Icoan Imagini

“Închinarea la icoane ... a fost una din acele corupții ale creștinătății care și-au făcut loc în biserică pe ascuns și aproape pe neobservate. Această corupție nu s-a dezvoltat dintr-o dată ca alte erezii, căci în cazul acela ar fi întâmpinat o mustrare și o interdicție hotărâtă; ci începutul s-a făcut încetul cu încetul sub o aparență plăcută, așa de progresiv s-a introdus o practică după alta în legătură cu ea, încât biserica s-a afundat în practicarea idolatriei, nu numai fără nici o împotrivire eficientă, dar aproape fără nici un protest hotărât; și când în cele din urmă s-a făcut încercarea de a o dezrădăcina, s-a constatat că răul era prea adânc înfipt pentru a accepta îndepărtarea.... Trebuie mers pe urmele ei până la tendința idolatră a inimii omenești și până la înclinarea lui de a sluji creaturii în locul Creatorului.... TV 680.1

Chipurile și picturile cu fost introduse la început în biserici nu pentru a li se aduce închinare, ci mai degrabă în locul cărților, pentru a da învățătură acelora care nu puteau să citească sau pentru a produce evlavie în mintea altora. Cât de mult a răspuns scopului acestuia este discutabil; dar, chiar fiind de acord că aceasta a fost intenția pentru o vreme, în scurt timp a încetat să mai fie așa și s-a constatat că tablourile și chipurile aduse în biserică, în loc să lumineze, au întunecat mai degrabă mințile celor neștiutori — au înjosit mai degrabă decât au înălțat evlavia închinătorului. Astfel că, deși au urmărit să îndrepte mințile oamenilor către Dumnezeu, ele au sfârșit prin a le întoarce de la El, la închinarea față de lucrurile create.”—

The Seventh General Council, the Second of Nicaea in which the Worship of Images was Established in 787 BC, 1850

Joseph Mendham,