Nicolae PANĂ
INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT
2
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT *** curs gratuit ***
Autor: C.j. drd. Nicolae PANĂ
3
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Prezentul curs reprezinta introducerea dumneavoastra in lumea tehnico-juridica a retelelor sociale si comunitatilor virtuale. Cu siguranta folositi retelele sociale si faceti parte din mai multe comunitati virtuale dar, in acelas timp, va doriti sa aflati mai multe despre cum pot fi folosite acestea in interes personal si/sau profesional. Daca sunteti curiosi sa intelegeti cum functioneaza social media, care sunt beneficiile dar si problemele pe care le intampinati atunci cand utilizati retelele sociale, urmati cursul gratuit – Introducere in Social Media Management. Daca aveti deja cunostinte in acest domeniu si v-ati gandit sa va perfectionati, atunci urmati cursul de Social Media Management pus la dispozitie de noi si colaboratorii nostri din cadrul Societatii civile LegaLITC. Cursul gratuit – Introducere in Social Media Management (SMM) are o durata de aprox. 3 ore. In acest timp veti avea acces la materiale in format text, audio, video si ppt. Parcurgerea tuturor materialelor este obligatorie iar platforma nu va va lasa sa treceti la urmatoarea etapa daca nu veti citi, asculta si/sau viziona materialele, integral. La sfarsitul cursului aveti posibilitatea sustinerii examenului pentru a intra in posesia diplomei. Examenul este contra-timp iar intrebarile sunt formulate atat din continutul cursului cat si cateva intrebari din domeniu, care sunt puse cu scopul verificarii nivelului de cunostinte pe care il aveti la momentul sustinerii testului. Obiectivele cursului gratuit – Introducere in Social Media Management sunt: prezentarea importantei utilizarii comunicatiilor electronice si a social media in lumea contemporana, familiarizarea cititorilor cu concepte tehnico-juridice utilizate in social media indiferent de domeniul de activitate al fiecaruia, prezentarea si sublinierea importantei invatamatului online si a metodelor moderne de predare si, nu in ultimul rand, constituirea unei comunitati a specialistilor in drept si social media care sa contribuie la dezvoltarea acestui domeniu in Romania. Acest curs gratuit are un dublu rol: 1. Introducerea in domeniul Social Media; 2. Familiarizarea cu modalitatea de predare a Cursului de nivel avansat Social Media Management. Aveti la dispozitie modalitati moderne de predare online: Cursul in format text, Prezentari audio si Webinarii video, Infografice si Prezentari PPT. Bibliografia cursului cuprinde atat materiale proprii cat si si ale unor autori cunoscuti in domeniu. Pentru finalizarea cursului trebuie sa treceti examenul tip grilă, dupa care veti obtine diploma cursului Introducere in social media management. Fara aceasta diploma nu veti putea urma Cursul Social Media Management. Diploma eliberata de Societatea Civila LegaLITC are valoarea unei recomandari din partea autorilor cursului si nu reprezinta certificarea absolvirii unui curs acreditat de institutii de profil din Romania. Cursul Social Media Management este organizat de autorii cursului
4
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
gratuit Introducere in Social Media Management in parteneriat cu universitati din Romania si strainatate. Inscrierea la cursurile LegaLITC cu plata se face prin intermediul departamentelor specializate ale universitatilor partenere iar diplomele se vor elibera de catre acestea in conformitate cu legislatia in vigoare. Continutul acestui curs nu poate fi distribuit, comercializat sau copiat fara acordul autorilor. Orice activitate ilegala va fi adusa la cunostinta autoritatilor cu atributii in acest sens. Cursul va fi actualizat periodic iar noutatile le puteti primi prin abonare la newsletterul LegaLITC sau direct prin accesarea paginii legalitc.com/Romania. Accesul la cursul online este gratuit iar ghidul de utilizare a platformei il puteti accesa aici: legalitc.com/Ghid Platforma online pentru sustinerea cursului este recunoscuta si folosita de prestigioase institutii de invatamant nationale si internationale, dar si de publicatii de specialitate:
5
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
CURS 1 – INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT – COMUNICARE SI INFORMARE DEZVOLTAREA INTERNETULUI ȘI A RETELELOR SOCIALE COMUNICAREA ONLINE-OFFLINE IN CADRUL RETELELOR SOCIALE SI COMUNITĂȚILOR VIRTUALE RESPONSABILUL DE COMUNICARE – COMMUNITY MANAGER (CM) SAU SOCIAL MEDIA MANAGER (SMM)?
CURS 2 – INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT – DREPTURI SI OBLIGATII APLICAREA LEGII IN INTERNET ŞI REŢELE SOCIALE APLICAȚII UTILIZATE DE REȚELELE SOCIALE PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR LA ONOARE, IMAGINE ȘI INTIMITATE ALE UTILIZATORILOR RETELELOR SOCIALE CONTRAVENŢII ŞI INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU UTILIZAREA INTERNETULUI ŞI A REŢELELOR SOCIALE
CURS 1 – INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT – COMUNICARE SI INFORMARE CUPRINS: DEZVOLTAREA INTERNETULUI ȘI A RETELELOR SOCIALE a. Istoria, evoluția și viitorul Internetului b. Rețele sociale și comunități virtuale – noțiune și definiții c. Tipuri de rețele sociale
6
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
COMUNICAREA ONLINE-OFFLINE IN CADRUL RETELELOR SOCIALE SI COMUNITĂȚILOR VIRTUALE a. Comunicarea în cadrul grupurilor b. Comunicarea în Internet c. Comunicarea în rețele sociale și comunițățile virtuale RESPONSABILUL DE COMUNICARE – COMMUNITY MANAGER (CM) SAU SOCIAL MEDIA MANAGER (SMM)? a. Decizie b. Selecție și formare c. Erori frecvente REȚELE SOCIALE – CAZ PRACTIC 1 1. Creați conturi în cel putin 5 rețele sociale (dacă aveți deja conturi create puteți trece la rezolvarea următorului punct). 2. Argumentați alegerea acestora. 3. Descrieți 3 trăsături esențiale ale acestor rețele: conținut, utilizare, funcționalitate. Răspunsuri pentru cazul practic nr. 1 se transmit după finalizarea capitolului 3 (topic 3) prin email la office@legalitc.com. Abrevieri: RS – Reţele Sociale CV – Comunităţi Virtuale CM – Community Manager SMM – Social Media Manager — ///— A. DEZVOLTAREA INTERNETULUI SI A RETELELOR SOCIALE. a. Istoria, evoluția și viitorul Internetului - Film 1- Evolutia Internetului (vizionare) - Film 2 - Viitorul IT-ului (vizionare) b. Rețele sociale și comunități virtuale – noțiune și definiții: - Film 1 - Despre Retele Sociale (vizionare) - Film 2 - Despre Social Media (vizionare) Reţelele sociale online sunt acele servicii ale societăţii informaţionale care oferă, prin intermediul Internetului, posibilitatea utilizatorilor unei platforme electronice să genereze profiluri care să conţină date lor personale, facilitând crearea unor reţele bazate pe criterii comune şi permiţând conexiunea şi interacţiunea utilizatorilor. Definiții ale comunităţilor virtuale Comunităţile virtuale sunt acele grupuri de persoane reprezentate prin profilurile create în reţelele sociale şi conexate în baza intereselor comune. c. Tipuri de rețele sociale: c.1. după conținut: - rețele sociale folosite pentru comunicare (Facebook, Google+, Tuenti, Myspace) – acestea sunt folosite adesea pentru că îndeplinesc cât mai multe dintre aşteptările utilizatorului; - rețele sociale specializate (Twitter, Linkedin, Forsquare, Micueva, Virtualtours, Flickr, Meetic) – reunesc persoane interesate de o anumită funcţionalitate a reţelei sau de un anumit tip de persoane care le folosesc;
7
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
- rețele sociale profesionale (Linkedin, Xing, Facebook, Scribd etc) – deşi Fb nu este prin excelenţă o reţea socială folosită în acest scop, conţine aplicaţii care pot răspunde cerinţelor unei reţele sociale de acest tip. c.2. după obiectivul declarat și tematică: - rețele sociale orizontale (Facebook, Google+, Twitter) – sunt acele reţele care sunt deschise oricărui tip de conţinut sau utilizator, fără a avea o tematică aparte. Conturile se crează de către utilizatori iar participarea este liberă şi generică, fără a avea un scop definit. - rețele sociale verticale (Youtube, Vimeo, Instagram, Scribd plus cele prezentate mai jos)– sunt concepute în funcţie de o temă sau scop predefinit. Obiectivul acestora este acela de a oferi o funcţionalitate anume unui colectiv concret. 1. rețele sociale verticale profesionale (Xing, Linkedin etc) – facilitează crearea unor relaţii profesionale între utilizatori; 2. rețele sociale verticale pentru hobby (Last.fm, Livestream, Wipley etc) – facilitează reunirea pasionaţilor de sport, muzică, jocuri video etc; 3. rețele sociale verticale mixte (Foursquare, Zuglo, Unience, Pide Cita etc) – oferă utilizatorilor, persoane fizice sau firme, posibilitatea de a dezvolta activităţi comune, atât la nivel personal cât şi profesional, în funcţie de profilul creat. c.3. după subiectul principal al relaționării: - rețele sociale constituite pentru relaționare umană ca scop principal (ex. Facebook, Koornk, Dopplr, Youare si Tuenti) – acestea reunesc utilizatorii în funcţie de gusturi, hobbyuri, locul de muncă, călătorii sau activităţi; - rețele sociale constituite pentru relaționarea subiectilor implicați, cu conținutul publicat (ex. Scribd, Flickr, Bebo, Dipity, StumbleUpon, FileRide etc) – acestea reunesc profilurile create, în funcţie de conţinutul publicat, obiectele deţinute sau fişierele din conturile partajate; - rețele sociale inerte sau strict de conținut (Respectance, Livestream, Vimeo, Youtube etc) – obiectivul acestora este de a reuni mărci, automobile, locuri etc (s-a mers până acolo încât printre acestea se află şi cele dedicate defuncţilor ca subiecţii principali). c.4. după localizarea geografică: - rețele sociale sedentare sau prestabilite (Rejam, Blogger, Kwippy, Plaxo, Bitacoreas, Plurk) – acestea se transformă în funcţie de relaţiile dintre persoane, conţinutul partajat sau evenimentele create; - rețele sociale nomade sau adhoc (ex. Latitude, Brigthkite, Fire Eagle y Skout) – bazate în general pe localizarea geografică a utilizatorului. Acestea se compun şi se transformă în funcţie de subiecţii care se apropie sau se depărtează de utilizator, locurile pe care acesta le vizitează sau pe care doreşte să le vadă. c.5. în funcție de platforma utilizată: - rețele sociale MMORPG și Metaversos sau client – server (Gladiatus, Travian, Habbo) - constituite de cele mai multe ori pe principiul Cient-Server; - rețele sociale web site (ex. Facebook, MySpace, Friendfeed si Hi5) – cu o structură tipică de web-site. Atenţie: este posibil ca unele dintre aceste reţele să nu mai fie active/funcţionale. Vă rugăm să semnalaţi astfel de cazuri precum puteți prezenta și noi rețele sociale pe care le folosiți.
8
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
B. COMUNICAREA ON/OFF LINE IN CADRUL RETELELOR SOCIALE SI COMUNITATILOR VIRTUALE. Elementele comunicării sunt comune ambelor modalităţi de comunicare, atât online cât şi offline, acestea sunt: Emitent: persoana (persoanele) care emit un mesaj; Receptor: persoana (persoanele) care primesc mesajul; Mesaj: Conţinutul informaţiei care se transmite; Canal de comunicare: Modul în care se trimite mesajul; Cod: Reguli folosite pentru transmiterea/recepţionarea mesajului; Context: Situaţia în care are loc comunicarea. Eficienţa comunicării este dată de măsura în care receptorul interpretează mesajul în sensul pretins de către emitent. Deşi se consideră că este mult mai eficientă comunicarea scrisă (comunicarea online este de regulă nonverbală şi scrisă în mare parte), aceast fapt nu poate fi verificat decât prin intermediul feedback-ului, pe când comunicarea verbală (offline) beneficiază de feedback în timp real, emiţătorul putând canaliza mesajul în funcţie de reacţiile receptorului. Pentru a fi cât mai completă, comunicarea online împrumută metode şi tehnici de la comunicarea offline, adică stimuli care se adresează cât mai multor organe de simţ. Imaginile, sunetele, succesiunea cadrelor/paginilor unei platforme/reţele sociale o pot face mai accesibilă sau mai atrăgătoare, în funcţie de publicul căreia i se adresează, în aceeaşi măsură în care folosirea acestora în transmiterea informaţiilor către comunitatea virtuală pe care o administrăm poate duce la o comunicare mai eficientă. a. Comunicarea în cadrul grupurilor. Comunicarea în grup reprezintă modalitatea de interacţiune între membrii grupului şi a grupului cu mediul extern. Cele două modalităţi de comunicare diferă în primul rând prin calitatea receptorului, în primul caz acesta este cunoscut (ca și element constitutiv al grupului) ceea ce duce la o calibrare a mesajului ţinând cont de aspecte deja cunoscute, în cel de-al doilea rând receptorul este necunoscut iar reacţiile lui pot fi cel mult estimate. În cele mai multe cazuri, pentru a se minimiza riscurile privind comunicarea în grup, se stabilesc proceduri de comunicare şi modalităţi concrete de a răspunde situaţiilor în care apar disfuncţii. Pentru a identifica motivele de ineficienţă ale comunicării se verifică, pe rând, toate elementele comunicării. De cele mai multe ori, comunicarea în grup este ineficientă ca urmare a codificării mesajului, atât în comunicarea din interiorul grupului cât şi în comunicarea externă a grupului. b. Comunicarea în Internet. Trăsăturile esenţiale ale comunicării în Internet sunt următoarele: Interactivă; Integratoare; Universală; Liberă; Simultană; Actualizabilă; Imediată; Personalizată; Comunicarea este interactivă întrucât atât emitentul cât și receptorul participă emoțional exprimându-și ideile, opiniile, acceptarea sau respingerea unor concepte, aduc completări la opiniile și judecățile celorlalți în probleme legate de viața lor reală sau în legătură cu subiecte de interes personal.
9
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Comunicarea este universală deoarece Internetul nu presupune bariere sau frontiere. Evident, în ultima perioada, s-a pus din ce în ce mai mult problema dacă această universalitate a Internetului nu ar trebui îngrădită și se pare că există un control din ce în ce mai strict al comunicării, mai ales în cadrul rețelelor sociale. Acest control presupune trasarea unor frontiere comunicaționale astfel încât, cel puțin economic, informația să fie oferită doar anumitor regiuni în anumite perioade de timp. Simultaneitatea comunicării în Internet este dată de faptul că mesajul poate îmbrăca diverse forme iar informația poate fi descifrată prin utilizarea mai multor coduri. Pentru descifrarea mesajului, receptorul poate să folosească mai multe coduri puse la dispoziţie de emitent, fie direct în corpul mesajului, fie de alte aspecte care țin de locul (siteul) unde este plasat acel mesaj, contextul sau forma acestuia. Comunicarea este imediată deoarece receptorul poate reacționa în timp real și poate dispune de orice mijloace pentru a asigura feedbackul necesar continuării comunicării. Comunicarea integratoare presupune pe lângă participarea la procesul de comunicare și implicarea efectivă în sintetizarea conținutului mesajului sau la verificarea reală a informației publicate din surse multiple. Punerea cap-la-cap a mesajelor transmise în cadrul comunicării este esențială pentru a folosi informația sau conținutul mesajului în sensul producerii efective a rezultatului urmărit. Libertatea comunicării în internet înseamnă atât libertate de exprimare cât și libertate informării, ambele concepte le vom trata distinct în cadrul celorlalte teme ale cursului nostru. Comunicarea în internet este actualizabilă întrucât mediul în care aceasta este propagată oferă posibilitatea revenirii asupra formei inițiale a mesajului și revizuirea acestuia în timp real, mai mult decât atât, în clipa imediat următoare, participanții la comunicare pot primi actualizarea mesajului prin mijloace tehnice și aplicații specifice. Personalizarea informației în internet reprezintă încadrarea acesteia într-un conținut specific și într-o formă predefinită astfel încât aceasta să se apropie cât mai mult de scopul propagării acesteia în mediul online. c. Comunicarea în rețele sociale și comunițățile virtuale. Din punct de vedere tehnic comunicarea poate îmbrăca diverse forme, în funcţie de specificul rețelei de socializare și în strânsă corelare cu platforma și aplicațiile folosite. Fie că este vorba de comunicare prin text, imagini sau alte tipuri de fişiere, modalitatea tehnică de colaborare este comună tuturor rețelelor sociale. Din punctul de vedere al conținutului folosit – modul de comunicare face diferența între utilitatea unei rețele sau comunități în raport cu celelalte. Atunci când concepem strategia de social media a unei comunități trebuie să avem în vedere alegerea unei platforme tocmai pentru conținutul mesajului pe care dorim să-l aducem la cunoștința publicului. Rețelele sociale (ex Facebook) încearcă să pună la dispoziția utilizatorilor cât mai multe aplicații care să ofere o funcționalitate cât mai mare a platformei. De cele mai multe ori, alegerea unei platforme profesionale (ex. Vimeo) poate aduce mai mulți vizitatori interesați de comunitatea dvs. decât o rețea socială care, deși dispune de un număr mare de utilizatori, nu oferă posibilitatea de a prezenta serviciile unui public țintă specializat. Exemple clare în acest sens sunt rețelele specializate: Linkedin, Vimeo, Behance, Youtube etc. Din punctul de vedere la formei, cunoaștem că avem trei modalități de comunicare: verbală, nonverbală și paraverbală. În ceea ce privește comunicarea în rețelele sociale suntem tentați să credem că aceasta este de regulă nonverbală și că mesajul se transmite de cele mai multe ori în scris. S-a constatat însă că folosirea stimulilor
10
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
care se adresează în mod normal organelor de simț (în special văzului și auzului), în cazul comunicării non verbale, are un efect cel puțin la fel de important și atunci când vorbim de comunicarea din cadrul rețelelor sociale. Așadar, mesajele text care sunt completate de imagini sau fișiere audio/video au un impact mult mai mare asupra audienței decât cele care au în conținut doar text. Mai mult decât atât, postările formate doar din de text, de cele mai multe ori sunt trecute cu vederea și nu sunt citite de majoritatea audienței dacă sunt precedate sau urmate de alte mesaje cu continut foto/video/audio. De asemenea, este foarte important ca în cazul comunicării în rețelele sociale să se echilibreze conținutul mesajelor astfel încât acestea să fie constituite din elemente folosite în dialog de cât mai multe categorii temperamentale. În general, comunicarea în cadrul comunităților virtuale are la bază aceleași principii ca în cazul comunicării din cadrul rețelelor sociale. Din punct de vedere tehnic, al conținutului și al formei există aceeași bază comună pentru cele două tipuri de public. Când folosim sintagma tipuri de public subliniem, de fapt, diferența esențială dintre cele două tipuri de comunicare. Primul tip: comunicarea în cadrul rețelelor sociale este una oficială, spațiul fiind public, asumarea mesajului trebuie să fie conștientă și fără să lase loc de interpretări. Mesajul nu trebuie să fie codificat în termeni pe care majoritatea, care formează RS, nu-i poate înțelege/decodifica. Cel de-al doilea tip: comunicarea în cadrul comunităților este privată, spațiul este unul apropiat/intim și în care emitentul trebuie să se simtă în largul său. Codificarea mesajului se face de către emitent cu termeni ce pot fi decodificați de audiență. Mai mult, și folosirea acestor termeni este chiar necesară pentru o integrare cât mai efectivă în comunitate. C. COMMUNITY MANAGER (CM) SAU SOCIAL MEDIA MANAGER (SMM)? a. Decizie. Decizia privind ceea ce se comunică nu este luată de către social media manager (SMM) sau de către community manager (CM) în mod aleatoriu. Rolul acestora este de a corela informațiile din cadrul departamentelor interne ale societății, cu cele venite din partea utilizatorilor rețelelor sociale sau din partea membrilor comunităților virtuale și de a propune formele de comunicare potrivite situației create. Sunt rare cazurile în care SMM sau CM-ul are puterea de a decide asupra mesajelor care se transmit în cadrul RS sau CV. Cu cât marca sau produsul sunt mai importante, cu atât mai mult trebuie să se țină cont de ceea ce se transmite, când și cum se răspunde în cadrul unei rs/cv. Important de reținut, în ceea ce privește decizia de comunicare, este faptul că informarea eficientă și consultarea echipei sunt două deziderate majore ale componentei decizionale. b. Selecție și formare. Selecția SMM sau CM se face în strânsă legătură cu strategia de comunicare aleasă. Dacă vânzătorul trebuie să fie un bun gestionar și cu o înfățișare plăcută, SMM sau CM trebuie să fie cât mai apropiat, ca structură/personalitate, majorității căreia i se adresează. Este posibil ca un bun comunicator să cunoască și să aplice întocmai regulile unei comunități virtuale, însă aceasta pornire nu este una personală/intrinsecă iar, în opinia noastră, comunitatea virtuală trebuie să aibă extensie în offline și să se apropie cât mai mult de lumea reală.
11
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
În aceeași măsură, recomandăm ca managementul rețelelor sociale sau al comunităților virtuale să fie făcut de către persoane cât mai apropiate instituției/organizației, de angajați ai acestora și nu prin intermediul unor firme specializate, deoarece există riscul de a se propune strategii ireale și fără substanță. De cele mai multe ori se dorește o creștere bruscă a notorietății mărcii fără ca acesta creștere să se regăsească în calitatea serviciilor sau a produselor ofertate, ceea ce duce la eșec sigur. Selecția unei/unor persoane din interiorul organizației sau angajarea lor pentru a fi implicate în cadrul strategiei de social media este de dorit și ca urmare a necesității transpunerii în conținutul acesteia a unor informații cât mai reale despre marcă/produs/organizație. De asemenea, comunicare directă cu factorii decidenți este la fel de importantă atunci când se urmărește obținerea unei concordanțe între ceea ce se dorește a se prezenta și ceea ce este în realitate organizația, la momentul respectiv. Alegerea furnizorilor de Social Media Management este foarte importantă atunci când vorbim despre formarea personalului propriu angrenat în managementul rs/cv. Firmele specializate pot oferi servicii de formare și este de dorit ca acestea să se limiteze la organizarea formării profesionale din cadrul organizațiilor/firmelor, deoarece pot asigura transferul de cunoștințe și tehnologie personalului care dezvoltă cu adevărat rs/cv a mărcii/produsului în cauză. Este utopică ideea de a ști totul despre orice și, tocmai în acest sens, plecând de la analiza amănunțită a comunității virtuale căreia i se oferteză, respectiva organizație/firmă trebuie să conceapă strategii de SMM și nicidecum viceversa. c. Erori frecvente: - Necunoașterea rs/cv și neimplicarea în comunicare; - Lansarea unor strategii necorelate cu imaginea mărcii/produsului; - Ignorarea feedbackului; - Comunicare deficitară în interiorul organizației; - Infoxificarea; Acest punct este dezbătut pe larg în cadrul cursului Social Media Management și completat cu exemple de tipul așa da, așa nu. Completați cu erorile pe care le constatați în cadrul comunităților virtuale/ grupurilor de discuții la care participați.
12
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
CURS 2 – INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT – DREPTURI SI OBLIGATII
CUPRINS: APLICAREA LEGII IN INTERNET ŞI REŢELE SOCIALE a. Principii generale de drept b. Implicaţii juridice – principii ale UE pentru Reţele Sociale mai sigure c. Aplicarea legii și jurisdicția competentă APLICAȚII UTILIZATE DE REȚELELE SOCIALE PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR LA ONOARE, IMAGINE ȘI INTIMITATE ALE UTILIZATORILOR RETELELOR SOCIALE a. Reclamaţii interne b. Autorizarea expresă de către utilizator c. Metode de protecție tehnică și umană CONTRAVENŢII ŞI INFRACŢIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU UTILIZAREA INTERNETULUI ŞI A REŢELELOR SOCIALE a. Definiţii şi clasificări b. Lista minimală şi lista facultativă a infracţiunilor informatice – Legislaţia comunitară c. Infracţiunile informatice în Noul Cod Penal al României şi Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe REȚELE SOCIALE – CAZ PRACTIC 2 1. Legea aplicabilă pentru utilizarea Facebook? 2. Reclamaţiile în reţelele sociale. Daţi 3 exemple de utilizare a reclamaţiilor interne. 3. Descrieţi o infracţiune informatică prevăzută de Noul Cod Penal sau Legea drepturile de autor. Răpunsurile pentru cazul practic nr 2 se transmit după finalizarea ultimului capitol al cursului 2 (topic 3) prin email la office@legalitc.com. Arevieri: RS – Reţele Sociale CV – Comunităţi Virtuale
13
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
CM – Community Manager SMM – Social Media Manager —///—
A. APLICAREA LEGII IN INTERNET SI RETELE SOCIALE a. Principii generale de drept. Principiile de drept sunt reguli de maximă generalitate ce cuprind exprimarea voinței sociale din momentul creării și aplicării acestora. Întrucât principiile de drept asigură unitatea, omogenitatea, coerența și capacitatea de dezvoltare a unor relații asociative, acestea sunt unanim acceptate. Globalizarea se impune ca o nouă ordine şi în momentul în care vorbim de reţele sociale şi social media. Legislaţiile statelor trebuie să se armonizeze întrucât frontierele lor au fost deja desfiinţate odată cu dezvoltarea Internetului iar civilizaţiile se interconectează prin utilizarea reţelelor virtuale. Atât Legea comerţului electronic, lege specială în materie, cât şi legea comunitară (Directiva nr. 31/2000 din 8 iunie), reglementează furnizarea serviciilor societăţii informaţionale, fără a stabili criterii pentru calificarea contractelor încheiate în Internet ca fiind civile sau comerciale. Acestea nu disting între furnizori de servicii comercianţi sau necomercianţi, orice persoană fizică sau juridică devenind furnizorul care pune la dispoziţia unui număr ne/determinat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale. Legislaţia română (Ordonanţa nr. 130 din 31 august 2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă publicată în M.O. 431 din 2 septembrie 2000) diferenţiază, în cazul contractelor electronice, două tipuri de contracte: cele încheiate între comercianţi (B-2-B aducă Business to Business) şi cele încheiate între comercianţi şi consumatori (B-2-C adică Business to Consumer). Calitatea de comerciant a persoanei fizice este dobândită, conform dreptului în materie, prin săvârşirea efectivă a faptelor de comerţ şi prin înscrierea la Registrul Comerţului sau Administraţia fiscală, după caz, a formei alese pentru desfăşurarea activităţii. În cazul comercianţilor care aleg să-şi desfăşoare activitatea şi/pe Internet, cu tot ce implică acest fapt (utilizarea reţelelor sociale a comunităţilor virtuale sau doar a modalităţilor clasice – site prezentare sau magazin electronic), este obligatorie prezentarea datelor de identificare (datele de înregistrare de la Registrul comertului, CUI-ul sau CIF-ul, forma răspunderii şi modalitatea de asociere, precum şi datele de contact) dar şi a unor linkuri către autorităţi care au diferite sarcini de control sau administrare/gestionare (ex: legături către siteul ANPC – Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau ANSPDCP – Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal). În acelaşi timp, siteurile comercianţilor trebuie să cuprindă o serie de date referitoare la modalitatea de derulare a tranzacţiilor, returnarea produselor, termene de livrare, suportarea cheltuielilor de transport precum şi valabilitatea stocurilor, durata promoţiilor şi cuantumul reducerilor, toate aceste informaţii fiind prevăzute în legislaţia privind încheierea contractelor la distanţa şi legislaţia privind publicitatea. b. Implicaţii juridice – principii ale UE pentru Reţele Sociale mai sigure. La nivelul UE au fost negociate şi stabilite o serie de principii de funcţionare şi utilizare a reţelelor sociale astfel încât societatea să fie protejată de eventuale repercusiuni negative ale acestui fenomen. Acestea sunt:
14
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
• Primul principiu: termenii și condițiile de utilizare să fie într-o formă vizibilă, clară şi să fie adaptaţi vârstei utilizatorului; • Al doilea principiu: serviciile oferite să fie adecvate vârstei utilizatorului; • Al treilea principiu: facilitarea accesului la instrumente și aplicații tehnologice; • Al patrulea principiu: asigurarea unei utilizări facile a procedurilor care conduc la reclamarea conduitei sau conţinutului care nu respectă termenii şi condiţiile de utilizare ale serviciului; • Al cincilea principiu: luarea de măsuri împotriva comportamentului şi/sau conţinutului ilicit; • Al şaselea principiu: asigurarea resurselor tehnice şi promovarea acestora astfel încât utilizatorii să le folosească în ceea ce priveşte tratamentul datelor personale şi celor care privesc intimitatea; • Al şaptelea principiu: procurarea mijloacelor necesare pentru cercetarea comportamentului şi/sau conţinutului ilicit sau interzis. Semnatarii principiilor se obligă să reducă riscurile potențiale: - punând la dispoziție un buton de „semnalare a abuzului”, ușor de utilizat și accesibil, care să permită utilizatorilor să raporteze orice contact sau comportament necorespunzător al unui alt utilizator, printr-o singură apăsare de buton; - asigurându-se că toate profilurile și listele de contacte online ale utilizatorilor siteului web, care sunt înregistrați ca fiind minori, au automat setată opțiunea „confidențial”. Acest lucru va face mai dificilă contactarea minorului de către persoane rău intenționate; - asigurându-se că profilurile confidențiale ale utilizatorilor cu vârsta sub 18 ani nu pot fi indexate/căutate (pe site-uri web sau cu ajutorul motoarelor de căutare); - garantând că opțiunile de confidențialitate sunt evidente și accesibile în orice moment, astfel încât utilizatorii să își dea seama cu ușurință dacă toată lumea sau numai prietenii lor pot vedea ce afișează ei online; - împiedicând minorii să utilizeze serviciile lor: dacă un site de socializare în rețea este destinat adolescenților cu vârsta peste 13 ani, ar trebui să fie dificil pentru persoane sub această vârstă să se înregistreze pe siteurile respective. c. Aplicarea legii și jurisdicția competentă. Vom prezenta succint câteva puncte de reper în stabilirea legii şi a jurisdicţiei compente în cazul relaţiilor contractuale care au ca mediu de derulare Internetul şi implicit reţele sociale. Pornind de la definiţia minimală a contractului, acesta reprezentând acordul dintre părţi, vom înţelege care este, în fapt şi în drept, relaţia dintre utilizatorii reţelelor sociale şi a comunităţilor virtuale cu proprietarii acestora sau, cu alte cuvinte, dintre furnizorul serviciului şi utilizatorul acestuia, indiferent de forma pe care o îmbracă acordul liber exprimat. În același timp, dat fiind faptul că prima și cea mai mare reţea deschisă este Internetul iar acesta reprezintă un spaţiu contractual transfrontalier, făcând posibilă încheierea de contracte între persoane aflate în puncte opuse ale Globului, care nu s-au întâlnit niciodată, încheierea unor convenţii între persoane aparţinând unor state cu reglementări juridice diferite în materie contractuală sau chiar unor sisteme de drept diferite (common-law, romano-germanic, islamic, comunist etc) ar putea crea probleme în privinţa determinării legii aplicabile sau a jurisdicţiei competente. Vom încerca, pe scurt, determinarea unor criterii de stabilire a legii aplicabile şi jurisdicţiei competente, mai întâi în cazul contractelor B-2-B şi apoi în cazul contractelor B-2-
15
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
C, a căror situaţie prezintă unele particularităţi datorate politicilor de protecţie a consumatorului. Acest capitol este detaliat în cadrul cursului Social Media Management. 1. În cazul B-2-B – primul pas în stabilirea jurisdicţiei competente şi a legii aplicabile în cazul unui contract determinat celebrat între comercianţi, este căutarea normei de drept internaţional privat care reglementează activitatea actorilor implicaţi. Următorul pas este analizarea posibilelor situaţii care s-ar putea ivi: existenţa unui acord între părţi cu privire la legea aplicabilă şi jurisdicţia competentă sau lipsa unui astfel de acord. Litigiilor prezente în faţa instanţelor judecătoreşti ale statelor membre ale U.E., care au ratificat Tratatul de la Amsterdam, între două părţi rezidente în aceste state, li se vor aplica Regulamentul de la Bruxelles din anul 2000. În cazul unor litigii între părţi care nu aparţin statelor membre dar care sunt semnatare a Convenţiei de la Bruxelles din 1968 şi a Convenţiei de la Lugano din 1988, li se vor aplica dispoziţiile acestor convenţii. Dacă nu există o convenţie între ţările ale căror jurisdicţii se află în conflict, se va aplica norma de drept internaţional privat stabilită de legea ţării ale căror instanţe au fost mai întâi sesizate cu rezolvarea respectivului litigiu, în cazul României avem Legea 105 /1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Convenţia de la Roma din 1980 va stabili legea aplicabilă relaţiilor contractuale dintr-un litigiu aflat în faţa unei instanţe a unui stat semnatar al convenţiei, independent de domiciliul sau naţionalitatea părţilor. Se remarcă în acest sens, eficienţa universală a acestei norme care substituie normele de conflict cuprinse în legislaţiile statelor semnatare. Aplicarea Convenţiei este obligatorie pentru statele semnatare şi nu se poate evita prin acord între părţi. Convenţia de la Viena din 1980 privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri prevede directa sa aplicare litigiilor care au ca obiect drepturi născute dintr-un contract internaţional de vânzare-cumpărare, cu excepţia excluderii sale exprese prin acord între părţi. 2. La stabilirea legii aplicabile contractelor internaţionale B-2-C, ca regulă generală ne vom ghida după prevederile Convenţiei de la Roma din 1980. Pentru contractele internaţionale încheiate între consumatori şi comercianţi, art. 5 din Convenţia menţionată, stabileşte, cu caracter de principiu, că acestea vor fi supuse legii alese de părţi, în măsura în care nu este contrară dispoziţiilor imperative din legislaţia statului de rezidenţă a consumatorului. În mod subsidiar şi în lipsa unui acord, contractul va fi supus legii statului în care consumatorul îşi are rezidenţa obişnuită. Din Convenţia de la Roma e de subliniat faptul că aceasta protejează doar consumatorul pasiv, ce a fost inclus în tranzacţie de comercianţii care trimit oferte prin poşta electronică sau prin pagini web interactive, care permit acceptarea imediată a ofertei. Consumatorul activ este cel care îşi caută produsul intenţionat într-o piaţă străină, aleasă în mod expres. Acesta nu va fi protejat de prevederile legislaţiei sale, în lipsa unui acord cu comerciantul, urmând a se supune legii statului de origine a comerciantului. În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile născute dintr-un contract B-2C, Convenţia de la Bruxelles din 1968 face diferenţă între situaţia comerciantului reclamant şi situaţia consumatorului reclamant. Consumatorul reclamant are drept de opţiune între instanţele statului său şi instanţele statului de origine ale comerciantului, acestea fiind deopotrivă competente.
16
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Comerciantul reclamant are dreptul să introducă acţiunea doar în faţa instanţelor statului de rezidenţă a consumatorului. Convenţia crează un regim protector excesiv pentru consumator, care nu face altceva decât să limiteze avântul pe piaţă al firmelor mici şi mijlocii active, deoarece acestea s-ar putea trezi în postura de pârât în faţa unei instanţe din polul opus al globului. În mod sigur, în viitorul apropiat majoritatea litigiilor vor fi supuse procedurilor extrajudiciale de rezolvare a conflictelor (arbitraj internaţional sau mediere) care oferă posibilități mult mai flexibile, mai rapide şi mai puţin costisitoare. În cazul acceptării/bifării termenilor şi condiţiilor de utilizare stabilite de către furnizorii de servicii RS şi CV, semnăm şi acceptăm condiţiile impuse, aceasta fiind în fapt acceptarea unui contract de adeziune. De cele mai multe ori furnizorii au grijă să stabilească legislaţia şi jurisdicţia statului unde consideră că au mai multe şase de câștig în cazul unui litigiu. Odată acceptaţi termenii şi condiţiile de utilizare este foarte greu, dacă nu imposibil, de demonstrat că aceştia sunt abuzivi sau în mod vădit în dezavantajul consumatorului. B. APLICATII UTILIZATE PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR UTILIZATORILOR DE RETELE SOCIALE a. Reclamaţii interne. Principalele rețele sociale și siteuri web interactive conţin astfel de tipuri de aplicații care permit oricărui utilizator să notifice administratorul rețelei virtuale cu privire la publicarea unei fotografii în care este utilizată, fără consimțământul său, propria imagine, precum și să solicite ștergerea acesteia sau a comentariilor, filmulețelor sau imaginilor care îi încalcă dreptul la intimitate, onoare sau imagine. Plângerea determină ștergerea conținutului neautorizat și notificarea utilizatorului reclamat cu privire la lipsa unui acord expres privind publicarea de materiale referitoare la reclamant (spre exemplu, nu se va mai permite reclamatului să eticheteze fotografiile publicate cu numele reclamantului). În mod frecvent, în cazul în care reclamatul continuă să publice materiale referitoare la reclamant, administratorul rețelei sociale acționează în consecință, prin ștergerea contului reclamatului. b. Autorizarea expresă de către utilizator. În conexiune cu metoda prezentată anterior, această măsură implică existența unei autorizări exprese din partea utilizatorului care are o conexiune cu o fotografie, etichetă sau comentariu, pentru publicarea materialului respectiv. De obicei, acest sistem presupune existența unui buton “opt out”, adică utilizatorul poate elimina fotografia sau comentariul ulterior publicării. Dificultățile apar în cazul persoanelor care nu sunt utilizatori si nu pot utiliza această opțiune, mai ales că unele platforme permit etichetarea fotografiilor chiar cu adresa de e-mail a persoanelor prezentate. Trebuie avut în vedere că legislația trebuie aplicată integral și sistematic. Astfel, nu putem ignora faptul că rețele sociale, serviciile Web 2.0 (blogurile) oferă utilizatorilor un spațiu în care își pot exercita drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la informare și la libertate de expresie. Exercitarea dreptului la informare, atât de către cel care informează (cel mai frecvent jurnaliștii), cât și de către cel informat, își menține caracterul legitim atâta timp cât se referă la informații de interes public (fie prin prisma știrii în sine, fie prin prisma persoanei vizate), bazate pe fapte reale.
17
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Așadar, protejarea dreptului la imagine, onoare și intimitate, prin ștergerea materialelor care îl afectează, poate presupune încălcarea dreptului autorului acestora la libera exprimare și informare, mai ales dacă ștergerea se poate face automat și fără notificări. Din aceste motive administratorii rețelelor sociale trebuie să adopte măsuri și să impună proceduri de protecție pentru ambele grupe de drepturi (aparent contradictorii), astfel încât să se poată stabili cu exactitate dacă vreunul dintre drepturi a fost încălcat cu adevărat și este necesară sau nu ștergerea materialelor publicate. c. Metode de protecție tehnică și umană. Proceduri de informare. Cele mai multe rețele sociale analizate dispun de sisteme de avertiare a utilizatorilor care publică materiale cu privire la implicațiile acțiunii lor, atât asupra propriei persoane, cât și asupra terților implicați. Acest tip de mesaj este transmis utilizatorului de fiecare dată când publică materiale multimedia, cum ar fi fotografii sau filme. Supravegherea voluntară a conținutului. Cele mai multe rețele sociale dispun de grupuri de utilizatori voluntari care se ocupă de supravegherea conținutului materialelor publicate, în vederea determinării caracterului adecvat al acestora. Aceste grupuri analizează atât materialele publicate de utilizatorii rețelei, cât și link-urile atașate materialelor publicate pe platformă, al căror conținut poate fi conexat comunității virtuale. Aplicații software de identificare a vârstei. O parte din rețele sociale au implementat, în scopul protecției minorilor, programe care detectează vârsta aproximativă a utilizatorului. Tehnica utilizată are la bază testarea declarațiilor făcute de către utilizatorii (folosirea limbii, expresii, stilul de scris etc). Informarea și conștientizarea utilizatorului.Informarea cu privire la drepturile și obligațiile utilizatorului: înscrierea în rețele sociale este, în mod frecvent, însoțită de contracte de adeziune complexe în care obligațiile utilizatorului sunt disipate într-un amestec de clauze contractuale. Ar trebui implementate strategii informative specifice de constrângere a utilizatorului să lectureze obligațiile ce-i revin și care să îi permită accesarea facilă a acestora. Elaborarea și publicarea unor coduri de etică: existența unor reguli de etică în conduită utilizatorilor de Internet nu este o noutate. Furnizorul ISP ar trebui să definească standardele rezonabile de conduită în mediile lor, dincolo de aplicare mot-a-mot a prevederilor legale. Dezvoltarea codurilor de autoreglementare a comunităților virtuale poate să contribuie semnificativ la informarea și conștientizarea utilizatorilor.
C. CONTRAVENTII SI INFRACTIUNI IN LEGATURA CU UTILIZAREA RETELELOR SOCIALE a. Definiţii şi clasificări.
18
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Prin contravenție se înțelege orice fapta săvârșită cu vinovăție și care este sancționată de legislația unei țări. De regulă contravențiile se sancționează cu amendă sau interzicerea utilizării unor servicii. Infracțiunea reprezintă fapta săvârșită de către o persoană prin care se aduce atingere valorilor sociale stabilite de comunitate prin acte normative. Infracțiunile sunt prevăzute în legislația penală a tuturor statelor reprezentând un element important în stabilirea pedepselor. Plecându-se de la princiipiile elementare ale dreptului prin care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, subliniem importanța deținerii cel puțin a unor cunoștințe generale privind dreptul internațional, dreptul comunitar și a dreptului național, cu implicații directe în spațiul virtual. b. Lista minimală şi lista facultativă a infracţiunilor informatice – UE. Consiliul Europei a adoptat Recomandarea R(89)9 asupra criminalităţii în relaţia cu calculatorul şi a publicat un raport în această materie, conţinând o listă minimală şi o listă facultativă de infracţiuni informatice. Statele-membre UE au ţinut seama de aceste modele în elaborarea legilor naţionale și, la momentul actual, putem afirma că există o armonizare legislativă europeană privind criminalitatea informatică. Lista minimală prevăzută în recomandare amintită cuprinde fapte precum: 1. frauda informatică; 2. falsul informatic; 3. prejudiciile aduse datelor sau programelor pentru calculator; 4. sabotajul informatic; 5. accesul neautorizat; 6. interceptarea neautorizată; 7. reproducerea neautorizată de programe pentru calculator protejate; 8. reproducerea neautorizată a unei topografii protejate. Lista facultativă cuprinde fapte precum: 1. alterarea datelor sau programelor pentru calculator; 2. spionajul informatic; 3. utilizarea neautorizată a unui calculator; 4. utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat. c. Infracţiunile informatice în Noul Cod Penal al României: I. Infracțiuni de drept comun, prevăzute de Noul Cod Penal, susceptibile a fi săvârșite în mediul electronic: A. Infracțiuni contra libertății persoanei – Hărțuirea; B. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale – Racolarea minorilor în scopuri sexuale;
19
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
C. Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private – Violarea vieții private, Violarea secretului corespondenței; D. Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice – Frauda informatică, Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, Acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos; E. Infracțiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice – Accesul ilegal la un sistem informatic, Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, Alterarea integrității datelor informatice, Perturbarea funcționării sistemelor informatice, Transferul neautorizat de date informatice, Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice; F. Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice – Instigarea publică, Incitarea la ură sau discriminare, Pornografia infantilă, Ultrajul contra bunelor moravuri. II. Infracțiuni care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe (actualizată) ### Vom prezenta infracțiunile prevăzute de Noul Cod Penal al României și vom analiza câteva dintre acestea. Pentru a studia în profunzime implicațiile lor și pentru un studiu extins asupra tuturor repercusiunilor pe care le au în Internet, vă invităm să urmați cursul extins de Social Media Management. A. Infracțiuni contra libertății persoanei – Hărțuirea (art. 208). (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Aceste acțiuni se pot desfășura inclusiv prin intermediul rețelelor sociale, respectiv prin transmiterea sau postarea de mesaje al căror conținut și frecvență pot induce victimei o stare de temere. Infracțiunea poate fi denunţată (se consumă), adică puteţi anunţa organele de urmărire penală (poliţia sau procurorul) în momentul când, în urma acțiunii făptuitorului, s-a produs cerința legală, anume starea de temere a victimei. Cele mai multe reţele sociale, aşa cum am prezentat anterior, dispun de aplicaţii prin care, chiar dacă nu sunteţi victima unei astfel de infracţiuni, puteţi raporta un comportament abuziv către administratorul reţelei sau puteţi
20
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
solicita înlăturarea/blocarea conţinutului ofensator. În cele mai multe cazuri hărţuirea se produce împreună cu Ameninţarea (art. 204 Cod Penal). B. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale – Racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222). Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 (actul sexual cu un minor) sau art. 221 (coruperea sexuală a minorilor), inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. Aşadar, utilizarea reţelelor sociale în astfel de scopuri constituie un mijloc de probă pentru organele de urmărire penală. Orice propunere făcută cu scopul săvârşirii unui astfel de act, venită pe calea reţelelor sociale, trebuie semnalată cu maximă urgenţă autorităţilor. Obţinerea probelor este foarte dificilă, însă există programe de monitorizare a conturilor minorilor (ex. Microsoft Live Family Safety) foarte uşor de configurat, care vă pot ajuta să vă protejaţi familia sau prietenii împotriva unor astfel de persoane. De cele mai multe ori prudenţa este cea mai importantă în astfel de cazuri întrucât, prin astfel de fapte, se pot produce daune emoţionale irecuperabile. În septembrie 2013, Coaliţia financiară Asia Pacific împotriva pornografiei infantile (APACFCACP) a lansat un ghid de bune practici menite să sprijine companiile de file hosting şi sharing în combaterea procesului de diseminare a materialelor pornografice cu minori. Prin acest document, companiile de file sharing sunt încurajate să adopte o serie de măsuri preventive pentru a se asigura că utilizatorii care dispun de serviciile lor nu stochează, găzduiesc, reproduc sau distribuie conţinuturi produse prin exploatarea sexuală a copiilor. C. Infracțiuni care aduc atingere domiciliului și vieții private – Violarea vieții private, Violarea secretului corespondenței (art. 226 și art. 302). Art. 226 – Violarea vieţii private. (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. (2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
21
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (4)
Nu constituie infracţiune fapta săvârşită: a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim; b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor; c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni; d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Mijloacele tehnice informatice oferă posibilitatea înregistrării de imagini şi sunet în cele mai diverse locaţii; pot fi folosite în cele mai neaşteptate moduri şi, fără un efort considerabil. Puteţi deţine cantităţi uriaşe cu înregistrări ale persoanelor din jurul dumneavoastră. De cele mai multe ori, adoloscenţii sunt tentaţi să folosească mijloacele de înregistrare în scopuri care contravin bunelor moravuri. Din joacă sau pentru a brava se înregistrează sau înregistrează colegii/prietenii în diverse ipostaze iar, mai apoi, postează aceste imagini care pot fi considerate denigratoare, pe reţelele sociale. Bineînţeles că există şi cazuri în care, din lipsa cunoştinţelor de bază privind utilizarea mijloacelor de stocare a informaţiilor, conectate direct la internet (harduri sau stikuri usb conectate la rootere fără parolă, NAS-uri – Network attached storage fără protecţii de reţea, Web camere sau IP Camere neconfigurate corespunzător) şi mai mult decât atât, denumirea fișierelor cu datele de identificare ale protagoniştilor, în urma unor căutări simple pe Google, deţinătorii acestora au surpriza să constate că au lansat totul pe Internet fără să fie conştienţi că sunt singurii răspunzători pentru aceste fapte. In concluzie, joaca, sau pur şi simplu deţinerea unor materiale care pot aducere atingere vieţii private a altora, se poate transforma în infracţiune fără a vi se mai putea oferii o a doua şansă deoarece: odată indexate şi distribuite în Internet, astfel de materiale sunt aproape imposibil de înlăturat. Art. 302 – Violarea secretului corespondenţei.
22
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită: a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni; b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate. (6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În acest caz subliniem două situaţii distincte: Prima se referă la deschiderea intenţionată a corespondenţei, a emailurilor celorlalţi, iar cea de-a doua situație se referă la folosirea conţinutului corespondenţei adresate altei persoane. Ambele situaţii sunt foarte clar prezentate ca fiind infracţiuni şi ar trebui să dea de gândit celor care, din curiozitate sau cu alte intenții, caută sau solicită parolele în “diverse scopuri paşnice”. Internetul abundă în softuri şi aplicaţii care pot fi folosite în acest sens, însă, aşa cum prevede alin. 6 de mai sus, simpla deţinere a acestor mijloace este considerată o infracţiune în sine. Deşi infracţiunea se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate, avem foarte multe exemple în care o persoană se poate transforma peste noapte din soţ/soţie/iubit/iubită în persoană vătămată.
23
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
În concluzie, trebuie să reţinem că emailul este sinonim cu poşta electronică/corespondenţă iar mesajele transmise prin intermediul Facebook chat/Google Hangouts etc reprezintă o convorbire/comunicare şi legea nu ne dă dreptul să le interceptăm/ascultăm/sustrage/ distruge/reţine și/sau să folosim conţinutul lor în nici un mod. Această interdicție este cât se poate de evident exprimată în textul legii. D. Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice – Frauda informatică, Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, Acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos. Prezentare texte de lege. Art. 249- Frauda informatică. Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 250- Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. (1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. (3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Art. 251-Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos. (1) Acceptarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive. E. Infracțiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice – Accesul ilegal la un sistem informatic, Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, Alterarea integrității datelor informatice, Perturbarea funcționării sistemelor informatice, Transferul neautorizat de date informatice, Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
24
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Art. 360 – Accesul ilegal la un sistem informatic. (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 361-Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice. (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice. Art. 362-Alterarea integrităţii datelor informatice. Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Art. 363-Perturbarea funcţionării sistemelor informatice. Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Art. 364-Transferul neautorizat de date informatice. Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Art. 365-Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă: a. dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364; b. parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
25
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. F. Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice – Instigarea publică, Incitarea la ură sau discriminare, Pornografia infantilă, Ultrajul contra bunelor moravuri. Art. 368 – Instigarea publică. (1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat. (3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune. Art. 369 – Incitarea la ură sau discriminare. Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Art. 374 -Pornografia infantilă. (1) Producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani. (2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament. (5) Tentativa se pedepseşte. Art. 375 – Ultrajul contra bunelor moravuri. Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
26
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
II. Infracțiuni ce încalcă drepturile de proprietate intelectuală, prevăzute de Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe (actualizată). Art. 139 alin. 8. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual. Art. 139 alin.9. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă. Art. 140 (1) Constituie infracțiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege: a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat; c) comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; d) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; e) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; f) realizarea de opere derivate; g) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune; h) încălcarea prevederilor art. 134. (2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune. Art. 141 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor.
27
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
EXAMEN SI CAZURI PRACTICE PENTRU CURSUL GRATUIT – INTRODUCERE IN SOCIAL MEDIA MANAGEMENT REȚELE SOCIALE – CAZ PRACTIC 1 1. Creați conturi în cel putin 5 rețele sociale (dacă aveți deja conturi create puteți trece la rezolvarea următorului punct). 2. Argumentați alegerea acestora. 3. Descrieți 3 trăsături esențiale ale acestor rețele: conținut, utilizare, funcționalitate. REȚELE SOCIALE – CAZ PRACTIC 2 1. Legea aplicabilă pentru utilizarea Facebook? 2. Reclamaţiile în reţelele sociale. Daţi 3 exemple de utilizare a reclamaţiilor interne. 3. Descrieţi o infracţiune informatică prevăzută de Noul Cod Penal sau Legea drepturile de autor. Răspunsul la aceste întrebări se transmite coordonatorului cursului la adresa office@legalitc.com. Pentru a finaliza cursul în totalitate trebuie sa obțineți minim 7 la Examenul final care se sustine online. Cazurile practice 1 și 2 se evaluează doar la cerere și doar pentru cei care se înscriu la cursul de nivel avansat Social Media Management.
28
LegaLITC – Introducere in social media management ***curs gratuit***
Dacă ați ajuns la această parte înseamnă că ați parcurs un material care v-a stârnit interesul. Vă mulțumesc pentru timpul alocat lecturării și sper să primesc comentariile dumneavoastră pe adresa LegaLITC – office@legalitc.com.
Editie 2014