Universitatea din București Facultatea de Geografie
Nae Mihai Alexandru Geografia Turismului Grupa 108
I.a. Minerale cu duritate mai mică decât sticla Fișa nr. 1 Grafit
pag. 17
Fișa nr. 2 Galenă
pag. 18
Fișa nr. 3 Calcopirită
pag. 19
Fișa nr. 4 Halit
pag. 20
Fișa nr. 5 Calcit
pag. 21
Fișa nr. 6 Dolomit
pag. 22
Fișa nr. 7 Muscovit
pag. 23
Fișa nr. 8 Biotit
pag. 24
Fișa nr. 9 Clorit
pag. 25
Fișa nr. 10 Ghips
pag. 26
Fișa nr. 11 Talc
pag. 27
I.b. Minerale cu duritate mai mare decât sticla Fișa nr. 12 Hematit
pag. 31
Fișa nr. 13 Magnetit
pag. 32
Fișa nr. 14 Pirită
pag. 33
Fișa nr. 15 Ortoclaz
pag. 34
Fișa nr. 16 Microclin
pag. 35
Fișa nr. 17 Plagioclaz calcic
pag. 36
Fișa nr. 18 Plagioclaz sodic
pag. 37
Fișa nr. 19 Amfibol
pag. 38
Fișa nr. 20 Piroxen
pag. 39
Fișa nr. 21 Cuarţ
pag. 40
Fișa nr. 22 Olivină
pag. 41
II.a. Roci magmatice Fișa eșantion rocă nr. 1 Riolit
pag.47
Fișa eșantion rocă nr. 2 Dacit
pag.48
Fișa eșantion rocă nr. 3 Andezit
pag.49
Fișa eșantion rocă nr. 4 Bazalt
pag.50
Fișa eșantion rocă nr. 5 Granit
pag.51
Fișa eșantion rocă nr. 6 Granodiorit
pag.52
Fișa eșantion rocă nr. 7 Diorit
pag.53
Fișa eșantion rocă nr. 8 Gabbrou
pag.54
Fișa eșantion rocă nr. 9 Peridotit
pag.55
Fișa eșantion rocă nr. 10 Obsidian
pag.56
Fișa eșantion rocă nr. 11 Scorie vulcanică
pag.57
Fișa eșantion rocă nr. 12 Piatră ponce
pag.58
II.b. Roci metamorfice Fișa eșantion rocă nr. 13 Marmură
pag.61
Fișa eșantion rocă nr. 14 Gnais
pag.62
Fișa eșantion rocă nr. 15 Micașist
pag.63
Fișa eșantion rocă nr. 16 Amfibolit
pag.64
Fișa eșantion rocă nr. 17 Corneană
pag.65
Fișa eșantion rocă nr. 18 Șist verde
pag.66
II.c. Roci metamorfice Fișa eșantion rocă nr. 19 Argilă
pag.69
Fișa eșantion rocă nr. 20 Loess
pag.70
Fișa eșantion rocă nr. 21 Marna
pag.71
Fișa eșantion rocă nr. 22 Brecie
pag.72
Fișa eșantion rocă nr. 23 Conglomerat
pag.73
Fișa eșantion rocă nr. 24 Gresie
pag.74
Fișa eșantion rocă nr. 25 Trovanți
pag.75
Fișa eșantion rocă nr. 26 Cretă
pag.76
Fișa eșantion rocă nr. 27 Calcar
pag.77
Fișa eșantion rocă nr. 28 Cărbune
pag.78
Fișa eșantion rocă nr. 29 Nisipuri
pag.79
III. Harta geologică
pag.80
IV. Scara timpului geologic
pag.88
V. Bibliografie
pag.89
Fișa nr. 1 Minerale Denumire: Grafit
Clasa mineralelor: nemetal
Proprietăţi fizice Duritatea: 1-2 Clivajul: perfect Spărtura: solzoasă Greutatea specifică: 12.01 cm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: cenușiu-negru Culoarea urmei: neagră Luciul mineralelor: metalic, mat Policroism: roșu intens
Alte caracteristici: - Insolubil in acizi - Punct de topire 3700°C - Radioactivitate inexistentă - Magnetism inexistent De reținut: Grafitul apare în natură sub formă de granule, în rocile metamorfice bogate în carbon și ca vinișoare sau sub forma de filon în pegmatite. 17
Fișa nr. 2 Minerale Denumire: Galenă
Clasa mineralelor: sulfurilor
Proprietăţi fizice Duritatea: 2.5 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: mare
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: cenuşiu plumburiu-argintiu Culoarea urmei: cenușie de plumb-neagră Luciul mineralelor: metalic Policroism: incolor
Alte caracteristici: - Radioactivitate inexistentă - Magnetism inexistent - Se topește în HNO₃ De reținut: Prin conținutul ridicat în plumb (87 %), galena este principalul minereu din care se extrage plumbul.
18
Fișa nr. 3 Minerale Denumire: Calcopirită
Clasa mineralelor: metal/sulf
Proprietăţi fizice Duritatea: 3.5-4 Clivajul: imperfect Spărtura: sidefie, neregulată Greutatea specifică: 183.53 gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: galben-auriu Culoarea urmei: verzuie-neagră Luciul mineralelor: metalic Policroism: incolor
Alte caracteristici: - Radioactivitate inexistentă - Magnetism prezent după încălzire De reținut: Datorită prezenței în cantități mari în zăcăminte și datorită conținutului ridicat de cupru (25%), calcopirita este unul din principalele minereuri de cupru de pe glob. Este utilizata si la producerea celulelor solare. 19
Fișa nr. 4 Minerale Denumire: Halit
Clasa mineralelor: halogenați
Proprietăţi fizice Duritatea: 2.5 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 58.44 gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, roz Culoarea urmei: alb Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Are punct de topire 801°C - Punct de topire 1440°C De reţinut: Halitul sau sarea este folosit în industria conservelor, în tăbăcărie etc. In industria conservelor, in tăbăcărie etc. In industria chimica este întrebuinţată ca materie primă pentru fabricarea de acid clorhidric, clor, hidroxid de sodiu, sodiu metalic etc. 20
Fișa nr. 5 Minerale Denumire: Calcit
Clasa mineralelor: carbonat anhidru Proprietăţi fizice Duritatea: 3 Clivajul: perfect Spărtura: sidefie, neregulată Greutatea specifică: 100.09gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: cenuşiu, galbenă, roz Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici: - Reacție spumantă cu acid alorhidric - Magnetism inexistent De reținut: În natura calcitul poate fi întâlnit într-o formă granulată, fibroasă sau cristalină cu o gamă de culori variată. Mineralul fiind unul din cele mai răspândite în scoarța terestră, poate să apară singur sau în asociație cu alte minerale, ca mineral de „ganga” numit în geologie. 21
Fișa nr. 6 Minerale Denumire: Dolomit
Clasa mineralelor: carbonat anhidru Proprietăţi fizice Duritatea: 3.5-4 Clivajul: perfect Spărtura: sidefie Greutatea specifică:
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: incolor, alb, galben, brun Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos, perlat Policroism: incolor
Alte caracteristici - Se dizolvă greu în acizi
De reținut: Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria sticlei.
22
Fișa nr. 7 Minerale Denumire: Muscovit
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 2-2.5 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 391.87gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, gri Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: slab colorat
Alte caracteristici - Formează cristale cu dimensiuni cuprinse între 0.05-5 mp - Este o varietate de mică de culoare albă
De reținut: Muscovitul este frecvent întâlnit în granițele bogate în cuarț, în pegmatite sau în roci metamorfice ca „Phyllit”. Conţine potasiu şi aluminiu, acestea fiind foarte importante pentru electronică. 23
Fișa nr. 8 Minerale Denumire: Biotit
Clasa mineralelor: silicaţi
Proprietăţi fizice Duritatea: 2-3 Clivajul: perfect Spărtura: în plăci Greutatea specifică: 433.53gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: neagră, cenușie Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos, perlat Policroism: galben-brun, roșcat-brun
Alte caracteristici - Se topește greu formând o masă negricioasă sticloasă - Se dizolvă în H₂SO₄ concentrat. - Din anul 1999 nu mai este considerat metal de sine stătător De reținut: Se formează în rocile magmatice și metamorfice. Sub acțiunea factorilor externi, alcătuiește forme noi ca Hydrobiotit, Katzengold si Clorit. 24
Fișa nr. 9 Minerale Denumire: Clorit
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 2-2.5 Clivajul: perfect Spărtura: în plăci Greutatea specifică: 595.22gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, galben-verzui Culoarea urmei: alb, galben Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor, verde pal
Alte caracteristici - Prezintă o gama larga de varietăți - Radioactivitate inexistenta
De reținut: Cloriții se prezintă în general sub forma de agregare solzoase sau cristalină, găsindu-se în roci magmatice, slab metamorfice ca și rocile sedimentare argiloase. 25
Fișa nr. 10 Minerale Denumire: Ghips
Clasa mineralelor: sulfați
Proprietăţi fizice Duritatea: 1.5-2 Clivajul: perfect Spărtura: sidefie Greutatea specifică: 172.14gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, incolor Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Are conductivitate termica bună - Radioactivitate inexistentă - Magnetism inexistent De reținut: Ghipsul se formează prin cristalizare din soluții suprasaturate in sulfat de calciu din apa de mare ,sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase. 26
Fișa nr. 11 Minerale Denumire: Talc
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 1 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 379.27gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, verzui, cenușiu Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistentă - Magnetism inexistent
De reținut: Talcul este întâlnit în formă masivă, rar microscopic sub forma cristalizată în natură. Talcul ia naștere din silicate de magneziu ca de exemplu Piroxen sau Olivina în roci metamorfice. 27
Fișa nr. 12 Minerale Denumire: Hematit
Clasa mineralelor: oxizi
Proprietăţi fizice Duritatea: 5.5-6.2 Clivajul: inexistent Spărtura: scoriată, neregulată Greutatea specifică:
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: nuanțe de gri, maronie-roșiatică, roșie Culoarea urmei: roșu închis Luciul mineralelor: metalic, mat Policroism: biocromism roșu, gălbui – roșu maroniu
Alte caracteristici: - Greu solubil în HCl - Radioactivitate inexistentă - Magnetism la temperatură ambiantă, inexistent după încălzire – slab De reținut: Se utilizează pentru fabricarea de pigmenți, în industria vopselelor. 31
Fișa nr. 13 Minerale Denumire: Magnetit
Clasa mineralelor: oxizi
Proprietăţi fizice Duritatea: 5.5-6.5 Clivajul: neclar Spărtura: sidefie, sfărâmicioasă Greutatea specifică
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: neagră Culoarea urmei: neagră Luciul mineralelor: mat, metalic Policroism: incolor
Alte caracteristici - Rezistent la baze și acizi - Radioactivitate inexistentă - Magnetism feromagnetic De reținut: Datorită proprietății sale magnetice, magnetita este folosită și azi ca magnet-pigment la busolă.
32
Fișa nr. 14 Minerale Denumire: Pirită
Clasa mineralelor: diakisdodecaedrică Proprietăţi fizice Duritatea: 6-6.5 Clivajul: absent Spărtura: concoidală - neregulată Greutatea specifică:
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: gălbui-arămie cu reflexe verzui Culoarea urmei: neagră-verzuie sau neagră-brună Luciul mineralelor: metalic Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistentă
De reținut: Este deseori confundat cu aurul, denumirea sa fiind și de „aurul proştilor”. În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita și calcopirita. 33
Fișa nr. 15 Minerale Denumire: Ortoclaz
Clasa mineralelor: tectosilicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 6 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 278.73gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, roz, verde Culoarea urmei: alb Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitatea slab detectabilă
De reținut: Ortoclazul este un mineral din grupul feldspaților, aluminosilicat de potasiu prezent rolele granitice sub forma de granule colorate. Mineralele din grupul de feldspaților conțin sodiu, potasiu, aluminosilicați. 34
Fișa nr. 16 Minerale Denumire: Microclin
Clasa mineralelor: tectosilicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 6 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 278.33gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: verde, gri, galben Culoarea urmei: alb Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitatea slab detectabilă
De reținut: Microclinul are un conținut ridicat de potasiu și o cantitate mică de sodiu. Reprezintă un constituent de baza al unor roci eruptive sau metamorfice și este folosit în industria ceramicii ca si piatră semiprețioasă. 35
Fișa nr. 17 Minerale Denumire: Plagioclaz calcic
Clasa mineralelor: tecnosilicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 6 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică 277.41gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: gri, alb, roșu Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistentă
De reținut: Plagioclazul calcic este reprezentat în grupa felfspatiilor de anortit, deoarece are cel mai mare conținut de calciu. Este întâlnit în rocile eruptive bazice si unele șiruri cristaline.
36
Fișa nr. 18 Minerale Denumire: Plagioclaz sodic
Clasa mineralelor: tecnosilicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 6-6.5 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată spre concoidală Greutatea specifică: 263.02 gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: alb, gri, albăstrui Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: incolor
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistenta - Magnetism inexistent.
De reținut: Plagioclazul sodic sau Albitul se găsește în masele granitice sau pegmatitice,sau in depozite hidrotermale si șisturi verzi metamorfice din roci cu compoziție bazaltica. 37
Fișa nr. 19 Minerale Denumire: Amfibol
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 5-6 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 853.16gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: foarte variabilă Culoarea urmei: alb, verde deschis Luciul mineralelor: sticlos Policroism: moderat
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistenta - Magnetism inexistent De reținut: Datorită structurii chimice complexe a amfibolilor, clasificarea lor a durat mai multe decenii ,in final structurându-se 4 tipuri (A,B,C si T) poziția B conținând 78 de baze.Ei sunt părți componente importante in roci magmatice si roci metamorfice. 38
Fișa nr. 20 Minerale Denumire: Piroxen
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 5-6.5 Clivajul: perfect Spărtura: neregulată Greutatea specifică: 216.55gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: verde deschis/brun Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos, mat Policroism: albastru, verzi, gălbui
Alte caracteristici - Radioactivitate inexistenta; - Se dizolva greu in acizi cu excepția acidului fluorhidric De reținut: Piroxenii pot sa apară sub forma de cristale mici scurte prismatice sau masiva compacta,in roci magmatice sărace in cuarț ca bazalt, gabro și piroxenit alcătuind o mare parte din scoarța pământului
39
Fișa nr. 21 Minerale Denumire: Cuarț
Clasa mineralelor: silicați
Proprietăţi fizice Duritatea: 7 Clivajul: Imperfect Spărtura: neregulată, sfărâmicioasă Greutatea specifică: 60.80gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: incolore sau colore Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: nu are
Alte caracteristici - Solubil in acid fluorhidric si in soda caustica - Poate sa conțină incluziuni fluide - Punctul de topire este 1713° C De reținut: In stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent in goluri existente in roci numite geode si după feldspat este mineralul cel mai răspândit in scoarța terestră. 40
Fișa nr. 22 Minerale Denumire: Olivină
Clasa mineralelor: silicate
Proprietăţi fizice Duritatea: 6.5-7 Clivajul: imperfect Spărtura: sidefie, sfărâmicioasă Greutatea specifică: 153.31gm
Proprietăți optice Culoarea mineralelor: auriu-verzui, negru Culoarea urmei: albă Luciul mineralelor: sticlos Policroism: nu are
Alte caracteristici - Nu are radioactivitate sau magnetism; - Punct de topire(Forsterit)-2163 K - Punct de topire(Fayalit)-1490 K De reținut: Olivinele sunt cristalele de silicați cele mai frecvente, alcătuind cea mai mare parte a scoarței terestre,unde Mg si Fe se găsesc intr-un raport de 9:1, având o parte componenta importanta in rocile magmatice bazice ca Gabro, Peridotit sau Bazalt. 41
Fișa eșantion rocă nr. 1
Riolit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: >69% SiO2 Alcătuirea mineralogică: cuarț, feldspat potasic, feldspat sodic, muscovit, biotit Structura: porfină (se pot vedea clar granulele de minerale), afanitică, hipocristalină Rocă: vulcanică Textura: masivă Origine: efuzivă Ambientul geotectonic: de suprafață Denumirea veche: cuarț porfilic
Localizarea: România, Germania, Islanda America de Sud, Noua Zeelandă
47
Fișa eșantion rocă nr. 2 Dacit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: acidă: 65% bioxid de siliciu (63-69%) Alcătuirea mineralogică: cuarț, feldspați (sodic), biotit, amfiboli Structura: afanitic, porfirică Rocă: vulcanică Textura: masivă Origine: efuzivă Ambientul geotectonic: de suprafață *Se formează prin răcirea bruscă a magmei vâscoase care are o temperatură de 800 – 900˚C. Culoare: de la cenușiu-albăstruie până la brum.
Localizarea: Vulcanii: St. Helens, Pinatubo Numele provine de la provinica Dacia (România).
48
Fișa eșantion rocă nr. 3
Andezit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: neutră = 52% - 63% Alcătuirea mineralogică: biotiti, amfibol, piroxeni, plagioclaz, feldspat sodic Structura: pafanitic, compactă, echigranulară, porfirică, hipocristalină Rocă: vulcanică Textura: masivă Origine: efuzia Ambientul geotectonic: de suprafață *Caracteristic zonelor de subducție, precum marginea vestică a Americii de Sud. *Se formează la temperaturi de 950 – 1000˚C. Culoarea: brună, violetă până la cenușie.
Localizarea: America de Sud, Islanda
49
Fișa eșantion rocă nr. 4
Bazalt
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: bazică (45 < SiO2 < 52%) Alcătuirea mineralogică: plagioclaz, piroxeni, olivină, amfiboli Structura: afanitică, hipocristalină, compactă Rocă: vulcanică Textura: masivă Origine: intruzivă, efuzivă (cel mai des) Ambientul geotectonic: de suprafață *Bazaltul ia naștere prin erupția unui vulcan din lava fluidă (este o magmă bazică). *Se formează la temperaturi de 1000 2000˚C. Culoare: cenușie închisă până la negru.
Localizarea: Bavaria de Nord, România, Columbia, Canada
50
Fișa eșantion rocă nr. 5
Granit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: >29% SiO2 Alcătuirea mineralogică: acidă – bogată în silicați (SiO2 > 63%) Structura: holocristalină, faneritică, compactă, granulație mare – peste 5 mm Rocă: plutonică Textura: masivă Origine: intruzivă Ambientul geotectonic: de adâncimi mari *Prin răcirea treptată a magmei la adâncimi relativ mari. Radioactivitate: frecventă datorită urmelor de uraniu Culoare: cenușiu deschis –> albastrui, roșu, galben, alb.
Localizarea: Germania, Munții Alpi, Spania, Austria
51
Fișa eșantion rocă nr. 6
Grandiorit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: acidă 63% - 69% SiO2 Alcătuirea mineralogică: feldspat sodic cuarț, biotit, amfiboli Structura: faneritică Rocă: plutonică Textura: Origine: intruzivă Ambientul geotectonic: de adâncime *Seamană cu granitul, dar este mai închisă la culoare. Culoare: închisă
Localizarea: România
52
Fișa eșantion rocă nr. 7
Diorit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: neutră 52% - 63% SiO2 Alcătuirea mineralogică: plagioclazi, amfiboli, piroxeni (rar), blendă (hornblendă), biotit, cuarț (rar) Structura: hipomorfă (cu granulație mare sau mică), holocristalină, faneritic Rocă: plutonică Textura: masivă Origine: intrezivă Ambientul geotectonic: de adâncime Culoare: închisă până la negru
Localizarea: Europa (Italia, Germania, România, Finlanda, Turcia), America de Sud, SUA, Egipt
53
Fișa eșantion rocă nr. 8
Gabbrou
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: bazică (45%<SiO2<52%) – echivalent cu bazaltul Alcătuirea mineralogică: plagioclaz calcic, amfiboli, piroxeni, olivină Structura: faneritică, bipidomorfă, porfizică, holocristalină Rocă: plutonică Textura: echigranulată Origine: intruzivă Ambientul geotectonic: în scoarța oceanică la adâncimi mari (aproximativ 5km) = proces lent de solidificare a magmei. Culoare: verzuie până la nuanța închisă, negru gri
Localizarea: Germania, Scoția, California.
54
Fișa eșantion rocă nr. 9
Peridiotit
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: ultrabazică (30%<SiO2<45%) Alcătuirea mineralogică: 40% olivină, pioxeni (rar)
Structura: faneritică, echigranulară Rocă: plutonică Textura: masivă, stratifiară Origine: intrezivă Ambientul geotectonic: Roci formate în scoarta terestră, situate la o adâncime de 200 – 300km.
Localizarea: Asia, SUA, Africa de Sud, Italia, tări scandinave, Austria
55
Fișa eșantion rocă nr. 10
Obsidian
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: acidă (SiO2>63%) Alcătuirea mineralogică: roca vulcanică, amorfă, sticloasă, fără a se putea distingerea a mineralelor unori feldspat sau cristalebalt Structura: hialină, afanitică Rocă: vulcanică Textura: sticloasă Ambientul geotectonic: de suprafață *Se formează prin răcirea rapidă a lavei. Culoare: frecvent închisă -> verde închis -> negru
Localizarea: Italia, Germania, Islanda, Slovacia, Ungaria Turcia, Grecia Etiopia Armenia
56
Fișa eșantion rocă nr. 11
Scorie vulcanică
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: bazică (45%<SiO2<52%) Alcătuirea mineralogică:
Structura: hialină Rocă: Textura: sticloasă Origine: Ambientul geotectonic: de suprafață *Formate în timpul erupțiilor vulcanice. Culoare: gri închis sau negru
Localizarea: zonele cu vulcani
57
Fișa eșantion rocă nr. 12
Piatră ponce
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: acidă (SiO2>63%) Alcătuirea mineralogică:
Structura: hialină, poroasă Rocă: vulcanică Textura: vacuolară (scoriacee) Origine: Ambientul geotectonic: de suprafață *Ia naștere prin răcirea rapidă a lavei ieșite la suprafață, care conține un procent mai mare de apă decât la formarea obsidianului. Culoare: albă-cenușiu-deschis, crem, albastru, deschis, negru. Denumire: spumă de mare *Este mai densă decât piatra ponce.
Localizarea:
58
Fișa eșantion rocă nr. 13
Marmută
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: CaCO3 Alcătuirea mineralogică: calcit, dolomit Structura: afanitică, hipocristalină Rocă: Textura: masivă Ambientul geotectonic: de suprafață
Localizarea: Italia, SUA, Irlanda, Grecia, Marea Britanie, Macedonia, Suedia, Rusia, Germania
61
Fișa eșantion rocă nr. 14
Gnais
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: Alcătuirea mineralogică: feldspat, clorit, granit, diorit, cuarț.
Structura: afanitic, porfirică Rocă: vulcanică Textura: lamlară Origine: intuzivă Ambientul geotectonic: de adancime *Se fomează în litosferă la la temperaturi de 400-700˚C. *Se poate recliztaliza în granit. Culoare: gri, alb-roz, alb
,
Localizarea: Germania
62
Fișa eșantion rocă nr. 15
Micașist
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: SiO2, Al2O, Alcătuirea mineralogică: biotiti, muscovit, cuarț. Structura: mai rar porfilică, deregulă solzoază
Textura:solzoasă
Ambientul geotectonic: de suprafață *Este rezultată din transformarea argilelor. *Tipuri de micașist: cu biotit, cu, clorit, cu muscovit. Culoarea: brună, albă.
Localizarea: Italia, Rusia, România.
63
Fișa eșantion rocă nr. 16
Amfibolit
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: Alcătuirea mineralogică: plagioclaz, cuarț, biotit, hornblendă
Structura:
Textura: șistoasă cu granulație medie.
Origine: intruzivă, efuzivă (cel mai des) Ambientul geotectonic: mezometamorfism *Se formeaza la temperatura de 550-750˚C, în urma expunerii la căldură a bazaltului.
Culoare: închisă
Localizarea: România
64
Fișa eșantion rocă nr. 17
Corneană
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: Alcătuirea mineralogică: calcar, gresie, muscovit. Structura: gronoblastică, compactă
Textura: masivă
Ambientul geotectonic: de adâncimi mari *Roci metamorfice izotrope.
Culoare: cenușiu deschis –> albastrui, roșu, galben, alb.
Localizarea: Germania, Munții Alpi, Spania, Austria
65
Fișa eșantion rocă nr. 18
Șist verde
Tipul de roci: Rocă METAMORFICĂ Chimism: Alcătuirea mineralogică: clorit, cuarț Structura: faneritică Rocă: plutonică Textura: șistoasă
Ambientul geotectonic: epitamorfism. *Se formează la temperaturi de pana la 200˚C. *Umiditate. Culoare: verde
Localizarea: Europa, America de Nord, Australia
66
Fișa eșantion rocă nr. 19
Argilă
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: H2CO3 Alcătuirea mineralogică: cuarț, mică
Structura: sfărâmicioasă, conglomerată,
Rocă: de suprafață Textura: argiloasă Ambientul geotectonic: de suprafață Denumirea veche: cuarț porfilic
Localizarea: România
69
Fișa eșantion rocă nr. 20
Loess
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: CaCO3 Alcătuirea mineralogică: feldspații, piroxenii, amfibolii, olivina, granatul, spinelul, biotitul. Structura: poroasă. Textura: argiloasă, silicios. Origine: efuzivă Ambientul geotectonic: de subteran *Se formează pe flancurile unor dealuri și văi, care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Culoare: galbenă, rareori cenușie sau brună.
Localizarea: America de Sud, Asia, Europa.
70
Fișa eșantion rocă nr. 21
Marnă
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: CaCO3 Alcătuirea mineralogică: calcar Structura: argiloasă Rocă: vulcanică Textura: mecanică, chimică. Origine: subterană Ambientul geotectonic: de suprafață *Tipuri de marne: marnă saliferă, marnă, gipsisferă, marnă glauconitică, marnă brună bituminoasă, marnă calcaroasă. . Culoarea: brună, gri.
Localizarea:
71
Fișa eșantion rocă nr. 22
Brecie
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: bazică (45 < SiO2 < 52%) Alcătuirea mineralogică: fragmente de minerale sau de toci colțuroase, de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau epruptivă. Structura: mecanică, masivă, Rocă: vulcanică Textura: specifică grosieră. Origine: intruzivă, efuzivă (cel mai des) Ambientul geotectonic: de suprafață *formate prin acumulări în bazine sedimentare Culoare: cenușie închisă până la negru.
Localizarea: Italia
72
Fișa eșantion rocă nr. 23
Conglomerat
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: bazică (45 < SiO2 < 52%) Alcătuirea mineralogică: pietrișuri. bolovănișuri Structura: consolidată, detritică, carbonatice. Textura: masivă, compactă Ambientul geotectonic:
Localizarea: România
73
Fișa eșantion rocă nr. 24
Gresie
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Alcătuirea mineralogică: granule de nisip cimentate. Structura: friabilă, consoidală, carbonatică. Textura: masivă
Ambientul geotectonic: de adâncimi mari *Formată în urma acumulării îb bazine sedimentare a materialului deritic provenit din dezagregare fizico-mecanică a rocilor primare.
Localizarea: România
74
Fișa eșantion rocă nr. 25
Trovanți
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Alcătuirea mineralogică: Structura: masivă, concentrică, plană Textura: mai dură decât a stratului în care se dezvoltă Origine: intruzivă Ambientul geotectonic: *Sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă .
Culoare: cenușie.
Localizarea: România - Costești, Jud. Vâlcea - Dealul Feleac, Jud. Cluj
75
Fișa eșantion rocă nr.26
Cretă
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: CaCO3 Alcătuirea mineralogică: calcit, aragonit, vaterit Structura: poroasă, fină Textura: sub formă de depozite Ambientul geotectonic: *Se formează prin depunerea calcitului pe scheletelor, a fosilelor și a scoicilor. Culoare: alb
Localizarea: Marea Britanie, Germania, Franța.
76
Fișa eșantion rocă nr. 27
Calcar
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: CaCO3 Alcătuirea mineralogică: calcit, aragonit, cuarț, ghips, dolomit, argile. Structura: organogenă, bioconstruite, acaustobile Textura: masivă, compactă Ambientul geotectonic: în zonele cu apă puțin adâncă. *Carbonatul de calciu precipită concentric în jurul unei granule de nicip sau rest organic, astfel formând forme aproape sferice. Culoare: albă, maronie, gri.
Localizarea: România.
77
Fișa eșantion rocă nr. 28
Cărbune
Tipul de roci: Rocă SEDIMENTARĂ Chimism: C, H, N, S Alcătuirea mineralogică: Structura: faneritică, echigranulară Textura: masivă, stratifiară Ambientul geotectonic: *S-a format prin descompunerea lentă si carbonizarea pațială a materialului vegetal acumulat în mlaștini neacrisite. *Este folosit ca și combustibil. Culoare: brun
Localizarea: SUA, Germania, România, Canada, Rusia, Polonia, China, Cehia, India
78
Fișa eșantion rocă nr. 29
Nisipuri
Tipul de roci: Rocă MAGMATICĂ Chimism: Alcătuirea mineralogică: cuarț, mai rar: granat, diamant, monozit. Structura: granulară Textura: sticloasă Ambientul geotectonic: de suprafață *Se formează prin procese fizico-chimice, cauzate de acțiunea de erodare a intemperiilor asupra rocilor magmatice (ca granit) și metamorfice. Culoare: brun, galben, alb, portocaliu-roșiatic
Localizarea: în general la malul râurilor, lacurilor și pe plajele marilor și oceanelor.
79
Harta geologică este o hartă morfologică (cu curbe hipsometrice, reţea hidrografică, elemente socio-economice) pe care sunt trecute toate datele geologice obţinute din cartarea de teren. Este o proiecţie în plan orizontal, micşorată la scară a formaţiunilor geologice dintr-o regiune. Astfel, sunt figurate elemente ca: suprafeţele ocupate de diferitele diviziuni şi subdiviziuni geologice (litologie şi vârstă) şi limitele dintre ele, accidentele tectonice ca faliile, pânzele de şariaj, digitaţiile, duplicaturile, cutele sinclinale şi anticinale, direcţia şi înclinarea stratelor, zăcămintele de substanţe minerale utile şi mineralizaţiile, punctele fosilifere. Aceste elemente sunt figurate folosindu-se o legendă, ce implică semne convenţionale, culori, haşuri. Hărţile se clasifică în funcţie de scară în: hărţi la scară mică sau de sinteză, ce înfăţişează regiuni întinse ale globului terestru, continente – redând doar trăsăturile cele mai generale ale geologiei; fiind realizate prin simplificarea hărţilor de detaliu, limitele dintre formaţiunile geologice fiind redate schematizat (1:1.500.000 ÷ 1:500.000); hărţi la scară mijlocie sau regionale, redau regiuni de întindere medie, ca de exemplu state sau regiuni ale unor ţări; elementele geologice sunt figurate cu mai mare acurateţe, detaliile fiind mai numeroase (1:500.000 ÷ 1:100.000); hărţi la scară mare sau de detaliu, redau detaliat aspectele geologice dintrun teritoriu nu prea întins, cu precizarea exactă a limitelor formaţiunilor şi a celorlalte elemente geologice (1:75.000 ÷ 1:20.000, putând merge până la planuri speciale 1:10.000 ÷ 1:1.000). În funcţie de conţinut, se deosebesc: hărţi geologice complexe – redau formaţiunile geologice sub aspectul litologiei şi vârstei, accidentele tectonice şi acumulările de minerale utile; hărţi stratigrafice – au figurate complexele de roci de diferite vârste, din reprezentarea cărora se deduc raporturile spaţiale dintre ele; de regulă, pentru redarea mai bună a rocilor mai vechi, se omite reprezentarea formaţiunilor cuaternare, fiind totuşi figurate doar acolo unde acestea au o grosime mai mare; hărţi ale depozitelor cuaternare – redau răspândirea celor mai tinere depozite din coloana stratigrafică, având o mare importanţă practică în proiectarea construcţiilor; hărţi litofaciesale – întocmite în special pentru rocile magmatice şi metamorfice, dar în unele cazuri şi pentru cele sedimentare, fiind folosite pentru precizarea vârstei acestora, atunci când lipsesc resturile organice; hărţi tectono-structurale – se caracterizează prin prezentarea elementelor tectonice (cute, falii, încălecări); alte tipuri: hărţi paleogeografice, hidrogeologice, ale substanţelor minerale utile, geofizice, de geologie inginerească, geochimice, de prognoză ş.a.
80
Harta se realizează pe baza observaţiilor de teren prin operaţia de cartare geologică. Aceasta implică parcurgerea zonei vizate pe anumite trasee şi notarea datelor geologice direct pe harta topografică sau pe carnetul de teren. Există mai multe modalităţi de a se fixa traseele de lucru care să acopere cât mai des şi mai omogen suprafaţa vizată. De exemplu, unii geologi recomandă parcurgerea traseelor folosind metoda marşrutului (figura 1). De multe ori acest lucru este împiedicat de accidentele morfologice (abrupturi, suprafeţe cu vegetaţie deasă, alte obstacole). Cele mai bune trasee includ obligatoriu şi parcurgerea văilor în special în urcare, pentru că pe talvegul lor, unde eroziunea este mai puternică, litologia şi structura geologică pot fi mai uşor observate şi descifrate.
Figura 1. Parcurgerea traseului prin metoda marşrutului Ca şi instrumente indispensabile realizării hărţii geologice, geologul are nevoie de harta topografică a regiunii ce urmăreşte să o carteze şi pe care vor fi trasate limitele dintre formaţiuni, faliile, diverse alte elemente, carnetul de teren, pe care vor fi însemnate date ce descriu mai bine caracteristicile rocilor sau situaţia structurală dintr-un anumit punct sau regiune, busola geologică, cu ajutorul căreia geologul va determina direcţia şi înclinarea stratelor şi nu în ultimul rând ciocanul geologic, ce va trebui să fie realizat dintr-un oţel de mare duritate, folosit în spargerea rocilor pentru obsrvarea spărturii în stare proaspătă şi pentru confecţionarea eşantioanelor; pe lângă acestea, de o mare utilitate sunt şi alte accesorii, precum o lupă, cu ordin de mărire de 8-10X, necesară pentru observarea 81
microstructurii rocilor sau o sticluţă cu acid clorhidric necesară pentru testarea rocilor ce conţin carbonaţi. Pe harta geologică limitele dintre formaţiuni se trasează printr-o linie continuă. Dacă limitele se deduc în adâncime pe sub alte formaţiuni mai noi, acestea se figurează prin linii întrerupte. Faliile demonstrate se figurează pe harta geologică prin linii continue, iar cele presupuse prin linii punctate sau întrerupte. De pe harta geologică pot fi făcute o serie de observaţii asupra structurii geologice compilând elementele morfologice (curbele de nivel şi reţeaua hidrografică) şi cele geologice (limitele dintre formaţiuni). Astfel, dacă limita unei formaţiuni geologice prezintă acelaşi contur ca şi curbele de nivel, atunci formaţiunea geologică respectivă este orizontală, deoarece curbele de nivel sunt linii orizontale, iar un strat care are toate punctele lui pe orizontală este orizontal. Direcţia unui strat se poate determina prin unirea a două puncte de întretăiere a stratului cu aceeaşi curbă de nivel, pentru că direcţia este dată tocmai de linia orizontală care poate fi trasată într-un strat. Înclinarea unui strat se determină trasând orizontala la strat, după cum s-a explicat mai sus, însă la întretăierea stratului cu două curbe succesive. În cazul în care stratul este vertical, limitele apariţiei lui pe hartă nu sunt modificate în nici un fel de morfologia terenului, limitele fiind reprezentate de două linii drepte care dau direcţia stratului, o linie reprezentând partea superioară (acoperişul) cealaltă partea inferioară (culcuşul) a stratului. Grosimea aparentă a stratului se măsoară între două limite ale aceluiaşi strat date de intersecţia lui cu suprafaţa terenului (figura 2). Grosimea reală nu poate fi măsurată decât în cazul stratelor verticale. Lăţimea stratelor de pe hartă depinde atât de grosimea lor reală, cât şi de înclinarea lor şi de morfologia suprafeţei topografice. Astfel, un strat cu înclinare mică apare foarte îngust într-o regiune accidentată, în schimb într-o regiune orizontală, el ocupă o suprafaţă mare (figura 3). Anticlinale se pot deduce de pe hartă prin aceea că stratele mai vechi sunt înconjurate de cele mai noi, iar în cazul sinclinalelor lucrurile stau invers – stratele mai noi sunt înconjurate de cele mai vechi (figura 4).
Figura 2
82
Figura 3
Figura 4
Legenda hărţilor geologice Pentru a putea construi şi apoi citi hărţile geologice, s-a pus la punct o legendă a hărţilor geologice, ce se compune în principal din culori, haşuri şi semne convenţionale. Unele semne sunt comune şi altor tipuri de hărţi, ca cele referitoare la curbe hipsometrice, localităţi, reţea hidrografică, căi de comunicaţie, însă cele mai multe sunt semne specifice acestor tipuri de hărţi. Culorile, haşurile, semnele convenţionale şi indicii se referă la vârsta şi litologia formaţiunilor, tectonica lor, acumulările de minerale utile etc. Mai jos sunt prezentate cele mai uzuale semne cartograice utilizate în construcţia hărţilor geologice. Roci sedimentare
Roci magmatice
83
Roci metamorfice
Elemente structurale
În România editarea hărţilor geologice a început acum mai bine de 125 de ani. Prima hartă geologică mai importantă a României apare în anul 1898, sub redacţia lui Gr. Ştefănescu şi a fost întocmită la scara 1:175.000. După anul 1895, mai mulţi geologi români, cât şi străini au făcut cercetări în spaţiul ţării noastre, realizând cu această ocazie şi o serie de hărţi geologice. Hărţile geologice au fost mai numeroase şi realizate mai timpuriu pe teritoriul Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei, unde au fost editate mai multe serii de hărţi geologice la diferite scări – 1:75.000, 1:200.000 şi 1:350.000. Până în anul 1918, Institutul Geologic s-a ocupat cu realizarea hărţii geologice a României, la scara 1:50.000, pe foi, din care au fost finalizate mai multe foi, însă doar una dintre ele a ajuns să fie tipărită. Restul nu au mai văzut lumina tiparului din cauza începerii Primului Război Mondial. După acest eveniment, în anul 1921, I.P. Voiteşti, a tipărit harta geologică a României întregite, la scara 1:500.000. Între 1936-1959, sub egida Institutului Geologic această hartă a fost completată şi reeditată, fiind tipărită la aceeaşi scară. În ultimii 30 de ani s-a început realizarea de hărţi geologice la scări mai mari, în acest sens tipărindu-se foi 84
ale teritoriului României la scările 1:100.000 şi 1:200.000, aceasta din urmă acoperind întreg teritoriul României (figura 5).
Figura 5. Foile hărţilor geologice scara 1:200.000 publicate în ţara noastră Cea mai detaliată serie de hărţi geologice este cea la scara 1:50.000, care îşi propune să acopere întregul teritoru al ţării, proiect aflat încă în lucru, până în prezent fiind tipărit un număr de 135 de foi, cu acoperire mai mare în Munţii Apuseni, Munţii Banatului, Carpaţii Meridionali, partea nordică şi centrală a Carpaţilor Orientali şi Dobrogea (figura 6). Această serie este editată, ca şi celelalte dinaintea ei, de către Institutul Geologic. O mostră de hartă geologică din această serie este prezentată şi explicată în figura 7. În afară de aceste serii de hărţi, în urma unor studii geologice au mai fost realizate şi publicate multe alte hărţi geologice din diverse regiuni ale României şi la diferite scări şi grade de detaliere, fiind cuprinse în publicaţiile Institutului Geologic, Comitetului Geologic, Institutului de Mine şi Petrol ş.a. Bibliografie ƒ Clichici, O., 1975, Geologie structurală şi cartografie geologică, Curs de uz intern, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, 341 p. ƒ Mihăilescu, N., S., 1955, Geologie tehnică, vol II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 414 p.
85
Figura 6. Foile hﾄビﾅ｣ilor geologice scara 1:50.000 publicate ﾃｮn Romﾃ｢nia 86
Figura 7.Harta geologică a României, scara 1:50.000, foaia 107C Mândra (L-34-96-C) 87
88
-
https://sites.google.com/site/mirceacristianvisan/ https://www.google.ro/ http://ro.wikipedia.org/ http://en.wikipedia.org http://www.earth.ox.ac.uk/ http://www.museumwales.ac.uk http://www.geo.arizona.edu/ http://www.und.nodak.edu http://www.treasuremountainmining.com/ http://comp.uark.edu/ http://geology.com/ http://amatordemineralogie.blogspot.ro/ http://www.youtube.com/ http://www.geografie.uvt.ro/old/educatie/cursuri/an2004-2005/ geolgenrom/hartageol.pdf/
Portofoliul conține fotografii realizate de mine la „Muzeul Național de Geologie” din București, în data de 22 octombrie 2012, după cum urmează: - „I.a. Minerale cu duritate mai mică decât sticla” pentru: Galenă, Calcopirită, Halit, Calcit, Dolomit. - „I.b. Minerale cu duritate mai mare decât sticla” pentru: Muscovit, Ghips, Hematit, Magnetit, Pirită. - „II.b Roci metamorfice” pentru: Amfibolit. 89