Aurel Strungaru * Nichita Smochină

ÎNAINTE

În urma războiului dintre Rusia și Turcia din anul 1790, Rusia Imperială a ocupat Transnistria. La 9 ianuarie 1792 s-a încheiat pacea de la Iaşi, în urma căreia teritoriile dintre Bug şi Nistru au fost anexate de Rusia. Nichita Smochină, născut pe aceste meleaguriși-adedicatîntreagaviațălupteipentrubinelefrațilorsăi,româniitransnistreni. Prin lucrările sale a făcut cunoscută istoria, tradițiile, folclorul, nedreptățile și atrocitățile suferitedelocuitoriiacestormeleaguri românești.

Pentru noi, care am trăit o lungă perioadă alături de el, Nichita a fost un om obişnuit, un om modest, cu foarte mult bun simţ, omul din umbră, căruia nu i-a plăcut niciodată să iasă în evidenţă. Într-o fotografie, făcută la Tiraspol, Nichita Smochină, figura centrală, cel care tocmai fusese ales preşedinte al „Consiliului Naţional Moldovenesc”, este undeva, în spate, în ultimul rând al masivului grup, fiind ca o mamă iubitoarecareîşiadunăşiîşiprotejeazăpuii.

Nu a alergat după funcții. Singurul titlu la care a ţinut a fost cel de „Membru de Onoare”alAcademieiRomâne,titludecareafostdeposedatderegimulcomunist,șicare i-afostrestituit,post-mortem,lazeceanidupădecesullui.

PentruNichita cuvântuldateralege şi era respectatcusfinţenie. Nu ar fiminţitsub nici o formă şi, de aceea, nu accepta și nu ierta să fie minţit. Prin simpla prezenţă impunea respect deosebit. Noi, nepoții nu-i spuneam bunic ci, cu mult respect, „Tata Mare”. Pentru noi era uriaşul cel blând, sau fratele mai mare, cu care ne jucam, cu care făceam trăsnăi şi care avea grijă de noi. Era mai mereu pus pe şotii și în fiecare moment încerca să ne înveselească. Știasă depășească momentele grele alevieţii zâmbind şi chiar reușea să ne facă să râdem. Când însă a murit băiatul cel mic, Nicolae (Coca), copilul cu sufletul de aur, a fost sfâşiat de durere, o durere greu de descris în cuvinte și pe care a păstrat-o tot restul vieţii. În acea zi blestemată de 26 mai 1961, când m-am întors de la școală, Tata Mare era prăbușit pe hol, plângea în hohote, iar la un moment dat nu mai putea nici să geamă. Nu-l mai auzisem plângând până atunci și nici după aceea. A trăit toată viața cu această tragedie în suflet și nu putea accepta de ce a trebuit ca fiul lui să moară așa de tânăr și părintele să-i supraviețuiască. A fost convins că aceasta a fost pedeapsapecarei-aaplicat-osecuritatea,laindicațiasovieticilor. Câștigurile materiale nu l-au interesat decât doar atunci când îl afecta lipsa banilor. Înmomentele puţine în careavea câştiguri mai mari, îiîmprăştia, fără nici oreţinere, mai alespentru semenii săi transnistreni. SoţiaAgaphia, „ministrul de finanţe” algospodăriei, care era o mână de fier, doar ceidin familie o numeau „doamna căpitan” avea grijă, ca în zilele de salariu ale lui Nichita, să-şi trimită „garda”, copiii, care să-l însoţească până acasă şi să se asigure că nurisipește toţibanii. Să amintim că în iulie 1942is-a acordat o substanțialăindemnizațielunarăpentruserviciileaduse,dararefuzat-o,căci„țaraaremai multănevoie!”.

Înanul 1938,dupăangajarealaPreședinție,Nichitas-amutat,înlunaoctombrie,la București și a închiriat „provizoriu” un apartament de 4 camere, în spatele Ateneului Român, apartament în care au trăit, alături de el, aproape toți urmașii lui. După august 1944înapartamentuldinGolescueraula unmomentdat10membriaifamilieiSmochină șiunsingursalariat,Diomidșiacelaangajatcamuncitornecalificat.

Nichita a trăit, până la sfârșitul vieții, alături de fiica cea mare, Claudia și soțul

acesteiaDiomid,careauavutgrijădeel.

Chiar și după ce tinerii și-au luat zborul, Golescu a fost locul de reuniune pentru familiei. În noaptea de Înviere aproape întreaga familie se reunea pe Golescu. Mergeam cutoții să luăm lumină de la Biserica Boteanu șiapoi, reveneampe Golescu,unde toține consideram „acasă”. Nu conta că masa de Paște, pregătită de Claudia era sărăcăcioasă, „așa erau timpurile”. Lipsurile materiale au fost resimţite de întreaga familie, dar, optimismul şi voia bună moştenite de la Nichita, ne-au ajutat să trecem toate obstacolele. Vinovatăafostdoarsoarta.

Pasiunea lui Nichita din acea perioadă era să fie cât mai bine informat şi nu doar din „Scânteia”. Seara asculta aproape mereu „Europa Liberă” şi „VoceaAmericii” şi asta până începea bruiajul. Știa 11 limbi străine și întotdeauna găsea postul dorit, într-o limbă cunoscută lui. Uneori dădea volumul cam tare și când fiica, îi spunea „mai încet tată”, Nichita mai scăpa câte un „compliment” la adresa „ăstora”. Pentru Nichita un aparat de radioerabundacăprindeaclarşistabil„EuropaLiberă”. Dupădestrămareacomunismului,aufotpublicatemaimultelucrărialelui. În edituraAcademiei Române a apărut volumul Nichita Smochină, Memorii, 2009 (memoriile până în august 1944). Au urmat Pagini din însemnările unui rebel. Academicianul Nichita Smochină, 2012 (memoriile după august 1944); Nichita Smochină, Din literatura populară a românilor de peste Nistru, 2015 (reeditarea lucrărilor de folclor transnistrean,publicate până în anul1944);Nichita Smochină, Nunta la românii transnistreni, (lucrare editată postmortem), 2017; Nichita Smochină, Transnistriana, 2019, (reeditarea unor lucrări despre istoricul Transnistriei, RASS Moldovenească și a lucrării „Din amarul românilor transnistreni”) și Nichita Smochină, Moldovenii-unnouneamneolatin?, 2020,(lucrareeditatăpostmortem)

Personalitatea lui Nichita Smochină este menționată în numeroase dicționare și enciclopediișiis-audedicatmaimultecărți.

Oarelaîntrebarea:CineafostNichitaSmochină?careesterăspunsul În Chişinău, la această întrebare probabil răspunsul cel mai des ar putea fi: „O stradă şi patru stradele care poartă numele unui istoric, sau pictor, sau muzician, sau ...”, înfuncţie deinterlocutor.

În București probabil s-ar face referire la un fruct, după unii fructul regilor, sau la unsuperagentfeminin,dintr-unserialpoliţist vechi.

Pentru noi, urmașii lui, Nichita Smochină a fost un „Geniu Obişnuit”, iertată-mi fieexpresia.

Am considerat că cei 30 de ani trăiți alături de Tata Mare au fost determinanți în realizarea unui volum care să-l descrie și care poate contribui un pic la cunoașterea a celuicareafostacademicianulNichitaSmochină.

14decembrie2022

AurelStrungaru

PRIMA PARTE

BIOGRAFIE

I. ÎN TRANSNISTRIA NATALĂ

Nichita Smochină, jurist, filozof al dreptului, publicist, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, sociolog, slavist, profesor, membru de onoare al Academiei Române, personalitate de excepţie a poporului român, a cărui biografie s-a împletit cu istoria zbuciumatăasecoluluialXX-leaafostapărătoruldrepturilorromânilortransnistreni.

A ajuns până la Liga Naţiunilor să lupte pentru drepturile acestora condamnând abuzurile,deznaţionalizarea,teroareasuferităşicerândrespectareadrepturilorlor.

Articolele şi lucrările ştiinţifice scrise în limbile română, franceză, italiană, germană şi rusă au confirmat prin documente vechi, săpături arheologice, denumiri de localităţi şi de nume proprii, prin prezenţa obiceiurilor şi a tradiţiilor existenţa românilor de la Nistru pânălaBugcare,veacuride-arândulaulocuitpeacestepământuri.

Nichita Smochină a vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care auajunspânălaestde Oleksandriya.

Despreoriginilesalemenționează:

Sunt născut în comuna românească Mahală, jud. Tiraspol, Rusia, azi raionul Dubăsari, RepublicaSocialistăSovieticăMoldovenească,la14martie1894,stilvechi. Părinţiimeisuntromâni,dupămamăcunumele deMircea,iardupătată,Vlaicu. Nici tatăl meu și nici mama mea n-au ştiut ruseşte, deoarece între Nistru şi Bug avem o adouaBasarabie,locuităderomâni1 .

Părinții lui Nichita Smochină erau ţărani români înstăriţi, descendenţi ai răzeșilor, care vorbeau o variantă arhaică a limbii române despre care istoricul literar Al. Husar, care s-a întâlnit cu Smochină în anul 1940, spunea că „mi se părea o minune a limbii române”.2

Tatălsău, Parfenie Smochină, cutoate că era neştiutor de carte, a fost primar timp de 20 de ani și 6 ani golova (președinte de plasă) pe 10 sate, Mahală, Doroțcaia, Pârâta, Coșnița,Pohrebea,Lunca,CorjovacuCrețești,Cocieri,MolovatașiRoghi. Mama, Anghelina a fost o femeie credincioasă care nutrea un mare respect pentru tradiţiile străbune. Pentru ea, ca şi pentru majoritatea femeilor transnistrene termenul de „român” avea semnificaţia de „bărbat”; când era întrebată unde este soţul, răspundea: „românulmeueste...”

Familia a avut cinci băieţi,Ariton, Tănase, Mitrofan, Gore, Nichita mezinul familiei şidouăfete,darcareaumuritînaintedenaşterealuiNichita. Începând cu 8 noiembrie 1902 Nichita a învăţat mai întâi la şcoala din satul natal, cu dascălul Bărcaru, unde a învățăt să citească ruseşte din ceasloave şi să memoreze rugăciuni. A urmat apoi „Școala Orășenească” din Dubăsari pe care a absolvit-o la 15 iunie1910,cu„FoaieculaudăclasaaI-a”(похвальный лист)și„premiu”(награда).

1 Nichita Smochină, Pagini din însemnările unui rebel, ediție îngrijită de Galin Corini Vlad și Secheli BogdanIonuț,EdituraSamia Iași2012,p.7.

2Vasile Iancu, „Al. Husar; Caracteruldăautoritatesacerdoțiuluicritic”în România Literară,Nr. 24/22 iunie2005.

Examenul pentru cursul complet de liceu l-a susținut la Liceul Teologic de băieți din Erevan. S-aimplicatîncă dinanii deșcoalăînacțiunideinstruireatransnistrenilor. Încă din cursul secundar am organizat în plasa mea românească Lunca (10 comune) cursuri serale, şezători în limba română pentru informarea moldovenilor despre mersul războiului. Tineretul românesc cânta cântece naţionale pe limba noastră. La aceste serate luauparteînvăţătoriidincele 10comuneromâneşti.Euceteamcronicainternaţională.3

În ianuarie 1912 s-a însurat cu Agaphia Ciobanu, consăteancă. În Transnistria s-au născutprimiidoicopii,Claudia1912şiAlexandru1914. Odată cu începerea Primului Război Mondial, Nichita a fost recrutat la 15 ianuarie 1915. Din 4 februarie 1915 a fost mobilizat pe frontul de est, împotriva germanilor, ca telegrafist. S-a remarcat în lupte și a fost decorat cu Medalia Sfântul Gheorghe gradul IV cuinscripția„pentruvitejie”,la8noiembrie19154.Datorităstudiilorpecareleaveala 15 noiembrie 1915 a fost trimis la Şcoala de Ofiţeri „Marele Duce Mihail Nicolaevici” de la Tevala,unmicorășeldinmunțiiTraucaucaziei,lângăTiflis.

După absolvirea şcolii de ofiţeri, între 15 ianuarie 1916 şi 29 ianuarie 1918 a fost căpitanînRegimentul3de GrăniceridinTiflis, șia ajunscomandantdebatalion.Aluptat pe frontul din Persia şi Turcia, front deosebit de dur. Aici, într-o bătălie, din cei 4000 de soldaţiaiarmateiruseaurămasînviaţă doar80.

A fost decorat cu mai multe ordine și medalii inclusiv cu Crucea-Ordin Sfântul Gheorghe (Георгиевский крест) și a fost ridicat la rang de nobil (дворянин) de către țarul Nicolae al II-lea. În Sala „Sfântul Gheorghe” din Kremlin la poziţia 92 este trecut „SmochinăNichitaParfenievici,CavaleralSfântuluiGheorghe”.

A înţeles că lupta moldovenilor pentru ţar şi Rusia nu are nici un rost, decoraţiile primitepentrueroismşiridicarealaranguldenobilnuauniciovaloare.

3Nichita Smochină, Pagini din însemnările unui rebel, p.8.

4Decorațiai-afostînmânatăcânderaelev- iunker,laȘcoaladeOfițeri.

Cânds-adeclanşatRevoluţiaînRusiaseaflapefrontuldinCaucazia. Aluatpartecadelegatromânla„CongresulPopoarelorCaucaziene”,dinmai1917.

La dezbateri amcerut şi Congresul a adoptat în unanimitate următoarele puncte înscrise înprogramul caretrebuia săseaplice:

1)MoldoveniidinCaucaziaşiTranscaucaziasăaibăşcoalalornaţională;

2)Profesoriisăfie moldovenidinBasarabiaşiTransnistria;

3)Bisericasă fienaţionalizatăşislujbasăse facăînlimbaromânească.

4)Săseintroducăînşcoalăalfabetul latin;

5) În armata georgiană să se formeze companii de moldoveni, iar soldaţii să fie conduşi de ofiţerimoldoveni,deoareceeinucunosclimbageorgiană.

6) Absolvenţii şcolilor secundare moldoveneşti să fie trimişi mai departe la studii de perfecţionarelaChişinăuînvedereapregătiriilorpedagogice.5

După închiderea Congresului, a plecat la Petrograd, pentru publicarea, în Monitorul Oficial,aînaintăriiofiţerilor.

În drum s-a oprit acasă. La Dubăsari şi în comunele române vecine s-au adoptat rezoluţii de aderare a moldovenilor la Revoluţie, cerând drepturi naţionale pentru toţi moldoveniidinRusia.Telegramele,semnate de elcapreşedinte aufost trimise Sovietului MuncitorilorşiSoldaţilor dinPetrograd.

Ajuns la Petrograd, cu ajutorul unui consătean, soldat, membru în Sfatul Muncitorilor şi Soldaţilor s-a întâlnit cu Lenin. Întrevederea a apărut ulterior, în revista Promethée laParis.

La întrebarealuiSmochină,ceseva întâmpla cumoldoveniiîn viitoareaconfiguraţie socială,Leninarăspuns:

Dumneavoastră moldovenii nu aveţi niciun interes să luptaţi de partea Rusiei care de veacuri a înrobit poporul vostru. Constituiţi-vă în regimente naţionale moldoveneşti şi, cu baioneta în mână. cuceriţi şi consimţiţi libertatea pe care nimeni nu o va face cadou poporului.6

În perioada revoluției s-a implicat profund în apărarea drepturilor și emanciparea românilortransnistreni:

În 1918 românii dintre Nistru şi Bug, organizaţi în Congres la Tiraspol au cerut Unirea la România împreună cu Basarabia. Eu am fost ales de românii din judeţul meu preşedinte al zemstvei (prefect) şi totodată deputat în Parlamentul Ucrainei (Rada), prezidat de învăţătorul Simeon Petliura. Preşedinţia Parlamentului o avea istoricul separatist Mihailo Gruşevschi, care pe timpul ţarismului avea catedra la Universitatea din Lvov şi conducea mişcarea ucrainienilor separatişti. Ca deputat m-am opus cu tărie ministrului Vinnicenko, care pregătea invadarea armată a Basarabiei şi anexarea ei la Ucraina. Din această cauză eu n-am luat parte la şedinţele Sfatului Ţării care a votat Unirea, deşi noi am avut zece mandate. Mă războiamlaKievcualdeVinnicenkoşialţii,careaupornitorăscoalăînjudeţulHotin.

Ca preşedinte al zemstvei judeţene am subvenţionat învăţătorii transnistreni care au urmat, la Chişinău, cursurile de limba română, apoi au predat în şcolile de la noi până când aufostarestaţisub acuzareadespioniromânişideportaţiînSiberia,undes-auprăpădit.

La Dubăsari am scos ziarul românesc Moldovanul în tipografia lui Groisman.Au apărut

5Nichita Smochină, Memorii,p.151.

6 Ibidem,pp.155-156.

câteva numere [șapte] în care s-au publicat între altele: „Ce te legeni codrule”, „De la Nistru pân' la Tisa”, „Deşteaptă-te Române”, „Hora Unirii”, care este cântecul nostru naţional transnistrean,nunumairomânescdinţară 7 .

După ocuparea Ucrainei şi a Transnistriei deArmata Roşie, Nichita Smochină a fost declarat „persona non-grata” şi condamnat la moarte de comunişti, fiind considerat „om al românilor”. Deoarece putea fi omorât în orice moment s-a decis să părăsească locurile natale,atâtdeîndrăgiteșisăse refugiezeînRomânia.

În ajunul Crăciunului anului 1919 a trecut, cu soţia Agaphia, într-un grup de 5 persoane, Nistrul îngheţat în Basarabia. Copii au rămas în grija bunicii mâca Anghelina. Nichita obișnuit cu legalitatea s-a prezentat autorităților, căci altfel ar fi „spion sau alt răufăcător”. Au fost opriți la pichetul grănicerilor și spre disperarea lor, la miezul nopţii deCrăciunaufostdați„înapoipemaluliaduluicomunist”. SergentulPopescudelapichetl-asfătuit:

„Domnule căpitandeceailuat boaita asta şiperusnacucelacumata? Dacăvreisătreci la noi ia-ţi cucoana că amândoi sunteţi români şi treci fără să te arăţi nouă, ci direct la Chişinăucădeteveiarăta,iarătevomdaînapoi”.8

În Transnistria s-a ascuns la neamuri și cunoștiințe. În ianuarie 2020 a trecut Nistrul înghețat împreună cu soția Agaphia. Urmând sfaturile sergentului Popescu, cei doi au evitatpicheteledegrăniceri șidupămulteemoțiiauajunslaChișinău. NichitaSmochinăafostdecoratdeRusiaImperialăcu9:

1. Medalia de Aramă în memoria a 300 de ani de domnie a Familiei Imperiale a Romanovilor.

2. Medalia Sfântul Gheorghe gradul IV cu inscripția „pentru vitejie” nr. 543817, 8 noiembrie1915.

3. Crucea-Ordin Sfântul Gheorghe (Георгиевский крест), gradul IV, nr. 543796, 10 octombrie1916.

4.OrdinulSfântaAnnagradulIII,cuspade şirozetă,9noiembrie1916.

5.OrdinulSfântulStanislavgradulII,cuspadeşirozetă,22noiembrie1916.

6.OrdinulSfântaAnnagradulII,cuspadeşirozetă,2decembrie1916.

7.OrdinulSfântulStanislavgradulIII,cuspadeşirozetă,3decembrie1916.

8.OrdinulSfântaAnnagradulIV,cuinscripţiapentruvitejie,30august1917.

7Nichita Smochină, Pagini din însemnările unui rebel, pp.8-9.

8Nichita Smochină, Memorii,p.194.

9FoaiamatricolăacăpitanuluiNichitaParfenieviciSmochină,înlimba rusă.

9.OrdinulSfântulVladimirgradulIV,cuspadeşirozetă,23septembrie1917.

II. ANII DE STUDENȚIE, LA IAȘI

După o scurtă perioadă petrecută la Chișinău familia s-a stabilit la Iaşi. Nichita Smochină s-a înscris în anul 1920 la Facultatea de Litere, secția filosofie şi la Facultatea deDreptdincadrulUniversitățiiIași,chiardacăîșidoreasăurmezepolitehnica.

Universitatea din Iași nu avea politehnică. A exclus să urmeze politehnica la București datorită depărtării prea mari față de cei doi copii rămași în Transnistria. De la Iașieramaiușorsăafleveștidelaeișisăletrimităpachete,maialescuîmbrăcăminte. Pentru asigurarea traiului familiei, a lucrat în perioada studenției. La 1 august 1920 a fost angajat impiegat, pe baza examenului susținut, la Direcţia Căilor Ferate, apoi s-a transferatlaUniversitateaIași,inițialimpiegatșiapoisecretar.

Fiindcă făcuse liceul în Rusia și pentru a putea continua studiile universitare, la 2 ianuarie1923,înfațaComisieideControlaMinisteruluiInstrucțiuniiPublicedepelângă Universitatea din Iaşi a susținut și a promovat examenul de control, obținând diploma de absolvireacursurilorliceale,secţia modernă.

În perioada studenției a fost vicepreședintele Comitetelor Societăţilor Studenţilor de lafacultățiledeLitereşideDrept.

Din iniţiativa sa, la 21 ianuarie 1921 s-a constituit „Comitetul de Ajutorare a românilor de peste Nistru”, și împreună cu ministrul pentru Basarabia, Pan. Halippa a obţinut fonduri de ajutorare, spaţii de cazare şi locuri de muncă pentru refugiaţii din Transnistria.

La recomandarea lui Pan. Halippa, în luna iunie 1921 a plecat la Bucureşti pentru a informa Guvernul României asupra evenimentelor din Transnistria (arestări, asasinate, etc).Afost primit de primul ministru Take Ionescu, care cunoștea activitatea desfășurată de elîn RadaUcrainei și adiscutat cuConstantin Stere,cugeneralulAverescu șicuIonel Brătianu. Anul următor, pentru ajutorarea fraților transnistreni a prezentat Regelui Ferdinandunmemoriu:

În 1922 ca membru al „Comitetului de Ajutorare a Românilor de peste Nistru” am prezentat personal regelui Ferdinand memoriul nostru semnat de domnul Halippa ca preşedinte şi de mine ca secretar, pentru ajutorarea transnistrienilor şi plasarea elevilor în şcoli.Dreptrezultat,mulţielevi,aufostplasaţigratuit înşcoliledinRomânia.10

O mare parte dintre transnistrenii care au urmat atunci școala au ajuns personalităţi debazăaleştiinţeişiculturiiromâne.

La începutulanului1922a trimisprofesoruluiNicolaeIorga oscrisoare,solicitându-i sprijinul pentru transnistreni. Spre surpriza și bucuria lui, scrisoarea a fost publicată, cu numelede„Transnistriana”în NeamulRomânesc,AnulX,no.07-08,4mai.

În vara anului1922 a participat la Congresul „Ligii Culturale” de la Curtea deArgeş, unde,l-acunoscutpeprofesorulNicolaeIorga.

Adevenitcolaboratoralprofesoruluicareîlvasprijini.

Nichita Smochină a obţinut licenţa în Litere şi Filosofie, precum şi cea în Drept, în sesiunea octombrie 1925, iar la 29 martie 1930 a absolvit Seminarul Pedagogic UniversitaralFacultăţiide LitereşiFilosofiedinIaşi.

Despreperioadastudențieimenționează:

Ca student, după înscrierea la Universitate am continuat să lupt pentru cauza românească. Am colaborat cu articole despre fraţii mei la ziarul Neamul românesc, al profesorului Nicolae Iorga, la revistele Tribuna Românilor de peste hotare, Ramuri, Calendarul Ligii Culturale, Cele Trei Crișuri, Arhiva din Iași, Însemnări ieșene, Viața Basarabiei, etc.11

10NichitaSmochină, Pagini din însemnările unui rebel, p.9. 11 Ibidem.

La 15 septembrie 1926 s-a înscris în Baroul Iași al UniuniiAvocaților Iași, iar la 19 ianuarie1929afosttrecutînrândulavocațilordefinitivi.

Nichita Smochină a fost redactorul celor 12 numere ale revistei Tribuna Românilor Transnistrieni, apărutădinoctombrie1927.12

Nichita Smochină s-a înscris la doctorat, la Universitatea din Iaşi, și a susţinut examenelepentruprimii2anidestudiu.

După numeroase încercări pe 14 iunie 1926, după mai mult de șase ani, a reuşit să-şi recuperezecopiii13 .

III. LA DOCTORAT, ÎN FRANȚA

În vara anului 1930 a obţinut o bursă de studii pentru continuarea doctoratului, în Franța, la Universitatea ,,Sorbona”. Perioada de început a fost foarte dificilă, deoarece trebuia săasigureșitraiulfamilieirămase înțară.Afostsprijinitmaterial de Pan.Halippa precum șide profesorul Nicolae Iorga, care i-a asigurat, o bună perioadă detimp,cazarea la„ŞcoalaRomână”dela Fontenay-aux-Roses,undeafostospitantșiapoimembru.

Din septembrie 1930, Nichita Smochină a fost profesor de limba română la „Société pour la Propagation des Langues Étrangères en France”, din cadrul Universităţii „Sorbona”,fiindrenumeratdinanul1931.

Intelectualii români aflați la Paris au format un grup unit. Pictorul Marinache i-a făcutportretulînanul1931șipictorulSinger,(LazarZin) înanul1934.

Lazar Zin, studiu, 1934.

NichitaSmochinăafostapropiatdeprofesorulIorga.

În diverse alte surse, inclusiv și în impresionantele sale Memorii (în șapte volume) N. Iorga face referiri și la alți oameni de valoare din Basarabia: (...) Nichita Smochină - jurist, publicist,istoricșiompolitic,membrudeonoarealAcademieiRomâne.14

12 Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică, editor Marian Petcu, Editura Polirom, București2012.

13NichitaSmochină, Memorii, pp.236-242.

14 Nicolae Cazacu, Nicolae Iorga memorialist: personalități basarabene în viziunea marelui savant, UniversitateadeStat„AlecuRusso”,Bălți,2012.

Despreperioadadoctoratului,NichitaSmochinănotează:

La Paris am avut ca maeştrii mai apropiaţi la facultatea de litere la doctorat pe profesorul Ferdinand Lot de la Sorbona, care era şi membru la „Institut de France” şi pe Georges Pagès, profesor de istorie modernă. Ei totdeauna îmi dădeau sfaturi şi îndrumări cu privirelatezameadedoctoratînlitere„Les Roumains de Russie soviétique”.15

15NichitaSmochină, Memorii, p.296.

Perioada pregătirii tezei de doctorat a fost folosită pentru publicarea unor lucrări ştiinţifice, dar şi pentru desfăşurarea unor intense activităţi de prezentare a situaţiei popoarelorsubjugatedinURSS,înspecialaromânilor. Afăcut publică lista celor 14 membri ai guvernului R.S.S.A.Moldovenească, în care, se găsea un singur nume românesc, Negruţă, ţăran din judeţul Ananiev, fără autoritate, alescasăfieşiunmoldoveanînguvern. Aținutmaimulteconferințeîncarearătasituația românilordinRusiaSovietică:

În septembrie 1930 la sediul Asociaţiei Studenţilor Români la doctorat din Paris, am ţinut o conferinţă despre românii din RepublicaAutonomă Sovietică Moldovenească, la care a luat parte un număr mare de studenţi precum și profesorul de la Teologie, Mihălcescu, pe atunci decan, iar apoi Mitropolitul Moldovei. La sediul refugiaţilor georgieni şi ucraineni separatişti la Paris am ţinut un ciclu de conferinţe, în limba franceză, despre Republica MoldoveneascăSovieticăAutonomăşilegăturileromânilortransnistrienicuţaraveche.16

În septembrie 1930 a participat la lucrărileLigii Naţiunilor de la Geneva, undea luat cuvântulîncadrulComisieiaVI-aaMinorităţilor.

La propunerea lui, în darea de seamă a Congresului s-a introdus formula „alte minorităţi româneşti de circa 2 milioane, care trăiesc în afara graniţei României”. A participatpânăînanul1935inclusiv,laCongreseleanualealeComisieiaVI-a.

A colaborat cu președintele „Internaționalei anti Comintern”, Aubert Théodore. S-a întâlnit cu lideri ai emigraţiei din Ucraina, Rusia, Georgia,Azerbaidjan, etc. La Geneva a fost remarcat de Titulescu. Cu ocazia unei vizite făcute la Paris de Nicolae Titulescu şi IonMihalache,înseptembrie 1933audiscutatpe temarelaţiilorcuURSS,iaraceştial-au sfătuitsăfiemaiprudentşimaireţinutîncuvântărileantisovietice. În perioada foametei și a terorii din Ucraina17, provocate de Stalin, românii transnistreni abandonau avutul şi se refugiau în România. Grănicerii sovieticii au omorât numeroşi refugiaţi transnistreni.Nichita Smochină a făcutcunoscute,înpresă, atrocitățile săvârșitedesovieticișiaapelatlasprijinulziariștilorcunoscuți:

Personal amdat alarma în presa din capitala Franței și a Italiei. În ziarul L’Ordre din 17 martie 1932, sub pseudonimul de M. Florin, am făcut să apară articolul „Les massacres de moldaves dans la Russie Sovietique”.18 Am luat contact cu direcţia ziarului Le Journal şi am stăruitpe lângăGeoLondon,cunoscut cacelmaibunziaristanchetator, săfacăocălătorieîn România pentru a se convinge de adevăr. Călătoriile sale prin Basarabia, vizitarea malului Nistrului şi contactul direct cu victimele, au adus lumini noi asupra sălbăticiilor întrebuinţate sistematic de grănicerii sovietici şi trupele speciale ale GPU-ului, împotriva populaţiei paşniceromâneşti.19

Acţiunile au culminat cu „Memorandumul”, semnat de 634 de refugiaţi scăpați cu viaţă, prezentat Preşedintelui Societăţii Naţiunilor, susținut în Comisia a VI-a a Minoritățilorșipublicatîncotidianul L'Ordre dinParis,la23martie1932.

16NichitaSmochină, Pagini din însemnările unui rebel, p.10.

17 Holodomor – foametea din anii 1932-1933, provocată în Ucraina, cu un număr de morți estimat la 10milioane,Wikipedia.

18. „Din amarul românilor transnistrieni, Masacrele de la Nistru”, Moldova Nouă, nr. 1-3, ian-dec 1941,EdituraBucovina,Bucureşti,1941, pp.239-295,broșură,1941.

19 Ibidem.

La mitingul „Tragedia de la Nistru” din 13aprilie 1932 la care GeoLondon afăcut o amplădaredeseamă,NichitaSmochinăaluatcuvântuladucândalte dovezişi combătând pecomuniștiibasarabeni,careîncercausăzădărniceascăadunarea.

Estebinecunoscutăalocuţiuneadin13decembrie 1933pecare aavut-olaSocietatea Naţiunilor, pentru admiterea „Comitetului Refugiaţilor Moldoveni din URSS”, sub autoritateaacesteia,în„OficiulInternaţionalNansen”.20

La conferinţa împotriva colonialismului sovietic intitulată „Rusia şi problema

20CharlesKing The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, p.180;nota 7,p.262.

naţionalităţilor”, din 27 ianuarie 1934 în faţa unui public numeros de refugiaţi şi de francezi,lacareauluatparte Denikin,MiliukovşiKerenskiaspus:

Ca român separatist din fostul imperiu colonialist sovietic cred că a sosit momentul, pe care îl socot necesar de a convoca congresul tuturor naţionalităţilor, care luptă pentru independenţalor.Laacestcongresputemdezbateproblemeleexpuseaici,carene interesează pe noi separatiştii şi ajungând la o înţelegere, să elaborăm un pact, sau o alianţă a noastră a tuturorapentrualuptaîmpotrivacolonialismuluicareasupreşte popoareleneruse.21

A fost urmărit permanent de agenţii sovietici şi s-a încercat intimidarea lui, inclusiv prinziarelecomunistedinFranţa. NichitaSmochinăaobținuttitluldedoctorîntoamnaanului1934.

IV. PERIOADAINTERBELICĂ

Întorsînțarăacontinuatsăse împliceînajutorarearomânilor transnistreni. În luna ianuarie a anului 1935 a apărut revista Moldova Nouă pe care a editat-o cu mari eforturi materiale.Au apărut doar 5 numere: Anul I, nr. 1, și nr. 2-3, 1935; Anul II, nr. 4, 1936; Anul V, nr. 5, 1939; toate cu subtitlul „Organul Asociației Culturale a Transnistrienilor” și Anul VI, nr. 1-3, 1941, cu subtitlul „Revistă de Studii şi Cercetări Transnistriene”. În Biblioteca Revistei Moldova Nouă în anul 1943 au apărut suplimentele: nr. 1, Nichita Smochină, Diomid Strungaru, Cartea Moldovanului, nr. 1 și nr.2Dr.NicolaeM.Popp, Transnistria.Încercare demonografie regională.

La sedințele lojei „Vasile Alecsandri”, Nichita Smochină prezenta expozeuri despre românii transnistreni. Mihail Sadoveanu, Marele Maestru al lojei, cu care era în relatii apropiate, pentru a-l susține a solicitat ministrului Școalelor și Cultelor, C. Angelescu, sprijinulpentrurevistă.

21 Din amarul românilor transnistrieni,p.11.

După instalarea regimului comunist relația lor s-a răcit. Mihail Sadoveanu a încercat să-l atragă de partea comuniștilor, „dar eu din refugiul meu în munţi i-am răspuns că de azi înainte suntem pe doi poli, eu am îmbrăţişat cununa de spini, iar el laura comunismului.Viitorulvajudeca!”22 În anul 1935 Nichita Smochină a organizat „Comitetul de Ajutorare a Refugiaților Moldoveni”23 și la „Congresul RomânilorTransnistrieni”, de la Chișinău, din 21-24 iunie 1937 a fost ales preşedinte. La congres a participat Pan. Halippa, președintele ComitetuluipentruAjutorareaRomânilorTransnistrieni.

Nichita Smochină a susținut numeroase conferințe în care a prezentat pe larg situația românilor din URSS și, pe baza documentelor istorice, trecutul românesc al meleagurilor transnistrene. Din anul 1936, a participat în fiecare an la „Cursurile de vară” ale Universității Populare „Nicolae Iorga”, de la Vălenii de Munte. După asasinarea profesoruluiNicolaeIorga acontinuatcolaborareacu „LigaCulturală”. La 1 noiembrie 1938 a fost numit şef de serviciu, clasa a II-a la „Cancelaria ComisariatuluiGeneralalMinorităţilor”,dincadrulPreședințieiConsiliuluideMiniştri. În memorii Nichita Smochină arată că numirea s-a făcut după ce refuzase mai multe ofertedeavenilaBucurești:

Încăde când amvenit de la Paris autoritățile de la București îmifăceau propuneri să mă mut în capitală. Președinția Academiei vroia să mă aducă la Academia Română care depindeadeMinisterulÎnvățământului,iardeacolosăîmbrățișezcarieradidactică.

Domnul C. Hamangiu, având în vedere că eram colaborator la revista Pandectele Române, partea doctrinală apreciindu-mi studiile de doctrină juridică, voia să mă numească membru în Consiliul juridic, funcție egală cu aceea de conferențiar universitar. Dar eu mă simțeammailegat de Iași, a douacapitală a țării, unde mai ușor mă puteamocupa custudiile despreromâniitransnistrieni,șidealteprobleme.

De aceea m-am întors la Iași unde aveam și legături științifice mai temeinice, deși veneamfoartedesla Bucureștipentrua-micompletalucrările.24

22NichitaSmochină, Memorii, p.593.

23 Referat al Direcției a III-a a Securității, februarie 1962, Acțiunea informativă Nichita Smochină, editorVadimGuzun,EdituraArgonautCluj-Napoca,seria„AfaceriOrientale”,2013;p.179.

24NichitaSmochină, Memorii,p.413.

Nichita a închiriat „provizoriu” un apartamentde 4 camere, lângăAteneul Român, în care însă a locuit până la sfârșitul vieții. Nichita era daltonist și atunci când familia a venit la București, în iunie 1939, după ce copii au încheiat anul școlar tot apartamentul era vopsit în albastru. Aici locuiau Nichita și Agaphia, cu 3 dintre copii lor, Claudia, NicolaeșiAntoaneta,precumşi2nepoţidinTransnistria,AndreiSmochină,şiIon(Bebe) Ciobanu, nepot alAgaphiei. Peste ani, la noile zugrăveli mai apărea de sub tencuială câte ozonăvopsităînalbastruintens.

La 27 iunie 1940, ziua în care s-a primit ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei, fiica Claudia s-a căsătorit cu Diomid Strungaru, filolog basarabean, cu care Nichita a colaborat tot timpul, singurele „dispute” fiind pe teme filologice. Cei doi au locuit în apartamentuldin Golescu şi aufost cei care auavutgrijă, pânăla sfârşitul vieţii, deNichitaSmochină.

În după-amiaza aceleiași zile Nichita Smochină a fost însărcinat de Guvernul României să întocmească răspunsul la ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei și afostprimitînaudienţădecătreregeleRomâniei,CarolalII-lea. Înmemoriilesaledescrieaudiențașidescriecăs-aadresatregelui Carolastfel: „Maiestate, laultimatumul sovieticnoitrebuiesă răspundemnucuunrăspunsdeaduce tratative, ci cu război. Ţara face cea mai mare greşeală dacă cedează Basarabia fără război. Pentru lumea europeană aceasta ar însemna că Sovietele au dreptul asupra Basarabiei, nu noi!” La cuvintele mele Carol mi-a răspuns: „Ne ocupă Rusia în cazul acesta toată ţara!” La care eu am replicat: „Ne ocupă este adevărat, dar noi prin acest gest și atitudine de popor dârz vom grăbi conflictul dintre nemți și ruși (…) [miza fiind petrolul românesc]. Și acesta este motivulpentrucaretrebuiecanoisă rezistăm”.Apoiamvenitla MinisterulPropagandei luându-l cu mine şi pe ginerele meu Diomid Strungaru să-mi dea o mână de ajutor la pregătireamaterialuluişi arăspunsului,precumşilasupraveghereadactilografierii,etc.25

După eliberarea Basarabiei și a Transnistriei, în şedinţa din 12 august 1941 a Preşedinţiei Consiliului de Miniştrii s-apropus să fie guvernatorul ţinutului dintre Nistru şi Bug, al „Transnistriei Mari”, dar a refuzat și l-a propus pe profesorul Gheorghe Alexianu. Cu toate acestea între cei doi a existat un conflict latent datorat faptului că AlexianusetemeacăvafiînlocuitcuSmochină.26 Între 8 februarie 1938 şi 2 decembrie 1943 a ținut un jurnal personal în care a consemnatmulteaspecte,maipuţincunoscutealeistorieinoastre.

Amenționat „CongresulScriitorilorBasarabeni”,delaChişinăudin25martie1940. A povestit modul în care a fost primit ultimatumul sovietic din 28 iulie 1940 și ocuparea Basarabiei de către sovietici, de bunele relaţiile avute cu primarul oraşului Odesa, Gherman Pântea, de redeschiderea Operei din Odesa, despre repertoriul acesteia şicalitateaspectacolelor.

A arătat colaborarea strânsă avută cu Iuliu Scriban, şeful „Misiunii Ortodoxe Române” din Transnistria, înfiinţată la 15 august 1941, care printre multe altele, a sfinţit măreaţaCatedralădinOdesa,carefuseseînchisătimpdedouădecenii. AamintitdevizitaregeluiMihaiînTransnistria.

25 Ibidem,p.421.

26 „Nota SSI, 11 ianuarie 1942”, Problema transnistreană, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut, Cluj Napoca,2015,p.231.

Tiraspol, 23 august 1941.

Apovestit despre atentatul de la 22 octombrie 1941 de la Odesa, când a fost aruncat în aer „Comandamentul Militar Românesc”, menționând că locul unde au fost înhumate victimeleacestuiatentatesteparcul„Şevcenko”depemalulMăriiNegre.

A arătat că după eliberarea Basarabiei şi a Transnistriei de sub ocupaţie sovietică în zeci de localităţi s-au redeschis bisericile şi au fost botezați mii de copii, că s-au înfiinţat foarte multe şcoli noi, la toate nivelele de învățământ, cu predarea în limba română, cel mai reprezentativ exemplu fiind Liceul „Duca Vodă” din Tiraspol, deschis la 30 noiembrie1941.

A intervenit pentru românii prizonieri din Basarabia și Transnistria care fuseseră obligați să lupte în armata sovietică și care au fost eliberați din lagăre în urma aprobării guvernuluișitrimişilavetrelelorpesocotealastatului.27 În anul 1941 a organizat la București „Asociația Generală a Refugiaților din Basarabia și Transnistria”.28 Asociația a fost foarte activă organizând multe acțiuni de ajutorare a transnistrenilor. În numele asociaţiei, al cărui președinte era, a solicitat sprijinul generalului Ion Antonescu pentru românii transnistreni, iar rezoluția acestuia a fostfermă:„săştiedl.Smochinăcăvoifacedreptatechiarşicusecurea!”29 Pe 15 decembrie 1941 „Congresul tuturor moldovenilor”, ţinut la Tiraspol l-a ales preşedinte al „Consiliului Naţional” și a fost reales președinte al „Asociației Românilor Transnistrieni”.

27NichitaSmochină, Pagini din însemnările unui rebel,p.10.

28 Referat al Direcției a III-a a Securității, februarie 1962; Acțiunea informativă Nichita Smochină, p. 179.

29NichitaSmochină, Memorii, p.606.

În rândul de sus Ilie Zaftur, Onisifor Ghibu, Nichita Smochină, Pan. Halippa și Ștefan Bulat, în fața Institutului Științific al Transnistriei, Tiraspol, 15 decembrie 1941.

La 11 iulie 1942 i se acordă o indemnizație lunară de 30000 de lei pentru serviciile aduse,darNichita Smochinăarefuzatindemnizația30:

După primirea Deciziei şi adresei de însoţire m-am prezentat Guvernatorului, prof. Gh. Alexianu. Cu această ocazie el mi-a mai prezentat un cec de 14 milioane lei, recompensă naţională pentru lupta mea pentruTransnistria, dar eu am refuzat această indemnizaţie lunară de 30.000 de lei cât şi cecul de 14 milioane de lei, spunându-i cu mulţumire că recompensa naţională pentru mine va fi alipirea Transnistriei la România, iar de indemnizaţia lunară de 30.000leinuamnevoie,căciîncalitateamea deConsilierpersonalalMareşalului, nu-mifac decâtdatoriacercetânddiferite aspectealeTransnistriei.31

Pentru activitatea ştiinţifică a fost ales, la 2 iunie 1942, „Membru de Onoare” al AcademieiRomâne.DomnulŞtefanCiobanuciteşteurmătoareapropunere:

Ideea conducătoare a Academiei Române a fost de la înfiinţarea ei să întrunească în sânuleipereprezentanţiigândiriişisimţiriiromâneştidintoateţărilelocuite deromâni. Astfel au intrat în sânul Academiei reprezentanţi din Transilvania, Basarabia şi Bucovina.DarromâniidinTransnistrianus-auînvrednicitpână înprezentdeaceastă onoare. Simțul nostru de solidaritate naţională şi culturală ne îndeamnă să ne gândim şi la fraţii noştri de dincolo de Nistru, ce prin vitejia şi jertfa armatelor române au fost eliberaţi de sub jugulpăgânşiîncadraţiînritmulcomundesimţireşigândire românească. În împrejurările acestea fericite credem că se impune să chemăm pe un cărturar transnistreanînmijloculnostru, ca simbolalunităţiişisolidarităţiinoastre naţionale.În acest sens avem onoarea a propune pe vajnicul apărător al cauzei românilor transnistrieni, care în acelașitimpesteşiuncărturardeseamă,înpersoanadomnuluiNichitaSmochină. Petrovici,Şt.Ciobanu,IonI.Nistor,M.Sadoveanu, I.Simionescu, G.Murnu,D. Gusti.32

30 Problema transnistreană,pp.306-307.

31NichitaSmochină, Memorii,p.496.

32 Analele Academiei Române, Dezbaterile 1941-1942, tomulLXII,p.240.

Înședinţapublicădin10iulie1942,domnulNichitaSmochinăaratăcă:

Vrednicădecinstea pecareAcademiai-a făcut-oprinalegereasa caMembrudeOnoare este provincia din care vine. Această provincie va căuta s-o servească şi de aici înainte cu acelaşi suflet şi cu aceeaşi râvnă. Ea merită să fie cunoscută de aproape şi nu se îndoieşte că Academia Română va porni la explorarea ei ştiinţifică. Ca umil reprezentant al ei, mulţumeşteAcademieipentrualegereasaşioasigurădeîntreaga sagratitudine.33

Sprebucuria lui oechipă numeroasă de academicieni afăcutovizită de documentare înTransnistria,întoamna anului1942.

Membrii Academiei Române Ion Nistor, Ioan Lupaș, Ștefan Ciobanu, Nicolae Popescu, Simion Mehedinți, Mihai Ciucă, Nicolae Ionescu-Șișești, Dimitrie Gusti, Nichita Smochină, pe malul transnistrean al Nistrului, 4 septembrie 1942.

La 28 iulie 1942, Președinția Consiliului de Miniștri îl însărcinase cu adunarea materialuluiprivind„provinciaromâneascădintreNistrușiBug”.

Ca preşedinte al transnistrenilor a pledat pentru unirea Transnistriei cu ţara, după război, pe baza unui referendum. În acest sens sunt relevante documentele incluse în volumul Problema Transnistreană 1941-1944, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2015.

Nichita Smochină a pus un mare accent pe pregătirea temeinică a învățământului de calitate în Transnistria și s-a implicat profund în organizarea de cursuri pentru profesorii, învățătorii și studenții transnistreni. În anul 1942 s-au organizat cursuri pentru profesori la Brașov și pentru învățători la Universitatea Populară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte. Datorită lui, un grup masiv de studenți transnistreni au petrecut sărbătorile de Paște împreună cu colegii lor din Iași și București. La Universitatea din Odesa în iulie și august1943aufostorganizatecursuripentrustudențiișiprofesoriitransnistreni.

La inițiativa lui, Societatea Română de Radiodifuziune a înregistrat pe plăci de patefon foarte multe cântece transnistrene. Această bogăție folclorică a fost distrusă în

33 Analele Academiei Române, Dezbaterile 1942-1943, tomulLXIII,p.14.

septembrie1944desovietici.

CercetătorulromânPetrePopescuGoganîldescrieastfelpeSmochină:

Un om al Legii, cu o chemare al drepturilor omului și al drepturilor popoarelor.[...] Solicitat să se pronunțe asupra problemei minorităților, a lucrat în Ministerul Afacerilor Externeșiaparticipatlacongreseinternaționaleînaceastăprivință.34

După căderea Stalingradului în februarie 1943, mareşalul Ion Antonescu l-a însărcinat să adune material pentruConferinţa de pace de dupărăzboi, iar după 23 august 1944 a îngropat în regiunea Caransebeş trei lăzi cu documente, în special privind drepturileRomânieiasupraBasarabieişiTransnistriei.

Aavut ostrânsă legătură cuNunțiulApostolicAndrea Cassulo, participând împreună lamulteacțiuniumanitare.

Înanul1943afostdecoratde papaPiusalXI-leacuMedalia„BeneMerenti”.

DinparteaRomânieiaprimiturmătoareledecorații:

1.OrdinulSteaua României.

2.OrdinulCoroanaRomâniei.

3.OrdinulMeritulCultural, acordatderegeleMihai.

V. PERIOADA COMUNISTĂ

La 1 septembrie 1944 a fost demis din funcţia de şef de serviciu de la Consiliul de Miniştri.

O dată cu intrarea Armatei Roşii în ţară a fost declarat duşman al Sovietelor şi urmărit,locuinţalui fiindsupravegheată permanent,deunmilitarsovietic.35

În perioada 1946-1947, colegii de laAcademie l-au salvat angajându-l, cu nume fals Gheorghe Ionescu, administrator al moşiei Academiei de la Tituleşti. După confiscarea averiiAcademieis-arefugiatînsateledemunte,dinzonaCaransebeş. La 12august1948, prin Decretul Prezidenţial nr. 1454 a fost exclus din rândul membrilor Academiei Române.

La 20 decembrie 1948 Alexandru Smochină, fiul cel mare, a fost arestat de securitatea română şi predat sovieticilor, iar la 21 februarie 1949 a fost deportat în

34 PetruPopescuGogan, „Memento!”,în Memoria, Revista Gândirii Arestate,nr.28,1999.

35 Militarul sovietic care a supravegheat locuința lui Smochină a fost cazat la portarul imobilului din Golescu,singurulmembrualpartiduluicomunistdintrelocatariiblocului,(n.ed).

Siberia, la Magadan, la Verhoiansk şi în final dincolo de Cercul Polar la Kolâma, fiind condamnat la 16 aprilie 1949 [sic] la 25 de ani de gulag.Afost eliberat la 9 aprilie 1956 șireabilitatla8mai1996,deProcuraturaRepubliciiMoldova. MomentulreveniriiînțarăafostevocatdeAlexandru:

Pe peron, către noi, venea un bătrân bărbos, cu paltonul ros, cusut şi o căciulă uzată, cu unelecârpituri.Elaveaînmână uncolacmare,sfântobiceiromânescmoştenitdelastrăbuni, pentrua-iîntâmpinapeceidragipepământulloculuiunde-şiductraiul. M-am uitat mai bine la acel moş bărbos, cu barbă albă de arhanghel şi l-am recunoscut pe tatăl meu. Înainta către noi toţi, cu colacul în mână, zâmbind, cu paltonul lui uzat, cu căciula roasă, printre mulţimea destul de elegantă. [...] I-am sărit în înainte, l-am sărutat. El m-acuprins, mi-adato bucăţică de colac,apoiaîmbrăţișatpe toţi ceilalţi,dându-lebucăţide colacşiurându-letuturor„BunsositpepământulPatriei!”Înafarădemine îlcunoşteanumai peŢepordei,darpentrueltoţieramacuma fiiluireîntorşidincalvar,depepământ străin.36

Obținerea unui loc de muncă pentru Nichita Smochină a fost foarte dificilă. În ianuarie 1950 a fost angajat, ajutor bibliotecar la Biblioteca Academiei, dar pe baza ordinuluisecuritățiiafostconcediatîniunie1950:

Este cunoscut Smochină Nichita, dintr-un ordin al D.G.S.P. din luna iunie 1950, către D.S.C., care împreună cu mai multe persoane aufost îndepărtate dinAcademia R.P.R. pentru atitudine dușmănoasă împotriva regimului nostru.Atât Smochină cât și restul persoanelor au îndeplinitfuncții debibliotecarilaAcademia R.P.R.37

La 1 august 1950 „Secţia Bisericească” a Patriarhiei recomandă angajarea ca specialist în descifrarea documentelor şi manuscriselor paleoslave şi în slava veche. Speranţele au fost însă deşarte, Serviciul Cadre refuzându-i angajarea, la 6 octombrie 1950, pe motiv că nu sunt posturi vacante.38 Între anii 1949 şi 1953 Nichita Smochină a efectuat, ocazional, traduceri şi lucrări de dactilografie, în special în limba rusă, primind câteva contracte de colaborare pe perioade foarte scurte, de 2-3 săptămâni. Pe buletinul deidentitate,eliberatdeMilițiaR.P.R.eraspecificat„angajatdactilografă”!

La 18 iulie 1951 a murit soțiaAgaphia Smochină. Moartea soției l-a afectat profund. Purtacuelofotografiecucruceamormântuluișimergeadeslacimitir. În perioada 1952-1962 a fost supravegheat de Securitate. Un vecin „patriot” trimisese o scrisoare ambasadorului URSS [sic!] privindu-i pe Nichita Smochină și pe ginereleacestuia:

Domnului ambasadoralURSS, Văaducemlacunoștințăurmătoarele: În strada Nicolae Golescu nr.14, corpul B, etajul 1, locuiește un fost profesor, Nichita Smochină, originar din Duboșari, Lăpușna, URSS. Acest profesor înainte și în timpul războiului din 1941-1944, a dus o campanie de ură contra U.R.S.S., a fost președintele refugiaților din Transnistria și împreună cu aceștia a ținut numeroase ședințe, îndemnându-i

36 Alexandru Smochină, Care patrie?, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, p. 523.

37 Acțiunea informativă Nichita Smochină,p.265.

38 Adresa este semnată de consilierul administrativ Maior și de Episcopul Teoctist, vicar patriarhal, viitorulpatriarhalRomâniei.

la luptă și rezistență contra comunismului. Avea legături strânse cu naziștii germani, care îl vizitau la domiciliu și făcea dese călătorii la Odesa. Era în relații cu un mare naționalist și luptător pentru independența Ucrainei cu numele deTrepke, care a fost arestat deInkavedeul sovieticînanul1944.

Areunfiuavocatcareafostarestat,fiindcontraregimuluiactual.

În 1944 când trupele sovietice au intrat în București, Smochină N. a dispărut de la domiciliul său și a stat ascuns aproape doi ani. În acest timp a fost căutat de autoritățile sovietice și locuința lui a fost pusă sub pază mai mult timp. Când familia lui a constatat că pericoluldearestareatrecutl-aînștiințatșiarevenitacasă.

Laîntoarcereavenit cuhainerupteșicuobarbămare casă nufierecunoscut devecini.

Profesorul Smochină N. are un ginere cu numele de Strungaru Diomid, cu care a conlucrat în timpul războiului contra URSS, acesta a fost redactor la o gazetă din Transnistria, care a fostsubvenționată degermani și patronată de Smochină.Nurețin numele acestei gazete, însă publica material anticomunist. Smochină și Strungaru sunt mari naționaliștișidușmanidemoarte airegimuluicomunist.

Este surprinzător că autoritățile sovietice nu au fost destul de vigilente. În acest imobil mai sunt refugiați sovietici din anul 1917 și basarabeni care, împreună cu Smochină N. și StrungaruD.auformatunnucleupericulosanticomunistșiantisovietic39 Smochină și Strungaru au ars în curtea imobilului diverse broșuri, ziare și acte cu caractersubversivșiprobabilcășiportarulimobilului aobservatarderealor.

Mai au relații cu un individ care are o mică fermă lângă pădurea Andronache, unde se întâlnesccaprietenișipunlacaleacțiunipoliticedeviitor,cucaractersubversiv.40

TrăiascăMareaUniune Sovietică!41 Într-unreferatalAcademieiR.P.R.cătreSecuritate,eracaracterizatastfel:

Element duşmănos, care în tot timpul războiului fascist a fost preocupat de problema Transnistriei, publicând diferite cărţi, de exemplu, în 1943, în revista Moldova Nouă, trata problemeleTransnistrieideierişideazi.

La 19 martie 1957 a fost deschisă de Direcția a III-a a securității, acţiunea de urmărireinformativă,pebazafaptuluică:

Susnumitul reprezentase un element de frunte al cercurilor naţionaliste basarabene şi a fost conducătorul Comitetului Românilor de peste Nistru, organizaţie considerată că avea un caracternaţionalist.42

S-a încercat supravegherea lui și a familiei, inclusiv prin intermediul grupului de refugiaţi basarabeni. În acest sens elocventă este încercarea securității de recrutare ca informator,dar fărărezultat,aluiGhermanPântea:

Obiectivul recrutării sale [Gherman Pântea] ca informator s-a modificat, din nou, de data aceasta urmărindu-se folosirea lui pentru încadrarea informativă a altor fruntaşi basarabeni,precum[...]NichitaSmochină,cunoscutdreptcelmaiproeminentreprezentant al

39 În imobil locuia generalul Arthur Văitoianu. După eliberarea deținuților politici de la canal generalulVăitoianuamaitrăitdoarcâteva luni,(n.ed).

40BălanVasile,consăteancuNichitaSmochină,careaveagospodăriaîncomunaVoluntari.(n.ed).

41 Acţiunea informativă Nichita Smochină, p.79.

42 Ion Constantin, Gherman Pântea de la mit la realitate, Editura Biblioteca Bucureştilor, București, 2010,p.168.

românilortransnistrieni.43

Postul telefonic a fost supravegheat, din luna ianuarie 1958, dar rezultatele nefiind concludente,supraveghereaafostsistatăînluna aprilie1958.44 Nichita Smochină, fiica Claudia și ginerele Diomid Strungaru au fost anchetați și reținuțiînnumeroaserânduride securitate.

La 27 noiembrie 1959 locotenentul anchetator de securitate, Zărescu a propus, pe baza „probelor” adunate, arestarea lui Nichita Smochină, a fiicei, Claudia şi a ginerelui, Diomid Strungaru, „pentru intensă activitate anticomunistă, antisovietică”.Propunerea de arestare se baza pe articolul 193-1, din Codul penal al R.P.R., articol adăugat la Codul Penal prin Decretul nr. 62 din februarie 1955, care incrimina activitatea intensă contra clasei muncitoare sau a mişcării revoluţionare, desfăşurată într-un post de răspundere în aparatul de stat sau într-un serviciu secret pe timpul regimului burghezo-moşieresc, pedepsită cu temniţă grea pe viaţă şi confiscarea totală a averii. Prevederile nu au fost publicateînnicioediţieaCoduluiPenal. Înaldoileaparagrafsestipula:

Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvârşită într-un alt post decât întrunuldeconducere,pedeapsavafidedetenţiune greadela5la25deanişiconfiscareatotală, oriparţialăaaverii.

Situația materială a familiei a fost foarte dificilă. Familia, care număra la un moment dat 10 persoane, avea un singur salariat, Diomid, dar care a putut lucra doar muncitor necalificat sau zilier.Academicianul Gabriel Țepelea, într-o discuție privată spunea: „Eu șidomnulprofesorStrungaruamfostcolegideroabă”.

Băiatul cel mic, Nicolae (Coca), cu toate piedicile datorate „originii nesănătoase” a absolvit în anul 1954 Facultatea de Mecanică, secţia Construcţii de Aviaţie, s-a angajat inginer,laAeroportulBăneasașiși-asprijinitpărintele.

Înanul 1959pictorulbasarabeanPavelCodiţăi-a făcutportretul.Acesta consideracă „estepăcatcaoameniideseamăbasarabenisănuaibăportrete”.45

La 1 septembrie 1959 i s-a aprobat pensionarea. Pensia de doar 525 de lei era de ajutor. La 1 octombrie 1959, Diomid Strungaru a fost angajat magazioner la Institutul de StudiiRomâno-Sovietic(ironiasorţii?),depelângăAcademiaR.P.R.

Pe 26 mai 1961 a primit cea mai dură lovitură a vieții, a murit, într-un accident, fiul Nicolae,la numai32 de ani și jumătate. Nichita Smochină a fost convins că fiul lui a fost omorât de securitate. De ziua aviației, în anul 1966, la „Radio Europa Liberă” s-a vorbit deNicolae(Coca).NichitaSmochinăamenționatînmemorii:

Pe 18 august 1966, la Radio Europa Liberă s-a vorbit despre moartea inginerului Smochină. Autorităţile române l-au scos din funcţie, cu toate că era un inginer foarte bun şi foarte priceput şi l-au pus pe linie moartă, pentru că tatăl lui ar fi fost popă. Era mereu persecutat şi în cele din urmă a fost omorât într-un presupus accident, chibzuit până în cele maimiciamănunte.

43 Ibidem.

44 Acţiunea informativă Nichita Smochină, pp.106;126.

45 Coperta volumului Nichita Smochină, Memorii, Editura Academiei, 2009 este realizată după portretulluiPavelCodiță,n.a..

După moartea fiului Nicolae, Nichita Smochină, care aflase de la colegii acestuia că accidentul ar fi fost provocat a făcut mai multe demersuri la MinisterulTransporturilor și laprocuraturăpentruaaflacauzeleexactealemorții. Carepresalii,ise sisteazădreptullapensie,înlunafebruarie1962:

CătreM.A.I.,Serviciul„C”46

De către organele noastre este lucrat în cadrul unei acțiuni individuale numitul Smochină Nichita, fiul lui Pantelimon și Anghelina, născut la 14.03.1894, în Lăpușna, U.R.S.S., domiciliat în București, str. Nicolae Golescu nr. 14, raionul I.V. Stalin. Din datele pe care le posedăm rezultă că a desfășurat atât până la 23 august 1944, cât și după această dată, o intensă activitate anticomunistă și antisovietică. Astfel până în 1918 a avut în localitatea natală 60 ha teren arabil, livezi cu pomi, [activitate anticomunistă, sic!], iar concomitent a fost inițiatorul unor asociații și comitete de luptă împotriva U.R.S.S., pe care le-a condus, sau în conducerea cărora a fost, a scris articole, a lansat manifeste, a trimis puterilor străine [Liga Națiunilor, sic!] prin care cerea alipirea Basarabiei și Transnistriei la România, sau în care pleda pentru lupta împotriva statului sovietic, pentru distrugerea comuniștilor.

Cu toate acestea în prezent Smochină Nichita este pensionar, cu cec 36843, la Sfatul Popular al raionului Stalin, primind o pensie lunară de 525 lei pentru 25 de ani de activitate încâmpulmuncii(?!).

Din studierea dosarului reiese că acesta nu a amintit nimic forurilor în drept despre activitateasatrecută.

Față de cele de mai sus comunicate, vă rugăm a dispune măsuri a se i se sista acestuia dreptullapensie,deoareceafostșiesteunelement ostilorânduiriinoastredestat.

LocțiitorșefdeDirecție

ȘefulServiciului, locotenent coloneldeSecuritate, maiordeSecuritate, OlimpuA. I.Andronic.

După anul 1965 a fost căutat şi invitat de guvernul comunist, care i-a cerut să-şi continueactivitateaştiinţificădesusţinereadrepturilorasuprateritoriilorromâneşti. Înoctombrie1965,dupămaibine de3ani,redobândeştepensia de525delei.

La 13 februarie 1967 a fost depus, la Consiliul de Stat, memoriul întocmit de Nichita Smochină,referitorlasituaţiaromânilordinU.R.S.S.

După o succintă expunere a situaţiei teritoriului dintre Prut şi Nistru, din punct de vedere istoric şi juridic, autorul combate teoria existenţei poporului şi limbii moldoveneşti diferite de poporul şi limba română, făcând ample trimiteri la lucrările unor reputaţi savanţi occidentalişi,înfinal,concluzionând căproblemaexistenţeiadouăneamuri:moldovenescşi românesteoproblemăpolitică,nicidecumştiinţifică,darcaretrebuierăsturnată.47

Pe această temă a încercat să publice în străinătate un amplu material, intitulat Moldovenii-unnouneamneolatin? Lucrareaaapărutpost-mortemînanul2020.

46 Acţiunea informativă Nichita Smochină, p.281.

47 Ion Constantin, Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece 1945-1989, capitolul „Liderii basarabenilor acționează pentru sensibilizarea regimului privind problema teritoriilor românești ocupate de URSS”, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului,Bucureşti,2015.

În luna aprilie 1967 se deplasează la Caransebeș pentru recuperarea documentelor îngropate,daracesteaaufostdistruseînurmadepozităriiînpământ.

În grabă am dat de nişte cărţi putrede, apoi de o ladă şi de celelalte două. Scândura era putredă,cărţiledelasuprafaţalăzilor,descoperindu-leperând,lafelerautoateputrede.

La documentarea pentru Conferinţa de Pace, care mi-a încredinţat-o mareşalul, am găsit numai clamele de fier ruginit. Numai unele cărţi aveau tartajul de piele cu literele de aur neşterse. Pielea însă era putredă, iar literele de aur au rămas neatinse. Dar, când trăgeai puţin depiele, se rupea.

În general, din cele trei lăzi, n-am putut folosi nici măcar o pagină, atât din materialul tipărit, câtmaiales dincelbătut la maşină, oriscrisde mână precumcorespondenţa cuIorga, cu profesorulValkhoff dinAmsterdam, cu Lot și G. Pages, maeştrii mei de la doctorat, de la Sorbona, diploma de la Vatican, prin care Papa m-a decorat, diploma de la Sorbona, cea de bacalaureat rusească, bogata mea corespondenţă cu diferite personalităţidin străinătate şi din ţară, oameni politici, etc. De asemeni numeroasele documente transnistrene şi ale familiei, semnate de domnitorii Moldovei, statistici ale populaţiei moldoveneşti întocmite de ruşi, pentru uz intern, lucrarea mea Românii transnistrieni de dimensiunea Basarabiei lui Zamfir Arbore,însoţitădenumeroaseclişeeşihărţi,lacareamlucratmaibinede20deani,etc.

Acasă m-a cuprins din nou un plâns. Mai bine nu mă duceam. Rămâneam cu ideea că documenteleşitotceamascuns, sepăstreazăîncă.48

Pe 13 august 1967 se împlineau 50 de ani de la decesul poetului Alexei Mateevici. NichitaSmochinănotează:

17Mai1967.

La orele 12 am fost la scriitorul academician Perpessicius (Panaitescu). Întâlnirea mi-o fixase ieri şi l-am luat cu mine şi pe Halippa. [...]Am stabilit următoarele: eu să vorbesc cu Cioculescu să comemoreze pe Mateevici în cadrul secţiei literare a Academiei, să se facă cunoscut şi Uniunii Scriitorilor pentru aceeaşi comemorare. Să se urmărească ca Muzeul RepublicandinChişinăusăinviteAcademia noastrălacomemorareadinaugusta.c. În acest scop eu să ţin legătura cu Perpessicius. El va căuta să facă aceeaşi comunicare laMuzeulLiterarRomân.49

În luna iulie 1967, ca urmare a intervenției „Institutului de Studii Istorice și SocialPolitice”, Mitropolitul Moldovei, Justin îi aprobă să studieze manuscrisele, în limba slavonă de la mănăstirile Putna, Dragomirna, Sucevița și Neamțu, iar Direcția Cultelor aprobă să studieze și manuscrisele de la mănăstirea lipovenească de la „Slava Rusă”, despre a căror existență se aflase chiar el. A reușit să aducă la lumină multe documente vechi foarte împortante. O parte din documentele de la mănăstirea „Slava Rusă” au fost preluateșipuseînvaloaredePatriarhie. În anul 1968 Pan. Halippa adresează un memoriu conducerii Institutului de Studii IstoriceşiSocial-Politice șiîlrecomandăca om deştiinţă alecăruicunoştinţeşimateriale potfifoloslaelaborareauneilucrăridespreprovinciadintrePrutşiNistru:

N. Smochină este doctor în drept de la Paris, şi prin cercetarea documentelor slave de la Academia Română şi-a obţinut titlul de membru de onoare al ei şi s-a făcut cunoscut prin studii de documente slave de pe vremea lui Ştefan cel Mare, făcându-şi un nume în Rusia

48NichitaSmochină, Pagini din însemnările unui rebel,pp.259-260.

49 Ibidem, pp.269;271;285.

Sovietică,înGrecia,înBulgariaşiînIugoslavia.

N.SmochinămaiprezintăuninteresdeosebitpentrufaptulcălaParisşiînţarăla noişia arătat dorul de a contribui la soluţionarea problemei românilor transnistrieni, precum concepuse lucrurile încă de pe vremea când era deputat în Rada Ucrainei şi preşedinte al Zemstvei din ţinutul său natal, al Tiraspolului. În ţară a editat revista Moldova Nouă, în care s-argăsimult materialinformativdespremoldoveniidepesteNistru. 50

La 30 noiembrie 1968 pe când se afla la Biblioteca Academiei a suferit un atac cerebral.AlexandruSmochină,înamintirilesale,adescrisacestevenimenttrist:

Într-o zidevară, când a plecat de la BibliotecaAcademiei, a căzut în grădina acesteia în drumul de ieşire. Din acea grădină de pe aleea care ducea la calea Victoriei, fiulAlexandru, care reuşise să fie angajat ca bibliograf, cu ajutorul unui cititor venit cu maşina l-a dus la spitalul de urgenţă. Avusese hemoragie cerebrală care la afectat până la sfârşitul vieţii. N-a pierdut memoria, iar cu mâna tremurândă a continuat să scrie şi să publice peste hotare şi ceva în ţară, prin revista Patriarhiei, lucrări doveditoare a vechii culturi române. La îngrijit anidezile,fiicasaClaudia,careşi-asacrificatopartedinviaţăpentrutatălei.51

Chiar şi grav bolnav a continuat să lucreze, demonstrând cu dovezi palpabile, vechimeaşivaloareaculturiiromâneştidintoateprovinciileRomâniei. În perioadele de vară se retrăgea la mănăstirea Cernica unde mulți călugări proveneau din rândul clerului din Basarabia. Mulți fruntași basarabeni își au somnul de veci la Mănăstirea Cernica, iar Nichita Smochină a avut un rol important în obținerea locurilordevecilacimitirulmănăstirii.

Nichita Smochină a ținut tot timpul legătura strânsă cu fruntaşii basarabeni şi transnistreni, din țară şi străinătate. Foarte des basarabenii, în special foștii membri ai „Sfatului Țării” se întâlneau acasă la Pan. Halippa și deseori organizau evenimente de comemorareaunorpersonalitățibasarabene.

La mormântul doctorului Lupu, Cimitirul Bellu, 1967.

50 Ion Constantin, Ion Negrei, Pantelimon Halippa apostol al Basarabiei Studii. Documente. Materiale Chişinău,2013,p.479.

51 Alexandru Smochină, Nichita Smochină. Vox clamantis in deserto, Editor Vadim Guzun, Editura Argonaut,Cluj-Napoca,2014,p.133.

Era vizitat des de poetul basarabean, C.A. Munteanu. A avut relații apropiate cu mitropolitulbasarabeanAntoniePlămădeală,născutlaStolniceni,județulLăpușna.

Cu Anton Crihan, liderul basarabean, emigrat în S.U.A., de care îl legau numeroase amintiri,inclusivdinperioadadoctoratuluidelaSorbonaaavutocorespondențăbogată.

Nichita Smochină a avut legături intense cuAcademiile de Ştiinţă din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, URSS, cu Universităţile din Paris, Heidelberg, Oxford, Varşovia, Portland, Arizona, cu Bibliotecile din Reims, Paris, Veneţia, Torino, cu Biblioteca de stat „Lenin” a U.R.S.S., Moscova, cu Biblioteca de Ştiinţe „V. Ştefanik”, Lvov, cu Arhivele Vaticanului, cu Revistele de specialitate: Institute for Balkan Studies, Salonic, Grecia, Slavic Review, Washington, SUA, Comisia Arheologică de Ştiinţe a U.R.S.S., Institutulde Literaturărusăveche, etc.

A avut o corespondenţă bogată cu numeroşi oameni de ştiinţă printre care academicienii Dmitri Lihaciov din Leningrad şi Iaroslav Şciapov din Moscova, cu Eufrosina Dvoicenko-Markov,dinMoscova, cucare fusesecolegla Şcoala Română dela Fontenay-aux-Roses, cu Demetrius Doicenko-Markov, profesor la Monmouth College, New Jersey, din SUA, cu profesorul doctor Basil Lapadat Marcu din Mexic, cu Klaus Heitmann, profesor la Universitatea Marburg, Germania, cu Marga Iorga și Doina Amprimo,Italia,etc.

La 11 octombrie 1975i s-a acordat opensie de merit, egală cu ceaa academicienilor, dar, pentru a nu-i supăra pe sovietici, nu i s-a redat titlu de membru al Academiei Române.Dreptconsolareafostadmismembrual„FonduluiLiterar”.

La 4 aprilie 1976 cu ocazia înhumării oaselor lui Ion Pelivan la Cimitirul Mănăstirii Cernica, românii transnistreni, Nichita Smochină și Ion Dumitrașcu, foști deputați în Rada Ucrainei, au depus o coroană. Potrivit unei note a Securităţii, din 14 aprilie 1976: „Una dintre coroanele puse atunci la mormânt, având inscripţia <<Din partea prietenilor transnistrieni>>, ar fi dat naştere la un protest al unei ambasade, care s-a sesizat de conţinutulinscripţiei”.52

52 http://basarabia-bucovina.info/2015/03/12/martirii-basarabiei-ioan-pelivan-ucis-de-ocupantiibolsevici-ai-romaniei-pentru-ca-a-infaptuit-unirea-1-aprilie-1976-25-ianuarie-1954-fotografii-ineditedocumente-cnsas-si-carti-pdf/

VI. FINALUL

Nichita Smochină și-a iubit cu ardoare patria mamă, România, și după cum menționeazăromâniitransnistrenii,nuși-auuitatoriginea:

Casele sunt aşezate cu faţa spre Nistru, de unde se trag moldovenii. Icoanele din casă la fel sunt aşezate tot spre ţara veche. Acesta este un simbol al nostru, al neamului românesc carearatăcănetragemdinMoldova.53

NichitaSmochinăacontinuatsălucrezepânăînultimaclipăaviețiisale.

Viaţa acestei mari personalităţi s-a întrerupt în noaptea de 13 spre 14 decembrie 1980.Lapatulluis-auaflatşiînultimaclipă,fiicaClaudiaşiginereleDiomid.

Nichita Smochină a fost îngropat la 17 decembrie 1980, în locul de veci al familiei, dincimitirul„Reînvierea”,alăturidesoţiaAgaphiaşifiulNicolae.

Adouazidupătrecereaînnefiinţă,poştaşulaadus,sprecorectareşpaltulultimeisale lucrări, „Le Syntagme de Mathieiu Vlastaire 1335, et son application chez le roumains”, lucrare care urma să fie publicată în revista bianuală a Institutului de Studii Balcanice, Salonic. Din păcate lucrarea nu a mai fost publicată, negăsindu-se un specialist care să finalizezecorecturile.

Nichita Smochină a rămas fidel principiului adevărului istoric, a rezistat tuturor încercărilor destinului, a rămas vertical, nu a renunțat la principiile lui, nu a făcut compromisuri,acțiunileluinuauavutunscopmaterial,iarlucrărileluireprezintăosursă fundamentală de cercetare a istoriei adevărate a Transnistriei, care trebuie comparată cu istoriaschimonositădeduşmaniineamuluiromânesc.

Dupădecembrie1989aînceputsăfieamintităpersonalitateasa.

La aproape zece ani de la deces, pe 3 iulie 1990, Nichita Smochină a fost repus în drepturi, post-mortem, ca „Membru de Onoare” alAcademiei Române, titlu pe care și l-a

53NichitaSmochină, Memorii,p.25.

doritcuatâtaardoare,atuncicândera înviață.

Pe 14 martie 1994, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Nichita Smochină, la Tiraspol a fost emis un plic filatelic comemorativ, iar în memoria lui o stradăşipatrustradele dinoraşulChişinăuîipoartănumele.

AcademicianulNichita Smochină afost înscrisînCarteadeAur a U.L.I.M.șii-afost conferit, post-mortem, titlul onorific „Magna cum Laudae” cu prilejul lansării volumului Memorii,pe19aprilie2010.

La 20 aprilie 2010, preşedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu i-a conferit, post-mortem,academicianuluiNichitaSmochină„OrdinuldeOnoare”alRepublicii.

Nichita Smochină este menționat în numeroase dicționare și enciclopedii. I s-au dedicat mai multe cărți: Acţiunea informativă Nichita Smochină, editor Vadim Guzun, 2013, reeditare, 2019,Alexandru Smochină, Nichita Smochină: vox clamantis in deserto, 2014, Nichita Smochină, 35 de ani de la trecerea în nefiinţă, editor Aurel Strungaru, 2016, Nichita și Agafia Smochină. Album de familie, editor Aurel Strungaru, 2016, Nichita Smochină: O viață de apărător al românilor Transnistreni, editor Aurel Strungaru,2017,AurelStrungaru, Nichita,2019.

La Memorialul de la Sighetul Marmației dedicat Victimelor Comunismului, este menționatalăturideceilalțimembriaiacademieiîntemnițațidecomuniști.

StrănepoataAna Maria Soare a solicitat înanul 2018aprobarea pentru montareaunei plăci comemorative la imobilul din str. Nicolae Golescu 14, dar numărul extrem de mare deactenecesare,facepracticimposibilăaceasta!

Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare din Republica Moldova a instituit premiul „Nichita Smochină” pentru laureații concursului „Teza de doctoratdeexcelențăaanului”,decizianr.3/1921.

PARTEA a II-a ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ

I. PERIOADA INTERBELICĂ

1. LUCRĂRI ÎN LIMBA FRANCEZĂ

1. „Les massacres de moldaves dans la Russie Soviétique”, („Masacrele moldovenilor dinRusia Sovietică”),în L'Ordre, Paris,17martie1932.(pseudonimM.Florin)54 .

2. „Sur les émigrés roumains à Paris, de 1850 a 1856” , („Despre emigranții români la Paris, din 1850 până în 1856”) în Mélange de l'École Roumaine en France, XI, 1933, Gamberéditeur,Paris,pp.153-203.

3. „Les Moldaves de Russie Soviétique depuis les origines jusqu’a nos jours”, („Moldovenii din Rusia Sovietică de la început și până în prezent”) în Moldova Nouă, Iaşi,anulInr.1,1935,pp.69-107,capitolulintroductivaltezeidedoctorat.

4. „Les Roumains de Russie soviétique”, („Românii din Rusia sovietică”) în Moldova Nouă,București,anulV,nr.5,1939,pp.5-14;broșură, EdituraBrawoIași,1939.

2. LUCRĂRI ÎN LIMBA GERMANĂ

1. „Die Rumänen in Sowjet Russland”, (,,Românii din Rusia Sovietică”) în Moldova Nouă,București,anulV,nr.5,1939,pp.146-151.

2. Die Minderheiten press la Romänien 1913-1940, (Presa minorităților din România), Bucureşti,1940,încolaborarecuP.Petrincă,G.Pintea.

3. Die Ausland Rumänien 1920-1940, (Străinii din România), Sibiu, 1940, în colaborarecuP.Petrincă.

4. „Geschichte und Gegenwart der Rumänen jenseits des Dnjester Vort”, conferința „Istoria și prezentul românilor de dicolo de Nistru”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”,11august1938, Dienstl.Übers,1939.

5. „Die Rumänen zwischen Dnjestr und Bug”, (,,Romȃnii dintre Nistru şi Bug”) în Moldova Nouă, Bucureşti, anul VI, nr. 1-3, 1941, pp. 5-32; broșură Editura Bucovina, București,1942,32p.+31planșe.

6. „Die Rumänien jenseits des Dnjestr”, (Românii de dincolo de Nistru), în colaborare cuP.Petrincă WienÜbersetzungsdienst,1942.

3. LUCRĂRI ÎN LIMBA ITALIANĂ

1. La Stampo della minoranze in Romania 1913-1940, (Presa minorităților din România),Bucureşti,1940,încolaborarecuP.Petrincă,G.Pintea.

2. „I Romani tra il Dniester and il Bug”, („Romȃnii dintre Nistru şi Bug”), în Moldova Nouă, București, anul VI, nr. 1-3, 1941, pp. 33-58; broșură Editura Bucovina, București, 1942,30p.+32planșe.

4.LUCRĂRI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

1.„Transnistriana”,în Neamul Românesc,Anul alX-lea,No.07-08,4mai,1922.

54NichitaSmochinăafolositurmătoarele pseudonime:M.Florin;Măhăleanu;A.CiobanuVlaicu;I. Vlădică.

2. „Dumineca Mare la moldovenii de peste Nistru”, în Calendarul Ligii Culturale, 1924,pp.44-52.

3. „Românii de peste Nistru”, în Tribuna românilor de peste hotare, în nr. 1-2, 1924, (pseudonimM.Florin).

4. „Din folclorul transnistrian”, în Tribuna românilor de peste hotare, în nr. 3-4, 1925, p.19;nr.5-6,1925,p.24.

5. „Anul Nou la moldovenii de peste Nistru”, în Ramuri, Craiova, anul XIX, în nr. 1, 1925,pp.26-35.

6. „Crăciunul la moldovenii de peste Nistru”, în Societatea de mâine, Cluj,Anul II, nr. 51-52,20și27decembrie1925,pp.898-900.

7. „Școala Basarabiei sub stăpânire rusească, Învățământul primar”, în România Nouă, AnulIII,No56(279),Chișinău,7august1926,pp.1,2.

8. „Din obiceiurile moldovenilor de peste Nistru” I; II; III, în România Nouă,Anul III, No 68 (291), 22 august 1926; No. 69 (292), 23 august 1926; No 70 (294), 25 august 1926,Chișinău.

9. „Organizarea obștească la moldovenii de peste Nistru”, în România Nouă,Anul III, No120(343),Chișinău,22octombrie1926,pp.1,2.

10. „Prohoadele la moldovenii de peste Nistru”, în Tribuna românilor transnistrieni, Chişinău,anulI,nr.1,1927.

11. „Iarba verde: Din obiceiurile moldovenilor de peste Nistru”, [Rusaliile] în Tribuna românilortransnistrieni,Chişinău,anulI,nr.2,noiembrie1927.

12. „Datoria noastră”, în Tribuna românilor transnistreni, Chişinău, anul II, nr. 3, decembrie1927.

13.Boboteazala românii transnistrieni”,în Tribuna românilor transnistrieni, anul I, nr.3, decembrie1927.

14. „Crăciunul suferinţei”, în Tribuna românilor transnistrieni, Chişinău, anul II, nr. 4, decembrie1927.

15. „Din obiceiurile moldovenilor de peste Nistru”, în Tribuna românilor transnistrieni, Chişinău,anulII,nr.4,decembrie1927,(pseudonimM.Florin).

16. „Anul nou la moldovenii de peste Nistru”, în Tribuna românilor transnistrieni, Chişinău,anulII,nr.5,1928,pp.6-13.

17. „Influenţa turco-tătară asupra moldovenilor de peste Nistru”, în Tribuna românilor transnistrieni,Chişinău,anulII,1928,(pseudonimM.Florin).

18. „Din trecutul românesc al Transnistriei: I. Dănilă Apostol hatmanul Ucrainei libere; II. Moldovenii din armata lui Petru cel Mare şi Carol al XII-lea”, în Cercetări Istorice, Iaşi,anulV,nr.1,1929,pp.170-215.

19.„Pragmatismuljuridic”,în Pandecteleromâne,anulVIII,nr.6-7,1929.

20.„Rezistenţalaopresiunealegii”,în Pandectele române,anulIX,nr.4-5,1930.

21. „Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Calendarul Ligii Culturale, Bucureşti, 1931,pp.36-43.

22. Dănilă Apostol, hatmanul Ucrainei, colecția „Biblioteca Cunoştinţe Folositoare”, EdituraCarteaRomânească,Bucureşti,nr.47,1932,34p.

23. „Republica Românească Transnistreanǎ şi Basarabia Roşie”, în Viaţa Basarabiei, Chişinău,anulII,nr.9,1933,pp.58-60,(pseudonimM.Florin).

24. „Sovietele, emigraţia şi Republica Moldovenească. Contribuții asupra politicii actuale”,în ViaţaBasarabiei,Chişinău,anulIII,1934,pp.45-50,(pseudonimM.Florin).

25. „Situaţia din Republica Moldovenească”, în Viaţa Basarabiei, Chişinău, mai 1934, pp.33-48,(pseudonimM.Florin).

26. „Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Cele Trei Crişuri, Oradea, anul XVI, noiembrie-decembrie 1935,p.161.

27. „Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Moldova Nouă, Iași, anul I, nr. 1, 1935, pp. 3-55, (Introducere; I. Înființarea republicii; II. Conducătorii republicii; III. Comitetul definanțe).

28. „Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul I, nr. 2-3, 1935, pp. 131-237; (IV. Republica Moldovenească; V. Educația și învățământul; VI. Comisariatul de industrie și comerț; VII. Comisariatul de justiție; VIII. Comisariatul instrucțiuniipublice;SecțiaI).

29. „Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr. 4, 1936, pp.303-320,(VIII.Comisariatulinstrucțiuniipublice;SecțiaII).

30. „Aspectul naţional în economia Moldovei Sovietice”, în Moldova Nouă, Iaşi, nr. 1, 1935,pp.56-64; MoldovaNouă,Iaşi,nr.2-3,1935,pp.238-259,(pseudonimT.Vlădică).

31. „Învăţământul primar în Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Vremea Şcolii, Bucureşti,anulVIII,nr.11;12,1935.

32. „Din cultura naţională în Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Revista Fundaţiilor Regale,Bucureşti,anulIII, nr.4,aprilie1936,pp.145-164.

33. „Educaţia și învăţământul în Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr. 4, 1936, pp. 321- 338, conferință ținută în Aula Universității din Iașila8martie1936.

34. „Autonomia Republicii Moldovenești a Sovietelor”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr.4,1936,pp.339-354.

35. „Cartea naţională în U.R.S.S.”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr. 4, 1936, pp. 372389.

36. „Lupta din 1531 a polonezilor cu moldovenii”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr. 4, 1936,pp.390-396.

37.„Revoluţia turcădin1730”,în MoldovaNouă. Iaşi,anulII,nr.4,1936,pp.408-433.

38. „Rusia Sovietică și evenimentele din Spania”, în Moldova Nouă, Iaşi, anul II, nr. 4, 1936,pp.434-455,conferințăținutălaUniversitateadinIași,noiembrie1936.

39. „Politica social-agrară a Sovietelor: Colhozul; în Buletinul Legislaţiei Agrare, anul III,nr.1,1938,pp.119-150.

40. „Politica social-agrară a Sovietelor: Sovhozul; în Buletinul Legislaţiei Agrare, anul III,nr.2,1938,pp.35-55.

41. „Basarabia şi Transnistria”, în Viaţa Basarabiei, Chişinău, anul VII, nr. 4-5, aprilie 1938,pp.55-64.

42. „Institutul de cercetări ştiinţifice din Republica Moldovenească a Sovietelor”, în Însemnăriieşene,Iaşi,anulIII,vol.V,nr.3,1938,pp.487-530.

43. „Românii de peste Nistru”, în Neamul Românesc, anul XXVI, nr. 18, 15 septembrie1938, pp. 303-304, conferință susținută la Universitatea populară „Nicolae Iorga”,VăleniideMunte,14august1938.

44. „Rusia Sovietică şi războiul chino-japonez”, în Însemnări ieşene, Iaşi, anul III, vol. VII,nr.8,1938,pp.260-283.

45. „Organizarea satului la românii de peste Nistru - contribuţii la studiul vechiului drept românesc”, în Moldova Nouă, Bucureşti, anul V, 1939, pp. 15-41; broșură Institutul de artegraficeBrawo,Iași,1939.

46. „Jocuri la copii la românii de peste Nistru”, în Moldova Nouă, Bucureşti, anul V, 1939,pp.42-97.

47. „Elemente româneşti în naraţiunile slave despre Vlad Ţepeş”, în Moldova Nouă,

Bucureşti,anulV,1939,pp.119-145.

48. „Trecutul şi prezentul românilor de peste Nistru”, în Moldova Nouă, Bucureşti, anul V,1939,pp.152-166.

49. „Vechimea ucrainenilor în România”, în Moldova Nouă, Bucureşti, anul V, 1939, pp. 167-180,(pseudonimM.Florin).

50. „Moscalia, folclor privitor la recrutarea moldovenilor în armată”, în Moldova Nouă, Bucureşti,anulV,1939,pp.181-190,(pseudonimA.CiobanuVlaicu).

51. „Din literatura populară la românii de peste Nistru”, în Anuarul Arhivei de Folklor, Academia Română, Bucureşti, vol. V, 1939, pp. 7-56; broșură Imprimeria Națională, București,1939.

52. Republica Moldovenească a Sovietelor, „Biblioteca Cunoştinţe folositoare”, Editura Cartea Românească, Bucureşti, seria C, nr. 75, 1939, 30 p., cuprinde capitolele IV. RepublicaMoldoveneascășiV.Educațiașiînvățământul.

53. „Militari români în Rusia”, în Spirit Militar Modern, Bucureşti, nr. 5-6, 1940, 16 p, broșurăÎmprimeriileCurentul,1940.

54. „Basarabia provincie istorica rusească ?”, în Însemnări ieşene, Iaşi, anul V, nr. 9, 1940,pp.473-480.

55. „Politica social - agrară a Sovietelor: stațiile de mașini și tractoare”, în Buletinul LegislaţieiAgrare,anulIII,nr.5-6,1940,pp.91-134.

56. „Autodeterminarea în condiţia sovietică”, în Viaţa Basarabiei, Chişinău, anul IX, nr. 7-8,1940.

57. „Românii de peste Nistru”, în Spirit Militar Modern, Bucureşti, nr. 1, 1941; Viaţa Basarabiei, Chişinău, nr. 6-7, 1941;Anton Golopenția, Românii de la Est de Bug, vol. 2, București,2006,pp.567-576; broșură,Tipografiaziarului Universul,1941,11p.

58. „Românii din regiunea Nistru-Nipru şi expansiunea rusească”, Universul, Nr. 180, 1941.

59. „Basarabia şi românii de peste Nistru. Evoluţia istorică şi dreptul politic al românilor transnistrieni”, Universul,Nr.187-188,1941.

60. „Din amarul românilor transnistrieni. Masacrele de la Nistru”, în Moldova Nouă, Bucureşti, anul VI, nr. 1-3, 1941, pp. 239-295, 19 planșe; broșură Editura Bucovina, Bucureşti,1941,61p.+19planșe.

61.„Româniide peste hotare”,încolaborare cuPetrePetrinca,în Ardealul,București,Nr. 29,30,33și34,1941.

62. 10 Mai şiromânii transnistrieni,broșură,1942.

63.„Basarabia șiTransnistria”,GlasulNistrului, anulII,nr.47,4iulie1943.

64.„Cuvântcătrefraţi”,în CarteaMoldovanului,Bucureşti,1943,pp.7-8.

65. „Transnistria, pământ şi suflet românesc”, în Cartea Moldovanului, Bucureşti, 1943, pp.99-106, GlasulNistrului,anulII,nr.60,25iulie1943.

66. „Revederea pământului străbun”, în Cartea Moldovanului, Bucureşti, 1943, pp. 177181;în Curierulde Nord,Bălți,22mai,1992.

5. ARTICOLE PUBLICATE ÎN COTIDIANUL TRANSNISTRIA

1 „TemeiurideunitateromâneascăpânălaBug”,nr.2,4august1941.

2.„HotărâreadeaneunicuRomânia”,nr.3,11august1941.

3.„Suntemmoldovenişivremsăneunim”,nr.4,17august1941.

4.„Dreptateaînvinge”,nr.5,25august1941.

5.„Voceasângeluiafostdeneînvins”,nr.6,1septembrie1941.

6.„TemeiurideviaţăromâneascăînTransnistria”,nr.7,8septembrie1941.

7.„Obştilesăteşti”,nr.8,15septembrie1941.

8.„Primuldregătoralsatului”,nr.9,22septembrie1941.

9.„Suntemtotunacuromânii”,nr.10,29septembrie1941.

10.„Transnistrieniiaşteaptă lumină”,nr.11,6octombrie1941.

11.„TransnistrieniirevinlaLegeaPământului”,nr.12,13octombrie 1941.

12.„Printrefrațiitransnistrieni”,nr.12,13octombrie1941.

13.„CulturanaţionalăînTransnistria”,nr.13,20octombrie 1941.

14.„Odesaromânească”,nr.14,27octombrie1941.

15.„Transnistriapeveciromânească”,nr.15,3noiembrie1941.

16.„Împăratulromânilortransnistrieni”,nr.16,10noiembrie1941.

17.„ViaţanouăînTransnistria”,nr.17,17noiembrie1941.

18.„ÎnslujbaTransnistriei”,nr.18,24noiembrie1941.

19.„Dreptateanoastră”,nr.19,1decembrie1941.

20.„EcouridinTransnistria”,nr.20,10decembrie1941.

21.„Cugândullaaimei”,nr.21,17decembrie1941.

22.„Avemşinoisărbători”,nr.22,25decembrie1941.

23.„AnNouşionouăviaţăpentruromâniitransnistrieni”,nr.23,12ianuarie1942.

24.„TradiţiamilitarăaTransnistriei”,nr.24,19ianuarie1942.

25.„Simbolulzileide24Ianuarie”,nr.25,26ianuarie1942.

26.„Primele ctitoriiîntreNistrușiBug”,nr.26,2februarie1942.

27.„Sănestrângemgrămăgioara”,nr.27,9februarie1942.

28.„Iarăşiprintrefraţiimeiromâniitransnistrieni”,nr.28,16februarie1942.

29.„PrimeleașezăriromâneștiînTransnistria”,nr.28,16februarie1942.

30.„Tineretultransnitrian seîndreaptăsprelumină”,nr.29,23februarie1942.

31.„Muncaagricolă,viitorulTransnistriei”,nr.30,2martie1942.

32.„CtitoriiromâneştilarăsăritdeBug”,nr.31,9martie1942.

33.„Printrefraţiimoldoveni”,nr.32,16martie1942.

34.„Dinhotarînhotar”, nr.33-34,23martie1942. 35.„ÎnviereaDomnului,simboldeviaţănouă”,nr.35-36,5aprilie1942. 36.„MisiunilestudenţilorromâniînTransnistria”,nr.37-38,12aprilie1942. 37.„BisericaîntrecutulTransnistriei”,nr.39-40,19aprilie1942; GlasulNistrului,nr.51, 14aprilie1943.

38 „Cugândullaaimei”,nr.45,18iunie1942; GlasulNistrului,nr.53,19mai1943. 39.„AșezământulTransnistriei”,nr.72,29iunie1943.

40.„Sovieteleșisoartanațiunilor”,nr.73,6iulie 1943.

41.„Roadelebolșevice”,nr.74,15iulie1943.

42.„Viitorulnostru”,nr.76,29iulie1943.

43.„Pericolulbolșevic”,nr.77,5august1943.

44.„Dinamarulromânilortransnistrieni”,nr.77,5august1943.

45.„MasacreledinpădureaOlănești”,nr.78,12august1943.

6. RECENZII

1. L.C. Berg, Naselenie Bessarabii. (Populatia Basarabiei), în Revista Istorică, Anul XVIII,nr.1-3,ianuarie-martie1932,pp.53-57.

2. B.Kryjanowsky, Ukraińskie i rumuńskie kilimy. Russkiy muzej. Etnograficesskij otdel (Chilimurile ucrainene și românești. Muzeul. Rus. Secția etnografică), Leningrad 1925, daredeseamăîn Revista istorică,AnulXX,nr.7-9,iulie-septembrie1934,pp.274-276.

3. „Moldavica, recenzii cu privire la lucrări asupra moldovenilor transnistrieni”, în MoldovaNouă,Iaşi,nr.1,1935,pp.110-120.

4. „Moldavica, recenzii cu privire la lucrări asupra moldovenilor transnistrieni”, în MoldovaNouă,Iaşi,nr.2-3, 1935,pp.296-301.

5. „Moldavica, recenzii cu privire la lucrări asupra moldovenilor transnistrieni”, în MoldovaNouă,Iaşi,nr.4,1936,pp.476-478,(pseudonimM.Florin).

6. „Le Roumain en Russie soviétique. Observations sur un livre de lecture”, („Românul în Rusia Sovietică. Observații asupra unei cărți de lectură”), în Revue Historique de SudEstEuropéen, Fontenay aux Roses,XIIannée,nr.7-9,1936,pp.308-312.

7.„ŞtefanCiobanu, Din legăturileculturale româno-ucrainene.Ioanichie Galeatovschi şi literatura româneascăveche, recenzie,în Însemnări ieşene,Iaşi,anulIII,volVII,nr.8, 1938,pp.356-358.

8. „Bibliografia publicațiilor românești din Rusia Sovietică pe anul 1936”, în Moldova Nouă,Iaşi,nr.5,1939,pp.191-194.

7. CONFERINȚE

7.1.CONFERINȚE ÎN STRĂINĂTATE

1. „Les Moldaves de Russie soviétique vis-à-vis de leurs souffrances d'aujourd'hui”, („Moldovenii din Rusia sovietică vis-a-vis de suferința lor de astăzi”) lucrările Congresului Minorităţilor de pe lângă Societatea Naţiunilor. Geneva, septembrie 1930 şi Paris,1930.

2. „Les moldaves roumains de Russie Soviétique et leurs rôles dans l'histoire universelle”, („Românii moldoveni din Rusia Sovietică și rolul lor în istoria universală”), Ecole pourla PropagationdesLanguesÉtrangèresenFrance,Paris.

3. „Le statut juridique et historique des Roumains sur le Dniestr” („Statutul juridic şi istoricalromânilordepesteNistru”),Paris,21aprilie1931.

4.Conferinţeîmpotrivamasacrăriitransnistrienilor,Paris,1932.55

5. „La Republique Sovietique Moldove”, („Republica Sovietică Moldovenească”), ReunionProméthée, recenzieîn Prométhée,nr.75, Février 1933,pp.23-24.

7.2. CONFERINȚE ÎN ȚARĂ

1. „Românii de peste Nistru, privire istorică”, la Ateneul Tătăraşi, Iaşi, septembrie 1927.

2. „Românii de peste Nistru din punct de vedere etnografic”, la „Asociaţia Astra”, Chişinău,octombrie1928.

3. „AşezărileromânilordepesteNistru”,la„AteneuldinBacău”,octombrie 1928.

4. „Românii de peste Nistru din punct de vedere geografic şi politico-economic”, Soroca,17iunie1935.

5. „Republica Moldovenească a Sovietelor, organizarea juridică şi administrativă”, UniversitateaIași,decembrie1935.

55 Conferințele despre R.A.S.S. Moldovenească (5), au apărut în Prométhée Revue, apud Nichita Smochină, Pagini din însemnările unui rebel, p.8.

6.„PoliticainternaţionalăaSovietelor”,UniversitateaIași,1februarie1936.

7. „Educaţia şi învăţământul în Republica Moldovenească a Sovietelor”, Universitatea Iași,8martie1936.56

8. „Politica social-agrară a Sovietelor în Republica Moldovenească”, Universitatea Iași, martie1936.57

9.„FemeiaînRusiaSovietică”,UniversitateaIași,martie1936.58

10. „Învăţământul la moldovenii de peste Nistru în trecutul istoric”, Universitatea Populară „NicolaeIorga”,VăleniideMunte,iulie1936.

11. „Republica Moldovenească a Sovietelor privită din punct devederea dreptului public internaţional”,UniversitateaPopulară„NicolaeIorga”,VăleniideMunte,iulie1936.

12.„OrigineaistoricăamoldovenilordepesteNistru”,Chişinău,octombrie1936.

13.„RevoluţiabolşevicădinRusia”,UniversitateaIași,noiembrie1936.

14.„RusiaşievenimenteledinSpania”,Universitatea Iași,14 noiembrie1936.

15. „Ucraina moldovenească a lui Duca Vodă”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, VăleniideMunte,august1937.

16. „Viaţa naţională a românilor de peste Nistru sub regimul actual”, Universitatea Populară„NicolaeIorga”,VăleniideMunte,august1937.

17. „Biserica şi şcoala în Republica Moldovenească şi în Rusia Sovietică”, Universitatea Populară„NicolaeIorga”,VăleniideMunte,august1937.

18. „Menirea istorică a românilor de peste Nistru”, la Congresul Societății pentru ajutorareamoldovenilorrefugiaţidepeste Nistru, Chişinău,12-14septembrie1937.

19.„Rusia şirăzboiulchino-japonez”,Chişinău,27noiembrie1937.

20. „Românii transnistrieni şi legăturile lor cu Tighina”, Ateneul Cultural, Tighina, 29 ianuarie1938.

21. „Rolul românilor transnistrieni în căzăcimea ucraineană”, Universitatea Populară „NicolaeIorga”,VăleniideMunte,10august1938.

22. „Românii transnistrieni între Nipru şi Nistru”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”,11august1938

23. „Istoria și prezentul românilor dincolo de Nistru”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”,11august1938

24. „Problema naţionalităţilor în Rusia sovietică şi românii transnistrieni”, Universitatea Populară„NicolaeIorga”,VăleniideMunte,12august1938.

25. „Educaţia şi învăţământul în Republica Moldovenească a Sovietelor”, Universitatea Populară„NicolaeIorga”,VăleniideMunte,13august1938.

26. „Românii de peste Nistru”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte,14august1938.

27.„Transnistrienii: istoriculşi realizările”,disertaţie ţinută încadrul cenacluluiliterar,la AdunareaGeneralăaSocietăţiiScriitorilordin Basarabia, Chişinău,25martie1940.

28.„Expansiunearomâneascăînrăsărit”,TeatrulMunicipal„I.L.Caragiale”,București,9 mai1941.

29.„Printrefrațiitransnistrieni”,conferințăținutălaradio,11octombrie1941.

30.„Primele așezăriromâneștiînTransnistria”,Tiraspol,14februarie1942.

31. „Răspândirea românilor în spaţiul de la răsărit de Nistru”, Universitatea Iași, 25 martie1942.

56„ConferințelaIași”,în Însemnări ieșene,anulI,nr.5,p.217.

57 Ibidem.

58 Ibidem.

32.„ZeceMaişiromâniitransnistrieni”,Odesa,10mai1942.

33.„Vechimeatransnistrienilor”,Odesa,14mai1942.

34.„ZiuaEroilor”,Odesa,14mai1942.

35. „Ce am văzut în Transnistria”, Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte,iulie1942.

8. ACTIVITATE EDITORIALĂ

1. Moldovanul,Dubǎsari,redactorșidirector,1918-1919.

2. TribunaRomânilorTransnistrieni,Chişinǎu,nr.1-3,1927șinr.4-12,1928,redactor.

3. Revista Moldova Nouă, Anul I, nr. 1; nr. 2-3/1935; nr. 4/1936; nr. 5/1939; nr. 1-3, 1941,director.

4. Transnistria,membruînconducereacolectivă,25iulie1941 -12noiembrie1942,nr. 1-67; conducere reorganizare revistă, 19 noiembrie – 5 decembrie 1942, nr. 68-70; director,22iunie1943–12august1943,nr.71-78.

5. Transnistriacreștină,director,1942.

6. Cartea Moldovanului, întocmită de N. P. Smochină și Diomid Strungaru, în BibliotecaRevistei MoldovaNouă,nr.1,1943.

II. PERIOADA COMUNISTĂ

1. LUCRĂRI ÎN LIMBA FRANCEZĂ

1. „Le Prochéiros nomos de l'empereur Basil (867-879) et son application chez les Roumains au XIV siècle” („Proceiros nomosul Împăratului Vasile, 867-879 și aplicarea luiprintreromâniînsecolulalXIV-lea”),în BalkanStudies,volume9,number1Salonic, 1968, pp. 167-208.2. „L'application du droit roumain-byzantin chez les Roumains”, („Aplicarea dreptului bizantin roman la români”), în Balkan Studies, volume 12, number 1,Salonic,1971,pp.187-252.

2. LUCRĂRI ÎNLIMBA RUSĂ

1. „ZФрагмент века. XI-XII Евангелие старого славянского языка”, Изучение русского языка и языковых источников Академии наук Москва, 1956, (,,Un fragment

din sec. XI-XII de evanghelie din vechea limbă slavă”, în Studiul limbii ruse şi a izvoarelorde limbăalAcademieideŞtiinţe,Moscova,1956).

2. „Вновь найденная древняя евангелия”, Москва, 1969, (,,O evanghelie veche recentdescoperită”,Moscova,1969).

3. LUCRĂRI ÎNLIMBA ROMÂNĂ

1. „Unul din cele mai vechi texte slave scrise de un român în sec. XI-XII”, în Biserica OrtodoxăRomână,anulLXXIX,nr.11-12,1961.

2. „O traducere românească din sec. XV a Cărții Floarea Darurilor”, în Biserica OrtodoxăRomână, anulLXXX,nr.7-8,1962,pp.712-741.

3. „O pravilă românească din veacul al XVI-lea. Pravila Sfinţilor părinţi după învăţătura lui Vasile cel Mare, întocmită de retorul şi scolasticul Lucaci în 1581”, în BisericaOrtodoxăRomână, anulLXXXIII, nr.11-12/1965.

4. „Cine a tradus în secolul XV Floarea Darurilor în românește”, în Magazin Istoric, anulII,nr.7-8(16-17),iulie-august1968,pp.49-52.

5. Nichita Smochină, diacon Grigore Panțâru, „Un vechi imn despre Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, în Biserica Ortodoxă Română, anul LXXXVIII, nr. 5-6/1970, pp. 602-606

6. „Semnificaţia unui manuscris”, în Magazin Istoric, anul IV, nr. 6 (39), iunie 1970, pp.32-36.

III. LUCRĂRI PUBLICATE POST-MORTEM

1. Nichita Smochină, „Din amarul românilor transnistrieni: masacrele de la Nistru”, în Basarabia, nr. 3, Chișinău, 1993; Românitatea transnistriană. Antologie, Ediţie îngrijită, noteşicomentariideFlorinRotaru,EdituraSemne,Bucureşti,1996,pp.294-309.

2. Nichita Smochină, „Din literatura populară a românilor de peste Nistru”, în Basarabia,nr.7,Chișinău.

3. Nichita Smochină, „Republica Moldovenească a Sovietelor, studiu de drept”, în Românitatea transnistriană. Antologie, Ediţie îngrijită, note şi comentarii de Florin Rotaru,Editura Semne,Bucureşti,1996,pp.294-309.

4. Nichita Smochină, Memorii. Ediție îngrijită de Galin Corini Vlad, Editura Academiei,București,2009.

5. Vlad Galin Corini și Bogdan Ionuț Secheli, (editori), Pagini din însemnările unui rebel.AcademicianulNichitaSmochină, EdituraSamia,Iaşi,2012.

6. Nichita Smochină, Din literatura populară a românilor de peste Nistru, ediţie îngrijitădeIordanDatcu,EdituraR.C.R.Editorial,Bucureşti,2015,.

7. Nichita Smochină, Nunta la românii transnistreni, editor Vadim Guzun, Editura Eikon,București,2017.

8. Nichita Smochină, Transnistriana, editor Aurel Strungaru, Editura Argonaut, ClujNapoca,2019.

9. Nichita Smochină, Moldovenii - un nou neam neolatin?, editor Aurel Strungaru, EdituraStudIS,Iași,2020.

IV. LUCRĂRI RĂMASE ÎN MANUSCRIS59

1.N.Smochină, Amintiri,CaieteleI–XV.

2.N.Smochină Amintiri,NuntalaromâniidinstângaNistrului,CaieteleXVI-XVIII.

3.NichitaSmochină,Amintiri,parteaaII-a, ProblemaBasarabiei,CaieteleI-II.

4. N. Smochină, Обзор синтагм на славянскіе язике написани на террариум Румунії, (O privire de ansamblu asupra sintagmelor în limba slavă scrise în România), 124pagini.

5. N. Smochină, Evangheliarul slavon de la Reims, unul din cele mai vechi texte slave scrise de un român la începutul secolului al XI-lea, 99 p., Anexa I - text chirilic, 32 p, AnexaII–textglagolitic,62pagini.

6.N.Smochină, The Slavonic GospelofReims,versiuneaînlimbaengleză,70pagini.

7. N. Smochină, Le Syntagme de Mathieu Vlastarie (1353) et son application chez les roumains,163pagini.

8. N. Smochină, Nunta la românii transnistrieni, cu o introducere istorico-politică și juridică,282 pagini.

9.N.Smochină, Moldovenii –unnouneamneolatin?,textdactilografiat,144pagini.

59 Lucrările de la pozițiile 1-8 au fost predate „Institutului de Studii Istorice și Social Politice”, cu adresa 496din15mai1981.

PARTEA a III-a

NICHITA SMOCHINĂ ÎN MEMORIA COLECTIVĂ

I. PERIOADA INTERBELICĂ

1. ARTICOLE DESPRE NICHITA SMOCHINĂ

1. „Nichita Smochină”, în Figuri contemporane din Basarabia, Editura ARPRID, Chişinău,1939,p.122.

2. Gherman Pântea, „N.P. Smochină”, în România Viitoare, Anul I, nr. 30-31, 1941; Transnistria,nr.14,27octombrie1941.

3. „D. N.P. Smochină, ,,Membru de Onoare al Academiei Române”, Transnistria, nr. 45,18iunie1942.

2. RECENZII ALE LUCRĂRILOR LUI NICHITA SMOCHINĂ

1. R.R. „Les émigrés roumains à Paris (1850-1856)”, în Revue des Question Historique, vol123-eet124-e,mai1935,p288.

2. H.A.B., „Smochina N. P., Sur les émigrés roumains à Paris de 1850-1856”, în Societateaistorică,Lvov,1935-01-01,Vol.49,p.235.

3. G.B. „Les émigrés roumains à Paris (1850-1856)”, în Revue d'histoire moderne, tome XII,(Nouvelle sérietomeVI),année 1937,p.287.

4. Nicolae Iorga, „Din trecutul românesc al Transnistriei”, în Revista istorică română, AnulXVI,Nr.4-6,aprilie-iunie,1930,pp.105-106.

5. „Din trecutul românesc alTransnistriei”, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, volumul06,1931-1935,pp.746-747.

6. C.I., Dănilă Apostol, hatmanul Ucrainei, în Satul și școala, anul II, nr. 6, februarie, 1933,p.192.

7. * * *, „La République Soviétique Moldave”, în Prométhée, nr. 75, Paris, Février 1933,pp.23-24.

8. Nicolae Iorga, Moldova Nouă, I, 1935, în Revue Historique du sud-est européen, XII-èmeannée,N-os7-9,Juillet-août,1935,p.290.

9.* * *, Moldova Nouă,în Revista istorică,AnulXXI,Nr.4-6, aprilie-iunie 1935, p. 174.

10. Mihail Sadoveanu, Moldova Nouă, nr. 2-3, 1935, în Însemnări ieșene, Anul I, nr. 2, 1936,pp.72-73.

11. C.D. Fort, Moldova Nouă, nr. 2-3, 1935, în Arhivele Olteniei, Anul XV, Nr. 83-85, ianuarie-iunie1936,p.256.

12.GrigoreT.Popa, Moldova Nouă, nr. 4,1936,în Însemnări ieșene,Anul 2,nr. 2, 1937, p.144.

13. M. Sânzianu, Moldova Nouă, nr. 4, 1936, în Revista istorică română, vol. 07, fasc. 12,1937,pp.222;237;242.

14. * * *, Moldova Nouă, nr. 4, 1936, în Arhivele Olteniei, Anul XVI, Nr. 89-91, ianuarie-iunie1937,pp.209-210.

15.* * *, Moldova Nouă,în Revista FundaţiilorRegale,AnulIV,nr.4,1aprilie1937 p.240.

16. * * *, „Basarabia și Transnistria”, în Revista Fundaţiilor Regale, anul V, nr. 8, 1 august1938,p.477.

17. C.I., Republica Moldovenească a Sovietelor, în Satul și școala, anul VIII, nr. 7-8, Martie-Aprilie1939,p.250.

18. Nicolae Iorga, Moldova Nouă, 1939, „Elemente românești în narațiunile slave despre VladȚepeș”cronică,în Revista istorică,,25,nr.07-09,iulie-septembrie1939,p. 288.

19. Nicolae Iorga, Die Rumänen in Sowjetrussland, în Revue Historique du sud-est européen,XVI-èmeannée,N-os10-12,Octobre-Décembre,1939,p.380.

20. * * *, „Spirit basarabean”, în Revista Fundațiilor Regale, Anul VII, Nr. 10, Octombrie1940.

21. * * *, „Nistru, râu românesc”, în Revista Fundațiilor Regale,AnulVIII, nr. 7, iulie 1941,pp.218-219.

22. * * *, Moldova Nouă, vol. V, în Revista istorică, Anul XXVII, nr. 01-12, ianuariedecembrie1941,p.208.

23. Constantin Anoaică, „Organizarea satului la românii de peste Nistru”, în Buletinul Societății Regale Române de Geografie,volumul61,1942.

24.Victor Tufescu, „Românii de peste Nistru”, în Buletinul Societății Regale Române de Geografie,volumul61,1942.

25. Victor Tufescu, „Românii din regiunea Nistru Nipru și expansiunea rusească”, în Buletinul SocietățiiRegale Române de Geografie,volumul61,1942.

26. Victor Tufescu, „Basarabia și românii de peste Nistru. Evoluția istorică și dreptul politic al românilor transnistrieni”, în Buletinul Societății Regale Române de Geografie, volumul61,1942.

27. Alex. Ciurea, „Moldova Nouă, anul VI, nr. 1-3, Ian-Dec 1941”, în Transnistria creștină nr.1,ianuarie-martie1942,pp.71-72.

28.V. Mihardea, Moldova Nouă, în Revista Fundaţiilor Regale, Anul IX, nr. 1, dec 1942, p.736.

29. Nicolae Bănescu, „Din amarul românilor transnistrieni. Masacrele de la Nistru”, în Revista istorică, AnulXXIX,nr.1-6,ianuarie-iunie1943,p.185.

30. Nicolae Bănescu, Die Rumänen zwischen Dnjestr und Bug, în Revista istorică, Anul XXIX,nr.1-6,ianuarie-iunie1943,pp.190-191.

31. Alexandru Boldur, „Cu privire la Istoria Transnistriei. Studiu Critic”, în Viața Basarabiei, nr.2/1943.

32.* * *,CarteaMoldovanului,recenzie în Basarabia, 1943.

33.* * *,CarteaMoldovanului,recenzie în Transnistria,nr.94,15iulie1943.

34. E. Tappe „N. N. Smochina and N. Smochina, O traducere românească din sec. XV a Cărții Floarea Darurilor”, în The Year's Work in Modern Language Studies, Jan 1, 1963, Vol.25,p.283.

II. PANEGIRICE60

1.OctavianO.Ghibu,„CuvântlaînmormântarealuiNichitaSmochină”.

2.IonCociu,„Cugetşiinimăderomân”,Textulafostpublicatîn Gândire şiArtă, nr.4, 1981, Detroit, S.U.A. și a fost prezentat în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti,înședinţadin27iulie1987.

3.NicolaeP.Nitreanu,„EvocareapersonalitățiiluiNichitaSmochină”.

4.GheorgheFilipLupu,„ÎnmormântarealuiNichitaSmochină”.

5.Pr.VasileȚepordei,„La înmormântarealuiNichitaSmochină”.

60Cimitirul„Reînvierea”,București,17decembrie1980.

6.ȘtefanGodorogea,„ÎnmemoriamNichitaSmochină”.

III. LUCRĂRI DUPĂ ANUL 1990

1. CĂRŢI DESPRE NICHITA SMOCHINĂ

1. Acţiunea informativă Nichita Smochină, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2013,reeditare,EdituraArgonaut,Cluj-Napoca,2019.

2. Alexandru Smochină, Nichita Smochină: vox clamantis in deserto, editor Vadim Guzun,EdituraArgonaut,Cluj-Napoca,2014.

3. Nichita Smochină, 35 de ani de la trecerea în nefiinţă, editor Aurel Strungaru, EdituraArgonaut,Cluj-Napoca,2016.

4. Nichita șiAgafiaSmochină.Albumde familie, editorAurelStrungaru,2016.

5. Nichita Smochină: O viață de apărător al românilor Transnistreni, editor Aurel Strungaru,EdituraEikon,București,2017.

6.AurelStrungaru, Nichita,2019.

2. NICHITA SMOCHINĂ ÎN DICȚIONARE ȘI ENCICLOPEDII

1.MihailStraje, Dicționardepseudonime,alonime,anagrame,asteronime, criptonime ale scriitorilorșipubliciștilorromâni. Editura Minerva,București,1973,p.658.

2.NichitaSmochină, Calendarulbibliotecarului,EdituraB.N.,Chișinău,1994.

3. Dorina Rusu, Membrii Academiei Române, Editura Academiei Române, 1996, reeditare1999,2003,2010și2016.

4. Iuri Grekov, România în chipuri, Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 2000, pp. 146-147.

5. Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti”, Mic dicționaracademic,volIV,Pr-Z,EdituraUniversEnciclopedic,2001.

5. Iordan Datcu, Dicţionarul etnologilor români, 3 volume, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1998, vol II, pp. 213-214; reeditare, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2006, pp.809-811.

6. Marcel D. Popa, Dicționar enciclopedic, Vol. VI, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006.

7. Florin Petrescu, Oameni de seamă din istoria României, Vol. I, Editura Verus, Bucureşti,2008,pp.73-76.

8. Dicționarul scriitorilorromâni din Basarabia,1812-2010,Editura PrutInternațional, Chișinău,2010,pp.483-484.

9. Political prisoners anddetaineesof Romania,BooksLLC,WikiSeries,1iulie2010.

10. Juriști români,BooksLLC,WikiSeries,9august2011.

11. Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, editura Litera, București,2011,p.716;reeditareEdituraAgir2019,2volume,p.697.

12. Iurie Colesnic, Timp și istorie: autori de la Viața Basarabiei, EdituraGrafemaLibris,Chișinău,2011, pp.330-333.

13. Russiannobility, BooksLLC,WikiSeries,2012.

14. NaturalizedCitizens ofRomania, BooksLLC.net, WikiSeries,13September2013.

15. MoldovanMagazineEditors, BooksLLC,WikiSeries,2014.

16. Moldovanmemorialists, BooksLLC,WikiSeries,mai2014.

17. Cucereanu Radion, Eleonora Cercavschi, DumitruApetri Martiriul transnistrean sub jugul totalitar rusesc, „Nichita Smochină, membru de onoare al Academiei române”, Chișinău,2014,pp.122-124.

18.BadalW.Kariye, ABookof EuropeanWriters,Cap.26.Moldovan,2014.

19. Denis Roșca, Cartea de aur a Basarabiei și Republicii Moldova, Chișinău, 2016, p. 513.

20.GheorgheBaciu, Personalitățidevițămoldavă,Chișinău,2017,pp.169-171.

21. Victor Spinei, Dorina N. Rusu (coord.), Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc, Vol. V (S-Z), Editura Karl A. Romstorfer a Muzeul Național al Bucovinei,Suceava,2021.

3. ARTICOLE DESPRE NICHITA SMOCHINĂ

1. Alexandru Smochină, „Nichita P. Smochină: despre luptătorul eminent pentru drepturileistoricealepoporuluiromân”,în Cugetul,nr.5-6,Bălți,1992,pp.42-51.

2. Ion Drăgoescu, „Dosarul Smochină”, Adevărul literar şi artistic, An. 4, No. 177. 1 aug.1993,p.12.

3. Iordan Datcu, „Nichita P. Smochină, etnograf al românilor transnistreni”, în Revista de etnografie şi folclor, nr.1-2, 1993, pp. 83-96; Basarabia, nr.7, 1993; Repere în etnologiaromânească, EdituraAcademieiRomâne,Bucureşti,2002,pp.227-245.

4.AlexandruSmochină,„Nichita P. Smochină”,în Academica, anul 4,nr.5(41), martie 1994,p.28.

5. Odoleanu Vasile, „Cine a fost Nichita Smochină?”, în Moldova Suverană, 12 mai

1994.

6. Iordan Datcu, „Un etnolog din Transnistria, Nichita P. Smochină”, în Adevărul literarșiartistic,nr.208,13mai1994,p.11.

7. Ludmila Corghenci, ,,Nichita Smochină: 100 de ani de la naştere”, în Magazin bibliologic,nr.2,Chişinău,1994,p.24.

8. Grigore Botezatu „Nichita Smochină etnolog al românilor transnistreni”, în Revista de etnografie, nr. 1,Editura Firma Editorial-Poligrafică „Tipografia Centrală”, Chișinău, 1995,pp.70-90.

9. Ion Lăcustă, „1933. La Paris, de vorbă cu Mihalache și Titulescu”, în Magazin Istoric,nr.3,martie1998,pp.18-22.

10. Daniel-Nicolae Chelaru, Rafael Dorian Chelaru, Octavian Dascăl, „Nichita Smochină devorbăcuLenin”,în MagazinIstoric,nr.6,iunie2000,pp.16-17.

11. Charles King, Moldovenii, România, Rusia și politica culturii, Hoover Institution Press,Stanford,2000,p.181.

12. Iurie Colesnic, „O generație neînvinsă - generația unirii; Nichita Smochină și Anton Crihan”, Flux,12mai2000.

13.AnatolMăcriș,„NichitaSmochină”,în Capitala,21martie2001,p.5.

14. Ion Dron, „Nichita Smochină – cercetător al monumentelor istorice”, în Capitala, 21 martie2001.

15. Vlad Chiriac, „Nichita Smochină, centrul existențial al destinului”, Viața Basarabiei, nr.1(19),2004,pp.59-72.

16.FlorianPetrescu,„NichitaSmochinămareslavist”,în Revista românădeversuri şi proză,Anul10,Nr.10/12,2006,p.4.

17. Iurie Colesnic, „Nichita Smochină”, în Basarabia necunoscută, Vol. 7, Editura Museum,Chişinău,2007,pp.154-181.

18. Nicolae Băieșu, „Folcloristica în R.A.S.S. Moldovenească, (anii 1930-1940)”, [Nichita Smochină], în Folcloristică, revistă de lingvistică și știință literară, nr. 3–4, Chişinău,2008,pp.49-56.

19. Gheorghe Cojocaru „S-a întîlnit oare Pan Halippa cu Lenin la Petrograd în 1917?” în Revista deIstorie aMoldovei,nr.2,2008,pp.12-14.

20. Vlad Galin, ,,Academicianul Nichita Smochină, personalitate a culturii și științei românești și militant pentru drepturile românilor de dincolo de Nistru”, Realitatea în diasporă,AnulVII,Nr.177-178,2008,Galați.

21. Constantin Barbu, „N.P. Smochină”, în Istoria Basarabiei româneşti. Tragedia românilordinTransnistria,EdituraSitech,Craiova,2008.

22. Constantin Barbu, „N.P. Smochină” în Restitutio Romaniae: Bucovina, Basarabia, Transnistria, EdituraContrafort,Craiova,2009.

23. Teşu Solomonovici, „Ce ar fi spus Smochină de aceste alegeri?”, în Ziua, nr. 4705, vineri4decembrie2009.

24. „Academicianul Nichita Smochină va fi decorat post-mortem cuOrdinul de Onoare”, Unimedia, 19aprilie2010.

25. „Ordinul de Onoare, Post-Mortem Academicianului Nichita Smochină”, Pagina oficialăaPreşedinteluiRepubliciiMoldova,Serviciulde Presă,20aprilie2010.

26. Tatiana Guțu „Lansarea lucrării Memorii de Nichita Smochină”, sursa: voceabasarabiei.net,20aprilie2010.

27. Eugenia Tofan, „Academicianul Nichita Smochină alături de personalităţile de valoare ale neamului”,Academia de Științe a Moldovei, Noutăți, Centrul mediaAȘN, 21 aprilie2010.

28. Tatiana Guțu. „Memoriile lui Nichita Smochină - o oglindă a Transnistriei”, în Capitala. 23aprilie2010,p.8.

29. Dumitru Crudu, „Memoriile lui Nichita Smochină”. Radio Europa Liberă, 10 iulie 2010.

30. Iordan Datcu, „Memoriile lui Nichita Smochină”, în Caiete critice, nr. 10 (276), 2010,pp.15-18.

31.AdrianNicolau,„UnromândepesteNistru”,în Ziarulde Iaşi,25martie2011.

32. Adrian Nicolau, „Nichita Smochină, Memorii”, recenzie, în Archiva Moldovæ, III, 2011,Iași,pp.429-431.

33. Vadim Guzun, „Nichita Smochină - consilierul transnistrean al mareşalului Ion Antonescu şi mâna lungă a Kremlinului (1957-1962)”, în Caietele CNSAS, nr. 7-8, 2011, pp.239-256.

34.EmilianGeorgescu,„Unmareistoricșinaționalist:NichitaSmochină”,2011.

35.IlieGulca,„CinesetemedeNichitaSmochină?”,în Jurnalde Chişinău,6iulie2012.

36.IlieGulca,„ErouldelaMahală”,în Jurnalde Chişinău,6iulie2012.

37. Ion Bistreanu, Chișinău' 92, file de jurnal, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2012,pp.388-389.

38. Iurie Colesnic, „Un concept veritabil pentru istoria noastră”, Chișinăul și chișinăuienii, Chișinău,2012,pp.104-106.

39. Vlad Galin Corini, „Transnistreanul Nichita Smochină. Jurnalul unui rebel”, în Eroii neamului,AnulIV,Nr.3(14),Iași,noiembrie2012.

40. Ion Constantin, Ion Negrei, „Din însemnările lui Nichita Smochină, vechi luptător pentru drepturile românilor transnistreni, despre moartea şi înmormântarea lui Pan Halippa”, Pantelimon Halippa apostol al Basarabiei Studii. Documente. Materiale, Chişinău,2013,pp.609-611.

41. Ana Brăiescu, „O viaţă închinată idealurilor naţionale”, în BiblioScientia, Chişinău, nr.10,2013,pp.90-96.

42. Andrei Grosu, Un fenomen basarabean în Duma de Stat a imperiului Rus, capitolul VI.: „Şcoala primară şi rusificarea moldovenilor din Basarabia”, paragraful „Nichita Smochină despre şcolile ruseşti pentru copiii moldoveni”, Editura Ştiinţa, Chişinău, 2013,pp.171-175.

43. Iordan Datcu, „Nichita P. Smochină, etnograf al românilor transnistreni”, în Etnologi basarabeni, nord-bucovinieni şi transnistreni, Editura RCR Editorial, Bucureşti, 2014, pp.70-90.

44. Tudor Pop, „Nichita Smochină, apostolul rebel al românităţii transnistrene”, în Natura,Chişinău,nr.10,oct.2014,p.7.

45. Iordan Datcu, „Nichita Smochină, Memorii”, în Etnologi basarabeni, nord-

bucovinienişitransnistrieni, EdituraRCREditorial,Bucureşti,2014,pp.189-194.

46. Nicolae Enciu, „O valoroasă contribuţie la recuperarea memoriei şi operei academicianului Nichita Smochină”, în Hyperion, Botoşani, anul 32, nr. 7-8-9, 2014, pp. 152-155.

47. Ion Constantin, Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece, 1945-1989, capitolul „Liderii basarabeni acţionează pentru sensibilizarea regimului privind problema teritoriilor româneşti ocupate de URSS”, Academia Română, Editura: Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,2015.

48. Victor Cirimpei, „Un distins etnolog român scos din anonimat”, în Akademos, Chişinău,nr.4,2015,pp.173-175.

49.IulianChivu,„Unetnologşicauza românilortransnistreni,delaLeninlaCeauşescu”, Agro, Stuttgart, octombrie 2015; Naţiunea, anul V, nr. 27 octombrie 2015; Vatra Veche, TârguMureş,anulVII,nr.11(83),17decembrie2015,p.63.

50. Constantin Eretescu, „Nichita Smochină: un cărturar recuperat”, în Cultura, Bucureşti,nr.538,30octombrie2015.

51. „Nichita P. Smochină, 35 de ani de la trecerea în eternitate a marelui lider al românilortransnistreni”, România BreakingNews,17decembrie2015.

52.FlorinCostinescu,„Efectelevechişinoialeproletcultismuluidetipstalinistînspaţiul literar transnistrean: [despre literatura din Republica Moldova în cercetarea lui N.P. Smochină]”, Oglindaliterară,februarie2016,pp.11494-11495.

53. Dorela Alistar, „Transnistreanul Nichita Smochină, savant de excepţie şi martir al poporului român”, Al XVI - lea Simpozion Internaţional despre Experimentul Piteşti, 30.09- 02.10.2016.

54. Florian Bichir, „Românii transnistrieni şi nedreptatea istoriei”, în Evenimentul zilei, 6 martie2016; Cultura,27mai2017.

55. Institutul Frații Golescu, „Nichita Smochină român al Transnistriei”, în Magazin Istoric, ianuarie2017; OpiniaTeleormanului,27ianuarie2017.

56. „Nichita Smochină uriașă necunoscută personalitate intelectuală a României transnistrene”, Acta Diurna, Wordpress Com, 16 august 2018, cuprinde „Românii transnistrienişinedreptateaistoriei”și„CinesetemedeNichitaSmochină?”.

57. * * *, „Ce i-a răspuns Lenin lui Nichita Smochină de la Dubasari în anul 1917”, în Ziarul Național, 15martie2018.

58. Iordan Datcu, „Trei cărți despre Nichita Smochină”, în Philologia LIX, ianuarieaprilie2017,pp.118-124.

59. Iordan Datcu, „Nichita Smochină, Nunta la românii Transnistreni”, în Philologia, LIX, nr. 5-6 (293-294), 2017, pp. 81-84; Litere,Anul XX, Nr. 1 (226), ianuarie 2019, pp. 26-29.

60. Iulia Mărgărit, „Nichita Smochină, Nunta la românii transnistreni”, recenzie, în Foneticăşidialectologie,XXXVII,2018,pp.241-246.

61. Gheorghe Popescu, „Nichita și Alexandru Smochină; vieți irosite în Gulag și în comunism”,emisiunea„Istorica”,RadioRomâniaActualități,București,14mai2018.

62.Anastasia Dumitru, „O viață dedicată românilor transnistreni”, în Integritate,Articus Pres Constanța, 2018, pp.161-172; Vocaţia mărturisirii 2. Încolţirea Basarabiei, Repere ale literaturii de rezistenţă a românilor din Basarabia, Editura Fundaţiei Memoria, Bucureşti,2020,pp.185-194

63. Iordan Datcu, De la o carte la alta, R.C.R. Editorial, București, 2019; cuprinde: „Nunta la românii transnistreni”, pp.145-150; „O ediție selectivă din însemnările

rebeluluiNichitaSmochină”,pp.168-172;„TreicărțidespreNichitaSmochină”,pp.205209.

64. Nicolae Enciu, „Alexandru Smochină Nichita Smochină - Vox clamantis in deserto”, Revista Art-EmisAcademy,5iulie2020.

65. Mihai Nicolae, „Un mare român transnistrean, Nichita Smochină”,Animaflori news, 20ianuarie2021.

66. Ștefan Sofronovici, „Nichita P. Smochină – savantul notoriu și apostolul rebel al românității dintre Nistru și Bug”, Centrul Academic Internațional Eminescu, 14 iunie 2021.

67. Ștefan Sofronovici, „Moștenirea etnografică și folclorică a lui Nichita P. Smochină”, CentrulAcademic InternaționalEminescu,4octombrie2021.

68. Anastasia Dumitru, „Nunta la românii din răsărit (Nichita Smochină)”, Revista Scriptor,AnulVIII,nr.9-10(93-94),septembrie-octombrie2022,Iași,pp.51-56.

4. SIMPOZIOANE, EVENIMENTE, LANSĂRI DE CARTE

1. Nichita Smochină, Memorii, lansare de carte la Complexul muzeal Național „Moldova”,Iași,22ianuarie2010.

2. Nichita Smochină, Memorii. lansarea de carte la Universitatea Liberă Internaţională dinMoldova,Chișinău,19aprilie2010.

3. Simpozionul Marele Român - Nichita Smochină, organizat de Biblioteca Ştiinţifică Centrală „A. Lupan” şi Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chișinău, lansarea volumului Pagini din însemnările unui rebel. AcademicianulNichitaSmochină, 14iunie2012.

4. Dublă lansare de carte cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naşterea liderului românilor transnistreni, membru de onoare alAcademiei Române:Alexandru Smochină, Nichita Smochină, vox clamantisin deserto,editorVadim GuzunșiAlexandruSmochină, Care patrie?, editor Vadim Guzun, Muzeul Ţăranului Român, Librăria Cărtureşti, Bucureşti,9octombrie2014.

5. „Oamenii Transnistriei, Nichita Smochină”, eveniment organizat de „Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate”; „Asociația Culturală pro Basarabia și Bucovina” și „Asociația Europeană de studii geopolitice și strategice Gheorghe I. Brătianu”, la MuzeulŢăranuluiRomân,Bucureşti,31ianuarie2017.

6. Nichita Smochină, Nunta la românii transnistreni, editor Vadim Guzun, prefața prof.

SandaGolopenția,lansaredecartelaBookfest,București,26mai2017.

7. Nichita Smochină Nunta la românii transnistreni, editor Vadim Guzun, lansare de cartelaTârguldecarte„LibrisNeamț”,edițiaaVII-a,PiatraNeamț,17septembrie2017.

8. Nichita Smochină Nunta la românii transnistreni, editor Vadim Guzun și Nichita Smochină: o viață de apărător al românilor transnistreni, editorAurel Strungaru, lansare decartelaBookfest,București,25noiembrie2017.

9. Asociația „CASA MĂRII NEGRE”, Masa Rotundă Internațională „O nouă arhitectură geopolitică la Marea Neagră?”, Constanța, 27 ianuarie 2018. Lansări de volume, Nichita Smochină: o viață de apărător al românilor transnistreni, editor Aurel Strungaru,EdituraEikon,2017.

10. Nichita Smochină, Transnistriana, lansare de carte editorAurel Strungaru, Bookfest, București,23noiembrie2019.

11. „Nichita Smochină – apostolul rebel al românității transnistrene”, lecție publică, eveniment organizat de Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu, la Centrul Academic InternaționalEminescu,18mai2021.

12. Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare, Moldova, „Nichita Smochină”,Chișinău,2021.

5. EMISIUNI RADIO

1. Dumitru Crudu, ,,Memoriile lui Nichita Smochină”. Radio Europa Liberă, 10 iulie 2010.

2.GheorgheCojocaru, AcțiuneainformativăNichitaSmochină, prezentareîn„Lucrările luiVadimGuzun”,emisiunea„Istorialapachet”, RadioChişinău,13mai2014.

3. Gheorghe Cojocaru, ,,Nichita Smochină”, emisiunea „Istoria la pachet”, Radio Chişinău,5octombrie2015.

4. Gheorghe Popescu, „Nichita și Alexandru Smochină; vieți irosite în Gulag și în comunism”,emisiunea„Istorica”,RadioRomâniaActualități,București,14mai2018.

5. Roxana Iorgulescu Bandrabur, „127 de ani de la nașterea lui Nichita Smochină”, emisiunea „Românii de lângă noi”, Radio România Internațional, 4 februarie 2021, interviu cu avocatul dr. Mihai Nicolae, preşedinte al Institutului ,,Fraţii Golescu” pentru relaţiicuromâniidinstrăinătate

CUVÂNT ÎNAINTE................................................................................1

PRIMA PARTE BIOGRAFIE ÎN TRANSNISTRIA NATALĂ...............................................................3 ANII DE STUDENȚIE, LA IAȘI..........................................................7 LA DOCTORAT, ÎN FRANȚA...............................................................9 PERIOADA INTERBELICĂ..................................................................12 PERIOADA COMUNISTĂ....................................................................19 FINALUL.................................................................................................27

PARTEA aII-a ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ

PERIOADA INTERBELICĂ

Lucrǎriînlimbafrancezǎ..................................................................29 Lucrǎri înli germanǎ.......................................................................29 Lucrǎri înlimbaitalinǎ......................................................................29 Lucrǎri înlimbaromânǎ....................................................................29 Articolepublicateîncotidianul Transnistria....................................33 Recenzii.............................................................................................34 Conferințe..........................................................................................34 Activitateeditorială...........................................................................36

PERIOADA COMUNISTĂ

Lucrări înlimbafranceză..................................................................37 Lucrǎri înlimbarusǎ.........................................................................37 Lucrǎri înlimbaromânǎ....................................................................37

LUCRĂRI PUBLICATE POST-MORTEM...........................................37 LUCRĂRI RĂMASE ÎN MANUSCRIS..............................................38

PERIOADA INTERBELICĂ

ArticoledespreNichitaSmochină.....................................................39 RecenziialelucrărilorluiNichitaSmochină....................................41

PANEGIRICE..........................................................................................41

DUPĂ ANUL 1990

CărțidespreNichitaSmochină..........................................................41 Nichita Smochinăîndicționareșienciclopedii.................................41 ArticoledespreNichitaSmochină.....................................................42 Simpozioane,evenimenteșilansăridecarte.....................................46 Emisiuniradio...................................................................................47 CUPRINS...............................................................................................48