Primavara copilariei 36

Anul acesta am povestit puţin câte puţin cu fiecare anotimp: Toamna mi-a spus că ar mai sta, că s-a înţeles cu Iarna să o lase puţin liber, să îi poarte ea vântul care ar aduce ninsoare, dar fără fulgi...Iarna, sosind...greoi...mi-a şoptit că ar veni mai repede, dar e cam obosită, iar fulgii mari şi pufoşi îi obosesc şi îngreunează trena albă şi lungă...dar că Primăvara a rugat-o şi ea să mai stea puţin, fiindcă ghioceii gingaşi s-au obişnuit să scoată capul greoi din zăpada moale, aşa că o plapumă albă le prinde şi lor bine...

Primăvara mi-a şoptit că adierea ei înfloreşte copacii şi miroase totul în jur sublim, a liliac proaspăt, a narcise fragede şi minunate, albe, surâzătoare...Ce mult şi-ar dori să vină vara!

Dimpotrivă...Vara spunea că şi anii trecuţi a stat cam mult, aşa că nu s-ar prea grăbi să vină, ba chiar ar lăsa primăvara cu mai multe ploi răcoroase, aşa încât soarele să apară când şi când, cumva să păcălească unii copii sau poate, de ce nu, şi oamenii mari...fiindcă şi ei au fost cândva copii... Şi uite-aşa...vorbind cu vara...ne pomenim în vacanţă!!!

Când au venit toate? Când au trecut? Trec toate...şi supărările anotimpurilor...şi mirosurile proaspete...şi dulceaţa trandafirilor şi parfumul sublim de liliac sau tei...parcă îţi vine uneori chiar să te tot plimbi hoinar prin anotimpuri, de cum să stai la sfat cu ele, ca şi cu oamenii bătrâni, de la care se spune că întotdeauna avem ce învăţa!

Să iubim fiecare anotimp, cu farmecul lui! Să iubim oamenii aşa cum sunt! Fiecare are ceva bun!

Să vedem totul doar prin lumina anotimpurilor!!!

Prof. Nicoletta Huştiuc

Din realizările Şcolii Gimnaziale Nr. 3 Cugir Prof. Nicoletta Huştiuc, ambasador etwinning ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR 3 Cugir este pentru a doua oara consecutiv Școală Etwinning datorită implicării permanente si susținute în proiecte etwinning. Iată câte3va exemplificări preyente şi pe pagina de facebook a şcolii.

Am sărbătorit Ziua Europei reamintindu-ne de proiectelel tocmai terminate Erasmus+ Ka 1 Tales şi Erasmus+ Ka 2 Earthworm.

Cadre didactice participante au exemplificat ExperienĹŁa Erasmus+, am participat la emisiune Radio ca activitate de folllow up a proiectelor Erasmus+, apoi continuăm proiecte etwinning minunate.

Activităţi de follow up la Universitatea ,,!

Decembrie1918 Alba Iulia‖, în cadrul unei activităţi organizate acolo pentru masteranzi, participări la simpozioane judeţene organizate de CCD Alba cu activitate de follow up a proiectelor, articole în revista CCD Alba ,,Universul Şcolii‖ şi alte reviste legate de participarile noastre şi ale şcolii noastre la Proiectele Etwinning şi Erasmus+.

Grădiniţa de acasă sau grădiniţa virtuală

Prof. Nicoletta Huştiuc Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir

În această perioadă nu a fost deloc uşor nici pentru cadrele didactice, nici pentru părinţi să ia locul acestora, comunicând virtual la Grădiniţa online, participând cot la cot, părinţi, bunici, copii şi mai presus, cadrele didactice.

Din fericire a sosit mult aşteptata vacanşă şi ne bucurăm mult, deoarece a fost o muncă de loc uşoară, dar am reuşit să răzbatem cu toţii prin toate şi aşteptăm, ca toţii, cu toţii, zile mai bune, clipe mai bucuroase. În fiecare săptămână şi pentru fiecare din aceste săptămâni online am întocmit o planificare anume, apoi raport justificatv, am adunat dovezi, de pe grupul what s up, de pe grupul de facebook, toate constituind munca asiduă a dascălilor care merită alături de copii să se bucure de vacanţă.

Copii şi părinţi, deşi au simţit lipsa unii altora, copii, cadre didactice, colegi, au trecut şi trec toate, astfel încât să ne bucurăm cu toţii de vacanţă.

Fotografiile le-am adunat, pentru că au fost foarte multe, în câteva colaje realizate în canva, reuşind astfel să participăm şi la proiectele etwinning, combinând activitatea online din planificarea calendaristică pentru această perioadă cu proiectele etwinning care au putut fi continuate pe această cale.

ALTFEL DE POVEŞTI Prof. înv. preşc. Ana- Maria BRICIU, GRĂDINIŢA P.P. NR. 8, ALBA IULIA Prof. înv. preşc. Mariana BOGDAN, GRĂDINIŢA P.P. NR. 8, ALBA IULIA În urma participării noastre la Atelierele de vară Şotron, am descoperit nişte cărţi minunate cu poveşti foarte interesante şi educative. Ele au fost baza multor activităţi desfăşurate în acest an şcolar la grupa pe care o conducem. Este vorba despre grupa mare.

Vrem să vă facem cunoştinţă cu câteva dintre ele: „Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?‖, scriitor Bill Martin Jr.; „La plimbare prin junglă‖, scriitor Julie Lacome; „Ursule polar, ursule polar, tu ce auzi?‖ scriitor Bill Martin Jr; „Omida mâncăcioasă‖, scriitor Eric Carle; seria „Elmer‖, scriitor David McKee; seria „Pete motanul‖, scriitor Eric Litwin; „Amos e răcit‖, scriitor Philip C. Stead; „Să mâncăm multe culori‖, scriitor Helen Marstiller; „Sus, jos, de jur-împrejur‖, scriitor Katherine Ayres; „Ziua buldozerului‖, scriitor Candace Flemming; „ Cu toţii au văzut o pisică‖, scriitor Brendan Wenzel, etc.

Din multitudinea de poveşti , ne vom opri la câteva dintre ele şi anume: „Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?‖, scriitor Bill Martin Jr.; „La plimbare prin junglă‖, scriitor Julie Lacome; „Ursule polar, ursule polar, tu ce auzi?‖, scriitor Bill Martin Jr; „Sus, jos, de jur-împrejur‖, scriitor Katherine Ayres; „Amos e răcit‖, scriitor Philip C. Stead. „Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi?” (Proiect tematic: „Au fost şi sunt în jurul nostru/ Subtema săptămânii:”În ogradă sau în pădure?”)

Pornind de la această poveste am realizat următoarele activităţi: - DLC+DEC1:„Ursule brun,ursule brun, tu ce vezi?‖-lectura educatoarei+desen -DŞ+DOS2:‖A/Al câta/câtelea animal este?‖-numeralul ordinal-lucrare colectivă Activităţi propuse: -ALA 1/centrul Ştiinţă: „Aşează-mă la culoarea mea!‖ -DOS2 sau ALA1/centrul Artă:‖Măşti de animale‖-confecţionarea măştilor din farfurii de hârtie‖

2. „Ursule polar, ursule polar, tu ce auzi?”, scriitor Bill Martin Jr (Proiect tematic: „Au fost şi sunt în jurul nostru/ Subtema săptămânii:”La poli sau în junglă?”)

Prin această poveste am realizat trecerea de la animale polare la animale din junglă. La întâlnirea de dimineaţă am dramatizat povestea, folosind jetoane care întruchipau animalele apărute în poveste.

Repovestirea se poate realiza de către copii şi poate să fie interactivă.Copiii sunt împărţiţi în numărul de animale, care apare în poveste (pot să aibă o coroniţă cu animalul respectiv desenat), iar când aude numele animalului pe care îl reprezintă să emită sunetele animalului respectiv (copiii au ascultat, în prealabil, sunetele pe care le emit toate animalele din poveste).

3.„La plimbare prin junglă”, scriitor Julie Lacome; (Proiect tematic: „Au fost şi sunt în jurul nostru/ Subtema săptămânii:”La poli sau în junglă?”)

Activităţi desfăşurate: - DLC+DPM:‖La plimbare prin junglă‖-lect ed.+plimbare pe elipsă - DEC1:‖În junglă‖-pictură pe sticlă Prima activitate, a fost o activitate out-door, adică s-a desfăşurat în curtea grădiniţei. Educatoarea a lecturat povestea, iar preşcolarii aflaţi pe elipsă au executat mişcările sugerate de text. Aceste mişcări au fost personalizate în funcţie de fiecare animal, care a apărut în carte.

A doua activitate a încurajat creativitatea preşcolarilor, care au pictat pe sticlă elemente din junglă, având ca şi reper această poveste şi cele discutate la activitatea de cunoaşterea mediului. Fiecare a pictat jungla aşa cum şi-a imaginat-o.

4. „Amos e răcit”, scriitor Philip C. Stead(Proiect tematic: „Au fost şi sunt în jurul nostru/ Subtema săptămânii:”La poli sau în junglă?”)

Prin această activitate am descoperit împreună cu preşcolarii ce înseamnă empatia, precum şi prietenia adevărată. Copiii au descoperit cum animalele, aflând că îngrijitorul de la Zoo a răcit, vin în vizită la el.

5.„Sus,jos, de jur-împrejur”, scriitor Katherine Ayres(Proiect tematic:”Rapsodii de toamnă”/ Subtema săptămânii:”Bogăţiile toamnei”) Activităţi desfăşurate: -DŞ2+DPM:‖Sus, jos, de jur-împrejur‖- lectura educatoarei+corelaţia text-mişcări -DOS2: „Cum creşte?‖-lipire/lucrare colectivă Ascultând povestea, preşcolarii au descoperit cum cresc diferite legume: în jos (în pământ),în sus, sau de jur-împrejur. Ascultând textul, copiii s-au transpus în legumele prezentate şi au executat mişcările de creştere specifice fiecărei legume.

Ulterior, preşcolarii au fost împărţiţi în 3 echipe: cea în care legumele creşteau în jos; cea în care legumele creşteau în sus şi cea în care legumele creşteau de jur-împrejur. Ei trebuiau să deseneze leguma potrivită în fucţie de echipa din care făceau parte.

Abia aşteptăm să desfăşurăm alte şi alte activităţi minunate,pornind de la aceste cărţi foarte frumoase şi inspirante pentru noi, cadrele didactice.

BIBLIOGRAFIE: 1.Curriculum pentru educaţia timpurie, 2019 2. Revista Învățământul Preșcolar , Nr. ¾, Număr tematic – proiectare integrată, București, 2009.

3.https://ro.pinterest.com/pin/520025088226229590/ 4. owensfamily-gwyn.blogspot.com

În excursie cu familia

Prof. înv. preşc. Rosenauer Petronela

Grădiniţa cu PP şi PN “Iulia Hasdeu” Câmpina

“A călători este, pentru cei tineri, o parte a educației; pentru cei mai vârstnici – o parte a experienței.” – Francis Bacon

Auzim adeseori că familia este “comoara cea mai de preţ”. Cred că este mai mult decât o comoară.

Ea reprezintă energia permanentă care ne impinge spre idealurile noastre, care ne dă forţa să învingem obstacolele ce apar inevitabil în destinul nostru, care ne păstrează inima plină de bucurie şi ne mângâie sufletul când suferim. Fiecare copil ar trebui să ştie cât de importantă este familia şi că cei dragi îi vor fi mereu alături, oricând va avea nevoie de un umăr de sprijin. Insuflându-le micuţilor această idee, le oferim siguranţa că orice situaţie dificilă poate fi depăşită uşor cu sprijinul familiei şi, foarte important, le creştem încrederea în forţele proprii. Indiferent pe unde ne poartă drumul vieţii, întotdeauna ne vom întoarce în sânul familiei pentru a ne regăsi liniştea şi pacea, depănând fel şi fel de amintiri încă de la grădiniţă... În orice perioadă a anului şcolar excursia mult dorită şi îndrăgită de preşcolari este cel mai bun prilej de a învăţa puţină geografie şi istorie, de a şti mai multe despre ceea ce înseamnă ţara cu bogăţiile şi frumuseţile ei naturale, mai profund decât orice lectură, imagine sau film, indiferent de metodele folosite. Ele sunt educative şi interesante şi atrag atenţia părinţilor cu copii de toate vîrstele. Cele mai frumoase lucruri pe care le poți face în viață sunt: să vezi locuri noi, să cunoști oameni sau să intri în contact cu noi culturi, iar astea nu ți le pot oferi decât excursiile sau vacanţele, indiferent de destinație sau de distanță. Faptul că excursia poate fi folosită la aproape toate obiectele de învăţămant, pe toate treptele de învăţămant, în toate tipurile de şcoli şi la toate specialităţile, este înţeles în sensul că ea este cerută de anumite necesităţi pedagogice.

Excursia şi drumeţia cultivă dorinţa de a călători, de a cunoaşte, de a şti cat mai mult, de a caştiga prin propriile forţe cunoştinţe noi, de a te supune unui program de lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică. Excursia reprezintă o formă de activitate extracurriculara care face posibil contactul nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală. Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza cunoştinţele dobandite la lecţii, se realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite cunoştinţe căpătate în şcoală sau în alte excursii sau vizite.

Excursiile oferă preşcolarilor prilejul de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case de creaţie artistică, asupra unor momente legate de trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asupra relaţiilor dintre oameni şi a rezultatelor concrete ale muncii lor. Ele au menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi a desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecţiilor. Conţinutul lor diferă în funcţie şi obiectul de învăţământ. Mediul de acţiune fiind deosebit, iar tehnicile de instruire altele, contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţesc memoria vizuală şi auditivă, formează gândirea operatorie a copilului cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare. Preşcolarii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe, acţionând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.

Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite să-şi cunoască copii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului preşcolar-pregătirea copilului pentru şcoala şi viaţă.

Excursiile au un caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de elevi. După trecerea anilor, copiii îşi vor aminti cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor. O astfel de excursie, pe care şi-o vor aminti cu siguranţă, am organizat-o de curând la Dino Parc Râşnov. A fost o frumoasă zi de început de vară, la sfârşitul anului şcolar, care a coincis cu un super concert Gaşca Zurli, cu ocazia celor trei ani de la înfiinţarea acestui parc. Parcul de aici este cel mai mare parc liber cu dinozauri din sud-estul Europei, ce se întinde pe o suprafaţă de 14000 mp, fiind expuşi în mărime naturală peste 50 de dinozauri confecţionaţi din fibră de sticlă şi aşezaţi în ordine cronologică. Pitiţi printre copaci, te surprind pe măsură ce înaintezi pe traseu cu sunete specifice, dar şi cu descoperirile de cuiburi de ouă şi embrioni de dinozauri. Fiecare dinozaur a fost botezat după numele exemplarelor care de-a lungul descoperirilor arheologice au făcut obiectul cercetărilor ştiinţifice. În apropiere de Cetatea Râşnov, acest parc este o zonă de agrement pentru cei mici care nu trebuie sub nicio formă evitat.

Evadarea din cotidian, din rutina zilnică, de cele mai multe ori plictisitoare şi stresante, pentru încarcarea bateriilor, chiar şi pentru o zi sau un week-end te poate face să te regasesti, şi să revii în formă şi în forţă cu noi idei inapoi la activitatea de cu zi cu zi. Excursia este un act care stimuleaza capacitatea de adaptare la situatiile noi şi inventivitate, deci un bun stimul pentru creier, fiind modalitatea perfectă de a lega noi relaţii cu oameni minunaţi şi de a întări relaţiile existente cu părinţii, copiii, deoarece reuşeşti să petreci mai mult timp în compania lor, este momentul prielnic să respiri aer curat şi să te bucuri de locuri minunate din Romania; te mentine sănătos, te energizează şi îţi oferă libertate de mişcare. De aceea, cred că organizarea unor astfel de activităţi alături de membrii familiei, trebuie continuată, constituind o latură de seamă a procesului instructiv-educativ.

Bibliografie : Pârvu, C., Godeanu, S., Stere, L.,(2000), “Călăuză în lumea plantelor şi animalelor”, Ed. Ceres, Bucureşti; Baciu, E., Fărcaş, F., Pop, D., (2016), “Educaţia ecologică în grădiniţă”, Ed.Lyra, TârguMureş; “Revista Învăţământul Preşcolar”, nr. 3-4/2016, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Ed. Coresi, Bucureşti

PROF.ÎNV.PREȘC.OROS CRISTINA GPP.Nr.4 ARAD

GRĂDINIȚA DE ACASĂ JOI, 11.06.2020 ,, Unde voi pleca în vacanță?”

Joc liber, Gimnastica de dimineață: https://www.youtube.com/watch?v=In_aYUOYZ1o Artă- Copacul în cele patru anotimpuri Știință- experiment- Curcubeul DȘ(activ.mate) –Omida( concernul 1-5)- joc matematic https://www.youtube.com/watch?v=DzrMxyfmh7U Joc distractiv:,,De-a Baba Oarba”

Spor și distracție, dragi Albinuțe!

Activitățile se vor realiza în funcție de timpul disponibil, interesul copilului, materialele existente.

Aștept cu drag pozele voastre!

REALIZĂRILE COPIILOR:

FELICITĂRI, DRAGI ALBINUȚE!

Prof. Emilia Alexe Scoala Gimnaziala "Invatator Radu Ion " Sat Vadu-Parului Jud. Prahova

Erasmus + în satul Vadu-Părului Conform zicalei “Toamna se numără bobocii”, Școală Gimnazială “Învățător Radu Ion “ din satul VaduPărului, Prahova culege roadele.Astfel , în urmă aplicării la Programul Erasmus +, program de educație al Uniunii Europene, Școală a obținut granturi pentru patru proiecte ce vor fi implementate în următorii doi ani școlari.Trei proiecte sunt dedicate elevilor care împreună cu cadrele didactice vor face schimb de experiență cu școli din Europa pe parcursul unei săptămâni- KA2 proiecte de parteneriat strategic , iar un proiect este dedicat formării profesionale a cadrelor didactice ale școlii, KA1- educație școlară.

Menționăm că toate proiectele au primit finanțare de la Comisia Europeană.

Cele trei proiecte KA2 , unde școală noastră este partenera sunt: ·

“Proud of Being European” -2019-1-ES01-KA229-064165_4 unde coordonator este Centro Pub-

lico Integrado La Jota, Zaragoza, Spania alături de alte școli partenere din : Franța, Italia, Polonia și Portugalia Elevii și profesorii implicați vor învață despre valorile patrimoniului cultural, despre incluziunea socială, își vor dezvoltă competențele cheie, vor comunica în limba engleză , vor promova valorile și tradițiile locale prin dialoguri interculturale, îmbunătățindu-și abilitățile de comunicare în lb.engleză. ·

“Unblocking Limits Together”-2019-1-ES01-KA229-065576_5, coordonator este Școală Doctor

Calatayud, Aspe, Spania alături de parteneri din școli din Grecia, Marea Britanie, Italia, Irlanda.Temele abordate de acest proiect sunt: diversitatea culturală și lingvistică, toleranță, empatia, reziliența , implicarea părinților în viață școlară precum și incuziunea socială.Elevii și cadrele didactice vor vizită cele cinci școli europene urmând că în anul școlar 2020-2021 să fie și școală gazdă. ·

“Wise Online Web Surfers”-2019-1-ES01-KA229-063918_2, coordonat de Escola Guerau de Liost ,

Les Franqueses del Valles, Spania având că parteneri școli din Lituania și Grecia.Participanții la acest proiect –elevi și cadre didactice vor învață despre cum să navigheze în siguranță pe internet, cum să se ferească de comportamente de tip cyberbullying și cum să ajute persoanele care cad victime acestui fenomen, își vor dezvoltă competențele digitale și vor înțelege cum să folosească în mod creativ și util social media, transformându-se din consumatori media în creatori de media.

Cel de-al patrulea proiect “Școală mea digitală incluzivă “ –2019-1-RO01-KA101-062347 este dedicat formării și dezvoltării unor competențe profesionale pentru cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale “Învățător Radu Ion “, cadre care doresc să își dezvolte competențele digitale pentru a folosi la clasa resursele Web 2.0 și tehnologiile sec.XXI precum și pentru a-și dezvoltă metode psihopedagogice și de a învață despre resurse utile în lucrul la clasa cu elevi cu nevoi și cerințe educaționale speciale.Pentru aceștia, echipa de proiecte Erasmus + a școlii a identificat câțiva furnizori de servicii și programe educaționale în Europa cu care va colabora pe perioada 2019-2021.Cadrele didactice selectate vor beneficia de formare profesională la două cursuri : în Italia –“Integrating ICT and new technologies into teaching and education”

și în Portugalia –“Non formal for Inclusion “.”Totodată , cadrele didactice vor avea

ocazia să asiste la diferite lecții și să facă schimb de experiență promovând activitățile școlii noastre în două școli din Italia și Portugalia prin activitatea propusă de proiect-job-shadowing “, spune coordonatorul proiectelor , prof. Emilia Alexe.

Școală Gimnazială “Învățător Radu Ion “ fiind Școală eTwinning, va lucra activitățile pe platforma educațională gratuită eTwinning , astfel încât de activități să beneficieze toți elevii școlii.De asemenea va organiza ateliere eTwinning în cadrul activităților din școlile europene unde va participa în mobilități.

Echipa Erasmus + a școlii urează participanților la implementarea acestor proiecte “Mult Succes!”

Coordonator Echipa Erasmus + Prof. Emilia Alexe

ȘCOALA ALTFEL/GRUPA MIJLOCIE ,,ALBINUȚELOR,, O ALTFEL DE ȘCOALA ALTFEL activități propuse părinților preșcolarilor 4.04-8.04.2020 PROF.ÎNV.PREȘC.: HONDOLA LILIANA DORINA PROF.ÎNV.PREȘC.: POTINTEU ELENA CRISTINA Grădinița cu P.P. Nr. 8, Alba Iulia

LUNI SĂ MÂNCĂM SĂNĂTOS-Salată de fructe proaspete sau din compot Știați că? –vitamine de la fructe Joc:Jonglerii cu un măr sau o portocală MARȚI ÎNGRIJIM PLANTELE-Îngrijim plantele de apartament, iar pentru cei de la curte semințe la încolțit Punem frunze, flori la presat Joc: Facem jaloane printre ghivecele cu flori în casă, dar și la curte MIERCURI DOR DE GRĂDINIȚA MEA-Construcție-mega Joc:Ghiceste obiectele folosind simțul tactil-(într-o cutie închisă se pun diferite jucării) Animează desenele(pe o pagină albă am desenat câteva imagini, pe care să le anime cu ajutorul cuburilor colorate cu scopul de a identifica formele JOI ÎNTRECERE CU PĂRINȚII ȘI FRAȚII Joc de atenție: Tranportul oului în lingură, (minge de pinpong) Joc: Inventăm propriile jocuri cu familia VINERI BISCUIȚI CU UNT, FINETI, DULCEAȚĂ-Activitate gospodărească Ora de lectură: povestea educatoarei-înregistrare Joc: Pescuiește în lighean (Într-un lighean se pune apă, apoi dopuri de diferite culori de plastic, cu ajutorul a două bețe se scot dopurile afară) Bibliografie: Curriculum pentru educație timpurie, MEN, 2019 Activități grădinițe-facebock www.edu.ro

Top 10 Curiozităti Despre Fructe | Ştiri | Libertăteă | Libertăteă www.libertatea

ȘTIAȚI CĂ: Portocalele nu au un conținut de vitamina C atât de mare. Portocalele nu sunt în top 10 la raportul de vitamina C Bananele sunt radioactive în mod natural. Acest lucru se datorează faptului că ele conţin o cantitate relativ mare de potasiu. În Japonia, pepenii sunt în forma unui paralelipied dreptunghic pentru a fi mai ușor de transportat și depozitat.

Castraveții sunt de fapt fructe, nu legume.

Există un pom ce poartă numele „Salată de fructe‖ care produce de la 3 până la 7 soiuri de fructe simultan.

Fructele și legumele nu mor imediat ce sunt recoltate.

Căpșunele au mai multă vitamina C decât portocalele.

Banana este primul fruct plantat de om.

Mărul este cel mai consumat fruct din Europa.

Cel mai popular fruct din lume este roșia, fiind și printre cele mai ușoare fructe de digerat

Completează fişa. Spor!

Completează fişa. Spor!

Completează fişa. Spor!

“În lumea insectelor‖ Grădiniță de acasă pentru grupa mică

Material realizat de prof. CIOBANU DANIELA Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7 Deva

Cartea și universul copilăriei Prof.înv.preșc: Ținea Noemi Șc.Gim.Vețel/ GPN Mintia(jud.Hunedoara) “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită , gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume înflorită mâinilor mele, Care te-au deschis.” (T. Arghezi) Este oare cartea înlocuită în zilele noastre de calculator, televizor şi diverse jocuri electronice? Probabil că în multe case, da…Însă sub nici o formă la grădiniță.

Cartea ajută pe oricine să înţeleagă frumuseţea vieţii, este o sursă de informaţii, cunoaştere şi înţelepciune, este un prieten apropiat sufletului; cartea informează şi formează. Ea este un izvor de fantezie, emoţie, îl face pe copil să simtă că este personaj din carte, că participă la acţiune. Apropierea copilului de carte trebuie să fie cât mai timpurie, pentru a avea efecte pozitive şi durabile în dezvoltarea limbajului, comunicării, în socializare, în educarea acestuia pe toate planurile. Cartea este foarte importantă în viaţa copilului. Ea este o comoară fără preţ, este îndrumătorul care face copilul să se bucure, să râdă şi să plângă.

Cartea, nu doar dezvoltă vocabularul, ci este un mod de comunicare şi reprezintă o ordonare a cuvintelor la formele lor cele mai expresive. Ajută copii să se exprime mult mai uşor, mult mai frumos, mai corect. Din momentul în care copilul începe să se intereseze de lumea din jurul lui puteţi să începeţi să îi spuneţi poveşti scurte. Primul contact cu cartea şi, implicit, cu lectura, se poate realiza încă din primele luni de viaţă.

Copilul va fi atras de intonaţia din vocea voastră, apoi va simţi dorinţa de a întinde mânuţele pentru a apuca obiectul care îi stârneşte atenţia. Din acest moment îi puteţi arăta cărţile cu pagini groase de carton, din pânza, chiar din plastic, viu ilustrate, pentru un prim contact vizual şi tactil. Primele poveşti pe care i le citiţi copilului trebuie să fie scurte. Ele sunt de cele mai multe ori despre animale sau lumea fantastică, cu prinţi şi prinţese. Momentul ideal pentru a citi poveşti copiilor mici este înainte de somnul de după-amiază sau seara la culcare.

Introducerea momentului de lectură, ca moment zilnic obligatoriu în activitatea instructiv-educativă din grădiniță, nu poate decît să bucure și să favorizeze lectura.El trebuie ,,profitat” la maxim, chiar dacă nu întotdeauna se va citi o poveste, ci doar o curiozitate, una sau mai multe poezii, ghicitori sau proverbe, sau pot fii puși cei mici să ,,citească” povești cunoscute.

Rolul educatoarei este acela de a stârni curiozitatea copiilor în ceea ce priveşte cărţile, poveştile şi lectura. Lectura educatoarei și povestirea sunt unele dintre cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă, care satisfac nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadru optim de comunicare. Povestirile educatoarei contribuie totodată la familiarizarea copiilor cu structura limbii, cu bogăţia şi expresivitatea ei; îşi însuşesc cuvinte şi expresii noi, plastice, construcţii ritmate şi rimate, zicale, proverbe şi structuri gramaticale corecte. Poveştile şi basmele povestite copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice şi morale.

Accesul liber la cărți, la biblioteca din grupă, ,,cititul” lor de către cei mici, favorizează dragostea celor mici față de cărți și față de lectură.O cât mai bună colaborare a grădiniței cu familia, a implicării părinților în a citi copiilor și a stimula dragostea acestora pentru cărți, este unul dintre principalele deziderate ale cadrelor didactice.

Participarea la cât mai multe activități, evenimente culturale dedicate lecturii, diferite metode moderne și activități de storytelling folosite de educatoare, vor dezvolta dragostea celor mici pentru universul minunat al cărților și al lecturii.

DASCĂLUL DE IERI ȘI DE AZI PROF.ÎNV.PRIMAR MÎNZICU SIMONA VALENTINA LICEUL TEORETIC,,ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC, PRAHOVA

Motto: „Cea mai bună cale de a prevedea vitorul este de a-l inventa.”(Alvin Toffler) Învăţământul are acest rol de a inventa viitorul, de a forma oamenii care să poată trăi în acord cu provocările timpului. Educaţia va trebui făcută în acord cu ceea ce cere societatea, nu după criterii artificiale. Trebuie să ne adaptăm munca pentru a preda cu dragoste și a împărtăși dragoste! Alături de elevi să simțim că suntem vii și că facem parte din lumea lor.

Formarea tinerei generații în drumul ei spre maturizare este condiționată de o multitudine de factori educaționali, însă elementul coagulant a fost, este și va fi dascălul, o forță diriguitoare ce deține virtutea de a prefigura viitorul. Se spune că „ un dascăl bun echivalează cu un noroc în viață ‖. Adevărata vocație, însă, dincolo de studii și calificări, se dobân-dește pe parcurs, în preaj-ma elevilor noștri capabili de a acumula cunoștințe, de a-și dezvolta intelectul, în fața tinerilor însetați de cunoaștere și dornici de a schimba lumea în care trăiesc. Se poate spune că cel care asigură succesul în viaţă al elevului din ciclul primar este dascălul. El învaţă copilul să scrie, să citească, să se exprime, să calculeze, îl ajută să cunoască frumusețile mediul înconjurător, să parcurgă istoria poporului român, să observe şi să admire miraculosul, frumosul din natură și artă. „Să ţii în palmă sufletul unui copil este, cu siguranţă, un privilegiu; să fii important în viaţa unui copil este, în opinia mea, un dar divin‖ (J.J. Rouseau). Profesez de mai bine de 22 de ani și mă bucur că am oportunitatea de a fi alături de copii şi de a-i conduce cu pricepere, înţelepciune şi dragoste necondiţionată pe drumul cunoaşterii, al descoperirilor, că sunt părtaşă la bucuriile şi împlinirile lor, că sunt prezentă când are nevoie de alinare. Şi nu este o zi să nu primesc răsplată, căci privind în ochii copiilor găsesc iubire, încredere, respect şi speranţă. Dorinţa noastră, a cadrelor didactice este ca elevii noştri să înveţe multe de la noi, să-şi formeze priceperi şi deprinderi, să ne copieze într-o oarecare măsură. Dar oare noi, cadrele didactice suntem întotdeauna modele pentru ei?

Pe elevi îi consider copiii mei, le ofer dragoste, respect, îi alint, le împărtăşesc din ştiinţa mea, înţelepciunea ce-am acumulat-o pe parcurs, bazându-mă pe modul în care mi-am asigurat pregătirea, sprijinindu-mă pe temeinică documentare, pe creativitate şi varietate ajutându-mă de metode şi procedee prin care să le stârnesc interesul şi dorinţa de implicare.

Desigur că întregul demers didactic se derulează şi cu stabilirea unor norme, reguli, pe cât posibil şi copilul să fie părtaş la stabilirea acestora. Bunele abilităţi de comunicare mă ajută să stabilesc relaţii excelente atât cu copiii, cât şi cu părinţii şi colegele din unitate.

Albert Einstein spunea: „Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi bucuria cunoaşterii.‖ Profesia de dascăl este dublată de o mare responsabilitate. Dascălii sunt în mod voluntar modele de viaţă, de profesionalism, de echilibru, de toleranţă, responsabilitate, de respectare a drepturilor omului în general şi ale copilului în mod special.

Dascălul de ieri sau de azi ştie că dacă îţi zâmbesc ochii când vorbeşti cu copilul, lui îi va zâmbi inima şi se va deschide în faţa ta. Dacă îi răspunzi copilului cu afecţiune şi el va reacționa la fel atât față de tine , cât și de ceilalți.

După părerea mea, a fi un dascăl bun mai înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva copil, să închizi uneori ochii la micile greşeli, să te bucuri de succesele elevilor, să trăieşti clipa dezamăgirii – fără a le tăia din aripi. Să fii mereu tânăr, asemenea lor! Îmi dă o stare de bine faptul că împărtăşesc cu colegii de breaslă strădaniile mele, că am posibilitatea să devin partener în cadrul proiectelor de actualitate urmărind realizarea competențelor specifice secolului XXI, pregătind astfel elevii să facă față situațiilor de viață.

Cui îi place profesia de dascăl munceşte cu dăruire, se adaptează noului, se bucură de succesele muncii sale şi se întristează de insuccese și face tot posibilul ca totul să fie la superlativ.Dragostea faţă de profesie se manifestă prin preocuparea de a se perfecţiona necontenit, de a găsi căi noi de educare a elevilor. „Fiecare copil pe care îl educăm este un om pe care îl câștigăm.”

Vinni

Într-o dimineață, bunica descoperi că Fluturaș, motănelul ei, are un musafir. Erau doi pisoi în magazie.

Le duse o farfurioară cu resturi de pui și o căniță cu lapte. Musafirul era flămând și, privind din când în când spre bunica, a început să mănânce.

Văzând că este acceptat, pisoiul nu a mai plecat din curtea bunicii, dar nu stătea să-l mângâie.

Bunica îi dăduse numele Vinni.

Cu timpul, bunica a reușit să-l prindă pe Vinni și să-l mângâie. Motănelului îi plăcea cum era îngrijit și se rotunjise, lenevea la soare și venea când era chemat. Într-o zi, un nepot a rugat-o pe bunica să i-l dea pe Vinni. Bunica a prins motănelul și l-a băgat într-un sac, să nu vadă pe unde îl duce. Dar, când nepotul a pus mâna pe sac, Vinni s-a încordat, a rupt sacul de rafie și a fugit spre magazie.

Altă dată, a venit la bunica o nepoată și a vrut să ia pisica bunicii, împreună cu puii ei de o lună.

Locuia la țară și acolo pisoii ar fi avut condiții bune de trai și loc de joacă. Cu acest prilej, s-a gândit că îl poate lua și pe Vinni. Într-o cutie de carton, puseseră pisica și puii ei, iar în altă cutie îl așezaseră pe Vinni. Toți stăteau cuminți. Pentru siguranță, legaseră cutiile cu sfoară. Nepoata a luat cutia cu pisica și a plecat spre mașină.

Soțul ei s-a aplecat să ia cutia cu Vinni. N-a apucat să pună mâna pe cutie. Vinni, care stătuse liniștit, se forță, se împinse în locul în care era tăiată o ferestruică pentru aer și rupse cutia.

Văzând că motanul nu vrea să plece de la bunica, toți au râs.

- Gata! De acum nu-l mai dau nimănui pe Vinni! Aici să rămână. A venit singur parcă simțind că va fi iubit și îngrijit. Va fi norocul nostru, cum se spune când vine o pisică străină la cineva!

Maria Tirenescu

Valeria Tamas, Timisoara

ŞCOALA: Scoala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri,,Bucuresti CLASA: a IV-a INVĂŢĂTOR: Birtan Cornelia

UN MEDIU SĂNĂTOS-UN CORP SĂNĂTOS! Prof.înv.preșc. Morar Ioana Cipriana Grădinița cu Program Prelungit nr. 3 Sebeș, Alba Nu de puține ori auzim sintagma ,,Minte sănătoasă în corp sănătos‖! Dar întrebarea este: Cum ne păstrăm corpul sănătos?

Trăim într-o lume în plină transformare, puțini sunt cei care țin cont de faptul că natura și corpurile cu viață sunt într-o strânsă legătură. Orice acțiune asupra naturii, care duce la modificarea ei, va avea repercursiuni asupra corpurilor cu viață și, implicit, asupra corpului omenesc. Natura este suportul vieții.

Depinde de noi să aducem îmbunătățiri vieții noastre sau, din contră... Este necesar să conștientizăm că ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialiști, ci a noastră, a tuturor. Atunci când transformăm mediul ne transformăm pe noi înșine. Ne dorim să bem apă curată, să mâncăm alimente naturale, să respirăm un aer curat! Ne dorim să ne plimbăm prin codri cu copaci înalți, pe câmpii pline de flori, să pescuim în ape limpezi, să navigăm printre delfini, să vedem animale în mediul lor natural! Dar, cu toate acestea, practicăm o agricultură intensivă, cu tot felul de îngrășăminte chimice, tăiem pădurile fără să plantăm nimic în locul lor, îmbolnăvim aerul cu emanații poluante, ucidem animale din dorința de a avea trofee, fără să ne gândim că încetul cu încetul vor dispărea... Iar, dacă ne gândim la gunoaiele aruncate în râuri, la toate deversările pe care le facem în mări și oceane, curând va dispărea și viața acvatică...

Fiecare dintre noi spunem că nu este vina noastră... când, de fapt, este vina tuturor! Și asta pentru că trăim într-o ignoranță desăvârșită față de educație, față de protejarea naturii. Fiecare dintre noi trebuie să-și aducă contribuție personală împotriva poluării. Și acest lucru începe cu autoeducația.

Este adevărat că nu putem schimba mare lucru într-o zi! Dar, încetul cu încetul, dând dovadă de grijă și compasiune, putem schimba câte puțin, puțin dar bine! Schimbare care va fi nu doar pentru oamenii de azi, ci pentru copiii de mâine. În calitate de părinți, de oameni care educă, de simpli cetățeni, trebuie să începem să ne autoeducăm, apoi să educăm. Să educăm copiii de azi, care vor fi adulții de mâine. Trebuie să-i ajutăm să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori. Trebuie să-i ajutăm să realizeze că gospodărirea eficientă a resurselor pământului și asumarea răspunderii în vederea menținerii calității mediului va face din mediul nostru un mediu sănătos, un mediu în care păsărelele ciripesc vesele, în care florile își înalță capetele spre soare, iar strigătele și râsetele copiilor se înalță vesele în văzduh. Împreună cu grupele de copiii pe care le-am condus de-a lungul anilor am desfășurat activități de ecologizare și de refacere a mediului înconjurător. Consider că deprinderea de a păstra mediul curat, de ați aduce aportul la păstrarea unui ambient natural, așa cum este el, trebuie să se formeze încă de la cele mai fragede vârste. Plimbările în parc, drumețiile pe dealurile din apropierea grădiniței i-a făcut pe copii să vadă frumusețea naturii, dar și efectele pe care oamenii le pot produce asupra ei. Astfel au luat naștere întrebările: De ce aruncă oamenii hârtiile pe jos?, De ce au tăiat oamenii copacii din pădure?, De ce este apa așa de murdară?.

Pentru a-i face pe copii să conștientizeze pericolele pe care le are acțiunile omului asupra naturii, am desfășurat o activitate comună, părinți și copii. Împreună au realizat machete pe echipe: Stop poluării!, Un mediu curat-O viață sănătoasă!, Jucării ecologice, Piramida alimentelor, Locuințe ecologice, O planetă sănătoasă!. Majoritatea materialelor folosite au fost adunate din natură în ziua precedentă de către participanți. La final s-a organizat o expoziție, fiecare echipă prezentându-și proiectul și scoțând în evidență mesajul transmis prin proiect. Scopul acestor activități a fost acela de a le arăta copiilor cât de important este să nu poluăm, să păstrăm natura curată pentru a mânca cât mai sănătos, pentru a avea, astfel, o viață sănătoasă. Pentru asta trebuie să păstrăm mediul înconjurător cât mai natural, să nu intervenim asupra lui brutal.

După conștientizarea necesității păstrării mediului curat, am trecut la următoarele activități. Sprijiniți de părinți, de bunici, dar și de reprezentanți ai unui ONG din localitate și a Direcției Silvice, copiii s-au implicat responsabil în activități de plantare de puieți și de ecologizare a naturii. Fiecare dintre participanți și-a adus contribuția activă, după puteri: părinții au săpat gropile, iar copiii au plantat puieții și i-au udat.

Curățarea spațiilor verzi și a marginilor apelor curgătoare este o altă activitate pe care o desfășor cu copiii. Numai așa copiilor le va rămâne întipărit în minte faptul că, o hârtie cât de mică, va avea efecte negative asupra mediului încojurător. Deprinderea de a nu murdări se va transforma în obișnuință, iar apoi într-un mod de viață. Într-o natură curată, nepoluată, copilul se va simți liber, descătușat, nerăbdător să învețe prin experiență. Doar așa va putea vedea lumina jucându-se printre frunzele copacilor în timp ce mângâie cireșele roșii, doar așa va vedea verdele crud al ierbii și al pădurii, măreția unui cal, delicatețea unui pui de căprioară, cărările întortocheate ale pădurii. Doar așa va simți blana catifelată a unui cățel, asprimea unui con de brad sau răceala revigorantă a zăpezii. Doar așa copiii copiilor noștri vor auzi susurul cristalin al apei, cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor sau lătratul câinilor, doar așa va putea mirosi iarba verde și crudă, pământul moale și umed, merele coapte și aromate. Doar așa vor vedea sămânța transformată în plantă, planta crescând apoi sub privirile lor. Doar așa copilul își va asuma riscuri și responsabilități, va găsi singur soluții și strategii de păstrare a armoniei naturii. ,,Minte sănătoasă în corp sănătos‖! Dar... cum păstrăm corpul sănătos? Prin păstrarea unui mediu curat, prin păstrarea unui aer curat. Un mediu în care copiii să alerge, să se joace, un mediu în care copiii să fie activi, sănătoși, plini de inițiativă în ceea ce pot face și crea.

Să asigurăm, așadar, generațiilor viitoare, bucuria de a asculta susurul izvorului, de a vedea peștii sărind în râuri, de a respira aerul proaspăt și curat, de a se plimba prin păduri falnice, de a admira măreția copacilor, de a mângâia blana moale a animalelor, de a asculta ciripitul vesel al păsărelelor, de a vedea multitudinea de culori a fiecărui anotimp!

Povești pe pietre Aurora Maria Hăjmășan-Gradinița cu pp Dumbrava Minunată Alba Iulia Grupa mică-Cățelușilor Încă din primele zile de grădiniță, le-am citit copiilor povești. Acel moment de lectură , a existat din prima zi în care copiii au pășit în grădiniță, cărțile fiind un aliat de nădejde în acomodarea copiilor la grupa mică.

Dintre toate poveștile citite, cel mai mult l-au îndragit pe Pete Motanul , care a devenit prietenul lor .

Pentru că erau încântați să îl vadă peste tot, m-am gândit să le ilustrez povestea Pete Motanul și teneșii lui albi , pe pietre.

Astfel , copiii se puteau juca cu scenele din poveste, puteau povesti singuri, aveau posibilitatea să ordoneze cronologic scenele din poveste și să redea scurte pasaje .

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: ―Pete Motanul si teneșii lui albi‖-Poveste pe pietre OBIECTIVE: -să redea firul poveștii cu ajutorul pietrelor pictate; -să colaboreze unii cu alții pentru a asocia pasajul din poveste cu piatra corespunzătoare ; -să folosească intonația corespunzătoare poveștii ; -să pronunțe corect cuvintele; -să asocieze atât imaginea din carte cât și pietrele pictate cu audiția poveștii în limba engleză; MATERIALE DIDACTICE UTILIZATE: cartea Pete Motanul și teneșii lui albi, pietre pictate cu scene din poveste, boxa audio pentru redarea poveștii audio în limba engleză.

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII: Este o activitate didactică de consolidare a poveștii și de exersare a limbajului.

Povestea lui Pete Motanul și teneșii lui albi este foarte îndrăgită de copiii din grupa mică și poate fi folosită în nenumărate scenarii de învățare.

Copiiii au făcut cunoștință cu ea încă din perioada de adaptare a lor în grădiniță, astfel încât ne-a permis să utilizăm și alte forme ale acesteia. În cadrul activităților liber-alese, la sectorul Bibliotecă, le-am pregătit copiilor pietre pictate cu mici scene din poveste, cartea Pete Motanul și teneșii lui albi, precum și o boxă audio, pentru varianta amuzantă și muzicală a poveștii lui Pete in limba engleză.

Copiii au fost foarte încântați să iși găsească prietenul Pete desenat pe pietre, astfel încât curiozitatea le-a fost stârnită în mod deosebit. În grupuri mici (2-4 copii) au explorat mai întâi pietrele , dându-și seama că este vorba de povestea pe care ei o cunosc deja. Apoi au început să povestească, ajutați de imaginile din carte și asociind fiecare desen de pe piatră cu momentul povestit.

A fost un bun prilej de a lucra în echipă, încă de la grupa mică, de a exersa limbajul și de a reda firul unei povești cu ajutorul materialelor.

La final au asociat atât imaginile din carte cât și pietrele cu povestea audio în limba engleză, însoțită de un cântec amuzant. https://www.youtube.com/watch?v=UwUlh3i4qto ELEMENTE DE NOUTATE: -o metodă nouă de consolidare a cunoștințelor și de exersare a unor abilități; -modul de ilustrare a poveștii (pe pietre); -situația de învățare propice colaborării între copii; -materialele folosite; OBSERVAREA, ȊNREGISTRAREA ŞI UTILIZAREA INFORMAŢIILOR: Avantajele folosirii poveștii pe pietre: le dezvoltă copiilor interesul pentru poveste; învățarea este efectiv o joacă plăcută; copilul participă activ : caută singur informația, dacă greșeste de corectează; se formează și se dezvoltă limbajul expresiv; copiii dobândesc capacitatea de a colabora unii cu alții ; prezentarea conținuturilor într-un mod atractiv; este o activitate plăcută copiilor, crează stări emoționale favorabile, bucurie, curiozitate, interes, stare de bine; Riscuri: fiind grupa mică, ar putea exista riscul accidentării cu pietrele, de aceea centru trebuie observat în permanență.

Bibliografie : 1. Eric Litwin, James Dean-Pete Motanul si tenesii lui albi, Editura Nemi 2. Curriculum pentru educație timpurie , 2019 3. Ileana Gurlui, Livia Andreescu- Activitatile integrate in gradinita.

Ghid metodic , Editura Carminis, 2014

Educatoare în vremea pandemiei

Inspector școlar pentru educație timpurie, Prof. Georgeta Bordeu ISJ Alba Momentele pe care le-am trăim cu toții ne-au făcut să conștientizăm cât de important este să fim uniți, să ne sprijinim și să găsim soluții concrete la nevoile pe care le au preșcolarii și părinții noștri. În această perioadă a fost important să venim în sprijinul celor care aveau nevoie de orice resursă educațională astfel încât copiii să poată desfășura acasă activități care să-i ajute să înregistreze achiziții specifice domeniilor de dezvoltare. De asemenea, prin activitățile noastre era necesar să-i ajutăm pe părinți să interacționeze și să-și sprijine copiii în activitatea de învățare.

Tot ceea ce înseamnă proces educațional de predare-învățare a redevenit în atenția noastră sub titulatura de PROCES EDUCAȚIONAL LA DISTANȚĂ. Comunitatea educatoarelor din județul nostru a demonstrat interes, chiar reale competențe digitale, pentru activitate ‖la distanță‖, utilizând diverse strategii de comunicare, adaptate specificului comunității unde ne-am desfășurat activitatea.

Inițiativelor macro li s-au adăugat multiple expresii ale creativității didactice individuale, ce țin de priceperea educatoarelor de a adapta procesul didactic la orice condiție particulară (în cazul nostru, la condițiile impuse de Covid-19), cu scopul de a duce învățarea, eficient, mai departe. Decantarea minilecțiilor de creativitate și responsabilitate, împărtășite de cadrele didactice pe diferite canale, au conturat câteva sugestii de acțiune utilizate în spiritul continuității pedagogice menționate anterior. În primul rând, practicile de predare eficientă, valabile în interacțiunile față în față, au fost păstrate și în online, adaptate realității fiecărei grădinițe. Un profesor este un profesor bun indiferent de modalitățile prin care își transmite ideile. Transferul de creativitate de la activitatea din clasa reală la cea mediată tehnologic a fost vizibil în cazul colegelor educatoare, dascăli responsabili, cărora le pasă.

Comunitatea educatoarelor a trebuit să-și gândească strategia pentru intervențiile educaționale proiectate având mereu în vedere specificul educației timpurii, precum și particularitățile de vârstă ale copiilor.

Continuarea procesului de învățare s-a realizat variat, cu multe forme de asigurare a calității în predare și în promovarea interacțiunilor didactice, mai ales în contextele în care accesul la tehnologie era dificil, dacă nu chiar imposibil. Tocmai de aceea, e important de precizat că grădinița de acasă nu a înseamat doar platforme digitale, fascinante prin performanțele lor tehnice; la fel de importante au fost și activitățile de învățare gestionate telefonic sau cele care ajung tipărite în zonele fără acces la Internet.

Am înțeles că simpla prezență online nu însemna neapărat eficiență; oricât de sofisticate ar fi soluțiile digitale, ele trebuiau să fie însoțite de opțiuni didactice convingătoare, abilități de comunicare, conținuturi selectate și structurate corect. Tehnologia nu e un profesor în locul profesorului, ea e utilă atunci când e integrată într-un demers didactic bine organizat, planificat cu atenție, condus cu măiestrie, cu improvizații controlate, cu obiective intenționat stabilite și comunicare adecvată.

Atenția colegelor noastre s-a îndreptat și spre părinți, aceștia au fost consiliați să facă față stresului și să găsească strategii utile pentru a oferi copiilor sentimentul de confort și siguranță, cu scopul de a-i ajuta să -și exprime sentimentele, să-și îmbunătățească relațiile cu cei apropiați. Împreună am putem identifica soluții pentru a-i ajuta pe copii să-și petreacă timpul într-un mod cât mai plăcut, continuând să învețe lucruri interesante despre tot ce-i înconjoară.

Tocmai soluțiile integrate au asigurat succesul demersului nostru, au determinat feedbackul pozitiv pe care l-am primit din partea părinților și, mai ales, din partea copiilor. Numeroasele scrisori, desene, fotografii primite stau mărturie pentru relația specială pe care am reușit să o consolidăm în tot acest timp.

Felicitări, dragi colege!

ŞCOALA VINEREA 100 de ani de fucţionare ca şcoală de stat Prof. Teban Laura Diana Director adjunct, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir, jud. Alba Pagini de istorie Începuturi Înaiante de a fi avut un local propriu, şcoala funcţiona prin casele preoţilor și ale unor ţărani mai instruiţi care erau în acelaşi timp şi învăţători, dar fără studii speciale.

Cheltuielile legate de plata dascălilor erau acoperite Comitetul Parohial al Bisericii din Vinerea, aşa cum reiese din două documente vechi: Preoţii şi ţăranii care serveau drept dascăli nu aveau pregătirea necesară, deoarece la începutul anilor 1800 nu existau, în Transilvania, şcoli care să pregătească învăţători în limba română. Din acest motiv dascălii îi învăţau pe copii doar scrisul-cititul, socotitul şi religia.

Astfel de dascăli au fost preoţii Daniil Păcurariu, Ioan Herlia -fratele lui Nicolae ca ―Moş Herlea‖ şi Cristian Barb, zis ―Domnişorul‖.

Herlea -Senior cunoscut

Despre Moş Herlea cunoaştem că a fost adevărat patriot , iubitor de neam şi îndârjit luptător pentru ridicarea edificiului şcolii.

Construcţia edificiului şcolii 1882-1884 Revista „Amicu Şcoalei‖ nr.48 din 2 decembrie 1861, Sibiu, arată faptul că sătenii din Vinerea erau dezbinaţi în ceea ce privea ridicarea edificiului şcolii, proiectată a se construi cu un cat. Această situaţie s-a creat deoarece judele regal Gibeliu, fiind sas, nu era interesat să preseze pe „birăul‖ - primarul comunei - Joan Mihu Senior să convingă satul că era necesară construcţia şcolii. În urma reoganizării administrativ-teritoriale a Ardealului, scaunul săsesc al Oraştiei primeşte jude regal de etnie română, anume pe Grigorie de Domşia din Geoagiu, care îi forţează mâna birăului Joan Mihu să pornească construcţia şcolii.

Grigorie de Domşia, la prima prezentare a judelui comunal din Vinerea, Joan Mihu, îi puse întrebarea: -Cum stă cauza școalei? Mihu răspunse : -Zidirea ei nu se poate începe, pentru că oamenii vreau biserică. La observaţiunea judelui regal: Te-am întrebat de cauza şcoalei, nu-mi răspunde de biserică.”Zise Mihu: Oamenii se împotrivesc cu fapta zidirei şcolare.-De ce-i laşi ? - N-ascultă de mine.-Slab bireu eşti dacă nu poţi porunci în sat ca să se împlinească concluzul comunei întărit şi de Minister. Te voi lepăda şi voi pune pe altul jude comunal.

Cum auzi Mihu (care herezise bireiea de la tată-seu, şi acesta de la moşi-seu, şi aşa încolo ) neîndrăznind până acum cineva a-l ameninţa într-un mod aşa de scurt , la cuvintele acestea amuţi, schimbând feţe‖. Spune articolul mai departe : “Şi vezi minune! Că şi Mihu s-a întors, s-a îndreptat, şi chiar în faptă e un apărător înfocat al cauzei naţionale, şcolare şi literare...‖ Dacă judele regal Gibeliu şi-ar fi îndeplinit datoria, ―apoi de bună seamă şi-ar fi îndeplini-o şi judele comunal şi edificiul s-ar fi gătat înainte de asta încă cu doi ani.‖ Astfel, în 1864 s-a încheiat zidirea şcoalei cu 3 săli de clasă, cancelarie, locuinţa directorului. Şcoala Confesională greco-ortodoxă din Vinerea 1862-1919 În această perioadă şcoala era susţinută de Biserică, comitetul parohial funcționând ca şi comitet şcolar. Localul şcolii era proprietatea Bisericii, iar salariile dascălilor erau plătite din lada bisericii . Există un Protocol din 12 iulie 1891 în care se solicită un post nou de învățător. În acest act se face menţiunea că suma de 300 florinţi -salariul învăţătorului- va fi asigurată astfel:100 florinţi din veniturile anuale ale bisericii, iar 200 florinţi de la comuna politică. Situaţiile de sfârşit de an şcolar erau raportate de preotul paroh către protopopiatul Orăştie, care era un fel de inspectorat şcolar.Cărţile de şcoală erau achiziţionate de la Libraria Mitropolitană din Sibiu.

În 1919 Şcoala confesională greco-ortdoxă din Vinerea devine Şcoală Primară de Stat avându-l director pe Porfirie Nicoară. De acum şcoala va fi susţinută din fondurile Primăriei Comunei Vinerea şi va fi condusă de un Comitet şcolar în care învăţătorii erau reprezentaţi de director, acesta având funcţia de secretar al comitetului. În 1930 şcoala primeşte localul Făgădăului unde se amenajează încă două săli de clasă şi atelierul de tâmplărie. În trecut, curtea şcolii avea dimensiunile destul de reduse, un proces verbal de inspecţie a şcolii din 4 octombrie 1949 constata acest lucru. Inspectorul face recomandarea să se mute gardul cimitirului înspre Biserică, astfel încât spaţiul destinat curţii şcolii să se mărească. Recomadarea se pune în aplicare şi astfel curtea şcolii se extinde cu câţiva metri în cimitirul ortodox.

1923-1930 Şcoala este condusă de directorul Ioan Macarie Şcoala este condusă de directorul Ioan Macarie A fost un director priceput care s-a preocupat de bunul mers al şcolii în primii ani de funcţionare ca şcoală de stat. A gestionat cu cu multă iscusinţă transferul autorităţii asupra şcolii, de la Biserică spre Comitetul şcolar. În 1928 şcoala primeşte 7 iugăre de pămant din moşia lui Mihu.

1930-1939 Şcoala este condusă de Gheorghe Molodeţ-originar din Cioara.

Acest director, împreună cu întreg corpul de învăţători, reuşeşte să realizeze lucruri cu totul speciale în şcoală .

-Transformă localul Făgădăului în local de şcoală. Înfiinţează: -stolul de străjeri Moş Herlea, fiind totodată comandantul subcentrului de pregătire pre-militară ŞibotVinerea; în 22 decembrie 1935 are loc Înălţarea Primului Pavilion Naţional al Stolului de Străjeri; - Grădiniţa de copii mici 1933-1934; Între anii 1932-1938

Şcoala Vinerea se numea

ANDREIU ŞAGUNA.

1940-1948 Şcoala primară este condusă de Teodor Utan - învăţător originar din Vad, judeţul Maramureş. Se refugiază la Vinerea în 1940, atunci când nordul Ardealului cade sub ocupaţia maghiară. Din documentele şcolare existente în arhiva şcolii din perioada sa reiese clar faptul că a fost dedicat şcolii . Continuă activitatea Cooperativei şcolare, a bibliotecii, a farmaciei şcolare. Înfiinţează cantina şcolară. Înfiinţează, în anul şcolar 1945-1946, Gimnaziul Unic cu şapte clase din Vinerea, aşa încât copiii din localitate să nu mai fie nevoiţi să plece la Oraştie, Deva sau Alba-Iulia pentru a continua studiile după încheierea şcolii primare.

Iată un fragment scurt din discursul directorului Teodor Utan la deschiderea Gimnaziului “E gândul întrupat al lui Şaguna şi Mureşan : deşteptarea şi luminarea poporului roman. Prin marele Şaguna s-a deschis o fereastră spre a intra lumina la noi în sat, iar azi ,prin Ministrul şcoalelor Voitec, s-a deschis o nouă poartă.” În primii ani de funcţionare a Gimnaziului acesta este arondat Liceului ― Aurel Vlaicu‖ din Orăştie. Împreuna cu Comitetul şcolar şi autorităţile locale obţine ordinul de rechiziţie a conacului Mihu pe seama Gimnaziului nou înfiinţat.

Din documentele existente în arhiva şcolii reiese faptul că Partidul Comunist şi o trupa de militari dizlocaţi în Vinerea, datorită exploziei depozitului de armament, nu vor să parăsească clădirea.

Executarea ordinului de rechiziţie este amanat, timpul trece, au loc alegerile din 194, Partidul Comunist se instalează la conducerea ţării şi, bineînţeles, nu mai părăseşte conacul Mihu . În anii 1970-1972, datorită creşterii numărului de copii din localitate, se construieşte pe str. Merilor localul destinat învăţămantului primar cunoscut până azi sub denumirea de „Şcoala nouă‖.

2002 - Şcoala Vinerea primeşte numele „IOAN MIHU”.

2012 - devine structură a Şcolii Gimnaziale Nr. 3 Cugir În loc de concluzii Şcoala Vinerea are un parcurs lung şi bogat, adeseori anevoios, însă dascălii şi elevii care i-au trecut pragul au facut-o să fie întotdeauna PUTERNICĂ.

Ne mândrim cu realizările Școlii Vinerea și ne dorim să adăugăm încă multe pagini frumoase în povestea începută acum mai bine de 150 de ani de niște oameni deosebiți, dascăli și elevi, deopotrivă.

Prof. Claudia Groza Lazăr, București

Proiect etwinning ,,Travelling with fairytales” Fondator, prof. Nicoletta Huştiuc, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir, jud. Alba

În fiecare lună s-a respectat calendarul proiectului, apoi am publicxat fiecare pe twin space ul proeictului fotografii de la activităţi şi pe pagina de facebook a proiectului.

Comunicarea cu partenerii pe grupul de facebook al proiectului

Proiect etwinning ,,Homer Odysee for young children” Fondator, prof. Nicoletta Huştiuc, Şcoala Gimnazială În cadrul acestui minunat proiect cu Grecia, am încercat să aducem Odzseea la înţelegerea copiilor, înţelegând noţiuni din Grecia, schimbând idei şi materiale atât prin poşta electronică cât şi prin poşta scrisorilor străvechi, chiar dacă la aşa distanţă. Continuăm colaborarea! Copii au fost foarte încântaţi să afle despre Calul Troian şi alte interesante aspecte ale acestei teme.

Proiect etwinning ,,Sănătate înainte de toate/Health is beter than everything /Salud en primer lugar” Fondator, prof. Nicoletta Huştiuc, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir, jud. Alba Proiectul este în al doilea an de sfăşurare deoarece nu am epuizat tema şi partenerii sunt foarte entuziasmaţi să lucreze, fiecare participând minunat, cu deosebit interes. Colaborarea este şi pe grupul de facebook al proiectului, de unde vă prezint câteva aspecte.

Idei de vacanţă Încercaţi să realizaţi aceste jocuri plasticate, folosind dopuri de la sticle pe care copiii să le aşeze în funcţie de culoare! Spor!

Preșcolarii de la Grădinița Lizuca au dat start la Climate Cycling Educatoare Balan Doinița Grădinița cu Program Normal ‖Lizuca‖ Fălticeni Climate Cycling este un eveniment de ciclism cu implicare internațională. Ciclismul climatic este organizat de Asociația Clima Cercului, cu sediul în Finlanda și are loc pentru prima dată la Helsinki, pe 11 septembrie 2019.

Climate Cycling este, de asemenea, o strângere de fonduri. După eveniment, lumea s-ar putea schimba, deoarece vor fi donate câștiguri pentru măsuri concrete de combatere a schimbărilor climatice.

Bicicleta poate avea un rol uriaș în acest proces, încurajarea deplasării pe bicicletă aduce un plus întregii comunități și omeniri , iată și motivul pentru convertirea unui număr cât mai mare de oameni către folosirea bicicletei.

Grupa mijlocie ‖Isteții de la Grădinița cu Program Normal ‖Lizuca‖ Fălticeni s-a alăturat acestui eveniment din dorința se-a trage un semnal de alarmă asupra schimbărilor climatice, răspunzând invitației primite de la ENO Climate Cycling Day. Participarea la ciclismul climatic a fost o modalitate perfectă pentru a susține și a ne implica în lupta împotriva schimbărilor climatice. Am parcurs un mic traseu pe strada grădiniței fiind susținuți de părinți și reprezentanți ai municipialității. Suntem convinși că bicicleta poate juca un rol fundamental în lupta contra schimbărilor climatice. Este necesar să avem o abordare mai corectă asupra acestui subiect deoarece suntem conștienți că trebuie să schimbăm ceva și în viețile noastre.

Oportunităţi pentru toţi: Bucurii etwinning, competiţii, proiecte Webinarii online , ateliere etwinning Seminarii online etwinnign, Learning events-evenimente de învăţare

Valeria Tamaş, Timişoara

ETWINNING ACTIVITY ACTIVITY--ETWINNING PROJECT RESULTS

Liceul Tehnologic ,,Stănescu Valerian,, Tîrnava Profesor învățământ preșcolar Costea Agnes Diferenţa dintre basm şi poveste Toată lumea știe despre basme. De la o vârstă fragedă, un basm cu imaginația, magia și vrăjitoria se află în sufletul unui copil și trăiește mereu în el. De obicei, această poveste interesantă se termină bine.

Povestea este o prezentare logică a unui lanț de evenimente realiste. Aici nu veți găsi ninsori în floare în timpul iernii, și nici o fetiță nu va trăi într-o gaură de șobolani.

Deci fiecare basm este, înainte de toate, o invenție. Dar oricare dintre ele rămâne un excelent instrument educațional și cognitiv. Există întotdeauna adevărul în el pentru a insufla într-o mică persoană temeliile corecte, pentru ai da principalele concepte de viață despre bine și rău, despre adevăr și minciuni, despre sărăcie și bogăție, despre dragoste și ura. Fiecare basm conține lecția, discret, fără nici o notație. Ele sunt foarte asemănătoare, un basm cu o poveste. Ambele au un complot, care este clar marcat, evenimentele descrise sub forma de narațiune, personajul principal și nu numai. Și totuși ei se disting unul de celălalt, în primul rând prin forma lor și, desigur, prin conținutul lor. Acestea sunt cei care determină afilierea genului la orice eseu din literatură.

Basmul se bazează pe ficțiune, care nu pretinde autenticitatea. Chiar cuvântul din surse a apărut în jurul secolului al XVI-lea. Acesta a fost format din "show" și a fost aplicat în sensul: listă, listă, descriere exactă.

Ea presupunea că ar învăța despre el: ce este și de ce este necesar. Numai până în secolul al XVIII-lea, basmul a dobândit sensul actual și la numit "fabulă", iar mai târziu "înșelătorie". Conținutul său este o poveste interesantă, plină de minunatele aventuri ale eroului, strâns legate unele de altele, permițându-i să câștige faima și averea, după ce au trecut prin toate încercările.

Nimeni nu este surprins de faptul că poveștile de basme pot fi repetate, că eroii lor sunt asemenea simboluri care devin personificarea bine sau rău. Chiar și "parcelele vagabonzi" apar în culturi diferite și se explică prin trăsături asemănătoare ale conștiinței care se manifestă în toate grupurile etnice. Acest tip de creativitate se numără printre cele mai vechi. Dar chiar și poveștile actuale păstrează legile fundamentale ale creației lor: încercările depășite de personajul principal, forțele supranaturale care îl ajută, întoarcerea concluziilor pierdute, în cele din urmă, fericite. Sunt necesare astfel încât copilul din familie să învețe anumite reguli de viață, nevoia de a-și proteja locul de reședință, să trateze alte comunități cu demnitate.

Povestirile sunt trecute de la o generație la alta, cultivând respectul pentru rădăcinile lor.

Povestea este lucrarea autorului, în care evenimentele apar într-un cadru spațial și temporal îngust.

Această lucrare nu este foarte mare, cu un număr mic de actori și adesea cu o singură poveste, provenind din genurile folclorice, până când a devenit izolată ca gen în literatura scrisă. Descrie evenimentele, relațiile dintre oameni. Evenimentul specific care a avut loc în viața eroului este pus în baza complotului, iar în dezvoltarea dezvăluie caracterul persoanei, determină motivele acțiunilor pe care le-a comis. Episoadele descrise de autor sunt subordonate scopului povestirii până la punctul culminant, cel mai important loc în narațiune. Tot ceea ce sa întâmplat în realitate sau inventat de autor pare să fie real în poveste, care sa întâmplat la un anumit moment în locul exact indicat. Particularitățile compoziției sale permit încorporarea dialogurilor, monologurilor, digreselor lirice în narațiune, făcând astfel imaginea eroului viu și aproape autentică.

Cum diferă acestea unul față de celălalt? Diferenţa dintre basm şi poveste: -În orice basm, nici un episod nu este noua aventură a eroului. Povestea este construită pe un singur scurt eveniment care devine fatal pentru erou.

-Tot ce se întâmplă într-un basm este ficțiunea și alegoria. Povestea implică faptul că toate evenimentele sunt reale.

-Într-un basm, spațiul și timpul sunt nesfârșite. Dar ele sunt clar definite în poveste.

-Nu este nimic neobișnuit în faptul că parcelele de basme pot fi repetate, dar când sunt prezentate, se păstrează conversațiile de vorbire, atât de des folosite în lucrările de artă populară. Povestea este un stil de autor diferit, un complot neconvențional și o tehnică narativă.

-Povestea nu conține ideile autorului, doar moralitatea sau ideea generală. În poveste există abateri, evaluări ale acțiunilor personajelor, folosind detalii contrastante. Astfel, autorul își exprimă propria poziție.

-În basm există întotdeauna personajul principal, dar există asistenții și oponenții săi și acționează în condiții în care binele se opune răului și imaginea lui este colectivă. În poveste, aproape niciodată nu întâlnim un număr mare de actori. Oamenii obișnuiți, care dezvăluie eseul, au avantaje și dezavantaje.

De multe ori în poveste există descrieri ale suferinței umane și ale greșelilor, sentimentelor și experiențelor, iar personajele au însuși personaje foarte ambigue și ambigue. Acesta este modul în care autorul își poate exprima viziunea atât a eroului, cât și a situației. În același timp, cititorul cu o astfel de evaluare a autorului poate să nu fie de acord și să își formeze propriul punct de vedere. În unele manuale, autorii găsesc deosebiri între poveşti şi basme.Între poveşti şi basme există o deosebire pregnantă . În basme domină fantasticul atât în cadrul în care se desfăşoară acţiunea, cât şi în prezentareapersonajelor care fie că au calităţi hiperbolizate, supraomeneşti, fie că sunt fiinţe cu înfăţişări şi însuşiri supranaturale, sau obiecte care au însuşiri neobişnuite. Poveştile constituie o categorie deosebită.

Atât cadrul, cât şi subiectele, precum şi personajele sunt mult mai apropiate de realitatea vieţii de toate zilele, fantasticul ocupând un loc secundar şi uneori fiind chiar înlocuit cu elemente care-şi au originea în superstiţiile popoarelor. Deşi se recunoaşte că povestea nu poate fi tratată ca o specie distinctă, într-un alt manual se arată că povestea se distanţează uşor de basm printr-o acţiune mai puternic ancorată în realitate, prin dimensiuni mai reduse şi prin faptul că majoritatea poveştilor sunt consacrate lumii animalelor, surprinzând modul de existenţă al acestora.

Consultând DEX-ul, aflăm că basm este o naraţiune (populară) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului. Socotind termenul poveste sinonim cu basm, acelaşi dicţionar arată că povestea este o specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă. Aceeaşi relaţie de sinonimie între cei doi termeni este subliniată şi de un alt dicționar, în care pentru poveste se face trimitere la basm: poveste (v.basm). Că nu există totuşi deosebiri între poveşti şi basme ne dovedesc chiar unii creatori de basme care denumesc basmele, poveşti. Astfel, I. Creangă denumeşte cunoscutul său basm Povestea lui Harap-Alb, deşi atât acţiunea cât şi personajele aparţin fantasticului. În egală măsură şi marii creatori de basm din literatura universală îşi intitulează operele poveşti: Poveştile (Les contes) lui Ch. Perrault, Poveştile Fraţilor Grimm sau Poveştile lui H. Cristian Andersen.

Consider că tratarea lor separată nu se justifică, mai ales că în alte scrieri, deosebirea nu există·evident, poveştile preferate, ascultate acasă şi la grădiniţă, sunt basmele, poveştile prin excelenţă, transmise oral din vremuri imemoriale şi purtând cu ele, pe coordonate ale fantasticului, o înţelepciune populară străveche.

Omul modern nu este aproape diferit de cei care au trăit în secolele trecute. Și el învață prin exemple, și nu există un profesor mai bun. Exploatările eroilor care au trecut de-a lungul secolelor de la gură la gură, legende despre eroi și mari bătălii, când binele a triumfat mereu peste rău și astăzi sunt acele exemple în care are loc dezvoltarea unui caracter copilăresc.

MODALITĂȚI DE REALIZAREA A SOCIALIZĂRII COPILULUI PREȘCOLAR Prof.inv.prescolar.MUNTEAN FELICIA ELENA GPN GARBOVA,JUD.ALBA MOTTO: ,,Să nu-i educăm pe copiii nostri pentru lumea de azi. această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum ar fi lumea lor. atunci să-i învătăm să se adapteze.

Maria Montesori-,,Descoperirea copilului’’ Principalele bune practici care vizează modalități de realizarea a socializării copilului preșcolar sunt analizate după principalele etape în socializarea copilului preșcolar: Socializarea în familie Grădiniţa – factor principal de socializare Grupul de covârstnici

Procesul de socializare reprezintă un proces social prin care individul uman, membru activ al societăţii, parcurge succesive transformări; este un proces continuu de interacţiune, inegal ca intensitate, care dă unei fiinţe potenţial sociale posibilitatea să-şi dezvolte o identitate, un ansamblu de idei, o gamă de deprinderi etc. Prin socializare copilul este condus spre dobândirea regulilor vieţii, a obişnuinţelor, a modurilor de a gândi, a credinţelor şi a idealurilor conforme cu mediul social în care a crescut În orice societate familia constituie factorul primordial al formării şi socializării copilului, ca şi cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice şi sociale şi împlinite etapele întregului său ciclu de creştere şi dezvoltare O dezvoltare pozitivă din punct de vedere psihologic şi social se întâlneşte la copii atunci .când aceştia sunt crescuţi în familii, de către ambii părinţii.

Comportamentele sociale elementare sunt achiziţionate de către copil prin simpla observare şi imitare a modelelor externe de conduită, imitaţia fiind la copilul mic unul dintre cele mai importante mijloace de acumulare a experienţei sociale, de învăţare a modurilor de comportare şi adaptare la diferite acţiuni şi împrejurări ale vieţii.

Avantajul socializarii în familie constă tocmai în aceea că ea se realizează într-un climat de afectivitate ce facilitează transmiterea şi însuşirea valorilor şi normelor sociale. Rolul pozitiv al familiei în procesul socializării este demonstrat de natura legăturii afective particulare şi diversificate care îi uneşte pe membrii, de rolul securizant necesar lentei maturizări a copilului, de faptul că, datorită permanenţei sale, îl învaţă pe copil să trăiască în durabil.

Intrarea în grădiniţă este pentru copilul preşcolar un eveniment social important, iar procesul adaptării la noua situaţie nu este tocmai uşor.

De la locul său bine stabilit de părinţi, printr-o trecere mai mult sau mai puţin bruscă, se trezeşte într-un mediu nou, de la care nu ştie ce să aştepte şi căruia nu ştie cum să-i răspundă. Primul fenomen care se produce este o stare de tensiune, generată de efortul stocării de către copil a unei cantităţi excesive de informaţii noi, între persoane pe care acum le vede pentru prima dată.

Grădiniţa constituie un cadru grupal mai larg decât familia ceea ce presupune, pe de o parte, o cantitate de neprevăzut, ineditul şi pe de altă parte, impune cerinţe mai severe conduitei copilului: un orar mai diversificat şi complex faţă de cel mai permisiv de acasă, care necesită noi solicitări de adaptare pentru faptul că se creează un discret disconfort. Mai mult, există aici o circulaţie de afecţiune mai reţinută decât în familie, rigori reverenţioase, o mai mare solicitare de a controla personal propria igiena şi modul de a mânca etc., astfel încât toate acestea solicită eforturi de adaptare. În faţa tuturor acestor lucruri neobişnuite, ceea ce socotea copilul ca reprezentând „lipsa grijilor” (exista doar grija de a se juca) se clatină şi se trezeşte singur, într-o lume care nu se bucură de nici o prejudecată favorabilă.

Rolul cadrului didactic este esenţial întrucât educatoarea este principalul intermediar între preşcolar şi lumea nouă: educatoarea este privilegiată din plin de atenţia copilului şi, ca atare, intră în zona socializarii de prim grad. Mai mult, acum se produc interesante fenomene de transfer afectiv şi de identificare afectivă, în sensul că preşcolarul îşi transferă toată dragostea şi atenţia către educatoare, cu care se şi identifică, aceasta fiind pentru el un efort de substitut al mamei. O mare parte din viaţa copilului se va desfăşura de-acum în grădiniţă, iar de armonia dintre cele doua medii educaţionale reprezentate de părinti şi educatoare depinde dezvoltarea viitoare a copilului.

De asemenea, cadrul didactic trebuie să constituie un model de adult atât pentru copil (care caută, instinctiv, un model pentru a-l imita), cât şi pentru părinţii acestuia.

Alături de rolul cadrului didactic în socializarea secundară, cercetările de până în prezent au evidenţiat intensificarea tendinţei copilului prescolar de a contacta alţi copii de vârsta lui şi importanţa grupului de covârstnici care, la o anumită treaptă, devine indispensabil copilului pentru ucenicia sa socială.

Numai în grup copilul are posibilitatea să se compare, să-şi evalueze capacităţile şi limitele, să-şi formeze imaginea de sine mai obiectivă, premise importante în încadrarea sa ulterioară în noi grupuri şi, în general, în societate.

Grupul de egali este considerat o formă de socializare secundară deoarece îi oferă copilului posibilitatea de a se manifesta spontan si natural: copiii interacţionează unii cu alţii, dând naştere sentimentelor de prietenie şi legăturilor emoţionale speciale, astfel încat se realizează contacte sociale în măsură mai mare decât cu adulţii. Din acest moment copilul se desparte lent de familie, iese din cochilia protectoare a acesteia pentru a-şi face „ucenicia vieţii în societate”, construindu-şi propria realitate. Preşcolarul formează împreună cu acest grup o mică societate, un climat în care se formează atitudini şi experienţe emoţionale, cu legături afective foarte puternice, suficiente pentru realizarea echilibrului său afectiv. În acest grup sunt satisfacute necesităţile de apartenenţă şi stimă, de siguranţă, se realizează maturizarea afectivă şi caracterială, se cristalizează configuraţii comunicative.

Grădiniţa asigură lărgirea experienţei personale, dar mai ales condiţiile unei activităţi sociale bogate, variate, în care şi prin care copilul va reuşi să preia iniţiativa contactului social mai frecvent poate decât adultul, va elabora relaţii de încredere în ceilalţi şi va conştientiza locul şi rolul său în cadrul colectivităţii.

Viaţa colectivă, de grup, asigură copilului individualizare prin socializare, adică afirmarea proprie în întrecerea cu ceilalţi ca el.

Bibliografie Maria Voinea ,,Sociologia familiei‟ -Editura Universitaţii din Bucureşti, 1993.

Andre Berge ,,Profesiunea de părinte „‟ - Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti,1997.

Carmen Ciofu ,,Interacţiunea părinţi - copii ‚‟‟ –Editura Medicală Amaltea Bucureşti,1998 Dumitru Batâr ,,Socializarea copiilor‟‟ - Bucureşti,2000.

Elisabeta Stănciulescu ,,Sociologia educaţiei familiale‟‟ -Editura Polirom Iaşi,1997 Septimiu Chelcea ,,Comportamentul prosocial‟‟ -Editura Polirom Iaşi , 1996.

Elena Bonchis ,,Dezvoltarea umană - aspecte psiho- sociale‟‟Editura Imprimeriei de Vest , Oradea,2000.

Prof. Viorica Urzică, Liceul ,,Miron Cristea”, Subcetate, jud. Harghita, Grădiniţa Piticot

ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATE LA GRUPA MARE ’’VOINICEII’’ ÎN PERIOADA APRILIE-IUNIE 2020 IMAGINI ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.3/G.P.N.NR.5 CUGIR JUD.ALBA

Prof. înv.preșcolar: FLORI ȘI ALBINE

Simedru Delia-Dorina

FLORI DE PRIMĂVARĂ

FLUTURELE / SIMETRIE

PRIMĂVARA A SOSIT / LUCRARE COLECTIVĂ

FETIŢA RĂTĂCITĂ Grigore Diana Elizabet, clasa I, prof. îndrumător Gălăţanu Gabriela , Şcoala Gimnazială Nr. 1 Scurta, Scurta-Bacău, România

Trăia într-o căbănuţă la marginea unei păduri o fetiţă cu familia ei. Într-o zi însorită, fetiţa plecă singură în pădure să culeagă flori. Neatentă, admirând minunatele flori colorate, s-a rătăcit. Mergând supărată şi cu teamă prin pădure a dat de o poieniţă luminată unde curgea un rău. Fata a rămas uimită, dincolo de râu era un cerb.

-Wow, ce cerb frumos!

-Bună! spune cerbul. Tu cine eşti?

-Sunt Elena. M-am rătăcit ,sunt speriată şi nu ştiu să ajung acasă.

-Mă poţi ajuta?

-Sigur! Te văd o fetiţă isteaţă. Te voi ajuta.

Porni amândoi la drum căutând calea spre casă. Deodată văzu căbănuţa. Elena îşi luă la revedere şi îi mulţumi cerbului. În urma acestei aventuri, Elena şi-a propus să nu mai plece niciodată singură de acasă.

Bunea Maria-Livia, Grădinița cu Progran Normal Diniaș CINE-I ACOLO?-joc distractiv Regulile jocului: -nu ne supărăm, indiferent din ce echipă facem parte -nu sărim să vedem cine este, după paravan -respectăm semnalul de început și sfârșit al jocului Materiale necesare: -o bucată de pânză sau un paravan, cretă, tablă sau alte materiale, cu care se poate ține evidența punctajului obținut, de fiecare echipă Descrierea jocului: În dreptul unei uși, conducătorul jocului întinde un paravan sau o bucată de pânză, lăsând jos un spațiu de două palme. Înălțimea paravanului, va fi, cât statura unui copil, până la creștetul lui.

Se stabilesc două echipe egale de joc, formate din câte 5-10 jucători. O echipă vor fi ,,ghicitorii” și vor sta în camera respectivă, alții vor fi ,,necunoscuții”, care vor sta dincolo de paravan, în cealaltă încăpere. Se recomandă, ca preșcolarii ghicitori, să nu știe din primul moment, care sunt colegii lor de dincolo de ,,cortină”.

Tema jocului, este, recunoașterea copiilor, care se vor prezenta pe rând în spatele paravanului, lăsând să li se vadă încălțămintea și puțin din piciorul gol sau pantalon. ,,Ghicitori” vor trebui să rostească numele colegului lor, în timpul celor câteva secunde cât el a stat după paravan. Dacă este recunoscut, ,,ghicitorii” primesc un punct, în caz contrariu,

,,necunoscuții” vor căpăta punctul pentru echipa lor. În situația în care se cunosc foarte bine între ei, cei de după cortină, pot apărea cu un picior descălțat, cu ambele picioare goale, sau schimbându-și încălțămintea între ei. Se mai pot prezenta și doi jucători deodata, fie stând amândoi pe câte un picior, fie unul pe patru labe și altul sărind ca mingea. Se va lăsa imaginația copiilor să lucreze și să găsească noi mijloace de prezentare.

CINE LIPSEȘTE?-joc de atenție Jocul urmărește dezvoltarea atenției și perspicacității, putându-se desfășura în orice loc sau în orice împrejurare.

Un grup format din 8-10 jucători, stau în cerc, umăr lângă umăr, bine apropiați unul lângă altul și cu mâinile la spate . Conducătorul jocului, numește pe unul dintre ei să intre în mijloc, ceilalți strângând cercul, și-i cere să privească atent ochii, fruntea și bărbia fiecărui coleg din jurul lui. Când revine la punctual de unde a plecat, i se cere să-și astupe ochii cu palmele sau cu o batistă timp de cateva clipe, după care, la comanda dată, îi va deschide și-și va privi din nou colegii de joc.

-Cine lipsește? întreabă conducătorul jocului.

Jucătorul din centru va privi din nou chipul fiecăruia, trebuind să dea răspunsul imediat ce observă vreo lipsă.

Din cerc, pe nesimțite, pot pleca unul sau doi jucători, locul lor fiind imediat ocupat de vecini prin strângerea cercului. Cei ieșiți din cerc se vor ascunde undeva prin apropiere sau se vor ghemui în spatele colegilor lor din cerc.

Răspunsul se poate da sub două forme: indicând numele celui care lipsește sau, dacă jucătorii nu se cunosc prea bine, indicând locul de unde a plecat; în acest ultim caz, vecinii vor confirma. Jucătorul descoperit iși va relua locul în cerc. În timpul acestui joc nu vor trece la mijloc mai mult de doi-trei jucători, pe rând. Jocul se poate organiza cu băieți și fete de orice vârste, câștigând jucătorul care descoperă colegul sau acela care nu a fost descoperit. ȚINE-ȚI ECHILIBRUL!- joc distractiv Mai întâi, ca exercițiu de echilibru, copiii vor trece de câteva ori peste o bârnă, trunchi de copac răsturnat sau stâlp, mergând cu fața, lateral și cu spatele. Pentru o mai bună stabilitate, brațele se vor ține depărtate lateral pentru mersul înapoi și înainte, sau înainte pentru mersul lateral.

Organizăm apoi o întrecere pe două-trei echipe, într-o variant distractivă. Distanța de parcurs este de 10-15 metri, având la mijloc o bârnă.

Concurenții vor porni de la linia de plecare cu câte două căni pline cu apă în mâini, cu care vor străbate, atenți și cu îndemânare, spațiul stabilit, trecând binențeles pe sub bârnă. La revenire vor preda cănile cu apă următorilor.

Rezultatul acestui ,,concurs vessel” se va stabili după două principii: timpul scurt de executare și nivelul apei din căni.

RUDOLF

Morăraşu Ana-Maria, clasa I, prof. îndrumător Gălăţanu Gabriela , Şcoala Gimnazială Nr.1 Scurta, Scurta-Bacău, România

Ecoul frumoaselor zile de primavară s-a stins, soarele îţi arată măreţia izgonind picăturile de ploaie ce coboară din înaltul cerului.

-Mamă, uite un curcubeu!

Coborând privirea, am parte de o surpriză. O strig pe mama şi îi arăt lângă pârâiaş un cerb. Venise să bea apă. I-am pus şi un nume: Rudolf.

-Ce frumuseţe! Ochii miraţi, blânzi şi catifelaţi cu picioare subţiri dar, puternice. Mă uit fascinate la coarnele lui care seaman cu nişte aripi de îngeri pregătite să atingă cerul. Întind mâinile spre el sperând că el va trece pârâul şi-l voi putea atinge dar, Rudolf se sperie şi dintr-o zvâcnire aleargă spre pădurea nemărginită care şi-a deschis porţile pentru a-l primi în braţele sale oferindu-i protecţie.

-Mamă, dacă oamenii vor distruge pădurile, unde vor găsi adăpost animalele sălbatice? Va mai veni Rudolf în poieniţă ?

-Rudolf, voi veni întotdeauna acolo la marginea pădurii şi am să te aştept !

Drepturile copiilor-cartonaşe—continuarea, pe sărite, în numărul următor, pentru a urmări cu nerăbdare posibilitatea confecţionării setului de instrumente pentru această temă Autor cartonaşe ed. Mariana Bădulescu, Slănic Prahova

Ileana Godiciu Runcan, Liliana Hondola, Doiniţa Bălan, Cristina Potinteu, Daniela Ciobanu, Mihaela Szilagy-Tomoiu, Simona Olar, Izabela Salade, Ana Maria Briciu, Mariana Bogdan, Emilia Alexe, Noemi Tinea, Cornelia Birtan, Valentina Minzicu, Catalina Filip, Dina Pop, Edina Nagy, Cipriana Morar, Petronela Rosenauer, Maria Tirenescu, Agnes Costea, Mariana Bădulescu, Laura Teban, Claudia Groza, Ilona Bîrsan, Mihaela Urieşu, Rodica Paven, Felicia Munteanu, Delia Simedru, Maria Bunea, Gabriela Gălăţanu, Georgeta Bordeu, Aurora Hăjmăşan, Emilia Alexe, Cristina Oros, Ana Maria Briciu, Viorica Urzică, Mariana Bogdan, Valeria Tamaş