Rjvmf nr 2 (2) 2016 by Innovation in Health Center

Anul I / Vol. I/ Nr. 2 (2) 2016

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români. Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

ACREDITATĂ DE

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology www.rjvmf.innovationinhealth.ro

TEMA EDIȚIEI

1E5DITE CR EMC

TOXICOLOGIE

B.A. Vițălaru, D. Crînganu, Raluca Crînganu

3rd Vineri, 12 mai 2017, ora 19.00, București

CATEGORII DE PREMIERE l INNOVATION IN HEALTH & VETERINARY Subcategories: n INNOVATION IN VET HEALTH & PUBLIC MANAGEMENT n INNOVATION IN VET HEALTH & PRIVATE MANAGEMENT n INNOVATION IN VET HEALTH & C OMPANIES n INNOVATION IN VET HEALTH & MEDICAL THERAPIES

l I NNOVATION IN HEALTH & PUBLIC MANAGEMENT l INNOVATION IN HEALTH & PRIVATE MANAGEMENT

l I NNOVATION IN HEALTH & PHARMA MARKET l INNOVATION IN HEALTH & MEDICAL THERAPIES l INNOVATION IN HEALTH & IT & SOFTWARE l INNOVATION IN HEALTH & TECHNOLOGY l INNOVATION IN HEALTH & TOURISM l INNOVATION IN HEALTH & FINANCE 7

www.innovationinhealth.ro. Înscrierea proiectelor se face până la data de 30 aprilie 2017.

E D I T O R I A L

Dr. Gabriela GEORGESCU, Coordonator

INTRODUCERE ÎN TOXICOLOGIA CLINICĂ deea acestui număr al revistei dedicat toxicologiei clinice a venit dintr-o necesitate clamată de medicii clinicieni, care se confruntă zilnic cu dificultatea diagnosticului în cazul pacientilor intoxicați. Semnele clinice sunt nespecifice și, de cele mai multe ori, nici proprietarul nu ne poate ajuta, nu știe când a fost ingerat toxicul și care este acesta. Deși analizele de sânge, metodele imagistice și examenul citologic și cel histopatologic aduc elemente importante în aceste cazuri, totuși nu avem teste specifice uzuale pentru identificarea celor mai multe elemente toxice. La aceasta se adaugă și dificultatea colaborării cu laboratoarele care fac teste toxicologice, cu program de lucru ce nu acoperă 24/24 de ore și cu rezultate care vin dupa câteva zile când, de multe ori, este prea târziu. În plus, testele toxicologice sunt costisitoare și, dacă nu avem o suspiciune clară în ceea ce privește natura toxicului, este greu de depistat prin teste succesive. Pe de altă parte, și noi, medicii veterinari, atunci când administrăm medicamente cu potențial toxic sau când animalul tratat este susceptibil de a dezvolta o intoleranță la produsul administrat, trebuie să nu pierdem din vedere riscul intoxicațiilor iatrogene, să le depistăm cât mai precoce și să tratăm pacientul conform protocoalelor medicale. Acest număr de revistă este departe de a epuiza multitudinea aspectelor clinice pe subiectul intoxicațiilor, dar poate că este un prim pas, o invitație și un semnal de alarmă pentru acest domeniu, încă virgin, al medicinei veterinare românești.

E D I T O R I A L

Dragoș Marius CHIRIAC, Redactor-șef

FARMACOTOXICOLOGIA, O NECESITATE ÎN MEDICINA VETRINARĂ

onform dicționarelor, „Toxicologia” este ramura medicinei/biologiei care studiază substanțele toxice și acțiunea lor asupra organismelor. Toxina este substanța organică cu acțiune otrăvitoare, produsă de organisme vegetale sau animale. Termenul este un compus din cuvintele grecești „toxicon” (otravă pentru săgeți) și „logos” (studiu). De fapt, se studiază efectele pe care le pot avea diverse substanțe chimice asupra unor organisme vii (animale, vegetale ori microorganisme). Efectele prezenței unei toxine într-un organism se pot manifesta în diverse moduri, în funcție de cantitatea și calitatea otrăvii ajunse în acel corp. Se poate să existe o schimbare mică în acel sistem viu, în sens negativ firește, ori o schimbare ce poate cauza decesul ființei respective. Moartea poate fi rapidă sau lentă, cu dureri (de intensitate mică, medie sau mare) sau fără suferințe fizice. Poate fi afectat doar un organ (vital ori nu) sau totalitatea organelor. Se știe că substanțele chimice pot fi de două feluri: naturale sau produse de om (cercetători). Ca atare, și otrăvurile pot fi produse natural (de corpuri animale ori vegetale, de bacterii ori fungi) sau prin acțiunea umană. De exemplu, un corp de animal decedat conține toxine, un corp vegetal sau animal/insectă (șarpe, albină etc.) poate produce venin ce poate ucide sau tămădui, în combinație cu alte substanțe. La oameni, veninul se folosește în tratamentul bolilor reumatismale, pentru tratarea sclerozei în plăci etc. La U.S.A.M.V. Cluj-Napoca s-a desfășurat un studiu clinic cu privire la „Acțiunea veninului de tarantulă asupra tumorilor la câine”. Autoarea studiului este studenta Grațiela Elena Boțilă, coordonatori ştiinţifici fiind sef lucr. dr. Anca Eugenia Chereji, sef lucr. dr. Laura Lăcrămioara Cătană. La nivel mondial, nu este o cercetare singulară în acest sens. Pe un forum accesat de români am găsit o frază interesantă, cu referire la

E D I T O R I A L

un Cocker Spaniel „doctorul veterinar a început să îi facă un tratament cu venin de tarantulă, injectabil, pentru a opri dezvoltarea sau extinderea tumorii. Rezultatul se lasă așteptat”. Nu putem decât să sperăm că acel câine a fost salvat de medicul veterinar ce îl trata. Un produs farmacologic poate ajuta la însănătoșirea unui om sau animal (domestic ori sălbatic) sau poate avea și o acțiune negativă asupra acelui corp. Ca atare, acel produs poate fi considerat toxic și poate produce efecte negative odată introdus într-un corp viu de om sau animal. Wikipedia ne arată că omul de știință Paracelsus spunea: „Toate substanțele sunt otrăvuri, nu există substanță care să nu fie otravă; doar doza corectă reprezintă diferența dintre o otravă și un leac”. Eu aș adăuga și următoarea teorie: și combinațiile de substanțe pot fi remedii sau otrăvuri. Orice substanță ori combinație de substanțe se poate să vindece ceva, dar – în același timp – să distrugă altceva într-un organism viu. Și consecințele pot fi ireparabile, poate. Cercetătorii pot realiza un medicament pentru o afecțiune, testat pe o grupă de indivizi (animale, voluntari sănătoşi sau pe bolnavi), respectându-se (spune teoria) anumite principii etice. Este ramura „Farmacologiei” care se numește „Farmacologie clinică”. Conform „Îndrumătorului de Farmacologie” de la U.M.F. Târgu Mureș, „Farmacotoxicologia studiază manifestările produse de administrarea greşită sau accidentală a medicamentelor şi de combaterea efectelor produse. Farmacoepidemiologia cuprinde măsurile de precauţie menite să evite sau să diminueze posibilele efecte nedorite ale medicamentelor. Aceasta mai include şi farmacovigilenţa, care are ca obiect examinarea, înregistrarea, validarea şi evaluarea reacţiilor adverse medicamentoase de către personalul medical care efectuează farmacoterapia”. Scurgeri accidentale de substanțe chimice (țiței și derivate, steril din halde etc.) pot conduce la eliberarea în zona afectată a mii de tone de toxine. Poate fi afectat mediul înconjurător în totalitatea lui. Ca atare, și toate animalele: cele sălbatice (viețuitoare terestre, acvatice ș.a.), cele de fermă și, în unele cazuri, cele de companie. Cum salvezi un animal afectat de toxine? Noi nu ne propunem să realizăm o lucrare complexă de „Toxicologie”, ci doar un număr de revistă cu câteva articole științifice legate de acest domeniu vast. Într-un număr viitor este posibil să mai publicăm studii pe această tematică. Poate că aceste lucrări vă vor ajuta să salvați un suflețel nevinovat.

S U M A R

69 70 74

EDITORIAL

INTRODUCERE ÎN TOXICOLOGIA CLINICĂ Gabriela GEORGESCU, Coordonator

FARMACOTOXICOLOGIA, O NECESITATE ÎN MEDICINA VETRINARĂ Dragoș Marius Chiriac, Redactor-șef

Mariana Grecu, Valentin Năstasă

ORIGINAL ARTICLE

ASPECTE HISTOPATOLOGICE PRIVIND NEFROTOXICITATEA GENTAMICINEI LA ANIMALE Histopathological aspects of gentamicin’ nephrotoxicity in animals

Aurelian-Sorin Pașca, Paula Maria Saftencu, Gh. Solcan

HEMATURIA ENZOOTICĂ A BOVINELOR – ONCOPATIE CU ETIOLOGIE MIXTĂ, TOXICĂ ȘI VIRALĂ Enzootic hematuria of bovines - a mixed neoplasic disease, toxic and viral Gheorghe Solcan, Gheorghe Liviu Felix Balcoș, Sorin Aurelian Pașca

104

ACȚIUNEA TOXICELOR ASUPRA STOMACULUI LA CÂINE ȘI DIAGNOSTICUL ECOGRAFIC AL AFECȚIUNILOR GASTRICE INDUSE DE ACESTEA Toxic substances action upon dog stomach and ultrasound diagnosis of gastric disorders Răzvan Nicolae Mălăncuș

BENEFICIILE ȘI RISCURILE UTILIZĂRII IMIDOCARBULUI DIPROPINAT ÎN BABESIOZĂ LA CÂINE Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis

115

Anul I / Vol. I / Nr. 2 (2/2016)

REVIEW

DIAGNOSTICUL ECOGRAFIC AL AFECȚIUNILOR GASTROINTESTINALE LA CÂINE ȘI ETIOLOGIA ACESTORA STUDIU RETROSPECTIV The etiology and ultrasound diagnosis of gastrointestinal disorders in dogs A retrospective study Răzvan Nicolae Mălăncuș

UP-TO-DATE

PLANTE TOXICE PENTRU CÂINI, PISICI ȘI ALTE ANIMALE Toxic plants for dogs, cats and other animals Ruxandra Otilia Cristea

EVENTS CALENDAR MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE NAȚIONALE National Scientific Events

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro

COORDONATOR REVISTĂ Dr. Gabriela GEORGESCU Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

REDACTOR-ȘEF Dragoș Marius CHIRIAC COMITET EDITORIAL Șef lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Șef lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Asist. univ. Dr. Răzvan Nicolae MĂLĂNCUS Asist. univ. Dr. Mariana GRECU Dr. Ruxandra Otilia CRISTEA Dr. Florin LECA Dr. Cristina PREDA

SENIOR EDITORI Prof. Univ. Dr. Viorel ANDRONIE Prof. Univ. Dr. Gheorghe SOLCAN Prof. Univ. Dr. Alexandru ȘONEA Conf. Univ. Dr. Alexandru DIACONESCU Conf. Univ. Dr. Violeta-Elena SIMION Conf. Dr. Aurelian PAȘCA Șef lucr. Dr. Ciprian OBER

ISSN: 2537 – 4095 ISSN-L: 2537 – 4095 ISSN (online): = ISSN 2558 - 9318 www.rjvmf.innovationinhealth.ro

Copyright © 2016 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation. Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor. Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

NEXT ISSUE: INFECTIOUS DISEASES NUMĂRUL URMĂTOR: BOLI INFECȚIOASE SUBMITTING ARTICLES!

For submitting scientific articles, please read & respect the instructions for authors. The instructions for authors can be found at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/instructions-for-authors/

THE DEADLINE FOR SUBMITTING THE ARTICLES FOR INFECTIOUS DISEASES ISSUE IS 15 MARCH 2017. You can submit articles at http://www.rjvmf.innovationinhealth.ro/submmit-article/ or you can send your articles together with pictures, tables or graphics at redactia@innovationinhealth.ro.

ORIGINAL ARTICLE

Histopathological aspects of gentamicin’ nephrotoxicity in animals

ASPECTE HISTOPATOLOGICE PRIVIND NEFROTOXICITATEA GENTAMICINEI LA ANIMALE HISTOPATHOLOGICAL ASPECTS OF GENTAMICIN’ NEPHROTOXICITY IN ANIMALS OPEN ACCES JOURNAL Aurelian-Sorin Pașca1, Paula Maria Saftencu2, Gheorghe Solcan2 1. Disciplina de Anatomie patologică, Diagnostic necropsic și Medicină legală; 2. Clinica medicală Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași – Facultatea de Medicină Veterinară Corresponding author: Conf. univ. dr. Aurelian-Sorin Pașca, Facultatea de Medicină Veterinară Iași, Al. M. Sadoveanu nr. 8, Iași E-mail: passorin@yahoo.com

Recieved: 7 December 2016 Accepted: 12 December 2016

REZUMAT

Gentamicina este un aminoglicozid utilizat pe scară largă în terapia antimicrobiană la om și animale. În ciuda efectului nefrotoxic și ototoxic major, gentamicina este utilizată la animalele de fermă și de companie în tratarea bronhopneumoniilor, enteritelor, infecțiilor oculare, endocarditelor, nefritelor, etc., ce au ca etiologie agenți patogeni bacterieni. Efectul nefrotoxic sever al gentamicinei asupra rinichilor, exprimat prin inducerea unei necroze tubulare renale acută subletală sau letală, este cunoscut și face încă obiectul cercetărilor de nefrotoxicitate. În present, gentamicina, ca reprezentant important al antibioticelor aminoglicozide, este utilizată și ca inductor al insuficienței renale acute la animalele de experiență, cu scopul de a studia diferite substanțe protectoare ce pot fi asociate pentru a limita efectul nefrotoxic al acesteia. Examinarea histopatologică a rinichilor proveniți de la animale de companie (câini și pisici), cărora le-a fost administrată gentamicina ca antibiotic de bază, a evidențiat deopotrivă leziuni glomerulare, tubulare dar și interstițiale, de natură circulatorie, degenerativă și inflamatorie.

CUVINTE-CHEIE:

nefrotoxicitate, gentamicină, animale

ABSTRACT Gentamicin is an aminoglycoside widely used in the antimicrobial therapy in humans and animals. Despite its nephrotoxic and ototoxic major effect, gentamicin is used in farm animals and pets in treating bronchopneumonia, enteritis, eye infections, endocarditis, nephritis, etc., that have a bacterial etiology. The severe nephrotoxic effect of gentamicin on the kidneys, expressed by inducing sublethal or lethal acute renal tubular necrosis is still subject of the nephrotoxicity investigations. Currently, gentamicin as an important representative of the aminoglycoside antibiotics, is used as an inducer of acute renal failure in experimental animals, for the purpose of studying of various protective substances that may be associated to limit the nephrotoxic effect. Histopathological examination of the kidneys from pets (dogs and cats) to which the antibiotic gentamicin was administered, highlighted glomerular, tubular and interstitial damages, circulatory, degenerative and inflammatory types.

Cite this article: A.S. Pașca, Paula Maria Saftencu, Gh. Solcan. Histopathological aspects of gentamicin’ nephrotoxicity in animals Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):72-77.

KEYWORDS:

nephrotoxicity, gentamicin, animals Vol I - Nr. 2 (2/2016)

A.S. Pașca, Paula Maria Saftencu, Gh. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

INTRODUCERE

Este cunoscută nefrotoxicitatea unor aminoglicozide (neomicină, kanamicină, gentamicină, streptomicină) care - în timpul eliminării renale - determină degenerarea și necroza tubilor contorți proximali (1,2). În prezent, gentamicina este utilizată ca antibiotic exclusiv sau asociat celor betalactamice în combaterea bacteriilor Gram-negative, rezistente la antibiotice uzuale, datorită efectului bactericid foarte eficient și riscului scăzut de antibiorezistență (3). În cercetările actuale cu privire la mecanismul nefrotoxic incomplet elucidat al gentamicinei, ca reprezentant important al antibioticelor aminoglicozide, aceasta este utilizată ca inductor al insuficienței renale acute la animalele de experiență, cu scopul de a studia diferite substanțe protectoare ce pot fi asociate pentru a limita efectul nefrotoxic (4). Nefrotoxicitatea indusă de gentamicină este unul din cele mai importante efecte adverse, fiind observată la peste 20% din pacienți (5). În mecanismul nefrotoxic indus de administrarea gentamicinei, un rol important îl reprezintă stresul oxidativ, prin producerea de specii reactive de oxigen (radicali liberi) ce activează o serie de mediatori pro-inflamatori și pro-apoptotici, responsabili de agresiunea asupra rinichiului (6,7).

MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul de față aduce în prim-plan și subliniază datele existente în literatura de specialitate cu privire la efectul toxic important al gentamicinei asupra țesutului renal. Au fost prelevate fragmente de rinichi de la cadavre de câini (3) și pisici (2), cărora li s-a administrat gentamicină în scop terapeutic, neglijându-se aspectul nefrotoxic al acesteia. Stărilor patologice inițiale li s-a adăugat insuficiența renală acută în urma antibioterapiei, conducând la agravarea stării de sănătate a acestora și, în final, la exitus. Pacienții au primit gentamicină, în doză necunoscută, pentru tratamentul infecțiilor tractului urinar inferior provocate de germeni sensibili la acest antibiotic în cazul piscilor și pentru afecțiuni respiratorii rezistente la batalactamice și chinolone în cazul câinilor. După adminstrarea gentamicinei, pacienții, a căror funcție renală nu a fost evaluată anterior, au început să manifeste simptome de insuficiență renală acută. După efectuarea examenelor biochimice sangvine, pacienții felini au fost diagnosticați cu insuficiență renală acută stadiul V, având valorile creatininei de 11.5 mg/dl si 14 mg/dl, iar al ureei de 280 mg/dl și 467 mg/dl. Câinii au fost diagnosticați, după administrarea gentamicinei, cu insuficiență renală acută gra-

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

dul IV (2 pacienți) cu creatinemia de 7.6 mg/ dl, respectiv 9.3 mg/dl și gradul V cu valoarea creatininei de 13.7 mg/dl. Ureea, de asemenea, era mult peste limitele superioare, fiind corelată pozitiv cu valorile creatininei, având valori de 365 mg/dl și 390 mg/dl pentru pacienții aflați in stadiul IV și de 560 mg/dl pentru pacientul în stadiul V. Protocolul histologic a constat în fixarea pieselor în formaldehidă 10%, includerea la parafină, secționarea la 5 μm și colorație bicromică hematoxilină-eozină. În evaluarea leziunilor s-au examinat atât medulara, cât și corticala renală, descriindu-se leziunile principalelor componente ale nefronilor, cât și ale stromei conjunctivo-vasculare. Din punct de vedere lezional au fost remarcate fenomene degenerative, necroze, tulburări circulatorii sanguine, inflamații și fenomene regenerative (8).

REZULTATE

Examenul necropsic a evidențiat aspectul degenerativ evident al rinichilor tuturor cadavrele examinate. Examinarea histopatologică a rinichiului a evidențiat leziuni semnificative ale tuturor componentelor renale (glomeruli, tubi uriniferi, interstițiu). La examenul histologic al rinichilor proveniți de la câinii și pisicile necropsiate s-au observat modificări glomerulare moderate ce au constat în destinderea și supraîncărcarea cu hematii a capilarelor glomerulare. Activarea și proliferarea celulelor endoteliale și mezangiale oferă un aspect de expansiune mezangilă și pluricelularitate, încadrând leziunea ca o glomerulită hiperplazică (proliferativă). În spațiul de filtrare al glomerulilor s-au identificat hematii extravazate și proteine cu aspect filamentos, evidențiind alterarea filtrării glomerulare (fig. 1). Leziunile predominante, dar și cele mai severe au fost remarcate la nivelul tubilor uriniferi, mai ales în segmentul proximal, constând în degenerarea nefrocitelor, dar și necroza severă a epiteliului tubilor uriniferi. Degenerarea nefrocitelor îmbracă aspectul unei intoxicații acute, brutale, caracterizată morfologic prin tumefiere celulară, citoplasmă neomogenă, apariția unui spațiu intracelular clar (vacuolizare), nuclei hiperhidratați, hipocromi. Toate aceste modificări morfologice denotă o alterare severă a integrității membranelor celulare. Predomină însă necroza epitelială a porțiunii proximale a tubilor uriniferi. În tubii grav afectati de necroză se disting depozite de natură proteică si lipidică, resturi (detritus) celulare și corpi apoptotici (apoptoza celulară). Unele nefrocite

ORIGINAL ARTICLE

Histopathological aspects of gentamicin’ nephrotoxicity in animals

Figura 1. Corticală renală - câine. Congestia capilarelor glomerulare. Proliferarea celulelor mezangiale Degenerarea și necroza nefrocitelor din porțiunea proximală a tubilor uriniferi. Inflamație lifohistiocitară interstițială. Col. HE

Figura 2. Corticală renală - pisică. Degenerarea și necroza nefrocitelor din porțiunea proximală a tubilor uriniferi. Col. HE

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

A.S. Pașca, Paula Maria Saftencu, Gh. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

încă aderente laminei bazale sunt vacuolizate, hiperhidratate, cu filamente proteice intracitoplasmatice, cu nuclei hipercromatici, dispuși central (fig. 2). S-au evidențiat, de asemenea, și nefrocite apoptotice cu citoplasma contractată și cu nucleul condensat și hipercromatic. Pe toată lungimea tubilor uriniferi, atât în segmentul proximal, cât și în cel distal, se observă cilindri hialini sub forma unor mulaje sticloase, oxifile în lumenele tubulare, ce conțin în masa lor nuclei ai nefrocitelor dezintegrate (fig. 3). În interstițiul renal s-a remarcat o reacție limfohistiocitară de intensitate moderată cu rol reparator. În tubii uriniferi se observă deopotrivă cilindri hialini (rezultat al proteinuriei masive cu origine glomerulară), cât și nefrocite devitalizate, lipsite de nuclei și dezintegrate (resturi citoplasmatice). Un număr foarte mare de tubi colectori prezintă în lumen cilindri hialini și lipide (fig.4).

DISCUȚII

Nefrotoxicitatea aminoglicozidelor, și - în particular - a gentamicinei, se manifestă clinic la câteva zile de administrare, prin insuficiență

renală acută. O cantitate relativ mică de gentamicină (aprox. 5%) trece filtrul glomerular și se leagă electrostatic de fosfolipidele din membranele nefrocitelor tubilor proximali, inhibând în această manieră mobilitatea și activitatea bistratului lipid membranar (8). Așadar, gentamicina acționează asupra nefrocitului prin perturbarea funcției membranare, alterarea stratului fosfolipidic membranar, perturbarea echipamentului enzimatic membranar și lizozomal (blocarea fosfolipazelor și sfingomielinazelor). Aceste modificări descrise în literatura de specialitate justifică fenomenul degenerativ sever și necroza epiteliului tubular (9,10, 11). Filtrarea glomerulară scade semnificativ, apare proteinuria, pierderea K, Mg, și Ca prin urină. Cilindrii hialini intraluminali sunt rezultatul incapacității nefrocitelor alterate de a face față proteinuriei severe. Aceste disfuncții celulare reprezintă punctul de plecare al necrozei epiteliale tubulare toxice acute. Leziunile histologice remarcate la nivel renal, în urma administrării gentamicinei, sunt semnificative și afectează atât componentele nefronului, cât și componenta stromală. Au fost observate glomerulite proliferative, degenerări și necroze tubulare, cât și reacție

Figura 3. Corticală renală - câine. Degenerarea și necroza nefrocitelor din porțiunea proximală a tubilor uriniferi Col. HE

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

ORIGINAL ARTICLE

Histopathological aspects of gentamicin’ nephrotoxicity in animals

Figura 4. Medulară renală - câine. Proteinurie- cilindri hialini în porțiunea distală a tubilor uriniferi. Col. HE inflamatorie limfohistiocitară stromală cu rol reparator.

CONCLUZII

Antibioterapia cu gentamicină constituie un risc major, ce poate fi asumat în urma unei analize riguroase a funcției renale a pacien-

tului, ținând cont de nefrotoxicitatea acesteia. Administrarea prealabilă a unui anti-oxidant poate reduce considerabil efectul nefrotoxic. Pe parcursul administrării gentamicinei se recomandă monitorizarea și evaluarea permanentă a parametrilor renali, în vederea anticipării și evitării instalării insuficienței renale acute.

Bibliografie 1. Edson RS, Terrell CL. The aminoglycosides. Mayo Clin Proc 1999; 74: 519-528. 2. Solcan Gh., Beşchea Chiriac I. S. - Toxicologie veterinară – manual practic. Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005. 3. Mingeot-Leclerq MP, Tulkens PM. Aminoglycosides nephrotoxicity. Antimicrob Agents Chemoter 1999; 43: 10031012. 4. Mingeot-Leclerq MP, Tulkens PM. Aminoglycosides nephrotoxicity. Antimicrob Agents Chemoter 1999; 43: 10031012. 5. Pramila Padmini M., Vijay Kumar J. A Histopathological Study on Gentamycin Induced Nephrotoxicity in Experimental Albino Rats Journal of Dental and Medical Sciences, 20121 (1): 14-17. 6. Selby NM, Shaw S, Woodier N, Fluck RJ, Kolhe NV. Gentamicinassociated acute kidney injury. QJM 2009; 102: 873-880. 7. Martinez-Salgado C, Eleno N, Tavares P, et al. Involvement

of reactive oxygen species on gentamicin-induced mesangial cell activation. Kidney Int 2002; 62: 1682-1692. 8. Crissman JW, Goodamnn DG, Hildebrandt PK, et al. Best practices guideline: toxicologic histopathology. Toxicol Pathol 2004; 32: 126-131. 9. Alarifi S, Al-Doaiss A, Alkahtani S, et al. Blood chemical changes and renal histological alterations induced by gentamicin in rats. Saudi J Biol Sci 2012; 19: 103-110. 10. Quiros Y, Vicente-Vicente L, Morales AI, Lopez-Novoa JM, Lopez Hernandez FJ. An integrative overview on the mechanisms underlying the renal tubular cytotoxicity of gentamicin. Toxicol Sci 2011; 119: 245-256. 11. Teslariu O., Pașca S., Mititelu-Tarțău L., C.E. Schiriac, C. Galeș, P.M. Saftencu, M. Nechifor - The Protective Effects Of Zinc  In Experimental Gentamicin Induced Acute Renal Failure In Rats, Journal Of Physiology And Pharmacology, 2016, 67, 5, 2016: 751-757.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

A.S. Pașca, Paula Maria Saftencu, Gh. Solcan Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Conf. Dr. Aurelian-Sorin PAȘCA TITULAR AL DISCIPLINELOR: “ANATOMIE PATOLOGICĂ” ȘI ”PATOLOGIE CELULARĂ ȘI ONCOLOGIE COMPARATĂ” ȘEF AL LABORATORULUI DE ANATOMIE PATOLOGICĂ USAMV Ion Ionescu de la Brad Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr. 8, Iași-700489, Romania; telefon: 0040 232 407333, fax: 0040 232 219113; Email: passorin@yahoo.com, spasca@uaiasi.ro COMPETENȚE: - Histologie - Histopatologie/Imunohistochimie - Microscopie electronică - Diagnostic necropsic - Medicină legală - Experimentare animală

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

DOMENII DE CERCETARE: - Patologie renală la câine - Patologia animalelor sălbatice - Biocompatibilitate tisulară - Medicină experimentală - Oncologie - Patologie celulară FORMARE PROFESIONALĂ - Doctor în Științe Medicale, specializarea Morfologie normală și patologică (2009); studii doctorale la USAMV “Ion Ionescu de la Brad” Iași, 2002-2009; - Doctor medic veterinar (2000) – USAMV “Ion Ionescu de la Brad” Iași (1994-2000) - Diploma de Bacalaureat (1994) – Colegiul Național “Gh. M. Murgoci” Brăila, secția Matematică-Fizică (1990-1994) MEMBRU AL ASOCIAȚIILOR ȘTIINȚIFICE/PROFESIONALE • Societatea Europeană de Patologie Veterinară (ESVP) • Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVR) • Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România (AGMVR) • Asociația Română pentru Patologia Animalelor Sălbatice (ARPAS) • Asociața Absolventilor Facultații de Medicină Veterinară din Iași (AAFMVI) – secretar • Societatea Română de Istorie a Medicinii Veterinare (SRMIV) – secretar filiala Iași • Comisia Județeană de Deontologie și Litigii - CMV-Ro Iași (2012-2020) • Consiliul Județean al CMV-Ro (2016-2020)

ORIGINAL ARTICLE

Enzootic hematuria of bovines - a mixed neoplasic disease, toxic and viral

HEMATURIA ENZOOTICĂ A BOVINELOR – ONCOPATIE CU ETIOLOGIE MIXTĂ, TOXICĂ ȘI VIRALĂ ENZOOTIC HEMATURIA OF BOVINES A MIXED NEOPLASIC DISEASE, TOXIC AND VIRAL OPEN ACCES JOURNAL Gheorghe Solcan, Gheorghe Liviu Felix Balcoș, Sorin Aurelian Pașca Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași – Facultatea de Medicină Veterinară Recieved: 29 January 2017 Accepted: 31 January 2017

REZUMAT

Corresponding author: Prof. univ. dr. Gheorghe Solcan Facultatea de Medicină Veterinară, Aleea M. Sadoveanu nr. 8 E-mail: gsolcan@uaiasi.ro

Hematuria enzootică a bovinelor este cunoscută în toată lumea, de-a lungul timpului fiind considerată consecința intoxicației cu ferigă, asociată cu particularități fizico-chimice ale solului și apei din zonele endemice (carența în unele oligoelemente, radioactivitate etc.). Cercetările de imunohistochimie și biologie moleculară din ultimii 20 de ani au permis elucidarea implicării papilomavirusului bovin tip 2, a cărui acțiune oncogenă este potențată de ptaqulozida din ferigă. Patogeneza este similară cu cea a cancerelor vezicale induse de papilomavirus la om, vaca putând constitui model experimental pentru studiul acestora.

CUVINTE-CHEIE:

hematuria enzootică, bovine, ferigă, ptaqulozida, papilomavirus

ABSTRACT Enzootic hematuria of bovines is world wide known, during the time being considered a consequence of bracken fern poisoning, associated with some phisico-chemical peculiarities of the soil and water from endemic regions (some oligoelements defficiencies, radioactivity etc.). Immunohistochemistry and molecular biology researches from last 20 years elucidated the involvment of bovine papillomavirus type 2, whose oncogenic action is potentiated by ptaquloside from bracken fern. Pathogenesis is similar with those of urinary bladder neoplasia induced by human papillomavirus, cattle being an usefull experimental model for study of those last ones.

Cite this article: Ghe. Solcan, Ghe. L.F. Balcoș, S.A. Pașca. Enzootic hematuria of bovines - a mixed neoplasic disease, toxic and viral. Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):80-85.

KEYWORDS:

enzootic hematuria, bovines, bracken fern, ptaquloside, papillomavirus

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ghe. Solcan, Ghe. L.F. Balcoș, S.A. Pașca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Hematuria enzootică a bovinelor (HEB), cunoscută anterior și sub denumiri ca: hematuria esențială, cistita hemoragică etc., reprezintă un sindrom, întâlnit la vacile adulte din zonele submontane, putând afecta până la 20% din efectivul de taurine dintr-o anumită „zonă hematurică” (1). Prin caracterul ei incurabil, produce pierderi economice importante în zonele unde evoluează, din cauza scăderii producţiei de lapte şi diminuării indicilor de reproducţie. Evoluţia cronică determină anemierea animalelor, ducând în final la sacrificări de necesitate sau chiar moarte.

ETIOPATOGENEZA

În general, se consideră că este expresia clinică a acţiunii toxice a ferigilor, mai ales a celei imperiale (Pteridium aquilinum) care conţine produşi cancerigeni cu electivitate pentru vezica urinară (ptaqulozida fiind cea mai importantă) şi care se elimină prin urină. Toxinele potențează acțiunea oncogenă a virusului papilomatozei bovine tip II (BPV-2). Campo şi col. (1992) menţionează existenţa unei conexiuni între papilomavirusuri şi unele principii mutagene şi/sau carcinogene din ferigă. S-a demonstrat că extractele de papiloame cutanate injectate intravezical, induc neoplazii la vacă. În țara noastră, Balcoș și col. (2008) demonstrează pentru prima oară implicația BPV-2 în etiologia tumorilor vezicii urinare la vaci și expresia oncoproteinelor virale cauzatoare ale procesului neoplazic (4, 7). Natura tumorală a bolii a fost recunoscută în țara noastră încă din 1954 de către Ciurea și col., (11), fără a se elucida însă etiologia. Studiile epidemiologice demonstrează o incidenţă crescută a cancerului esofagian şi gastric la oamenii care au consumat lapte de la bovine furajate cu ferigă, probabil din cauza prezenţei ptaqulozidei, carcinogenul major din ferigă, în lapte (6). Concentrația de ptaqulozidă din ferigă depinde de condițiile pedoclimatice și distribuția geografică. În Australia s-a demonstrat că ferigile din sud sunt de două ori mai concentrate în toxic decât cele din nord, sugerându-se o variabilitate genetică a plantelor (14). Într-un studiu epidemiologic efectuat pe 2127 bovine din județele Moldovei, Bocăneți- Daraban (2014) identifică fibropapiloame (sugestive pentru infecția cu BPV-1) la 14% din animale, dar prin investigații de biologie moleculară efectuate la 24 cazuri cu leziuni sugestive demonstrează coinfecția BPV-1 și BPV-2 la 87,5% cazuri. Fenomenul are importanță epidemiologică deosebită, întrucât BPV-1 potențat de ptaqulozidă este implicat în creșterea incidenței tumorilor tractusului digestiv la bovine (14). A mai fost incriminată aciditatea solului şi a apei, care condiționează compoziţia floristică, dominată de plante acidofile (papură, pipirig, rogoz, piciorul

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

cocoşului, dediţel); dezechilibrul mineral legat de carenţe în calciu, fosfor şi exces de molibden, plumb; radioactivitatea solului, a apei şi a plantelor din regiunile respective. Dintre factorii favorizanţi putem aminti vârsta (mai frecventă la adulte, decât la tineret), anotimpul (mai frecventă vara-31,94% şi toamna-34,14%) (13). Incidenţa mai crescută a hematuriei în sezonul de toamnă se datorează concentraţiei substanţei toxice în urină, consecutiv secetei din perioada de vară. Intensitatea hematuriei este mai accentuată în sezonul de stabulaţie, pe de o parte, din cauza compresiunii mecanice exercitate de uterul gestant asupra vezicii urinare, iar pe de altă parte, datorită ingerării unor cantităţi crescute de ferigă existentă în fân. De remarcat că toxicitatea ferigii se păstrează și după uscare. Deși sindromul este cel mai bine cunoscut la bovine, se afirmă că în zonele endemice s-a constatat o creștere a incidenței cancerelor vezicale și la ovine (14).

MODIFICĂRILE MORFOPATOLOGICE

Sunt dominate de hemoragii şi proliferări carcinomatoase la nivelul vezicii urinare. Balcoș (2011), într-un studiu de amploare efectuat în zona montană a județului Neamț (pe 136 bovine cu leziuni vezicale sugestive) a observat următoarele modificări macroscopice: conţinut vezical cu aspect hemoragic, îngroşarea peretelui vezical, modificări ale aspectului mucoasei vezicale, reacţii inflamatorii, hemoragii, hematoame, ulcere, formaţiuni tumorale papilare, simple sau multilobate, sesile sau pedunculate, de dimensiuni variabile şi formaţiuni tumorale invadante (Fig. 1-3). Conţinutul vezical cu aspect hemoragic a apărut inconstant, la 18,3% cazuri, asociat cu leziuni hemoragice intense: hemoragii punctiforme dispuse grupat sau liniar (brâuri) sau hematoame. Îngroşarea peretelui vezical a fost o modificare macroscopică frecvent observată, la 89,3 % cazuri, cu preponderenţă în vezicile urinare asociate cu leziuni tumorale. În vezicile urinare cu leziuni tumorale masive localizate sau invazive

Figura 1. Hemoragii vezicale dispuse sub formă de „brâu” în HEB la vacă (3)

ORIGINAL ARTICLE

Enzootic hematuria of bovines - a mixed neoplasic disease, toxic and viral

Figura 2. HEB. Hematoame, reacţii inflamatorii în jurul hematoamelor şi conţinut sanguinolent (3)

Figura 3. HEB. Formaţiune tumorală sesilă, hematoame asociate cu reacţie inflamatorie periferică, hemoragii punctiforme şi hematoame la nivelul vezicii urinare (3) s-au constatat îngroşări ale peretelui vezical cu aspect generalizat sau pe zone delimitate în funcţie de mărimea tumorii şi de gradul de infiltrare în structurile peretelui vezical (Tabel 1). Modificările de aspect ale mucoasei urinare au fost variabile: alternări ale zonelor aparent normale, cu zone de inflamaţie, hemoragice sau

tumorale. Au fost observate ulcere de dimensiuni variabile, însoţite de reacţie inflamatorie marginală la 4,5% cazuri. Formaţiunile tumorale au fost observate la majoritatea cazurilor, cu aspecte variabile: de formă papilară sesilă solitare sau confluate, multilobate, papilare pedunculate, cu suprafaţă neregulată; tumori generalizate, cu aspect neregulat, infiltrate, cuprinzând întreaga masă a organului. S-a mai constatat calculoză urinară la 10,6% cazuri, calculii fiind de dimensiuni mici, respectiv 0,5-1 mm. Leziunile macroscopice observate la nivelul vezicii urinare la taurinele cu HEB au fost diferenţiate în funcţie de stadiul evolutiv al bolii în 3 stadii: a) stadiu I (incipient), caracterizat prin apariţia de hemoragii punctiforme solitare, grupate sau dispuse liniar sau hemoragii difuze (peteşiale) în ţesutul conjunctiv subepitelial şi edem de intensitate scazută la nivelul mucoasei; b) stadiul II, caracterizat prin apariţia de hematoame şi o edemaţiere de intensitate mai accentuată a mucoasei vezicale; stadiul III (tardiv), caracterizat prin apariţia leziunilor tumorale papilare sesile sau pedunculate şi a leziunilor tumorale infiltrative, asociate cu hemoragii punctiforme solitare, grupate sau dispuse liniar, hemoragii peteşiale sau hematoame şi îngroşarea peretelui vezical pe zone delimitate sau generalizat. În acest ultim stadiu la nivelul vezicii urinare pot fi observate una sau mai multe leziuni (Tabelul 1). Campo (2002) afirmă că aspectele microscopice ale tumorilor uroteliale de la bovine prezintă numeroase similitudini morfologice cu tumorile vezicale umane, considerând că, cel puțin din punct de vedere morfologic, vaca poate fi un model animal pentru carcinogeneza vezicală umană.

Tabelul 1. Frecvența și tipul leziunilor macroscopice ale vezicii urinare la taurine cu HEB (după Balcoș, 2011) Categorie leziune Leziuni non-tumorale

Tip leziune

Număr de vezici

Frecvenţa %

Hemoragii

126

96,1

Hematoame

102

77,8

Tumori papilare sesile simple

42,7

Tumori papilare sesile confluente

5,3

Tumori papilare sesile multilobate

3,0

Tumori papilare pedunculate

9,1

Tumori invadante

6,8

Leziuni tumorale

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ghe. Solcan, Ghe. L.F. Balcoș, S.A. Pașca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

TABLOU CLINIC

Tabloul clinic diferă în funcție de forma de evoluţie: acută (rară) şi cronică. Forma acută corespunde intoxicaţiei acute cu ferigă și se traduce prin: anorexie, lipsa rumegării, reducerea secreţiei lactate, stare hemoragipară gravă, leucopenie, trombocitopenie (sub 100.000/ mm3), agranulocitoză şi limfocitoză (14, 16). La tineret, apare edem laringian, cornaj, hemoragii externe, iar la adulte, diaree hemoragică, epistaxis, hematurie, hemathidroză, parezia prestomacelor. La masculi se poate produce obstrucţia uretrei, retenţie urinară, urmată de ruptura vezicii urinare şi moartea prin intoxicaţie uremică. În forma cronică, boala debutează cu microhematurie, iar starea generală a animalului se menţine mult timp bună, apetitul rămânând normal. Progresiv, aceasta se înrăutăţeşte, animalele slăbesc, prezintă randament productiv scăzut, apar semnele anemiei posthemoragice cronice: mucoase palide, tahicardie, puls filiform, greu perceptibil; parezia prestomacelor. Apare polakisurie, hematurie, la început terminală, apoi continuă. Perii de la comisura inferioară a vulvei şi de la partea terminală a furoului sunt aglutinaţi şi roşcaţi. Urina, în raport cu intensitatea hemoragiilor vezicale, va fi colorată diferit, de la roz-pal la roşu intens. În această fază, din cauza cheagurilor de sânge se poate produce obstrucţia temporară a uretrei, care poate determina chiar și la femele retenţie urinară şi colici. Dacă hemoliza este intensă, urina are culoare brun-roşcată sau brun-închisă. Perioadele de remisiune ale hematuriei sunt posibile numai în stadiile incipiente, iar pe măsură ce formaţiunile proliferative devin tot mai numeroase şi cresc în volum, hematuria se va permanentiza. Sedimentarea urinei se face rapid, cu supernatant limpede şi un depozit abundent în hematii, coaguli de sânge, celule epiteliale vezicale şi săruri minerale. Hematologic se evidenţiază anemie oligocitemică şi hipocromă (1-2 mil. hematii/mm3; 3-6 g/ dl - hemoglobină), leucopenie, hipocalcemie, hipofosfatemie, hipocloremie.

intoxicația cronică cu săruri de cupru (evoluează cu hemoglobinurie și icter, fiind mai sensibile ovinele) și de intoxicaţia cu raticide anticoagulante, rară la rumegătoare (sângele nu se coagulează, timpul de sângerare după traumatisme minore este prelungit). Pentru precizarea naturii tumorale a bolii și a implicării papilomavirusului s-au efectuat studii privind expresia oncoproteinelor E5 și E7 a BPV-2, a uroplaquinei II, complexului major de histocompatibilitate etc. în probe vezicale (Fig. 4-6) (3, 4, 7, 8).

Figura 4. Expresia imunohistochimică juxtanucleară, citoplasmatică a oncoproteinei E5 a BPV-2 într-un carcinom in situ la taurină cu HEB, BPV-2 pozitivă (avidin-biotin-peroxidază, contracolorare cu hematoxilina Mayer,15X60)(3)

Figura 5. Expresie imunohistochimică intensă a oncoproteinei E7 a BPV-2 într-un carcinom urotelial gradul II, probă vezicală BPV-2 pozitivă, la taurină cu HEB (avidin-biotin-peroxidaza, contracolorare cu hematoxilina Mayer, 15X40) (3)

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei, a datelor epidemiologice şi a semnelor urinare. În zonele hematurice, pentru dignosticul precoce al hematuriei se recomandă depistarea microhematuriei (12, 16), iar în forma acută diagnosticul se pune cu dificultate, fiind necesară excluderea leptospirozei, a babesiozei (pe lângă hemoglobinurie apare icter, iar în frotiurile de sânge se evidenţiază agentul patogen), a nefritei hemoragice (semne generale grave, evoluţie rapidă, hematurie continuă). Se mai pune problema diferențierii față de

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Figura 6. Expresia UPK-II în carcinom in situ, proba vezicală BPV-2 pozitivă, de la taurină cu HEB. (avidin-biotin-peroxidază, contracolorare hematoxilină Mayer, 15X60) (3)

ORIGINAL ARTICLE TRATAMENT

Tratamentul profilactic vizează măsuri de stârpire a ferigii prin cosiri repetate, lucrări de ameliorare a păşunilor şi fâneţelor: fertilizare cu îngrăşăminte fosfatice sau calcice, drenarea zonelor mlăştinoase şi îmbunătăţirea structurii floristice a pajiştilor sau prin erbicidare. Este recomandată administrarea suplimentelor minerale în raţii (amestecuri de săruri de P, Cu, K, Co, Ni, NaCl, sare iodată). Pe plan internațional există preocupări pentru producerea de vaccinuri contra papilomavirusurilor bovine (9, 15), similare cu vaccinul contra papilomavirusului uman, agentul cancerului de col uterin la femei. Tratamentul curativ este paleativ, boala fiind practic incurabilă. În forma acută, la animale de mare valoare s-ar impune transfuzia de sânge (13). În forma cronică se încearcă tratamentul simptomatic al cistitei asociate leziunilor neoplazice și combaterea suprainfecției bacteriene. Se obţin ameliorări numai în măsura în care tratamentul este aplicat înainte ca hematuria să fie

Enzootic hematuria of bovines - a mixed neoplasic disease, toxic and viral

accentuată. Se pot administra antihemoragice: vitamina C (2-10 g/zi); vitamina K3 (0,1-0,3 g) sau un premix mineral alcătuit din: 40 g NaCl, 40 g fosfat tricalcic, 0,2 g CuSO4, 0,04 g KI, 0,02 g sulfat de cobalt, 0,08 g azotat de nichel (zilnic în raţie). De asemenea, se poate administra zilnic, timp de 1 (una) săptămână un amestec de ulei din ficat de morun (80 g) şi lanolină (20 g), produse bogate în acizi grași polinesaturați, cu efect favorabil în afecțiunile inflamatorii și neoplazice. Local se pot face instilaţii cu soluții astringente: apă cloroformată, formol 2%, în cantitate de 200500 ml sau cu un amestec format din 1 g iod, 2 g KI şi 2-3 l apă, 10 ml adrenalină 1%o (2, 15). În concluzie, hematuria enzootică a bovinelor este o boală tumorală determinată de papilomavirusul bovin de tip 2, a cărui acțiune oncogenă este potențată de ptaqulozida din ferigă. Patogeneza este similară cu cea a cancerelor vezicale induse de papilomavirus la om, vaca putând constitui model experimental pentru studiul acestora.

Bibliografie 1. Adameşteanu, I., Poll, E., Sasu, V., 1971, Patologie şi clinică medicală veterinară. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 2. Bârză, H., May, I., Ghergariu, S., Hagiu, N. –1981Patologie şi clinică medicală veterinară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 3. Balcoș L.G.F., -2011- Cercetări privind diagnosticul toxicozelor cu substanţe naturale din ferigi la taurine, Teză de doctorat; USAMV-FMV Iași. 4. Balcos L.G.F., G. Borzacchiello, V. Russo, O. Popescu, S. Roperto, F. Roperto, 2008, Association of bovine papillomavirus type-2 and urinary bladder tumours in cattle from Romania, Research in Veterinary Science 85, 145–148. 5. Bocăneți (Daraban) Florentina, 2014, Incidenţa şi diagnosticul infecţiilor cu papillomavirus la bovine, Teză de doctorat; USAMV Iași. 6. Borzacchiello, G., Ambrosio, V., Galati, P., Poggiali, F., Venuti, A., Roperto, F., 2001- The Pagetoid Variant of Urothelial Carcinoma In Situ of Urinary Bladder in a Cow, Vet. Pathol., 38, 113-116. 7. Borzacchiello G., Russo V., Spoleto C., Roperto S., Balcoș L., Rizzo C., Venuti A., Roperto F., 2007, Bovine papillomavirus type-2 DNA and expression of E5 and E7 oncoproteins in vascular tumours of the urinary bladder in cattle, Cancer Letters 250 (2007) 82–91.

8. Campo, M.S., Jarret, W.F.H., Barron, R., Smith, K.T., 1992, Association of bovine papillomavirus type 2 and bracken fern with bladder cancer in cattle, Cancer Research, 52, 6898-6904. 9. Campo MS., 1997, Vaccination against papillomavirus in cattle. Clin. Dermatol. 1997; 15(2): 275–283. 10. Campo M.S., 2002, Animal models of papillomavirus pathogenesis. Virus Res, 29, 29, 1475-1479. 11. Ciurea, V.; Pavel M., Jivanescu R., 1954, Leziunile mucoasei vezicale în cistita hemoragică a bovinelor, Comunic. si Ref. de Med. Vet si Zoot., FMV Arad, 3, 24. 12. Mot, T., Petruse Cristina, 2009, Patologie medicala veterinara, Ed. Eurobit, Timisoara. 13. Muscă, M., Oros, N.A., Heres, S., 1997, Incidența hematuriei enzootice bovine în funcție de vârstă și sezon, Rev. Rom. Med. Vet., 7, 3, 241-245. 14. Radostits, O. M.; Blood, D. C.; Gay, J. -2000- Veterinary Medicine, Bailliere Tindall, New York. 15. Shafti-Keramat S., Schellenbacher C., Handisurya A., Christensen N., Reininger B., Brandt S., Kirnbauer R., 2009, Bovine papillomavirus type 1 (BPV1) and BPV2 are closely related serotypes, Virology, 2009, Oct. 10, 393 (1), 1-6, doi: 10.1016/j.virol.2009.07.036. 16.Solcan Gh., 2011, Bolile vezicii urinare in Medicina internă a animalelor, vol. 2 (C. Falca, coord.), Ed. Eurostampa, Timișoara, 72-110.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ghe. Solcan, Ghe. L.F. Balcoș, S.A. Pașca Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Prof. univ. dr. Gheorghe SOLCAN FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ IAȘI ÎN PERIOADA 1981-1986; STUDII POSTUNIVERSITARE Doctorat în domeniul Medicină Veterinară, cu tema:”Contribuţii la studiul afecţiunilor cutanate ale carnivorelor domestice” susţinut în 1998. Conducător ştiinţific: Prof. Dr. H.C. PAUL Ioan FUNCŢIA ACTUALĂ Prodecan, Profesor univ. dr., titularul disciplinelor: Clinică medicală, Dermatologie veterinară, la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad Iaşi FUNCŢII ÎNDEPLINITE ANTERIOR 1986-1988 - medic veterinar stagiar, apoi medic epizootolog la Întreprinderea Avicolă de Stat Babadag, judeţul Tulcea; - noiembrie 1988 – asistent univ., la Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi, 1994 şef lucrări, titular al disciplinei Toxicologie la Colegiul Universitar Agricol, specializarea Igienă şi Laborator Veterinar - martie 2001 conferenţiar la disciplinele: Patologie şi clinică medicală., Toxicologie şi toxicoze -din 2005 profesor univ. dr., iar din 2008 conducător de doctorat FUNCŢII DE CONDUCERE -2000 -2004, 2008-2012 secretar ştiinţific (cancelar) al Facultăţii de Medicină Veterinară Iaşi 2004- 2008, 2012-2016 prodecan SPECIALIZĂRI POSTUNIVERSITARE 1995 - stagiu de specializare (3 luni) în patologia carnivorelor, la Ecole Nationale Veterinaire d’Alfort, Franţa

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

1998 stagiu de documentare şi specializare (3 luni) în epidemiologia bolilor netransmisibile, la Ecole Nationale Veterinaire de Toulouse, Franţa, finanţat prin bursă TEMPUS. 2004-2016 mobilitati Socrates-Erasmus la Facultăţile de Medicină Veterinară Liege, Liverpool, Gent, Istambul, vizita de lucru la Universitatea Purdue, SUA (2010), predare cursuri la Universitățile Elazig, Turcia (2011) și Airlanga, Indonezia (2010). CONTRACTE DE CERCETARE- 33 (LISTĂ SELECTIVĂ) a. Director de proiect 1.POS-DRU ID 77222 - Perfectionarea si dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare si inovare prin scoala doctorala 2.PN2 62-085/2008, Transplant autolog de tesut neural din mucoasa olfactiva si celule stem in tratamentul leziunilor maduvei spinarii la caine, acronim BIONEURO 3.PN2 51-004/2007-2010, Program integrat de supraveghere a sănătăţii şi creşterea calităţii producţiei în fermele de vaci pentru lapte, acronim SANVACMILK 4. CNCSIS, cod 599/ 2006-2008 Utilizarea examenului ecografic si paraclinic pentru optimizarea starii de sanatate si a productivitatii la rumegatoare 5.CNCSIS 187/2000 Studiul acţiunii agenţilor cancerigeni şi cocancerigeni asupra tubului digestiv la animalele de experienţă şi al terapiei anticanceroase Responsabil partener 1.PN2 52-161/2008-2011, Studii de epidemiologie moleculara in echinococoza/hidatioza la om si animale in sudul si nord vestul Romaniei;Program strategic si de management a bolii 2. CEEX Caracterizarea unor principii bioactive de origine vegetala si fungica, cu actiune citostatica, imunomodulatoare, metabolica si neurotropa si valorificarea lor in alimentatia functionala, 2005-2008 3. CEEX , Biotech, 252/2006, Obtinerea unor tulpini submerse de Claviceps purpurea cu preferentiala si inalta capacitate glucanosintetica si stabilirea domeniilor de valorificare biomedicala a unor preparate glucanice autohtone” ASPECTE INOVATIVE ALE REZULTATELOR CERCETĂRII - contribuții la diagnosticul ecografic al bolilor la animale - cercetări de electrofiziologie a sistemului nervos, aparatul Electroencefalograf-electromiograf–Neuropack S1 EMG/EP Measuring fiind unicul în medicina veterinară din România - demonstrarea efectului antimicotoxinic al unor antioxidanți naturali - contribuții originale în dermatologie veterinară, endocrinologie, fizioterapie

ORIGINAL ARTICLE

Toxic substances action upon dog stomach and ultrasound diagnosis of gastric disorders

ACȚIUNEA TOXICELOR ASUPRA STOMACULUI LA CÂINE ȘI DIAGNOSTICUL ECOGRAFIC AL AFECȚIUNILOR GASTRICE INDUSE DE ACESTEA TOXIC SUBSTANCES ACTION UPON DOG STOMACH AND ULTRASOUND DIAGNOSIS OF GASTRIC DISORDERS OPEN ACCES JOURNAL Asist. univ. dr. Răzvan Nicolae Mălăncuș Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași – Facultatea de Medicină Veterinară Recieved: 16 January 2017 Accepted: 31 January 2017

Corresponding author: Asist. univ. dr. Răzvan Nicolae Mălăncuș Facultatea de Medicină Veterinară Iași, Aleea Mihail Sadoveanu 8, 700489, Iași E-mail: razvanmalancus@uaiasi.ro Telefon: 0747498915

REZUMAT Diagnosticul afecțiunilor gastrice consecutiv ingestiei subtanțelor toxice cu caracter iritativ la câine reprezintă o preocupare majoră, nu doar pentru personalul veterinar, dar și pentru pacient și proprietar. Utilizarea tehnicii ultrasonografice de investigație a afecțiunilor gastrice permite formularea unui diagnostic cert al acestor afecțiuni, fapt ce poate conduce la elaborarea unui protocol de tratament eficient ce permite oprirea răspândirii și chiar încetarea manifestărilor clinice.

CUVINTE-CHEIE:

substanțe toxice, ultrasonografie, câini, afecțiuni gastrice

ABSTRACT The diagnosis of gastric disorders produced by the ingestion of toxic substances in dogs is a main concern not only for the veterinary staff but also for the patient and owner. The use of ultrasonography as an investigation tool for gastric disorders help establish a definitive diagnosis that may lead to an effective treatment protocol that can stop the spreading and also cease the expression of clinical symptoms.

Cite this article: R.N. Malancus. Toxic substances action upon dog stomach and ultrasound diagnosis of gastric disorders. Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):86-90

KEYWORDS:

toxic substances, ultrasound, dogs, gastric disorders

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

R.N. Mălăncuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Gastrita sau inflamația mucoasei gastrice reprezintă una dintre afecțiunile cel mai des reclamate de proprietari în cazul câinilor. Deși prezintă o etiologie variată, de cele mai multe ori gastrita apare consecutiv acțiunii iritante a unor toxice, medicamente administrate necorespunzător sau corpi străini care pot produce, prin caracterul iritativ, leziuni la nivelul mucoasei. Uneori, aceste leziuni se pot complica cu ulcere și chiar perforarea peretelui gastric. Gastrita poate evolua acut, simptomatologia exprimată fiind severă, sau cronic, atunci când leziunile subclinice pot evolua trenant, fără a alerta proprietarul. Gastrita acută secundară ingestiei toxicelor (otrăvuri, plante toxice, alimente mucegăite) implică aproape întotdeauna durere abdominală severă și vomitare incoercibilă. Gastrita cu evoluție acută poate avea drept cauză și administrarea unor medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene, aspirina, corticosteroizii sau unele antibiotice. Pe de altă parte, gastrita cronică apare consecutiv iritațiilor de intensitate redusă, ca în urma consumului unor substanțe toxice cu caracter iritativ, în doze reduse și un timp mai îndelungat. Diagnosticul afecțiunilor gastrice la câine reprezintă o preocupare majoră, nu doar pentru personalul veterinar, dar și pentru pacient și proprietar. Conform unui studiu recent, aproape 2/3 din animalele mici ce prezintă tulburări gastrointestinale manifestă vomitare și diaree recurentă însoțite de pierdere in greutate, simptome ce creează un disconfort major, atât pentru pacient cât și pentru proprietar [4]. Tehnica ecografică presupune utilizarea ultrasunetelor, vibrații mecanice caracterizate printr-o anumită frecvență, lungime de undă și viteză de propagare, pentru a aprecia modificările întâlnite cu precădere la nivelul organelor din cavitatea abdominală. Astfel, stomacul poate fi examinat din punct de vedere ecografic, datele furnizate de acest tip de investigație permițând stabilirea cu certitudine a diagnosticului suspicionat pe seama semnelor clinice. Investigarea ecografică a stomacului se realizează prin scanarea sistematică a regiunii gastrice din stânga spre dreapta (atât în plan longitudinal cât și transversal) pentru a se putea aprecia grosimea peretelui gastric, simetria acestuia, conținutul gastric, aspectul general din punct de vedere al ecogenității precum și motilitatea gastrică. Evaluarea segmentului gastric este posibilă numai atunci când se au în vedere raporturile și reperele ecoanatomice reprezentate de formațiunile splanchnice înconjurătoare. Stomacul la câine are peretele cranial în contact cu ficatul,

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

exceptând o porțiune a cardiei care se află lângă cupola diafragmului. Conținutul gastric sau de acumulările de gaze pot modifica poziția pereților caudali, în mod normal aceștia nedepășind nivelul L4. Pilorul este situat cranial de regiunea fundică a stomacului, iar în plan median, înapoia ficatului [5]. Astfel, se recomandă examinarea fiecărei regiuni gastrice pe o perioadă de 3-5 minute pentru a evalua activitatea peristaltică, fiind cunoscut faptul că numeroși hormoni, reflexele colinergice, adrenergice şi reflexele inhibitorii nonadrenergice influenţează activitatea peristaltică a stomacului [1, 2]. Importanța efectuării ecografiei segmentelor tractusului digestiv relevă din faptul că prin vizualizarea structurilor parietale, a formei și dimensiunilor acestora se poate formula un diagnostic cert. În vederea interpretării unei ecografii trebuie să se țină cont în principal de topografia organelor abdominale, raporturile dintre ele și caracterele specifice ale ecogenităţii acestora [8]. Deși nu necesită pregătiri speciale, în evaluarea ecografică a tubului digestiv se recomandă repaus alimentar de 12 ore înainte de examinare, pentru a reduce cantitatea de gaze prezente în urma digestiei și sedarea pacienților în vederea examinării corespunzătoare [1]. În realizarea ecografiei gastrice pe lângă etapele premergătoare actului propriu-zis, de o importanță deosebită este și capacitatea examinatorului de a recunoaște și a interpreta modificările patologice decelabile pe imaginea ecografică. Tot de pregătirea și cunoștințele examinatorului ține și aprecierea cu privire la sonda ecografică utilizată în vederea examinării modificărilor întâlnite la nivel gastrointestinal. Astfel, leziunile de dimensiuni mari sau cele profunde pot fi apreciate mai bine cu o sondă cu o frecvență joasă (5 Mhz), pe când modificările reduse pot trece neobservate cu o astfel de sondă. Dar pot fi decelabile, spre exemplu, atunci când sunt examinate cu sonde cu frecventă mai mare de 7,5 Mhz. Trebuie ținut totuși cont de faptul că scăderea frecvenței sondei se asociază cu o creștere a penetrării ultrasunetelor, dar în același timp cu o reducere a rezoluției. Fiind o metodă complementară de diagnostic, examenul ecografic își are pretabilitatea doar atunci când în urma examenului clinic nu se poate stabili un diagnostic cert de boală sau afecțiune ori la cererea proprietarilor care doresc o examinare amănunțită cu privire la starea de sănătate a animalului de companie. Deoarece la câini o mare parte a stomacului conține gaze, obținerea unor imagini de calitate a regiunilor profunde devine de multe ori

ORIGINAL ARTICLE

Toxic substances action upon dog stomach and ultrasound diagnosis of gastric disorders

Figura 1. Colecția proprie - Gastrită – (a) creștere difuză în dimensiuni a peretelui gastric; (b) ecogenitate modificată (aspect hiperecogen al peretului gastric) și dilatație gastrică dificilă, aprecierea făcându-se doar pe seama modificărilor ecografice observate în porțiunea superficială a acestuia. Pentru a putea aprecia modificările întâlnite, de o reală importanță este cunoașterea structurii normale a peretelui gastric. Acesta prezintă 5 straturi distincte din punct de vedere ecografic ce alternează din punct de vedere al ecogenității (suprafața mucoasei - aspect hipercogen; mucoasa -aspect hipoecogen; submucoasa -aspect hiperecogen; musculoasa - aspect hipoecogen; seroasa - aspect hiperecogen). Deși aceste straturi sunt distincte ecografic, de multe ori stomacul este perceput mai ales ca o structură hipoecogenică datorită predominanței mucoasei și a stratului muscular care apar de ecogenitate redusă. Grosimea normală a peretelui gastric este de 3-5 mm, variind în funcție de talia animalului, fără însă a depăși 7 mm. Activitatea peristaltică caracteristică a stomacului se reflectă printr-o contracție la fiecare 12-15 secunde [1, 7]. Modificările cel mai frecvent identificate ecografic la nivelul stomacului sunt reprezentate de leziunile inflamatorii, modificările regiunii pilorice sau prezența proceselor neoplazice cu localizare gastrică. Gastritele se recunosc ecografic după îngroșarea (localizată sau difuză) a peretelui gastric, însoțită de modificări ale ecogenității caracteristice (Fig. 1) și a stratificării parietale. Uneori se pot observa îngroșări localizate ale peretelui, cu discontinuități la nivel de mucoasă ca în cazul gastritelor ulcerative. Decelarea corpilor străini la nivel gastric poate ajuta la precizarea diagnosticului, cunoscându-se faptul că animalele de companie pot ingera accidental diverse toxice sau obiecte ce pot elibera substanțe iritative pentru mucoasa digestivă (baterii). Diferențierea afecțiunilor cronice de cel acute se face prin aprecierea modificărilor de ecogenitate observate la nivel parietal. Astfel, în cazul

afecțiunilor cronice, aspectul peretelui gastric devine hiperecogen datorită modificărilor structurale ale straturilor mucos sau muscular, predominante la nivel parietal [8]. Aprecierea leziunilor trebuie să țină cont de modificarea ecogenității structurilor investigate în raport cu organele învecinate și de asemenea trebuie apreciată aria examinată în mai multe secțiuni. Incidența sub care este prins organul examinat poate influența radical diagnosticul final întrucât examinarea într-un singur plan poate conduce la mascarea unor leziuni evidente. În general, modificările de ecogenitate sunt acompaniate de pierderi ale stratificării caracteristice ca urmare a modificărilor inflamatorii cronice cu localizare gastrică (Fig. 2). Cauzele cele mai frecvente responsabile de lezionarea mucoasei gastrice și evoluția cronică a acestor afecțiuni sunt reprezentate de expunerea îndelungată la diverși alergeni, substanțe chimice toxice sau administrarea inadecvată a medicamentelor care intensifică secreția de acid gastric. Diagnosticul de gastropatie pilorică hipertrofică se poate preciza pe baza creșterii în dimensiuni a pilorului (9-19 mm) și, în special,

Figura 2. Colecția proprie - Gastrită – pierderea stratificării caracteristice a peretelui gastric

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

R.N. Mălăncuș Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 3. Colecția proprie - Hipertrofie pilorică – (a) creștere moderată în dimensiuni a pilorului cu inel hipoecogen adiacent; (b) hipertrofie pilorică severă (aspect de „rozetă” a pilorului)

a stratului muscular (3-5,4 mm), modificări morfologice însoțite de distensie gastrică evidentă și de mișcări peristaltice susținute (Fig. 3). Această tulburare este frecvent asociată cu iritațiile produse de administrarea pe o durată lungă de timp a substanțelor antiinflamatoare nesteroidiene care, pe lângă leziunile asupra mucoasei gastrice, pot determina și hipertrofia peretelui stomacului ca urmare a intensificării secreției celulelor parietale de la acest nivel. Frecvența afecțiunilor gastrice de natură neoplazică este relativ redusă la animalele de companie. În general, acțiunea iritativă îndelungată a toxicelor poate sta la originea acestor tulburări. La câine, mai frecvent întâlnite sunt adenocarcinoamele [6]. Aceste afecțiuni sunt însoțite din punct de vedere funcțional de perturbări ale digestiei și a pasajului materiilor alimentare la acest nivel, fapt ce favorizează acumularea de fluide, acestea servind ca și ferestre acustice, ușurând examinarea peretelui gastric [2]. Procesele neoplazice cu localizare gastrică pot afecta în-

tregul perete gastric prin modificarea dimensiunilor acestuia, fiind localizate în profunzimea sa, ori pot apărea ca structuri sesile (Fig. 4), apărând, de obicei, ca formațiuni heterogene, predominant hipoecogene. Pentru confirmarea histologică a afecțiunii neoplazice suspicionate se recomandă efectuarea puncției biopsice sub control endoscopic sau ecografic [3].

CONCLUZIE

Afecțiunile cu localizare gastrică produse de acțiunea unor toxice administrate necorespunzator sau accidental prezintă numeroase variații clinice, ceea ce face ca diagnosticul cert al acestora să presupună utilizarea unor metode imagistice adecvate. Tehnica ultrasonografică permite aprecierea modificărilor de ecogenitate, dimensiune, stratificare și conținut, ajutând în stabilirea diagnosticului, iar caracterul non-invaziv permite utilizarea investigației ecografice pe scară largă, fără a produce disconfort pacienților.

Figura 4. Colecția proprie - Proces neoplazic gastric – (a) formațiune bine delimitată, aspect heterogen cu centru de ecogenitate crescută; (b) structură sesilă cu origine la nivelul stratului parietal muscular

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

ORIGINAL ARTICLE

Toxic substances action upon dog stomach and ultrasound diagnosis of gastric disorders

Bibliografie 1. Codreanu M, 2000 - Diagnosticul ecografic în bolile interne la animale, Ed. Coral Sanivet; 2. Codreanu M, Mihai D, 2000 – Aspecte ecografice înregistrate în cazul tumorilor abdominale la câine, Al VIIIlea Congres Național de Medicină Veterinară, Băile Felix, România, 17-20 octombrie; 3. Cristal MA, Penninck DG, Matz ME et al., 1993 - Use of ultrasound-guided fine-needle aspiration biopsy and automated core biopsy for the diagnosis of gastrointestinal diseases in small animals, Vet. Radiol. and Ultrasound, 34:438; 4. Dobson J, 2013 - Breed-Predispositions to Cancer in

Asist. univ.dr. Răzvan Nicolae MĂLĂNCUȘ UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI – FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ - DISCIPLINA FIZIOLOGIE ȘI FIZIOPATOLOGIE ANIMALĂ 2012-prezent Asistent universitar dr. Activităţi si responsabilităţi principale: Cercetare. Activități didactice cu studenții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” Iași – Facultatea de Medicină Veterinară

Pedigree Dogs, ISRN Veterinary Science, volume 2013, article ID 941275, http://dx.doi.org/10.1155/2013/941275; 5. Goody PC, 1999 - Dog Anatomy – A pictorial approach to canine structure, editor J. A. Allen & Co; 6. Haroutunian G, 1995 – Ecographie du chien et du chat, Edition Vigot, Paris; Lamb CR, 1999 - Recent developments in diagnostic imaging of the gastrointestinal tract, Vet. Cl. North. Am., 29:307-342; 7. Mălăncuș RN, Gh. Solcan, Cristina Tofan (Malancus), 2010 - The use of ultrasonography in gastrointestinal disease in dogs, Lucr. Științifice USAMV Iași, seria Medicină Veterinară vol 53, pag. 772-777.

01 Octombrie 2008 - Octombrie 2012 Doctorand Teza de Doctorat: ”Utilizarea tehnicilor de imagistică medicală pentru optimizarea diagnosticului afecțiunilor gastrointestinale la câine”. University of Liverpool. Small Animal Teaching Hospital, Leahurst 01 Martie 2011 - 01 Iunie 2011 Stagiu de pregătire. Disciplinele principale studiate: Diagnostic ecografic, Diagnostic radiologic, Diagnostic endoscopic, Fiziologie/ Fiziopatologie digestivă, Microbiologie. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” Iași – Facultatea de Medicină Veterinară 01 Octombrie 2008 - 01 Martie 2010 Master în Medicină Veterinară, specializarea Clinică și terapie veterinară. Lucrare de Disertație: ”Diagnosticul ecografic al afecțiunilor gastrointestinale la câine”. Disciplinele principale studiate: Diagnostic ecografic, Diagnostic radiologic, Patologia animalelor exotice. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ”Ion Ionescu de la Brad” Iași – Facultatea de Medicină Veterinară 01 Octombrie 2002 - 01 Iulie 2008 Doctor medic veterinar. Lucrare Licență ”Diagnosticul paraclinic al hepatopatiilor la bovine”.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

BENEFICII ȘI RISCURI ALE UTILIZĂRII IMIDOCARBULUI DIPROPIONAT ÎN BABESIOZĂ LA CÂINE BENEFITS AND RISKS OF USING IMIDOCARB DIPROPIONATE IN CANINE BABESIOSIS Mariana Grecu1, Valentin Năstasă2 1. Asist. univ. dr., Departamentul Preclinici, Farmacologie; 2. Conf. dr., Departamentul Preclinici, Farmacologie; Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași – Facultatea de Medicină Veterinară Recieved: 11 February 2017 Accepted: 15 February 2017

OPEN ACCES JOURNAL Corresponding author: Mariana Grecu Asist. univ. dr., Facultatea de Medicină Veterinară – USAMV Iași, Aleea Mihail Sadoveanu nr. 8, 700489, România Tel.: 0040 232 407309, E-mail: marygrecu@yahoo.com

REZUMAT Acest studiu a avut ca obiectiv atât evaluarea eficacității imidocarbului dipropionat, cât și riscurile pe care le implică administrarea sa la câinii cu babesioză. S-au evaluat farmacodinamic un număr de 210 câini, care au fost diagnosticați - atât clinic, cât și prin metode specifice de laborator - cu babesioză în forme clinice grave. Pentru recuperarea clinică a pacienților s-a administrat subcutanat imidocarb dipropionat, soluție 8,5%, în doza specificată de producător (0,5 ml/10 kg), dar și tratament nespecific de susținere a funcțiilor organismului. La 72% (n = 151) dintre pacienții evaluați, doza de imidocarb calculată pe Kg corp a fost divizată în două sau trei reprize de administrare la 30 sau 60 minute, iar la 28% (n = 59) s-a administrat doza unică. Rezultatele au evidențiat diminuarea la minim a riscurilor imidocarbului la cazurile unde doza a fost divizată și administrată în mai multe reprize. La pacienții care au primit imidocarb în doză unică s-au observat, la anumite intervale de timp după administrare, efecte colinergice, manifestate prin agitație, hipersalivație, secreții nazale, vomă, iar la unele dintre cazuri au apărut reacții anafilactice, fenomene ce au necesitat administrarea atropinei ca și antidot.

CUVINTE-CHEIE:

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

hemosporidioze, căpușe, Imizol, babesioză, Babesia canis

Cite this article: Mariana Grecu, V. Nastasa. Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis. Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):91-97

ORIGINAL ARTICLE

Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis.

ABSTRACT This study had as objective assessing the effectiveness imidocarb dipropionate and risks involved in its administration of dogs with babesiosis. Were assessed pharmacodynamic a number of 210 dogs, who have been diagnosed clinically and laboratory specific methods, forms with severe clinical babesiosis. For clinical recovery of the patients were administered subcutaneously imidocarb dipropionate, 8.5% solution in the dose specified by the manufacturer (0.5 ml /10 kg), as well as specific treatment of the supportive body. To 72% (n = 151) of patients evaluated, the dose of imidocarb calculated per kg body weight was divided in two or three rounds of administration to 30 or 60 minutes and 28% (n = 59) were administered a single dose. Results showed minimal reduction in risk imidocarb cases where the dose was divided and administered several occasions. To patients who received imidocarb single dose were observed at certain intervals of time after administration, effects of cholinergic manifested by agitation, hypersalivation, runny nose, vomiting and in some cases anaphylactic reactions, phenomena that required the administration of atropine as antidote.

KEYWORDS:

INTRODUCERE

hemosporidiosis, ticks, Imizol, babesiosis, Babesia canis

Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor), boli produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida, întâlnite pe aproape întreg globul, cu caracter sezonier, în special primăvara și toamna, atunci când activitatea căpușelor este maximă. Este considerată o boală parazitară gravă care afectează diferite specii de mamifere, inclusiv omul (fiind declarată zoonoză gravă), produsă de un parazit unicelular transmis prin intermediul căpușelor care reprezintă gazde definitive și rezervor de babesii în natură. În mediul natural există mai multe genuri de babesii ce pot determina îmbolnăvire la toate speciile de mamifere, transmiterea făcându-se pe cale transcutanată, în timpul hrănirii căpușelor (Lipsitch et al.,1995). După ce parazitul pătrunde în hematii, acesta se multiplică și secretă diferite toxine metabolice care determină distrugerea celulelor roșii și apariția semnelor clinice, uneori destul de pregnante, și chiar moartea animalului (Bourdoiseau, 2006). Speciile de babesii care parazitează câinii sunt transmise de căpușe din genurile Dermatocentor, Haemaphysalis și Rhipicefalus (Uilenberg et al., 1989). Între aceste specii există diferențe în ceea ce privește patogenitatea, specificitatea vectorului, precum și imunitatea încrucișată (Uilenberg et al., 1989). Babesia canis este transmisă de căpușe din genul Dermacentor, care reprezintă specia cel mai frecvent întâlnită în regiunile temperate ale Europei, inclusiv în țara noastră, considerată a avea o patogenitate variabilă (Farkas, 2002). Gravitatea bolii depinde de cele mai multe ori de intensitatea infestației, patogenitatea speciei

de babesii, vârsta și starea fiziologică a pacientului, dar și de reactivitatea organismului parazitat. Patogeneza babesiozei este deosebit de complexă, deoarece boala afectează întregul organism (Adaszek et al, 2009). Prognosticul bolii este rezervat și, de cele mai multe ori, grav, în special în formele acute și mai ales la animalele în vârstă, la cele slăbite, cu stare deficitară de întreținere, cu diferite afecțiuni cronice sau cu imunitate scăzută, moartea survenind în scurt timp (4 - 5 zile) de la apariția semnelor clinice. Tratamentul este atât specific, utilizând substanțe medicamentoase care să distrugă hemosporidiozele, cât și simptomatic prin utilizarea de protectoare hepatice, antivomitive, antianemice, cardiotonice, seruri glucozate, însă eficacitatea terapeutică depinde de cele mai multe ori de momentul intervenției clinice. Tratamentul babesiozei la câine se face frecvent cu imidocarb dipropionat, un chimioterapic cu indice terapeutic mic (IT ˂ 3), ceea ce necesită ca utilizarea lui să se facă cu deosebită atenție. Imidocarbul dipropionat este o soluție sterilă care conține 85 mg substanță activă (s.a.)/ml (sol. 8,5%) sau 120 mg/ml (sol. 12%), adecvat pentru administrare intramusculară sau subcutanată. Formula chimică este N,N’-bis [3- (4,5-dihidro-1H-imidazol-2-il) fenil] uree dipropionat, cu o greutate moleculară de 496.6 (Abdullah et al., 1984).

DIAGNOSTICAREA BABESIOZEI

Câinii infestați cu Babesia canis prezintă un tablou clinic cu diverse manifestări ale bolii, perioada de incubație fiind cuprinsă între 7 – 14 zile, însă în funcție de starea patologică a pacientului semnele clinice ale bolii pot să apară chiar și din

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Mariana Grecu, V. Nastasa Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

a 5-a zi de la infestație. Diagnosticul de babesioză canină se bazează de cele mai multe ori pe semnele clinice ale pacienților, corelate cu parazitismul cu căpușe, sezonul de apariție, însă cel mai important indiciu este efectuarea examenelor de laborator. Cel mai rapid examen este frotiul din sânge periferic (recoltat prin puncția trufei) (Guimaraes et al., 2002). În timpul parazitemiei, incluziunile de babesii din interiorul eritrocitelor sunt facil de observat în frotiurile efectuate din sânge periferic, în special la câinii febrili (Guimaraes et al., 2004). Examinarea frotiului de sânge periferic este metoda cea mai frecvent utilizată în medicina veterinară datorită numeroaselor sale avantaje, precum ușurința de executare a frotiului, specificitatea ridicată și costul redus. Uneori, în cazurile cronice sau în cele subclinice de babesioză, confirmarea infestației este dificil de realizat, fiind necesară efectuarea unui frotiu din sânge central, colorat May-Grunwald-Giemsa sau cu coloranți speciali pentru protozoare sanguine (Dell’Porto et al., 1993). Examenele hematologice furnizează informații importante privind numărul de hematii, valorile hematocritului cât și cel al hemoglobinei. Uneori, prin determinarea acestor parametri se hotarăște dacă este necesară transfuzia de sânge la câinii puternic anemiați (Dantas-Torres et al., 2006). Testele serologice se efectuează atât pentru a diagnostica infecțiile cronice, cât și pentru a identifica purtătorii asimptomatici la care nivelul infestației parazitare este scăzut și nedetectabil în frotiurile de sânge. Sunt situații când, în urma administrării terapiei împotriva hemosporidiozelor (chimioterapice), se produce o ”sterilizare” a organismul de babesii, însă câinii pot rămâne seropozitivi pentru perioade lungi de timp, inducând o valoare slabă de diagnostic a testelor serologice. Testul ELISA, precum și testul de imunoflorescență indirectă sunt considerate a fi metode extrem de sensibile, cu specificitate moderată în detectarea anticorpilor împotriva babesiilor la câini infestați (Dell’Porto et al., 1993; Furuta et al., 2009) și implică costuri ridicate. Metodele moleculare, bazate în special pe reacția în lanț a polimerazei (PCR), sunt instrumente promițătoare pentru diagnosticul multor boli parazitare. PCR a fost dovedit a fi un instrument util pentru detectarea ADN-ului babesiozei în probele de sânge provenite de la câini. (Gasser, 2006; Martin et al., 2006). Dezavantajele PCR-ului sunt reprezentate de cerința pentru echipamente de laborator și a personalului de specialitate bine instruit.

MATERIAL ȘI METODĂ

Au fost evaluați 210 câini de rasă, sex, vârstă și greutate diferite, diagnosticați cu babesioză,

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

specia Babesia canis, care au constituit cazuistica din cadrul a 6 cabinete veterinare particulare. Criteriul principal de includere a pacienților în acest studiu de evaluare a fost reprezentat de identificarea babesiilor pe frotiurile de sânge capilar, colorate prin metoda Diff Quick, dar au avut importanță dosebită și semnele clinice ale animalelor, precum și anamneza. Manifestările clinice ale babesiozei în forma acută au evoluat în majoritatea cazurilor cu apatie, cu sindrom febril caracterizat prin hipertermie bruscă și marcantă (40 - 41ºC), anorexie, anemie, icter, hemoglobinurie, inapetență, tulburări respiratorii. Au mai fost observate fenomene de deshidratare, sensibilitate dureroasă abdominală și slăbire marcantă. Pe lângă formele specifice de babesioză, au existat la unele cazuri și manifestări atipice precum pareza trenului posterior, vomă, ataxie și crize epileptice, care au dus la dificultatea stabilirii diagnosticului. Cu toate că manifestările bolii au avut la majoritatea cazurilor, ca și caracteristică, binecunoscuta tetradă clinică de febră, icter, anemie, hemoglobinurie, pentru confirmarea diagnosticului a fost necesară examinarea microscopică a unui frotiu din sânge periferic recoltat de la animalul bolnav şi evidenţierea paraziţilor intracelulari sau a hematiilor distruse. La cazurile grave s-au efectuat și frotiu din sânge central, examen ecografic, hematologic și biochimic. Tratamentul în babesioză (în special în formele grave) este dificil, complex, de lungă durată și destul de costisitor. Acesta constă în instituirea unei medicații specifice, asociată cu un tratament de susținere și chiar a trasfuziei de sânge. Chimioterapia specifică are atât rolul de a preveni, cât și acela de a trata. Succesul tratamentului depinde de cele mai multe ori de diagnosticarea precoce și administrarea promptă a medicației eficiente. Datorită lipsei de alternative terapeutice din țara noastră în tratarea babesiozei la câine, cele mai utilizate produse farmaceutice sunt imidocarb dipropionat – un chimioterapic, clindamicina și uneori doxiciclina – acestea fiind antimicrobiene. Imidocarbul este principalul babesicid utilizat la animale, cunoscut în lume de peste 20 de ani pentru tratamentul și profilaxia babesiozei și anaplasmozei și singurul care acționează rapid, prin distrugerea paraziților într-o perioadă de 24 până la 96 de ore de la administrare. Medicamentul se administrează la câine injectabil subcutanat, rar se administrează intramuscular și nu se administrează pe cale intravenoasă din cauza toxicității sale ridicate, care poate provoca moartea în câteva minute. Substanța intră în categoria medicamentelor cu indice terapeutic mic (IT < 3), unde doza terapeutică = cu doza toxică.

ORIGINAL ARTICLE

În studiul nostru am utilizat imidocarb dipropionat soluție 8,5% (85 mg/ml), care s-a administrat pe cale subcutanată în doză de 0,5ml/10kg, aceasta fiind calculată cu deosebită acuratețe în funcție de greutatea fiecărui câine, după o prealabilă cântărire. La 151 de câini dintre pacienții diagnosticați, doza de imidocarb calculată pe Kg corp a fost divizată în două sau trei reprize de administrare (la 30 sau 60 minute), iar la 59 dintre pacienți substanța s-a administrat în doză unică. Fie înainte de administrarea imidocarbului dipropionat sau după administrarea acestuia, în funcție de starea patologică și gravitatea semnelor clinice ale pacientului, s-a instituit și terapia nespecifică de susținere cu soluții electrolitice, glucoză, protectoare hepatice, vitamine. Totodată s-a impus un regim dietetic cu alimentație bogată în proteine. Toți câinii au fost atent supravegheați și s-au monitorizat permanent efectele imidocarbului dipropionat, iar în a 7-a zi s-a efectuat examinarea unui nou frotiu din sânge periferic pentru a se constata dacă medicamentul a eliminat complet din organism paraziții și dacă este necesară administrarea unei noi doze.

REZULTATE

În ultimii ani s-a constatat o creștere exponențială de cazuri de babesioză la câini, confirmate prin examene de laborator. Deși este cunoscut că boala are un caracter sezonier cu o incidență crescută a cazurilor în anotimpurile de primavară și toamnă, au fost întâlnite infestații cu babesioză pe toată perioada anului, fiind întâlnite cazuri (rare) și în anotimpul foarte rece (s-a întâlnit la câinii de curte cărora li s-a asigurat un așternut din paie sau fân).

Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis.

Diagnosticul de babesioză a fost pus pe seama semnelor clinice, coroborate cu anamneza și confirmat prin examen paraclinic. Ca semne clinice distinctive s-au observat mucoase icterice, febră și hematurie (fig. 1 a și b; fig. 2; fig. 3). Rezultatele examinării frotiului de sânge au evidențiat trombocitopenie, leucopenie, anemie severă hemolitică din cauza distrugerii hematiilor în urma acțiunii mecanice și toxice a babesiilor, hipoxie tisulară din cauza hematiilor nematurate din circulație. Examenul hematologic a exprimat valori scăzute ale numărului de hematii, a hemoglobinei, hematocritului și a trombocitelor. Examenul de urină a avut ca rezultat hemoglobinurie și proteinurie. A fost necesară instituirea unui tratament simptomatic complex pe o perioadă cuprinsă între 5 – 12 zile, deoarece câinii au manifestat diferite complicații ale bolii. Terapia cu fluide a fost esențială pentru menținerea volumului sangvin, corectarea deficiențelor echilibrului acido-bazic precum și a diurezei. Substanțele chimioterapice cu acțiune asupra hemosporidiozelor, substanțele antimicrobiene, precum și tratamentul simptomatic constituie elementele de bază în tratarea babesiozei. Siguranța și eficacitatea imidocarbului nu au fost pe deplin determinate și cunoscute, însă producătorii atenționează asupra riscului pe care îl prezintă produsul la animalele cu insuficiență pulmonară, hepatică sau renală. Efectele toxice ale imidocarbului au fost observate la câinii la care s-a administrat doza unică nedivizată. La 30% (n = 18) dintre pacienți s-a observat la aproximativ 10 - 15 minute după injectare apariția unor fenomene colinergice manifestate

Figura 1 a și b. Babesioză - icterul mucoasei bucale

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Mariana Grecu, V. Nastasa Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 2. Babesioză – icterul mucoasi conjunctivale

Figura 3. Babesioză - hematurie

prin hipersalivație, secreții nazale, hipotensiune bruscă, vomituriție. La 40% (n = 26) dintre cazuri au apărut la aproximativ o oră fenomene colinergice marcante, manifestate prin hipotensiune bruscă, dificultate în respirație, agitație, vărsături și crize epileptiforme repetate, iar la 25% dintre pacienți (n = 15) au apărut fenomene convulsive la 7 – 12 ore de la administrare. Pentru toate cele 3 situații s-a administrat ca antidot Atropină soluție 1%, administrată subcutanat între 0,1 – 0,5 ml/animal. Alte efecte observate au fost durere și ușoară inflamație la locul de injectare, care s-au remis după 1 sau 2 zile de la administrare. Semnele de toxicitate care au apărut la 7-12 ore de la administrarea imidocarbului, traduse prin convulsii repetate, considerăm că au fost corelate direct cu efectul pe care l-a indus substanța medicamentoasă. Am considerat crizele convulsive ca fiind o reacție secundară de tip întârziat a imidocarbului, apărută fie ca urmare a afectarii hepatice (care ne-a condus la ipoteza dezvoltării unei encefalopatii hepatice), fie datorate inhibării colinesterazei (inhibitor al acetilcolinei), ceea ce a dus la creșterea nivelului de acetilcolină în creier și apariția unor stări de excitație la nivelul sistemului nervos central (SNC). Pacienții au fost stabilizați hemodinamic și simptomatic înainte sau după administrarea imidocarbului, iar faptul că un număr mic au prezentat fenomene toxice întârziate ne-au îndreptățit să considerăm că sunt reacții induse de imidocarb. Aceste manifestări clinice indică riscurile majore pe care le induce administrarea de imidocarb dipropionat la câine, în special în forme grave de babesioză, când starea generală a pacientului este depresată. Este cunoscut și specificat de mulți clinicieni sindromul toxic al imidocarbului, care implică letargie, slăbiciune, anorexie cu semne hepatice, renale, disfuncții pulmonare și, uneori, chiar moarte. La câinii la care doza de imidocarb a fost divizată în 2 sau chiar 3 reprize de administrare, nu s-a constatat apariția fenomenelor toxice. Singurele manifestări observate a fost o ușoară scădere a tensiunii,

urmată de dispnee, care s-au remis după câteva minute. Singurul inconvenient l-a constituit durata dintre administrări (de 30 sau chiar 60 minute) și urmărirea atentă a pacientului pe o perioadă de câteva ore. Rata de absorbție a imidocarbului administrat subcutanat este cuprinsă între 15 – 60 minute (de aici și apariția reacțiilor toxice în acest interval), în funcție de rata metabolică a fiecărui individ. Astfel, prin administrarea dozei divizată în mai multe reprize, am determinat o absorbție progresivă a substanței cu acumulare treptată în organism, starea de echilibru – steady state – fiind atinsă lent și cu diminuarea totală a fenomenelor toxice. La cazurile unde imidocarbul s-a administrat în doză unică s-a produs acumularea și distribuția rapidă a substanței în organism, și astfel nu s-a mai produs starea de echilibru (nivelul maxim al substanței = rata de excreție din organism al medicamentului), ceea ce a dus la apariția fenomenelor secundare, care dacă nu sunt tratate pot duce la moartea animalului. Reexaminarea frotiurilor de sânge periferic, efectuate în a 7-a zi după tratament la toți pacienții, au evidențiat prezența eritrocitelor normale, fără a fi observate babesii intraeritrocitar, fapt ce nu a mai necesitat repetarea administrării imidocarbului dipropionat. Rezultatele au indicat eficacitatea clinică a imidocarbului după administrarea subcutanată, prin distrugerea rapidă și în mod semnificativ a paraziților din organism și cu un timp de recuperare eficient, în funcție de gradul de infestație și semnele clinice manifestate.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

DISCUȚII

Din momentul în care apar semnele de boală, aceasta evoluază rapid și, dacă nu se intervine prompt, câinele poate muri în două - trei zile. Anomaliile hematologice observate în timpul formei acute a bolii au fost pe larg investigate (Pages et al., 1986.; Kaufman, 2010), considerându-se că

ORIGINAL ARTICLE

mecanismul major care produce distrugeri în organism este ischemia, datorită faptului că un numar foarte mare de eritrocite care sunt parazitate sunt reținute și distruse la nivelul splinei. Organismul nu poate produce noi eritrocite în ritmul în care ele sunt distruse și, astfel, apar distrugeri ireversibile la nivel hepatic, splenic, pulmonar, cardiac sau renal. Primele modificări observate la examiarea frotiurilor sunt, în general, trombocitopenie, eozinopenie și limfopenie, care tind să se estompeze în cursul bolii. Atunci când se observă trombocitopenie (Pages end Trouillet, 1984), aceasta apare precoce și inconstant și nu este suficientă pentru a explica tulburările de coagulare confirmate clinic prin peteșii, hemoragii retiniene, hemoragii gastrointestinale, ceea ce indică faptul că alte mecanisme trebuie să fie implicate. Imidocarb dipropionat (Imizol®), este cel mai utilizat medicament în tratarea babesiozei la câine, demonstrând o eficacitate ridicată împotriva speciilor de Babesia canis, la o doză unică administrată intramuscular sau subcutanat. Mecanismul de acțiune al dipropionatului de imidocarb este puțin cunoscut. Se presupune, dar nu este pe deplin confirmat, că imidocarbul acționează direct asupra parazitului, modificându-i dimensiunile, numărul nucleelor și structura citoplasmei (vacuolizare), determinând totodată și o hipoglicemie în protozoar (Hunfeld et al., 2008). Efectele toxice ale imidocarbului observate în studiul nostru au fost de natură parasimpaticomimetice, manifestate prin hipersalivație, hipotensiune bruscă, vomă, fenomene convulsive, ceea ce a necesitat administrarea de urgență a antidotului (Atropină 1%). Fenomenele toxice întârziate apărute la 7 – 12 ore de la administrarea subsanței sunt strâns legate de rata de distribuție plasmatică a imidocarbului, care atinge un nivel maxim în organism (peak samples) evaluat între 6-10 ore de la administrare. Deoarece o fracțiune destul de mare (aprox. 80%) din substanță se leagă de proteinele plasmatice și doar un mic procent este liber și activ farmacodinamic (de aici și acțiunea imidocarbului asupra paraziților în 8-24 ore), la nivelul proteinelor plasmatice au loc permanent fenomene de interacțiune și concurență pentru deplasarea substanței legate, ceea ce determină maximum eficacității medicamentului, dar și apariția reacțiilor adverse. Efectele adverse frecvent citate în literatura de specialitate sunt marcante, fiind descrise fenomene de șoc sever, tahicardie, cianoză, tremorul membrelor posterioare (Kock et al., 1991), necroză hepatică, congestie și edem pulmonar, congestie renală cu hemoragii extinse corticale și medulare, diaree profuză și splenomegalie (Camacho et al., 2004, Abdullah, 1984). Alte efecte observate și mai puţin grave sunt agitaţie, dispnee, salivaţie,

Benefits and risks of using imidocarb dipropionate in canine babesiosis.

scurgeri nazale sau episoade scurte de vărsături, uşoară inflamaţie sau ulceraţii la locul injectării (Abdullah, 1984). Au fost și situații în care a fost raportată moartea animalelor sub acțiunea toxică a imidocarbului, prin apariția colapsului renal și a necrozei hepatice (Irwin, 2010). În țara noastră, mulți clinicieni refuză utilzarea imidocarbului în terapia babesiozei la câine, fie din cauza reacțiilor toxice observate anterior în cazul utilizării substanței, fie din cauza refuzului stăpânilor, care are au informații despre reacțiile adverse ale produsului. Ca alternativă terapeutică se utilizează clindamicină, doxiciclină, azitromicină (sau combinații între aceste substanțe de uz uman) ori combinația doxiciclină-enrofloxacină-metronidazol, însă tratamentul este de lungă durată, costisitor, iar în cazurile de infestație masivă rezultatele nu au fost eficiente. În cazul infestațiilor ușoare până la moderate, medicamentele care acționează împotriva babesiozei induc de cele mai multe ori diminuarea semnelor clinice în primele 24-48 de ore de la apariția lor. Acest fapt poate crește riscul unei incidențe de recidivă a bolii, deoarece proprietarul observă o stare de bine a câinelui și nu mai continuă tratamentul, boala nefiind complet eradicată sub acțiunea terapiei medicamentoase.

CONCLUZII

Imidocarbul dipropionat este singurul chimioterapic de uz veterinar comercializat la ora actuală pe piața noastră, cu efect în combaterea babesiozei la câine și care se utilizează la o scară destul de mare, char în condițiile reacțiilor adverse ce apar în urma administrării. Utilizarea intensă a produsului se traduce prin eficacitatea sa de ”sterilizare” a organismului de babesii, reacțiile adverse fiind combătute cu medicație specifică semnelor clinice. Pentru rezultate benefice, cât și pentru a evita apariția reacțiilor toxice, este necesară dozarea produsului cu acuratețe, după o riguroasă cântărire a pacientului și divizarea dozei în mai multe reprize de administrare.

MANAGEMENTUL RISCULUI

Având în vedere riscurile majore pe care le prezintă babesioza atât la om (prin potențialul caracter zoonotic) cât și la animale, este imperios necesar să se insiste asupra mijloacelor de prevenire a acestei boli, deoarece este mult mai eficient și mult mai ieftin să se prevină decât să se trateze. Primul pas în prevenirea infestației cu căpușe este deparazitarea externă regulată a animalului cu produse specifice care se găsesc într-o varietate mare pe piață și care oferă protecție extinsă de la 1 la 7 luni.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Mariana Grecu, V. Nastasa Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Bibliografie 1. Lipsitch M., Nowak M.A., Ebert D., May R.M., The population dynamics of vertically and horizontally transmitted parasites, Proc. Biol. Sci., 1995, 260: 321–327. 2. Bourdoiseau Gilles, Canine babesiosis in France, Veterinary Parasitology 138, 2006, 118–125. 3. Uilenberg G., Franssen F.F.J., Perie´ N.M., Spanjer A.A.M., Three groups of Babesia canis distinguished and a proposal for nomenclature. Vet. Quart., 1989, 11, 33–40. 4. Farkas R., Babesiose canine a Babesia canis en Europe. In Guide des principales Maladies Vectorielles des Carnivores Domestiques. Ed. F. Beugnet, Edit. Merial, 2002, p.83-89. 5. Abdullah A.S., Sheikh-Omar A.R., Baggot J.D., Zamri M., Adverse effects of imidocarb dipropionate (Imizol®) in a dog. Veterinary Research Communications, 1984, 8(1):55-9. 6. Guimaraes A.M., Oliveira T.M.F.S., Santa-Rosa I.C.A., Babesiose canina: uma visao dos clınicos veterinarios de Minas Gerais. Clin. Vet., 2002, 41, 60–68. 7. Guimaraes J.C., Albernaz A.P., Machado J.A., Junior O.A.M., Garcia L.N.N., Aspectos clinico-laboratoriais da babesiose canina na cidade de Campos do Goytacazes, RJ. Rev. Bras. Parasitol. Vet., 2004, 13 (Suppl. 1), 229. 8. Dell’ Porto A., Oliveira M.R., Miguel O., Babesia canis in stray dogs from the city of Sao Paulo Comparative studies between the clinical and hematological aspects and the indirect fluorescence antibody test. Rev. Bras. Parasitol. Vet., 1993, 2, 37–40. 9. Dantas-Torres Filipe, Aguiar Figueredo Luciana, Canine babesiosis: A Brazilian perspective, Veterinary Parasitology, 2006, 141, 197-203. 10. Furuta Patrícia Iriê, Ferreira de Sousa Oliveira Tricia Maria, Alves Teixeira Márcia Cristina, Gouveia Rocha Artur, Machado Rosangela

Asist. univ. dr. Mariana GRECU UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI. FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ Asistent universitar dr. Discipline predate: Farmacologie Farmacie COMPETENȚE Farmacologie, Toxicologie, Algeziologie, Administrare farmacie. Domenii de cercetare: farmacoclinică, testări experimentale farmacologice şi biochimice, elaborarea unor noi formule medicamentoase şi evaluarea eficacităţii terapeutice, algeziologie experimentală, testarea eficacităţii/toxicităţii a unor noi molecule cu potenţial farmacologic.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Zacarias, Tinucci-Costa Mirela, Comparison between a soluble antigen-based ELISA and IFAT in detecting antibodies against Babesia canis in dogs, Revista Brasileira de Parasitologia Veterinária, 2009, 18 (3), 41-45. 11. Gasser R.B., Molecular tools—advances, opportunities and prospects. Vet. Parasitol., 2006, 136, 69–89. 12. Martin A.R., Dunstan R.H., Roberts T.K., Brown G.K., Babesia canis vogeli: a novel PCR for its detection in dogs in Australia. Exp. Parasitol., 2006, 112, 63–65. 13. Pages J.P., Vidor E., Trouillet J.L., Bissuel G., Lecoindre O., Moreau Y., Description clinique, hematologique et serologique de 133 cas de babesiose canine. Prat. Med. Chir. An. Comp., 1986, 21, 389–397. 14. Kaufman Reuben W., Ticks: Psysiological aspects with implications for pathogen transmission, Tick and Tick-borne Diseases, 2010, 1, 11-22. 15. Pages J.P., Trouillet J.L., Thrombocytopenie dans la babesiose du chien. A propos de 153 observations. Prat. Me´d. Chir. An. Comp., 1984, 19, 222–227. 16. Hunfeld K.P., Hildebrandt A., Gray J.S., Babesiosis: Recent insights into an ancient disease, International Journal for Parasitology, 2008, 38, 1219-1237. 17. Kock N., Kelly P., Massive hepatic necrosis associated with accidental imidocarb dipropionate toxicosis in a dog. J Comp Pathol., 1991, 104(1):113-6. 18. Camacho A.T., Guitian F.J., Pallas E., Gestal J.J., Olmeda A.S.,Goether, H.K., Telford III S.R., Spielman A., Azotemia and mortality among Babesia microti-like infected dogs. J. Vet. Int. Med., 2004,18, 141–146. 19. Irwin P.J, Canine babesiosis. Vet Clin North Am Small Anim Pract., 2010, 40(6):1141-56.

FORMARE PROFESIONALĂ: Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”. Facultatea de Medicină Veterinară Studii doctorale: Doctor în Științe Medicale (2011), specializarea Farmacologie şi Toxicologie; Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”. Facultatea de Medicină Veterinară Studii de Master: specializarea Diagnostic de laborator (2008); Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”. Facultatea de Medicină Veterinară Doctor medic veterinar (2006); Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”. Facultatea de Medicină Veterinară, Colegiul Agricol Universitar Asistent veterinar. Specializarea Igienă şi laborator veterinar (1999). MEMBRU AL ASOCIAȚIILOR ȘTIINȚIFICE/PROFESIONALE: Asociaţia Generală Română a Medicilor Veterinari (AGRMV) (2006); Asociaţia Română de Algeziologie (2008); Societatea Română de Micologie Medicală şi Micotoxicologie (SRMMM) (2008); Societatea Română de Medicină Experimentală – membru fondator (SRME) (2009); Asociația ProMedVita (2011); Asociația Veterinară Mondială (WVA) (2010); Federația Veterinarilor din Europa (FVE) (2010); Colegiul Medicilor Veterinari (2012)

REVIEW

The etiology and ultrasound dignosis of gastrointestinal disorders in dogs - A retrospective study

DIAGNOSTICUL ECOGRAFIC AL AFECȚIUNILOR GASTROINTESTINALE LA CÂINE ȘI ETIOLOGIA ACESTORA – STUDIU RETROSPECTIV THE ETIOLOGY AND ULTRASOUND DIAGNOSIS OF GASTROINTESTINAL DISORDERS IN DOGS - A RETROSPECTIVE STUDY OPEN ACCES JOURNAL Asist. univ. dr. Răzvan Nicolae Mălăncuș Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași – Facultatea de Medicină Veterinară Recieved: 16 January 2017 Accepted: 31 January 2017

REZUMAT În contextul tendințelor globale, atenția sporită acordată bunăstării animalelor impune clinicianului elaborarea unui diagnostic corect prin utilizarea tuturor mijloacelor disponibile. Astfel, prin utilizarea metodelor imagistice de diagnostic se optimizează gradul de corelare a informațiilor ajungându-se la un nivel crescut în cunoașterea și interpretarea afecțiunilor ce stau la baza patologiei tractusului digestiv.

CUVINTE-CHEIE:

ultrasonografie, câini, tulburări gastrointestinale

ABSTRACT Cite this article: R.N. Malancus. The etiology and ultrasound dignosis of gastrointestinal disorders in dogs - A retrospective study. Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):98-102.

In the context of global trends, increased attention to animal welfare gives the clinician the important task to establish a definitive and correct diagnosis using all available tools. Thus, correlating the information achieved by using diagnostic imaging methods, leads to an increased level of knowledge and interpretation of the underlying pathology of the gastrointestinal disorders.

KEYWORDS:

ultrasound, dog, gastrointestinal disorders

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

R.N. Malancus Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Tulburările gastrointestinale la câini constituie principalul motiv de îngrijorare pentru proprietarii animalelor de companie. Inflamația mucoasei gastrice (gastrita) sau a celei intestinale (enterita) creează un real disconfort proprietarilor de câini prin natura simptomatologiei exprimate: vomitare, diaree și pierdere în greutate. Gastritele, produse de cele mai multe ori consecutiv iritațiilor locale, au drept cauze principale ingestia unor substanțe toxice pentru organism (otrăvuri, plante toxice, alimente mucegăite), administrarea îndelungată a antiinflamatoarele nesteroidiene, aspirinei, corticosteroizilor sau a unor antibiotice precum și ingestia corpilor străini. În funcție de caracterul toxicului ingerat, gastritele pot evolua acut și cronic. Pe de altă parte, inflamația mucoasei intestinale poate interesa mai multe segmente intestinale, fiind generalizată, sau doar unele dintre acestea, purtând astfel denumirea porțiunilor lezionate (duodenită, colită etc.). Enteritele pot fi determinate de toxice exogene (arsen, plumb, medicamente) sau endogene (uremie) ori sunt provocate uneori de tulburări funcționale, ca urmare a unor dereglări nervoase cortico-subcorticale. Parazitozele intestinale, prin acțiunea iritativă și spoliativă exercitată ori prin eliberarea toxinelor parazitare, pot fi de asemenea considerate responsabile de apariția enteritelor. Factorii chimici, indiferent de originea lor (agenți medicamentoși, substanțe chimice cu caracter agresiv asupra mucoasei digestive), precum și factorii de origine alimentară intervin de cele mai multe ori, favorizând dezvoltarea diferiților agenți microbieni și având drept rezultat producerea enteritelor. De cele mai multe ori, enteritele apar secundar afecțiunilor gastrice sau a glandelor anexe: ficat, pancreas. Identificarea leziunilor cu localizare intestinală presupune, pe lângă aprecierea simptomatologiei caracteristice (diaree, pierdere în greutate, hipoproteinemie) și evaluarea complementară a acestor segmente printr-o tehnică imagistică de investigație. Astfel, examenul ecografic are extrem de numeroase aplicații și, în același timp, numeroase avantaje, comparativ cu alte tehnici de investigare. Examenul ecografic reprezintă o metodă neinvazivă de examinare, care nu provoacă durere, fiind inofensivă pentru organismul investigat și pentru produșii de concepție (în cazul femelelor gestante). Repetarea acestui tip de examen nu cunoaște restricții. Un alt avantaj este reprezentat de timpul necesar obținerii rezultatelor, investigația realizându-se în timp real, observându-se detalii de formă, poziție și mărime ale structurilor organismului, putând de asemenea aprecia evoluția în dinamică a proceselor de la nivelul organismului.[2] Importanța efectuării ecografiei segmentelor tractusului digestiv relevă din faptul că - prin vizualiza-

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

rea structurilor parietale, a formei și dimensiunilor acestora - se poate formula un diagnostic cert.[1] În vederea interpretării unei ecografii trebuie să se țină cont în principal de topografia organelor abdominale, raporturile dintre ele și caracterele specifice ale ecogenității acestora. Astfel, după o examinare clinică amănunțită, pentru a se stabili diagnosticul afecțiunii se poate recurge la tehnica ecografică ca și metodă complementară de diagnostic.

MATERIAL ȘI METODĂ

Cercetările s-au efectuat în cadrul Clinicii Medicale a Facultății de Medicină Veterinară din Iași și Small Animal Teaching Hospital din Liverpool, în perioada ianuarie 2010 – iulie 2012, fiind investigați din punct de vedere ultrasonografic 116 câini de rase și vârste diferite, toți manifestând simptome caracteristice afecțiunilor gastrice sau intestinale, anamneza permițând aprecierea etiologiei acestor afecțiuni. Examenul ecografic s-a realizat cu ajutorul ecografului de uz veterinar Aquila Pro Vet care prezintă sondă convexă de 5 și 7,5 MHz. De asemenea, s-a utilizat și ecograful Logic 7, cu frecvență cuprinsă între 5 și 14 MHz, ecograf ce dispune și de modelare 3D, efect care permite observarea tridimensională a organului investigat. Examinarea ecografică a presupus utilizarea modului B care convertește ecourile în pixeli, a căror strălucire este direct proporțională cu amplitudinea ecoului. Un singur ecou va fi reprezentat de un singur punct. Un punct pe monitor corespunde adâncimii la care s-a format ecoul. Intensitatea de culoare a punctului este proporțională cu intensitatea ecoului. Cu cât intensitatea ecoului este mai mare cu atât punctul este mai luminos.[1, 3] Investigarea pacienților s-a realizat după efectuarea unei pregătiri anterioare a animalelor, pregătire necesară în vederea obținerii unor imagini ecografice reprezentative şi cu valoare diagnostică certă. Astfel, s-a dispus păstrarea unui repaus alimentar de 12 ore înainte de examinare, pentru a reduce cantitatea de aer prezent în urma digestiei, întrucât tubul digestiv conține o cantitate variabilă de gaze, de sucuri digestive și de particule alimentare. Investigarea ecografică a stomacului s-a realizat prin scanarea sistematică a regiunii gastrice din stânga spre dreapta pentru a se putea aprecia grosimea peretelui gastric, simetria acestuia sau aspectul ecogenităţii. Dimensiunea normală a peretelui gastric este cuprinsă între 3-6 mm, variind în funcție de rasă, excepție făcând zona antrumului piloric, unde grosimea peretelui poate atinge 6-8 mm.[2, 5]

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Dintre cei 116 subiecți cu tulburări gastrointestinale, 39 au prezentat simptome specifice exclusiv afecțiunilor gastrice (inapetență, vomitare), 31 cazuri au manifestat simptome caracteristice afecțiunilor

REVIEW

The etiology and ultrasound dignosis of gastrointestinal disorders in dogs - A retrospective study

Figura 1. Colecția proprie - Gastrită. (a) creștere în dimensiuni a peretelui gastric cu pierderea stratificării caracteristice, aspect hiperecogen; (b) îngroșare a peretelui gastric, respectiv al stratului muscular al acestuia, ecogenitate caracteristică intestinale (sindrom de slăbire, diaree/constipație, melenă), iar restul de 46 de câini au prezentat simptome comune tulburărilor gastrointestinale. Cele 116 cazuri au fost supuse examinării ecografice în vederea stabilirii cu certitudine a diagnosticului și de apreciere a leziunilor prezente. În urma examenului ecografic, modificările observate s-au încadrat într-una din următoarele tulburări: gastrită (17 cazuri), hipertrofie sau stenoză pilorică (11), procese neoplazice cu localizare gastrică (2), corpi străini (9), enterită (26), invaginație intestinală (3), procese neoplazice cu origine intestinală (2) și gastroenterită (46). Prin examen ecografic s-au obținut informații privind mărimea, forma, mișcările peristaltice și grosimea pereților intestinali și a peretelui gastric. Anamneza a permis aprecierea principalelor cauze de apariție a afecțiunilor gastrointestinale. Astfel, consumul unor substanțe toxice, ingestia de corpi străini sau abuzul de medicamente care a determinat creșterea acidității la nivel gastric observate la 43 de câini (37,1%) din cei 116 investigați au reprezentat cauzele predilecte în producerea tulburărilor cu localizare gastrică sau intestinală. Afecțiunile de natură neuro-vegetativă au fost identificate pentru un număr de 16 cazuri (13,8%), tulburările topografice au reprezentat 2,6% (3 cazuri), afecțiunile gastrointestinale de natură bacteriană sau virală 11,2% (13 pacienți), restul de 35,2% din cazuri având etiologie neelucidată. Examinarea ecografică a segmentelor digestive investigate a permis decelarea unor leziuni difuze sau focale, cu localizare intralumenală, murală sau extramurală. Modificările cel mai frecvent identificate ecografic la nivelul stomacului au fost reprezentate de gastrite sau modificări ale regiunii pilorice. Gastritele, atât cele acute, cât și cele cronice, se pot recunoaște ultrasonografic după îngroșarea localizată sau difuză a peretelui gastric (Fig. 1).[4] Leziunile intramurale au

100

avut aspect regulat, dar localizarea, respectiv afectarea unui anumit strat de perete nu a fost detectată ecografic pentru toți subiecții examinați. În cele mai multe cazuri observate, creșterea în grosime a dimensiunilor peretelui gastric s-a asociat cu leziuni inflamatorii ale acestuia, în schimb remarcându-se și două cazuri de neoplazie gastrică atunci când peretele și-a pierdut individualizarea caracteristică a straturilor parietale. Într-unul dintre cazuri s-a decelat o modificară focală, asimetrică a peretelui gastric, de origine neoplazică (Fig. 2). Pentru localizarea structurii înregistrate s-au urmărit mișcărilor peristaltice schimbându-se poziția sondei și a pacientului pentru a se observa dacă aceasta este localizată intramural (leziunea rămâne fixă) sau intraluminal. Vizualizarea ecografică a regiunii pilorice, în partea dreaptă a liniei mediane a abdomenului, permite decelarea contracțiilor de la nivelul peretelui gastric precum și gradul de evacuare pilorică. Astfel, prin aprecierea regiunii pilorice s-au putut diagnostica un număr de 13 cazuri de hipertrofie sau stenoză pilorică (fig. 3) având drept cauză acțiunea iritativă prelungită a substanțelor toxice ingerate sau a corpilor străini. Afecțiunile intestinale diagnosticate au prezentat afectare difuză și au fost reprezentate de enterite, tumori difuze și enteropatii imune. Principala modificare ecografică în cazul acestor afecțiuni este reprezentată de îngroșarea peretelui intestinal. Unii autori consideră că îngroșarea omogenă, pe porțiuni întinse fără pierderea arhitecturii murale, se întâlnește în cazul proceselor inflamatorii intestinale, iar îngroșările localizate, asimetrice cu pierderea stratificării la nivelul peretelui sugerează existența unui proces de tip neoplazic.[1, 5] Excepțiile de la această „regulă” sunt reprezentate de limfoame (care afectează uniform intestinul pe o suprafață mare) și unele enterite localizate care modifică distribuția straturilor parietale.[1, 2] Îngroșările

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

R.N. Malancus Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Figura 2. Colecția proprie - Proces neoplazic. (a) modificare focală, asimetrică a peretelui gastric; (b) formațiune bine delimitată cu localizare parietală, pierderea stratificării caracteristice a peretelui gastric

Figura 3. Colecția proprie -Hipertrofie pilorică – creștere a dimensiuni a regiunii pilorice, pierderea stratificării parietale

Figura 4. Colecția proprie - Enterită – secțiune transversală anse intestinale, ecogenitate modificată, creștere difuză în dimensiuni a peretelui intestinal

peretelui intestinal pot fi observate cu ușurință, în special când acestea sunt localizate. Grosimea normală a peretelui intestinal este de 2-3 mm, exceptând duodenul care în mod normal are o grosime de până la 4-5 mm. În figura 4 se poate observa creșterea în grosime a peretelui intestinal, cu păstrarea stratificării caracteristice și a ecogenităţii. De asemenea, se observă faptul că sunt afectate mai multe anse intestinale leziunile apărând difuze. Extrem de important de remarcat este faptul că sunt păstrate proporțiile între straturile componente ale peretelui intestinal, fapt ce relevă existența unei inflamații cronice. Modificările focale, deși mai greu de identificat, permit localizarea leziunilor la nivelul unui anumit segment al tractusului intestinal. Astfel, se poate aprecia aspectul caracteristic al enteritei, creșterea în grosime a peretelui intestinal, pierderea stratificării parietale și hiperecogenitate focală (Fig. 5). Invaginația intestinală se caracterizează din punct de vedere ecografic prin prezența „semnului inelului” sau al „ochiului de taur”, termen mai des folosit în literatura străină.[1, 5] În figura 6 se observă clar

cele două anse intestinale fără însă a se putea decela stratificarea peretelui intestinal. Astfel, ansa invaginată prezintă un lumen extrem de redus, abia observabil, de aspect hiperecogen înconjurat de peretele predominant hipoecogen dat de aspectul mucoasei și musculoasei. Ansa externă este pre-

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Figura 5. Colecția proprie - Enterită - creștere în grosime a peretelui intestinal însoțită de pierderea stratificării parietale și hiperecogenitate focală

101

REVIEW

The etiology and ultrasound dignosis of gastrointestinal disorders in dogs - A retrospective study

Figura 6. Colecția proprie - Invaginație intestinală – aspect caracteristic de „țintă” cu dublarea numărului de straturi decelabile ecografic dominant hiperecogenă și cu o mucoasă redusă în grosime de aspect hipoecogen. Din punct de vedere ecografic, invaginația se caracterizează prin apariția unor inele concentrice

ce reprezintă tunicile anselor intestinale. Acest aspect ecografic (semnul inelului), surprinzând leziunea în secțiune transversală, este considerat patognomonic pentru invaginațiile intestinale. Imaginea poate avea un aspect diferit, în funcție de lungimea ansei intestinale invaginate, de durata procesului și de orientarea sondei. În secțiune longitudinală, leziunea se prezintă sub forma unor linii concentrice, aspect denumit prin comparație „furcă”, „trident” sau „furculiță”.[2, 4] Utilizarea tehnicii ecografice a adus un aport substanțial în depistarea afecțiunilor, prin această metodă apreciindu-se grosimea peretelui gastric sau intestinal, precum și modificările locale sau difuze de la nivelul acestor segmente. Pe lângă aceste date care pot fi obținute în urma investigării ultrasonografice, ecografia poate fi utilizată și pentru observarea tumorilor gastrice sau intestinale, având la ora actuală o folosire pe scară largă în determinarea acestor afecțiuni fiind mai des utilizată chiar și decât examinarea radiologică.

102

4. Mălăncuș RN, Gh. Solcan, Cristina Tofan (Malancus), 2010 - The use of ultrasonography in gastrointestinal disease in dogs, Lucr. Științifice USAMV Iași, seria Medicină Veterinară vol 53, pag. 772-777; 5. Mălăncuș RN – Ultrasonographic aspects of gastrointestinal disorders in dogs, Lucr. Științifice USAMV Iași, seria Medicină Veterinară vol 58/2015 (II), 267-274.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

PORTOFOLIU n Reviste știinţifice și de informare in domeniul sanitar și veterinar, ce oferă un conţinut editorial de actualitate la cel mai înalt nivel, realizate în parteneriat cu profesori doctori renumiţi în domeniu, KOL, având girul societăţilor, asociaţiilor și instituţiilor importante din România Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul veterinar

Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul sanitar

n Organizare de evenimente științifice și de premiere dedicate profesioniștilor din sistemul sanitar și veterinar

n Realizare ghiduri medicale, proiecte speciale, cărți, broșuri, materiale și produse dedicate targetului dvs. n E-mailing - creare și trimitere de newslettere personalizate n Creaţie & DTP - servicii complete de grafică computerizată pentru realizarea de publicaţii, cărți, ghiduri, vizualuri, materiale promoționale, invitații, bannere, roll-up-uri, pliante, flyere etc. (project management, concept, layout, realizare grafică) n Realizare website-uri. n Realizare cursuri online dedicate specialistilor din domeniul sanitar și veterinar Vol I - Nr. 2 (2/2016)

www.innovationinhealth.ro

103

UP-TO-DATE

Toxic plants for dogs, cats and other animals

PLANTE TOXICE PENTRU CÂINI, PISICI ȘI ALTE ANIMALE TOXIC PLANTS FOR DOGS, CATS AND OTHER ANIMALS Ruxandra Otilia Cristea Clinica Standardvet

OPEN ACCES JOURNAL

SURSE: http://www.petpoisonhelpline.com/ http://www.aspca.org/ http://pets.thenest.com/

Corresponding author: Ruxandra Otilia Cristea Clinica Standardvet otilia.cristea@standardvet.ro

Recieved: 20 December 2016 Accepted: 9 January 2017

REZUMAT Plantele ornamentale arată minunat într-un apartament sau grădină. Totuși, este bine să știți că o astfel de plantă poate fi și nocivă pentru un animal, mai ales pentru cele de companie, dar nu numai. Dacă un proprietar de animal de companie se prezintă cu acesta (având diverse probleme de sănătate) la medicul de profil, atunci veterinarul trebuie să-l întrebe pe proprietar ce fel de plante ornamentale are în grădină sau în casă. Și aceasta, pentru ca animăluțului respectiv să i se pună un diagnostic corect. Urmarea este, evident, administrarea unui tratament în concordanță cu boala acelui animal.

CUVINTE-CHEIE:

plante toxice, animale de companie, tratament

ABSTRACT

Cite this article: R.N. Malancus. The etiology and ultrasound dignosis of gastrointestinal disorders in dogs - A retrospective study. Rom J Vet Med Pharm. 2016; Vol. I 2(2):104-114.

Ornamental plants looks great in an apartment or in a garden. However, it is good to know that such a plant can be harmful to an animal, especially for the pets, but not only. If an owner comes in a vet clinic with his pet (having various health problems), then for establishing the right diagnosis the vet must know what type of ornamental plants has in the garden or in the house. The result is, of course, the administration of a treatment according with the animal disease.

KEYWORDS:

104

toxic plants, pets, treatment

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ruxandra Otilia Cristea Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Mai jos sunt prezentate pe scurt diverse plante decorative (și nu numai) cu simptomele asociate unei intoxicații a animalului de companie cu planta respectivă.

ALOE VERA (FAMILIA ALOACEAE/ ALOACEE; ALOE)

Are un grad de toxicitate redus spre moderat, dependent de cantitatea ingerată. Toxina cea mai importantă - un alcaloid numit licorină (prezentă în frunze, tulpină și, mai ales, bulb) - este toxică atât pentru animalele de companie, cât și pentru oameni. Efectele ingestiei de licorină sunt greața și disconfortul abdominal, exprimate clinic prin vomă, diaree și hipersalivație, plus anorexie. În funcție de cantitatea ingerată, pot apărea semne clinice severe, ca letargia și tremorul, care pot sugera hipotensiune gravă și depresie respiratorie.

PERSEA AMERICANA (FAMILIA LAURACEAE/LAURACEE; AVOCADO)

Este o plantă de apartament comună, cu grad de toxicitate redus spre moderat. Conține antrachinone, adică glicozide, cu efect purgativ. Alte semne clinice ale intoxicației cu glicozide sunt: voma, colica intestinală, apatia, anorexia, stări depressive, tremor, diaree sau/și schimbarea culorii urinii.

AMARYLLIS SP. (FAMILIA AMARYLIACEAE/ AMARYLIACEE; CRIN DE GHIVECI/CRIN ROȘU, HIPPEASTRUM, AMARYLLIS)

Planta de avocado conține toxine în frunze, semințe și coajă, cunoscute sub numele de persine. Varianta din Guatemala, cea mai frecvent întâlnită în magazine, este cea mai toxică. Persinele sunt toxice pentru câini și pisici, dar și pentru păsări, iepuri, cai și bovine. Păsările și animalele mari sunt cele mai sensibile, manifestându-se prin dispnee, congestie pulmonară, hidropericard și stop cardio-pulmonar. Câinii și pisicile suferă intoxicații moderate, cu dureri stomacale, dacă animalul ingeră cantități semnificative de pulpă de fruct de avocado sau coajă. Conținutul de avocado sub formă de fruct sau ulei, din hrana destinată animalelor de companie - nu este de așteptat să fie periculos pentru aceste specii.

HEDERA HELIX (FAMILIA ARALIACEAE/ARALIACEE; IEDERA)

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

105

UP-TO-DATE

Toxic plants for dogs, cats and other animals

Parte din familia Araliacee, înrudită cu gingeng-ul, este o plantă perenă răspândită în Africa de Nord, Asia de Vest și Europa, datorită frunzelor verzi tot timpul anului. Conține saponine (glicozide), mai concentrate în frunze decât în fructe, foarte toxice pentru pisici, câini și cai. Semne ale intoxicației cu iederă sunt: tulburări gastrointestinale, diaree, hipersalivatie, incoordonare în mers, stări comatoase, febră, dureri musculare, dilatarea pupilelor, hiperactivitate, neliniște etc.

Toate părțile plantei sunt otrăvitoare, deoarece conțin oleandrina, oleandrozida, neriozida și glicozide cardiotoxice. Acestea au potențial toxic major, putând produce iritații ale tractului gastro-intestinal, vomă, diaree, aritmii cardiace, edem pulmonar, paralizii ale nervilor periferici, inclusiv cei respiratori, stop cardio-respirator, ajungându-se chiar până la deces. Nu are antidot și, în cele mai multe cazuri, decesul survine în maxim 24 de ore dupa ingestie.

LILIUM LONGIFLORUM (CRINUL) ȘI HEMOROCALIS DUMORTIREI, AMBELE DIN FAMILIA LILIACEAE/ LILIACEE

CANNABIS SATIVA (FAMILIA CANNABACEAE/CANNABACEE; MARIJUANA)

Ca și alte plante din familia Liliaceelor, sunt deosebit de toxice pentru pisici. Deși substanța toxică nu a fost identificată, este evident faptul că ingestia unor cantități foarte mici este suficientă pentru a le produce insuficiența renală acută, manifestată prin vomă, diaree, dureri abdominale ori stări comatoase.

Ingestia de marijuana de către animalele de companie poate determina depresia sistemului nervos central, precum și: vomă, diaree, hipersalivație, tahicardie, convulsii și comă.- nu am poza

NARCISSUS SP. (FAMILIA AMARYLLIDACEAE/AMARYLLIADACEE; NARCISA)

NERIUM OLEANDER (FAMILIA APOCYNACEAE/APOCYNACEE; LEANDRUL)

Conține licorină, narcisină, narcopoetină și alți alcaloizi. Aceștia produc tulburări ale sistemului digestiv, convulsii, hipotensiune și aritmie.

106

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ruxandra Otilia Cristea Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

RHODODENDRON SP. (FAMILIA ERICACEAE/ERICACEE; RHODODENDRON)

RICINUS COMMUNIS (FAMILIA EUPHORBIACEAE/EUPHORBIACEE; RICIN)

Rododentronul și plantele înrudite cu acestea, cum este azaleea, conțin substanțe cunoscute sub denumirea comună de grayatoxine. Acestea pot produce vomă, diaree, hipersalivație, hipotensiune și depresia sistemului nervos central. Intoxicația severă poate conduce la stări comatoase și deces prin colaps cardio-vascular.

CYCAS SP. (FAMILIA CYCADACEAE/ CYCADACEE; PALMIER SAGO, SAGOTIERUL JAPONEZ)

Semințele sunt foarte toxice, chiar și la om. Conțin ca principiu toxic ricinul, o proteină ce produce sete puternică, diaree severă, hipersalivație, hipotensiune și inapetența. În cazurile severe apar deshidratarea, mioclonii și convulsii, urmate de colaps renal și deces.

CYCLAMEN SP. (FAMILIA PRIMULACEAE/ PRIMULACEE; CYCLAMA)

Toate părțile plantei sunt toxice, dar cea mai mare parte din toxină, numită cicazină, este concentrată în semințele conținute în nuci. Ingestia a una – două semințe poate da efecte toxice serioase, manifestate prin stări de vomă, sete puternică, gastroenterite hemoragice, insuficiență hepatică și icter hepatic, convulsii și deces.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Speciile din familia Primulacee conțin cyclamină/ cicazină, care are cea mai mare concentrație în rădăcinile plantei. Dacă este ingerată, cyclamina

107

UP-TO-DATE

produce stări de vomă, probleme severe la nivel gastrointestinal. S-au înregistrat și stări comatoase plus decese.

Toxic plants for dogs, cats and other animals

DRACAENA SP. (FAMILIA AGAVACEAE/ AGAVACEE; DRACAENA/DRACENA)

COLCHICUM AUTUMNALE (FAMILIA LILIACEAE/LILIACEE; BRÂNDUȘA DE TOAMNĂ)

Conține colchicină, toxic ce poate conduce la diaree, hematemeză (hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură/vomă), iritații la nivel bucal și esofagian, supresia multi-organică și medulară.

CHRYSANTHEMUM SP (FAMILIA COMPOSITAE; CRIZANTEMA)

Aceasta conține piretrine în toate părțile plantei. Poate avea ca efect disconfort abdominal, hipersalivație, vomă și diaree, dar și letargie, incoordonare, în cazuri severe.

108

La această plantă, substanța toxică nu a fost determinată de cercetători: Poate produce la pisici, în caz de ingestie: midriază, dispnee, colică abdominală, tahicardie. Atât câinii, cât și pisicile, în urma consumului plantei de dracaena, pot suferi de: stări de vomă, stări depresive și confuzie.

YUCCA SP. (FAMILIA AGAVACEAE/ AGAVACEE; YUCCA)

La această plantă nu a fost stabilită substanța toxică. Totuși, intoxicațiile cu yucca se manifestă prin: stări de vomă, diaree, letargie și hipotensiune.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ruxandra Otilia Cristea Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

TULIPA SP. (FAMILIA LILIACEAE/ LILIACEE; LALEAUA)

Substanța toxică nu a fost găsită de experți. După consumul unor părți din plantă, apar semne clinice de tipul: vomă, diaree, hipersalivație și inapetență.

PHILODENDRON PERTUSUM (MONSTERA DELICIOSA ȘI ANANASUL SĂRACULUI) ȘI PHYLODENDRON OXYCARDIUM (FILODENDRON), AMBELE FĂCÂND PARTE DIN FAMILIA ARACEAE/ARACEE

GLADIOLAS SP. (FAMILIA IRIDACEAE/ IRIDACEE; GLADIOLA)

Conține o substanță toxică necunoscută ce produce vomă și hematemeză, letargie, diaree, dureri abdominale și hipersalivație.

HYACINTHUS ORIENTALIS (FAMILIA LILIACEAE/LILIACEE; ZAMBILA)

Ca și alte plante din familia Liliacee, conține alcaloizi diferiți. Ca atare, poate produce: vomă (însoțită de sângerări digestive), diaree și depresia sistemului nervos central.

CONVALARIA MAJALIS (FAMILIA LILIACEAE/LILIACEE; LĂCRĂMIOARA)

Plantele conțin cristale de oxalat de calciu. Ingestia acestora produce: iritații la nivel bucal, stări de vomă și dificultăți la înghițire.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

109

UP-TO-DATE

Conține convalarină, convalatoxină ori alte glicozide cardiotoxice care, în caz de ingestie, produc: aritmie cardiacă, stări comatoase și chiar deces.

Toxic plants for dogs, cats and other animals

PIERIS JAPONICA (FAMILIA ERICACEAE/ ERICACEE; ANDROMEDA JAPONEZĂ/ TUFIȘ DE LĂCRĂMIOARE)

HYDRANGEA MACROPHYLLA (FAMILIA SAXIFRAGACEAE/ SAXIFRAGACEE; HORTENSIA)

Conține, ca substanțe toxice, glicozide. Semnele clinice ale intoxicației cu hortensii sunt: stări de vomă, stări depresive, anorexie, diaree și tahicardie.

IRIS SP. (FAMILIA IRIDACEAE/ IRIDACEE; IRIS)

Substanța toxică nu a fost definită de oamenii de știință. Semnele clinice în caz de ingestie sunt: vomă (însoțită de sângerări digestive), letargie, diaree, hipersalivație și dureri abdominale.

110

Conține arbutina (un glucozid al hidrochinonei). Semnele clinice ale ingerării: vomă, diaree, hipersalivație, stări comatoase, dar și stop cardiac. Unii experți de la Institutul German din Cercetare Alimentară din Potsdam (Landul Brandenburg, Republica Federală Germania) spun că bacteriile intestinale ar putea să transforme arbutina în hidrochinona. Astfel, este posibil ca aceasta să creeze un mediu favorabil pentru dezvoltarea cancerului de intestine (la om).

MACADAMIA INTEGRIFOLIA (FAMILIA PROTEACEAE/PROTEACEE; ALUNELE MACADAMIA)

La această plantă substanța toxică nu a fost determinată. Semnele clinice ale intoxicației cu planta: stări depresive, febră, stări de vomă și creșteri ale ritmului cardiac. Este important de spus faptul că s-au raportat intoxicații doar la câini.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ruxandra Otilia Cristea Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

CAESALPINIA GILLIESII (FAMILIA LEGUMINOSAE; PASĂREA PARADISULUI)

Substanțele toxice sunt solanina și saponina. Semnele clinice ale intoxicării sunt: dureri puternice abdominale, leșin și pupile dilatate. Mai mult decât atât, pulsul scade.

SOLANUM TUBEROSUM (FAMILIA SOLANACEAE/SOLANACEE; CARTOFUL)

Substanța toxică este acidul hidrocianic. Semnele clinice ale intoxicării sunt tulburările gastrointestinale.

CELASTRUS SCANDENS (FAMILIA CELASTRACEAE/CELASTRACEE)

Substanțe toxice; solanina și diverse substanțe din gama atropinei. Semnele clinice ale intoxicării sunt: diaree, hipersalivație, puternice dureri gastrointestinale, pupile dilatate sau stări de confuzie. Este bine de spus că frunzele și florile sunt cele mai toxice.

ASPARAGUS SETACEUS (FAMILIA ASPARAGACEAE /ASPARAGACEE; OSUL IEPURELUI)

Nu se știe încă ce substanță toxică are planta. Semnele clinice ale intoxicării: convulsii, dar și gastroenterite.

SOLANUM DULCAMARA (FAMILIA SOLANACEAE/SOLANACEE, “TURBĂCIUNEA/POAMA CÂINELUI”)

Încă nu se știe care este substanța toxică. Semnele clinice ale intoxicării sunt tulburările gastrointestinale.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

111

UP-TO-DATE ASPARAGUS DENSIFLORUS SPRENGERI (FAMILIA ASPARAGACEAE / ASPARAGACEE; UMBRA IEPURELUI)

Toxic plants for dogs, cats and other animals

Substanța toxică este digitalina. Semne clinice ale intoxicării sunt: tulburări cardiac și stopul cardiac.

GLORIOSA SUPERBA (FAMILIA LILIACEAE/LILIACEE; LIANA CU FLORI DE FLACĂRĂ/CRINUL DE MALABAR)

Substanța toxică nu a fost determinate de cercetătorii științifici. Semnele clinice ale intoxicării sunt tulburările gastrointestinale la ingerarea fructelor.

ANTHURIUM SP. (FAMILIA ARACEAE/ ARACEE)

Substanțele toxice sunt colchicina și alte substanțe înrudite. Semnele clinice ale intoxicării sunt: vomă însoțita de sângerări, diaree, stări de șoc, leziuni renale și ale ficatului și colapsul.

SYNGONIUM PODOPHYLUM (FAMILIA ARACEAE/ARACEE; SINGONIUM/VĂRF DE SULIȚĂ)

Sunt toxice cristalele de oxalat de calciu. Semnele clinice ale intoxicării sunt: iritații la nivel bucal, stări de vomă și dificultăți la înghițire.

DIGITALIS PURPUREA (FAMILIA SCROPHALARIACEAE/ SCROPHALARIACEE; DEGEȚEL)

Toxicitatea este data de cristalele de oxalat de calciu. Semnele clinice ale intoxicării sunt: iritații la nivel bucal, stări de vomă și dificultăți la înghițire.

NANDINA DOMESTICA (FAMILIA BERBERIDACEAE/BERBERIDACEE; NANDINA/BAMBUS SFÂNT)

112

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Ruxandra Otilia Cristea Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Substanțele toxice sunt diverși alcaloizi. Semnele clinice ale intoxicării sunt: cianoza, stări de vomă, diaree, stări comatoase, stop cardiorespirator, ajungându-se până la deces.

ILLEX SP. (FAMILIA AGUIFOLIACEAE/ AGUIFOLIACEE; ILEX)

Substanța toxică este saponina. Semnele clinice ale intoxicării: stări de vomă, diaree ori stări depressive.

KALANCHOE SPP./CALANSOE (FAMILIA CRASSULACEAE/ CRASSULACEE; CALANDIVA)

Cristalele de oxalat de calciu sunt toxice. Semnele clinice ale intoxicării: iritații la nivel bucal, stări de vomă și dificultăți la înghițire.

MELIA AZEDARACH (FAMILIA MELIACEAE/MELIACEE)

Substanțe terpenice reprezintă toxicitatea plantei. Este bine de spus că fructele sunt deosebit de toxice. Semnele clinice ale intoxicării sunt: diaree, stările de vomă, stările depresive, șocul.

DIEFFENBACHIA AMOENA (DIEFFENBACHIA), CALADIUM HORTULANUM (CALADIUM CU DOUĂ CULORI), ZANTEDESCHIA AETHIOPIEA (CALA), TOATE FĂCÂND PARTE DIN FAMILIA ARACEAE/ ARACEE

Substanțele toxice: bufodienalidele. Semnele clinice ale intoxicării: vomă, diaree și tulburări cardiac.

EPIPREMUM AUREUM (FAMILIA ARACEAE/ARACEE; IEDERA DIAVOLULUI/GOLDEN POTHOS)

Cristalele de oxalat de calciu sunt toxice. Semnele clinice ale intoxicării sunt: iritații la nivel bucal, stările de vomă și dificultățile la înghițire.

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

113

UP-TO-DATE

Toxic plants for dogs, cats and other animals

PODOCARPUS MACROPHYLLA (FAMILIA ARALIACEAE/ARALIACEE; PINUL BUDIȘTILOR)

AESCULLUS SP. (FAMILIA HIPPOCASTANACEAE/ HIPPOCASTANACEE; CASTANUL)

Substanța toxică nu a fost determinată de cercetători. Semnele clinice ale intoxicării: stări de vomă și diaree.

Substanța toxică este esculina. Semnele clinice ale intoxicării sunt: gastroenterite severe, depresii, pupile dilatate și stările comatoase.

Otilia Ruxandra Cristea MEDIC VETERINAR, AUTOR SI COAUTOR A PESTE 45 DE LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE, 12 PUBLICATE CA STUDENT EXPERIENŢA PROFESIONALĂ 03/01/2012 – Prezent - Medic veterinar titular de cabinet, manager și administrator firmă SC Standardvet SRL, București (România) Conducerea activității cabinetului și a personalului angajat Legătura cu furnizorii, negocierea și semnarea contractelor Menținerea legăturii cu medicii veterinari colaboratori ai cabinetului Administrarea bunurilor cabinetului, achiziționarea de noi echipamente Supravegherea întocmirii corecte a registrelor veterinare și contabile Pregătirea continuă a personalului și studenților aflați în practică Efectuarea de tratamente, intervenții chirurgicale, analize de laborator și diagnostic de laborator

114

Menținerea relațiilor cu clienți cabinetului și aducerea de nouă clientelă 01/07/2005–24/10/2011- medic veterinar și manager SC Trivetorex IMPEX SRL, București (România) Efectuarea tratamentelor și a intervențiilor chirurgicale Efectuarea analizelor de laborator Întreținerea relațiilor cu furnizorii de produse și servicii, negocierea și semnarea contractelor Conducerea echipei de medici și asistenți ai cabinetului Contabilitate primară Pregătirea studenților veniți în practică 18/08/1999–01/06/2005 - Asistent veterinar, coordonator logistică și contabilitate primară SC Trivetorex IMPEX SRL, București (România) Asistent veterinar - conducerea tratamentelor sub îndrumarea medicului veterinar titular; efectuarea analizelor de laborator, înregistrarea, procesarea și eliberarea rezultatelor; asistent în intervențiile chirurgicale; întocmirea fișelor de client, completarea la zi, îndosarierea lor; efectuarea comenzilor de medicamente și paraclinice, preluarea acestora, desfacerea, etichetarea produselor; vânzarea cu amănuntul a medicamentelor în farmacie; contabilitate primară: efectuarea NIRurilor, registrelor de stocuri, raport gestiune, registru de casă; completarea registrului de plăți și încasări; programarea și efectuarea plăților către furnizori. EDUCAŢIE ŞI FORMARE 01/10/1999–01/07/2005 - Diplomă de Licență Facultatea de Medicină Veterinară București (România) - Media 9,70, locul 5 01/10/2005–01/07/2007- Master of science clinică și farmacie Facultatea de Medicină Veterinară București (România) - Media 10, locul 1

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

EVENTS CALENDAR Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE NAȚIONALE CEA DE-A TREIA EDIȚIE A CONGRESULUI NAȚIONAL DE MEDICINĂ DE URGENȚĂ ȘI TERAPIE VETERINARĂ ROVECCS

Perioada: 15.03.2017 – 18.03.2017 Motoul evenimentului: „ThinkFAST, ActFAST = gândește rapid, acționează rapid”. Locul de desfășurare al evenimentului: Hotel Caro, Strada Barbu Văcărescu nr. 164, Sector 2, București

SEMINAR: BAYER CVBD PRESENTATION

Perioada: 25.03.2017 Locul de desfășurare al evenimentului: București.

CONFERINȚĂ PROCEDURI ȘI PROTOCOALE PENTRU CLINICA ANIMALELOR MICI

Perioada: 25.03.2017, orele: 09.00 – 16.00 Locul de desfășurare al evenimentului: Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București - Facultatea de Medicină Veterinară, Aula „Prof. univ. dr. Aurel Popoviciu”, Splaiul Independenței nr. 105, Sector 5, București

AL IV-LEA CONGRES AL SOCIETĂȚII ROMÂNE VETERINARE DE ORTOPEDIE (SRVO)

Congresul este organizat împreună cu Asociația Medicilor Veterinari de Diagnostic Imagistic din România (AMVDIR) și Societatea Română Veterinară de Neurologie, Neurochirurgie și Medicină Comportamentală (SRVNNMC) Perioada: 30.03.17 - 01.04.17 Locul de desfășurare al evenimentului: Hotelul New Montana, B-dul Carol I, nr. 24, Sinaia, județul Prahova. În cadrul congresului se vor desfășura două mini-evenimente: Workshop ortopedie – 30.03.2017 și Workshop Radiologie – 30.03.2017. Lucrările congresului vor începe în data de 31.03.2017.

SIMPOZION: DERMATITA ALERGICĂ LA ÎNȚEPĂTURA DE PURICE

Perioada: 07.04.2017, orele: 16:00 - 20:00 Locul de desfășurare al evenimentului: Laborator SynevoVet, Strada Industriilor nr. 25, Chiajna, județul Ilfov.

WORKSHOP: BASIC DE ANESTEZIE ȘI ANALGEZIE LOCO-REGIONALĂ

Perioada: 08.04.2017, orele: 09:00 - 18:20 Locul de desfășurare al evenimentului: Clinica

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

veterinară - Facultatea de Medicină Veterinară a Universității Spiru Haret, Strada Mașina de pâine nr. 47, Sector 2, București.

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE STOMATOLOGIE VETERINARĂ EDIȚIA I

Perioada: 08.04.2017, orele: 09:30 - 16:35 Locul de desfășurare al evenimentului: Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Medicină Veterinară “Spiru Haret”, B-dul Basarabia nr.256, Sector 3, București.

WORKSHOP: TREATMENT OF SECRETORY TUMOURS (PRE-CONGRES AREV)

Perioada: 20.04.2017, orele: 09:00 - 16:30 Locul de desfășurare al evenimentului: SC Vetlife Dr Cazan SRL, Bd. Pipera 47 (vis-a-vis de Mega Image), Voluntari, județul Ilfov.

AL II-LEA CONGRES DE ENDOCRINOLOGIE VETERINARĂ

Motoul evenimentului: “Having the end in mind - intent counts more than technique”. Perioada: 21.04.2017 - 22.04.2017. Locul de desfășurare al evenimentului: Hotel Crowne Plaza, Bulevardul Poligrafiei nr. 1, Sector 1, București.

SEMINAR: BAYER CVBD PRESENTATION

Perioada: 21.04.2017, orele: 09:00 - 14:30 Locul de desfășurare al evenimentului: Iași, județul Iași.

SIMPOZION: CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI REPARATORIE

Perioada: 05.05.2017, orele: 16:00 - 20:00 Locul de desfășurare al evenimentului: Laborator SynevoVet, Strada Industriilor nr. 25, Chiajna, județul Ilfov.

SEMINAR: BAYER CVBD PRESENTATION

Perioada: 06.05.2017, orele: 09:00 - 14:30 Locul de desfășurare al evenimentului: Cluj-Napoca, județul Cluj.

CONGRESUL INTERNAȚIONAL DE NEUROLOGIE, NEUROCHIRURGIE ȘI MEDICINĂ COMPORTAMENTALĂ VETERINARĂ – EDIȚIA I

Perioada: 02.06.17- 03.06.17 Locul de desfășurare al evenimentului: Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, județul Cluj.

115

ORIGINAL ARTICLE

titlu articol.................................................................

PARTENER PE TERMEN LUNG

Cel de-al II-lea Congres de Endocrinologie Veterinara 2017 ”Having the end in mind” “Intent counts more than technique” 21-22 aprilie 2017, Hotel Crowne Plaza, Bucuresti Speakeri invitați: PROF. DR. FEDERICO FRACASSI (ITALIA) DR. ELKE RUDLOFF (SUA) DR. MELLORA SHARMAN (UK) ȘEF LUCR. DR. TEODORU SOARE (ROMÂNIA) DR. FLORIN GROSU (ROMÂNIA) DR. ȘERBAN ZAMFIRESCU (ROMÂNIA) Congresul este creditat conform normelor CMVRO cu 50 de puncte, conform Deciziei Biroului Executiv al CMVRO nr. 15/03.01.2017. Locatia Hotel Crowne Plaza, Bd. Poligrafiei 1, Sector 1, Bucuresti, Romania

WORKSHOP PRE-CONGRES AREV 2017 “Treatment of secretory tumours” 20 aprilie 2017, Vetlife Dr. Cazan, Voluntari, Ilfov Speakeri invitați: DR. ELKE RUDLOFF (SUA) ȘEF LUCR. DR. TEODORU SOARE (ROMÂNIA) CONF. DR. HORIA ELEFTERESCU (ROMÂNIA) Workshop-ul este creditat conform normelor CMVRO cu 30 de puncte, conform Deciziei Biroului Executiv al CMVRO nr. 680/13.02.2017. Locatia Vetlife Dr. Cazan, Bd. Pipera Tunari nr. 47, Voluntari, Ilfov

Detalii și înscrieri pe www.arevro.ro 116

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Autori................................................................ Romanian Journal of Veterinary Medicine & Pharmacology

Scientific Program Workshop Pre-Congres AREV TREATMENT OF SECRETORY TUMOURS 20 April 2017, Vetlife Dr. Cazan, Bd. Pipera Tunari nr. 47, Voluntari, Ilfov 09.00-09.30 09.30- 11.20

REGISTRATION & COFFEE Basic and Advanced Life Support

Elke Rudloff

11.20-11.30 11.30 – 13.30

COFFEE BREAK Biopsy tehniques of the endocrine glands

Teodoru Soare

13.30-14.30

LUNCH (Restaurant)

14.30-16.30

- Feeding tubes placement and management - Surgery of endocrine glands: approach, indication and limitations

Horia Elefterescu

Scientific Program Congres AREV HAVING THE END IN MIND – INTENT COUNTS MORE THAN TECHNIQUE 21–22 April 2017, Crowne Plaza Hotel Bucharest, Ballroom Hall DAY I AREV CONGRESS, 21 April 2017 8.30-09.00

WELCOME COFFEE & REGISTRATION

09.00- 09.10

Wellcome speach

09.10-10.10

Acromegaly in cats

Federico Fracassi SCIENTIFIC SESSION I

10.10-11.00

New diagnostic tests and monitoring diabetes mellitus

Federico Fracassi

11.00-11.50

New diagnostic tests and monitoring hyperadrenocorticism (including pre- and postsurgery)

Federico Fracassi

11.50-12.10 12.10 – 13.00

COFFEE BREAK The ups and downs of the electrocardiogram: common arrhythmias in the ER and ICU

13.00-14.00

Elke Rudloff

LUNCH

14.00-14.50

The hypotensive patient- What to do when fluids don’t work

Elke Rudloff

15.00 -15.50

Treatment of hyperthyroid cats pre- and post - surgery

Federico Fracassi

15.50-16.10

COFFEE BREAK

16.10-17.00

Tumors of the endocrine gland – diagnosis and prognosis

Teodoru Soare

17.00 – 17.30

Hypoglycemic crisis

Elke Rudloff

DAY II AREV CONGRESS, 22 April 2017 08.30-09.00

WELCOME COFFEE SCIENTIFIC SESSION I

9.00 – 9.50

Adrenal gland tumours on ultrasound exam

Serban Zamfirescu

10.00-10.50

Imaging of the pituitary – recent advances

Florin Grosu

11.00-11.50

Intensive management of the critically ill diabetic, ketoacidotic cat

Elke Rudloff

11.50-12.10 12.10-13.00

COFFEE BREAK Intensive management of the critically ill diabetic, ketoacidotic cat

13.00-14.00

LUNCH

14.00-14.50

Insulinomas

14.00-15.50

Typical and atypical Hypoadrenocorticism

15.50-16.10 16.00-17.00 17.30 – 18.00

Elke Rudloff Mellora Sharman Mellora Sharman

COFFEE BREAK Clinical cases

Vol I - Nr. 2 (2/2016)

Federico Fracassi CLOSING

117

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 200 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (6 numere) - 350 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (12 numere) - 500 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ................................................................................................... Dna

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică................................................................. Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: ....................................................... Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ...................................................................... Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ...................................................... E-mail: ........................................................................ Web: ................................................................................................... CUI instituţie: Plătitor de TVA:

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: .................................................................. Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro Mulţumim!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ DE ÎNCREDERE

CORPURI DE ILUMINAT CU LED STRADALE ANTILIA

Permite dezvoltarea de aplicații cu iluminat stradal, inclusiv în clasele M1, M2 Oferă combinații flexibile de module cu LED-uri pentru puteri medii - 75 W și mari – 150 W Oferă opțiunea de dimming pentru a maximiza economiiile de energie și cost Asigură un grad de protecție IP66 Dispune de protecție la supratensiune de 10KV Se poate monta pe stâlp atât orizontal, cât și vertical

PALMIER

Construit special pentru iluminarea stradală, a aleilor și a parcurilor Are o structură durabilă și modernă, bazată pe ultimele tehnologii în domeniu Asigură un grad de protecție IP65 - IP66 Este disponibil în trei variante: 1 modul, 2 module și 3 module cu puteri între 40 și 130 W

SOLARIS 2M A Are un design unic și este destinat ti pentru ilumina iluminarea stradală, a parcurilor și aleilor Are o durată de funcționare mare, un consum redus de energie și o tempera temperatură de funcționare mare Există în 4 variante constructive constructi de 1, 2, 3 sau 4 module cu puteri între 33 și 137 W Temperatura T mperatura de culoare poate fi caldă, neutră neut sau rece