor care strãbat versanþii Tâmpei au caracter torenþial); procesele gravitaþionale de tipul prãbuºirilor, surpãrilor, rostogolirilor, apar acolo unde roca este la zi, creep-ul pe grohotiºurile fixate de sol ºi vegetaþie; procesele crio-nivale datorate îngheþ dezgheþului asociat cu nivaþia ºi care determinã solifluxiunea sau acþioneazã asupra rocilor la zi; dizolvarea ºi alterarea ce contribuie la formarea scoarþei de alterare, prezentã unde roca este acoperitã de vegetaþie; modelarea antropicã ce este localizatã acolo unde activitãþile antropice sunt prezente, mai ales în lungul potecilor turistice în special al scurtãturilor apãrute între serpentine (fig. 2).

Caracterizarea elementelor climatice Aºezarea geograficã a Muntelui Tâmpa în cadrul Carpaþilor de Curburã, pe clina nordicã a Masivului Postãvaru, la contactul cu Depresiunea Braºov, împrimã anumite caracteristici climatice. Parametrii climatici sunt diferenþiaþi în funcþie de altitudine ºi de suprafaþa subadiacentã. În acest areal, circulaþia maselor de aer mai umede din vest ºi nord - vest se întrepãtrunde cu cele de nuanþã continentalã din est. Astfel, Tâmpa joacã un prim rol de „zid” orografic în faþa acestor mase de aer, însã destul de uºor de trecut, datã fiind altitudinea relativ micã a reliefului. Totuºi, versantul nord - vestic este mai umed decât cel sud - estic. În ansamblu, Muntele Tâmpa se încadreazã în etajul climatic temperat continental de munþi joºi (sub 1000 m altitudine), în care se regãsesc caracteristici climatice de interferenþã între cele din depresiunea Braºov ºi cele ale spaþului montan înconjurãtor. Se disting totuºi, 2 etaje climatice (Marcu, 2001): 1. Etajul climatic submontan se aflã la periferie, pe treapta de contact cu depresiunea, suprapusã peste partea inferioarã a versanþilor, glacisurilor, parþial pe conurile piemontane ºi pe vãile limitrofe. 2. Etajul climatic premontan (al versanþilor) de tranziþie între altitudini de 600 - 650 m ºi 1000 m, cuprinzând versanþii Tâmpei ºi glacisurile de contact, cu nuanþã topoclimaticã asemãnãtoare cu etajul inferior. Temperatura medie anualã este în jurul valorii de 6oC, caracteristicã

la latitudinea þãrii noastre pentru altitudinea de 1000 m. La staþiile meteo din vecinãtate, temperaturile sunt de 7,8oC la Braºov, respectiv 5,8oC în Poiana Braºov. Dintre elemente meteo specifice perioadelor reci din an, se remarcã inversiunile termice, aerul rece coborând în depresiune (cea mai scazutã temperaturã înregistratã în România, a fost de -38,5oC, la data de 25 ianuarie 1945, în Depresiunea Braºov, la Bod), în timp ce, aerul cald urcã pe culmi (în Poiana Braºov nu coboarã sub -23,4oC). Acest lucru se întâmplã ºi pe Tâmpa, iarna, când poalele, cu temperaturi foarte scãzute, sunt acoperite de ceaþã, în timp ce culmea este însoritã. Scãderea temperaturii sub 0oC aduce cu sine ºi apariþia fenomenelor de îngheþ ºi de cãdere de precipitaþii sub formã de ninsoare. Perioada de îngheþ este în medie între lunile septembrie - mai, un rol important în durata acestuia avându-l ºi substratul geologic, calcarele fiind roci cu albedou mare, care degajeazã o cantitate importantã de cãldurã. Cele mai ridicate temperaturi se înregistreazã în lunile de varã, în special în iulie. Pentru aceastã lunã, Tâmpa se încadreazã între valorile medii lunare de 17,8 oC la Braºov ºi 16oC în Poiana Braºov (Bãlteanu & Bãcãinþan, 1980). Pentru staþia meteo Braºov, numãrul zilelor de varã este de 51,1, al celor de iarnã de 40,1, iar al celor cu îngheþ de 130,6 (Velcea & Savu, 1983, p. 273). Pentru Tâmpa valorile sunt apropiate. Precipitaþiile medii anuale sunt cuprinse între valorile de 700 mm la poale ºi la 1000 mm în partea înaltã. Cele mai mari cantitãþi de precipitaþii cad vara, în iunie, iar cele mai reduse în februarie ºi septembrie. Perioadele cele mai ploioase sunt în general primãvara ºi la începutul verii (Bãlteanu & Bãcãinþan, 1980, p.15). Numãrul mediu anual al zilelor cu precipitaþii este la Braºov de 142 zile (***, 1981, p.38). Stratul de zãpadã se aºterne la sfârºitul lunii noiembrie ºi poate dura pânã la sfârºitul lui martie, începutul lui aprilie. Numãrul zilelor cu ninsoare poate fi la Braºov de 53,3, în timp ce, zilele cu strat de zãpadã variazã între 61 la Braºov ºi 93 în Poiana Braºov (Velcea & Savu, 1983, p. 273; ***, 1973, p.39). Vântul este un element de mare importanþã în evoluþia parametrilor climatici. Direcþia generalã a vânturilor este dinspre nord - vest ºi vest, fiind aducãtoare de precipitaþii. Iarna se resimte Crivãþul ºi Nemira, curenþi de aer cu provenienþã esticã, mai uscaþi dar mult mai reci, chiar geroºi. Primãvara, în zilele cu vânt puternic, prin mecanismul de încãlzire, prin comprimarea aerului aflat în miºcare descendentã, se produce fenomenul local numit föhn, care determinã topirea bruscã a zãpezii, uneori începând chiar din februarie. De asemenea, brizele de munte ºi de vale, care se resimt în zilele senine ºi fãrã circulaþie generalã atmosfericã, asigurã schimbul de aer între depresiune ºi culme, având un important rol biometeorologic. Cea mai mare intensitate ºi

frecvenþã a vânturilor se înregistreazã în lunile mai ºi iunie (Bãlteanu & Bãcãinþan, 1980, p.15; ***, 1973, p.39). Viteza vântului poate înregistra în acelaºi punct, medii anuale de 5,5-6 m/s din nord - vest, 5 m/s din sud - vest ºi vest. Lunar, regimul frecvenþei este asemãnãtor cu cel anual anterior (Marcu, 2001)

Caracterizarea hidrologicã Reþeaua hidrograficã este slab reprezentatã. Cele ai mari ºi importante râuri se întâlnesc la limitã cu unitãþile vecine, respectiv Valea Schei în nord - vest ºi Valea Cetãþii în sud - est. Ambele au fost afectate de dezvoltarea spaþialã a oraºului Braºov, pierzându-ºi în timp caracteristicile. Versanþii Tâmpei sunt brãzdaþi de vâlcele cu scurgere temporarã ºi torenþialã, care au însã doar rol morfogenetic ºi care se pierd în depozitele glacisurilor de la bazã (fig. 2). Izvoarele se gãsesc la baza versanþilor ºi sunt rezultatul acumulãrilor de ape pluviale torenþiale în masa de grohotiºuri, unele dintre acestea fiind captate pentru alimentarea cu apã a unor zone din oraº. Cele mai cunoscute sunt izvorul de pe Aleea de Sub Tâmpa, la baza versantului nord - vestic ºi izvorul lui Ion, pe valea ce coboarã dinspre ªaua Tâmpei, pe versantul opus.

Bibliografie: BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN N., 1989, Postãvaru-Piatra Mare, hartã turisticã, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN, N., 1984, Poiana Braºov-Petit Guide Touristique, Ed.Sport-Turism, Bucureºti. BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN N., 1980, Munþii Postãvaru, Ghid turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. BINDER, P., 1970, Braºov - studiu de geografie istoricã. Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Al.I. Cuza, Iaºi. MARCU V., 2001, Clima Munþilor Braºovului, Tezã de Doctorat, Universitatea Transilvania, Braºov. MIHAI B. A., 2005, Munþii Timiºului (Carpaþii Curburii) Potenþial geomorfologic ºi amenajarea spaþiului montan, Ed. Universitãþii din Bucureºti. MIHAI B. & ªANDRIC I., 2003, Analiza pretabilitãþii reliefului în aria Vârfului Cristianul Mare - Poiana Ruia (Masivul Postãvaru), Comunicãri de Geografie, VII: 73-80, Ed. Universitãþii din Bucureºti.

MIHÃILESCU V., 1963, Carpaþii Sud-Estici, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti. POP O. G. (ed.), 2006, Muntele Tâmpa, rezervaþia din inima cetãþii, Ed. Universitãþii Transilvania, Braºov. POSEA, 1998, Suprafeþele de nivelare din Munþii Piatra Craiului-Baiu (Carpaþii de Curburã), Analele Univ. Spiru Haret, Geogr., 1:7-18, Bucureºti. POSEA, 2002, Geomorfologia României, Ed. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti. POSEA ºi colab., 1974, Relieful României, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti. ROªU AL., 1980, Geografia Fizicã a României, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. VELCEA VALERIA & SAVU AL., 1982, Geografia Carpaþilor ºi Subcarpaþilor Româneºti, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. ***, 1981, Judeþul Braºov, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. ***, 1983, Geografia României vol I, Geografia fizicã, Ed. Academiei, Bucureºti.

Brioflora Sorin ªTEFÃNUÞ

Briofitele sunt primele plante ce au ocupat mediul terestru acum mai bine de 450 de milioane de ani, precedând apariþia plantelor superioare cu douã sute de milioane de ani. Plante nonvasculare, lipsite de structuri precum florile, seminþele, rãdãcini, tulpini ºi frunze adevãrate, cu un ciclu de dezvoltare aparte, au rezistat de-a lungul timpului prin capacitatea lor extraordinarã de a supravieþui deshidratãrii extreme (specii poichilohidre) ºi prin agresivitatea lor în ocuparea teritoriului, ele fiind primele plante care apar în procesul de colonizare a unor staþiuni lipsite de vegetaþie. Cunoaºterea briofitelor din þara noastrã îºi are obârºia în vremuri strãvechi, poporul român pãstrând câteva denumiri de anthocerote (Anthoceros - lepra lupului pãtat, corneþel), hepatice (Marchantia - muºchiul de fântânã, fierea-pãmântului, coada rândunicii, colbeazã, funuces sau triercii) sau musci (Sphagnum - coada mâþei de baltã). Primele indicaþii de briofite din România dateazã de la începutul secolului al XIX-lea. În aceastã perioadã de început a briologiei în România au fost publicate primele contribuþii floristice sub formã de liste, enumeraþii în lucrãri de botanicã sau lucrãri speciale despre criptogame. De-a lungul a 200 de ani de cercetãri asupra briofitelor din România au apãrut peste 2000 de lucrãri referitoare la speciile descoperite de pe teritoriul þãrii noastre, publicate atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Astãzi cunoaºtem un numãr de 4 anthocerote (Anthocerotophyta), 210 hepatice (Marchantiophyta) ºi 750 musci (Bryophyta), însã numãrul real al briofitelor din România depãºeºte 1000 de specii. Din cele peste 950 de specii de briofite au fost selectate 285 de specii (2 anthocerote, 67 hepatice ºi 216 musci), pentru includerea lor în LISTA ROªIE A BRIOFITELOR DIN ROMÂNIA (nepublicatã), elaboratã de dr. ªtefãnuþ S. Institutul de Biologie Bucureºti ºi dr. Goia Irina - Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca. Cercetãrile din ultimii 10 ani au dus la descoperirea a numeroase specii noi pentru România ºi chiar pentru ºtiinþã (Dicranum transsylvanicum Luth, Conocephalum salebrosum Szweyk., Buczkowska & Odrzykoski). Rezervaþia Muntele Tâmpa, deºi aproape de un mare centru universitar Braºov, nu s-a bucurat de o mare atenþie din partea briologilor, lucru relevat ºi de numãrul mic de lucrãri publicate pe aceastã temã (Zólyomi 1939; Vajda 1947; Boros 1951; Boros & Vajda 1967; ªtefãnuþ 2004).

Cercetãrile noastre mai recente, au dus la identificarea unui numãr mare de specii. Materialele au fost colectate de Pop O.G. ºi ªtefãnuþ S., determinate în cadrul Institutului de Biologie Bucureºti de ªtefãnuþ S. ºi inserate în herbarul Institutului - BUCA.

MARCHATIOPHYTA (hepatice) Lista familiilor 1. Frullaniaceae Lorch; 2. Geocalycaceae H. Klinggr.; 3. Lophoziaceae Cavers; 4. Metzgeriaceae H. Klinggr.; 5. Plagiochilaceae (Jörg.) Müll. Frib. et Herzog; 6. Porellaceae Cavers; 7. Radulaceae (Dumort.) Müll. Frib.; 8. Scapaniaceae Mig. Lista speciilor Apometzgeria pubescens (Schrank) Kuwah. (4) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3525]; Frullania dilatata (L.) Dumort. (1) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3511], ♂- Tâmpa,18.6.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3519], ♀ - Tâmpa, 18.6.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3520]; Leiocolea collaris (Nees) Schljakov (3) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3515]; Lophocolea heterophylla (Schrad.) Dumort. (2) ♀ - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3526]; Metzgeria furcata (L.) Dumort. var. ulvula Nees (4) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3509, B3510]; Pedinophyllum interruptum (Nees) Kaal. (5) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3517]; Plagiochila asplenioides (L. emend. Taylor) Dumort. (5) - Tâmpa, 740 m alt., 18.06.1938, as. Saxifraga cuneifolia-Campanula carpatica (Zólyomi1939:82,137, tab.6; ªtefãnuþ 2004:298); Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3518]; Plagiochila porelloides (Torrey ex Nees) Lindenb. (5) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3512, B3516, B3523, B3524]; Porella platyphylla (L.) Pfeiff. (6) - Tâmpa, 740 m alt., 18.06.1938, sub Madotheca, as. Saxifraga cuneifolia-Campanula carpatica (Zólyomi 1939:82,137, tab.6; ªtefãnuþ 2004:309); ♂- Tâmpa, 24.04.2006, leg. Pop O., det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3442-B3444]; Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3514];

Radula complanata (L.) Dumort. (7)♀♂ - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3508, B3521, B3522]; Scapania calcicola (Arnell et J. Perss.) Ingham (8) - Braºov, 790 m alt., 28.08.1936, as. Seslerietum rigidae burcicum (Zólyomi 1939:68,112, tab.1; Vajda 1947:37; Boros 1951:377; ªtefãnuþ 2004:343); Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA B3507, B3513];

BRYOPHYTA (musci) Lista familiilor 1. Amblystegiaceae G. Roth; 2. Brachytheciaceae Schimp.; 3. Bartramiaceae Schwägr.; 4. Bryaceae Schwägr.; 5. Fissidentaceae Schimp.; 6. Grimmiaceae Arn.; 7. Hypnaceae Schimp.; 8. Leskeaceae Schimp.; 9. Mniaceae Schwägr.; 10. Neckeraceae Schimp.; 11. Orthotrichaceae Arn.; 12. Plagiotheciaceae (Broth.) M. Fleisch.; 13. Pottiaceae Schimp.; 14. Seligeriaceae Schimp.; 15. Thuidiaceae Schimp. Lista speciilor Anomodon viticulosus (Hedw.) Hook. & Taylor (15) - Tâmpa, 720 m alt. (Zólyomi 1939:136, tab.6); Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Anomodon attenuatus (Hedw.) Huebener (15) - Tâmpa, 740 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6); Brachythecium geheebii Milde (2) - Tâmpa spre Braºov (Boros & Vajda 1967:244); Brachythecium populeum (Hedw.) Schimp. (2) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Bryum argenteum Hedw. (4) - Tâmpa, 780 m alt. (Zólyomi 1939:129, tab.4); Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. (7) - Tâmpa, 720-740 m alt. (Zólyomi 1939:136, tab.6); Tâmpa, 18.06.2006, det. ªtefãnuþ S. Didymodon spadiceus (Mitt.) Limpr. (sin. Tortula spadicea Mitt., Barbula spadicea (Mitt.) Braithw.) (13) - Tâmpa, 800 m alt. (Boros & Vajda 1967:236); Eurhynchium striatulum (Spruce) Schimp. (sin. Isothecium filescens (Brid.) Mönk.) (2) - Tâmpa, 720-740 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6); Tâmpa, 18.06.2006, det. ªtefãnuþ S. Fissidens dubius P. Beauv. (sin. Fissidens cristatus Wilson & Mitt.) (5) Tâmpa, 720 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6);

Fissidens taxifolius Hedw. (5) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Grimmia tergestina Tomm. ex B.S.G. (6) - Tâmpa, 800 m alt. (Boros & Vajda 1967:238); Homalothecium philippeanum (Spruce) Schimp. (sin. Camptothecium philippeanum (Spruce) Kindb.) (2) - Tâmpa, 720-740 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6); Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Isopterygiopsis pulchella (Hedw.) Z. Iwats. (sin. Isopterygium pulchellum (Hedw.) A. Jaeger) (12) - Tâmpa spre Braºov (Boros & Vajda 1967:246); Leskea catenulata (Brid. ex Schrad.) Mitt. (8) - Tâmpa, 720 m alt. (Zólyomi 1939:136, tab.6); Leskeella nervosa (Brid.) Loeske (8) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Neckera complanata (Hedw.) Huebener (10) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Orthothecium intricatum (Hartm.) Schimp. (7) - Tâmpa spre Braºov (Boros & Vajda 1967:245); Orthotrichum anomalum Hedw. (11) - Tâmpa, 800 m alt. (Zólyomi 1939:129, tab.4); Plagiomnium cuspidatum (Hedw.) T.J. Kop.(sin. Mnium cuspidatum Hedw.) (9) - Tâmpa, 740 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6); Tâmpa, 18.06.2006, det. ªtefãnuþ S. Plagiopus oederianus (Sw.) H.A. Crum & L.E. Anderson (sin. Bartramia oederi Brid.) (3) - Tâmpa, 720 m alt. (Zólyomi 1939:134, tab.6); Ptychostomum angustifolium (Brid.) J.R. Spence & H.P. Ramsay (sin. Bryum caespiticium Hedw.) (4)- Tâmpa, 780-800 m alt. (Zólyomi 1939:129, tab.4); Plagiothecium denticulatum (Hedw.) Schimp. (12) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Platydictya confervoides (Brid.) H.A. Crum (sin. Amblystegiella confervoides (Brid.) Loeske) (1) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Pseudocrossidium hornschuchianum (Schultz) R.H. Zander (sin. Barbula hornschuchiana Schultz) (13) - Tâmpa, 800 m alt. (Boros & Vajda 1967:236); Schistidium apocarpum (Hedw.) Bruch & Schimp. (6) - Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Seligeria pusilla (Hedw.) Bruch & Schimp. (14) - Tâmpa spre Braºov, 700-800 m alt. (Boros & Vajda 1967); Taxiphyllum wissgrillii (Garov.) Wijk & Margad. (sin. Taxiphyllum depressum (Brid.) Reimers) (7) - Tâmpa spre Braºov, 700 m alt. (Boros & Vajda 1967:246);

Tortella tortuosa (Hedw.) Limpr. (13) - Tâmpa, 720-780 m alt. (Zólyomi 1939:129,134, tab.4,6); Tâmpa, 18.06.2006, leg. & det. ªtefãnuþ S. [BUCA]; Tortula ruralis (Hedw.) P. Gaertn., B. Mey. & Scherb. (sin. Syntrichia ruralis (Hedw.) F. Weber & D. Mohr) (13) - Tâmpa, 780-800 m alt. (Zólyomi 1939:129, tab.4); Au fost identificate 40 de specii de briofite de pe teritoriul Muntelui Tâmpa, dintre care 11 hepatice ºi 29 de musci. Opt specii de hepatice ºi ºapte specii de musci sunt noi pentru acest teritoriu. Dintre speciile citate anterior au fost identificate 3 hepatice ºi 5 musci. O atenþie deosibitã trebuie acordatã speciei Brachythecium geheebii Milde, inclusã în „Lista roºie a briofitelor din România”, în categoria VU - specii vulnerabile (ªtefãnuþ S. & Goia I. 2006 - nepublicat).

Bibliografie 1. BOROS Á., 1951, Der Flora von Ungarn und der Karpaten, Acta biologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 2(1-3):369-409, Budapesta. 2. BOROS Á. & VAJDA L., 1967, Bryologische beiträge zur Kenntnis der Flora Transsilvaniens, Revue Bryologique et Lichénologique, 35(1-4):216-253, Paris. 3. ªTEFÃNUÞ S., 2004, Cercetãri taxonomice ºi ecologice la hepaticele (Marchantiophyta) din România, Bucureºti, 608 pag. (tezã de doctorat). 4. VAJDA L., 1947, Budapest környékének Scapania-fajai, Botanikai közlemények, 44:36-38, Budapesta. 5. ZÓLYOMI B., 1939, Felsenvegetationsstudien in Siebenbürgen und im Banat, Annales Historico-Naturales Musei Nationalis Hungarici, 32:63-145, Budapesta.

Flora cormofitã Marius DANCIU, Oliviu G. POP

În pofida amplitudinii altitudinale reduse ºi a substratului relativ uniform, inventarul de plante al Tâmpei este remarcabil: 458 cormofite ºi peste 40 briofite, într-o suprafaþã de numai 188,2 ha. Aceastã bogãþie floristicã este datoratã particularitãþilor aºezãrii geografice ºi energiei deosebite a reliefului care au creat o excepþionalã diversitate a staþiunilor sub raportul nivelului factorilor ecologici primari: cãldura, apa, lumina ºi substanþele nutritive. S-au asigurat în felul acesta ºi condiþii de supravieþuire, pe expoziþii însorite, a unora dintre elementele florei termofile, desigur mai bine reprezentatã în intervalul cãlduros de dupã ultima glaciaþiune, în prezent întâlnite ca populaþii restrânse în insulele de stepã calcofilã: Dracocephalum austriacum, Fritillaria orientalis (foto 6), Echium maculatum (foto 7), Delphinium fissum, Hyacinthella leucophaea etc. Pe versanþii umbriþi abundã speciile care au fost favorizate de evoluþia înspre mai rãcoros ºi umed a climatului din ultima perioadã a postglaciarului, prin care s-a ajuns la expansiunea fãgetelor. Deºi investigaþiile floristice au început încã dinspre sfârºitul secolului al XVIII-lea, prin botanizãrile lui Johannes Baumgarten, iar în secolele urmãtoare Tâmpa a fost vizitatã de aproape toþi marii botaniºti ai timpurilor, care au strãbãtut þinuturile carpatice, pânã în anul 2006 nu se fãcuse încã o sintezã floristicã a acestei culmi (Pop & al., 2006). Remarcabila lucrare a lui Römer J. (1892) asupra florei Tâmpei ºi a ªtejeriºului oferã prea puþine date utile în acest sens, deoarece nu precizeazã care dintre speciile enumerãrii sunt întâlnite pe ambele aceste douã ramificaþii ale Munþilor Postãvaru ºi care sunt componente doar pentru flora uneia dintre ele. Legat de aceasta, pânã la distrugerea lor prin extinderea carierelor de calcar, povârniºurile cu florã termofilã ale Stejeriºului Mic reprezentau unicul loc din Þara Bârsei unde creºtea Fumana procumbens ºi Achillea neilreichii, care, în mod sigur, nu pot fi gãsite pe Tâmpa. Pentru adunarea datelor necesare întocmirii acestei liste floristice, am organizat repetate ieºiri în teren, urmând trasee ºi transecte cât mai diferite. Investigaþiile din teren au fost completate cu informaþiile obþinute prin consultarea Herbarului ªtiinþific al Facultãþii de Silviculturã din Braºov, care cuprinde ºi cea mai mare parte din materialele colectate de Julius Römer, precum ºi specimenele herborizate din acest punct de reputatul florist Iuliu Morariu ºi de colaboratorii sãi. Unele dintre speciile acestei enumerãri au ajuns pe Tâmpa ca rezultat al activitãþilor omului. Ne referim nu numai la buruieni provenite din culturi ºi naturalizate, ci ºi la unele specii lemnoase evadate din parcuri sau grãdini ca Taxus baccata, Cotinus coggygria, Prunus cerasifera ºi Rubus phoenicolasius. În stabilirea categoriilor privitoare la prezenþa speciilor (comunã, frecventã etc.) s-a þinut seama ºi de rãspândirea lor în împrejurimile Tâmpei.

Categoria de periclitare pentru diferiþii taxoni a fost prelucratã dupã „Lista roºie a Plantelor Superioare din România” (Oltean & al., 1994). Ne-am strãduit sã oferim un inventar cât mai complet al plantelor de pe Tâmpa. Unele specii comune sau mai rare s-ar putea ca, totuºi, sã nu fi fost gãsite de noi, lipsind astfel din aceastã evaluare floristicã. Orice adãugiri prin contribuþia specialiºtilor vor fi de mare interes, datã fiind importanþa conservãrii biodiversitãþii din aceastã rezervaþie. Bibliografie CIOCÂRLAN V., 2000, Flora ilustratã a României (Pteridophyta and Spermatophyta), Ed. Ceres, Bucureºti. DANCIU M. & POP O.G., 2006, Flora Rezervaþiei Muntele Tâmpa în Pop O. G. (ed.) Muntele Tâmpa, rezervaþia din inima cetãþii, Ed. Univ. Transilvania, Braºov. FINK H.G., 1975, Flora des Schulergebirges (Südostkarpaten), Linzer biol. Beitr. 7/2, 131-223. GILS H. van & KOVÁCS A.J., 1977, Geranion sanguinei communities in Transsylvania, Vegetatio, 32, 2/3, 175-186. MORARIU I. & DANCIU M., 1977, Thymo (comosi)-Caricetum humilis în Þara Bârsei ºi în zonele limitrofe, Stud. ºi cercet. de biol. s. biol. veg., t.29, nr. 1, 151-158. MORARIU I., 1978, Hyacinthella leucophaea (C.Koch) Schur, corologia ºi integrarea ei fitocenoticã în România, Stud. ºi cercet. de biologie s. biol. veg., t.30, nr.1, 19-26. MORARIU I., 1981, Spiraea crenata L., its ecology and protection in Braºov, Revue Romaine de Biologie s. biol. végét., t. 26, nr. 1, 65-67. MORARIU I. & ULARU P., 1981, Corologia ºi fitocenologia speciei Spiraea crenata L. cu privire specialã în România, Stud ºi Comunic. de Ocrot. Nat., 287-292, Suceava. OLTEAN M., NEGREAN G., POPESCU A., ROMAN N., DIHORU G., SANDA V. & MIHÃILESCU SIMONA, 1994, Lista roºie a Plantelor Superioare din România, Studii, sinteze, documentaþii de ecologie, 52 pp., Acad. Românã. PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, 2005, 2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate, în Doniþã, N. & al, Habitatele din România, 79-112, Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti. RÖMER J., 1892, Die Pflanzenwelt der “Zinne” und des “Kleiner Hangesteins”, Beiträge zu einer Monographie der Köngl. Freien Stadt Kronstadt. SÃVULESCU T. (coord.), 1952-1976, Flora R.P.R.-R.S.R., vol. I-XIII, Ed. Academiei R.P.R.- R.S.R., Bucureºti. SCHUR J.F., 1885, Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vien. SIMONKAI L., 1886, Enumeratio florae transsilvanicae vesculosae critica, Budapest. ZÓLYOMI B., 1939, Felsenvegetationsstudien in Siebenbürgen und im Banat, Annal. Mus. Nat. Hung., 32: 63-145.

Tabel 1. Speciile de cormofite înregistrate în rezervaþia Muntele Tâmpa

A - endemic în România; V - vulnerabil; R - rar DH - Directiva Habitate a Uniunii Europene Specii colectate ºi herborizate din vecinãtate, care posibil cresc ºi pe Tâmpa: Bromus erectus Hudson, Cephalanthera rubra (L.) L.C.M.Richard, Gymnocarpium dryopteris (L.) Newman, Linum perenne L., Orchis mascula (L.) L. ssp. signifera (Heuffel) Soó, Orchis pallens L., Paronychia cephalotes (Bieb.) Besser, Potentilla recta L., Scopolia carniolica Jacq., Viola riviniana Rchb., Scrophularia nodosa L, Anemone nemorosa x ranunculoides Specii citate de pe Tâmpa ºi neregãsite, prezenþa lor fiind îndoielnicã: Poa molinerii Balbis (Flora R.S.R. XII pag. 348), Poa pumila Host (Flora R.S.R. XII pag. 348) - semnalarile se refera probabil la Poa badensis Haenke ex Willd.

Foto 1. Ghiocei - Galanthus nivalis (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 4. StĂ˘njenei - Iris aphylla (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 2. DediĂžei - Pulsatilla montana (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 3. Crucea voinicului - Hepatica transsilvanica (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 5. Narcise - Narcissus poeticus ssp. radiiflorus (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 8. Toporaºi - Viola joói (foto: László Rákosy)

Foto 6. Lalea pestriþã - Fritillaria orientalis (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 9. Mãceº - Rosa pimpinellifolia (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 7. Capul ºarpelui - Echium maculatum (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 10. Chamaecytisus hirsutus (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 13. Albãstriþã - Centaurea triumfetti (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 11. Cãpºunicã - Cephalanthera damasonium (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 14. Frãsinel - Dictamnus albus (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 12. Buruianã de junghiuri - Cephalanthera longifolia (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 15. Crin de pãdure - Lilium martagon (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 16. Hajmã pãsãreascã - Allium flavum (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 19. Borºiºor - Sempervivum marmoreum (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 17. Clopoþei - Campanula carpatica (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 18. Jurinea mollis (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 20. Cununiþã - Spiraea crenata (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 21. Scoruº - Sorbus graeca (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 22. Colilie - Stipa pennata, în pajiºte de Carex humilis (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 23. Cimbriºor - Thymus comosus (foto: Oliviu G. Pop)

Aspecte privind vegetaþia Tâmpei Marius DANCIU

Repetatele incendii ºi intervenþiile cu plantaþii de pin, larice, molid º.a. au modificat în mãsurã însemnatã covorul vegetal din aceastã ramificaþie a Munþilor Postãvaru. Vegetaþia calcofilã a fost ºi ea afectatã, inclusiv prin încercãri de plantare cu pini. Componenta ierboasã a acestei vegetaþii este reprezentatã prin trei asociaþii: Helictotrichetum decori - de povârniºuri însorite cu declivitate foarte pronunþatã, Seslerietum rigidae - de pante care, la altitudinile de pe Tâmpa, cel mai adesea nu se aflã în sectorul foarte însorit, Thymo comosi-Caricetum humilis - cea mai întinsã, de staþiuni în care unghiul de pantã este ceva mai redus, asfel cã stâncile golaºe sunt mai puþine, iar covorul vegetal se prezintã aproape încheiat. Dacã fitocenozele acestor trei asociaþii au fost, totuºi, mai puþin degradate antropic, în schimb vegetaþia, de asemenea ierboasã, ce bordureazã aceste insule de stepã calcofilã ºi este reprezentatã prin comunitãþi din ordinul Geranion sanguinei (cum sunt cele ale asociaþiei Geranio-Trifolietum alpestris în care se întâlnesc frecvent speciile Delphinium fissum, Dictamnus albus º.a.) poartã o amprentã mai pronunþatã a activitãþii omului. Termenul urmãtor al zonãrii din jurul acestei vegetaþii ierboase de povârniºuri calcaroase îl reprezintã vegetaþia arbustivã constituitã din mici comunitãþi edificate de Rosa pimpinellifolia, Spiraea chamaedryfolia ori Spiraea crenata ºi, pe întinderile cele mai mari, în locurile în care s-a intervenit cu tãieri iar plantaþiile nu au reuºit, din tufãriºurile asociaþiei Pruno spinosae-Crataegetum. Pe alocuri, în aceste tufãriºuri Fraxinus ornus realizeazã participãri însemnate. În continuare, în cadrul repartiþiei zonale a vegetaþiei, se poate presupune cã în jurul tufãriºurilor de lizierã, pãdurea trebuie sa fi fost reprezentatã, cel puþin pe porþiuni mici, de o fâºie îngustã din arborete cu gorun diseminat. Plantaþiile de dupã incendii au ºters complet aceastã fâºie; a fost identificat, totuºi, un exemplar de gorun matur, înspre limita versantului sudic. Pãdurile de fag, cele mai întinse pe Tâmpa, sunt reprezentate prin câteva tipuri de fitocenoze. Amestecurile de carpen cu fag (as. Carpino-Fagetum) s-au pãstrat pe versantul vestic, aproape de creastã, continuându-se ºi pe pantele cu expoziþii din sectorul nord-estic; în stratul lor ierbos se întâlnesc frecvent Galium schultesii, Stellaria holostea, Carex pilosa º.a., iar în cel arborescent apare diseminat Tilia cordata. Fãgetele cu orhidee ale alianþei Cephalanthero-Fagion ºi cele cu Festuca drymeja (as. Festuco drimejae-Fagetum) sunt distribuite mozaicat, cu multe aspecte intermediare, datoritã limitelor difuze, astfel cã sunt greu de delimitat. Mult mai uºor de diferenþiat sunt fãgetele de povârniºuri umbrite ale asociaþiei Phyllitidi-Fagetum, datoritã prezenþei mai localizate a principalelor specii ierboase de recunoaºtere: Asplenium scolopendrium, Moehringia muscosa ºi Lunaria rediviva.

Foto 24. Vegetaþie ierboasã cu Geranium sanguineum la marginea ochiurilor de pajiºte calcofilã - versant estic (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 25. Tufãriºuri de mojdrean - Fraxinus ornus pe versantul vestic (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 26. Stâncãrie cu Helictotrichon decorum ºi exemplare de pin negru - Pinus nigra provenite din culturi - versant vestic (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 27. Tufãriºuri cu mojdrean - Fraxinus ornus, pãducel - Crataegus monogyna ºi porumbar - Prunus spinosa invadate de corcoduº - Prunus cerasifera, în vecinãtatea ºeii Tâmpei (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 28. FĂŁget pe versantul vestic (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 29. VegetaĂžie modificatĂŁ antropic pe versantul sudic (foto: Oliviu G. Pop)

Tipurile de habitate Oliviu G. POP, Marius DANCIU & Constantin VEZEANU

La nivel european au fost elaborate mai multe sisteme de clasificare ale habitatelor, care au încercat sã cuprindã întreaga diversitate ecosistemicã a continentului. Unele sisteme sunt mai detaliate CORINE (1991), PALEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997-2005), iar altele mai sumare, cuprinzând numai acele tipuri de habitate care necesitã adoptarea unor mãsuri speciale de conservare: Emerald (2000), Directiva Habitate a UE (1992, amendatã în 1999 ºi 2002) (Doniþã & al. 2005). În urma observaþiilor din teren au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale (conform clasificãrii din Doniþã & al., 2005). Este de subliniat faptul cã marea lor majoritate prezintã o valoare conservativã mare, fiind incluse în Directiva Habitate a Uniunii Europene. Faptul cã Muntele Tâmpa este acoperit în proporþie de 3/4 cu habitate de interes european, reprezintã un motiv în plus pentru a proteja aceastã rezervaþie deosebitã, inclusã în reþeaua europeanã de arii protejate Natura 2000. Prezentãm în cele ce urmeazã tipurile de habitate identificate pe teritoriul rezervaþiei.

Tufãriºuri 1. Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) - R3117 Este un habitat instalat pe stâncãriile în curs de solificare fiind prezent numai pe versantul sud-estic al Tâmpei. Are o valoarea conservativã mare. 2. Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) - R3118 Este un habitat rar, în curs de restrângere, cu o valoare conservativã ridicatã, fiind întâlnit numai pe versantul sud-estic al Tâmpei, în zone stâncoase, sub forma unor enclave de mici dimensiuni. 3. Tufãriºiri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) - R3122 Se întâlneºte preponderent pe versantul sud-estic, unde ocupã o suprafaþã destul de întinsã, ºi, sub formã de enclave, în partea superioarã a zonei nordice. Valoarea conservativã a acestui habitat este consideratã moderatã. Toate cele trei tipuri, prezentate mai sus, sunt incluse în Directiva Habitate a UE la tipul de habitat prioritar 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub. 4. Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) R3120 Se întâlnesc pe versantul nord-vestic ºi în mai multe zone situate la limita rezervaþiei. Are o valoare conservativã redusã, reprezentând stadii succesionale antropizate.

Pajiºti ºi stâncãrii 5. Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum - R3402 Habitatul ocupã suprafeþe mai reduse, în zonele stâncoase de pe versantul sud-estic ºi în partea superioarã a versantului nord-vestic. Are o valoare conservativã mare, fiind inclus în Directiva Habitate a UE la tipul 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands. 6. Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis, Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum - R3406 Sunt considerate ca având o valoare conservativã moderatã, dar în cadrul rezervaþiei, reprezintã un habitat deosebit de important. 7. Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra - R3803 Habitatul este prezent în ºaua situatã la limita sud-estica a rezervaþiei ºi are o valoare conservativã redusã. Pãduri 8. Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeja - R4105 Habitatul este inclus în Directiva Habitate a UE în categoria 9110 Luzulo - Fagetum beech forest, având o valoare conservativã moderatã. Este prezent pe versantul nord-vestic al rezervaþiei. 9. Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium - R411 Este un habitat de importanþã europeanã, fiind inclus în Directiva Habitate a UE la 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanterion - Fagion. Are o valoare conservativã moderatã, fiind prezent pe versantul nord-vestic. 10. Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa - R4119. Este considerat un habitat de importanþã europeanã fiind inclus Directiva Habitate a UE la 9130 Asperulo - Fagetum beech forest. Are o valoare conservativã redusã, fiind prezent pe versantul estic, sud-estic ºi pe o fâºie redusã în partea superioarã a jumãtãþii nord-estice a muntelui. 11. Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium - R 4116 Este un habitat cu valoare conservativã foarte mare, fiind identificat în douã zone de pe versanþii nordic ºi nord-vestic. Este considerat ca fiind de importanþã europeanã, fiind inclus Directiva Habitate a UE la 91V0 Dacian beech forest. 12. Plantaþii de pin negru (Pinus nigra), cu o valoare conservativã redusã, prezente în special pe versantul sud-estic.

Cartarea habitatelor În vederea selectãrii celor mai adecvate unitãþi de cartare, a fost întocmitã o listã a tipurilor de habitate de pe teritoriul rezervaþiei. Pe baza rezultatelor observaþiilor din teren, ni s-a pãrut adecvat, ca unitatea de cartare sã fie aleasã la nivelul habitatului ºi nu la nivelul asociaþiei sau alianþei vegetale. Aceastã alegere a avut la bazã urmãtoarele considerente: - imposibilitatea cartãrii cu acurateþe a majoritãþii asociaþiilor vegetale, datoritã unei evidente fragmentãri a acestora (cauzatã de factorii edafici, geo-morfologici sau interni care acþioneazã din interiorul asociaþiei); - cartarea alianþelor s-a dovedit în unele cazuri mult prea generalã; - posibilitatea cartãrii cu precizie a unor asociaþii vegetale care se suprapun cu un anumit tip de habitat (dupã clasificarea din Doniþã & al., 2005); - harta obþinutã sã poatã avea ºi o utilizare practicã - sã poatã fi folositã ca o bazã de lucru pentru managementul rezervaþiei, acþiunile de management putându-se realiza cu o mai mare eficienþã la nivelul habitatului, decât la nivelul asociaþiilor sau al alianþelor vegetale. Au fost obþinute astfel opt unitãþi de cartare, care conþin unul sau mai multe tipuri de habitate, care au fost figurate pe hartã (fig. 5). Cartarea a fost realizatã folosind ca suport ortofotoplanuri cu rezoluþie de 0.5x0.5m/pixel, peste care au fost suprapuse hãrþile din amenajamentul forestier la scara 1:2.0000. Pentru o mai mare acurateþe a identificãrii ºi cartãrii habitatelor forestiere, s-a tinut cont de informaþiile referitoare la compoziþia pe specii a diferitelor parcele din amenajamentul silvic. În tabelul de mai jos este prezentatã fiecare unitate de cartare cu suprafaþa aferentã.

Figura 5. Harta tipurilor de habitate din RezervaĂžia Muntele TĂ˘mpa

Se observã cã cea mai mare suprafaþã din rezervaþie este ocupatã de pãdurile de fag ºi brad (74,53ha), tufãriºurile de porumbar, pãducel, mojdrean, cununiþã ºi mãceº (49,55ha) urmate de pajiºtile de Carex humilis, Stipa joannis ºi Brachipodium pinnatum (29,60ha) (fig. 6).

Figura 6. Repartiþia tipurilor de habitate din Rezervaþia Muntele Tâmpa în funcþie de suprafaþã

Bibliografie DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, MIHÃILESCU SIMONA & BIRIª I.A., 2005, Habitatele din România, Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti. DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, MIHÃILESCU SIMONA & BIRIª I.A., 2006, Habitatele din România - Modificãri conform amendamentelor propuse de România ºi Bulgaria la Directiva Habitate (92/43/EEC), Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti.

Fluturii ºi alte insecte László RÁKOSY

Sunt puþine oraºe în lumea întreagã care se pot mândri cu o rezervaþie naturalã situatã în inima lor. Braºovul a avut ºi are aceastã unicã ºansã, Tâmpa fiind plãmânul ºi inima acestei cetãþi industrializate. Braºovul ºi-a câºtigat în decursul milenarei sale istorii renumele prin simboluri. A fost un renumit oraºcetate, a impresionat prin emanaþia culturalã, prin Biserica Neagrã, prin Uzinele Tractorul, iar în ultimii ani s-a remarcat prin urºii care pot fi vãzuþi în Rãcadãu. Existã oraºe în Europa, care, precum Braºovul s-au remarcat prin trãsãturi specifice, dar existã câteva care au ieºit în evidenþã prin bogãþia de fluturi. Villach-ul, pitoresc oraº din sud-estul Austriei (Carintia) a fost numit „capitala fluturilor din Austria”, nominalizare care a atras un ºi mai mare numãr de turiºti spre primitorul ºi cochetul oraº. În nordul Italiei, Bordano a devenit „satul” fluturilor. Peste 90% din veniturile acestui oraºel se datoreazã motivului fluture ºi fluturilor însãºi, pe baza cãrora s-a dezvoltat o adevaratã industrie a turismului. Aceeaºi ºansã o are ºi Braºovul, înzestrat de la naturã cu daruri unice, pe care populaþia, edilii oraºului ºi turiºtii trebuie sã înveþe sã le cunoascã ºi preþuiascã la valoarea lor realã. Tumultul vieþii cotidiene, timpul tot mai scurt pe care ni-l acordam noi nouã înºine, indiferenþa, nepãsarea, ignoranþa, ne determinã sã nu mai avem ochi ºi inimã pentru miracolele naturii, care, în unele locuri încã ne mai însoþesc paºii grãbiþi ºi obosiþi. Unul dintre aceste miracole îl reprezintã fluturii ca fiinþe vii, ca simbol al metamorfozei naturii ºi a omului. Pentru majoritatea oamenilor care au avut ºi mai au ochi ºi rãgaz pentru a arunca o privire asupra naturii, este clar cã numãrul fluturilor este azi mai redus decât în timpul copilãriei. Declinul „petalelor zburãtoare” a fost semnalat în þãrile Europei Centrale cu peste cinci decenii în urmã, constituind deseori chiar o polemicã politico-ecologicã. Reducerea numericã a indivizilor ºi a speciilor de fluturi poate fi cauzatã de: - distrugerea mediilor de viaþã, - insularizarea mediilor de viaþã, - reducerea diversitãþii structurale din mediile de viaþã, - poluare, - schimbãri climatice globale accelerate, - colectare excesivã - aspect deocamdatã irelevant pentru România. Metode de colectare ºi cercetare Fluturii de zi (diurni) pot fi observaþi ziua pe diversele plante cu flori,

sugând nectar sau în locurile umede, extrãgând apã cu sãruri minerale. Pentru eventuala lor capturare se flolosesc filee entomologice (plasa de fluturi) alcãtuite dintr-un material foarte fin ºi transparent. Pentru cercetarea fluturilor nocturni, se utilizeazã diverse surse de luminã. Cercetãtorul poate înregistra fluturii nocturni direct, identificându-i în faþa unui ecran sau turn luminos (foto 32). Este o activitate migãloasã, care cere multã experienþã ºi mai ales pasiune. În cazul în care cercetãtorul nu poate fi de faþã, va utiliza capcane luminoase de tip gãleatã (foto 31). Fluturii atraºi de lumina artificialã, cad în galeatã de unde sunt înregistraþi ºi eliberaþi dimineaþa devreme, înainte ca razele soarelui sã încãlzeascã capcana. Pentru Muntele Tâmpa, relevante pentru fluturi sunt pajiºtile mezofile pe substrat calcaros, abrupturile stâncoase, liziera pãdurilor de amestec ºi pãdurea de amestec. În cele ce urmeazã, vom evidenþia principalele specii de fluturi, caracteristice pentru cele patru mari medii de viaþã enumerate mai sus. În total au fost inregistrate, pânã în prezent, 975 de specii de fluturi nocturni ºi diurni. Având în vedere cã numãrul total de specii de fluturi cunoscute din România, depãºeºte cifra de 4000, putem afirma cã pe Muntele Tâmpa, diversitatea fluturilor este deosebit de ridicatã. 1. Pajiºti mezofile pe substrat calcaros Acest mediu de viaþã oferã fluturilor diurni cele mai diverse surse de hranã ºi adãpost (foto 30). Pajiºtile cu expoziþie esticã, sudicã ºi sud-vesticã beneficieazã de o puternicã insolaþie pe timpul zilelor însorite. Numeroasele plante cu flori oferã adulþilor surse bogate în nectar. Omizile fluturilor gãsesc de asemenea baza lor troficã în pajiºtile însorite. Una dintre cele mai frecvente, dar ºi deosebit de frumoase specii este albãstrelul argintiu (Polyommatus coridon) (foto 33), la care femela este mult mai întunecatã decât masculul. Unul dintre cei mai frumoºi fluturaºi este albãstrelul argus (Plebejus argus) (foto 35), frecvent în pajiºtile Tâmpei. În nopþile calme, fluturii familiei Lycaenidae dar ºi Zygaenidae (foto 34) înnopteazã în grupuri. Alãturi de acesta mai zboarã bondocul malvei (Pyrgus malvae) (foto 36) sau albãstrelul mare al cimbriºorului (Maculinea arion) (foto 37). Omizile acestei specii trãiesc la început pe flori ºi frunze de cimbriºor, de unde sunt adoptate de furnici doicã, care le transportã în furnicar, unde sunt hrãnite ºi îngrijite cu deosebitã grijã. Deoarece furnicile nu au nici un avantaj de pe urma acestei convieþuiri, s-a stabilit cã este vorba de un parazitism asemãnãtor celui practicat de cuc. În pajiºtile bogate în plante cu flori, în lunile mai-iunie, întâlnim uneori un fluture albastru cu pete caracteristice - Glaucopsyche alexis (foto 38). Caracteristic pajiºtilor cu ierburi înalte este ºi Coenonympha glycerion (foto 39), una dintre speciile sedentare, pentru care distrugerea mediului de viaþã înseamnã

implicit dispariþia. Florile de primãvarã sunt vizitate de Boloria selene (foto 40) iar cele de varã de un alt reprezentant al fluturilor marmoraþi - Melitaea didyma (foto 41). Dintre fluturii marmoraþi, primãvara asemãnãtor unei pãsãri colibri, poate fi vãzut uneori ºi fluturele coada porumbelului (Macroglossum stellatarum) extrãgând nectarul florilor din zbor (foto 42). Este unul dintre puþinii fluturi europeni care pot sta în zbor, pe loc. Aceastã particularitate se datoreazã frecvenþei bãtãilor aripilor, care poate depãºi 70 de bãtãi/secundã. Într-o zi însoritã de varã, pe pajiºtile de pe Muntele Tâmpa pot fi întâlnite peste 20 de specii de fluturi diurni ºi peste 100 de specii de fluturi nocturni. 2. Pereþi stâncoºi ºi bolovãniºuri calcaroase Stâncãriile de calcar au proprietatea de a acumula energia termicã solarã, pe care o elibereazã în timpul nopþii, funcþionând ca un calorifer foarte economic. Plantele, nevertebratele ºi dintre vertebrate mai ales reptilele, s-au deprins sã profite de aceastã particularitate a calcarului. Fisurile, adânciturile, bolovanii ºi stâncãriile oferã adãpost diferitelor specii de vieþuitoare. Anumite specii de fluturi s-au specializat pentru a popula acest mediu de viaþã, aparent ostil. Aici vom întâlni fluturele florii de gheaþã (Scolitantides orion), dar ºi pe Aricia agestis (foto 43), omizile cãruia trãiesc pe specii de ciocul berzei (Geranium sp.). Fluturele zboarã în douã generaþii din mai pânã în august. Pe flori, în cãutare de nectar sau alergând printre fragmentele de stâncã, poate fi vãzut, de asemenea, un fluturaº negru cu pete albe pe aripi ºi guler auriu - Anania funebris (foto 46). Deosebit de bogatã este fauna fluturilor de noapte. O capcanã luminoasã, bine amplasatã, poate atrage într-o noapte caldã, fãrã lunã sau cu lunã nouã, peste 150 de specii de fluturi nocturni. Dintre aceºtia menþionãm pe Hecatera bicolorata (foto 45) ºi Scopula decolorata (foto 44). O prezenþã obiºnuitã în zilele însorite, este ºi bondocul cenuºiu (Erinnis tages) (foto 48). Pe plantele de talie mare, situate printre stânci, poate fi obeservatã ºi coada rândunicii (Papilio machaon) (foto 49), fluture cu o foarte bunã capacitate de zbor. 3. Tufãriºuri de pãducel, porumbar ºi mãceº Tufãriºurile constituie un important mediu de viaþã pentru insecte ºi pãsãri. Pentru unele specii de fluturi, tufãriºurile constituie structuri obligatorii ale mediului de viaþã, lipsa lor ducând la dispariþia celor specializate. Astfel, fluturele coadã de sabie (Iphiclides podalirius) (foto 51), are nevoie de prezenþa pãducelului sau a tufelor de porumbar, care constituie atât hrana larvelor cât ºi locuri de odihnã ºi pândã pentru adulþi. De tufãriºuri se leagã ºi prezenþa codiþei de prun (Satyrium pruni) (foto 47), la care desenul ºi forma capului sunt imitate de partea terminalã a aripilor posterioare, astfel încât, deseori, agresorul înºfacã codiþele ºi nu capul cu antenele fluturelui.

4. Liziera pãdurilor de foioase Liziera pãdurilor se caracterizeazã prin prezenþa unui brâu de pajiºti, dominate uneori de plante de talie înaltã, de tufe de alun ºi sânger. În acest mediu de viaþã cu aspect linear, întâlnim specii bune zburãtoare, cum ar fi fluturele brun de ivoriu (Apatura ilia) (foto 52) ºi fluturele negru de ivoriu (Apatura iris) (foto 50) ale cãror larve trãiesc pe salcie sau plop. Tot aici, se hrãnesc ºi însoresc, speciile fluturilor cu sidef (Argynnis niobe, A. adippe ºi A. aglaja) (foto 55, 54, 53). În lunile mai - iunie, pajiºtile din marginea pãdurilor sunt strãbãtute de un fluture alb, cu pete negre ºi marginea aripilor transparente - apollo negru (Parnassius mnemosyne) (foto 56), specie protejatã prin legislaþia UE ºi a României. O altã specie protejatã este Callimorpha quadripunctaria (foto 57), specie care-ºi face cunoscutã prezenþa prin etalarea aripilor posterioare de culoare roºie. Aceeaºi strategie a fost adoptatã ºi de Arctia caja (foto 58) - cunoscut ºi sub numele de „fluturele urs”, datoritã aspectului blãnos al omizii (foto 59). Corpul ambelor specii conþine substanþe toxice, evitate de duºmanii lor naturali. De liziera pãdurilor, sau de luminiºurile mai umede ale acestora se leagã prezenþa lui Odonestis pruni (foto 61) ale cãrui omizi trãiesc pe diverse specii de arbuºti ºi arbori, inclusiv pe pomii fructiferi. 5. Pãdurea de foioase Pãdurea deasã nu poate fi locuitã de fluturii diurni, dar oferã hranã ºi adãpost pentru numeroase specii de noapte. Pãdurea de foioase, mai ales cea naturalã, cu unele luminiºuri, adãposteºte un numãr foarte mare de fluturi de noapte, ai cãror omizi consumã mai ales frunzele copacilor. Nu orice consumator de frunze este ºi dãunãtor. În timpul îndelungatei evoluþii, între plante ºi consumatorii lor, s-au stabilit relaþii de interdependenþã. Omizile fluturilor consumã o parte din excesul de frunze, asigurând luminozitatea pãdurilor ºi o cantitate suficientã de îngrãºãminte naturale sub formã de excremente. Speciile silvicole sunt bine adaptate acestui mediu de viaþã, larvele ºi adulþii fiind perfect camuflaþi. Dintre speciile de pãdure, Alcis bastelbergi (foto 60), Iteophaga viminalis (foto 62) ºi Dasychira pudibunda (foto 63), se confundã cu trunchiurile de fag sau carpen, pe care se ºi adãpostesc în mod frecvent. Dintre speciile considerate dãunãtoare menþionãm pe Lymantria monacha (foto 64), specie polifagã, care în unii ani poate produce daune foioaselor sau rãºinoaselor. Masculul acestui fluture poartã antene foarte late (foto 65), cu ajutorul cãrora recunoaºte mirosul femelelor, situate uneori la distanþe de sute de metrii depãrtare. Unul dintre cei mai frumoºi fluturi nocturni este Spatalia argentina (foto 70), ale cãrui larve preferã lãstarii de stejar. În pãdurile din imprejurimile Tâmpei, trãiesc peste 400 de specii de fluturi, majoritatea aparþinând fluturaºilor, cunoscuþi popular sub numele de molii. Anvergura aripilor acestora nu depãºeºte de regula 20mm. La speciile din genul Adela (Fam. Adelidae), antenele masculilor pot depãºi de douã ori lungimea aripilor (foto 67).

6. Habitate ruderale Suprafeþele fostelor stâne, marginile drumurilor, împrejurimile cabanelor ºi gospodãriilor din mediu rural, constituie locuri pe care solul se îmbogãþeºte în substanþe organice. În asemenea habitate apar plante indicatoare ca urzica, ºtevia, s.a. Suprafeþele cu urzici, odinioarã întinse ca suprafaþã, s-au redus simþitor odatã cu creºterea simþului gospodãresc ºi utilizarea maximalã a terenurilor. De urzici se leagã viaþa unor specii foarte cunoscute de fluturi, toate aflate în ultimii 30 de ani în declin. Cu frunzele urzicilor se hrãnesc omiziile speciilor vulpe micã (Aglais urticae) (foto 68, 69) ºi ochi de pãun de zi (Inachis io) (foto 66). Tot pe urzicã (Urtica dioica) trãieºte ºi fluturele de urzici - Araschnia levana, la care fluturii din generaþia de primãvarã se deosebesc radical de cei din generaþia de varã (foto 71, 72). Protecþie ºi conservare Deºi insectele sunt cele mai numeroase vieþuitoare ale planetei, mãrimea lor modestã, comparativ cu majoritatea vertebratelor ºi plantelor vasculare, face ca ele sã fie trecute cu vederea de nespecialiºti. Excepþie fac insectele dãunãtoare ºi cele care transmit boli sau creeazã omului disconfort. În ultimii ani, comunitatea ºtiinþificã împreunã cu comunitatea celor care îndrãgesc natura, au reuºit sã impunã anumite grupe de insecte pe lista organismelor care necesitã protecþie imediatã. Pentru cunoaºterea speciilor ameninþate cu dispariþia, dar ºi a celor deja dispãrute, dupã 1970, s-au elaborat la nivel european, naþional, regional ºi local „liste roºii”. Deºi mult mai târziu ºi mai timid, România s-a aliniat acestor tendinþe. Pe lângã lista roºie a plantelor, pãsãrilor, mamiferelor ºi reptilelor, avem ºi lista roºie a fluturilor (Rákosy ºi colab 2003, Rákosy 2003). Uniunea Europeanã a elaborat liste cu speciile strict protejate ºi a habitatelor de interes deosebit. Astfel a apãrut Directiva Habitate care include ºi specii de insecte, dintre care 28 de specii de fluturi sunt prezenþi ºi în România. Dintre speciile de insecte, pe Muntele Tâmpa se regãsesc unele cu statut special de protecþie. Astfel Callimorpha quadripunctaria (foto 57), Maculinea arion (foto 37) ºi Parnassius mnemosyne (foto 56), aparþin fluturilor, destul de frecvent întâlniþi în zonã. Dintre coleoptere (gândaci) pe lista speciilor strict protejate se aflã rãdaºca (Lucanus cervus) ºi croitorul mare al stejarului (Cerambix cerdo). Lepidopterele, ca ºi multe alte vieþuitoare, constituie bioindicatori sensibili ai stãrii mediului. Acolo unde întâlnim numeroase specii de fluturi ºi alte insecte, putem fi siguri cã mediul de viaþã este prielnic ºi omului. Fluturii, prin frumuseþea ºi gingãºia lor, constituie o componentã structuralã importantã a peisajului natural ºi seminatural, dar ºi „aparate” de mãsurã a stãrii mediului.

Pe plan european se cheltuiesc sume importante de bani pentru menþinerea populaþiilor ameninþate cu dispariþia ºi recolonizarea zonelor din care acestea au dispãrut în urma intervenþiei nefaste a omului. Muntele Tâmpa, prin caracteristicile geomorfologice, ecologice, floristice ºi faunistice, constituie pentru Europa un unicat, conferind Braºovului o emblemã demnã de invidiat dar mai ales de protejat.

Bibliografie RÁKOSY L., 2003, Lista roºie a lepidopterelor diurne din România (Lepidoptera: Hesperioidea ºi Papilionoidea), Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom. 13(1-4): 9-21. RÁKOSY L., GOIA M. & Z. KOVACS, 2003, Verzeichnis der Schmetterlinge Rumäniens/Catalogul lepidopterelor din România (ediþie bilingvã). Ed. Soc. Lepid. Românã, Cluj-Napoca, 446 pag.

Tabel 2. Speciile de fluturi identificate în rezervaþia Muntele Tâmpa

Explicaþii pentru abrevierile din tabel: f = frecvent, > 20 exemplare/zi; c = comun, 5-20 exemplare/zi; r = rar, 1-4 exemplare/zi; fr = foarte rar, 1-5 exemplare/generaþie; G = generaþie (ex. 2G = 2 generaþii/an)

Foto 30. Pajiºte mezofilã cu substrat calcaros pe Muntele Tâmpa (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 31. Colectarea cu capcana luminoasã (foto: László Rákosy)

Foto 32. Colectarea cu tunul luminos (foto: László Rákosy)

Foto 33. Albãstrelul argintiu (Polyommatus coridon) - femelele sunt mai întunecate (foto: László Rákosy)

Foto 34. Agregare pentru înnoptare la sângeriul inelat (Zygaena carniolica) (foto: László Rákosy)

Foto 35. Albãstrelul Argus (Plebejus argus) - mascul ºi femela (foto: László Rákosy)

Foto 36. Bondocul malvei (Pyrgus malvae) - are un zbor rapid, sãltãreþ (foto: László Rákoy)

Foto 38. Albãstrelul cu cinci puncte (Glaucopsyche alexis) - preferã pajiºti însorite bogate în plante cu flori (foto: László Rákoy)

Foto 37. Albãstrelul mare al cimbriºorului (Maculinea arion) - femela atrage masculul cu ajutorul unor substanþe specifice numite atractanþi sexuali (feromoni) (foto: László Rákosy)

Foto 39. Coenonympha glycerion reprezintã una dintre speciile caracteristice pajiºtilor cu ierburi înalte (foto: László Rákosy)

Foto 40. Boloria selene - larvele se Foto 42. Fluturele coada porumbedezvoltã pe specii de toporaºi (Viola lului (Macroglossum stellatarum) în sp.) (foto: László Rákosy) timpul hrãnirii (foto: László Rákosy)

Foto 41. Marmoratul roºu - (Melitaea didyma) - deºi preferã pajiºtile însorite, poate fi întâlnit ºi în alte medii de viaþã (foto: László Rákosy)

Foto 43. Albãstrelul brun (Aricia agestis) - este caracteristic pajiºtilor formate pe soluri bogate în calcar (foto: László Rákosy)

Foto 44. Scopula decolorata (Fam. Geometridae) - dantele inegalabile, dovada mãiestriei naturii (foto: László Rákosy)

Foto 45. Hecatera bicolorata (Fam. Noctuidae) - adãpostit chiar pe planta cu nectarul cãreia se hrãneºte (foto: László Rákosy)

Foto 46. Anania funebris (Fam. Pyralidae) - important polenizator multor specii de plante joase (foto: László Rákosy)

Foto 47. Codiþa de prun (Satyrium pruni) - pentru eficientizarea strategiei de supravieþuire, fluturele se întoarce cu 180o imediat dupa ce s-a aºezat pe substrat (foto: László Rákosy)

Foto 48. Bondocul cenuºiu (Erinnis tages) - specie comunã cu douã generaþii anuale (foto: László Rákosy)

Foto 49. Coada rândunicii (Papilio machaon) - unul dintre cei mai cunoscuþi ºi mai populari fluturi. Omizile trãiesc pe morcov cultivat, morcov sãlbatic, chimen, º.a. (foto: László Rákosy)

Foto 50. Fluturele negru de ivoriu (Apatura iris) - ºi la aceastã specie difracþia luminii se datoreazã structurii solzilor (foto: László Rákosy)

Foto 51. Coada de sabie (Iphiclides podalirius) - nu trebuie confundat cu coada rândunicii, de care se deosebeºte prin lungimea cozilor, prin desen ºi culoare (foto: László Rákosy)

Foto 52. Fluturele brun de ivoriu (Apatura ilia) - datoritã structurii speciale a solzilor, aripile acestei specii irizeazã spre violet (foto: László Rákosy)

Foto 53. Fluturele mare cu sidef (Argynnis aglaja) - larvele pe Viola sp. (foto: László Rákosy)

Foto 54. Fluturele verzui cu sidef (Argynnis adippe) - larvele pe Viola sp. (foto: László Rákosy)

Foto 55. Fluturele mijlociu cu sidef (Argynnis niobe) - larvele trãiesc pe specii de toporaºi (Viola sp.) (foto: László Rákosy)

Foto 56. Apollo negru (Parnassius mnemosyne) - specie protejatã la nivel naþional ºi european (foto: László Rákosy)

Foto 58. Fluturele urs (Arctia caja) intimideazã agresorul, dezvelindu-ºi brusc aripile posterioare, roºii (foto: László Rákosy)

Foto 57. Callimorpha quadripunctaria - Foto 59. Omida fluturele urs (Arctia deºi relativ frecventã în România, este caja) (Fam. Arctiidae) - cu „blana-i” protejatã prin Directiva Habitate (foto: caracteristicã (foto: László Rákosy) László Rákosy)

Foto 60. Alcis bastelbergi (Fam. Geometridae) - omizile aparþin cotarilor ºi sunt la fel de bine camuflate ca adulþii (foto: László Rákosy)

Foto 61. Odonestis pruni (Fam. Lasiocampidae) - omida polifagã, consumã frunze de foioase ºi pomi fructiferi (foto: László Rákosy)

Foto 62. Iteophaga viminalis (Fam. Noctuidae) - una dintre speciile cele mai comune în pãdurile de pe Tâmpa (foto: László Rákosy)

Foto 63. Dasychira pudibunda (Fam. Lymandriidae) - aºezat pe un trunchi de carpen sau fag, fluturele nu poate fi identificat (foto: László Rákosy)

Foto 64. Lymantria monacha (Fam. Lymandriidae) - antenele masculului (foto: László Rákosy)

Foto 65. Lymantria monacha (Fam. Lymandriidae) - omizile acestei specii pot produce uneori daune pãdurilor (foto: László Rákosy)

Foto 66. Ochi de pãun de zi (Inachis io) - devine de la an la an tot mai rar ºi în România (foto: László Rákosy)

Foto 67. Adela sp. - la aceste specii întâlnim cel mai lungi antene de la fluturi (foto: László Rákosy)

Foto 68. Vulpe micã (Aglais urticae) omida consumând frunza de urzicã (foto: László Rákosy)

Foto 69. Vulpe micã (Aglais urticae) - Foto 71. Fluturele de urzici - Araschfluturii devin din ce în ce mai rari datoritã nia levana - generaþia de varã (foto: reducerii suprafeþelor cu urzici (foto: László Rákosy) László Rákosy)

Foto 70. Spatalia argentina (Fam. Notodontidae) - zboarã în douã generaþii, preferã pãduri relativ uscate ºi calde (foto: László Rákosy)

100

Foto 72. Fluturele de urzici - Araschnia levana - generaþia de primãvarã (foto: László Rákosy)

Avifauna Dan T. IONESCU

Avifauna Tâmpei este relativ bogatã în specii ºi populaþii. Tipurile principale de habitate sunt reprezentate prin pãduri mature de foioase (unde predominã fagul - Fagus sylvatica) caracteristice versantului nordic ºi estic, pãduri de pin negru (Pinus nigra), sub forma unor plantaþii pe versantul sudic ºi pe versantul nordic în prelungirea Tâmpei (ªaua Tâmpei) ºi sectoare de terenuri deschise, cu vegetaþie ierboasã, stâncãrii ce se întâlnesc mai ales pe versanþii nordic ºi estic. Se mai întâlnesc ºi alte tipuri de pãdure plantatã, cu specii precum molidul (Picea abies) ºi laricele (Larix decidua), în prelungirea versantului nordic - ªaua Tâmpei. Pe teritoriul rezervaþiei predominã speciile de pãsãri adaptate pãdurilor, din mai multe ordine sistematice, precum: Falconiiformes, Charadriiformes, Galliiformes, Cuculiformes, Coraciiformes, Piciformes, Apodiformes, Passeriformes (cele mai multe specii aparþin acestui ordin). Din punct de vedere al abundenþei populaþiilor de pãsãri, se constatã cã pe versantul nordic, unde predominã fãgetele sau amestecurile de diverse specii de arbori foioºi, cuibãresc sau se hrãnesc cele mai multe pãsãri. De asemenea, pe verticala versantului nordic, densitatea cea mai mare de pãsãri se înregistreazã în treimea inferioarã, unde pãdurea este maturã sau chiar bãtrânã, cu arbori groºi ºi scorburoºi din speciile Fraxinus excelsior, Acer pseudoplatanus, A. platanoides, Carpinus betulus, Fagus sylvatica etc. Acest sector oferã condiþii excelente de cuibãrit, adãpost ºi hranã pentru majoritatea speciilor de pãsãri arboricole. Deºi versantul sudic este mai sãrac în specii, aici s-a instalat un strat de arbuºti sub etajul dominant al pinilor, fapt ce a favorizat apariþia a numeroase pãsãri iubitoare de subarboret bogat. Cele mai mari densitãþi, ca specii cuibãritoare sau de pasaj, ori ca populaþii ce se hrãnesc în zona Tâmpei, sunt caracteristice pentru: cintezã (Fringilla coelebs), piþigoiul mare (Parus major), piþigoiul de brãdet (Parus ater) (foto 73), pitulicea micã (Phylloscopus collybita), sturzul cântãtor (Turdus philomelos), cocoºarul (Turdus pilaris), botgrosul (Coccotharaustes coccothraustes), mugurarul (Pyrrhulla pyrrhulla) etc.

101

Foto 73. Pitigoiul de brãdet - Parus ater (foto: Bogdan Sulicã)

Foto 75. Ciocãnitoarea cu trei degete - Picoides tridactylus (foto: Pilbáth G. Attila)

Foto 74. Ciuf de pãdure - Asio otus (foto: Alin David)

Foto 76. Sfrâncioc roºiatic - Lanius collurio (foto: Oliviu G. Pop)

102

Foto 79. Rândunicã - Hirundo rustica (foto: Alin David) Foto 77. Mierlã - Turdus merula (foto: Alin David)

Foto 80. Silvie cu cap negru - Sylvia atricapilla, juvenili în cuib (foto: Alin David)

Foto 78. Florinte - Carduelis chloris, Foto 81. Vânturel roºu - Falco tinnunculus, cuib cu ouã (foto: Alin David) cuib cu ouã (foto: Alin David)

103

104

Speciile de pãsãri identificate în Rezervaþia Muntele Tâmpa

105

106

107

108

Legenda C - specie clocitoare; P - specie de pasaj; I - specie oaspete de iarnã. Abundenþa - numãrul perechilor clocitoare sau numãrul maxim de indivizi identificaþi la o ieºire în teren pentru speciile de pasaj sau de iarnã. Interes conservativ local - în cazul clocitoarelor, sunt acele specii ameninþate sau în regres în zona cercetatã ori legate de un habitat restrictiv/caracteristic ariei studiate; în cazul neclocitoarelor (pasaj sau oaspeþi de iarnã) sunt acele specii care trebuie protejate în mod deosebit în zona cercetatã datoritã abundenþei crescute ºi chiar concentrãrii unui mare numãr de indivizi (de regulã se includ în aceastã categorie pãsãrile de interes conservativ pe plan european sau global). Directiva Pãsãri a Consiliului Europei - EC Birds Directive (79/409/EEC 94/C241/08 din 29 august 1994. I - anexa I a directivei, se referã la speciile la care se impun mãsuri de conservare a habitatelor pentru a se asigura supravieþuirea ºi reproducerea în aria de distribuþie. Categoria SPEC - clasificare europeanã a pãsãrilor în funcþie de arealul lor de rãspândire ºi de prioritãþile de conservare: 1 - specie care necesitã protecþie la nivel global fiind ameninþatã la nivel global; 2 - specie concentratã în Europa ºi cu un statut de conservare nefavorabil; 3 - specie neconcentratã în Europa dar cu un statut de conservare nefavorabil; 4 - specie concentratã în Europa dar cu un statut de conservare favorabil. Statutul European de Ameninþare - European Threat Status: S - specie în securitate; L - specie localizatã; D - specie în declin; R - specie rarã; V - specie vulnerabilã; E - specie ameninþatã; LW - specie cu cartiere de iernare localizate. ● - directive ºi clasificãri dupã Tucker & Evans, 1997

Importanþa Muntelui Tâmpa pentru speciile de pãsãri rezultã în primul rând din existenþa unor populaþii clocitoare ale speciilor cuprinse în: - anexa I a Directivei Pãsãri (79/409/CEE), directivã la care România este parte semnatarã ºi pe care are obligaþia sã o punã în practicã ca þarã membrã a Uniunii Europene;

109

- în diferite categorii de vulnerabilitate ºi de conservare pe plan european sau chiar global (conform prezentãrilor din legenda tabelului, incluse în Categoria SPEC ºi în evaluarea „European Threat Status”). Dintre aceste specii, cele mai reprezentative în acest sens ºi de importanþã conservativã, sunt: - Bonasa bonasia, specie clocitoare în ecosistemele forestiere ale Tâmpei, preferând pãdurile de foioase cu subarboret ºi în special cu alun (Corylus avelana). Datoritã turismului dezorganizat ºi deranjului, specia probabil va dispãrea din perimetrul Tâmpei în anii urmãtori; - Bubo bubo, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Specia a fost semnalatã încã din secolul al IXI-lea ca pasãre clocitoare pe Tâmpa ºi chiar în zidul de apãrare al cetãþii. În prezent populeazã stâncãriile de calcaroase de pe versanþii nordic, estic ºi sudic al Tâmpei, dar o pereche a încercat sã cloceascã ºi în cariera de calcar de pe Dealul Melcilor. Populaþia este stabilã ºi necesitã o protecþie mai eficientã împotriva deranjului. Hrana este asiguratã mai ales de habitatele antropice sau antropizate perimetrale Tâmpei, respectiv marginile cartierelor din Rãcãdãu; - Aegolius funereus, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Preferã pentru cuibãrit ºi ca teritoriu de hrãnire, versantul nordic al Tâmpei ºi mai ales habitatele de pãdure compactã de rãºinoase, respectiv plantaþiile de pin negru, pin silvestru, molid ºi larice de pe ªaua Tâmpei. Nu au fost identificaþi factori perturbatori semnificativi pentru aceastã specie; - Strix uralensis, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Cuibãreºte mai ales în pãdurile compacte de fag ºi în pãdurile de amestec ºi de rãºinoase de pe versanþii nordic ºi de pe ªaua Tâmpei. Cuibãritul speciei pe Tâmpa nu este constant ºi datoritã presiunii antropice prin deranj ºi doborârea arborilor foarte groºi ºi bãtrâni este posibl ca aceasta sã pãrãseascã zona în anii urmãtori; - Glaucidium passerinum, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Habitatul ºi stabilitatea speciei în teritoriu sunt identice cu ale speciei Aegolius funereus; - Picus canus, specie cuibãritoare, cu efective de 4- 6 perechi. Preferã treimea inferioarã a Tâmpei, mai ales versantul nordic ºi sudic, unde coboarã frecvent pentru hranã ºi chiar cuibãrit. Este necesarã conservarea arborilor groºi, bãtrâni, scorburoºi ºi uscaþi total sau parþial; - Tyto alba, a cuibãrit pânã de curând în ruinele cetãþii Braºovului, de sub Tâmpa, preferând „Bastioanele”. Probabil, datoritã deranjului ºi refacerii zidului de apãrare al vechii cetãþi a dispãrut ca pasãre clocitoare. Cu toate acestea, în viitor, poate cuibãri în zonã dacã rãmân sectoare de ruine ale cetãþii;

110

- Dryocopus martius, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Cuibãreºte pe versantul nordic ºi sudic, mai ales pe ªaua Tâmpei, în pãduri de fag sau rãºinoase. Este necesarã conservarea arborilor groºi, bãtrâni, scorburoºi ºi uscaþi total sau parþial; - Picoides tridactylus (foto 75), specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Este valabil comentariul speciei precedente; - Dendrocopos leucotos, specie cuibãritoare, cu efective de 1-2 perechi. Preferã pãdurile bãtrâne/mature de fag, însã se observã ºi în cele de amestec sau de rãºinoase. Locurile de cuibãrit sunt plasate pe oricare din versanþi. Este necesarã conservarea arborilor groºi, bãtrâni, scorburoºi ºi uscaþi total sau parþial; - Ficedula parva, F. albicollis, specii cuibãritoare, cu efective de 3- 6 perechi. Cuibãresc în fãgetele de pe versanþii nordic ºi estic. Cuiburi ale speciei F. albicollis au fost identificate ºi în plantaþia de pin de pe versantul sudic. Este necesarã conservarea arborilor groºi, bãtrâni, scorburoºi ºi uscaþi total sau parþial; - Lanius collurio (foto 76), specie cuibãritoare, cu efective de pânã la 15 perechi. Preferã habitatele deschise, cu arbori izolaþi ºi tufe din sectoarele lizierei pãdurii, pe toþi versanþii Tâmpei, dar mai ales pe cel sudic. Este necesarã conservarea tufelor ºi mai ales a mãceºului. Importanþa Muntelui Tâmpa pentru pãsãri rezultã ºi din faptul cã pe o suprafaþã relativ micã, s-au identificat peste 110 specii de pãsãri. Structura arboretelor, cu suprafeþe de arbori maturi sau bãtrâni, cu pãduri compacte de fag, amestecuri de foioase ºi plantaþii de rãºinoase (pin, molid, larice), cu subarboret bogat pe treimea inferioarã a versanþilor, reprezintã habitate variate ºi deosebit de atractive pentru numeroase specii de pãsãri. Prezenþa zonei periurbane ce înconjoarã Tâmpa constituie de asemenea un factor important în dispersia pãsãrilor, multe dintre ele frecventând ºi livezile sau spaþiile verzi din cartierele limitrofe.

Bibliografie BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., SINGER A., YETTERSTRÖM D. & MUNTEANU D., (versiunea în limba românã), 1999, Pãsãrile din România ºi Europa, determinator ilustrat, Octopus Publ. Group Ltd. POP O.G., IONESCU D.T. & FURNICÃ R., 2006, Pãsãri din Parcul Naþional Piatra Craiului/Birds of Piatra Craiului National Park, Ed. Universitãþii Transilvania, Braºov.

111

Fauna de mamifere ºi alte vertebrate George PREDOIU

În ultimele decenii, odatã cu intensificarea proceselor de dezvoltare ºi pãtrunderea activitãþilor umane din ce în ce mai adânc în inima naturii, fauna sãlbaticã a muntelui Tâmpa ºi a împrejurimilor sale este supusã unei puternice influenþe din partea activitãþilor umane, fiind semnalate procese interesante din punct de vedere etologic (cazul urºilor din zona Rãcãdãu). În insulele stepice localizate pe versantul sudic al muntelui Tâmpa se gãsesc încã specii caracteristice climatelor calde ºi însorite. Astfel, în zonã sunt semnalate exemplare de viperã comunã (Vipera berus), una dintre cele trei specii de vipere prezente în România. Masculul acestei specii prezintã fenomenul de melanism (foto 87), având o culoare mai închisã. De asemenea, în zonã se gãseºte ºi guºterul (Lacerta viridis), o altã specie caracteristicã zonelor însorite, care urcã în România în zonele montane pânã la altitudini de 1700 m (foto 85). Datoritã faptului cã cele douã specii au o prezenþã insularã pe muntele Tâmpa (numai în zonele însorite ºi cu stâncãrii de pe versantul sudic), ambele sunt periclitate de activitãþile umane, mai ales de acele activitãþi care vizeazã colectarea exemplarelor ºi deranjarea habitatelor specifice. Astfel, numãrul exemplarelor din ambele specii s-a redus considerabil în ultimele decenii, fiind necesare mãsuri active de protecþie a lor. Pe lângã speciile menþionate mai sus, în zonã este prezentã ºi o specie care prin salturile de 4-5 m, deplasarea rapidã în teren ºi modul de hrãnire atrage de multe ori atenþia vizitatorilor, în special a copiilor. Este vorba de veveriþã (Sciurus vulgaris), care îºi gãseºte adãpost în scorburile din pãdurile de foioase de pe cuprinsul versanþilor Tâmpei, dar, uneori, ºi în podurile caselor din împrejurimi (foto 84). În pãdurile de foioase de pe Tâmpa, în scorburile copacilor, în cuiburile pãrãsite de pãsãrile rãpitoare sau chiar în cele pãrãsite de veveriþe este semnalat jderul de copac (Martes martes), care este o specie nocturnã, întâlnitã destul de frecvent ºi în zona adiacentã Muntelui Tâmpa, mai ales în zona centrului vechi al Braºovului. Ursul brun (Ursus arctos) este o specie cu o evoluþie interesantã în perimetrul sitului Natura 2000 Tâmpa. Astfel, în lucrãrile de specialitate din trecut (Morariu I. & al., 1966) ursul brun este prezentat ca o specie semnalatã rar pe Tâmpa, mai ales în perioada de toamnã, când exista fructificaþie abundentã a speciilor de foioase. În ultimele douã decenii, dupã construirea ansamblului de

112

locuinþe din cartierul Rãcãdãu, prezenþa urºilor în zonã a fost semnalatã din ce în ce mai des, fiind înregistrate cazuri în care stâncãriile din partea de vest au fost utilizate ca zone de iernare de cãtre exemplare de urs brun. De aceea, în momentul actual se considerã cã ursul brun este o specie cu prezenþã permanentã în zonã (foto 82). Acest fapt nu este însã benefic nici pentru urs ºi nici pentru oameni, în zonã înregistrându-se în ultimii ani incidente mortale. De aceea, este necesar ca, în viitor, managementul rezervaþiei sã cuprindã mãsuri specifice care sã previnã prezenþa permanentã a ursului în zonã prin limitarea accesului urºilor la deºeurile menajere ºi monitorizarea atentã a zonei. Pe lângã ursul brun, în zonã este semnalat în mod sporadic ºi râsul (Lynx lynx), mai ales la extremitatea vesticã a rezervaþiei (foto 83). Astfel, râsul utilizeazã stâncãriile din zonã ca puncte de observaþii ºi de monitorizare a prãzii (iepuri, cãprior, etc.), dar ºi ca locuri de demarcare a teritoriului sãu. Spre deosebire de urs, în cazul râsului nu au fost semnalate incidente legate în mod direct de oameni, de aceea considerãm cã prezenþa speciei constituie un element de atracþie al zonei. Alãturi de râs, în zonã este semnalatã prezenþa sporadicã a pisicii sãlbatice (Felis silvestris), care utilizeazã ecosistemele forestiere ºi periurbane din zonã ca loc de vânãtoare. În unele perioade, pisica sãlbaticã a avut o prezenþã permanentã în zona Tâmpei (Popescu, 2008). Asigurarea liniºtii în habitatele forestiere de pe Tâmpa, precum ºi prezenþa speciilor pradã reprezintã condiþii obligatorii pentru localizarea permanentã a pisicii sãlbatice pe Tâmpa. Tot cu prezenþã sporadicã, în zonã sunt semnalate exemplare izolate de cãprior (Capreolus caprelous) sau de cerb (Cervus elaphus), care utilizeazã poienile ºi zonele deschise pentru hrãnire. Existenþa activitãþilor umane în zona Tâmpei limiteazã mult prezenþa acestor specii de cervide care preferã zonele mai liniºtite din împrejurimi. Datoritã prezenþei umane intense, precum ºi a influenþei generate de zona urbanã a Braºovului, lupul (Canis lupus) evitã zona Tâmpa, aceasta reprezentând limita nord - esticã a teritoriului haitei de lupi care se gãseºte în zona masivului Postãvaru - valea Timiºului. Dintre amfibieni menþionãm prezenþa salamandrei (Salamandra salamandra) (foto 86), iar dintre reptile mai semnalãm ºopârla de tufiºuri (Lacerta agilis), ºopârla de ziduri (Podarcis muralis) ºi nãpârca (Anguis fragilis). Alte specii de mamifere întâlnite în Rezervaþia Muntele Tâmpa sunt ariciul (Erinaceus concolor), cârtiþa (Talpa europaea) ºi porcul mistreþ (Sus scrofa).

113

Foto 82. Pui de urs - Ursus arctos, în zona bârlogului (foto: Ramon Jurj)

Foto 83. Râs - Lynx lynx (foto: George Predoiu)

114

Foto 84. Veveriþã - Sciurus vulgaris (foto: Cosmin Manci)

Foto 86. Salamandrã - Salamandra salamandra (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 85. Guºter - Lacerta viridis (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 87. Viperã - Vipera berus, mascul (foto: Lucian Pârvulescu)

115

Trasee ecoturistice în rezervaþia Muntele Tâmpa Marius DANCIU, Oliviu G. POP

Rezervaþia Muntele Tâmpa este strãbãtutã de numeroase drumuri ºi poteci turistice (fig. 7). Prezentãm în contiuare patru trasee turistice atractive, pentru cei doritori sã admire flora acestui munte. Traseu 1. Aleea de sub Tâmpa (Bastionul Þesãtorilor) - ªaua Tâmpei Vârful Tâmpa Punctul de pornire se aflã în apropiere de Bastionul Þesãtorilor. Traseul strãbate apoi, la baza versantului, o pãdure de fag cu mult arþar ºi, pe alocuri, paltin ºi pin plantat. În stratul arbuºtilor abundã socul, iar iedera (Hedera helix) se întinde nu numai pe trunchiul arborilor, ci ºi pe unele suprafeþe stâncoase. În stratul ierbos se remarcã, pe alocuri, saschiul (Vinca minor), alãturi de care abundã jalea cleioasã (Salvia glutinosa), bãlbisa (Stachys sylvatica), pochivnicul (Asarum europaeum), pãiuºul (Festuca drymeja) ºi unele specii de rogoz cum este Carex digitata. Ocazia unui popas o oferã o micã poianã cu o frumoasã deschidere cãtre ªcheii Braºovului ºi centrul vechi al oraºului. Urmeazã un urcuº abrupt ce trece printr-o plantaþie din pin ºi larice. Pe la jumãtatea versantului, se ajunge la o ramificaþie lateralã spre N-NE, cunoscutã sub denumirea de „Drumul Cavalerilor”, ce urmeazã destul de riguros curba de nivel, intersectând, în final, „Drumul Serpentinelor”. Parcurgând „Drumul Cavalerilor”, la umbra unei pãduri constituitã în principal din fag, se vor remarca exemplare numeroase de pupezele (Lathyrus vernus) cu flori purpurii pânã la albastre-liliachii; pe unele porþiuni mai abrupte, mai ales dinspre jumãtatea superioarã a versantului apare ºi paltinul ºi, în stratul ierbos, limba cerbului (Asplenium scolopendrium). Vizitatorul care va continua însã urcuºul, fãrã a se abate pe „Drumul Cavalerilor”, va strãbate, în conti-nuare, o porþiune stâncoasã cu câteva serpentine, într-un arboret cu mult fag, unde pot fi admirate ºi unele orhidee cu prezenþã sporadicã: cãpºunica (Cephalanthera damasonium), mlãºtiniþa (Epipactis atrorubens), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia), trânjii (Neottia nidus-avis). Se ajunge în ªaua Tâmpei, prilej pentru o scurtã odihnã, întrucât, indiferent de vârstã, turistul va fi tentat sã strãbatã cât mai curând urmãtoarea porþiune a traseului, atras fiind de vârful Tâmpei (954,8m). Urcuºul duce printr-o pajiºte stâncoasã, presãratã primãvara cu unele specii cu flori aspectuoase, în diferite culori: dediþeii (Pulsatilla montana), laptele cucului (Euphorbia epithymoides), cinci degete (Potentilla cinerea), ceapa ciorii (Ornithogalum ortophyllum) etc. Ultima porþiune a traseului trece pe la marginea unui arboret cu carpen,

116

fag º.a., în al cãrui strat ierbos abundã primãvara vioreaua (Scilla bifolia), brebeneii (Corydalis solida), floarea paºtelui (Anemone nemorosa ºi A. ranuculoides), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) ºi o interesantã plantã carpato-balcanicã din familia rosaceelor, numitã Waldsteinia geoides. Versantul stâncos dinspre centrul vechial Braºovului este în mare parte inaccesibil ºi adãposteºte multe plante de interes ºtiinþific ºi conservativ: o specie endemicã de cimbriºor (Thymus comosus), un scoruº cu areal mediteranean (Sorbus graeca), clopoþeii (Campanula carpatica), un mãceº cu ghimpii deºi ºi flori albe (Rosa pimpinellifolia) º.a. Vârful Tâmpei oferã privirii o largã deschidere înspre culmile montane ce mãrginesc Depresiunea Braºovului, profunzimea ºi frumuseþea panoramei fiind deosebite în zilele cu clar atmosferic. Este impresionantã, de asemenea, ºi priveliºtea oferitãde oraºul aºternut la poalele Tâmpei. Traseu 2. Aleea de sub Tâmpa – Drumul Serpentinelor – Vârful Tâmpa (triunghi roºu) Cel mai cunoscut ºi mai uºor ºi, de aceea, preferat de turiºtii braºoveni ºi strãini este traseul Drumul Serpentinelor. Particularitatea, care dã farmec acestui traseu, este legatã de faptul cã fiecare serpentinã parcursã amplificã treptat, acolo unde deschiderea în arboret o permite, priveliºtea oraºului vechi. Existã douã locuri de pornire care converg în traseul unic: unul aflat în spatele staþiei de teleferic, iar celãlalt la câteva sute de metri mai spre nord. Înspre poale, arboretul este constituit din exemplare cu creºtere viguroasã, de fag, paltin, arþar, frasin ºi ulm. Treptat, declivitatea se accentueazã, fãrã ca acest lucru sã fie prea intens resimþit de turist, datoritã numãrului mare de serpentine, însã creºterea arborilor este compartiv mai redusã. În stratul ierbos se întâlnesc breiul (Mercurialis perennis), pãiuºul (Festuca drymeja), toporaºii de pãdure (Viola reichenbachiana) º.a., iar în jumãtatea superioarã a versantului gãsesc condiþii favorabile crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), omagul cu flori galbene (Aconitum lasianthum) ºi exemplare devenite, datoritã culegerii, extem de rare de ghiocel (Galanthus nivalis). Serpentinele se terminã într-o micã ºa, de unde se poate ajunge, urmând direcþa N-NE, la staþia de telecabinã ºi restaurantul Panoramic. Pe direcþia S-SE se poate urma, pe curba de nivel, poteca ce se terminã într-o micã terasã sau se poate continua, urcând, drumul de creastã. De pe terasã poate fi admiratã panorama oraºului, de aceea locul este numit Belvedere. Peretele abrupt de deasupra terasei oferã condiþii bune de vegetaþie unor specii endemice de stâncãrie: ovãsciorul (Helictotrichon decorum),

117

cimbriºorul (Thymus comosus), clopoþeii (Campanula carpatica), barba ungurului (Dianthus spiculifolius) º.a. Dacã se va continua drumul de creastã, pe direcþia S-SE, vizitatorul va rãmâne impresionat de bogãþia covorului vegetal din perioada de primãvarã, unde florile albastre de crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) ºi viorea (Scilla bifolia), alterneazã cu unele albe de floarea paºtelui (Anemone nemorosa) ºi gãinuºi (Isopyrum thalictroides), unele galbene de floarea paºtelui (Anemone ranunculoides) ºi laptele pasãrei (Gagea sp.) ºi unele mov de brebeni (Corydalis solida), mierea ursului (Pulmonaria officinalis). Traseu 3. Aleea de sub Tâmpa - Treptele lui Gabony – Panoramic Vârful Tâmpa Se porneºte din dreptul magazinului universal „Star” ºi pieþei agroalimentare, parcurgând, mai întâi, treptele ce duc la aleea de sub Tâmpa. Urcând uºor înspre NE, vom depãºi, pe traseu, cele trei serpentine, ajungând în final deasupra ºeii dintre Tâmpa ºi Dealul Melcilor, la baza Treptelor lui Gabony. Reabilitarea infrastructurii acestui traseu, amenajarea ºi reconstrucþia treptelor distruse din traseul iniþial, cu respectarea întocmai a elementelor de arhitecturã veche, au constituit elemente importante în cadrul proiectului de reabiltare, protecþie ºi conservare a biodiversitãþii ariei protejate Muntele Tâmpa, realizat de cãtre R. P. L. P. Kronstadt R. A. în anul 2008. La obârºia „treptelor” se aflã un fãget cu mult arþar, paltin ºi frasin, iar în stratul ierbos atrag atenþia crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) ºi pana zburãtorului (Lunaria rediviva), însoþite, pe alocuri, de limba cerbului (Asplenium scolopendrium), ºi de brusturul negru (Symphytum cordatum) . Strãbãtând scãrile prin urcuºul abrupt din pãdure, se ajunge, cu oarecare efort, la creastã. Sub creastã, pe versantul însorit dinspre Valea Cetãþii, se întâlnesc poieni stepice de calcare cu mult rogoz pitic (Carex humilis), alãturi de care apar dispersate specii protejate, cum sunt capul ºarpelui (Echium maculatum), nemþiºorii (Delphinium fissum), zambila sãlbaticã (Hyacinthella leucophaea) º.a. Stepele calcofile sunt bordurate de o vegetaþie ierboasã cu mult ciocul berzei (Geranium sanguineum) ºi, pe alocuri, cu frãsinel (Dictamnus albus). Între pãdure ºi pajiºte se mai interpune ºi o bandã mai mult sau mai puþin latã de vegetaþie arbustivã cu mult pãducel (Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), mojdrean (Fraxinus ornus), mãceº (Rosa canina) ºi, pe alocuri, cununiþã (Spiraea ulmifolia ºi S. crenata) º.a. Pe partea dinspre oraºul vechi, traseul de creastã oferã privirii o pãdure din fag ºi carpen, alãturi de care apar dispersate teiul (Tilia cordata) ºi cireºul sãlbatic (Cerasus avium). În stratul ierbos se abundã primãvara brebeneii

118

(Corydalis solida), floarea paºtelui (Anemone nemorosa ºi A. ranuculoides), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica),gãinuºile (Isopyrum thalictroides), iar vara crinul de pãdure (Lilium martagon), iarba moale (Stellara holostea), sânzienele de pãdure (Galium schultesii) º.a. La parcurgerea traseului atrag atenþia panorama dinspre cartierul Valea Cetãþii ºi frumoasa deschidere înspre Depresiunea Braºovului. Drumul pe creastã duce la restaurantul Panoramic ºi staþia de teleferic. Înspre sud, acesta se va intersesecta cu traseul ce vine de pe „Drumul Serpentinelor”, putându-se ajunge, în continuare, pe Vârful Tâmpa (954,8m altitudine). Traseu 4. Rãcãdãu - La Iepure - ªaua Tâmpei - Vf. Tâmpa Urcând spre Tâmpa din strada Dobrogeanu Gherea, în dreptul ºeii ce separã muntele de Dealul Melcilor, se poate ajunge la poteca ce înconjoarã, pe curba de nivel, o mai mare parte a rezervaþiei. Pe potecã, spre vest, drumul duce la Treptele lui Gabony, întâlnind traseul 3, însã dacã se va urma direcþia esticã, vizitatorul va putea strãbate un itinerar amplasat în cea mai mare parte pe versantul rãsãritean al Tâmpei. Este traseul cel mai uºor, dar covorul vegetal este mai puþin interesant, constituit în principal din plantaþii de pin, prin care s-au mai pãstrat martori din pãdurea naturalã: carpen, fag, tei, cireº etc. Urcuºul este la început foarte domol ºi strãbate baza versantului, imediat mai sus de cartierul Valea Cetãþii. Odatã ajunºi deasupra porþiunii terminale, din amonte, a cartierului, se va putea urma, continuând înainte spre sud prin pãduri de fag ºi brad ºi ieºind din rezervaþie, un traseu foarte accesibil ce duce spre locul de picnic numit La Iepure. Spre dreapta însã, se abate un drum forestier care urcã prin serpentine largi pânã în ªaua Tâmpei, intersectând traseul 1.

119

Foto 88. Cetatea Braºovului, vedere de pe versantul vestic al Tâmpei (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 89. Cartierul „Valea Cetãþii”, vãzut din mijlocul tufãriºurilor de pe versantul estic (foto: Oliviu G. Pop)

120

Foto 90. Centrul vechi al Braºovului, vedere de pe versantul vestic al Tâmpei (foto: Oliviu G. Pop)

Foto 91. Turiºti în ªaua Tâmpei (foto: Oliviu G. Pop)

121

Figura 7. Harta turisticã a Rezervaþiei Naturale Muntele Tâmpa (Dragoº Coman)

122

Repere pentru managementul rezervaþiei Muntele Tâmpa Oliviu G. POP

Pe baza informaþiilor colectate din teren, referitoare la flora, fauna ºi habitatele zonei, a consultãrii cu administratorul rezervaþiei ºi a experienþei din alte arii protejate, am elaborat câteva recomandãri care pot fi utile pentru managementul Rezervaþiei Muntele Tâmpa. Ideile prezentate mai jos, pot fi dezvoltate ºi rafinate, în vederea includerii lor în planul de management ºi în regulamentul de vizitare ºi funcþionare al rezervaþiei.

Ce este un plan de management al unei rezervaþii ? În conformitate cu principiile moderne ale conservãrii naturii, planul de management trebuie sã integreze interesele de conservare a biodiversitãþii cu cele de dezvoltare socio-economicã ale comunitãþilor locale din raza de acþiune a ariei protejate, þinând cont totodatã de trãsãturile tradiþionale, culturale ºi spirituale specifice zonei. Necesitatea realizãrii unui plan de management, care sã fie aplicat cu rigurozitate în teren, este din ce în ce mai mare, în condiþiile în care presiunea antropicã asupra zonelor naturale se aflã în continuã creºtere. Lipsa unei coordonãri a tuturor activitãþilor care se desfãºoarã pe cuprinsul rezervaþiei, a eforturilor ºi acþiunilor de conservare, poate duce la acþiuni dispersate, cu eficienþã redusã ºi la pierderi semnificative din punctul de vedere al biodiversitãþii ºi peisajului rezervaþiei. Planul de management al rezervaþiei trebuie sã reprezinte un document de referinþã, pentru planificarea tuturor activitãþilor legate de aceasta. Recomandãrile de management au fost grupate pe mai multe teme, fiecare temã având un obiectiv final.

1. Tema - BIODIVERSITATE ªI PEISAJ Obiectiv: Menþinerea intactã a populaþiilor speciilor de florã ºi faunã, a habitatelor, elementelor geomorfologice, geologice ºi a trãsãturilor caracteristice ale peisajului natural ºi antropic.

123

Acþiuni: ● menþinerea în pãdure a arborilor bãtrâni ºi scorburoºi, ca adãpost pentru speciile de pãsãri, lilieci ºi insecte; ● menþinerea în pãdure a arborilor doborâþi, ca loc de viaþã pentru numeroase specii de nevertebrate ºi ciuperci; ● interzicerea colectãrii de cãtre turiºti a speciilor de florã ºi faunã; ● restricþionarea totalã a accesului turiºtilor în anumite zone cu mare concentraþie de specii protejate, sensibile la impactul antropic; ● semnalizarea zonelor cu populaþii bogate de specii protejate, prin mici panouri de avertizare ºi crearea unor „Microrezervaþii de florã”. În prezent, au fost desemnate cinci astfel de microrezervaþii, cu suprafeþe cuprinse între 1-10 ha, semnalizate prin panouri informative, montate în teren de cãtre administratorul ariei R. P. L. P. Kronstadt R. A. Panourile conþin imagini ºi informaþii despre speciile ºi habitatele protejate din cuprinsul microrezervaþiei ºi au un design prietenos, fiind bine integrate în peisaj; ● crearea unui sistem de monitorizare a biodiversitãþii ºi a succesului acþiunilor de management, bazat pe indicatori biologici ºi realizarea unei monitorizãri permanente a stãrii rezervaþiei, urmatã de adaptarea mãsurilor de management în funcþie de rezultatele obþinute; ● identificarea ºi cartarea arealelor ºi a zonelor de refugiu ale speciilor de interes european, naþional ºi local iar unde este cazul, protejarea zonelor vulnerabile de cuibãrit ale speciilor importante de pãsãri; ● inventarierea ºi cartarea zonelor degradate care necesitã lucrãri de reconstrucþie ecologicã ºi efectuarea de lucrãri corespunzãtoare, în special de-a lungul traseelor turistice; ● realizarea unor acþiuni de management activ al habitatelor ºi speciilor, atunci când acestea sunt necesare. Aceste mãsuri sunt importante, în special pentru menþinerea ºi îmbunãtãþirea stãrii de conservare a unor specii de interes naþional ºi european. Cel mai probabil, în viitor vor fi necesare acþiuni de eliminare a plantaþiei de pini de pe versantul sud-estic, pentru a permite reinstalarea habitatelor naturale iniþiale precum ºi eliminarea tufãriºurilor de corcoduº sãlbãticit, care tind sã invadeze pajiºtea xerofilã de pe acelaºi versant.

2. Tema - TURISM ªI RECREERE Obiectiv: Crearea de oportunitãþi pentru un turism civilizat, în scopul limitãrii impactului negativ al acestuia asupra mediului înconjurãtor ºi promovarea ecoturismului.

124

Acþiuni: ● realizarea ºi implementarea strategiei de turism a rezervaþiei; ● asigurarea unei infrastructuri corespunzãtoare turismului (trasee turistice amenajate, locuri de popas amenajate, puncte de informare etc.). Administratorul ariei R. P. L. P. Kronstadt R. A., a reabilitat în anul 2008 principalele trasee turistice, refãcând în totalitate „Treptele lui Gabony” ºi drumul forestier de acces spre vârful Tâmpei; ● dirijarea accesului turistic în rezervaþie în funcþie de interesele de conservare a acestei arii; ● limitarea accesului turiºtilor numai pe potecile marcate; ● amplasarea oricãrei amenajãri turistice noi, este obligatoriu sã se se realizeze numai dupã efectuarea în prealabil a unor studii, care sã demonstreze ca noile amenajãri nu pericliteazã în nici un fel integritatea rezervaþiei; ● acþiuni de colectare a deºeurilor, în vederea reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului; ● eficientizarea managementului deºeurilor, prin montarea unor pubele cu un design integrat în mediu. În acest caz este obligatoriu ca pubelele sã fie golite în fiecare searã, în timpul sezonului turistic, pentru ca deºeurile sã nu atragã urºii gunoieri. De asemenea, este necesarã instituirea unui sistem drastic de supraveghere ºi amendare a turiºtilor care lasã deºeuri în rezervaþie; ● interzicerea montãrii corturilor pe întreg teritoriul rezervaþiei; ● interzicerea aprinderii focului în oricare punct al rezervaþiei. Considerãm cã nu este necesarã amenajarea unor locuri speciale pentru aprinderea focului, pentru a preveni incendiile; ● organizarea unui turism specializat cu ghid, pe diverse domenii (ornitologic, botanic, silvic, geologic etc.); ● monitorizarea turismului.

3. Tema: CONªTIENTIZARE PUBLICÃ ªI EDUCAÞIE ECOLOGICÃ Obiectiv: Informarea publicului ºi schimbarea atitudinii ºi comportamentului vizitatorilor prin conºtientizare; îmbunãtãþirea atitudinii comunitãþii locale ºi a factorilor de decizie faþã de valorile rezervaþiei prin informare, conºtientizare ºi consultare. Acþiuni: ● elaborarea unei strategii de educaþie ecologicã ºi conºtientizare publicã; ● montarea ºi întreþinerea panourilor informative ºi a plãcuþelor de avertizare;

125

● realizarea în permanenþã a unor acþiuni de conºtientizare publicã prin

intermediul mass-mediei locale; ● dezvoltarea unui program de educaþie ecologicã în ºcoli, în parteneriat cu Inspectoratul ªcolar Judeþean; ● elaborarea unui manual de educaþie ecologicã pentru elevi, în care cunoºtinþele despre florã ºi faunã sã se îmbine cu noþiuni de educaþie ecologicã. Noþiunile prezentate în manual pot fi exemplificate în teren în timpul unor excursii cu ghid; ● înfiinþarea unui traseu educativ (eventual corelat cu manualul de educaþie ecologicã), materializat în teren prin 5-10 panouri informative, plasate de-a lungul unui traseu reprezentativ pentru noþiunile care se doresc a fi prezentate ºcolarilor; ● implicarea elevilor în activitatea de ecologizare, sperând ca, pe viitor, acestã activitate sã fie din ce în ce mai puþin necesarã, datoritã rezultatelor acþiunilor de management. Corelarea ecolgizãrii cu alte activitãþi educative (lecþii în naturã, concursuri, expoziþii) este obligatorie; ● realizarea unor acþiuni diverse care sã ofere localnicilor posibilitatea de a participa la activitãþile rezervaþiei: igienizare, refacere trasee, panouri, etc. ● organizarea de întâlniri de lucru cu administraþiile publice locale ºi reprezentanþii societãþii civile, pentru informãri reciproce; ● promovarea imaginii rezervaþiei prin participarea personalului responsabil cu administrarea acesteia, la manifestãri naþionale, internaþionale ºi conferinþe de presã; ● realizarea ºi actualizarea unei pagini de internet a rezervaþiei; ● organizarea de evenimente, cum ar fi ziua rezervaþiei ºi alte activitãþi dedicate Muntelui Tâmpa; ● întâlniri cu comunitatea localã, comunitatea ºtiinþificã, pentru promovarea imaginii ºi valorilor rezervaþiei; ● monitorizarea impactului procesului de conºtientizare publicã.

4. Tema: MANAGEMENTUL REZERVAÞIEI Obiectiv: Gospodãrirea rezervaþiei va asigura resursele umane, financiare ºi fizice necesare atingerii obiectivelor planului de management, obþinând în acelaºi timp recunoaºterea localã, naþionalã ºi internaþionalã. Acþiuni: ● alocarea de personal permanent în funcþie de necesitãþile de aplicare ale planului de management;

126

● completarea personalului permanent, atunci când este cazul, cu angajaþi

temporari sau cu voluntari; ● crearea infrastructurii de administrare; ● îmbunãtãþirea permanatã a nivelului de calificare a personalului rezervaþiei; ● materializarea limitelor rezervaþiei în teren ºi menþinerea acestora; ● identificarea de surse de autofinanþare ºi atragerea unor noi surse de finanþare; ● elaborarea ºi implementarea planurilor de lucru anuale bazate pe planul de management; ● elaborarea unui regulament de funcþionare al rezervaþiei; ● elaborarea unui plan de monitorizare a eficienþei acþiunilor de management pentru protejarea florei, faunei ºi habitatelor rezervaþiei, ºi includerea activitãþilor de monitorizare, cu caracter obligatoriu, în planul general de management al rezervaþiei.

Bibliografie POP O.G., 2005, Biodiversity Monitoring Plan for Piatra Craiului National Park, Ed. Univ. Transilvania, Braºov. *** Planul de Management al Parcului Naþional Piatra Craiului, Administraþia Parcului Naþional Piatra Craiului.

127

Bibliografie generalã

BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN N., 1980, Munþii Postãvaru, Ghid turistic, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN, N., 1984, Poiana Braºov-Petit Guide Touristique, Ed.Sport-Turism, Bucureºti. BÃLTEANU D. & BÃCÃINÞAN N., 1989, Postãvaru-Piatra Mare, hartã turisticã, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. BINDER, P., 1970, Braºov - studiu de geografie istoricã. Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Al. I. Cuza, Iaºi. BOROS Á. & VAJDA L., 1967, Bryologische beiträge zur Kenntnis der Flora Transsilvaniens, Revue Bryologique et Lichénologique, 35(1-4):216-253, Paris. BOROS Á., 1951, Der Flora von Ungarn und der Karpaten, Acta biologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 2(1-3):369-409, Budapesta. BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., SINGER A., YETTERSTRÖM, D. & MUNTEANU D., (versiunea în limba românã), 1999, Pãsãrile din România ºi Europa, determinator ilustrat, Octopus Publ. Group Ltd. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora ilustratã a României (Pteridophyta and Spermatophyta), Ed. Ceres, Bucureºti. DANCIU M. & POP O.G., 2006, Flora Rezervaþiei Muntele Tâmpa în Pop O. G. (ed.) Muntele Tâmpa, rezervaþia din inima cetãþii, Ed. Univ. Transilvania, Braºov. DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ - COMÃNESCU MIHAELA, MIHÃILESCU SIMONA & BIRIª I.A., 2005, Habitatele din România, Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti. DONIÞÃ N., POPESCU A., PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, MIHÃILESCU SIMONA & BIRIª I.A., 2006, Habitatele din România -Modificãri conform amendamantelor propuse de România ºi Bulgaria la Directiva habitate (92/43/EEC), Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti. DUMITRAªCU I. & MAXIMESCU MARINA, 2001, O istorie a Braºovului, Ed. Phoennix, Braºov. FINK H.G., 1975: Flora des Schulergebirges (Südostkarpaten), Linzer biol. Beitr. 7/2, 131-223. GILS H. van & KOVÁCS A.J., 1977, Geranion sanguinei communities in Transsylvania, Vegetatio, 32, 2/3, 175-186.

128

MARCU V., 2001, Clima Munþilor Braºovului, Tezã de Doctorat, Universitatea Transilvania, Braºov. MIHAI B. & ªANDRIC I., 2003, Analiza pretabilitãþii reliefului în aria Vârfului Cristianul Mare - Poiana Ruia (Masivul Postãvaru), Comunicãri de Geografie, VII: 73-80, Ed. Universitãþii din Bucureºti. MIHAI B. A., 2005, Munþii Timiºului (Carpaþii Curburii) Potenþial geomorfologic ºi amenajarea spaþiului montan, Ed. Universitãþii din Bucureºti. MIHÃILESCU V., 1963, Carpaþii Sud-Estici, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti. MORARIU I., ULARU P. & CIOCHIA V., 1966, Ce ocrotim din natura Regiunii Braºov, Întreprinderea Poligraficã Braºov. MORARIU I. & DANCIU M., 1977, Thymo (comosi)-Caricetum humilis în Þara Bârsei ºi în zonele limitrofe, Stud. ºi cercet. de biol. s. biol. veg., t.29, nr. 1, 151-158. MORARIU, I., 1978, Hyacinthella leucophaea (C.Koch) Schur, corologia ºi integrarea ei fitocenoticã în România, Stud. ºi cercet. de biologie s. biol. veg., t.30, nr.1, 19-26. MORARIU I., 1981, Spiraea crenata L., its ecology and protection in Braºov, Revue Romaine de Biologie s. biol. végét., t. 26, nr. 1, 65-67. MORARIU I. & ULARU, P., 1981, Corologia ºi fitocenologia speciei Spiraea crenata L. cu privire specialã în România, Stud ºi Comunic. de Ocrot. Nat., 287-292, Suceava. OLTEAN M., NEGREAN G., POPESCU A., ROMAN N., DIHORU G., SANDA V. & MIHÃILESCU SIMONA, 1994, Lista roºie a Plantelor Superioare din România, Studii, sinteze, documentaþii de ecologie, 52 pp., Acad. Românã. PAUCÃ-COMÃNESCU MIHAELA, 2005, 2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate, în Doniþã, N. & al, Habitatele din România, 79-112, Ed. Tehnicã Silvicã, Bucureºti. POP O.G., 2005, Biodiversity Monitoring Plan for Piatra Craiului National Park, Ed. Univ. Transilvania, Braºov. POP O. G. (ed.), 2006, Muntele Tâmpa, rezervaþia din inima cetãþii, Ed. Universitãþii Transilvania, Braºov. POP O.G., IONESCU D.T. & FURNICÃ R., 2006, Pãsãri din Parcul Naþional Piatra Craiului/Birds of Piatra Craiului National Park, Ed. Universitãþii Transilvania, Braºov. POP S. & PRINCZ ª., 1974, Braºov, ghid turistic, Ed. Pentru Turism, Bucureºti. POSEA GR. ºi colab., 1974, Relieful României, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti. POSEA GR., 1998, Suprafeþele de nivelare din Munþii Piatra Craiului-Baiu (Carpaþii de Curburã), Analele Univ. Spiru Haret, Geogr., 1:7-18, Bucureºti. POSEA GR., 2002, Geomorfologia României, Ed. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.

129

PUªCARIU S., 1977, Braºovul de altãdatã, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. RÁKOSY L., 2003, Lista roºie a lepidopterelor diurne din România (Lepidoptera: Hesperioidea ºi Papilionoidea), Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom. 13(1-4): 9-21. RÁKOSY L., GOIA M. & Z. KOVACS, 2003, Verzeichnis der Schmetterlinge Rumäniens/Catalogul lepidopterelor din România (ediþie bilingvã). Ed. Soc. Lepid. Românã, Cluj-Napoca, 446 pag. ROTH H., 1999, Kronstadt. Eine siebenbürgische Stadtgeschichte, Universitas Verl. München. RÖMER J., 1892, Die Pflanzen welt der “Zinne” und des “Kleiner Hangesteins”, Beiträge zu einer Monographie der Köngl. Freien Stadt Kronstadt. ROªU AL., 1980, Geografia Fizicã a României, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. SÃVULESCU T. (coord.), 1952-1976, Flora R.P.R.-R.S.R., vol. I-XIII, Ed. Academiei R.P.R.- R.S.R., Bucureºti. SCHUR J.F., 1885, Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vien. SIMONKAI L., 1886, Enumeratio florae transsilvanicae vesculosae critica, Budapest. ªTEFÃNUÞ S., 2004, Cercetãri taxonomice ºi ecologice la hepaticele (Marchantiophyta) din România, Bucureºti, 608 pag. (tezã de doctorat). VAJDA L., 1947, Budapest környékének Scapania-fajai, Botanikai közlemények, 44:36-38, Budapesta. VELCEA VALERIA & SAVU AL., 1982, Geografia Carpaþilor ºi Subcarpaþilor Româneºti, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti. WACHNER H., 1938, Kronstädter Heimat-und Wanderbuch, W. Hiemesch, Kronstadt - Brasov. ZAMINER E., 1891, Geschichte des Waldwesens der königlich freien Stadt Kronstadt – Brasso, Ed. J. Gött & Sohn, Kronstadt - Brasso. ZÓLYOMI B., 1939, Felsenvegetationsstudien in Siebenbürgen und im Banat, Annales Historico-Naturales Musei Nationalis Hungarici, 32:63-145, Budapesta. ***, 1981, Judeþul Braºov, Ed. Sport-Turism, Bucureºti. ***, 1983, Geografia României vol I, Geografia fizicã, Ed. Academiei, Bucureºti. *** Planul de Management al Parcului Naþional Piatra Craiului, Administraþia Parcului Naþional Piatra Craiului.

130