Primavara copilariei nr. 37, revista scolara anuala

Anul trecut, anul acesta şi în fiecare an vorbim despre bunătate şi parcă fuge de oameni. Ne plimbăm pri miros de vară, miros de tei gata de cules pentru ceai liniştitor, după agitaţia cotidiană...şi ni se pare că bunătatea e asemeni norilor, cu cât tindem să ne apropiem, pe munte fiind, de vârf, de înălţimi, cu atât nu atingem cerul, ca atunci când am învăţat în clasele primare linia orizontului la geografie...Nu am atins-o niciodată...dar de atunci nu ne-am oprit nicio clipă să respirăm uşuraţi...de atunci suntem într-o continuă alergare după bunătate...

Ba chiar ne ascundem după copacii...oboselii...sau ai toamnei, fără frunze..sau ai iernii...plini de greutatea fulgilor de pe crengi...sau ai primăverii...plini de bogăţia de boboci gata să pleznească...Ne mai trezeşte...cântecul vecinilor...e vechea familie de rândunici care...s-a întors..dar parcă am uitat-o...ea e tot acolo....aşa ca bunătatea...

Haideţi să încercăm cu adevărat să gustăm din felia bunătăţii, ca dintr-un pepene copt, să ne punem cercei din cireşe coapte de mai, ca astfel să purtăm cu noi semnele anotimpurilor, frânturi de bine şi belşug de bunătate. Toate ne dovedesc asta: de la spicele coapte la macii roşii...la curcubeul de după ploaia de vară...

Citeşte bunătatea, e peste tot, culege-o şi bucură-te în suflet şi privire!!!

Haideţi să fim mai buni!!! Dar..cum spunea cineva...,,e prea greu pentru unii...,,..haideţi să împrumutăm definitiv din bunătatea fiecărui anotimp!

Prof. Nicoletta Huştiuc

Proiecte eTwinning şi bucuria faptelor realizate cu implicare ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR 3 Cugir este pentru a doua oara consecutiv Școală Etwinning datorită implicării permanente si susținute în proiecte etwinning. Din cadrul actţiunii eTwinning, vă prezint câteva din rezultate, activităţi în cadrul proiectelor eTwining, cu care ne mândrim. Ca ambasador eTwinning în acest am am avut o activitate bogată, lucrând foarte mult în mediul online. Astefel, am realizat 3 ateliere online, după cum urmează: Un atelier la nivelul oraşului Cugir, pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar, un atelier la nivel judeţean, iar al treile ala nivel naţional, toate realiyate sub egida eTwinning România, toate cadrele didactice participante primid recunoaştere, certificate de participare de la eTwinning România, câruia îi mulţumesc pe această cale.

Tot în acest an şcolar am desfăşurat 2 sesiuni online ale cursului online sub egida CCD Alba, avizat MEN ,,eTwining pas cu pas,,.

Aspecte din cadrul desfăşurării webinariilor şi atelierelor online, precum şi a cursului eTwinning pas cu pas

Proiect eTwnning ,;Character education, parteneri GPN Vinerea/Scoala Gimnayiala Nr. 3 Cugir, Alba, prof. Nicoletta Huştiuc

În acest an şcolar am fost parteneri alături de o instituţie şcolară din Turcia şi mulţi alţi minunaţi colegi din spaţiul european într-un proeict numit ,,Character education,,. Am încercat pe tot parcursul desfăşurării proiectului să învăţăm şi să descopperim, să cultivăm la copii valori precumŞ bunătatea, dreptatea, adevărul, cinstea, corectitudinea, valori care îi vor ajuta în viaţă. Am realizat diverse activităţi, în urma cărora am extras învăţăminte, de exemplu atunci cânnd am vorbit despre prietenie, am amintit despre doi mari scriitori români: Eminescu şi Creangă. Copiii au rămas impresionaţi de faptul că doi scriitori s-au cunoscut, au colaborat şi mai mult decât atât au fost prieteni.

Când am vrut să învăţăm ce este răbdarea am început activitatea ecologică intitulată ,,De la sămânţă la planttă,,, am aşezat pământ în recipiente eco din carton, am plantat diverse seminţe apoi am realizat cu toate ,,sera,,clasei, am udat cu grijă, copiii au verificat periodic, apoi au avut surpriza să vadă cum din seminţe iasă timid plantele. Astfel, au învăţat că multe lucruri se obţin având răbdare.

Exact aşa am învăţat şi consolidat în minţile şi inimile copiilor valorile care îi vor urma toată viaţa.

Bineînţeles, proiectul a avut o structură foarte amplă, activităţile s-au desfăşurat şi online, au avut loc întâlniri de proiect de care cu toţii ne-am bucurat, fiecare partener a încercat să fie cât mai activ. Am realizat ca material didactic util proiectului cartonaşe cu îndemnuri pentru educarea caracterului, traduse în limba română şi limba engleză.

Ne bucurăm deosebit pentru faptul că am avut această minunată oportunitate de a cunoaşte colegi deosebiţi, de a ne îmbogăţi orizontul cu noi valori şi de a ne creşte valoarea ca oameni.

Mulţumim fondatorilor şi suntem recunoscători eTwinning pentru aceste minunate oportunităţi de a ne întâlni cu alţi copii şi cu cadre didactice din spaţiul european.

Prof. Nicoletta Huştiuc,

GPN Vinerea/Şcoala

Unblocking Limits Together Proiect de parteneriat startegic Erasmus + KA229 Prof. Emilia Alexe, Şcoala Gimnaziala “Învăţător Radu Ion “, Vadu-Parului, jud. Prahova Într-adevăr proiectele Erasmus + schimba vieţile şi deschide noi orizonturi. Acest lucru este resimţit de participanţii la mobilităţi.Proiectul ― Unblocking Limits Together ― coordonat de Şcoala Doctor Calatayud din Aspe, Spania şi având şcoli partenere din Grecia, Italia, Irlanda , Marea Britanie şi România, se desfăşoară la noi în şcoala de la 1.09. 2019 şi din cauza pandemiei va continua pentru a-şi atinge obiectivele până la 31.08. 2022.

Iată ce ne-am propus noi pe parcursul acestui proiect: promovarea incluziunii sociale în comunitatea şcolară promovarea toleranţei, a empatiei, a rezilientei îmbunătăţirea mediului nostru şcolar pentru a-l face mai incluziv intensificarea gândirii critice împărtăşirea bunelor practici din şcolile participante încurajarea folosirii resurselor şi aplicaţiilor digitale în scop reflexiv , creativ şi critic pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii Dorim ca până la sfârşitul proiectului să putem să ne deblocăm, să ne depăşim limitele împreună , descoperind noi culturi, noi sisteme educaţionale şi totodată legând noi prietenii.

Aspe, Spania

Dublin, Art Gallery –atelier

Până în luna martie când a fost decretată starea de urgenţă, am reuşit să ne cunoaştem partenerii

la sco-

ala gazda din Aspe, Spania, unde a avut loc prima activitate “ Joint Staff Training Event” la care au participat 2 profesori din şcoala noastră, iar la a doua mobilitate desfăşurată la Saint Mary Primary School din Dublin, Irlanda au participat 2 profesori şi 5 elevi din cls. VII-VIII. Însă pandemia nu ne-a speriat şi am continuat să ţinem legătura cu partenerii şi să colaborăm pe platforma eTwinning, unde se desfăşoară proiectul nostru geamăn “ I put myself into somebody’s shoes”.Astfel, ne-am îmbunătăţit şi competentele digitale , dar şi cele de comunicare în limba engleză.

Printre activităţile realizate putem enumera: ―Our Eropean Towns‖ - deoarece nu am putut călători, am realizat postere, broşuri şi videoclipuri pentru a le arăta colegilor şi totodată pentru a fi informaţi înainte de plecarea în viitoarele mobilităţi.

―Discover us ! “- unde colegii din Spania ne-au provocat la un Kahoot de cultura generală, iar noi am realizat nişte jocuri - puzzle cu aplicaţiile jigsawplanet şi im-a-puzzle ―Christmas wishes‖-unde am realizat felicitări digitale, învăţând să folosim aplicaţia canva.com şi wordart, iar colegii din Grecia au realizat felicitări tradiţionale handmade

În luna februarie, anul acesta, colegii de la şcoală Essex Primary School din Londra, o şcoală multiculturală, ne-au invitat să participăm la evenimentul ―Ziua Limbii Materne‖, alături şi de ceilalţi parteneri. Aplicaţia Zoom a făcut posibilă întâlnirea noastră virtuală. Am avut ocazia să ascultăm cântece, poezii, ghicitori şi diverse interpretări în limbile care se vorbesc la şcoala din Londra: urdu, bulgara, arabă, romana, bengali, franceza, punjabi, tamil, gujrati. Şcoala noastră a prezentat prin intermediul a trei elevi de la cls. a III a şi a VI a poeziile “ Limba noastră “ de Alexei Mateevici şi “Bine e la noi acasă “ de Emilia Căldăraru. eBook

Prin astfel de activităţi, elevii noştri înţeleg mai bine şi conştientizează ce înseamnă diversitatea lingvistică, culturală, empatia şi incluziunea.

Ateptam cu nerăbdare să reluăm mobilităţile şi să ne întâlnim cu toţi partenerii pentru a colabora şi a ne cunoaşte mai bine.

STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS

PROF. APOSTOL MARINELA ȘCOALA GIMNAZIALĂ RUGINEȘTI, JUDEȚUL VRANCEA

Sănătatea e mai bună decât toate , iar pentru a ne bucura de ea trebuie să avem un stil de viaţă sănătos, un stil care să implice igiena, alimentaţia corectă, mişcarea, odihna. Formarea deprinderilor igienice începe din familie şi este continuată şi completată în grădiniţă şi şcoală.

Dobândirea bunurilor obiceiuri trebuie să fie zilnică şi să antreneze deprinderi corecte. De aceea, educaţia pentru sănătate ocupă un rol important printre activităţile desfăşurate la grădiniţă şi la şcoală. În acest sens, cadrelor didactice le revine rolul de a transmite copiilor cunoştiinţe despre sănătate şi de a contribui la formarea deprinderilor lor de viaţă sănătoasă, adecvate vârstei la care se află ei, stadiului de dezvoltare psihologică şi cerinţelor vieţii sociale. Pe măsură ce aceste deprinderi se formează prin diferite metode şi mijloace educative, devin repere de viaţă sănătoasă şi elemente primare de bună educaţie.

Dacă acasă, părintele are grijă să ofere o alimentaţie sănătoasă copilului, igienă corporală, la şcoală se completează cu numeroşi factori care determină şi menţin sănătatea: exerciţiul fizic, jocul de mişcare, plimbările şi excursiile. Exerciţiile fizice ajută la restabilirea echilibrului intern, respectiv al metabolismului uman, prin antrenarea circulaţiei sângelui care oxigenează celulele şi duce la eliminarea rezidurilor şi a zaharurilor. Exerciţiul fizic nu trebuie precticat în exces, iar practicarea lui trebuie asociată unei alimentaţii sănătoase, cu componente care să ofere suportul energetic al desfăşurării acestora promovarea unui stil de viaţă sănătos, cu alimentaţie echilibrată şi activitate fizică zilnică.

EDUCAȚIA alimentară a unei persoane este foarte importantă pentru sănătate.

Pentru aprovizionarea organismului cu substanţele necesare funcţionării sale, în fiecare zi, se recomandă trei mese principale şi două gustări, important fiind să se asigure toate substanţele necesare în proporţii optime. Nu se recomandă ca în timpul mesei să se privească la televizor, să se citească ziarul sau să se lucreze la calculator. Medicii afirmă că micul dejun este prima şi cea mai importantă masă din zi, deoarece trebuie să asigure energia şi nutrienţii necesari desfăşurării activităţii din prima parte a zilei. Micul dejun nu poate suplini nicio altă masă şi ar trebui să acopere 20-30% din necesarul caloriilor. În cadrul proiectului,,Să ne păstrăm sănătatea”, elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială Rugineşti, coordonaţi de d-na prof. înv. primar APOSTOL MARINELA, au desfăşurat diverse activităţi prin care au învăţat cum să-şi păstreze sănătatea.

La activitatea ,,Stil de viaţă sănătos” am învăţat să clasificăm alimentele observând piramida unei alimentaţii echilibrate, despre cunoaşterea efectelor nocive asupra organismului pe care le are consumul de dulciuri, în exces, sucuri, produse fast – food şi rolul consumării fructelor şi legumelor. În acest sens am întocmit unui afiş publicitar pentru campania copiilor pentru o viaţă sănătoasă, am completat rebusuri, am desenat piramida alimentelor.

Un meniu echilibrat conţine toate grupele de alimente: Carne/ouă,peşte; Lapte şi derivate din lapte; Fructe şi legume; Cereale,paste făinoase,alte glucide; Amestecul de legume cu cereale.

Arta tranzientă şi creativitatea copiilor Bunea Maria Livia-Grădiniţa cu Program Normal Diniaş, Timiş Tranzienţa, este termenul folosit în diferite discipline sociale, semnificând caracterul instabil, continua devenire a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relaţii şi de adaptare a omului la noile relaţii.

Arta tranzientă se bazează pe lucrul cu elementele naturii, dar şi cu ,,loose parts‖-aşa numitele piese libere, care pot fi obiecte care nu aparţin naturii. Losse parts reprezintă o modalitate excelentă de a încuraja joaca liberă şi creativitatea copiilor. Spre deosebire de spaţiile statice de joacă sau jocurile construite de-a gata, ele contribuie la crearea unor medii mobile şi versatile, în care obiectele sunt mutate şi recreate în nenumărate feluri. La compunerea unui spaţiu tranziental, poate participa un singur copil, când se joacă singur acasă, intervenind asupra propriei creaţii, când doreşte, aducând îmbunătăţiri formei create iniţial, sau, pot participa mai mulţi copii, care lucrează împreună, ori pe rând, fiecare aducându-şi contribuţia, prin idei noi şi originale.

Fără să ştim, în perioada când piaţa nu era inundată de o multitudine de jocuri şi jucării, pentru gusturile şi dorinţele fiecăruia, copiii se jucau în natură, cea mai mare parte a timpului, iar arta tranzientă, putem spune că, era cu siguranţă modul lor de joacă. Nu se întâmplă acum, în zilele noastre, când copiii sunt absorbiţi de jucăriile moderne, de tehnologie şi doar noi cadrele didactice, le putem insufla, dragostea pentru natură şi curiozitatea de a descoperii frumosul de care sunt înconjuraţi.

Ieşind cât mai des în natură, pe lângă efectele benefice sănătăţii, copiii pot să-şi exprime liber creativitatea, pot să improvizeze, să inventeze, să construiască ceea ce doresc. Pot să facă planuri singuri, să schimbe planul iniţial şi să revină de câte ori doreşte, adăugând elemente sau renunţând la unele deja folosite.

Mediul natural, din fericire, încă mai oferă copiilor, piese libere, jucării, cu multe posibilităţi de utilizare. Copilul trebuie îndrumat să le descopere, să le exploreze, să se joace cu ele folosindu-şi imaginaţia, care la copii nu are limite. Orice frunză, piatră, crenguţă, pană, floare, dop de plastic etc, poate să ofere copiilor nenumărate teme de la care să pornească, pe care să le exploreze şi în care să-şi fructifice creativitatea, realizând lucrări unice şi de o frumuseţe aparte.

Promovarea diversității lingvistice şi culturale prin proiectul ERASMUS+ ”Foreign Languages: Yes! (F.L.Y.)” Coordonator de proiect, Prof. Voicu Mirela Livia, Școala Gimnazială „Gheorghe Bibescu”, Craiova, județul Dolj Diversitatea lingvistică şi culturală, multilingvismul şi multiculturalismul sunt printre principalele valori ale Europei. Promovarea multilingvismului este modalitatea perfectă de a încuraja inter-relaţionarea între cetăţenii Uniunii Europene, de a le asigura accesul la informaţii şi de a le oferi posibilitatea de exprimare a propriilor opinii. Uniunea urmărește să dezvolte dimensiunea europeană a educației, în special prin învățarea și răspândirea limbilor statelor membre. În contextul diversității lingvistice şi culturale și al necesității ameliorării predării si învățării limbilor străine, Școala Gimnazială „Gheorghe Bibescu‖ Craiova a pus bazele unui parteneriat strategic între șase țări europene. Parteneriatul de schimb interşcolar Erasmus+ „Foreign Languages: Yes! (F.L.Y.)‖ se derulează în perioada 01.09.2019–31.08.2021, are numărul de referință: 2019-1-RO01-KA229-063562_1 și un budget total de 181810 € (dintre care 35068 € alocați pentru unitatea noastră). Școlile partenere ce promovează sensibilizarea față de importanța limbilor sunt: ISTITUTO COMPRENSIVO STATALE ETTORE SACCONI din Tarquinia, ITALIA; KUŞADASI MAKBULE HASAN UÇAR ANADOLU LİSESİ din Kuşadasi / Aydin, TURCIA; 1 GYMNASIO SOFADWN din Sofades, Karditsa, GRECIA; AGRUPAMENTO DE ESCOLAS ALBERTO SAMPAIO din Braga, PORTUGALIA; VILNIUS GRIGISKES SVIESOS GYMNASIUM din Vilnius, LITUANIA. Instituția noastră coordonează acest proiect European, având următorul obiectiv general: dezvoltarea și ameliorarea competențelor cheie lingvistice pentru a crea un mediu favorabil învățării și utilizării limbilor străine în vederea depășirii barierelor lingvistice și a utilizării ulterioare în contextul învățării pe tot parcursul vieții.

De-a lungul celor doi ani școlari, se vor organiza activități transnaționale de învățare, predare, formare pentru elevii și profesorii instituțiilor implicate, după cum urmează: două schimburi de grupuri de elevi pe termen scurt (în România, respectiv Grecia) și patru evenimente comune de formare a personalului pe termen scurt (în Italia, Lituania, Turcia și Portugalia). Primul eveniment de formare a avut loc în Tarquinia, Italia, în perioada 20-24 ianuarie 2020, iar al doilea eveniment s-a derulat în Vilnius, Lituania, în perioada 9-13 martie 2020.

Prin activitățile planificate, proiectul F.L.Y. își propune următoarele obiective specifice: -dezvoltarea abilităților de comunicare în limbi străine pentru a crește interesul pentru studiul acestora în vederea ameliorării competențelor transferabile -sensibilizarea cu privire la învățarea limbilor străine și la avantajele educaționale, cognitive, sociale și civice, interculturale, profesionale, digitale -creșterea calității predării limbilor străine prin folosirea metodelor formale și non-formale inovative (cu precădere noile tehnologii) și diversificarea ofertei lingvistice în vederea creșterii motivației elevilor, îmbunătățirii rezultatelor școlare și a reducerii abandonului școlar -asigurarea unui demers didactic personalizat eficient în vederea integrării la orele de limbi străine a elevilor aflați în dificultate, pornind de la nevoile fiecăruia pentru depășirea barierelor -oportunități de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice pentru a fi la curent cu cele mai recente inovări pedagogice și să își actualizeze permanent strategia didactică -dezvoltarea competențelor personalului didactic prin schimbul de bune practici care să aibă un impact pozitiv asupra performanțelor școlare -identificarea asemănărilor și deosebirilor din sistemele educaționale ale țărilor partenere în ceea ce privește predarea limbilor străine -valorificarea identităților naționale și europene în context multicultural și multilingvistic -promovarea multilingvismului în vederea consolidării coeziunii sociale și a dialogului intercultural Parteneriatul de față își propune să producă următoarele rezultate: -dezvoltarea competențelor de comunicare în limbi străine ale elevilor, implicând nu numai o cunoaștere pur academică, ci și o dimensiune socială, care include posedarea altor competențe: sociolingvistică, discursivă, strategică, socioculturală, în vederea asigurării de șanse egale la nivel european privind educația și formarea -utilizarea limbii materne ca suport logic al unei gândiri critice eficiente pentru contextualizarea și susținerea învățării limbilor străine -obținerea unui progres lingvistic folosind principiile incluziunii și tratării diferențiate a elevilor proveniți din variate medii dezavantajate -learning to learn-conștientizarea propriului proces de învățare -dezvoltarea competențelor digitale -sensibilizarea interculturală și conștientizarea multilingvistică -un ghid de bune practici -o revistă a elevilor în toate limbile din școlile partenere -un dicționar ilustrat reprezentând diferite teme (în toate limbile din școlile partenere) -realizarea unui logo și a unei pagini Facebook ale proiectului

Prin programul ERASMUS+, cadrele didactice beneficiază de schimburi care le permit să își îmbunătățească și să își valorifice cunoștințele despre didactica limbilor străine predate și totodată să își însușească metode și strategii inovatoare care să contribuie la o dezvoltare profesională continuă.

Asemenea întâlniri sunt o ocazie excelentă de a-și însuși cele mai recente practici pedagogice în domeniul de referință, precum și strategii de tratare diferențiată a elevilor din medii dezavantajate pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor diferite de învățare ale acestora.

Parteneriatul de schimb interşcolar „F.L.Y.‖ finanțat prin programul ERASMUS+ al Uniunii Europene ne va ajuta la creșterea calității predării, îmbunătățirea rezultatelor elevilor, reducerea abandonului școlar și va contribui la conștientizarea multilingvismului și promovarea valorilor naționale în context european.

Bibliografie: Ghidul ERASMUS+ Informaţiile furnizate în acest material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare in Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale din România şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Beneficiile poveştilor terapeutice asupra copiilor preșcolari

GPP nr 8 Buzău – prof. înv. preșcolar Sturzu Constanța GPP nr 8 Buzău – prof. înv. preșcolar Toader Ionelia Poveştile terapeutice sunt poveşti special pentru toți copiii. Ele transmit de fiecare dată un mesaj bine ales şi au un scop bine conturat, focusat pe nevoile celor mici. O poveste terapeutică trebuie bine aleasă, în funcţie de problematica pe care terapeutul sau povestitorul sau părintele se gândeşte s-o atingă. Poveştile terapeutice au că personaje oameni, animale sau chiar obiecte. Pentru un copil, de exemplu, contează prea puţin dacă personajele sunt oameni sau obiecte, el se va identifica exact cu acel personaj în care se „vede” pe el sau problema lui sau chiar rezolvarea unei situaţii în care se află. Astfel de poveşti, folosite în terapie, pot ajunge la miezul problemei mai repede decât orice alte tehnici terapeutice şi ating un nivel profund. Lumea poveştilor este magică pentru copii, iar această lume este plină de imaginaţie, culoare, întâmplări frumoase. Copilul va şti să-şi ia din poveste exact ce are nevoie pentru el.

Rolul poveştilor terapeutice este de a pune copilul în contact cu nevoile, dorinţele, problemele sale. În momentul în care se întâmplă acest lucru, copilul se identifica cu personajul respectiv din poveste şi găseşte soluţii posibile la problemele sale. Desigur că acest lucru nu se întâmplă în primul moment în care copilului i se citeşte povestea. El are nevoie s-o interiorizeze şi să proceseze informaţiile acumulate. Povestea terapeutică reprezintă câştigarea unei experienţe pentru copil. Copiii învaţă prin experienţe. Povestea nu îl critică, etichetează, somează pe copil spre schimbare, ci favorizează identificarea copilului cu anumite personaje şi implicit transpunerea soluţiei din poveste şi în situaţia sa.

Poveştile terapeutice au teme variate. Ele se focalizează, în general, pe aspecte negative cum ar fi: agresivitatea, furia, tristeţea, decesul, separarea etc., dar au că teme şi evenimente frumoase din viaţă copilului, dar care pot crea anxietate: adopţia, terminarea grădiniţei, începerea şcolii, naşterea unui frăţior/surioară etc. Poveştile terapeutice pot fi utilizate de către părinţi sau cadre didactice. Şi asta pentru că ele nu necesită o oarecare intervenţie specifică în momentul în care sunt citite. Copiii ascultă aceste poveşti atunci când le sunt citite, iar intervenţia se realizează în sfera lor mentală şi emoţională. În muncă mea de educatoare, fac “echipa” cu părinţii pentru a utiliza poveştile terapeutice. Şi fac asta pentru că cele unele dintre situaţiile cu care eu mă confrunt sunt legate de relaţia părinte-copil. Şi împreună cu părinţii de cele mai multe ori, ameliorăm unele din comportamentele sau tulburările copilului.

Paşii pe care îi urmez la grupă, reacţia copiilor la aceste poveşti sunt diferiţi de la zi la zi. Uneori introduc o poveste la scurta „întâlnire de dimineaţă”. Întâlnirea de dimineaţă este prima etapă din activităţile în grădiniţă în cadrul activităţilor de dezvoltare personală.

Când vin la grădiniţă, dimineaţa, copiii se aşază cu scaunele în semicerc şi încep ziua prin a stabili „calendarul zilei”: data, ziua săptămânii, vremea, parcurg mesajul zilei, care este pregătit de educatoare şi apoi povestesc ce noutăţi au: povestesc ceva interesant, aduc noutăţi, relatează întâmplări, exprimând stări trăite. La final, colegii pun întrebări, cer lămuriri, socializează. În cea de-a doua fază, copiii îşi aleg centrele la care vor începe să lucreze din cadrul activităţilor şi jocurilor liber alese.

Alteori, la sfîrşitul zilei, în timpul evaluării întregii zile, dacă s-a întâmplat ceva, un incident, o greşeală sau o intenţie greşită a unui năzdrăvan, ei strâng jucăriile şi până se aşază la masă citesc o “minune” de poveste care se potriveşte cu incidentul şi care impresionează de la îngrijitoare pînă la cel mai neastâmpărat copil. Sunt extrem de fericită cînd se întîmplă să vină un copil să-mi spună: “Mulţumesc, doamna!”

Zilele trec şi “Cartea cu litere de aur” este din ce în ce mai îndrăgită de cei mici. Una dintre poveştile preferate se numeşte „Fii tu însuţi”. Mi se pare extrem de folositoare, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, deoarece avem deseori tendinţa să dorim să ne încadrăm în nişte clişee de comportament şi atitudini care nu ne reprezintă, ba chiar ne dăunează. Ideea de a-i insufla copilului că el este bun cu ceea ce are/ştie/arată mi se pare extrem de importantă în dezvoltarea personalităţii, încrederii în sine. Prea mult ne dorim să fim cum vrea mama, tata, bunicul…, doamna, diriga, profa… şi, de fapt, copiii sunt nefericiţi, inhibaţi, frustraţi.

Poveştile terapeutice sunt poveştile pe care, ascultăndu-le, o persoană se identifică, se transpune, îţi înţelege sau defineşte propria situaţie şi îşi găseşte soluţia, rezolvarea. Copiii vorbesc şi mai mult prin poveşti. Personajele poveştilor, întâmplările îi ajută enorm în a-şi înţelege, defini, clarifica şi chiar rezolva propriile frământări şi dileme. Cărticica noastră se apropie de final, adică am terminat de citit aproape toate poveştile şi ştiu sigur că cei mici au pus ceva în ”trăistuţă” (tot o poveste frumoasă). Într-o zi era cât pe ce să recitesc o poveste. Ei au sărit imediat şi au spus: “Acum la finalul anului școlar 2020-2021, cumpărăm una nou nouţă, cu poveşti noi şi frumoase pentru sufleţelele lor frumoase și curate.

Săritura corzii Constatare: Te-ai îngrășat!

Ai mersul greoi!

CLAUDIA GROZA Obosești repede!

NU TE IMPACIENTA! EXISTĂ SOLUȚII! Exerciții: a.sări cu ambele picioare simultan, de 10 ori, apoi faci pauză și crești treptat cu câte 5-10 sărituri, executând în final maxim 200 sărituri. b. alternează săriturile picior stâng – picior drept de 10, 20 ori,: execută maxim 200 sărituri. c. combinare: alternanță picior stâng – drept, apoi cu ambele picioare, apoi sărituri într-un singur picior.

Beneficii: Coordonare foarte bună mână – picior din punct de vedere mental; Creșterea rezistenței fizice datorită efortului intens; Tonifierea musculaturii membrului inferior, a coapselor, a fesierilor și a abdomenului; Ținută și mers atletic; Înlăturarea celulitei; Îmbunătățirea circulației sângelui în organism.

Mersul pe bicicletă CLAUDIA GROZA Constatare: Ți se pare greu să alergi?

Nu ai un loc de alergat care să îți confere intimitate? Îți dorești să-ți îmbunătățești musculatura picioarelor, precum și rezistența fizică?

Vrei să capeți încredere în tine datorită menținerii echilibrului pe bicicletă?

Exerciții: Utilizează bicicleta de cât mai multe ori, mai întâi în parcuri, apoi pe drumurile special amenajate și în final, după ce crezi că ai căpătat destulă experiență, stabilitate și încredere, poți încerca și deplasările pe drumurile publice, mai puțin circulate.

Beneficii: rezistență fizică crescută, datorată în special respirației corecte și a efortului susținut; dezvoltarea armonioasă a gleznelor, a coapselor și tonifierea musculaturii fesiere; mersul pe bicicletă este o formă de relaxare și de deplasare foarte ieftină, practică, utilizată frecvent în țările civilizate, unde tinerii au o educație ecologică temeinic consolidată (vezi bunăoară Belgia).... și de ce nu, chiar o modalitate de socializare. O recomand în locul utilizării exagerate a rețelelor de socializare... !

1 IUNIE – Sărbătoare în clasa noastră Școala Gimnazială ,,Liviu Rebreanu” București Prof. înv. primar: Manciulea Mihaela În prima zi de vară, în 1 Iunie, sărbătorim copilăria. Noi, dascălii, retrăim în mijlocul elevilor noștri întoarcerea la inocență, naivitate și bucuria nemărginită regăsită în ochii celor mici. Cu această ocazie,copiii se simt speciali, învață că au drepturi și că nu există limite de vârstă în a sărbători această zi. Așteaptă cu nerăbdare acest eveniment, curioși de surprizele de care vor avea parte. În acest an am sărbătorit anticipat acest eveniment și ne-am bucurat de momente de cântec, mimă, pictură pe pânză, dansul hazliu al delfinașilor, concursul baloanelor de săpun.

La finalul zilei copiii au primit diplome și o delicioasă felie de tort.

POVESTEA DUNĂRII

-poveste creată în cadrul temei anuale:″Cum este, a fost și va fi pe Pământ? ″ o explorare a Sistemului solar, a evoluţiei vieţii pe Pământ, cu identificarea factorilor care întreţin viaţa, a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.-

prof.Ioana Jenica-Mihaela, Liceul Tehnologic Stoina, judeţul Gorj

Dragi copii, să ştiţi că fiecare lucru, fiecare fiinţă de pe Pământ are o poveste a sa. Povestea mea este veche, pierdută în negura vremurilor. Vă rog să ascultaţi şi să luaţi aminte.

Eu, cel care vă vorbeşte acum, sunt un fluviu. Mă numesc Dunărea, dar romanii îmi spuneau Danubius. Sunt un fluviu foarte bătrân, nici nu-mi cunosc vârsta, am probabil mii şi mii de ani şi izvorăsc din Munţii Pădurea Neagră, din Germania.

De atunci, valurile mele scaldă multe pământuri şi leagă opt ţări, făcând posibilă prietenia între popoarele acestor ţări.

Deşi la vărsarea mea în Marea Neagră sunt ditamai fluviu, morocănos şi foarte obosit de atâta curgere, la izvoare,în Munţii Pădurea Neagră sunt doar un pârâiaş, un copilaş ca şi voi, zglobiu, nerăbdător să cunosc lumea, dornic de aventuri.

Pornesc vesel şi până la Viena, un mare oraş din Austria, străbat munţii printr-o vale îngustă şi adâncă,apoi, până la Baziaşi, locul pe unde intru în România,ud destul de mult Câmpia Panoniei, curgând lin,foarte liniştit. De cum intru în România devin foarte vesel, pentru cî întâlnesc în drumul meu şi munţi şi câmpii, mă furişez ca un ştrengar prin culoare înguste sau îmi legăn valurile pe lângă sate şi oraşe mai mari sau mai mici.

Ehei, dragii mei prieteni tineri,dacă aţi şti voi, de-a lungul timpului, câte lacrimi mi s-au scurs pentru pământurile udate de mine, pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru plantele şi animalele care şi-au găsit loc de trai printre apele mele! Am văzut multe nelegiuiri, sate şi oraşe distruse, lupte între oameni...Nefericirea şi nenorocirile lor au fost mereu şi ale mele.

Eu iubesc oamenii, îi ajut şi îi las bucuros să-mi folosească apele în hidrocentrale, pentru producerea curentului, îi ajut să-şi transporte tot felul de mărfuri pe bărci,vapoare, şalupe, îi încânt cu bogăţia de plante şi varietatea vieţiutoarelor ce se găsesc în Delta pe care o formez la vărsarea mea în mare. Uneori însă,tare mă supăr pe aceia care nu mă lasă să curg liniştit în matca mea,pe aceia care îmi distrug flora şi fauna, adică plantele şi animalele care trăiesc în jutul meu. Și atunci îmi revărs apele furios chiar şi peste luncile cultivate, peste case,sperând să-i fac pe oameni să înţeleagă faptul că nimeni nu are voie să distrugă ceea ce a creat natura.

Acum voi sunteţi mititei, dar vă invit, dragii mei, ca peste câţiva ani să-mi vedeţi frumuseţea de neegalat a Deltei, graţia nuferilor albi şi galbeni, eleganţa egretelor şi lebedelor-reginele apelor mele, măreţia pelicanilor-pescari iscusiţi şi vă rog să nu le tulburaţi liniştea. Prieteni, voi cei care nu-mi mai sunteţi acum nişte străini, pentru că îmi cunoaşteţi povestea, vă rog să veniţi la locul unde mă întâlnesc cu marea, la Sulina,acolo unde aceasta îmi dă ultima îmbrăţişare, pentru ca apoi să-mi duc spre oceanele lumii povestea şi poveştile pe care le-am auzit în drumul meu şi dacă veţi veni, n-o să regretaţi.

Argumente pro și contra aupra tehnologiei la vârsta preșcolară Profesor înv. preșc. Olar Ioana Simona

În urma cercetărilor desfășurate în ultimii ani nu mai rămâne nici o îndoială: vizionarea TV, a calculatorului și a telefonului dăunează dezvoltării și funcționării creierului uman. Aceasta deoarece activitatea corticală atunci când ne așezăm în fața ecranului este complet diferită de aceea întâlnită în mod obișnuit în fața oamenilor. Cele câteva ceasuri petrecute zilnic de copii în fața televizorului și a calculatorului, încă din primii ani de viață, vor influența definitoriu modul în care va procesa informația.

Asfel, se demonstrază în mai multe studii, mintea copiilor ajunge să fie dependentă de starea de pasivitate, de neconcentrare și negândire care i-a fost indusă zilnic, câteva ceasuri, prin intermediul vizionării. Emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor, nu se dezvoltă normal, ceea ce va face ca tinerii aceștia să fie deficienți în ceea ce privește găndirea logică și analitică, în vorbire, în construirea frazei de scris și citit – procese desfășurate în ariile acestei emisfere.

Cele mai grave sunt însă consecințele pe care televiziunea și jocurile pe calculator le au asupra funcționării părții din față a creierului- cortexul prefrontal- care îl deosebește pe om de animal. Prin frânarea dezvoltării și chiar prin vătămarea produsă de televiziune și calculator acestei zone esențiale în dezvoltarea proceselor de conșiință, a proceselor de conștiință, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește motivația și favorizează comportamentele instinctive – bulimia, agresivitatea și pulsurile sexuale.

Acestea sunt doar câteva din motivele care Academia Americană de Pediatrie (Reisenberg, 1998), recomandă ca până la doi ani copiii să nu fie lăsați să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei școlare să li se limiteze timpul vizionării (cumulat televizorul, tabletă, consolă) la una, cel mult două ore pe zi. Unii cercetători opiniază că măcar până la 5-6 ani când se încheie prima perioadă esențială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ținuți departe de televizor și de calculator. Și pentru adulți, vizionarea constituie un important factor în intensificarea stării de nervozitate și agitație mentală, în slăbirea capacității de concentrare, în scăderea memoriei, în apariția stării de pasivitate și a plictiselii, a depresiilor, a axietății și tulburărilor de personalitate. Stresul generat pe parcursul și în urma vizionării poate afecta în mod serios creierul distrugând celula nervoasă din zonele cortexului prefrontal și ale emisferei stângi. Așadar, pentru persoanele care sunt deja stresate, care sunt obosite nervos,

Caracteristicile activității corticale pe parcursul vizionării TV Cercetările efectuate în ultimele decenii arată că indifernt de conținutul programului de televiziune urmărit, activitatea electrică a creierului (traseele electroencefalografice) a celor care privesc la televizor se schimbă dobândint, după numai două minute de vizionare, o configurație nouă specifică, neîntâlnită în nici o altă activitate umană.

Cum se comportă creierul în fața micului ecran? În cadrul unui important proiect de cercetare condus de soții Emery, la Universitateade Stat din Canberra, Australia, s-a ajuns la concluzia că „odată ce televizorul este pornit, undele creierului încetinesc până când undele alfa și teta devin preponderente. Cu cât telefizorul stă mai mult aprins, cu atât sunt mai lente undele cerebrale‖. (Mander, 1978) „Modelele de emisie alfa, înregistrate în zona occipitală, apreciază dr. Peper, dispar în momentul în care are loc un proces de căutare de informație. Orice orientare înspre lumea exterioară crește frecvența undelor cerebrale și blochează emisia undelor alfa. Undele alfa apar în momentul în care nu te orientezi spre ceva anume. Poți să stai pe spate și să ai niște imagini în minte, dar ești într-o stare cu totul pasivă și nu ești conșient de lumea din afara imaginilor tale.‖ Urmărindu-se activitatea în timpul privitului la televizor, cercetătorii constată apariția unei anomalii neurologice: inhibarea activității emisferei sângi a creierului, care-și reduce extrem de mult activitatea. „Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că vizionarea TV amorțește emisfera stângă și lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate activitățile cognitive. Acest fapt poate avea consecințe din cele mai grave pentru dezvoltarea și dezvoltarea crierului. De exemplu emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza și judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic: nu descompune și nu decodează informația în părțile ei componente. Emisfera dreaptă procesează informația în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoționale decât raționale (logice). Nu putem trata rațional conținutul emisiunilor TV deoarece emisfera stângă a creierului nostru nu este operațională pe parcursul vizionării. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că oamenii rareori înțeleg ce văd la televizor, după cum a arăta și un studiu condus de cercetătorul J. Jacoby. El a descoperit că din 2700 de oameni testați 90% au înțeles greșit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte‖ Un alt fapt constatat de neuropsihologi este acela că pe parcursul vizionării, comunicarea dintre cele două emisfere cerebrale realizată prin puntea corpului calos este aproape întreruptă.

Cercetările din domeniul neuropsihologiei desfășurate în ultimii 25 de ani demonstrează că cea mai gravă consecință a vizionării o constituie afectarea dezvoltării și funcționării cortexului prefrontal. (Muray 2004).

Faptul că în timpul vizionării TV activitatea corticală este complet modificată devine un lucru incontestabil în urma experimentelor prilejuite de dezvoltarea tehnologiei, a noilor mijloace de investigare a activității corticale.

Neil Postman demonstrază în cartea sa Amusing Ourselves to Death faptul că televizorul este departe de a fi un bun educator. Neil Postman citează concluzile obținute de G.Compstock și colaboratorii săi. Aceștia au trecut în revistă 2800 de studii care tratau problema influenței TV asupra comportamentului.

Cu referiri la procesele cognitive (Postman 1996). Studile arată că telviziunea, tableta nu este un mijloc potrivit pentru învățare. Oamenii rețin de la televizor mult mai puține informații decât în urma lecturii. ‖Iar cercetătorii găsesc că elevii cei mai buni sunt aceia care tind să se uite mai puțin la televizor. Mai mult decât atât, cu cât timpul dedicat vizionării crește cu atât rezultatele și performanțele școlare sunt mai slabe‖(Healy)

Bibliografie: Gheorghe Virgiliu Psihopedagog Nicoleta Criveanu Asist.Univ. Drd Ing Andrei Drăgulinescu Efectul micului ecran asupra minții copilului -Ed. Prodromos, Asocoația Pentru Apărarea Familiei și Copilului

Vânătoarea de comori ( educaționale)!

Prof. înv.preșc. Nagy Edina, Grădinița cu p.p. nr.8/9 din Alba Iulia Vânătoare de comori în Cetatea Alba Carolina - este un mod distractiv de a aduce în faţa copiilor frumuseţea şi importanţa orașului în care s-au născut și trăiesc!

Vânătoarea de comori este probabil unul dintre cele mai educative jocuri pentru copii. În plus, poate fi jucat atât în casă, cât și afară, de către copii de orice vârstă. Vă puteți face propriile reguli, personalizate după o mulțime de criterii, cum ar fi numărul de copii care participă la vânătoare, vârstă și/sau tematică.

Vânătoarea de comori îi va învața cum să gândească, să caute, să rezolve mistere, să fie atenți, să ,,citească,,.

Sunt sigură că vă amintiți cu drag de jocul cald-rece de când erați mici și ce bucurie vă aducea când vă apropiați de obiectul ascuns.

De fapt, bucuria nu este doar gasirea propriu-zisă a acestor obiecte finale, ci drumul parcurs până acolo, care îi provoacă mintea și curiozitatea preșcolarilor, în deslușirea indiciilor.

Pentru că este un joc educativ, vânătoarea de comori include informații noi pentru preșcolari, pe care aceștia să le asimileze fără să aibă impresia că învață. În funcție de vârsta copiilor, oferiți indicii pe care să le poată înțelege sau descifra.

Am pus pe ,,harta comorilor,, fotografii cu obiective precum Muzeul Unirii, Catedrala Unirii, Statuia lui Mihai Viteazul, Clopotul din bronz, care simbolizeaza Marea Unire de la 1918, alte statui de bronz din Cetatea Alba Carolina, dar si flori .

Caută monumentul......, identifică statuile de bronz......., fă-ti o poză cu poarta Cetății...., etc- au fost câteva provocări și sarcini pe care le-au bifat micii exploratori!

Prin intermediul acestui joc, copiii învață să se orienteze în spațiu, să urmeze anumite indicii pentru a ajunge unde doresc, să folosească informațiile secvențial, să lucreze în echipă, să se distreze acumulând cunoștințe noi.

Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice Ed Caruceru Paula, Grădinița PN Ruginești, Vrancea

-prelucrare de pe internet Utilizat pentru a denumi simptomele cauzate de suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, termenul de sindrom bornout se referă în special la efectele nefaste ale suprasolicitării profesionale. Bornoutul este o stare de stres cronic, care apare în viața persoanelor cu performanțe înalte, pasionate de ceea ce fac, asumându-și sarcini de lucru extrem de grele și punându-și presiune enormă asupra lor. Herbert Freadenberger descrie fenomenul burnout drept timp excesiv petrecul la locul de muncă, reacții nervoase impulsive, asociat cu migrene, insomnie, epuizare emoțională, depersonalizare și lipsa aprecierii pentru reușitele personale.

Fenomenul epuizării emoționale apare frecvent la cei care profesează în învățământ. Meseria de dascăl necesită un volum mare de timp și efort intelectual susținut pregătirii corespunzătoare pentru orele de curs: multe ore de studiu și de analiză a articolelor și lucrărilor de specialitate, elaborarea strategiei de abordare a fiecărei lecții, pregătirea materialelor didactice, a instrumentelor de evaluare și de analiză, apreciereaelevilor și a produselor activităților acestora. Pe lângă aceste activități profesorul are responsabilități administrative în cadrul instituției școlare, trebuie să participe la numeroase cursuri de perfecționare. Zilnic trebuie să interacționeze cu cei din jur: cu elevii și părinții acestora, cu managerii istituției, cu colegii, toate aceste relații consumând energie mentală, emoțională.

Reforma continuă din învățământ, nesiguranța și schimbările permanente constituie și ele factori de stres pentru fiecare cadru didactic. În acest context, în timp, bucuria succesului și emoțiile realizărilor devin din ce în ce mai dificil de atins, iar acest fapt consumă energia și entuziasmul profesorului. Arderea emoțională se manifestă prin alterarea imaginii de sine, afectarea sănătății, creșterea tensiunilor în relațiile umane, dezinteres față de sarcinile de serviciu.

Bornout-ul nu apare brusc, trupul și mintea noastră ne dau avertismente, trebuie doar să recunoaștem primele semne îngrijorătoare. Acestea pot fi următoarele: • Oboseala cronică apare prin lipsa de energie, oboseala zilnică, starea de extenuare din punct de vedere fizic și psihic, sentiment de teamă nejustificată.

• Insomnia apare la început ca o dificultate în a adormi în unele nopți din săptămână, apoi aceasta se agravează, devenind o problemă permanentă.

• Afectarea concentrării și a atenției sunt semne timpurii, manifestându-se prin lipsa atenției și uitarea ușoară.

Problemele pot ajunge până la punctul în care nu putem face față sarcinilor pe care ni le asumăm și totul începe să se prăbușească.

• Simptomele fizice pot include dureri toracice, palpitații, dificultăți de respirație, durere gastrointestinală, amețeli și dureri de cap. Sistemul imunitar devine slăbit, făcându-ne mai vulnerabili la infecții, viroze, și alte probleme medicale legate de imunitate.

• Pierderea poftei de mâncare se manifestă prin pierderea apetitului, slăbire semnificativă.

• Anxietatea apare prin simptome ușoare de tensiune și îngrijorare, care poate afecta capacitatea de lucru productiv și poate provoca probleme în viața personală.

• Depresia poate deveni din ce în ce mai periculoasă, începând cu tristețe, sentimentul de vinovăție și lipsă de valoare, culminându-se într-o stare, când devenim tot mai deprimați și credem că lumea ar fi mai frumoasă fără noi. La acest punct trebuie să căutăm ajutor profesional.

• Furia apare cu tensiune și iritabilitate interpersonală, aceasta provocând mai târziu izbucniri și certuri serioase acasă și la locul de muncă.

Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi complex de studiu şi acţiune ,factor de facilitare a accesului la educație pentru toți copiii G.P.N. GÂRBOVA MUNTEAN FELICIA-PROF.INV.PRESC.GRUPA MICA LUPEAN DELIA-PROF.INV.PRESC.GRUPA MARE Copilul este o persoană,o fiinţă si nu doar un adult în miniatură, este deosebită de adult ; care gândeşte şi simte în felul lui.Copilăria este cea mai frumoasă etapă, perioadă a vieţii , cu farmecul,visarea şi naivitatea specifică.

Educaţia timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă un interval în care au loc transformări profunde şi achiziţii fundamentale în dezvoltarea copilului, subliniindu-se faptul că învăţarea începe de la naştere şi se derulează pe tot parcursul vieţii. Educaţia timpurie este astfel, prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală, pregătind intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu, odată cu intrarea în clasa pregătitoare.

Note distinctive ale educaţiei timpurii: copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistă (comprehensivă sub toate aspectele dezvoltării sale) vârstele mici recomandă o abordare integrată a serviciilor de educaţie timpurie (îngrijire, nutriţie,educaţie) adultul/ educatorul, la nivelul relaţiei didactice, apare ca un partener matur de joc, care cunoaşte toate detaliile şi regulile care trebuie respectate activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională părintele este partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare (Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, 3-6/7 ani, M.E.C.T., 2008).

Valori promovate de orice curriculum pentru educaţie timpurie: Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viaţă şi sănătate, dreptul la familie, dreptul laeducaţie, dreptul de a fi ascultat şi de a se exprima liber) Dezvoltarea globală a copilului Incluziunea, ca proces de promovare a diversităţii şi toleranţei Non-discriminarea şi excluderea inechităţii sociale, culturale, economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educaţională echilibrată)

Principii şi cerinţe în educaţia timpurie: Abordarea holistă a dezvoltării copilului care presupune considerarea şi acordarea în permanenţă a unei atenţii egale tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltarea fizică, sănătatea, dezvoltarea limbajuluişi a comunicării, dezvoltarea cognitivă şi dezvoltarea socio-emoţională a acestuia Promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil şi pe dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacţiunii cu mediul natural şi social Adecvarea întregului proces educaţional la particularităţile de vârstă şi individuale Individualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută şi, de aceea, fiecare copil trebuie tratat în acord cu nevoile sale Fiecare copil trebuie să aibă oportunităţi egale de a se juca, de a învăţa şi de a se dezvolta, în funcţie de potenţialul său Evitarea exprimărilor şi a prejudecăţilor de tip discriminator de către cadrul didactic, personalul nondidactic, copii şi părinţi. De asemenea, cadrul didactic nu trebuie să manifeste prejudecăţi faţă decopii din cauza comportamentului părinţilor Promovarea şi aplicarea principiilor incluziunii sociale; luarea în considerare a nevoilor educaţionale individuale specifice ale copiilor. Toţi copiii trebuie să se simtă acceptaţi şi valorizaţi. Niciun copil nu trebuie exclus sau dezavantajat datorită etniei, culturii, religiei, limbii materne, mediului familial, deficienţelor, sexului sau nivelului capacităţilor sale.

Centrarea demersurilor educaţionale pe nevoile familiilor în scopul creării unui parteneriat strâns cu acestea, incluzând participarea părinţilor la organizarea şi desfăşurarea activităţilor Valorificarea principiilor învăţării autentice, semnificative (în care copilul este autor al propriei învăţării prin implicarea sa activă şi prin interacţiunea cu mediul, în contexte semnificative pentru vârsta şi particularităţile sale individuale) Respectarea coerenţei şi a continuităţii curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 7 ani şi respectarea coerenţei şi a continuităţii cu curriculumul pentru învăţământul primar Respectarea standardelor europene şi internaţionale privind educaţia timpurie Finalităţile educaţiei timpurii sunt: Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi; încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive

Efecte ale educaţiei timpurii pe termen lung: Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de calitate se simt mai atraşi de şcoală, manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt motivaţi şi doresc să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creşterea ratei de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor copiilor (copiii în situaţii de risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă dizabilităţi sau aparţin unor grupuri etnice minoritare), la progresul acestora şi ulterior la integrarea în societate Educaţia timpurie contribuie substanţial la realizarea idealului paideic prin factorii implicaţi: calitatea personalului din grădiniţă; mediul educaţional organizat pe centre de activitate/ interes; numărul de copii din grupă; calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro şi micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a programei şcolare în funcţie de contextul educaţional) În derularea activităţii în grădiniţă, într-un spaţiu destinat copilului şi dezvoltării acestuia, fiecare gest are o semnificaţie de îngrijire, creştere şi dezvoltare a copilului şi este important ca toţi profesioniştii să deţină acelaşi tip de aptitudini şi atitudini în raport cu copilul: • căldură şi afecţiune; • răspuns imediat la nevoile copilului; • disponibilitate de a răspunde întrebărilor copilului; • sancţionare educativă, constructivă a comportamentelor inacceptabile ale copilului; • respect; • deschidere şi comunicare; • limite clare şi bine precizate; • recunoaşterea calităţilor şi a reuşitelor; • nediscriminarea; • confidenţialitate şi încredere reciprocă.

Bibliografie: Chircev, A., Rosca, Al., Studii de psihologie pedagogică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1958 Birch, A., Psihologia dezvoltării, Bucureşti, Editura Tehnica , 2000.

Cucoş, C., Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2006.

Ezechil, L., Prelegeri de didactica generală, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2003.

Jinga, I., Istrate, E., Manual de Pedagogie, Bucureşti, Editura All, 2006.

Verza, E., Verza, E.F., Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura ProHumanitate, 2000.

Botiş, A., L. Mihalca (2007), Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi, cu vârsta până în 7 ani - Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar, Bucureşti UNICEF, Centrul Parteneriat pentru Egalitate Tomşa, Gh., Oprescu, N. (2007), Bazele teoretice ale psihopedagogiei preşcolare, Bucureşti, Editura V&I Integral.

Instrumente online utile și distractive Prof. Codruța Elena Țenea, Colegiul Energetic, Râmnicu Vâlcea E-learning E-learning încorporează instruirea la toate nivelele, atât formală cât și non formală, care utilizează rețelele informaționale: Internet, intranet (LAN) sau extranet (WAN)— integral, împreună sau parțial pentru difuzarea cursului, interacțiune și facilitare a învățării. ”E-learning înglobează metode și tehnici tradiționale sau moderne și folosind tehnologii IT&C (procesare multimedia și comunicare) conduce subiectul care îl utilizează, la obținerea unei experiențe în înțelegerea și stăpânirea de cunoștințe și îndemânări într-un domeniu al cunoașterii.‖ (Conf. Dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti). ”E-learning sau învăţământul virtual reprezintă utilizarea tehnologiei în a conduce, proiecta, elabora, perfecționa, susține și extinde învățarea din toate domeniile.” (Elliot Masie – “The Masie Centre”).

Termenul Web 2.0 Web 2.0 este un termen care desemnează o mulțime întreagă de aspecte interactive și colaborative ale Internetului, și aici în special ale World Wide Web, de natură recentă - 2005. Web 2.0 denumit și „web-ul social‖, reprezintă a doua generație inteligentă de dezvoltare de pagini web, care facilitează comunicarea, oferă informații sigure și diferite servicii, asigură colaborare pe Internet.

Inventatorul și promotorul termenului Web 2.0 este Tim O'Reilly. Într-un material postat pe site-ul Universității din Pittsburgh, Meiyi Song afirmă că instrumentele Web 2.0 sunt „tehnologii utilizate pentru design-ul web care au adus importante schimbări la nivelul internetului, în sensul în care paginile web statice au devenit dinamice prin interacțiunea cu utilizatorii, prin faptul că acestora li s-a permis să contribuie la aducerea la zi a conținuturilor postate, să colaboreze și să dezvolte, la rândul lor, conținuturi noi prin folosirea resurselor disponibile în mediul virtual‖. (Song 2015). În acest sens, instrumentele Web 2.0 sunt softuri disponibile online care permit utilizatorilor: a) să creeze o manieră interactivă de prezentare a conținuturilor științifice; b) să păstreze pe o perioadă limitată de timp și să arhiveze date; c) să editeze fotografii și materiale video; d) să realizeze proiecte și să desfășoare activități de învățare prin cooperare.

Vă propun să ne jucăm, dar să și învățăm!

Haideți să realizăm un PADLET, un afiș în CANVA sau INFOGRAPHICS, un rebus online, jocuri pentru copii în QUIZLET, un avatar virtual, un nor de cuvinte sau un puzzle.

PADLET https://padlet.com https://padlet.com/croitoru_c/TeachingRefugees https://padlet.com/croitoru_c/ZiuaEuropei9Mai

CANVA https://www.canva.com/create/infographics/? utm_expid=.b9bZKNAfTFS89JHUWVlbgg.0&utm_referrer=https%3A%2F% 2Fwww.google.com%2F INFOGRAPHICS - VENNGAGE https://venngage.com/

REBUS – PROPROFS https://www.proprofs.com/games/crossword/school-furniture-and-equipment/

JOCURI PENTRU COPII – QUIZLET https://quizlet.com/240921142/numbers-flash-cards/

GAMES IN ROMANIAN FOR REFUGEE CHILDREN BODY PARTS https://quizlet.com/243539897/body-parts-diagram/ JOCURI IN JIGSAW – PUZZLE https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=398d99a5302a

CREAREA UNUI AVATAR VIRTUAL http://www.voki.com/

CREAREA UNUI NOR DE NOR DE CUVINTE Puteți

crea

un

nor

de

cuvinte

utilizând

aplicații

precum:

Wordle: http://www.wordle.net WordArt (recomandat): https://wordart.com

”Atât timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit.” Franz Kafka Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Web_2.0 https://iteach.ro/experientedidactice/instrumente-web-2-0-utilizate-in-activitatea-didactica https://eduform.snsh.ro/campanie-online/instrumente-web-utilizate-in-activitatea-didactica https://edict.ro/utilizarea-resurselor-web-2-0-in-procesul-de-predare-invatare-evaluare-in-liceu/

Cadrul didactic modelator de personalitate Prof.Iacob Ionela Gina Liceul Teoretic „Ioniță Asan” Caracal Jocul este un proces ce permite maturizarea socioafectivă şi intelectuală. Eduard Claparede afirma ca : « jocul este munca, binele, datoria şi idealul vieţii copilului. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate respira şi în consecinţă, poate să acţioneze ». « Sufletul şi inteligenţa devin mari prin joc. Tocmai această cuminţenie, această tăcere - de care părinţii greşit se bucura uneori - anunţă adesea la copilul mic grave deficienţe mintale. Un copil care nu ştie să se joace este un adult care nu va şti să gândească ».

De la jocul inconştient care se manifestă la sugar cu părţile corpului şi cu lucrurile din apropiere până la jocul didactic care mediază învăţarea, copilul parcurge mai multe trepteale exerciţiului ludic dintre care nu lipsesc jocurile cu lucrurile, cu cuvintele, cu funcţiile lucrurilor, cu oamenii şi chiar cu gândurile sale. Copilăria e ucenicia necesară vârstei mature. Prin joc copilul pune în acţiune posibilităţile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potenţele virtuale care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.

Orice proces educativ responsabil, ca proiecţie, dar şi ca acţiune concretă, îşi asumă şi o poziţie în raport cu formarea estetică şi artistică a persoanelor. Educaţia pentru arte denotă un anumit mod de a vedea umanul, o filozofie de viaţă aparte, o viziune despre ce este mai de preţ pentru devenirea fiinţei.

Importanţa pe care preţuirea artei o capătă în societate dă măsura valorică a respectivei societăţi, a rafinamentului şi altitudinii sale axiologice. Educaţia pentru artă este deschizătoare de noi orizonturi, pentru că ea dezvoltă spiritul interogativ, reflexiv, cooperativ. Cu acest prilej,copilul intră conştient în perimetrul artistic, învăţând ceva despre el însuşi şi despre ceilalţi, iar această învăţare îi va permite să rezolve probleme, să pună întrebări, să se înscrie într-o cultură reflexivă asupra sinelui şi asupra lumii din care face parte. Educaţia pentru artă devine o educaţie a sinelui în perspectiva inte-grării în umanitate.

Formarea artistică prilejuieşte elevilor o experienţă pentru iluminarea şi construirea unui sens legat de existenţa sa. Faptul că artele şi atitudinile estetice asociate variază atât de mult de la o societate la alta ar părea să sugereze faptul că acestea sunt învăţate în întregime sau că au o origine „culturală‖. Arta poate fi considerată ca o înclinaţie generală naturală, dar care este învăţată cultural şi exprimată prin dansuri, cântece, spectacole, imagistică sau vorbire poetică. Școala noastră poartă destule preconcepţii în legătură cu contribuţia disciplinelor artistice în formarea copilului. Jean Chateau spunea că : « Copilăria are drept scop antrenarea prin joc atât a funcţiilor fiziologice, cât şi a celor psihice. Jocul este centrul copilăriei şi nu-l putem analiza fără a-i releva rolul său de preexerciţiu ». Jocul didactic reprezintă treapta esenţială în învăţarea şcolară. Jocurile didactice trebuie să constituie trepte pe care copilul le parcurge din plăcere, în mod atât de firesc încât să nu sesizeze durata activităţii şi a efortului pe care îl depune. Reluarea jocurilor îndrăgite de copii oferă posibilitatea regăsirii voioşiei, obţinându-se rezultate bune în cadrul comportamentului motor, cognitiv, verbal şi social-afectiv.Jocurile sunt adesea combinate cu pasaje musicale,practice sau plastic.Jocul şi arta se întrepătrund şi creează starea de bine a copilului.

Adulţii au responsabilitatea de a crea un mediu propice, un cadru de joacă în care copilul să progreseze rapid, să treacă de la pasivitate la activitate, pentru a-şi construi Eul. Universul copiilor nu poate fi decât imaginat, jucat, cântat, desenat, « rostit » în orice alt mod diferit de al limbajului cotidian, iar drumul spre prieteni nu poate fi de pământ, de aer sau de apă ci de joc.Educatoarele trebuie să abordeze cu curaj problemele jocurilor în conexiune directă cu managementul educaţional: organizarea spaţiului de joacă, asigurarea materialelor necesarepentru desfăşurarea jocurilor, modalităţi inedite de captare a atenţiei şi de informare a familiei şi a copiilor cu privire la jocurile ce urmează a fi organizate, implicarea familiei în organizarea şi desfăşurarea acestora.

Dacă adevărul şi binele, de pildă, sunt vizate de mai multe discipline, de ce nu s-ar întâmpla la fel şi cu frumosul? O anumită perspectivă „sincretică‖ este de dorit în încercarea de asumare şi însuşire a frumosului; frumosul este o calitate atât de complexă (şi completă), încât o viziune parcelară, analitică ar văduvi spiritul de o bucurie plenară.Experienţa estetică actuală, încurajată chiar de grădiniţă, desigur particularizată pe niveluri de vârstă, trebuie să fie extensivă, flexibilă, curajoasă. Îşi vor avea drept de cetate în educaţie atât arta clasică, statuată ca atare de istorie, cât şi în încercări sau experimente de ultimă oră. Frumosul în general este o ipostază concretizată la nivelul unui obiect, proces, acţiuni de un anumit fel.

Valoarea unei opere de artă este dată uneori de context, în urma unei puneri în scenă, a unei reprezentări, a unei investiri cu sens. Contextul este polivalent, de la cel strict ambiental, prin proximităţi îmbogăţitoare sau dăunătoare, până la cele culturale, anterioare sau coprezente obiectelor ce se vor a fi receptate la un moment dat. Valoarea nu se dă, ci se face (şi reface) ori de câte ori o conştiinţă receptoare o doreşte, o prevesteşte, o investeşte, o construieşte.

Cu cât contactul cu obiectele din jur este mai activ şi experienţa mai bogată, cu atât reprezentările memoriei devin mai operative; se dezvoltă mult şi reprezentările imaginaţiei, care stimulează dezvoltarea imaginaţiei, este o adevarată explozie a imaginației. Aceasta se exprimă activ în creativitatea generală, nespecifică, exercitată prin joc, dar şi în creativitatea specifică ce se manifestă în produsele artistice ale copiilor în care „chiar dacă intenţiile sunt mai largi decât realizările, se manifestă forţa şi caracteristicile personalităţii, se proiectează şi aptitudinile, interesele, etc”.

Capacitatea fabulatorie este deosebit de activă în această etapă, astfel încât copilul povestește cu siguranţă şi dezinvoltură despre lucruri şi întâmplări pur imaginare.Procesul de formare a personalității preșcolarului este stimulat de activitățile desfășurate în grădiniță, prin joc, care, prin registrul amplu de situaţii atractive, solicită şi funcţiile atenţiei, mai ales a celei involuntare şi treaptat a celei voluntare, dar și organizarea voinței, ca formă complexă de reglaj psihic.

Bibliografie: G. Albu, Copilăria, afectivitatea şi sensul evoluţiei personalităţii, Rev. Învăţământul preşcolar, nr. 34 /2000 Roşca A., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 1965 Vincent R., Cunoaşterea copilului, E.D.P., Bucureşti, 1972

Două broscuțe Prof.preșc.Rîșnoveanu Nicoleta, Gradința cu Program Prelungit Nr.10 Buzau

Într-un iaz, trăiau două broscuțe, Oac și Oaki, foarte bune prietene, curioase și nedespărțite. Cât era ziua de lungă colindau împrejurimile, dar cum iazul era destul de mic, s-au gândit să facă o călătorie până în satul din apropiere. Nu după prea mult timp de mers pe jos, au ajuns în față unei curți.

– Intrăm? întrebă Oac entuziasmată.

– Bineînțeles! răspunse Oaki , cu o oarecare ezitare. Şi cum mergeau ele foarte încântate că vor descoperi un teritoriu nou, au ajuns pe terasa casei… acolo le-a atras atenția o oală mare ce se afla pe masă. Se apropiară ce se apropiară și … HOP! , fără să scoată vre-un cuvânt, Oac și sări înăuntru…Oaki fără să mai piardă timpul, HOP!, sări și ea după Oac! Spre surprinderea lor, oala era plină cu smântână!

Oac, panicându-se, se apucă să măsoare oala și-n lungime, și-n lățime, să măsoare densitatea smântânii…. și într-un final , după ce a aplicat tot felul formule de calcul complicate, și-a dat seama că situația în care se aflau era foarte complicată, așa că a renunțat să mai încerce și s-a scufundat în oala cu smântână.

Oaki, mai optimistă din fire, își spuse : „Nu voi renunța așa de ușor! Acum, sau niciodată, este momentul să-mi folosesc toată puterea picioarelor mele!”…și începu să bată din picioare! și bătu, și bătu, și bătu, până ce la un moment dat observă că sub picioarele ei, smântâna se transforma în unt. Încercând să-și țină și prietena la suprafață, Oaki bătu neîncetat din picioare, până când își făcu din unt un punct de sprijin necesar pentru a se împinge și sări afară împreună cu prietena ei!

Văzându-se salvate, ieșite din oala cu smântână, Oac spuse:

– Mulțumesc Oaki! Pentru că tu ai avut încredere în ține și nu ai renunțat până în ultima clipă, ai găsit soluția și ne-ai salvat pe amândouă!

MORALA: Nu renunța, oricât de greu ți s-ar părea la prima vedere! Dacă îți dai cu adevărat tot interesul, vei găsi cu siguranță o soluție!

SARCINI Ți-a plăcut povestea? Cum se numește?

E bine să avem prieteni? Cine e prietenul tău cel mai bun?

Descrie pe prietenul tau. Ce îți place la el?

Realizează un portet al prietenului tău prin desen.

Joc de mișcare: Sărim ca broscuta !

Lumea copilăriei/The world of childhood-proiect eTwinning valoros, an şcolar 2020-2021 În acest an şcolar am participat împreună cu grupa mea, grupa mare Albinutele de la GPN Vinerea, unitate şcolară arondată Şcolii Gimnaziale Nr. 3 Cugir, la minunatul proiect eTwinning ,,Lumea copilăriei/The world of childhood,,, proiect în care s-a colaborat pentru bua desfăşurare. Activităţile au fost deosebite, incitante, au presupus cooperare, deoarece proeictele eTwinning sunt în special proiecte de colaborare şi cooperare, nicidecum de competitive, deoarece în orice activitate noi încercăm să punem ce avem mai bun din noi ca dascăli, astfel încât rezultatele să fie vizibile.

Proiectul a avut parteneri foarte mulţi din România, dar şi din Republica Moldova, Turcia, au avut loc multe întâlniri de proiect online, atât cu copiii cât şi doar cadrele didactice, a fost un proiect care ,,ne-a pus la treabă,,, nu că nu ne-am face treaba, dar a trebuit să ţinem pasul cu cerinţele preţioase, deoarece dorim ca rezultatele şi participarea în proiect să fie recunoscute şi appreciate.

La finalul proiectului am reuşit să sintetizăm activitatea pentru fiecare lună în parte printr-un colaj reprezentativ, iar la noi, de obicvei pentru activitatea de lectură din grădiniţă, imaginile vorbesc, fiindcă preşcolarii nu ştiu să citească, şi atunci, noi, cadrele didactice, scriem pentru ei folosind imagini, pentru a-I ajuta astfel şi pe ei să citească cu ajutorul imaginilor.

A fost un proiect reuşit, bogat, activitatea s-a desfăşurat folosind multe instrumente web, am respectat politica de protectie a datelor, am avut acorduri de la părinţi, proiectul are paginile foarte bine delimitate, subpagini, filmulete, fiecare realizand bucăţica sa din proiect cât a putut mai bine.

Mulţumim pe această cale eTwining pentru oportunitatea de a desfăşura astfel de proiecte incitante, iniţiatorilor, fondatori ai acestui proiect şi sperăm să vă anunţăm de reuşitele noastre şi pe viitor.

Prof. Nicoletta Huştiuc, GPN Vinerea/Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir, Alba

În cadrul proiectelor eTwinning, pentru fiecare proiect în parte, am avut stabilite împreună cu partenerii şi colegii fondatori de proiect anumite reguli de comunicare online, astfel încât activitatea din proiect să se desfăşoare în siguranţă, deoarece în acest an şcolar s-a lucrat foarte mult cu instrumente web şi trebuie respectate anumite reguli şi în ceea ce priveşte securitatea şi siguranţa online.

Prof. Nicoletta Huştiuc, GPN Vinerea/Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir, jud. Alba

Labirinturi pentru activităţi de codare fără calculator, codeweek.eu, code week leading teacher pentru România, prof. Nicoletta Huştiuc

Cartonaşe realizate în cadrul Proiectului eTwinning ,,Character education,,, 2020-2021, proiect pentru care am realizat şi câteva aplicaţii web utile la clasă, iată şi linkurile https://wordwall.net/resource/9792673/valori-values-s%c4%83-vorbim-despre-ele-letstalk-about-them https://wordwall.net/resource/9819658/important-values https://wordwall.net/resource/9819830/lets-talk-about-this-values-sa-vorbim-despreaceste-valori prof. Nicoletta Huştiuc, Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir/GPN Vinerea, ambasador eTwinning România

CREATIVITATE SI INOVAȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL CONTEMPORAN ROMÂNESC Prof. Ceaușu Silvana-Alisa, Clubul Copiilor Tg. Cărbunești, Gorj Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare cadrului didactic pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evident. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi idealurilor educaţionale. Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul, de a folosi internetul este benefică elevilor,atât în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.

Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.

Munca de creaţie parcurge mai multe etape: Perioada de preparare când se adună informaţii, se fac observaţii, se delimitează scopul sau problema, se schiţează o ipotecă sau un proiect general.

Incubaţia este timpul încercărilor sterile, când nu se găseşte soluţia, incubaţia poate dura foarte mult, ani de zile!

Iluminarea este momentul fericit când apare soluţia, se vorbeşte de intuiţie adică o cunoaştere sintetică, integrală a demonstraţiei care elucidează toate aspectele problemei Verificarea este necesară pentru a elimine eventualele erori sau lacune Metode pentru stimularea creativităţii Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde simultan fenomene de activizare (incitare şi susţinere), antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului creator. În acest sens, ca scop practic este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii.

Cea mai răspândită metodă este aşa numitul brainstorming (asaltul de idei), când un grup de 10-12 persoane îşi exprimă pe rând şi în mod liber tot ce le vine în minte în relaţie cu o anumită problemă propusă. Alţi specialişti analizează apoi ce sugestii benefice poate oferi una sau alta din ideile exprimate.

Se fac următoarele recomandări privind activitatea grupului de brainstoring: evitarea oricărei critici în emiterea ideilor noi; acceptarea oricăror idei prin eliberarea de frânele posibile ale autocontrolului inhibitiv sau ale evaluării care poate bloca ritmul căutărilor noi; extinderea cât mai mare a numărului de idei pentru a amplifica astfel şansele de apariţie a soluţiilor noi şi valoroase; valorificarea constructivă a ideilor altora prin reformularea şi combinarea originală a lor, pentru sporirea disponibilităţii creatoare a grupului.

După desfăşurarea şedinţei, ideile, care au fost consemnate cu fidelitate, se supun unei analize critice în vederea găsirii soluţiei adecvate la problema pusă. Strategiile „asaltului de idei‖ pot fi adaptate cu prudenţă în anumite forme de desfăşurare creativă a activităţilor instructiv-educative şcolare.

Metoda 6-3-5-este vorba de împărţirea unei adunări în grupuri de 6 persoane, în care fiecare propune trei idei într-un timp maxim de 5 minute. Primul grup discută problema şi, pe o fişă sunt trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloane ce se va completa de către celelalte grupuri. După 5 minute, fişa este trecută unui alt grup care adaugă alte trei idei în coloane, sub celelalte ş.a.m.d. până ce fiecare fişă trece pe la toate grupurile. Conducătorul strânge foile, le citeşte în faţa tuturor şi se discută pentru a se hotărî care din propuneri să fie însuşită.

Pshilips 6-6 este tot o metodă menită să consulte un număr mare de persoane. Această mulţime se grupează în câte 6 persoane, urmând a discuta problema timp de 6 minute. Mai întâi animatorul explică metoda şi avantajul ei, apoi expune problema. Se urmăreşte ca grupurile să fie cât mai eterogene. Fiecare îşi alege un coordonator şi se discută timp de 6 minute. La urmă, fiecare grup îşi anunţă părerea. Urmează o discuţie generală, după care se trage concluzia. În felul acesta, într-un timp scurt, se consultă opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discuţia în colectiv, 2 minute raportează rezultatul fiecare; dacă sunt 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discuţia finală poate dura 30 minute, deci în circa o oră se pot rezuma părerile a 60 de persoane. Când e vorba de o problemă complexă, se pot organiza grupuri de 4 membri, având la dispoziţie 15 minute.

Discuţia panel. Termenul panel în engleză „juraţi‖. Şi în acest caz este vorba de participarea unor colectivităţi mai mari. Discuţia propriu-zisă se desfăşoară într-un grup restrâns („juraţii‖), e format din persoane competente în domeniul respectiv. Ceilalţi pot fi zeci de persoane – ascultă în tăcere ceea ce se discută. Aceştia pot intervenii prin biletele transmise „juraţilor‖. Uneori biletele sunt de hârtie colorată: cele albastre conţin întrebări, cele albe – sugestii, cele roşii – păreri personale. Mesajele sunt primite de unul din membrii participanţi la dezbatere, care introduce în discuţie conţinutul unui bilet atunci când se iveşte un moment prielnic (i se spune „injectorul de mesaje‖). Discuţia este condusă de un „animator‖. La urmă persoanele din sală pot interveni şi în mod direct, prin viu grai. În încheiere, animatorul face o sinteză şi trage concluzii.

Bibliografie: Cristea Sorin – Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1998.

Cucoş Constantin - Pedagogie, Editura Polirom Iasi, 2008; Gârboveanu Maria – Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1981.

Cu capra prin sat Aveam câțiva ani. Poate 4, poate 5. Era Anul Nou și am auzit la ușă gălăgie. Cineva cânta la vioară și altcineva cânta la zongură, o chitară cu 5 corzi.

Ritmul era păstrat de o tobă.

Tatăl meu deschide ușa și invită acel grup vesel format din câțiva bărbați și un animal ciudat.

Un bărbat din grup cântă: „Ta, ța, ța, căpriță, ța…‖ Animalul, căprița, sare și clămpănește din „gură‖ în ritmul muzicanților.

Privesc curioasă animalul pe care l-au numit capră. După ce capra își încetează dansul, tata mă îndeamnă să studiez capra.

Ce aflu? Capra e o mască sculptată în lemn, un cap cu maxilarul inferior mobil. El este mișcat cu o sfoară, pentru a clămpăni în timpul dansului, şi este fixat într-un băţ cu care se sprijină pe pământ. Masca este împodobită cu o bucată de blană, ca o barbă, și două corniţe, cu panglici multicolore şi flori.

Dansatorul stă aplecat, peste el se așează o pătură, o pânză sau panglici colorate.

Tata explică: „Ceata de tineri cu capra colindă pe la toate casele din sat. Ea nu trebuie să ocolească nici o casă la geamul căreia arde o lumină. Se crede că gospodarilor nu le va merge bine în anul care vine, dacă nu primesc colindătorii, care alungă răul și aduce binele, sănătatea și norocul.‖ Cer permisiunea de a-l înlocui pe dansator. Mă strecor sub cuvertură și încep să trag de sfoară. Capra clămpănește și eu mă amuz.

Colindătorii sunt serviți cu țuică și prăjituri. Tata le dă și niște bani. Și ceata pleacă.

A fost o zi frumoasă, deosebită. Am învățat ceva și am fost și artistă.

Prof. Maria Tirenescu, Cugir, jud. Alba

FAMILIA- FACTOR SOCIOUMAN PRIMAR ÎN FORMAREA ATITUDINILOR MORALE LA COPIII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ Gîrloanță Ioana Maria Școala Gimnazială Singidava/ GPP Prichindel, Cugir

O caracteristică definitorie a omului și umanității o constituie moralitatea. Moralizarea ființei este una dintre sarcinile educației dintotdeauna. Obiectivele educației morale se situează pe următoarele linii: formarea conștiinței morale și formarea conduitei morale.

Formarea conștiinței morale se face acționând asupra mai multor componente: noțiunile și reprezentările morale, ideile și concepțiile morale, sentimentele morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspirațiile și idealul moral al personalității.

Formarea conduitei morale înseamnă acțiunea corelată asupra următoarelor structuri comportamentale: deprinderile morale, obișnuințele morale, voința morală, caracterul.

Educația morală- cu dimensiunile cognitive și afective- se va realiza pe următoarele direcții: Cunoașterea valorilor; Justificarea teoretică a valorilor; Sădirea sentimentului obligației; Cultivarea voinței de conformare a conduitei la valorile prevăzute; Crearea obișnuinței de acțiune în conformitate cu valorile alese (Legrand, 1991, p. 48) Factorii formării atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară mică Pentru a se forma și dezvolta ca personalitate, individul are nevoie de condiții și anturaj favorabil.

Mediul educațional constituie un ansamblu de condiții fizice (naturale, artificiale) și socio-umane favorabile formării și dezvoltării personalității.

Educația morală trebuie să fie globală, să se extindă pe toată durata existenței umane, să reflecte schimbările într-un univers în permanentă transformare și eficiența ei să reprezinte măsura condiției umane ideale către care aspirăm cu toții.

Familia este mediul natural, firesc al copilului, cel mai apropiat și necesar pentru dezvoltarea și formarea personalității acestuia. Conform aprecierilor mai multor cercetători din domeniul pedagogiei, familia reprezintă un mic grup social, o celulă elementară și, totodată, fundamentală a societății și neamului, ce realizează un șir de funcții importante printre care le putem nominaliza pe cele biologice, psihologice, sociale, economice, culturale și educative.

Din punct de vedere pedagogic, mai mult trezește interes fucția educativă a familiei, particularitățile influențelor și acțiunilor educative, exercitate de ea și anume reglementarea și stimularea comportamentului copiilor prin intermediul aplicării diferitelor metode. Pentru a reliefa această fucție și a o conștientiza, este necesar să pricepem și să analizăm familia ca unitate educativă din perspectiva dezvoltării ei sistemice, adică să concepem familia ca ”subsistem educativ al societății ce posedă o anumită structură și funcționalitate”, afirmă cercetătoarea Larisa Cuznețov. În acest context de analiză, constatăm că familia își asumă valorificarea următoarelor domenii:

Educația fizică: familia se ocupă de dezvoltarea fizică a copiilor, ea asigura hrana și îmbrăcămintea copiilor, formează copilului primele deprinderi de igienă personală și socială și îl obișnuiește să utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunăstarea organismului.

Educația intelectuală: care vizează activitatea de formare-dezvoltare a capacităților intelectuale ale copilului. Astfel, în cadrul familiei copilul își însușește limbajul și vocabularul, volumul, precizia și corectitudinea exprimării. Ca prim factor de educație, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale.

Educația estetică: părinții sunt cei care realizează contactul copilului cu frumusețile naturii, cu viața socială. În unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipsește cu desăvârșire, iar în altele aceasta este exagerată. Dacă copilul nu are aptitudini și nici plăcere pentru diferite arte (balet, muzică, teatru etc), părinții trebuie să respecte opțiunea copilului.

Educația religioasă: din cea mai fragedă vârstă copilul manifestă predispoziție spre religiozitate, el este capabil de trăiri religioase. Această predispoziție se poate cultiva și dezvolta prin educația religioasă.

Orientarea profesională: în cazul multor familii reprezintă reperul major în conturarea opțiunii pentru o anumită carieră a copiilor. Părinții sunt pentru copii sursa primară și cea mai puternică de învățare, de sprijin afectiv și securitate.

Prin urmare, familia îndeplinește importante funcții în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se reflectă asupra dezvoltării sale și determină reușita sa de mai departe, crearea unor anumite atitudini, inclusiv a celor morale: Creează o interrelaționare absolută a copilului cu membrii microgrupului familial: din punct de vedere fizic, psihic, material; Datorită profunzimii relațiilor de tip afectiv, impactul emoțional pe care le exercită este maxim; Familia oferă primele modele comportamentale, creează primele obișnuințe și deprinderi; Familia creează o anumită matrice existențială, un stil comportamental care se imprimă asupra întregii evoluții a individului și care va genera, de asemenea, rezistența la schimbările ulterioare care se impun; Influența pe care o exercită familia este implicită, face parte integrată din viață.

Pentru a realiza cu succes obiectivele educației familiale, părinții au nevoie de a-și dezvolta competențele parentale. Societatea contemporană încă se mai confruntă cu o serie de probleme în domeniul creșterii, îngrijirii, sănătății și educației copilului, fiind determinate, în mare parte, de lipsa în totalitate sau parțială a acestor competențe, care sunt esențiale în determinarea succesului actului educativ în cadrul familiei. Ele trebuie să asigure realizarea eficientă a întregului spectru de aspecte ale vieții de familie, inclusiv comunicarea, relația cu copiii și educarea acestora.

Competențele parentale trebuie să se axeze pe: Protecția copilului și respectarea drepturilor lui; Satisfacerea necesităților de bază ale copilului; Asigurarea unui mediu adecvat de dezvoltare pentru copil; Asigurarea sentimentului de apartenență și acceptare de către cei apropiați cât și ca ființă umană; Crearea și menținerea unui climat familial favorabil, prin intermediul unor modele pozitive de comportament; Stabilirea exactă a obiectivelor educative ce urmează a fi atinse, prin prisma sistemului de valori general-umane.

Rolul familiei în formarea atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară mică De-a lungul timpului, specialiștii au evidențiat mai multe definiții ale familiei în funcție de caracteristicile care îi erau specifice în anumite perioade socio-culturale, încercând să pună în evidență o serie de aspecte de ordin structural și funcțional.

Conform definiției antropologului francez C. L. Strauss, familia este ”un grup care își are originea în căsătorie, fiind alcătuită din soț, soție, copiii născuți prin unirea lor (grup căruia i se pot adăuga rudele), pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase și sociale cu roluri și statute precise asociate membrilor lui, având aptitudini, țeluri și aspirații comune și asigurând creșterea copiilor.”

R. Vincent definește familia ca pe un ”grup înzestrat cu caracteristici proprii, care trăiește după anumite obiceiuri, care respectă anumite tradiții chiar inconștient, care aplică anumite reguli de educație, într-un cuvânt, care creează o atmosferă.”

Etnologul american G. P. Murdock definește familia ca ”un grup social ai cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopțiune, și care trăiesc împreună, cooperează sub raport econimic și au grijă de copii.”

Sociologii americani Burges și Locke declară că familia se deosebește de alte grupuri sociale prin următoarele caracteristici: ”este formată din persoane unite prin relații de căsătorie, sânge, adopțiune; membrii locuiesc împreună, alcătuind, de regulă, un singur menaj, este compusă din persoane ce interacționează, ce intercomunică în cadrul rolurilor soț-soție, tată-mamă, etc; susține și perpetuează o cultură comună, derivată, în principal, din cultura societății date.”

Educația în familie este prima formă de educație pe care copilul o primește. De aici și rolul decisiv al acesteia în formarea și dezvoltarea copilului. Maniera în care părintele își educă copilul este specifică, unică, originală, reflectând nivelul de cunoștințe pe care îl posedă, atitudinile sale, concepția despre educație pe care o posedă. În acest caz stilul parental este probabil cea mai importantă problemă a sănătății publice pe care societatea noastră și-o pune. Stilul parental adoptat în educația copilului își pune amprenta asupra dezvoltării atitudinii morale a acestuia, principalele domenii comportamentale care o definesc fiind cel cognitiv și cel social-afectiv. Opiniile pedagogilor cu referire la stilurile parentale sunt împărțite: Stilul autoritar (de autoritate, de magistru) în care se manifestă un nivel ridicat al cerințelor și controlului, dar cu nivel scăzut al înțelegerii, al suportului afectiv, acest stil impune ascultarea, copiii sunt încărcați de probleme, reproșuri, nu li se respectă independența și individualitatea; Stilul permisiv- unii îl denumesc stilul indulgent sau laisser-faire (libertin) în care controlul este scăzut și suportul este maxim, față de rezolvarea unor probleme de viață importante sunt cereri minime și formale, nivelul de aspirații este redus, realizările sunt superficiale, copiii deprind o rezistență scăzută față de diferite tentații; Stilul autorizat căruia îi este specific un nivel înalt de control și de sensibilitate. Părinții care aparțin acestui stil parental au autoritate în fața copiilor, dețin controlul conduitei acestora și așteaptă din partea lor o atitudine matură, specifică vârstei.

Stilul de neglijare sau de respingere față de copil, care se recunoaște prin ignorarea sau abandonarea copilului, prin lipsa de control, exigențe scăzute și lipsa de control.

Metode și procedee de educație morală Metodele și procedeele de educație morală pot fi structurate astfel: Explicația morală Prelegerea morală Convorbirea morală Conferința și referatul cu tematică morală Povestirea morală Povața Dezbaterea morală Exemplul Analiza de caz și decizia de grup Exercițiul moral: ordinul, dispoziția, îndemnul și sugestia, lămurirea, rugămintea, încrederea, încurajarea, entuziasmul, stimularea activității prin promiterea unei recompense, inițierea de întreceri între elevi, utilizarea perspectivelor, apelul, aluzia, avertismentul, interdicția; Aprobarea, acordul, lauda, exprimarea recunoștinței, recompensa Dezaprobarea, dezacordul, observația, reproșul, neîncrederea, avertismentul, ironia, pedeapsa.

Bibliografie: Constantin Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2006.

Ioan Nicola, Sabina Constantin, Domnica Farcaș, Pedagogie școlară, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1982.

Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Crețu, Psihologie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1993.

Larisa Cuznețov, Filosofia practică a familiei, CEP USM, 2013.

G. Allport, Structura și dezoltarea personalității, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1981.

D. Salavastru, Didactica psihologiei. Perspective teoretice și metodice, Editura Polirom, 2006.

Jean Piaget, Judecata morală la copil, Editura Cartier (traducere din franceză de Dan Rauțu) Ediția a II, 2006.

Constantin Enachescu, Tratat de psihologie morală, Editura Polirom, 2008 M. Taiban, E. Chircev, M. Bernițchi-Țurcaș, Fl. Andreescu, Fl. Bălașa, E. Varzari, Pedagogia preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968

FIȘĂ DE LUCRU Prof. Bogdan Mariana Prof. Briciu Ana-Maria Grădiniţa cu P.P. Nr. 8, Alba Iulia

Uneşte punctele, pentru a descoperi o frumoasă floare a Primăverii!

Desenează, și tu, o floare, cu atâtea petale, câte îţi indică cifra! Coloreaz-o, așa cum dorești!

5

Jocul – activitate fundamentală la vârsta preșcolară Studiu de specialitate Prof.înv.preșcolar Viorica Urzică Liceul ,,Miron Cristea”Subcetate, Grădinița ,,Piticot” În grădiniţă jocul deţine un rol atât de mare în activitatea copilului pentru că satisface dorinţa lui firească de manifestare şi independenţă. Realitatea care-l înconjoară fiind mult prea complexă, el caută să o cunoască, să se orienteze în mediul înconjurător. Jocul este tocmai una din activităţile prin care copilul învaţă să cunoască lumea reală.

O definiție unitară și exhaustivă a noțiunii de joc este greu de identificat, fie din cauza marii diversități a formelor sale de manifestare, de la jocurile sacre și inițiatice din perioada preistorică, la teoria jocurilor logice și matematice sau la jocurile specifice fiecărei etape de dezvoltare umană, fie din cauza resurselor informative vaste și voluminoase Jocul asigură formarea unor achiziţii importante pentru dezvoltarea ulterioară a copilului dând specificitate personalităţii, angajând copilul cu resursele sale, stimulându-i dezvoltarea precum şi efortul său de perfecţionare. Acționând cu plăcere în cadrul jocului, copiii acceptă mai ușor sarcina de învățare.

Jocul, ca nevoie vitală a copilului de reconstrucție imaginară a realității, prin care acesta o analizează, căutând să o înțeleagă, este activitatea principală care asigură dezvoltarea personalității și a competențelor de bază.

Principalele caracteristici ale jocului, ca activitate specifică în copilărie sunt următoarele: 

este o activitate specific umană;



între joc și alte activități umane, cum ar fi învățarea, munca și creația, se stabilesc relații de

interdependență; 

jocul se desfășoară la nivel imaginativ, în mod conștient;



principalul scop al jocului este acțiunea, prin intermediul căreia copilul își poate împlini aspirațiile;

jocul asigură un echilibru al funcționalității vieții psihice.

Trăsăturile fiecărui joc în parte, comportamentul participanților la joc, dar și consecințele generate de practicarea anumitor jocuri, au dus la delimitarea unor funcții specific ale jocului, după cum urmează: Funcția de cunoaștere (cognitivă, informativă) – prin joc copilul acumulează noi 

noi date, informații, cunoștințe, își formează și exersează un set de deprinderi, priceperi și deprinderi și

obișnuințe, sarcinile jocului orientând procesul cunoașterii. 

Funcția de stimulare, dezvoltare complexă a personalității jucătorului – prin joc este stimulată

componenta motorie a personalității copilului, este întreținută sănătatea fizică și corporală a acestuia.

Chiar dacă jocurile îi solicită fizic pe copii, la sfârşitul acestora, copiii nu resimt oboseala, vrând să îşi reia activitatea.



Funcția adaptativă și formativ-educativă - jocul modelează dimensiunile personalității autonome,

contribuie la formarea și conștientizarea propriei persoane, la perfecționarea funcțiilor cognitive ale copilului care se joacă, la dezvoltarea afectivă și la înarmarea cu abilități și tehnici de muncă intelectuală și aplicative. 

Funcția cathartică, de echilibrare și tonifiere - un interes, unele trăsături de personalitate, de caracter,

atât de elocvente în timpul alegerii şi desfăşurării anumitor jocuri, pot servi ca funcţie de echilibraretonificare sau ca funcţie de sprijin în modificarea atitudinii celui care se joacă faţă de anumite microstructuri ale realităţii sociale (familia, grădiniţa, şcoala, obiectul de studiu, sau altele) şi, implicit, în crearea condiţiei pozitive de accesibilitate pentru orice acţiune cu rol formativ. 

Funcția terapeutică – jocul reprezintă un suport psihologic în special în tratarea unor disfuncții și chiar

a unor patologii. Jocul reprezintă o terapie plăcută şi prin urmare, determină obţinerea de rezultate pozitive şi durabile, deopotrivă.

Funcția socială - jocul reprezintă prima formă de activitate fundamentală cu care el intră în contact.

Această funcție se explică prin ‖tendința mereu accentuată a copiilor de a se acomoda la reacțiile, comportamentele celorlalți, dar și de a asimila relațiile cu cei din jur la eul propriu.‖ K. Groos consideră jocul ca fiind o posibilitate de antrenament conştient şi că omul/copilul se pregăteşte pentru viitoarele acţiuni importante prin joc conduse de instincte, fără o reglementare din afară. Jocul formează o fază preliminară de exerciţiu, dirijate de instincte şi de impulsuri.

După J. Piaget jocurile pot fi clasificate în patru categorii: 

jocuri-exerciţiu;



jocuri simbolice;



jocuri cu reguli;

jocurile de constructive.

Clasificarea făcută Claparède face referire la: Jocuri cu funcții generale: Jocuri motrice; Jocuri psihice; Jocuri cu funcții special: Jocuri de luptă; Jocuri de vânătoare; Jocuri sociale; Jocuri familiale; Jocuri de imitație.

de

La vârsta preşcolară copiii sunt foarte activi şi activitatea lor desfăşurată prin joc este foarte necesară pentru dezvoltarea lor fizică şi psihică. Prin joc copiii îşi satisfac dorinţa firească de manifestare şi independenţă.

Realitatea înconjurătoare este foarte complexă şi copilul nu poate să o cunoască decât prin intermediul jocului. De aceea unii psihologi consideră jocul ca o activitate de pre-învăţare. Esenţa lui constă în reflectarea şi transformarea pe plan imaginar a realităţii înconjurătoare.

Jocul nu constituie pentru copil o simplă distracţie, jucându-se el cunoaşte şi descoperă şi lumea şi viaţa într-o formă accesibilă şi atractivă pentru copil. Pe măsură ce înaintează în vârstă şi se dezvoltă, conţinutul jocurilor se extinde cuprinzând şi realităţile sociale dintre oameni. Încă de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicări active cu cei din jur – cu părinţii.

Jocul este o parte importantă din viaţa copilului. Nevoia sa zilnică este prezentă încă din momentul naşterii. Reprezintă primul stadiu de învăţare şi de activitate creatoare. Copilul se dezvoltă prin joc, dobândeşte capacităţi şi experienţe noi, îşi cultivă spiritul de observaţie, memoria, fantezia, imaginaţia şi gândirea.

Bibliografie: 1. Albulescu, I.; Catalano. H.,(2018), Pedagogia jocului și a activităților ludice, Editura Didactică și Pedagogică, București 2. Catalano, H.,(2018), Procesul de învățământ: direcții epistemice, pragmatice și experiențiale, Editura Didactică și Pedagogică, București 3. Claparède, Èd.,(1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București

Autor: prof.înv.preșc. Maierescu Oana Raluca Școala Gimnazială Singidava Cugir Jocuri pentru dezvoltarea interacțiunilor interpersonale la preșcolari În calitatea de manager la clasei de elevi, cadrul didactic este interesat şi sensibil la problemele preșcolarilor, încă din primele zile de şcoală, deoarece aceştia depun un efort susţinut de a se adapta la mediul şcolar, la noul program şi la stilul de lucru al educatoarei. În sprijinul unui bun management al clasei, vin jocurile de socializare şi cunoaştere. Prin intermediul lor, preșcolarii reuşesc să interacţioneze, să-şi formeze o imagine despre sine şi despre grup, să facă schimburi de informaţii, să stabilească relaţii de simpatie/antipatie cu colegii, să înveţe regulile de comportare în diverse situaţii.

Jocul este o activitate umană necesară la fiecare vârstă, este o formă de manifestare întâlnită la oameni indiferent de vârstă, rasă, apartenenţă etnică, civilizaţie, cultură, din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, care satisface nevoia de activitatea a omului generată de trebuinţele, dorinţele şi tendinţele specifice vârstei lui. În copilărie, jocul este o activitate dominantă prin care cei mici reuşesc să-şi satisfacă unele dorinţe atât în mod conştient, cât şi în mod involuntar cu ajutorul unei lumi imaginare pe care şi-o proiectează. E greu de definit jocul în câteva cuvinte, deoarece el se defineşte în funcţie de valenţele sale.

Jocul este mişcare, explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie, exerciţiu, disciplinare, învăţare şi, mai ales, plăcere. Jocurile de socializare cuprind o serie de activităţi activ-participative care au ca scop realizarea unui climat relaxant şi reconfortant în vederea desfăşurării unei activităţi ulterioare, dar au şi rolul de încurajare a participanţilor în a interacţiona şi în a se cunoaşte reciproc în contexte neobişnuite.

Jocurile de socializare şi de cunoaştere îi ajută pe elevi să se adapteze mai uşor la cerinţele şcolare, ele fiind adaptate la particularităţile lor de vârstă. Ele influenţează formarea şi consolidarea unor deprinderi de comunicare, a unor comportamente civice, de studiu, a unor atitudini faţă de învăţare.

Exemple de jocuri care au ca scop dezvoltarea relaţiilor și a interacțiunilor interpresonale ale preșcolarilor: Vulpea și iepurele Acest tip de joc îi oferă copilului o multitudine de oportunități pentru a-și manageria propriile țeluri/ scopuri prin scopurile/ țelurile celorlalți membri.

Este nevoie de două mingi în culori diferite: o minge numită „Vulpe‖ și o minge „Iepure‖. Copiii sunt așezați într-un cerc. Unul dintre copii va avea „Vulpea‖, în timp ce alt copil din grup va avea „Iepurele‖. Imaginați-vă că mingile sunt fierbinți și că nu se pot ține mai mult de două secunde în mână. „Vulpea‖ vrea să prindă „Iepurele‖, iar „Iepurele‖ vrea să fugă de „Vulpe‖. Dacă un copil ține „Vulpea‖ în mână, acesta va trebui să observe unde este „Iepurele‖ și să paseze „Vulpea‖ următorului copil în direcția respectivă. Dacă are „Iepurele‖, copilul va trebui să-l dea mai departe într-o direcție opusă „Vulpei‖ pentru a nu-l putea prinde.

Se poate juca chiar și pe puncte. De exemplu, dacă cineva care are „Vulpea‖, o pasează copilului care are la rândul său „Iepurele‖, iar acesta (cel care a deținut „Vulpea‖) va primi un punct. Se joacă până când cineva va primi trei puncte. (https://superbebe.ro/tema-lunii/jocuri-ideale-care-le-dezvolta-copiilorinteligenta-emotionala/) Sunt un copăcel Acest joc îl învață pe copil cum să lucreze împreună cu echipa, din care face parte, pentru a realiza ceva frumos. De asemenea, copilul va ști cum să construiască idei bazându-se pe ideile celorlalți, ajungându-se astfel la o idee comună.

Copilul va sta pe scenă (fotoliu/ scaun/ băncuță), iar celălalt copil va sta pe podea. Acesta din urma va spune „Eu sunt un copăcel!‖. Copilul de pe scena va veni lângă copăcel și își va găsi un rol. Poate fi orice își dorește atâta timp cât colaborează/ interacționează cu copăcelul.

De exemplu, poate fi un dragon sau un fluture. În cazul în care sunt mai mulți copii pe scenă, fiecare își va asuma un rol. De exemplu, după ce dragonul sau fluturele a plecat de pe scenă și s-a dus lângă copăcel, al doilea copil de pe scenă va coborî și va spune că este un stup de albine pentru a da miere bună. Ceilalți copii de pe scenă vor avea roluri care să intre în interacțiune cu stupul de albine. De exemplu, un copil poate să fie regina mama.

Colaborarea se leagă între toți membrii grupului de joacă, iar rolurile sunt nenumărate și se pot găsi ușor. (https://superbebe.ro/tema-lunii/jocuri-ideale-care-le-dezvolta-copiilor-inteligenta-emotionala/) Să primim musafiri Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însuşirea unor formule de politeţe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.

Sarcina didactică: interpretarea corectă a rolului de musafir şi de gazdă, elaborarea răspunsurilor adecvate rolului asumat (musafir sau gazdă).

Regulile jocului: copiii-musafiri vin în vizită la familiile prietene aducând flori; gazdele îi vor primi pe musafiri cu multă plăcere şi îi vor servi; atât gazdele cât şi musafirii trebuie să folosească cuvintele potrivite situaţiei date.

Material didactic: câte un buchet de flori naturale sau confecţionate pentru copiii care vor interpreta rolul de musafiri, veselă pentru servitul biscuiţilor sau bomboanelor, şerveţele, pahare cu apă, tăvi mici.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: înainte de începerea jocului se vor aranja împreună cu copiii 2-3 mese pentru musafiri şi gazde.Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit. Grupa se va împărţi în 4-6 subgrupuri formate din 3-4 copii. Jumătate din ele vor fi gazde, iar cealaltă jumătate musafiri. Gazdele vor aştepta musafirii. Subgrupa de musafiri pleacă în vizită. Îşi alege gazdele după preferinţă. Copiii vor fi îndemnaţi să-şi reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să ţină seama de câteva momente: sunatul la uşă sau ciocănitul; salutul şi strângerea mâinii; oferirea florilor de către musafiri; adresarea mulţumirilor de către gazdă; poftirea musafirului să ia loc; discuţii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente; servirea musafirului; despărţirea musafirului de gazdă.

Această parte poate fi prezentată sub forma unei dramatizări simple. Se vor repartiza roluri de adulţi şi de copii pentru a justifica diferenţierea atribuţiilor în cadrul celor două categorii musafiri și gazde. Ca sugestii se poate discuta apoi pe tema formării unui grup, pornind de la proverbul ,,Cine se aseamănă se adună‖. Recomandabil pentru facilitator este sa se implice activ în joc sau să circule printre participanți, coordonându-i, ajutându-i să depășească emoții, inhibiții. Acest joc promovează ca valori cunoașterea personală și interpersonală, respect.

BIBLIOGRAFIE - Barbu, H., Popescu, E., Şerban, F., (1993). Activităţi de joc şi recreativ-distractive, E.D.P., Bucureşti; - Frâncu, A. şi colaboratorii, (1972). Jocuri didactice şi exerciţii distractive, E.D.P., Bucureşti; - Voiculescu, E., (2013). Psihopedagogia jocului, Alba-Iulia; https://www.profesorimoderni.ro/2019/09/jocuri-de-socializare-la-inceput-de-an-scolar.html (accesare 04.02.2021) http://www.ccdcluj.ro/vechi/Preuniversitaria/V52012/Sectiunea%201/Stanica.pdf (accesare 04.02.2021) https://superbebe.ro/tema-lunii/jocuri-ideale-care-le-dezvolta-copiilor-inteligenta-emotionala/ 05.02.2021)

(accesare

Școala Gimnazială Singidava Cugir Grădinița cu Program Prelungit Prichindel

Managementul spațiului educațional Prof. Bîrsan Ilona Ghizela Prof. Urieșu Eugenia Mihaela Mediul educațional trebuie să stimuleze dezvoltarea și învățarea activă a copiilor, să creeze ocazii de explorare și descoperire, să le asigure sănătatea şi protecţia fără a impune restricţii, să vină în întâmpinarea nevoilor individuale ale acestora, toate având ca rezultat dezvoltarea lor fizică şi intelectuală armonioasă.

Modul în care este organizat și amenajat spaţiului educaţional, obţinerea unei atmosfere plăcute şi calde conduce în mod cert la reușita activităţii didactice. În spiritual documentelor ce reglementează activitatea în învăţământul preşcolar, educatoarea este cea care creează mediul educațional favorabil, stimulativ și interesant pentru învățare în sala de grupă. În funcție de tipul de activitate desfășurat se recomandă împărţirea sălii de grupă în zone (arii/ centre de interes): zona de linişte, zona cu mese şi scaune, zonă pentru relaxare, zona pentru expunerea lucrărilor copiilor, zona de mişcare.

Zona de linişte este zona unde se desfăşoară activităţile de învăţare, ce necesită concentrare, linişte, aici amenajându-se de regulă următoarele zone/ arii de interes: Biblioteca – în acest centru se vor desfăşura multe activităţi din sfera limbajului. Este recomandat să punem la dispoziţia copilului materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural, activ, stimulativ. Se pot utiliza etajere cu plan înclinat, rafturi joase, miniblioteci/ biblioteci mobile sau cutii de depozitare, care se vor delimita, prin etichete colorate diferit sau cu imagini sugestive.

Arta - este o zonă a creației și a imaginaţiei în care copiii vor putea desena, picta, modela, cânta, dansa, realiza lucrări individuale şi colective cu materiale din natură şi materiale refolosibile.

Nu este recomadat să dăm copilului să copieze modele deoarece acestea inhibă imaginația. Copilul trebuie lăsat să exerseze pentru a-și perfecționa achizițiile motrice și pentru a câștiga încredere în sine. În acest sens îi putem pune la dispoziție zilnic o varietate de experiențe artistice și materiale.

Centrul tematic este un spațiu de afişare și dezbatere deschis tuturor, unde expunem materiale legate de tema proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. În acest sens putem amenaja un panou, o etajeră, o măsuţă unde vom expune elemente ce sugerează tema de studiu/ tema proiectului.

Zona cu mese şi scaune reprezintă spațiul folosit pentru servirea mesei şi pentru activităţile desfăşurate cu grupuri mici de copii

Zonă pentru relaxare este zona unde copiii se destind după o activitate sau atunci când simte nevoia de a fi fiecare singur, într-un spatiu mic, dar confortabil.

Zona pentru expunerea lucrărilor copiilor este formată din panouri, etajere, sfori întinse pe care copiii îşi expun lucrările pentru a le vizualiza, autoanaliza și compara cu ale colegilor.

Zona de mişcare este zona unde se desfăşoară activităţile mai zgomotoase, ce implică mişcare, manipulare de obiecte, cu următoarele zone/arii de interes; Joc de rol - este locul în care se concentrează activitățile casnice cu care fac cunoștință copiii și de exersare a rolurilor sociale. Plasarea acestui centru trebuie gândită într-un colț mai retras al grupei, dar cu acces la o fereastră, pentru a da un aer familial. Acesta este unul dintre cele mai îndrăgite centre de către copii.

Construcţii - este zona unde copilul se simte în largul lui, are libertatea de a face gălăgie. Deoarece în acest centru se desfășoară o activitate zgomotoasă, colțul respectiv poate fi dotat cu un covor care să atenueze.

Fiecare zonă are un spațiu pentru depozitarea materialelor și jucăriilor care nu se folosesc curent.

Bibliografie: SUPORT pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează CURRICULUM PENTRU EDUCAŢIA TIMPURIE, MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE, 2019 https://www.academia.edu/26836085/ EDUCATIA_TIMPURIE_AMENAJAREA_SPATIULUI_DE_INVATARE (accesare 05.02.2021)

UTILIZAREA METODELOR DE INTERVENŢIE COMPORTAMENTALĂ ÎN ORELE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ ENESCU LUMINIŢA ANA ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.3 CUGIR Dezvoltarea armonioasă a elevilor constituie una din priorităţile educaţiei în ciclul primar. Cadrul didactic este cel care descoperă diferite dificultăţi în relaţiile dintre elevi, probleme comportamentale, de natură emoţională sau dificultăţi de învăţare. Orele de dezvoltare personală oferă posibilitatea de a aborda aceste probleme sub forma unor jocuri, experimente sau discuţii. Metodele prezentate, ,,Vulcanul‖, ,,Înscrie-ţi greşelile în palmă ‖, au fost aplicate cu succes la clasă şi au fost punctul de plecare în conştientizarea de către elevi a unor greşeli , precum şi stabilirea unor paşi în corectarea comportamentului.

Dezvoltarea personală pentru copii vizează în primul rând evaluarea și dezvoltarea aspectelor emoționale, cognitive, comportamentale și interpersonale ale copiilor. Acestea sunt dependente în primul rând de factorii dezvoltării, respectiv de vârsta acestora, punându-se accent pe caracteristicile și aptitudinile fiecărui copil în parte.

Metodele de intervenţie comportamentală se bazează pe joc, mai exact jocul de rol, exerciții și jocuri simbolice, fiind metoda cea mai distractivă prin care copii învață și deprind anumite abilități, care au ca scop stimularea creativității, a imaginației, a comunicării în grup, a creșterii stimei de sine sau a dezvoltării inteligenței emoționale.

Câteva probleme specifice de comportament care pot fi abordate în cadrul grupurilor de dezvoltare personală: agresivitatea, furia, hiperactivitatea, închiderea în sine, nesiguranța, stima de sine scăzută.

La începutul clasei a II-a am observat la unul dintre elevi că manifestă accese de furie de fiecare dată când un coleg îi întrerupe jocul. Starea de furie era resimţită la nivel corporal, în special la nivelul feţei. Am încercat să discut cu el, să descopăr cauzele şi să găsim împreună soluţii. Comportamentul lui avea repercursiuni şi asupra relaţiilor cu colegii.

Am aplicat la clasă metoda ,,Vulcanul”, realizând o legătura între orele de arte, ştiinţe şi dezvoltare personală.

Materiale necesare: Un con de plastic, cocă,nisip; Bicarbonat de sodiu; Oţet.

Descriere Am folosit metafora „Vulcanul‖ pentru a vorbi despre inhibiţie şi despre izbucnirile emoţionale. La fel ca în cazul unui vulcan, niveluri neexprimate şi neglijate ale emoţiei pot începe să fiarbă uşor în profunzime, apoi clocotesc tot mai intens, până când erupe şi se revarsă fără a mai putea fi stăvilit ori controlat. Un proiect ştiinţific simplu cu un vulcan, familiar copiilor, demonstrează uşor acest concept. Am construit împreună un vulcan folosind materiale la îndemâna fiecărui, modelând o cocă, aşezând un con de plastic în interior şi bicarbonat de sodiu. Se aseamănă bicarbonatul cu sentimentele şi gândurile copilului. Oţetul sau stresorul asociat inhibiţiei s-a adăugat apoi peste praful de bicarbonat de sodiu care stătea ascuns în interiorul vulcanului. În mod natural, legile ştiinţei, demonstrează că aceste sentimente se vor revărsa dacă nu sunt monitorizate, exprimate şi reglate în mod adecvat. Elevii au reprodus verbal, au asociat starea de furie cu efectul contactului bicarbonatului cu oţetul şi au înţeles efectele furiei asupra celor din jur.

O alta metodă aplicată la clasă a fost ,,Înscrie-ţi greşelile în palmă ”, utilizată cu scopul de a slăbiri convingerii conform căreia greşelile sunt rele şi trebuie evitate, acceptarea greşelilor celor din jur.

Materiale necesare: Hârtie pentru modelaj sau pentru ambalaj Vopsea care se aplică cu degetele Prosoape de hârtie Creion, pix sau marker Înscrie-ţi greşelile în palmă este o sarcină bazată pe expunere folosită pentru copiii cărora nu le place să se murdărească şi se tem să facă greşeli. Copilul trebuie să-şi umezească palma cu vopsea şi apoi să o imprime pe o hârtie pentru ambalaj. Apoi, pe fiecare amprentă a palmei, copiii îşi vor nota greşelile. Amprenta palmară este un tip unic de semnătură care reprezintă individualitatea copilului, însă nu se imprimă niciodată perfect pe hârtie. Amprenta palmei este plină de imperfecţiuni. Metoda combină experienţa faptului că viaţa este imperfectă şi că erorile sunt inevitabile cu ideea că individualitatea fiecăruia este marcată de propriile greşeli. Înscrie-ţi greşelile în palmă se desfăşoară în câteva etape. În prima etapă se prezintă metafora.

Adultul va sublinia faptul că nu există doi oameni care să aibă amprente identice ale degetelor sau ale palmelor, ele sunt semnul unicităţii fiecărui individ. În etapa a doua, copiii îşi înmoaie palmele în vopsea. După ce amprenta s-a uscat, copilul notează câte un defect al său pe fiecare deget imprimat După ce notează toate defectele pe degete, copilul le citeşte cu voce tare. Se discută aspectele prezentate, iar copilul este ajutat să explice semnificaţia experienţei.

Bibliografie: Ştefănescu Andreia-2015,Tehnici de intervenţie educaţională, suport de curs

CODING, STEAM AND STORIED” – selecţii din activităţile noastre online

Prof.înv.preşc. Muntean Maria-Cristina Prof.înv.preşc. Morar Ioana-Cipriana Grădiniţa cu Program Prelungit mr. 3 Sebeş, Alba

Traversăm o perioadă dificilă pentru întreaga omenire, perioadă în care întâlnirile fizice cu copiii sunt greu de realizat. De aceea, activităţile noastre cu preşcolarii se desfăşoară în cea mai mare parte cu ajutorul părinţilor.

Activităţile realizate cu copiii s-au desfăşurat în mediul online, atât sincron, cât şi asincron. Copiii din grupa noastră sunt copii de grupă mică, cu vârste cuprinse între 3 şi 4 ani.

Activităţile din cadrul acestui proiect au avut diferite teme de interes pentru copii, în cadrul cărora au avut de rezolvat sarcini care să le stimuleze atenţia, creativitatea, spiritul de iniţiativă. Activităţile făcute cu copiii au fost gândite în aşa fel încât să le trezească interesul şi să le menţină activă curiozitatea.

Având ca punct de plecare povestirea „Ursule polar, tu ce vezi?”, am desfăşurat împreună cu copiii diferite activităţi: aceştia au ascultat povestea în întâlnirea online, dar şi înregistrarea video realizată cu diferite aplicaţii, au confecţionat ursul polar din diferite materiale pe care au trebuit să le combine pentru a obţine imaginea acestuia, au fost provocaţi să rezolve sarcini în cadrul jocurilor din diferite aplicaţii etc.

Activităţile matematice au solicitat copiii să ordoneze, să serieze, să clasifice etc. diferite obiecte atât în cadrul jocurilor cu materiale, cât şi în cadrul celor create cu ajutorul aplicaţiilor. Aceştia au învăţat, prin joc, cum să ordoneze obiectele în ordine crescătoare, să diferenţieze obiectele după mărime şi să aleagă obiectul care are mărimea indicată.

Bineînţeles că activităţile, chiar dacă s-au desfăşurat online, au fost realizate cu diferite materiale puse la îndemâna copiilor

HAI SĂ LECTURĂM! Prof.înv.preșc. GODICIU-RUNCAN ILEANA Prof.înv.preșc. MORAR IOANA CIPRIANA Prof.înv.preșc. MUNTEAN MARIA CRISTINA Prof. înv. preșc. SALADE ELENA IZABELA Grădinița cu Program Prelungit nr. 3 Sebeș Într-o lume în care totul este informatizat, mecanizat, într-o eră în care găsești totul la un click distanță....de ce să mai pierzi timpul citind o carte? De ce să citești copilului tău, de ce să cumperi o carte, de ce să îți imaginezi personajele și acțiunea cărții citite?

Ne lovim din ce în ce mai mult de tineri care nu pot să poarte o conversație coerentă, care au un vocabular redus, care nu înțeleg ceea ce citesc.

Simțind nevoia de a ne grăbi, având la îndemână tehnologia ca să ne facă viața mai ușoară și care, implicit, ne solicită mai mult timp și mai multă atenție, fiind o presiune tot mai mare de a forma copiilor tot mai multe abilități, lectura pare să piardă tot mai mult teren. Copiii au tot mai multe preocupări, iar printre ele nu se numără lectura!

Anne Lamott spunea: „Ce miraculos este faptul că din aceste obiecte mici, plate și rigide ni se dezvăluie lumi după lumi, lumi care ne încântă, care ne calmează sau care ne entuziasmează.

Cărțile ne ajută să înțelegem cine suntem și cum ar trebui să ne purtăm. Ele ne arată ce înseamnă comunitatea și prietenia. Ele ne spun cum să trăim și cum să murim.”, iar Tomie dePaola considera că„cititul e important pentru că dacă şti să citeşti, poţi învăţa orice despre tot şi tot despre orice.“ Iată de ce este atât ne important să le citim copiilor noștri și să îi încurajăm să citească de la vârste cât mai mici!

Când începem să le citim copiilor? Nu este niciodată prea devreme! Le putem citi încă de dinainte de naștere, continuând imediat ce s-au născut. Se formează o legătură foarte puternică între copil și părinte, vocea acestuia calmându-l și creându-i un sentiment de căldură, de familiaritate. Cărțile citite sunt adaptate vârstei, sunt însoțite de imagini atractive și, nu de puține ori, de fel și fel de ferestre-surpriză și butoane cu sunete. Este recomandat ca lecturarea să se facă cu intonație, cu mimică și gestică, iar tonul să fie unul potrivit textului. Este indicat să se citească cursiv, fără întreruperi, cu indicarea titlului, a autorului și a ilustratorului. Cu cât se citește mai des, cu atât mai de durată vor fi efectele!

Lectura cu voce tare, încă de la vârste foarte fragede, oferă o mulțime de beneficii pentru dezvoltarea psihomotorie a copilului, precum:  le formează copiilor abilitățile de a asculta, de a acorda atenție, de a se concentra și de a memora;  îi ajută să înțeleagă sensul cuvintelor, familiarizându-i cu sunetele și limba, construindu-le, în timp, vocabularul;  le transmite copiilor dragostea pentru lectură și învățat;  le îmbunătățește abilitățile de comunicare prin dezvoltarea simțurilor;  le stimulează imaginația și creativitatea;  le facilitează înțelesul unor concepte precum poveste, numere, litere, culori, forme și le oferă informații despre lumea din jurul lor;

 îi ajută să deprindă abilități de gândire încă de la vârste fragede. Atunci când îi citești, copilul învață să înțeleagă cauza și efectul, învață să exerseze logica, dar și să gândească în termeni abstracți; lectura îi ajută pe copii să depășească stările de anxietate și stres.

Cititul îi ajută pe copii nu doar să își dezvolte vocabularul, ci și să înțeleagă ceea ce au citit și să facă conexiuni între ceea ce deja știu și ceea ce află citind. Cititul le arată noi orizonturi, deschizându-le uși din diverse domenii, către diverse informații și spre nenumărate pasiuni. Lectura de plăcere le dezvoltă copiilor empatia, compasiunea, exeprimentează o gamă largă de emoții și sentimente.

O dată cu intrarea în grădiniță apropierea copiilor de cărți este tot mai mare. Dacă acasă le citesc părinții la grădiniță le citește doamna educatoare, le citește colegul și citesc chiar și ei (după imagini, desigur, dar este cu atât mai important!). Introducerea momentului de lectură este cu atât mai benefic în activitatea grădiniței cu cât copiii sunt mai implicați în desfășurarea lui. Important pentru acest moment este alegerea locului și a ambientului în care se citește. Poate fi în sala de grupă, așezați pe scăunele, pe jos (pe perne, în șezut, pe burtă, pe spate), în pătuțuri, înainte sau după somn, sau poate fi în aer liber, în parc, la locul de joacă. Ceea ce contează este atmosfera creată, atracția copiilor către lectură și concentrarea acestora în ascultarea lecturii.

Momentul de lectură poate fi organizat după dispoziția și dorințele copiilor. Se poate citi orice: fabule, legende, poezii, nuvele, povești, povestiri, basme, snoave. În funcție de dimensiunea textului de lecturat se poate citi integral sau se poate citi pe fragmente, întrerupând cititul la un moment interesant, astfel încât curiozitatea copiilor să rămână trează. O altă modalitate ar fi cititul pe roluri, în care două sau mai multe persoane interpretează un personaj (nu este vorba de dramatizare, ci strict de lectură). Datorită tonalității folosite, a gesticii și a mimicii copiii vor fi mult mai atrași în miracolul lecturii, dând frâu liber imaginației și creativității, lăsându-se purtați de personaje și acțiune pe tărâmuri nemaiîntâlnite.

Lectura se poate face de către oricine: educatoarea grupei sau a altei grupe, un părinte/ bunic, invitatul care aduce informații despre tema săptămânii, bibliotecara, asistenta, și, nu în ultimul rând, copiii. Pentru copii este important să fie și în postura celui care lecturează, nu doar în cea a ascultătorului. După ce au ascultat de câteva ori povestea, urmărind cu atenție imaginile, copiii pot fi solicitați să le ,,citească‖ colegilor. Acest lucru le dezvoltă atenția, memoria, le crește încrederea în sine, le atrage respectul colegilor. Redarea poveștii folosind intonația potrivită, mimica și gestica adecvată îi face să fie mai dezinvolți și mai empatici. Copiii nu doar vor reda conținutul poveștii, ci vor adapta textul prin găsirea unor sinonime, a unor structuri similare, ceea ce le îmbogățește vocabularul, vor lega cuvintele în propoziții și propozițiile în fragmente logice, ceea ce le dezvoltă funcțiile gândirii și îi introduce în vorbirea expresivă, logică, corectă și coerentă.

Cu toate că poate părea banal și plictisitor pentru copii să le citești aceeași carte acest lucru nu este, de fapt, așa. Acest lucru le dezvoltă, de fapt, memoria și limbajul. Copiii învață cel mai bine prin repetiție. Un vocabular bogat va conduce la un limbaj mai dezvoltat, o gândire mai complexă și, ulterior, la o relaționare mai bună cu cei din jur.

Lectura nu poate fi, desigur, lipistă de entuziasmul și bucuria de a petrece timpul cu familia.

Cititul poate fi, în timp, transformat într-un moment mult așteptat de copil prin intermediul căruia acesta să asocieze lectura cu dragostea și, atunci când va crește, să promoveze, la rândul lui, valorile și beneficiile cărților.

Cu cât începe mai devreme, cu atât lectura este mai benefică și va avea efecte uluitoare asupra dezvoltării psihomotorii a celui mic, contribuind la formarea lui ca individ responsabil de propria lui învățare și ca un cetățean autonom cu un set autentic de valori ce va da un sens important lumii lui.

Bibliografie: http://www.questfield.ro https://edict.ro/importanta-lecturii-in-dezvoltarea-socio-emotionala-a-copilului/

De-acum şcolari Prof. înv. preșc. Godiciu-Runcan Ileana-Maria G.P.P. nr. 3 Sebeș Curând clopoţelul vesel va suna Şi pe poarta şcolii elevii vor intra.

Printre ei copiii din fosta grupă mare Se-ndreaptă-ncet spre învăţătoare.

O privesc timid şi au emoţii mari Pentru că de-acum ei ştiu că sunt şcolari!

Că zi de zi vor pune cu grijă în ghiozdan, Cărţi, stilou, caiete, creioane şi penar.

Vor sta cuminţi în bancă şi o vor asculta Pe doamna lor cea bună când lecţii va preda.

Vor avea-n orar română, geografie, sport şi mate, Civică şi limbi moderne, muzică, mişcare, arte. ~Noi ştim că, fiind elevi, veţi fi mai ocupaţi, Însă ne-ar plăcea să ne mai vizitaţi!

Să ne îmbrăţişăm şi-apoi să povestim Şi amintiri frumoase să ne împărtăşim! Şi vă dorim ca şcoala să fie pentru voi Prilej de-nvăţătură şi de prieteni noi!~

PANOUL POVESTITOR Prof.înv.preşcolar: ȚINEA NOEMI G.P.N.Mintia (Hunedoara) Domeniul limbă şi comunicare este domeniul care implică copilul în tot ceea ce înseamnă exprimare orală şi scrisă, abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă.

Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze şi alte persoane şi să-şi extindă astfel repertoriul de experienţe semnificative. Se urmăreşte prin acest domeniu, ca preşcolarii să vorbească şi să se exprime corect şi coerent, cu încredere şi dezinvoltură.

Astfel că noi, educatorii, căutăm cele mai eficiente metode care să-i motiveze şi să-i incite la comunicare, povestire,la jocul de cuvinte, la imaginaţie creatoare, dând frâu liber dorinţei de a cunoaşte cât mai mult, de a se exprima cât mai coerent şi frumos.

Dintre metodele-mijloace inovative cu cea mai largă utilizare în învăţământul preşcolar, în cadrul Domeniului Limbă şi Comunicare , în special în activităţi de tip storytelling ,sunt șorţul povestitor, covorul povestitor și panoul povestitor.

Ca elemente componente şi de nelipsit în această metodă, sunt: un şort,covor sau panou, de regulă din material textil sau fetru, elementele de fetru detaşabile, reprezentând personaje, elementele constitutive ale poveştii: căsuţă, elemente din natură: nori, soare, plante copaci, etc -care să permită a fi prinse cu ajutorul scaiului , de cel care face redarea poveştii, în funcţie de momentul povestirii.

Povestea care urmează a fi expusă, de regulă va porni de la un element surpriză, element ce face parte din poveste şi care să ajute la intuirea poveştii, de către copii: Ex. în cazul poveştii ”Micul Nor” -pornind de la de la prezentarea elementului surpriză ”Norul”, ,,Omida” în cazul poveştii ,,Omida mâncăcioasă” etc.

În cazul panoului povestitor ,cu fiecare etapă povestită, educatoarea sau un copil invitat va aşeza elementul din fetru detaşabil,la panou ,care va putea fi prins cu ajutorul scaiului.

Cu fiecare element plasat pe panou, povestea se va contura treptat, astfel încât, la final să poată fi reluată de la primul element şi să curgă lent, fiecare etapă, astfel încât povestea să fie redată în întregime, cu uşurinţă de către copii.

Această metodă inovativă, are ca rol: 

dezvoltarea atenţiei distributive a copiilor;



participarea interactivă la activitate;



dezvoltarea simţului creativ;



dezvoltarea limbajului expresiv, corect şi coerent;



valorificarea potenţialului creativ al copilului.

Pentru a fi eficientă este nevoie de un material viu colorat, elementele componente să fie de dimensiuni medii, să poată fi percepute de copii , detaşabile, astfel încât să poată fi lipite şi dezlipite cu uşurinţă.

Metoda ”Panoul povestitor” este o medodă încitantă, care solicită intelectual copiii, îi stimulează şi motivează în a fi atenţi, îi provoacă la o comunicare orală de calitate, la expunerea evenimentelor unei poveşti, cu mai mare siguranţă şi încredere.

Metodele inovative prezintă atractivitate pentru copii, oferă posibilitatea de a participa activ la povestire, repovestire, formează comportamente de comunicare activă, expresivă, de interacţiune, şi cooperare între copii şi educatoare.

Copiii sunt foarte încântaţi de ,,panoul povestitor”, se simt valorizaţi şi solicitaţi, nu este doar o simplă poveste, statică, plictisitoare, fără sensşi după cum spunea Ion Cerghit,-”nu există metode bune sau rele, ci metode adecvate, bine sau prost utilizate”.

PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL Prof. Ceaușu Silvana-Alisa Clubul Copiilor Tg. Cărbunești Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.

Implicarea părinţilor în problemele şcolii se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală . Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente ambilor factori. Dacă ne referim la optimizarea comunicării între profesori şi părinţi, se iau în calcul: 

calitatea celor doi poli ai colaborării (profesori şi părinţi);



percepţiile fiecăruia;



atitudinile care îi caracterizează;



caracteristicile instituţiei şcolare;



caracteristicile familiei;



modul de comunicare.

Implicarea părinţilor în rezolvarea problemelor şcolare şi în sprijinirea procesului instructiv-educativ

are o serie de motivaţii, dintre care enumerăm : părinţii îşi cunosc copiii şi doresc să îi descopere ca elevi, părinţii au nevoie de informaţii referitoare la îndeplinirea rolului de elev de către copilul lor. Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala: 

prezenţa la şedinţe şi lectorate ;



asistarea elevilor în efectuarea temelor ;



participarea la activităţi cultural- artistice şi sportive ;



organizarea unor expoziţii, serbări, excursii ;



organizarea unui colţ verde în şcoală ;



atragerea unor fonduri pentru şcoală ;



susţinerea bibliotecii prin donaţii de cărţi.

O comunicare optimă învăţător/ diriginte/ familie are rolul de a acţiona în mod pozitiv asupra

copilului şi de a stopa comportamentele negative. De multe ori apar dificultăţi de comunicare şi de dezvoltare a relaţiei şcoală- familie. De aceea trebuie cunoscuţi factorii care favorizeaza dar şi blochează o comunicare eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează evoluţia elevului, rezultatele şcolare şi natura comportamentului.

Factori care favorizează comunicarea: 

transmiterea informaţiilor de către învăţător/ diriginte într-o formă accesibilă părinţilor ;



evitarea analizării critice sau blamării părintelui ;



mediul ambiant de discuţie să fie plăcut ;



capacitatea învăţătorului de a mobiliza părinţii să comunice şi să le asculte problemele



evitarea subiectelor care privesc elevii problemă, se fac discuţii individuale cu aceştia;



rezolvarea problemelor copiilor, implicarea în găsirea unor soluţii ;



sprijinirea, încurajarea părinţilor pentru a schimba atitudinea negativă a elevului.

Există două teorii importante privind relaţia şcoală- familie : teoria profesionalismului şi teoria

schimbului. Teoria profesionalismului consideră ca un element esenţial serviciul făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, având drept criterii competenţa, un cod de etică profesională. Teoria schimbului consideră acţiunea umană în funcţie de un câştig personal , un salariu asigurat, o competiţie restrânsă.

Cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece : părinţii sunt parteneri ai şcolii , eficacitatea învăţământului poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt responsabili legali de educaţia copiilor.

Atât părinţii, cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. Influenţele pe care familia le exercită asupra copilului sunt directe sau indirecte, determinând în mare măsură dezvoltarea personalităţii acestuia. Modelul moral-civic propus de şcoală ( comportament civilizat, demn, tolerant, bazat pe cinste , corectitudine) găseşte un răspuns pozitiv în familiile unde aceste valori sunt puse la loc de cinste.

Părinţii trebuie să vadă în şcoală un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Asadar, e o sarcină a şcoli i să identifice situaţiile problemă, din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educa tive în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoală-

Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea mare dragoste pe care o poartă copiilor.

De aceea, între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare . Un parteneriat famili e – şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest demers.

Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul nostru şi şc olarul nostru. Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl interesează şi îl pasionează, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să îl sustină pe şcolar, în ce fel săl motiveze. Şcoala este factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii.

Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şc olii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale.

Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştiinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om . Ora de dirigenţie este cea în care ne putem apleca asupra acestei laturi. În acestă oră se urmăreşte valorificarea abilităţilor de interrelaţionare, de asumare a respons abilităţii, de descoperire a propriilor aspiraţii spre formarea şcolară si profesională.

Se accentuează azi ideea de a sprijini părinţii şi nu de a-i substitui. Se identifică tot mai clar ideea unor intervenţii asupra familiei şi deci, în primul rând, asupra părinţi lor pentru a-i ajuta, forma și susține în sarcinile lor educative .

„Niciodată familia nu a fost mai solicitată si rolul său nu a fost niciodată atât de mare ca azi” – Boutin şi During, 1994.

BIBLIOGRAFIE 1. Bunescu Ghe., Alecu G. , Badea D. – Educaţia părinţilor . Strategii şi programe,

Povesti etwinning, experimente si activitati de codare Prof. Nicoletta Huștiuc, Școala Gimnazială Nr. 3 Cugir/G.P.N. Vinerea, jud.

Alba Prof. Ileana Godiciu-Runcan, Școala Gimnazială Nr. 2 Sebeș/G.P.P. nr. 3 Sebeș, jud. Alba Anul acesta am inițiat un minunat proiect eTwinning împreună cu o colegă din Turcia, pe minunata platformă eTwinning, proiect care se dorește a fi o continuare a altui proiect, ,,Traveling with fairytales,,, proiect care a promovat lectura prin intermediul poveștilor lui Eric Carle. Anul acesta am lucrat și lucrăm la acest proiect ,,Coding, Steam and Stories,, avand în fiecare lună cate o poveste, activități integrate legate de codare cu privire la poveste, labirint, codul culorilor și alte minunății legate de varsta și tot așa activități steam, respectiv experimente, legate de subiectul poveștilor. Toți partenerii au realizat, fiecare în parte, activitatea lor, astfel încat să poată participa cu toții la acțiunile comune desfășurate și planificate în proiect. Unele dintre povești nu au fost traduse, astfel am avut posibilitatea să exersăm capacitățile creatoare și execițiul de limbă străină, apoi să ne înregistrăm vocea, imaginile fiind în power point, împreună realizand activități minunate. Proiectul dorește să promoveze lectura astfel încat să ajungem la o cunoaștere cat mai detaliată a lumii poveștilor lui Eric Carle, povești accesibile oricui și minunate pentru toți copiii de grădiniță. În cadrul proiectului anterior ca rezultat final am avut două cărticele cu fișe variate, interdisciplinare, pentru fiecare poveste în parte. Cărțile, deși sunt online, sunt resurse deschise pentru oricine vrea să le acceseze, deoarece are posibilitatea ca utilizandu-le să crească interesul copiilor pentru povestea respectivă. Nu mică ne-a fost mirarea cand, de multe ori, dorind să începem o nouă poveste, copiii ne cereau iar si iar aceeasi poveste, semn că deja le-au îndrăgit. Ei merg acasa si spun părinților, frățiorilor mai mari sau mai mici și setea de lectură este încet încet domolită, dar ne place foarte mult că putem comunica la nivel internațional cu alte cadre didactice, să realizăm activități comune care să conducă spre același obiectiv, consolidarea deprinderii de lectură a cărților pentru copii și implementarea dragostei pentru cărți încă din fragedă pruncie. Vom lăsa imaginile să vorbească în locul nostru și vă mulțumim pentru că avem posibilitatea să împărtățim din experiența noastră.

-extrase din twin space ul proiectului ,,Coding, Steam and Stories,,, fondatori Nicoletta Hustiuc, Romania, Keziban Armagan, Turcia

Sănătate prin alimentație și mișcare!

Prof. STROIA RAMONA ANIȘOARA Grădiniţa cu Program Prelungit „Dumbrava Minunată” structura Grădiniţa cu Program Prelungit „Prichindelul” Hunedoara Activitatea a fost proiectată în scopul evaluării proiectului tematic, cu același nume, derulat timp de o săptămână, cu copiii grupei mari. Am gândit evaluarea sub forma susținerii unei prezentări a informației tematice, asimilate de copii, în timpul activităților de proiect, prin investigare și munca în echipă. Factorul motivant l-a reprezentat ineditul prezentării: confecționarea unor postere publicitare, având scopul de a transmite, prin imagini, mesajul dorit: importanța alimentației sănătoase și a mișcării fizice, în asigurarea sănătății. Iar ideea de a susține prezentarea, în fața copiilor de la grupa mijlocie, i-a responsabilizat pe preșcolarii grupei mari, le-a indus dorința de a deveni modele, pentru copii mai mici.

SCENARIUL ZILEI Copiii au fost informați, cu o zi înainte, despre activitatea de prezentare și despre modalitatea de organizare a acesteia. La sosirea la grădiniță, copiii au fost împărțiți în două echipe, eterogene, sub aspectul tipului de inteligență predominant, astfel încât, în fiecare echipă să se afle copiii cu abilități de comunicare, dar și cu abilități practice, respectiv creative. Copiii fiind obișnuiți cu munca în echipă și, implicit, cu împărțirea responsabilităților, și-au împărțit/asumat diferitele sarcini, în concordanță cu abilitățile fiecăruia.

ALA- Jocuri și activități didactice alese Sectorul Artă- Copii (băiat și fetiță) sănătoși- desen La acest sector, fiecare echipă și-a desemnat 2 reprezentanți, pentru a desena, în centrul posterului, imaginea unui băiat și a unei fetițe.

Un al treilea copil, desemnat de fiecare echipă, dintre cei câțiva copii, care știu să scrie fără model, a scris, central, cuvintele cheie ale mesajului: COPII SĂNĂTOȘI, ALIMENTE, MIȘCARE. Sectorul Jocuri de masă a fost locul unde s-a desfășurat una din activitățile pe domenii experiențiale: DOS- Abilități practiceDecupare pe contur Membrii fiecărei echipe au răsfoit pliante, reviste, cu imagini ale alimentelor ce pot fi cumpărate in supermarketuri, dar și echipamente sportive și ilustrații cu jocuri și sporturi în aer liber.

Copiii au hotărât care imagini se potrivesc cu tema proiectului și leau decupat, pentru ca, mai apoi, să le aranjeze pe posterul echipei. Au înlăturat, fără ezitare, sucurile acidulate, dulciurile, în general, și au

selectat imagini cu fructe, legume, sucuri naturale, produse lactate, adică exact alimentele, ce fuseseră identificate, în timpul derulării proiectului, ca fiind necesare asigurării sănătății.

ADP- Activități de dezvoltare personală La Întâlnirea de dimineață, la momentul Împărtășirii cu ceilalți le-am cerut copiilor, să descrie/ evalueze modul în care și-au împărțit sarcinile, calitatea colaborării, rezultatele muncii în echipă, felul în care activitatea de colaborare ușurează rezolvarea sarcinilor de lucru. Scopul acestui moment l-a reprezentat evaluarea abilităților de comunicare, dar și formarea abilităților de evaluare a colaborării, deci de evaluare a colegilor-membri ai echipei, și de autoevaluare. În concluzie, copiii au demonstrat că pot aprecia obiectiv, care este contribuția colegilor, dar și propria contribuție, la rezolvarea unei sarcini de grup.

ADE- DLC- Pregătirea prezentării orale Elementul motivant, care i-a responsabilizat pe copii, a fost faptul că prezentarea era destinată colegilor mai mici, de la grupa mijlocie, pe care urmau să îi convingă de necesitatea alimentației sănătoase și a mișcării fizice. De data aceasta, copiii au explicat cum au selectat elementele, ce urmau să ilustreze posterele, explicând, implicit, care sunt comportamentele alimentare și motrice, sănătoase. Au explicat și care au fost elementele (alimente nesănătoase, activități sedentare), pe care nu le-au selectat, și motivul pentru care nu au făcut-o.

Au analizat posterele și au concluzionat că ele transmit mesajul dorit.

Fiecare echipă și-a ales câte doi reprezentanți, pentru a susține prezentarea, în fața copiilor grupei mijlocii. Acești reprezentanți au fost aleși dintre copiii care au dovedit abilități de comunicare. Chiar și alegerea acestora dovedește faptul că preșcolarii au percepții obiective, în legătură cu aptitudinile, abilitățile, comportamentele colegilor lor, și pot face alegeri responsabile, în beneficiul echipei.

Prezentare orală, cu suport intuitiv Copiii grupei mijlocii au fost invitați, împreună cu educatoarea lor, și au asistat la prezentare. La sfârșitul prezentării, preșcolarii grupei mari au primit feedback, de la colegii lor mai mici, în legătură cu impactul mesajului transmis de conținutul prezentării și al posterelor. La finalul activității, le-am cerut copiilor să-și exprime opiniile în legătură cu beneficiile proiectului: Ce știau, în legătură cu tema proiectului, la debutul acestuia?

Ce doreau să afle?

Ce au învățat? Cum au învățat? În felul acesta, am completat ultima rubrică a diagramei ȘVAC (Știu/Vreau să știu/Am învățat/ Cum am învățat).

Proiect de activitate integrata

Data: 30.01.2020 Grupa: Mijlocie Educatoare: Avram Dănuța-Maria Unitatea de învățământ: Grădinița cu Program Prelungit Nr.18 Buzău Tema anuală de studiu: Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?

Tema proiectului: ,,Sărbătorile iernii‖ Tema săptămânii: ,,Brăduleţ, brăduţ drăguţ!‖ Tema activitații: "Globuleţe fermecate în brăduleţ așezate!"

Tipul de activitate: predare-învățare-activitate online pe platforma GOOGLE CLASSROOM Elemente componente ale activitatii integrate: ADP+ALA+ADE 1.ADP: Întalnirea de dimineata: Noutatea zilei: ,,Bradul de Crăciun‖ Deprinderi de autoservire și de așezare a mesei, ordonarea și curățarea camerei, deprinderi igienicosanitare, gimnastica de dimineață.

2.ADE: DOS (ACTIVITATE PRACTICĂ): "Bradul împodobit"-confecționare 3. ALA: ,,Globuleţe fermecate în brăduleţ așezate!‖ ȘTIINȚĂ:

"Cum

se

fac

globulețele

de

sticlă"-

https://www.youtube.com/watch?v=vj-

aKjcyIu8&feature=share BIBLIOTECĂ: "Povestea globulețelor"- poveste. https://youtu.be/dzJTU734mXU JOC DE MASĂ: "Globul magic"-puzzle https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=28fe392f7239 4.ALA- Jocuri și activități recreative: „Cursa cu globulețe‖-joc distractiv.

Dimensiuni ale dezvoltarii: Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

Activare și manifestare a potențialului creativ Motricitate grosiera si motricitate fină în contexte de viata familiare; Finalizarea sarcinilor și a acțiunilor (persistența în activitați); Cunostinte si deprinderi elementare matematice pentru rezolvarea de probleme si cunoasterea mediului apropiat.

Comportamente vizate: Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii și receptării lui (comunicare receptivă) Demonstrează înțelegerea unui mesaj oral, ca urmare a valorificării ideilor, emoțiilor, semnificațiilor etc. (comunicare expresivă Își poziționează corpul și membrele în mod corespunzător pentru a imita ceva/ pe cineva sau pentru a executa o mișcare.

Participă activ în jocuri, dansuri, jocuri în aer liber.

Utilizează mâinile și degetele în manipularea corespunzătoare a unor obiecte/instrumente (tacâmuri, creion, pensulă, puzzle etc.)

Finalizează proiecte simple.

Identifică, prin comparare, mărimea.

Obiective operationale: O1- să participe cu interes la activitățile de dezvoltare personală, precum și la cele recreative; O2- să demonstreze înțelegerea unui text audiat prin repovestirea lui; O3- să realizeze puzzle-ul online; O4- să observe modul de fabricare al globulețelor de Crăciun; O5- să confecționeze brăduțul de Crăciun; Strategii didactice: Metode si procedee: confecționarea, exercițiul, jocul muzical, povestirea educatoarei, demonstrația, explicația, jocul.

Materiale didactice: calculator, tabletă sau telefon, 3 crenguțe, lipici, ață verde, elemente de decorat bradul, lingură de lemn, o minge sau globuleț.

Forme de organizare: individual.

Bibliografie: 1.Curriculum pentru educatia timpurie – 2019 2.Suport pentru explicitarea si intelegerea unor concepte si instrumente cu care opereaza curriculumul pentru educatie timpurie-2019 3.Repere fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani

EDUCAȚIEA ECOLOGICĂ ÎN CICLUL PRIMAR Prof. înv. primar Szilagyi-Tomoiu Mihaela Școala Gimnazială Nr. 3 Cugir În contextul societăţii cunoaşterii, şcoala de mâine se construieşte din transformări progresive ce alimentează continuitatea în schimbare. Ea are pecetea democratizării prin adaptarea curriculum-ului la specificul local şi asigură caracterul integrat conţinuturilor multidimensionale.

Calitatea mediului înconjurător influenţează într-o măsură esenţială calitatea vieţii biologice şi psihice şi spirituale, ştiut fiind faptul că numai un mediu echilibrat poate asigura dezvoltarea sănătoasă fizică şi psihică a omului.

Din această perspectivă se prevede intensificarea activităţii de instruire şi educare a tuturor cetăţenilor ţării în vederea creării unei atitudini noi faţă de natura înconjurătoare, exprimată prin conştiinţa ecologică. În acest spirit, educaţia ecologică în şcoală, importantă în formarea unei concepţii sănătoase despre lume şi viaţă, trebuie să se bucure de un statut realist în formarea şi educarea tinerei generaţii.

Educarea elevilor şi formarea unei concepţii ecologice trebuie să înceapă cu învăţământul preşcolar şi să fie continuată până la cel universitar. Încă de la vârsta copilăriei trebuie să se cultive dragostea pentru cunoaştere şi protecţia naturii.

Educaţia ecologică, sau educaţia relativă la mediu, răspunde acestei cerinţe, investind în dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale; vizează în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum şi un demers practic eficient. În acest context, rolul educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului înconjurător este evident, el se concentrează pe modelarea viitorului cetăţean capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opţiunile sale.

Educaţia ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare, la diferite nivele de şcolaritate, livrând conţinuturi informaţionale în modalitate transdisciplinară, în context formal sau non formal.

Educaţia ecologică şi de protecţie a mediului în învăţământul preuniversitar începe odată cu învăţământul preşcolar şi se continuă în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, în cadru instituţionalizat - în şcoală (curricular şi extra curricular) şi extraşcolar prin cercurile de ecologie şi protecţia mediului ce se desfăşoară în Palatele şi Cluburile Copiilor.

Formele şi mijloacele de realizare a educaţiei ecologice în şcoală sunt diferite: sub forma unor teme bine structurate în cadrul unor discipline precum: științe ale naturii, educație civică, ca şi capitole în cadru tuturor disciplinelor de învăţământ. Acestea dau rezultate dacă profesorul de ştie şi doreşte să realizeze această latură formativă în gândirea şi concepţia viitorului cetăţean, apărător al mediului înconjurător. Locul cel mai potrivit de studiere în şcoală a problemelor privitoare la cunoaşterea, utilizarea şi conservarea mediului ambiant îl constituie lecţiile diferitelor discipline.

În învăţământul şcolar primar, domeniul educaţiei ecologice este atins pe parcursul claselor pregătitoare, I-IV, prin ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare, Matematică și știinţe ale naturii. La acest nivel are loc o sensibilizare şi conştientizare a elevilor cu privire la frumuseţile naturii, dezvoltându-se gustul pentru a cerceta tainele naturii.

Prin problematica lecţiilor şi actualizarea lor se poate accentua caracterul lor aplicativ şi formativ. În asemenea lecţii, elevii deduc interdependenţa organism-mediu şi mecanismul conexiunii inverse a unui mediu poluat, denaturat asupra organismelor vegetale şi animale. Elevii vor face cunoştinţă cu conceptele de lanţ trofic, verigile acestuia.

Extracurricular şi extraşcolar, în cadrul proiectelor educaționale, parteneriatelor educaționale, activităţilor cercurilor de ecologie şi protecţia mediului din unităţile de învăţământ şi din Palatele şi Cluburile elevilor din toată ţara, se desfăşoară o intensă activitate de educaţie ecologică, concretizată prin proiecte şi acţiuni de prevenire a degradării mediului.

O modalitate eficientă cu rezultate vizibile în atitudinea şi comportamentul elevilor este proiectul de educaţie ecologică și parteneriatele. Utilitatea lor constă în aceea că-i ajută pe elevi să înţeleagă legătura dintre om şi natură, dintre cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii, dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin cercetare individuală sau în grup, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile. Elevii au posibilitatea pe parcursul proiectului să se simtă în ipostaza de mici cercetători ai realităţii sau de interlocutori. Devin responsabili, se implică cu plăcere şi ca urmare a tuturor explicaţiilor înţeleg semnificaţia unor norme şi-şi manifestă dorinţa de a se conduce după ele prin adoptarea unei atitudini şi a unui comportament ecologic. În desfășurarea activităților online am utilizat platforme educaționale și aplicații precum: Adsevio, Zoom, Learningapps, Liveworksheets, Kahoot, Wordwal, formulare Google, Jamboard etc.

Impactul dintre tehnologie şi mediul natural, reclamă o nouă mentalitate privind problematica mediului, deci o educaţie ecologică de la cea mai fragedă vârstă.

Indiferent de modul de abordare a acestei teme, ca educatori trebuie să avem în vedere faptul că omul este parte integrantă a biosferei şi în acelaşi timp, el este specia care a modificat cel mai mult ecosistemele naturale. În condiţiile actuale, problema ocrotirii naturii, a mediului înconjurător trebuie să de vină o preocupare majoră a tuturor cadrelor didactice din toate şcolile, la toate nivelurile. Şcoala trebuie să pregătească cetăţeanul de mâine, conştient de rolul său în societate, de raporturile sale cu natura, tezaur de resurse şi frumuseţi pe care le dorim nepieritoare.

De aceea, cadrelor didactice de la toate nivelurile de învăţământ le revine sarcina de a acţiona mai hotărât, de a privi prin fapte actele normative privind reglementarea ocrotirii şi folosirii raţionale a resurselor naturale, fără a modifica sau altera însăşi bazele vieţii.

DIN ACTIVITĂȚILE NOSTRE! Colectarea selectivă a deșeurilor

Colectăm, reciclăm, construim

Protejăm natura!

BIBLIOGRAFIE: Antonescu, Liliana, (2007), Argument, la Ghidul metodologic pentru cadrele didactice, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, învăţământ preşcolar, coord. Maria Ivănescu M.E.C.T., Bucureşti Toma, Cristina, Zamfir, Lia, (2003), Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional preuniversitar din România, în Prietenii pământului, Galaţi ***Programa școlară, pentru clasele a III-a și a IV-a, aprobată prin Ordinul Ministrului Educației Naționale Nr. 5003 / 02.12 .2014

Viața unei plante Învățarea experiențială (studiu de specialitate)

Prof. înv. preprimar: Radu Zoica, Grădiniţa P. N. Nr. 3 Găeşti, Dâmboviţa

Descriere: Motto:"Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi învăţa."

Copiilor le place să se joace în aer liber, în parcuri, în grădini cu flori sau legume, sub copacul din curtea casei sau a grădiniţei. În preajma plantelor, a florilor, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară gingăşia, admiraţia, sentimentul de ocrotire, armonia formelor şi culorilor, grijă faţă de frumos şi fragilitate.

Acest proiect încearcă să canalizeze (direcţioneze) toate acţiunile spre formarea şi dezvoltarea unor inteligenţe naturiste la copii, spre dobândirea unor cunoştinţe reale despre lumea plantelor şi nu în cele din urmă, spre educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul înconjurător.

Beneficii: Formarea unor abilități de lucru în echipă; Formarea unoi atitudini ecologice responsabile prin exersarea unor deprinderi de ingrijire şi ocrotire a mediului înconjurător; Cultivarea unui stil de viaţă sănătos printr-o alimentaţie adecvată şi mişcare în aer liber;

Creşterea calităţii actului educaţional.

Dovezi: Noi am fost la picnic! Da, da, nu va miraţi! Toată grupa! Adică noi, copiii din grupa “Piticii Isteţi”. Dar să ştiţi că nu a fost un picnic obişnuit, ci unul cu totul special! De ce a fost un picnic special? Păi să vă spunem. Povestea a inceput demult, atunci când iarna se războia cu primăvara şi nu o lăsa pe aceasta să umple pământul cu parfumul florilor, zumzetul albinelor şi ciripitul păsărelelor. Intr-o zi senină şi călduţă, am ieşit la plimbare cu doamna educatoare. Și eram tare nedumeriţi cum de s-au schimbat toate, aşa, deodată, de unde au venit? Soarele strălucea, păsărelele ciripeau vesele, în curţii oamenii săpau straturile. Privind fascinaţi schimbaările din natură, d-na educatoare ne-a spus poezia: Începem grădinăritul, de Niculina Mureşan. Atunci, am aflat cum cresc plantele: că au nevoie de apă, de căldură şi de lumină. Că razele calde ale soarelui de primăvara incălzesc pământul umed şi atunci seminţele din pământ incolţesc şi din ele cresc plante: adică flori, legume, copaci şi buruieni chiar.

Dar noi nu ştiam ce sunt seminţele! şi atunci, ea ne-a adus la grădiniţă o mulţime de seminţe: unele erau mici cat vârful acului, altele erau mai mari şi aveau tot felul de forme. Noi nu am ştiut până acum, de exemplu, că sâmburii fructelor sunt seminţe. Chiar şi nuca! Daca o pui in pământ, o să crească un nuc, ştiaţi?! Ei, şi cum ne minunam noi aşa, uitându-ne la seminţe, ne-a venit o idée grozavă: ce-ar fi să le semănăm? Să ne facem grădina noastră! Zis şi făcut!

Chiar a doua zi, ajutaţi de doamna educatoare, am semănat ridichi (care au seminţe mici ca niste mărgeluşe), ceapă şi salată.

Am plantat apoi mentă, care mirosea tare frumos şi din care poţi să faci ceai! Ce mai, ne-am făcut o grădină adevărată!

După ce am pus in pământ seminţele, le-am udat şi in fiecare zi aveam mare grijă de ele.

Și ce să vezi: după cateva zile au inceput sa incolţescă! Ura!!! Ce bucurie a fost atunci! In fiecare zi le udam şi le observam să vedem cât au mai crescut. Le-am ingrijit atât de bine, incât au crescut repede mari şi frumoase, ca in poveste.

Știţi voi, povestea cu Moşul şi ridichea, Ridichea uriaşă!

Ale noastre nu erau uriaşe ridichile, dar erau mari şi frumoase, numai bune de mâncat! Și ce credeţi? Chiar asta am făcut! La picnicul despre care vă spuneam la început. Am cules ridichile, ceapa şi salata, le-am curăţat şi le-am spălat, aşa cum trebuie pregătite legumele pentru a le mânca.

Iar din mentă şi câteva lămâi am pregătit o limonadă grozavă, pe care ştiţi cu ce am îndulcit-o? Cu miere, făcută de albine din nectarul florilor. Știţi voi, cele care au inflorit mângâiate de razele soarelui…

Ce picnic grozav a fost! Chiar dacă a fost în sala de grupă, pentru că afară ploua! Ce mai, un picnic special! Și câte lucruri am învăţat! Abia aşteptăm primăvara viitoare,când GRĂDINA PITICILOR ISTEȚI va prinde din nou viaţă! O să vă invităm pe toţi la picnic!

În acest an şcolar am învăţat foarte multe lucruri interesante, despre fructe, legume, anotimpuri, planete, astfel încât atunci când eram mai în toi cu activitâţile despre planete am ,,obţinut,, şi un bilet pentru întreaga grupă către misiunea de pe Marte. Bineînţeles este vorba despre un bilet,,virtual,,, deoarece mulţi dintre copii merg la şcoală, deci va fi altă grupă în 2026, pentru când e biletul, dar am ţinut neapărat să împărtăşim cu voi aceste frumoase veşti.

Am participat la activităţi interesante, am folosit instrumente web, deşi a fost un an cu bucurii, a fost un an greu, deoarece distanţarea nu s-a prea putut realiza.

Am lucrat şi online, am realizat multe activităţi interdisciplinare, am finalizat şi o miniserbare ,,La revedere, grădiniţă!,,, am rămas cu amintiri frumoase, chiar dacă nu a fost uşor.

În această perioadă nu a fost deloc uşor nici pentru cadrele didactice, nici pentru părinţi să ia locul acestora, comunicând virtual la Grădiniţa online, participând cot la cot, părinţi, bunici, copii şi mai presus, cadrele didactice. În fiecare săptămână şi pentru fiecare din aceste săptămâni online am întocmit o planificare anume, apoi raport justificatv, am adunat dovezi, de pe grupul what s up, de pe grupul de facebook, toate constituind munca asiduă a dascălilor care merită alături de copii să se bucure de vacanţă.

Fotografiile le-am adunat, pentru că au fost foarte multe, în câteva colaje realizate în canva, reuşind astfel să participăm şi la proiectele etwinning, combinând activitatea online din planificarea calendaristică pentru această perioadă cu proiectele etwinning care au putut fi continuate pe această cale.

Grădiniţa de acasă sau grădiniţa virtuală – parte componenta a activitatii semestrului I din anul şcolar 2020 2020--2021 Prof. Nicoletta Huştiuc Şcoala Gimnazială Nr. 3 Cugir

În această perioadă nu a fost deloc uşor nici pentru cadrele didactice, nici pentru părinţi să ia locul acestora, comunicând virtual la Grădiniţa online, participând cot la cot, părinţi, bunici, copii şi mai presus, cadrele didactice. În fiecare săptămână şi pentru fiecare din aceste săptămâni online am întocmit o planificare anume, apoi raport justificatv, am adunat dovezi, de pe grupul what s up, de pe grupul de facebook, toate constituind munca asiduă a dascălilor care merită alături de copii să se bucure de vacanţă.

Fotografiile le-am adunat, pentru că au fost foarte multe, în câteva colaje realizate în canva, reuşind astfel să participăm şi la proiectele etwinning, combinând activitatea online din planificarea calendaristică pentru această perioadă cu proiectele etwinning

Oportunităţi pentru toţi: Bucurii etwinning, competiţii, proiecte Webinarii online , ateliere etwinning Seminarii online etwinnign, Learning events-evenimente de învăţare

Anul acesta am desfăşurat foarte multe activităţi şi am participat la acţiuni eTwinning, am derulat 3 ateliere online, precum şi 2 serii ale cursului ,,Etwinning pas cu pas,,, pentru toate acordându-se certificate de participare de către eTwinning România şi CCD Alba.

Doresc să precizez că pentru participarea la evenimentele eTwinning de pe platformă nu se mai acordă certificate, deoarece eTwinning nu înucrajeaază ,,adunarea,, de hârtii ci o participare activă., interesată. De aceea la fel procează şi School Education Gateway. Doar pentru participarea la cursuri unde se solicită timp mai mult, realizare de sarcini, finalizarea vizionării modulelor şi completarea tuturor activităţilor folosind instrumentele web puse la dispoziţie.

Vă încurajez să participaţi, deoarece nu stă ,, bogăţia de cunoştinţe,, în numărul certificatelor de participare.

Pe de altă parte, vă încurajez ca atunci când lucraţi într-un proiect eTwinning să vă gândiţi cum să faceţi mai bine ca participarea voastră să primească certificat de calitate pentru acel proiect. Mult succes! Pentru alte întrebări, vă stau la dispoziţie!

Valeria Tamaş, Timişoara

CIOCA ALINA-NICOLETA LICEUL TEHNOLOGIC SEBEȘ GRĂDINIȚA P.P. NR. 2 SEBEȘ

Tema: Monitorizarea emoțiilor într-o săptămână la grădiniță Nr. copii:20 Grupa: Mijlocie Etapele activității: Copiii primesc fiecare câte o fișă care reprezintă 7 termometre pentru monitorizarea emoțiilor într-o săptămână. În fiecare zi, copiii trebuie să își coloreze termometrul, în funcție de intensitatea emoției pe care avut-o la un moment dat al zilei.

Copiii, deoarece nu știu să scrie încă la grădiniță, își vor desena la baza fiecărui tremometru emoția avută: fericit, supărat, plictisit, etc.

La sfârșitul săptămânii, copiii își vor analiza fiecare termometru și vor încerca să găsească soluții pentru a-și îmbunătății emoția negativă și pentru menținerea emoției pozitive.

NOILE EDUCAȚII, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ prof. Ioana Jenica-Mihaela, Liceul Tehnologic Stoina, județul Gorj ″Trebuie să ajutăm copilul să acționeze singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.″Educație pentru o lume nouă-Maria Montessori O metodă educațională care ar trebui să aibă libertatea la bază ar trebui să intervină în sprijinul copilului de a cuceri libertatea. Cu alte cuvinte,pregătirea sa trebuie să-l ajute să diminueze pe cât posibil îngrădirile sociale care îi limitează activitatea.

Vrem să inspirăm tinerele generații să realizeze o schimbare pozitivă pentru mediul natural în care trăiesc prin valorizarea biodiversității. ″Cum este, a fost și va fi pe Pământ? ″ O explorare a Sistemului solar, a evoluţiei vieţii pe Pământ, cu identificarea factorilor care întreţin viaţa, a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.

PROIECT TEMATIC: LUMEA VIE Ideea centrală: în fiecare etapă din ciclul lor de viață plantele, animalele și omul au nevoi specifice pentru a crește și a supraviețui.

Concepte cheie formă, cauză, schimbare, conexiuni, responsabilitate Ce formă au?

Ce formă au plantele/animalele/omul?

Care este structura lor internă?

De ce este așa? relații cauzale, etape, tipare (patterns) Cum se schimbă?

Cum se adaptează plantele/ animalele/ omul la mediu?

Care este ciclul lor de viață?

Tema: Lumea vie, toamna, în localitatea noastră (acum și aici) Focus: anotimpuri și viețuitoare Activități: Săptămâna Povești sub Lupă 19-23 oct. 2020

Activități despre timp Ce putem face împreună cu "profa" Claudia Groza?



Citim povestea „Tărâmul Timpului”;



Descoperim și învățăm despre diferite ustensile de măsurare a timpului: cronometru, ceas, clepsidra, calendar.



Desenăm o planșă cu anotimpurile;



Facem un tabel în care notăm zilele de naștere a celor dragi și scriem vârsta fiecăruia.



Ne vom aventura în jocul timpului „Împărate, cât e ceasul?”

- Găsim cuvintele în tabel: timp, secunda, ora, anotimp, ceas, clepsidra

Autor cartonaşe ed. Mariana Bădulescu, Slănic Prahova

ed. Mariana Bădulescu, Slănic Prahova

Ileana Godiciu Runcan, Liliana Hondola, Cristina Potinteu, Ana Maria Briciu, Mariana Bogdan, Emilia Alexe, Noemi Tinea, Edina Nagy, Cipriana Morar, Petronela Rosenauer, Maria Tirenescu, Agnes Costea, Mariana Bădulescu, Ilona Bîrsan, Mihaela Urieşu, Felicia Muntean, Delia Simedru, Maria Bunea, Emilia Alexe, Viorica Urzică, Claudia Groza, Avram Dănuţa, Loredana Oprea, Zoica Radu, Ioana Mihaela Jenica, Marinela Apostol, Mihaela Szilagyi-Tomoiu, Ramona Stroia, Izabela Salade, Cristina Muntean, Luminiţa Enescu, Mihaela Predea, Loredana Boldor, Mihaela Manciulea, Mirela Voicu, Nicoleta Rîşnoveanu, Silvana Ceauşu, Ioana Gîrloanţă, Oana Maierescu, Valeria Tamaş , Simona Olar, Paula Căruceru, Constanţa Sturzu, Daniela Iancu, Ionela Iacob, Ionelia Toader, Codruţa Ţenea, Laura Dorca, Silvana Drasovean, Delia Lupean, Alina Cioca