Cu voi spre nemurire by Ratiu Nicoleta

Pavel Corutz

Liviu Rațiu

Cu voi spre nemurire

Editura Cartea Preferată aprilie 2022

Cuvânt înainte Scriitorul și omul Pavel Corutz a plecat în altă lume, poate în cea la care visa pentru noi toți că va fi mai bună! Numai ultimele luni de gânduri pot umple paginile unui volum, dar nu asta vă voi povesti în continuare... cum a murit, pășind pragul pe care îl vom trece toți mai devreme sau mai târziu. Vă voi spune cum a trăit, cum a sperat, cum a zâmbit, cum a gândit, cum a iubit această lume și oamenii din ea. Și toate acestea nu oricum, prin cuvintele transcrise ale omului Pavel Corutz. Pentru că asta e cea mai de preț celulă de memorie cu care vom păși în Nemărginirea în expansiune – Universul. Viața este o rezultantă a tuturor acțiunilor noastre, o înșiruire de fapte neutre, care produc efecte rele sau bune, în funcție de oamenii cu care se intersectează... Pavel Corutz nu face excepție, deși vorbim de un destin de excepție, al unui om care a fost martor și participant activ la toate regimurile și frământările de la al doilea război mondial până în zilele noastre! A iubit nesfârșitele astre cu a lor puzderie de stele, dar cel mai mult a iubit Pământul, marea și oamenii! Asta nu trebuie să uite nimeni, trăia cu oamenii, scria pentru ei și înconjurat de oameni a avut cele mai multe bucurii! Pavel Corutz a avut ca adevărată familie pe toți cei care îi făceau bucuria de a-i înțelege trăirile și visele... și care îi transformau cuvintele în realizări personale. O să dau cuvântul unui om de excepție, umanistul doctor psihiatru Vlad Stroescu, un om care a simțit ce înseamnă cu adevărat un rămas bun, atât pentru cel care îl dă, cât și pentru cel care îl primește. “Marinar, securist și ofițer de informații, până în februarie 1990 când gen. Militaru l-a trecut în rezervă. Apoi jurnalist la Expres Magazin, în redacția lui Ion Cristoiu, iar apoi romancier prolific. Inteligent și pragmatic, Pavel Corutz a fost fără îndoială, în felul său, un patriot. Că avea un anumit mod de a vedea lucrurile, ori că anumite idei în care credea s-au dovedit ulterior ori nerealiste ori aproape imposibil de aplicat, asta e altă discuție. Că, prin scrierile sale, poate

involuntar, a contribuit la încurajarea mentalității protocroniste și cumva la apariția „dacismului cuantic”, și asta poate fi adevărat. Dar astăzi Pavel Corutz, așa cum i-ar fi plăcut să se spună, s-a alăturat strămoșilor, iar în astfel de momente se obișnuiește să amintim părțile bune ale omului care nu mai este printre noi. Pavel Corutz este primul român care a abordat „dezvoltarea personală”! Prin 1991, Coruț a scos „Cartea Adolescentului”. O lucrare de popularizare a psihologiei, care prezenta (probabil pentru prima dată publicului larg din România) Teoria Creierului Triun a lui Paul MacLean. Da, cu 30 de ani înainte de Paul Olteanu, cum ar veni! Scrise, e drept, într-o anumită paradigmă și impregnate cumva de mentalitatea de dinainte de 1989, cărțile sale de dezvoltare personală tratează chestiuni ce abia astăzi putem spune că au intrat în mainstream. Managementul emoțiilor, viața sănătoasă, educația antreprenorială - toate acestea au fost abordate de Pavel Corutz cu toată puterea și înțelegerea sa în niște cărți tipărite în urmă cu 25-30 de ani. Vorbitor de limba engleză și ofițer de contrainformații, fără îndoială că, de dinainte de 1989, Pavel Corutz a avut acces la lucrări din Occident care nu ajungea sub Ceaușescu să fie citite nici măcar de specialiștii din România. Unele dintre ideile expuse de Pavel Corutz în cărțile sale de dezvoltare personală sunt idei pe care în prezent le știm că vin de la Dale Carnegie, Napoleon Hill și alții, dar Pavel Corutz, în spiritul epocii probabil, n-a prea dat note de subsol. Alte idei însă reflectă o înțelegere și o viziune complexă asupra omului. De exemplu, Pavel Corutz descrie cumva inteligența emoțională înainte ca David Goleman să popularizeze internațional conceptul. Probabil natura ocupației sale din comunism, faptul că era ofițer de contrainformații în biroul care dădea aviz de plecare în străinătate diplomaților români, l-a făcut să studieze anumite aspecte ale psihicului uman pentru a-și face cât mai bine meseria. În altă epocă, în alte condiții și cu altă echipă în jurul său, Pavel Corutz ar fi putut fi astăzi ceva între John Maxwell și Osho. El a

ales însă să încerce o cale politică, astfel că la alegerile din 2000, a fost locomotiva Partidului Vieții Românești. Scorul electoral a fost însă de 0,86%. E interesant de studiat câte voturi ar lua astăzi Paul Olteanu, că tot l-am amintit ori Lorand Soarez. L-am cunoscut personal pe Pavel Corutz în urmă cu mai bine de 20 de ani, dar cele ce ne deosebeau au fost mai multe decât cele ce ne asemănau, astfel calea lui nu a putut să fie și calea mea. L-am urmărit ulterior și cel puțin m-am bucurat că și-a păstrat linia. Linia lui, desigur! Pavel Corutz a fost un filoamerican și un fervent susținător al aderării noastre la NATO și la UE. Iar prin aceasta a fost întotdeauna mai puțin „suculent” pentru televiziuni decât gen. Emil Străinu, ori gen. Mircea Chelaru. Deși nu s-a sfiit niciodată să marcheze admirația lui pentru realizările civilizației ariene și a punctat de fiecare dată când a avut ocazia teza că cele mai mari descoperiri ale omenirii le-au făcut cei care au crescut în cultura europeană, Pavel Corutz n-a fost un adept al superiorității rasiale, insistând de fiecare dată că „metisul e superior rasei pure” - indiferent ce-o fi vrut să spună cu asta. Mai mult, surprinzător chiar pentru un fost securist, Pavel Corutz era filosemit. Avea un fel de admirație pentru Statul Israel și pentru cetățenii acestuia, pentru capacitatea lor de mobilizare de după 1948. Pavel Corutz a scris cărți conspiraționiste, iar eroii săi s-au luptat cu bubulii și cu imperiile ascunse ale lumii, dar aceste imperii n-aveau compoziție etnică. Și de o parte și de cealaltă parte a barierei erau oameni din cam toate rasele, conspiratorii fiind mai degrabă șmecherii de pe WallStreet care-și dăduseră mâna cu mafia rusească. Nu l-a iubit niciodată pe Regele Mihai, a disprețuit actul de la 23 august, l-a admirat pe Antonescu, dar cumva fără să intre pe panta „naționalismului legionar”, pe care l-a disprețuit deopotrivă. L-a detestat pe Băsescu, dar nu a susținut (din câte-mi amintesc) suspendările pe care le-a făcut Parlamentul, iar lucrul acesta de asemenea a confuzionat. De asemenea, nu s-a manifestat niciodată ca nostalgic al sistemului comunist, l-a disprețuit pe Ceaușescu, dar a avut întotdeauna un fel de simpatie pentru modul în care sistemul de învățământ de atunci reușea (credea el) să dea șansă celor din

rural. Probabil că din cauza că era fiu de țăran, de pe undeva de prin Moldova. Deși era într-o oarecare măsură religios și aproape mistic, Pavel Corutz n-a fost creștin! Acum, când nu mai e, sunt convins că o cruce pusă la mormântul său ar însemna una dintre cele mai mari insulte care i-ar putea fi aduse după moarte. A disprețuit clerul și a intrat de câteva ori în conflict cu Gigi Becali, din câte îmi amintesc. „Religia lui”, dacă ar fi să zic că a avut o religie, era legată mai degrabă de un fel de credință că omenirea e rezultatul creației săvârșite de o civilizație extraterestră. Un pic spre Zecharia Sitchin. Pe de altă parte, Pavel Corutz n-a prea agreat literatura conspiraționistă și a atras întodeauna atenția asupra manipulărilor din această direcție. De exemplu, în repetate rânduri, a marcat faptul că pe Radu Cinamar și pe Van Helsing nu i-a văzut nimeni niciodată. Și a atras atenția mereu că KGB-ul are cea mai documentată arhivă cu privire la masonerie și organizații secrete în general, astfel că toate lucrările de devoalare a „secretelor masoneriei” vin probabil de la ruși. Și, ca să intrăm cumva în nota protocronistă, dacă astăzi toate relele ne vin de la ruși, Pavel Corutz a spus asta deja cu 20 de ani în urmă. După cum spuneam, l-am cunoscut pe Pavel Corutz, dar au fost mult mai multe deosebiri decât asemănări între noi ca să pot merge pe calea lui, iar în urmă cu 20-25 de ani... eu nu aveam o cale. Am simțit totuși că e de datoria mea să dau toate aceste amănunte acum când nu mai e viu. Să-ți fie eternitatea poveste, amirale!”

1. ”Cred că am ajuns la o împăcare cu mine însumi și cu cei din jur. Nu pizmuiesc și nu urăsc pe nimeni. Numai Dumnezeu știe ce ascunde fiecare în suflet. Cei care mă invidiază sau mă urăsc nu știu ce fac. S-ar putea ca Dumnezeu să le dea o soartă zbuciumată ca a mea. Atunci, vor descoperi marea diferență dintre aparență și realitate, dintre adevăr și ficțiune.[…]” Pavel Corutz RL: Foarte mulți români și străini v-au citit cărțile, mai ales după ce au fost publicate în afara țării. Puțini însă v-au cunoscut direct și încă mai puțini știu adevărul despre omul sau profesionistul Pavel Corutz. Dați o scurtă descriere atât a omului, cât și a profesionistului Pavel Corutz. PC: Știi că nu îmi plac cuvintele mari, o să o luăm ca pe un joc. Am scris o carte autobiografică și poezii, dar mă consider un romantic incurabil, un om pozitiv care tratează cu infuzii de optimism pe cei din jur, un om care a dat și dă mai mult decât va primi înapoi vreodată. În ”nobila breaslă” a trebuit să fiu diferit, să verific totul și pe toți în cele mai mici amănunte, să fiu bănuitor, să verific de cel puțin trei ori orice informație; acolo am descoperit munca ”pe brânci”, cum e să îți dedici viața unui scop, acolo am descoperit cum e să iți iubesti țara și să faci pentru ea ceva care să conteze! Însă am răsuflat ușurat când nu a mai fost nevoie de profesionistul Pavel Corutz... RL: Întotdeauna e nevoie de profesioniști, ce s-a întâmplat sau mai precis cum de nu a mai fost nevoie de contraspionul Pavel Corutz? PC: A fost și episodul desființării Direcției de Contraspionaj de către trădătorul rusofil Nicolae Militaru; dar cel mai mult m-a dezamăgit reacția foștilor colegi, lipsa de curaj și mai ales de reacție când a fost lansată varianta de țapi ispășitori ai Revoluției din decembrie ”securiști-teroriști”. Sigur, nu toți au plecat capul, dar cei care puteau face ceva concret sau puteau spune adevărul încât să

conteze, cei de la conducere ori cei care au ajuns în funcții – au tăcut! Am citit despre un interviu al vice-amiralului(r) Dinu Ștefan în care mă numea Pavel Corutz cel confuz! Și asta pentru că nu am vrut să dau jos cu mâna mea un tablou al lui Nicolae Ceaușescu în zilele Revoluției din 1989... Am spus-o și într-o carte, am crezut că este o provocare, deoarece vice-amiralul a fost instalat pe linie de partid la dorința expresă a conducătorului. Din fericire, vice-amiralului(r) Dinu Ștefan nu a dus la capăt intenția de a activa Rețeaua R a luptătorilor partizani în cadrul războiului întregului popor. Ar fi ieșit război civil, Rusia ar fi trecut granițele pentru ”a ne elibera”, iar cifra de 60,000 de morți vehiculată de agenți vânduți intereselor străine ca Silviu Brucan, ar fi devenit realitate. A fost hilar ulterior să văd cum oamenii considerați cei mai dedicați l-au trădat pe rând pe Ceaușescu. Eu am avut grijă în zilele alea să îmi protejez colegii contraspioni, nu m-am încrezut în nimeni, am refuzat chiar să părăsesc unitatea ca să mă alătur revoluționarilor pentru a nu fi împușcat în spate de ”binevoitori” trădători ca Nicolae Militaru! Faptele de mai târziu mi-au dat dreptate, trădarea mârșavă a lui Militaru s-a văzut prin ochii morților de la Otopeni sau prin ordinul criminal dat colonelului Gheorghe Trosca (USLA) și unui pluton de uslași de a merge direct în focul nimicitor al apărătorilor M.St.Major. A fost una dintre răzbunările spionului GRU (Directoratul Principal de Spionaj rusesc) asupra unui om care a documentat trădarea sa. Ca o reparație istorică, un monument a fost ridicat prin grija Serviciului Român de Informații (SRI) chiar în locul unde aceștia au murit, fiind inaugurat la 20 decembrie 2012 pe bulevardul Drumul Taberei, la intersecția cu bulevardul Vasile Milea. Nu caut mărire, nici faimă, Ci lumea cu vise nenvinse, Căci vin din durere și spaimă Cu pletele-mi albe ca ninse RL: Asta a fost tot? Simt că mai aveți să spuneți ceva în plus... PC: După ce am plecat de la Direcția Contraspionaj, am lucrat aproape 1 an de zile la UM0215, care a intrat în folclor ca și celebra

”doi și un sfert”; a fost locul unde mi-am dat seama că trebuie să părăsesc munca de informații și să mă obișnuiesc cu viața de civil... Știu că vrei să mă intrebi de ce? Eu am fost obișnuit să apăr țara, așa cum spune ”unchiul Sam” de orice amenințare din interior sau dinafară! Și am făcut-o cât am putut de bine, excelent chiar, timp de peste 20 de ani! La unitate (nr. UM0215) nu am simțit niciun moment că fac asta, să spunem că era o muncă informativă de altă natură! După decembrie 1989 foarte multe se schimbaseră – și nu în bine! RL: Știu că ați primit de multe ori întrebarea, de unde ideea Octogonului în scrieri? Ce v-a mânat să faceți adevărate dezvăluiri din munca informativă a serviciilor secrete? PC: După 1989 am încercat să muncesc în continuare, să simt că sunt de folos, să conteze munca mea. Am încercat să continui ca și ofițer acoperit, cum am spus, sau ca ziarist civil la Expres Magazin. Poate părea diferit, dar muncile sunt foarte asemănătoare, metodele la fel, uneori și beneficiarii informațiilor sunt aceeași. Și a venit ca o lovitură sub centură diversiunea serviciilor secrete ”pretine” numită ”securiști-teroristi”. Cea mai mârșavă manipulare! Și cea mai perversă, atât pentru noi, cât și pentru cei care au folosit-o și impus-o! La ani distanță, serviciile secrete rusești au auzit cu urechile lor strigătul în Piața Roșie ”Doloi KGB!” (Jos KGB! n.red.) Cea mai dulce răzbunare a istoriei! Și a noastră, a celor din ”nobila breaslă” a spionilor. Nu se face așa ceva, nu se culpabilizează în masă sau se desființează un serviciu secret, toți știm regulile jocului informatic și le acceptăm, kgb-iști, cia-iști, mosad-iști sau alții! Dacă deschizi ”cutia Pandorei”, ți se poate întâmpla și ție același lucru și este cea mai mare durere să te înjure cetățenii țării pentru care ai muncit zi și noapte, te-ai îndepărtat de familie, prieteni, rude. Pentru că asta e sacrificiul cel mai mare, să tragi orbește, să nu ai voie să spui nimic din realizările tale, să ai poate un mormânt străin fără nume sau cine să te plângă, uneori cel care vine la sicriul tău să fie doar un spion inamic trimis să se convingă că a scăpat de tine, să îți profaneze cadavrul luând probe ADN ca să verifice dacă spionul și cadavrul sunt unul și același întinși pe catafalc...

RL: Mi-ați adus aminte de un caz celebru, al omului de afaceri trecut în neființă, Dinu Patriciu. Cunoașteți amănunte despre acel caz mediatizat la momentul morții omului de afaceri, respectiv 2014? PC: Ai spus bine, un caz celebru, pentru că marea finanță, chiar din țara noastră, s-a raportat la marile averi trecute moștenitorilor unui Bărbuț, Adamescu, Ovidiu Popescu sau Dumitru Tinu. Pot părea diferiți toți aceștia, dar fiecare din ei a lăsat moșteniri controversate, bani negri, afaceri private sau cu statul foarte dubioase. Dar niciuna dintre povești nu e atât de interesantă ca povestea de viață sau mai ales de moarte a lui Dinu Patriciu... Citez din memorie ”o spusă” a dânsului, că îi plăcea să fie cinic și filosofic ”Cu greu faci primul milion, cu greu faci primele zece, după aia încep să se acumuleze mult mai ușor, deoarece capitalismul se bazează pe un vechi proverb românesc – „Ban la ban trage”. RL: Continuați, devine din ce în ce mai captivant... PC: Este trist, nu captivant! Nivelul la care șmecherii și oportuniștii socialismului, plus cei veniți de peste hotare cu o mentalitate de capitaliști sălbatici – au devalizat țara de resurse, de obiective economice, de rezerve strategice. Ne puteam mândri cu produse competitive pe piețele externe, din țări asiatice până in țări capitaliste! Cu largul concurs al unor trădători cu cetățenie română, ce nu s-a înstrăinat a fost dat la fier vechi, practic s-a eliminat concurența. Important e să renaștem, să învățăm din greșeli, să pătrundem regulile jocurilor economice și să prosperăm! Dacă fiecare individ face asta personal, ne ridicăm și ca nație! Știi că îmi plac exemple de succes, naționale, ca a concernului Suzuki, care a pornit ca o mică afacere si este în momentul de față una dintre primele 10 nume mondiale în materie de autovehicule. Să revin însă la întrebarea referitoare la omul de afaceri Dinu Patriciu. Povestea, mai ales a ultimelor zile ale acestuia, pare o operațiune de schimbare de identitate cu scopul de a scăpa de mâna acuzatoare a legii, operațiune specifică serviciilor secrete. Internarea la Londra, boala necruțătoare care l-a lovit acolo, incinerarea în regim de urgență, trimiterea urnei în țară familiei supraviețuitoare și înhumarea fără măcar a se cere prelevarea de probe ADN din

rămășițele unui învinuit penal – sună a roman de spionaj ecranizat cu largul concurs al autorităților neglijente sau nepăsătoare. Și eu doresc să fiu incinerat după ce voi începe călătoria pe drum de aștrii, dar măcar să dau șansa spionilor adverși să afle că au scăpat de mine definitiv, asta e onoarea celei mai hulite bresle de oameni truditori! Ne-am făcut și ne vom face meseria pentru apărarea conaționalilor, dar putem fi civilizați dacă ne întâlnim ocazional ca parteneri de discuție, e un cavalerism greu de înțeles de către oamenii obișnuiți... ”Eu am trăit mult timp în frontiera dintre realitate și aparență, dar și în aceea dintre viață și moarte. Nu mă mai sperie nimic din ceea ce se petrece pe această planetă fermecată, sub acest Soare generos. Viața merge înainte și cu dânsa mergem noi... Aceasta ne este soarta de terrani ai acestui timp mai complicat decât bănuiți.” RL: Să revenim la scrirea cărților din seria ”Octogonul”, la momentul de răzvrătire împotriva unui regim care punea breasla spionilor la colțul istoriei... PC: A fost un moment de totul sau nimic, scriam adevărul cu privire la evenimentele planetare din 1989, începând cu operațiune de reîmpărtire a lumii de la Malta. Atunci spionii operativi români au reusit ascultarea conversațiilor ultrasecrete dintre mai-marii lumii, pentru că breasla noastră nu cunoaște noțiunea de imposibil... mă bucur că am participat activ la aflarea informațiilor vitale pentru România înainte ca efectele lor să se manifeste în țările țintă. Asta e arta de a spiona, de a culege informații înaintea altora, informația stăpânește situația. După succesul fenomenal al ”Quintei sparte” în 1992, număram orele în care scriam, așteptând glontele izbăvitor... De ce spun asta, cu fiecare frază știam că îmi așterneam textul scurt al sentinței la moarte, dar viața așa cum o trăiam eu și foștii colegi, de ”securiștiteroriști”, era de departe mai urâtă și mai îngrozitoare decât moartea! Mă înconjurasem de cărți, de copii informative, de însemnări, nu mâncam, beam cola și fumam și așteptam ”dona muerte” venită de la vreun killer profesionist... Când ești împăcat cu viața, când simți că ești la frontiera dintre viață și moarte – nimic nu te mai oprește din ceea ce ai de făcut! Așa au apărut dezvăluirile Octogonului românesc,

speranța pentru cei mulți și asupriți, teama de dezvăluiri și de moarte pentru cei puțini. Când povestea mea va deveni eternitate, atunci veți simți toate efectele pozitive ale muncii fiilor neamului românesc, care au suferit neștiuti de nimeni, pentru că până și în intimitate nu trebuia să se audă vreun plâns sau căderea unei lacrimi pentru a nu-l da de gol pe cel care avea momente de slăbiciune omenească. Așa s-a născut și dăinuie legenda spionilor români – luptători de temut pe frontul din umbră. ”Moartea nu mai este cel mai cumplit eveniment pe care îl poate trăi omul. Există zeci de evenimente mai cumplite decât moartea: sclavia fizică și spirituală, lipsa de credință si demnitate, căderea în animalitate...”

2. ”Manipulatorii oculți de diverse orientări (economice, religioase, politice etc.) au rezervat oamenilor obișnuiți metode de război psihologic ceva mai blând, cum ar fi amenințarea directă sau voalată, intoxicarea informativă (confuzionarea psihică), îmbolnăvirea psihică sau fizică, sclavizarea mentală și manipularea psihică. Faptul că aceste metode nu vă ucid dintr-o lovitură nu înseamnă că sunt mai puțin periculoase pentru organismul dumneavoastră. Ele vă îngrădesc libertatea de conștiință și voință, vă determină să acționați împotriva propriilor interese ori împotriva intereselor de grup (familie, națiune), vă scurtează viața, datorită uzării premature a creierului agresat psihic.” Pavel Corutz RL: Manipularea, așa cum am găsit-o în cărțile dumneavoastră, îmbracă multe forme și aspecte. Aș fi curios cum o simțiți că este prezentă în zilele noastre, în societate, în relațiile dintre oameni, în mass-media. PC: Măi băiete, lumea s-a schimbat, se schimbă de la generație la generație; din punctul de vedere al unuia care a lucrat în serviciile secrete românești, am mai spus, s-au trecut multe granițe. Suntem într-un război mediatic la care civilii sunt de cele mai multe ori doar simpli spectatori. Apariția internetului nu a făcut decât să multiplice mijloacele și metodele deja folosite, există un adevărat bombardament mediatic cu știri false. Este exact cum a prezis în urmă cu mai bine de 40 de ani amiralul Cathala în cartea lui (”Epoca dezinformării” – Henry-Pierre Cathala): nu se mai poate ascunde o informație, sunt atâtea metode de spionaj și atâtea metode digitale de a pătrunde într-o arhivă; Dacă apare o informație adevărată pe care vrei să o ascunzi, aruncă în joc încă 10 informații false și cel care trebuie să o găsească pe cea adevărată va avea o adevărată problemă de rezolvat. Dacă ai contact direct cu aceia care vor să găsească

informația adevărată, discreditează-i, atacă-i personal, fă-le munca infinit mai grea! Apariția internetului a dat girul oricui să iasă în față, să spună absolut tot ce dorește și să primească aplauze de la alții la fel de pregătiți ca el sau care îi împărtășesc opiniile de viață... RL: Incredibil cum se leagă toate! Ce spuneți acum a spus-o nu demult (anul 2015 n.r.), înainte de a muri de o boală grea, cancer, scriitorul Umberto Eco: „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”, a afirmat Eco care a îndemnat pe reprezentanții media de bună-credință „să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu”. PC: Hai să îți mai dau un exemplu de manipulare mediatică ca la carte. Cu dedicație de la profesioniștii mai multor servicii secrete, respectiv KGB și CIA. Evident în contradictoriu, pe banii contribuabililor. Ucraina a devenit de câțiva ani de zile ținta celor două mari puteri, respectiv SUA și Rusia. Rusia a cotropit și anexat peninsula Crimeii, teritoriu ucrainean, în doar 1 lună, în 2014. SUA încearcă să extindă spațiul și scutul NATO cât mai aproape de Rusia; de cealaltă parte, Rusia vrea să țină la distanță bazele cu rachete americane și amenință cu represalii teritoriile țărilor adiacente ei, indiferent că se numesc Republica Moldova, Belarus, Georgia sau Ucraina. În afară de interesul major geo-politic al ambelor sfere de influență, Ucraina este un teritoriu dorit din următoarele motive: locul 2 în Europa în ceea ce privește rezervele de minereu de mercur; locul 2 în lume în ceea ce privește rezervele explorate de minereuri de mangan (2,3 miliarde de tone, sau 12% din rezervele mondiale) și a 2-a cea mai mare rezervă de minereu de fier din lume; locul 2 în Europa și locul 10 în lume în ceea ce privește rezervele de minereu de titan; locul 3 în Europa și locul 13 în lume în ceea ce privește re-

zervele de gaze de șist (22 de trilioane de metri cubi); locul 4 în lume după valoarea totală a resurselor naturale; locul 1 în lume la exporturile de ulei de floarea-soarelui și floarea-soarelui; locul 2 în lume în producția de orz și locul 4 la exporturile de orz; al 3-lea cel mai mare producător și al 4-lea cel mai mare exportator de porumb din lume; al 4-lea cel mai mare producător de cartofi din lume; al 5-lea cel mai mare producător de secară din lume; locul 5 în lume în producția de albine (75.000 tone). Nu am terminat, Ucraina este o țară cu o uriașă capacitate industrială: locul 3 ca mărime din Europa și al 8-lea ca mărime din lume în ceea ce privește capacitatea instalată a centralelor nucleare; locul 3 în Europa și locul 11 în lume în ceea ce privește lungimea rețelei feroviare (21.700 km); locul 3 în lume (după SUA și Franța) în producția de localizatoare și echipamente de localizare; al 3-lea cel mai mare exportator de fier din lume; al 4-lea cel mai mare exportator de turbine pentru centrale nucleare din lume; al 4-lea cel mai mare producător mondial de lansatoare de rachete; locul 4 în lume la exporturile de argilă; locul 4 în lume la exporturile de titan; locul 8 în lume la exporturile de minereuri și concentrate; locul 9 în lume în exporturile de produse din industria de apărare; iar cireașa de pe tort, Ucraina este locul 1 în Europa în rezerve recuperabile dovedite de minereuri de uraniu - vitale pentru energia nucleara. Un mare litigiu o reprezintă și giganticul proiect rusesc, de construire a Nord Stream 1 (2005-2011) și Nord Stream 2 (început în 2018) - gazoducte între orașele Ust-Luga (Rusia) și Greifswald (Germania). Conductele au o lungime de aproximativ 1230 de kilometri şi traversează Marea Baltică. Germania devine cel mai mare importator de gaze rusești din Europa, deci cu economia la mâna prețurilor rusești. SUA s-a declarat oficial împotrivă și consideră și acum situația asta ca inacceptabilă! De cealaltă parte, Rusia ar putea să imite NATO, dacă dorește să pornească un război cu Ucraina, Letonia sau Estonia. Genocidul a fost argumentul SUA pentru intervenția în Iugoslavia în 1999. Este blestemul țarului Petru cel Mare. Știi despre ce e vorba? Petru cel Mare a dorit ca expansionismul țarist să urmărească în nord

direcția Mării Baltice, în est în Asia Centrală, spre sud în regiunea Mării Negre și a Dunării de Jos. A lăsat un așa-zis testament, politica viitorilor țari rusi să fie cucerirea pe rând a teritoriilor stăpânite odată de turci și întinderea Imperiului Rus până la Dardanele. Iată ce ne spune scriitorul politolog american Robert D. Kaplan în 2012 în „Răzbunarea geografiei”: „Și totuși, nici măcar Putin nu a renunțat cu totul la dimensiunea europeană a geografiei ruse. Dimpotrivă, concentrarea asupra Ucrainei ca parte dintr-un efort mai vast de refacere a sferei de influență rusești în zonele învecinate Rusiei, demonstrează dorința lui Putin ca Rusia să se ancoreze în Europa, fie și în termeni nedemocratici. Ucraina reprezintă statul-pivot care în sine și prin sine transformă Rusia. Simpla independență a Ucrainei ține Rusia în mare măsură în afara Europei…” Terenul pentru orice conflict a fost pregătit din vreme. Rusia și-a stabilit propriul sistem de plăți (SPFS), după ce a fost lovită de sancțiuni în 2014, ca urmare a anexării Crimeei. China are propriul său sistem, numit CIPS. S-a asigurat din timp, dacă va primi sancțiuni din partea occidentului, respectiv SUA. Mai ales că dorește de foarte mult timp anexarea Taiwanului. Acestea ar putea fi o alternativă la codul internațional SWIFT. Mai mult, și China și Rusia ar putea recurge la criptomonede. Criptomonedele, Bitcoin fiind cea mai cunoscută, au apărut inițial ca mijloc de plată neurmăribil de organismele oficiale. Dacă Occidentul dorește cu adevărat să incapaciteze financiar Rusia, ar trebui ca Federal Reserve (FED) şi Banca Central Europeană (BCE) să blocheze accesul Băncii Naţionale a Rusiei la propriile rezerve internaţionale şi să îi interzică accesul la pieţele internaţionale. Măsura ar lovi imediat şi crunt economia rusească, ducând la un colaps monetar şi economic. Însă rușii au la îndemână furnizarea de gaze, mai mult de jumătate din producție merge spre Europa occidentală. Să nu uităm că și SUA și Rusia au tehnică militară învechită sau chiar actuală pe care o poate comercializa. Asta presupune că toți partenerii militari, atât ai NATO, cât și ai Rusiei, vor deschide băierile pungilor cetățenilor ca să se pregătească de război! Cu cât amenințarea este mai mare, cu atât cetățenii vor fi de acord cu cele

mai costisitoare și aberante măsuri. Ce este asta altceva decât manipulare a multora în beneficiul celor puțini? România va cotiza cu bani, resurse sau cu viitorul generațiilor care vor plăti datorii. Exact cum s-a făcut și cu plățile pentru combaterea pandemiei Covid 19. Are sau nu are o importanță strategică vitală orice manipulare media sau desfășurare de forțe ale celor două mari puteri? Oamenii obișnuiți trebuie ținuți în priză, să uite de situația economică precară, de neajunsuri. Cum faci asta cu mijloacele de manipulare actuale? O recesiune ca în 2009, o pandemie ca în 2020, mâine poate fi altă pandemie sau vreun război local. Oamenii se vor împărți în tabere adverse, vor căsca gura la știri false venite pe internet, radio, tv. E atât de ușor azi să îi asmuți unii împotriva altora, să se zbată ca niște musculițe fără cap. În ultimii ani am observat o apariție și activitate în creștere a site-urilor religioase, conspiraționiste, pro-ruse, chiar și pro-americane pe internet. Toți manipulatorii s-au adaptat, lucrează din plin! Important e ca oamenii să plece de la o premisă corectă, să verifice știrile din mai multe surse. Nu ești de acord cu mine? RL: Ce spuneți este aproape de necrezut! Cum se poate apăra sau măcar înțelege cetățeanul de rând ce i se întâmplă? PC: Dezinformarea este ”la ea acasă”, numai un profesionist în culegerea informațiilor poate discerne adevărul de minciună și asta numai pe bază de raționamente și verificare de informații reale din cel puțin 3 surse credibile. Pot ajunge la performanța asta și oamenii avizați. Parol, scutește de dureri de cap și stări depresive. Ajută-i pe cei din cercul de apropiați, fă cât poți pentru ceilalți, înțelege lumea în care trăiești! Statul are obligația consființită prin lege să își protejeze cetățenii! Un stat care nu o face sau, mai rău, manipulează în beneficiul altora, este un stat mafiot și trebuie tras la răspundere. Presa e a doua mare putere în stat în materie de manipulare a informației. Ce spun eu e litera de lege a deontologiei ziaristului, dar și a mult hulitului ofițer de informații care adună ca un hârciog fiecare capăt de știre, o verifică amănunțit, apoi pe baza informațiilor reale crează un reportaj, respectiv un raport informativ. În fiecare ziarist este ascuns un

om de informații și un potențial profesionist, doar înaintea oricăror ziariști s-au născut în istorie spionii, deghizați în negustori sau oameni obișnuiți încă din antichitate! Un prim exemplu, în istoria înaintașilor nostri geto-daci, îl reprezintă solul și sfătuitorul regelui Burebista – Acornion. Eu aș merge chiar mai departe, este primul spion paranormal sau ambasador cu puteri paranormale amintit în istoria modernă a poporului român! Povestea lui Acornion ne este spusă de o inscripţie, o stelă de marmură cunoscută astăzi sub numele de Decretul Dionysopolitan. Se pare că Acornion era un om foarte inteligent, diplo-mat, cu o privire magnetică și o voce persuasivă și hipnotică, care ”vrăjea ascultătorii”. Din poveștile cetățenilor care l-au cinstit pentru însușirile lui (ni se spune că Acornion era în jurul anului 48 î.e.n. un cetăţean de vază al oraşului grecesc Dyonisopolis-Balcic astăzi), acesta a salvat orașul mergând în solie la regele Burebista în campania lui de subjugare a orașelor de la malul Mării Negre, inclusiv al Dyonisopolis-Balcic. Dyonisopolis-Balcic a fost una dintre cetăţile ale căror porţi s-au deschis în faţa dacilor. Oraşul a scăpat nevătămat datorită lui Acornion. Din decretul antic ştim că acest grec de seamă, încercând să obţină clemenţă pentru polisul (orașul) său, a făcut o lungă călătorie la “Argedauon” (Argedava-cetatea de scaun a regelui geto-dac Burebista n.r), “pentru a-l întâlni pe tatăl aceluia”. Pare aşadar, fără să fie scris undeva, că a existat o relaţie mai veche de prietenie între Acornion şi familia regelui Burebista. Cei doi devin şi mai buni prieteni: “în cea dintâi şi mai mare prietenie, el (Acornion n.r) a obţinut cele mai bune foloase pentru patria sa, atrăgându-şi bunăvoinţa regelui, spre binele oraşului”. După salvarea urbei, grecul devine consilier al lui Burebista şi sol de încredere. Regele geto-dacilor îl trimite în Macedonia, lângă oraşul Heracleea Lyacestis (Bitolia Monastir), unde se afla generalul roman Pompei. Prin Acornion, Burebista îi oferă ajutorul împotriva lui Iulius Cezar (”cetatea eternă” Roma era în plin război civil n.r). Pompei acceptă sprijinul dacilor, dar înţelegerea a venit prea târziu: la puţin timp după plecarea lui Acornion din Macedonia, Pompei este învins de Cezar, pe 9 august 48, în bătălia de la Pharsalus şi este asasinat o lună

mai târziu, în exilul din Egipt. Prin vise-mi trece Decebal Călare și însângerat Neînfrânt de-al cotropirii val Un trăsnet dur, nefulgerat! Cu stânga-arată la pământ Iar tărâna plânge-n urma lui Bătrane steiuri dau cuvânt Și țipă codrii cei silhui Sub mine freamătă un cal Și trupu-ntreg mi-e-nsângerat În mine strigă Decebal Un trăsnet dur, nefulgerat! RL: E cu atât mai interesantă toată această povestire, cu cât se pot lega informațiile acestea de povestea unei monede din acel timp înconjurată de mister, anume a ”kosonului dacic”. Este o veritabilă deducție făcută de dr. Aurora Pețan și care demonstrează că denumirea monedei nu are nicio legătură cu vreun rege dac ”Koson”. Iată chiar cuvintele scrise ale autoarei în revista ”Formula-As” în anul 2009: ”[…]de curând a ieșit la iveală o serie de monede tracice de argint, mult mai vechi, care conțin și ele enigmaticul cuvânt "coson". Monedele din Tracia datează din secolul al II-lea î.Hr. (cca. 168150 î.Hr.) și sunt atribuite regelui sciților Sauriacus. Ele reprezintă o copie grosieră, "barbară", după o tetradrahmă macedoneană, frecventă la vremea aceea, numită "Macedonia Prima", care avea pe avers portretul zeiței Artemis, reprezentat pe un scut macedonean ornamentat, iar pe revers bâta lui Hercules înconjurată de ramuri de stejar. Deasupra și dedesubtul bâtei se află un text care a variat de la o epocă la alta: fie era numele regelui Filip al V-lea, fie cel al lui Perseus, ultimul rege al Macedoniei, fie al provinciei romane Macedonia. Modelul urcă în timp chiar până la Alexandru Macedon. Însă pe moneda tracică a lui Sauriacus figurează un text intraductibil: "Coson Droueis". Nu se știe la ce se referă aceste cuvinte, nici în ce

limbă sunt scrise, dar pare să fie vorba de același cuvânt pe care îl întâlnim mai târziu pe monedele de aur din Dacia. Dar unde a fost bătut acest "coson" tracic? În Macedonia, la Amphipolis. Adică exact în același loc unde, după mai mult de un secol, Brutus avea să bată cosonii "dacici"..” Știm că luptătorii daci au fost apărători formidabili ai granițelor proprii, că făceau incursiuni peste Dunăre pentru a slăbi garnizoanele romane, mai ales în timpul domniei împăratului Domițian. Mai puțin cunoscut a fost faptul că dacii formau și armate de mercenar cu care au intervenit în conflicte. Și în favoarea lui Pompei, și în favoarea lui Brutus. Faptul că monedele tip koson s-au găsit doar în spațiul dacic așa cum îl știm de pe vremea lui Decebal, dovedește că acestea erau tezaurizate. Aurul era al regilor și al zeilor, în circulație erau cu precădere folosite monede de argint și aramă. Brutus a dat ultima sa bătălie la Philippi, aproape de Amphipolis; a bătut cosoni de aur în cantitate mare la Amphipolis, unde exista un atelier de monetărie foarte cunoscut. Cu aceste monede a plătit mercenarii daci, pentru a lupta alături de el, la Philippi. ”Coson” este un cuvânt grecesc, ori e de notorietate că dacii știau și foloseau alfabetul grecesc. Nicăieri în lume nu s-au găsit ”cosoni dacici”, decât în munții Orăștiei. Foarte multe amănunte rămân un mister, așteptăm munca generațiilor viitoare de lingviști și arheologi. Așa cum un mare mister rămâne semnificația inscripției grecești ΚΟΣΩΝ. Pământu-acesta bun, frumos Al nostru e să nu-l lăsăm Priviți la el, priviți în jos Veniți cu mine să luptăm! Cu dreapta arată către cer Zamolxe, noi suntem ai tăi! Ne-ai zămislit din foc și fier Nici cei mai buni, nici cei mai rai. PC: Interesantă poveste, răzbate istorie prin toți porii... Sunt atâtea mistere de descifrat din trecut, știu că ai o pasiune pentru asta. Mai trăia oare Acornion? Au mai fost oameni de valoare după

anii lui Burebista? Cert este că după împărțirea regatului său a urmat peste un secol de frământări, care a culminat cu războaiele romane. Știi că e pus la îndoială faptul că Podul de la Drobeta este opera lui Apolodor din Damasc? Ar fi apărut oricând o mențiune despre acest lucru, romanii nu uitau nimic, prima trecere de trupe s-a făcut, potrivit Columnei, pe un pod de vase. În altă ordine de idei, e greu de presupus că podul a fost construit în mai puțin de 2 ani, unde malul nordic era sub ocupație dacică. Mai este și monumentul de la Adamclisi, unde toate metopele rămase sugerează celebrarea unor lupte anterioare primului război daco-roman. Absolut toate elementele sunt diferite: anotimpul, îmbrăcămintea inamicilor, tipul de cavalerie, până și portul civililor e diferit față de elementele vestimentare de pe Columnă. Plus că e de notorietate că împăratul Traian nu scăpa niciun prilej să își graveze prezența pentru a rămâne întipărit în istorie. A fost poreclit sugestiv ”iarba zidurilor”... Ca să revin, teribil trebuie să îi fi deranjat pe romani împotrivirea dacilor, mai ales că în al doilea război au venit cu un echipament de luptă îmbunătățit, mai ales cu coifuri ranforsate pentru a face față teribilelor falxuri dacice ținute cu două mâini. Sub mine freamătă un cal Și trupu-ntreg mi-e-nsângerat În mine strigă Decebal Un trăsnet dur, nefulgerat! Ne-ai învățat să stăm în drept Cu fața-n Soare să privim, Un semn aștept, atât aștept Ca să luptăm, ca să murim! RL: Am observat că aveți o deosebită admirație pentru strămoșii noștri, mai ales primele romane din seria Octogonul abundă de referiri la zestrea noastră genetică, la obiceiurile noastre simple, la gândirea sănătoasă românească care ne-a ferit de excese și ne-a adus supraviețuirea de-a lungul mileniilor. PC: Prețuirea zestrei înaintașilor, fie ea materială sau morală, este primul semn că ne respectăm ca oameni! Așa cum a procrea, a pro-

duce bunuri folositoare celorlalți, a întelege, a răspândi și a folosi știința în scopuri înalt moralizatoare – ne înalță pe scara evolutivă! Tot ce facem în viață ne ajută și ne definește după moarte! Energia aia pură capătă valențe încă din timpul vieții, iar când va fi să plecăm călători pe drum de aștrii – să fie totdeauna în sus, acolo unde ne uităm de fiecare dată cu speranță! Așa văd eu Credința, braț la braț cu Știința și Valoarea morală! RL: Este fascinantă istoria strămoșilor nostri geto-daci! Am observat însă o reticență la dumneavoastră în ultimii ani referitor la istoria veche... PC: Măi băiete, când se înghesuie Ivan (serviciile secrete ruse arg.) la un așa subiect de înflăcărare națională, înseamnă că bat foarte departe, iar ”gulguta” (înșelătorie arg.) este foarte fierbinte. Tot Occidentul înfierează partidele naționaliste, mai-marii lumii doresc globalizarea și uniformizarea maselor, numai ”mama Rusie” ne zgândăre sentimentele naționale, dar în cel mai perfid mod, prin ceartă și dezbinare cu Uniunea Europeană. Știi că visul meu este ca Uniunea Europeană să se întindă din Marea Britanie şi până în Kamceatka şi din Polul Nord la Marea Mediterană, dar dezbinarea aduce profituri materiale și socio-politice unora care acum conduc din umbră o salbă de multinaționale și instituții de creditare mondiale! Nu este deloc simplu nici ca simplu ”țugulan”, nici ca lider în societate, și cu atât mai greu ca om de informații, să pui cap la cap intențiile unor grupuri de oameni care acționează numai din umbră! Sau ca să mă exprim modern, dă tu o căutare pe ”google” – om sau firmă internațională – și vei vedea acționari din ce în ce mai diverși, multinaționale gigant, cu mai toate obiectele de activitate prezente și funcționale. Sunt ca o structură piramidală care conțin până și instituții de creditare ale căror cifre de afaceri înseamnă de câteva ori PIB-ul unei țări ca a noastră! Ca să îți dau un singur exemplu, colosul chaebol, însemnând conglomerat de afaceri, SAMSUNG (în traducere ”3 stele”) și-a extins atât de mult tentaculele, încăt decide în probleme de interes național în politica Coreei de Sud! Din 1938, de la înființare, până în anii ’90 ai secolului trecut – are o varietate de domenii de activitate: producție de

zahăr, asigurări, electronice, industrie grea, petrochimie, construcție de nave, sport, producție de cipuri pentru computere! Pe lângă un gigant mondial ca acesta, Bill Gates, Warren Buffett sau mult-hulitul George Soros sunt copiii de mingi ai sportului ”fabrica de bani”. De la un anumit nivel, banii nu mai contează, ci ceea ce poți obține cu ei, puterea asupra oamenilor, statelor, finanțelor mondiale! Aceste forțe copleșitoare m-au adus la stadiul de a scrie despre ”bubuli”, persoane sau organizații care se închină ”zeului-ban”. Știi că, după publicarea primelor cărți, am fost îndemnat să las scrisul și să îmi fac o viață simplă și ușoară sub dulcele soare al Americii de Sud? Și nu oricum, ca atașat al ambasadei! Bineînteles, am evitat capcana și am continuat să scriu convins că fac ceea ce trebuie și mai ales că românii trebuie să cunoască adevăruri și să se trezească la realitatea vieții ăsteia! E minunată istoria, îmi place nespus să mă pierd în enigmele ei, dar reține ce îți spun: strămoșii noștri și-au rezolvat problemele de viață din timpul lor așa cum au putut, lăsând celorlalți moștenire o stare de spirit, un pământ frumos și roditor! La fel și noi trebuie să ne îngrijim de problemele din timpul nostru, ca să avem ce lăsa generațiilor care vin după noi! Să cunoaștem trecutul, să ne prețuim strămoșii, dar să nu uităm că doar prin munca și sudoarea noastră putem să le oferim copiilor noștri posibilitatea să își cunoască trecutul și strămoșii din care și noi, vom face parte...

3. ”Corpul omenesc este capabil să se autoperfecționeze și să se autovindece de orice boală, cu forțe și mecanisme neuro-hormonale proprii. Când vom cunoaște complet organismul uman și potențele sale, nu vom mai suferi de nici o boală. Din păcate, persoane cu firi agresive caută și aplică mijloace de îmbolnăvire și de scurtare a vieții umane din ce în ce mai perfecționate. Noi trebuie să ne apărăm de aceste agresiuni, mai ales psihotronice și psihice, deoarece urmăresc să ne distrugă personalitățile de oameni sănătoși, creatori și morali.” Pavel Corutz RL: M-ați plimbat cu o viteză amețitoare prin timp, la fel ca atunci în interviul televizat, când am discutat despre, atunci, nou înființata asociație ”Frăția Creatorilor Morali Români”, de la televiziunea Giga TV (interviu din anul 2012 n.red.). S-au schimbat atât de multe lucruri de atunci? PC: Lumea s-a schimbat cu totul și odată cu ea și noi! Deja avusesem o criză mondială, numită recesiune din anul 2009. Acum a început cea mai grea perioadă pentru oamenii obișnuiți, o criză alimentară deghizată aproape genial într-o pandemie! Cum ar spune unchiul Sam (americanii arg.), ”the richest get richer, the pourest get pourer”. RL: Trebuie să îmi spuneți mai multe, dacă nu informații secrete, măcar dedesubturile acestui virus numit populat Covid 19. PC: Știi încă de acum câtiva ani că v-am avertizat pe voi toți care ați avut urechi să auziți și ochi să vedeți: va veni o mare criză economică după anul 2020! Nu are nicio legătură cu vreo profeție, mistică sau de altă natură, cu numerologia sau cu vreo conspirație la modă. Este o criză economică, o criză alimentară, deghizată aproape genial într-o stare pandemică declarată cu mare grabă de către organismele internaționale! Se petrec mari schimbări la nivel mondial și cei care vor să conducă destinele lumii au un plan minuțios, bine pus la punct. Mai depinde doar de noi, cetățenii obișnuiți, să jucăm

rolul de simpli figuranți în această uriașă piesă de teatru... actorii principali sunt decidenții politici ca președintele SUA – Donald Trump, președintele Franței – Emmanuel Macron, premierul Angliei – Boris Johnson, premierul Germaniei – Angela Merckel, șefi ai organismelor internaționale cum ar fi directorul-general al OMS – Tedros Adhanom Ghebreyesus, figuri proeminente din protipendada cosmopolită de tipul miliardarului în domeniul informaticii – Bill Gates. RL: Toți acești oameni de stat ar trebui să aibă propria agendă, dacă nu a populațiilor pe care le păstoresc, măcar a intereselor de grup! Cât de tare pot să difere aceste interese de cele ale ”stupid people”, ale oamenilor simpli, forța motrice a acestei planete?! PC: Măi baiete, dacă ai impresia că aceste figuri impozante, pe alocuri carismatice, au fost alese la întâmplare sau prin vot popular nemijlocit, ești de o naivitate demnă de fapte mai bune! Hai să le luam pe scurt ”la puricat” biografiile: Donald Trump este un finanțist american, fără experiență militară sau politică, un adevărat ”show man” plăcut televiziunilor de scandal! Societățile lui au avut și încă au peste 4000 de procese în justiția americană... 4000 de dosare, cât are în totalul unui an o judecătorie mai acătării de pe la noi! A trecut prin 6 falimente ale afacerilor lui, lăsând în urmă datorii neplătite și americani muncitori în suferință! A declarat cu tupeu și nonșalanță că, odată cu numirea lui ca președinte la Casa Albă, toate problemele lui cu legea, inclusiv evaziunile făcute, au dispărut, iar America are un președinte curat ca lacrima și gata de treabă! Președintele Franței – Emmanuel Macron, a avut o viață tumultoasă, atât în plan personal – s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu profesoara lui de limba latină din școală, cât și în plan profesional – a lucrat la banca de investiții Rothschild & Co. Noul premier al Angliei – Boris Johnson, a fost inițial un jurnalist, apoi om politic al Partidului Conservator. Membru în Parlament, și-a consolidat imaginea politică devenind timp de mai mulți ani primar al Londrei. Pentru că a jucat cartea câștigătoare, la instigarea serviciilor secrete rusești, împreună cu Nigel Farage a fost unul dintre liderii campaniei favorabile ieșirii Marii Britanii din Uniunea

Europeană – este prim ministrul Regatului Unit al Marii Britanii. Premierul Germaniei – Angela Merckel acceptă senină ”invazia” de refugiați etnici sirieni în Europa, schimbând pe termen lung, practic compoziția etnică a creștinilor europeni cu musulmanii de origine siriană. Agenția ONU pentru Refugiați, a anunțat că 68,5 milioane de persoane erau strămutate la sfârșitul anului 2017. Printre ele se numără 16,2 milioane de persoane care au devenit strămutate în cursul anului 2017, fie pentru prima dată, fie în mod repetat – ceea ce indică un număr enorm de persoane aflate în deplasare și echivalentul a 44.500 de oameni strămutați în fiecare zi, sau o persoană strămutată la fiecare două secunde. La nivel global, înseamnă că una din 110 persoane este strămutată. Consecințele integrării sau refuzul de a corespunde noilor state de adopție sunt practic incalculabile. Directorul-general al OMS – Tedros Adhanom Ghebreyesus este, poate, singurul om care se poate lăuda că poate da explicații pertinente asupra pandemiei, deoarece este un microbiolog reputat. Foarte probabil și naționalist, a investit ani din viață pentru combate-rea malariei și meningitei de pe teritoiul Eritreei și Etiopiei (state învecinate din estul Africii n.red.). Însă, am reținut că Tedros s-a întors la universitate ca să urmeze un masterat în Imunologia Bolilor Infecțioase la Universitatea din Londra. El a primit ulterior un doctorat în sănătate comunitară de la Universitatea din Nottingham, deci tot de pe teritoriul ”perfidului Albion”. La nivelul ăsta și la ce influențe poți exercita în exploatarea aurului și gazelor naturale din Eritreea și Etiopia – ești recrutat de MI6, cât și de KGB, fără să existe interese divergente, înțelegi?! Ultimul, dar nu cel de pe urmă, Bill Gates, a promovat asiduu starea de urgență a acestei răceli speciale, declarată în grabă pandemie! Spun în grabă, deoarece însăși în definiția pandemiei trebuie să se regăsească o răspândire globală, un număr de cazuri, așa încât Organizația Mondială a Sănătății să tragă un semnal de alarmă! Vei vedea, nici măcar în următorii ani nu se va depăși mortalitatea unor afecțiuni ca rujeola din 2018, când cifra morților a depășit 140.000! Atunci nu a fost declarată pandemie, deși majoritatea deceselor au fost în rândul copiilor cu vârsta sub 5 ani. Bebelușii

și copiii foarte mici sunt supuși celui mai mare risc de infecție cu rujeolă, cu potențiale complicații, inclusiv pneumonie și encefalită (o inflamație a creierului), precum și dizabilitate pe viață – leziune cerebrală permanentă, pierderea vederii și a auzului. Ești de acord cu mine că atunci am avut o criză planetară care a amenințat însăși viața?! Acum s-a ajuns să se prevadă următoarele valuri de infectare, neglijând asigurarea îngrijirii bolnavilor deja internați... să nu mai vorbim de accesul îngreunat și uneori refuzat în secțiile transformate peste noapte pentru adăpostirea potențialilor bolnavi de covid! Și asta în detrimentul unor afecțiuni care necesită atenție imediată: cancer, insuficiență renală, accident vascular cerebral, Parkinson, maladia Alzheimer, boala Huntington, epilepsia, paralizia, scleroza, autismul, meningita. Bill Gates, pentru cine nu îi cunoaște biografia în amănunt, este fondatorul companiei Microsoft, care livrează utilizatorilor din întreaga lume sistemul de operare Windows. A fost declarat cel mai bogat om al planetei în anul 2013 de către prestigioasa revistă Forbes. În ultimii ani, după 2000, a renunțat să se mai implice în compania pe care a ridicat-o, a dat puterea unor directori și s-a concentrat pe opere filantropice, împreună cu un alt miliardar, Warren Buffett. Din punct de vedere emoțional, acest om a suferit un adevărat șoc, dacă a devenit dintr-un geniu tehnic și distant, cum l-au descris toți colaboratorii lui – un om preocupat numai de binele aproapelui, cald și empatic, încât pledează ca toti oamenii foarte bogați să cedeze cel puțin jumătate din averea lor către cei nevoiași! Formarea mea profesională de spion îmi spune însă altceva: Bill Gates a fost redirecționat către alte sfere de activitate de timpuriu și iată că preocupările lui au devenit virale și potrivite cu pandemia globală al unui virus scăpat din laboratoare de un chinez sau un stol de lilieci pe care se făceau experimente, nici echipele de cercetare nu știu prea bine cum s-a întâmplat... ”E cea mai veche schemă de când faraonii au construit piramidele – privatizează veniturile, socializează pierderile.” Replica asta memorabilă dintr-un film mai vechi, ”Wall Street”, mi-a atras atenția asupra pieselor de puzzle economic care rulează ca o peliculă de artă în zilele noastre. S-a întâmplat în 1929, în 2009, se repetă și acum

cu alți actori, alt decor, tehnică îmbunătățită, aceleași mașinațiuni. E mult mai greu acum, pentru că se întâmplă mult mai rapid, datorită mijloacelor tehnice facilitate de computerizare și apariția internetului. Se va trece la blocarea unor sectoare de activitate vitale, adică producția, distribuția și comercializarea de produse alimentare. Prețurile la energie și la combustibilii fosili vor escalada. Toate prețurile vor exploda, poate de câteva zeci de ori. Produsele de lux vor fi înlocuite de cele de strictă necesitate, determinând falimentul multor ramuri economice ori funcționarea lor la cote de avarie. Piețele de capital se vor epuiza rapid, bancomatele vor înceta să mai dea bani, asigurările depozitelor statele și federale se vor prăbuși, băncile vor da faliment, oamenii vor intra în panică. În haosul instaurat, vor cumpăra ieftin spre nimic cei care vor fi pregătiți cu resursele ca aur, titluri, valută forte, de altfel necesare supraviețuirii majorității. Cei care dețineau 60% din averea mondială vor deține peste 80%. ”Richest get richer, pourest get pourer.” Toată mașinațiunea de mai sus este îmbunătățită prin sacrificarea libertății personale. Care era definiția nebuniei? Să faci același lucru de mai multe ori și să te aștepți la un rezultat diferit? În spectrul de dezinformare creat, marea noutate e că totul a fost deghizat într-o pandemie mondială întreținută de toate guvernele lumii prin frica de moarte a populației la apariția unui virus de laborator. Oamenii sunt priviți ca un virus care se adaptează la agentul patogen, în speță căderea economică. În timp, au învățat să folosească soluția de supraviețuire, reducerea și rentabilizarea capitalului – antiviralul. Așa că scoți un virus mutant pe piață, lași să scape informația asta, trezești în fiecare om instinctele animalice prin care își protejează propria haită. Individul ajuns la limita terorii se va lupta până și cu proprii membrii-părinte, frate, soră, văr, prieten, dacă îl aduci în stadiul să decidă că totul e spre binele celor dragi sau al comunității. Azi vor fi măștile, mâine vaccinurile, poimâine o soluție permanentă, de tip inginerie genetică. Cei ascultători vor primii recompense, celorlalți li se vor îngrădi libertățile cele mai simple. Un exercițiu inexorabil de sociologie la nivel de mase umane atât de diferite în cultură și limbă. Pandemic. Global. Ești de acord cu mine?!

4. "Viața nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viața e dreaptă: recompensează pe cei meritoși, pedepsește pe cei leneși, lovește pe cei care îi încalcă legile." Pavel Corutz RL: Credeți că sunt mai multe centre de putere planetară? S-a vehiculat mult informația unui consiliu al puternicilor planetei, oameni de care nu știm nimic, care nu stau în lumina reflectoarelor, dar care decid pentru țări și guverne... Despre ce ar fi vorba: Consiliul de la Roma, Skull and Bones, Meditația Transcedentală sau Lojile Masonice? PC: Măi băiete, ți-am mai spus că trăim într-un timp foarte complicat, când banii și puterea sunt atât de greu de localizat și puse într-un șablon?! Toate organizațiile pe care le-ai pomenit folosesc o putere aparentă, influențează destine de oameni sau grupuri de interese, dar sunt doar ”perdele de fum”, adică organizații care disimulează că au puterea, atrag atenția mass-mediei și oamenilor, canalizează energii negative, ura țugulanului, iar cei care conduc realmente își văd de planurile lor! Când am scris de oamenii aștia și i-am numit ”bubuli”, aveam doar o mică parte din imaginea de ansamblu, a configurației timpurilor în care trăim și a puterii în lume! Pentru că asta e cea mai mare și mai periculoasă forță motrice de guvernare a lumii, PUTEREA! Nu sexul, banii sau inteligența! Tot ce ai numit tu mai sus și multe alte organizații reprezintă doar niște cercuri concentrice de putere, mai mult sau mai puțin largi ca spectru de acțiune, care gravitează și își doresc să acceadă la centrul de putere decizional al lumii moderne. Imaginează-ți o gaură neagră care face permanent o sucțiune de energie, perturbând activitatea conștiițelor umanoide cu visuri de mărire și avere! Uite numai Masoneria – o organizație cu scopuri ideatice de evoluție spirituală, căzută în desuetudinea istoriei prin desăvârșirea de scopuri mărunte, trafic de influență prin putere și bani. Toată istoria manipulată de ei poate încăpea în câteva zeci de pagini, mai ales că nu a fost ceva

unitar, ci e vorba de activitatea unor grupuri de interese disparate - loji limitate în timp și spațiu! Uite un exem-plu concret: contemporan cu Albert Pike și Albert G. Mackey, Jirah Dewey Buck, mason și membru al Societății teosofice, a fost nu numai un membru activ al ordinului masonic, ci și un respectat autor de lucrări consacrate masoneriei. Am lecturat una dintre cărțile sale: ”Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică și marile misterii ale Antichității” (2019). De la primele rânduri ale cărții, Jirah Dewey Buck expune ideea unei strînse legături între masonerie și vechile misterii antice, misterii care și-au pierdut bună parte din vechile înțelesuri pentru omul începutului de veac XX. În perioada când Buck și-a scris cărțile încă era larg răspândită convingerea că masonii sunt deținătorii unor secrete, exprimate sub forma unor parabole și alegorii, transmise într-un limbaj al simbolurilor a căror semnificație era accesibilă doar inițiaților, posesorilor marilor secrete. Părăsind teritoriul legendelor, Buck admite că masoneria nu este nicicum descendentă direct și liniar din marile misterii ale antichității; este sigur însă că masoneria, în scop de a avea un pedigree, o descendență seculară, preia, adoptă și adaptează multe din învățăturile antice care se potrivesc unei instituții care, la vremea sa, avea o istorie numărând două sute de ani. Ca să înțelegi că nu am nimic personal cu masonii înțelepți, cu atât mai mult cu cât mi-ai spus și tu că ai câțiva prieteni masoni de suflet, bine intenționați, uite o vorbă superbă a lui Albert Pike: ”Ceea ce facem pentru noi înșine moare odată cu noi. Ceea ce facem pentru alții și pentru lume rămâne pentru eternitate.” Se tot bate monedă pe activitatea pașoptistă ca realizare masonică de referință, dar istoricii aplaudaci uită să precizeze că monarhii și nobilii secolului XVIII ”al luminilor” au creat veritabile ”ateliere” de disimulare a acțiunilor subversive de subjugare a independenței națiunilor mici. Cei care au dorit puterea din pătura micii nobilimi s-au folosit de influența breslelor de meserii parțial educate – forța executivă de dezvoltare a societății evului mediu timpuriu. E foarte clar acum, la câteva sute de ani depărtare, că oamenii cu bani, dar fără ”sângele albastru” al descendenței, și-au dat mâna cu patricieni interesați și au transformat pătura de mijloc de a societății în moto-

rul viitoarei revoluții industriale. În spiritul nevoii de manipulare a evenimentelor, i-aș îndemna la mai puțină istorie speculativă și la mai multă acțiune operativă! Masonii au fost și sunt niște aristocrați de debara, care vor să uzurpe și să insușească privilegiile mai-marilor lumii, în vremurile trecute regalitatea și papalitatea, iar în timpurile moderne a conducerii din umbră, a megacorporațiilor conducătoare de state! Și acum l-am parafrazat pe baronul de Montesquieu, care se referea la revoluționari în general... În vremurile moderne, masonii sunt niște caraghioși care maimuțăresc ritualuri și veșminte ecleziastice, niște eterni ”wanna be” care stau cu gurile larg deschise ca păsările de pradă la festinul mesei bogaților lumii, oricare ar fi ei! Ei sunt acum ca un veritabil ”buffer” între clasa real conducătoare, ”cercurile bubule” și oamenii simpli, neinstruiți, transformați de mondializare în tuburi digestive dotate cu sex. Îndeajuns de diluați ca să ascundă liderii reali ai lumii, urâți de omul obișnuit pentru că practică ritualuri și se consideră ”societate discretă”, neaccesibilă simplității țugulanului. Dacă pelteaua asta modernă de religie, sex, bani și putere o să dea în clocot, masonii vor fi primii sacrificați. Orice răsturnare socială are nevoie de țapi ispășitori! Mai puțin discret și mai mult concret domnilor și mai nou doamnelor cu colane! Șorțul ăla a fost inventat ca să ferească oamenii de impurități materiale, nu să atragă asperități morale! Ca să ne întoarcem la istoria post-pașoptistă și la întemeierea statului modern, luminatul domn A.I. Cuza a fost acuzat că s-a folosit și chiar a trădat lojile masonice ca să acceadă la putere și apoi să se mențină acolo... nimic mai fals! Istoricul Dan Berindei, într-un interviu din anul 2011, a susținut că desfășoară o amplă cercetare asupra listelor de membrii a 600 de loji masonice franceze, pentru că e foarte clar, toată influența s-a insinuat de la viitorul ”cocoșel galic”, Franța lui Napoleon al III-lea. Istoricul a spus că a găsit numeroase personalități afiliate lojilor, dar în niciun caz pe A.I. Cuza! Cea mai proeminentă lojă românească a Munteniei – ”Steaua Dunării” – nu l-a avut nici măcar în intenție, iar loja ”Înțelepții din Heliopolis” a avut încă de la înființare scopul de a-l da jos de la conducere pe domnitor!

Niște nebuni trădători de țară și domn, care au pus toate idealurile revoluției pașoptiste în pericol! Garanții Unirii Principatelor, Rusia și Turcia, au fost de acord, la presiunea Franței, să îl îngăduie domn pe A.I. Cuza până la aducerea unui domnitor străin, cu care ambele puteri să fie de acord. ”Monstruoasa coaliție” de sorginte masonică a dus la un conflict diplomatic, Principatele Române fiind amenințate la granițele de nord și de sud de trupe rusești, respectiv turcești! În disperare de cauză, inconștienții complotiști l-au propus domn pe contele de Flandra, care a refuzat ”castana fierbinte”, nevrând să intre în hățișul de interese obscure al puterilor europene, fie ele franceze, rusești sau turcești! Pentru a nu pierde puterea în Principatele tot mai amenințate, uzurpatorii l-au propus domn pe Carol sau Karl Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen. Istoria venirii deghizat în valet a noului principe Carol este demnă de un thriller de spionaj, numai o serie de minuni făcând ca această numire intempestivă să aibă o finalitate pozitivă! Domnia lui Carol I a fost una plină de controverse, pendulând între afirmarea statului român modern prin Războiul din 1877, pe de o parte și tributul dat Austro-Ungariei prin concesiunea oneroasă a construirii Căilor Ferate Românești – Afacerea Strousberg sau înăbușirea Răscoalei țărănești de la 1907 care a scuturat jugul de iobăgie modernă a moșiilor arendașilor evrei, pe de altă parte. Nemaivorbind de faptul că toți trădătorii domnitorului A.I. Cuza au fost recompensați regește de către Carol I, indiferent de potențialul lor real sau starea de sănătate fizică sau psihică. Ca o anecdotă tragicomică, atunci când primul-ministru D.A. Sturdza era în al patrulea său mandat la conducerea guvernului, a fost dus de urgență la un consult medical la Paris, ieşirile sale devenind în scurt timp subiect de scandal în presa vremii. Povestea sună așa, mai pe scurt... Într-un articol din „Poporanismul” se scria că, în şedinţele Consiliului de miniştri, Sturdza începea să plângă. Se spunea chiar că Sturdza umbla în patru labe pe sub masă, lătrând la miniştri. Primul-ministru care îşi pierduse minţile, din cauza stresului, ajunsese să se bage sub masă în şedinţele cu miniştrii şi să îi ciupească pe aceştia de pantaloni. Dus de regele Carol I la o clinică în străinătate la Paris, la un consult într-o clinică de specialitate, medicii de aici au confirmat că

şeful Consiliului de Miniştrii îşi pierduse minţile de multă vreme. O legendă legată de Sturdza spune că, la momentul controlului făcut pe ascuns în străinătate, medicii au completat o fișă medicală cu datele pacientului. "Ce funcţie îndeplineste acest domn în ţara lui?". Însoțitorii lui "Prim-ministru". La care doctorii "Dar de câtă vreme este prim-ministru? Omul ăsta este nebun de cel puțin 10 ani!" Şi au adăugat: "Fericita ţara - care își permite să aibă un prim-ministru nebun şi îl ține zece ani în funcție!” Că să clarific în cine și-a pus încrederea zeci de ani Carol I, D.A. Sturdza era fostul consilierul personal al domnitorului A.I. Cuza, omul care a trădat englezilor corespondența secretă personală a acestuia cu împăratul Napoleon al III-lea! A fost dat afară în șuturi, la propriu, din palat de către domnitor, a fugit o perioadă din țară, apoi s-a alăturat complotiștilor masoni care au forțat abdicarea lui A.I. Cuza. Se pare că trădarea de neam și țară s-a transmis pe linie paternă, deoarece la data de 6 februarie 1917, fiul lui D.A. Sturdza - colonelul Alexandru D. Sturdza, împreună cu aghiotantul său, locotenentul Constantin Wachmann, dezertau din armata română, trecând în tabara germanilor. I.G. Duca relatează că " generalul Averescu își dădea acum seama și de ce, cu prilejul ultimei vizite a Regelui pe front, Sturdza înaintase atât de mult cu el înspre tranșeele inamice. Încerca, se vede, să-l expuie gloanțelor germane sau chiar să-l predea prizonier dușmanului. Așadar, fiul lui Dimitrie Sturdza era nu numai trădător, dar și asasin". RL: Nu îmi rămâne decât să vă intreb care model de societate vedeți a fi mai apropiat de progresul perpetuu al omenirii? PC: Pare o întrebare grea, dar răspunsul e simplu: nici unul! Nici polisul grecesc al lui Platon sau Aristotel, cu atât mai puțin imperiala așezare a romanilor atât de inspiratoare pentru hulitul imperialism american transformat în capitalism sălbatic! Nici iureșul tribal al mongolilor lui Genghis Han ori Timur Lenk, ori fundamentalismul islamic al lui Mahomed, cuceritorul Constantinopolului! Renașterea a consolidat Evul mediu întunecat, Iluminismul l-a scuturat de principii învechite, de monarhi absolutiști! Vizionari ca Francis Bacon, Leonardo da Vinci ori artiști absoluți ca Michelangelo – au fost doar picături de rouă în deșertul arid al întunericului religios! Ca

o paranteză, primii oameni mai inteligenți, mai luminați au fost cei care au observat mediul înconjurător și l-au folosit spre binele tribului – șamanii. Sistemele empirice s-au transformat în secte, atât de prolifice până la consolidarea creștinismului înspre anul 400 de către împăratul Constantin! Odată cu religiile incipiente, casta preoțească a început să folosească din ce în ce mai mult privilegiile, aducătoare de avere și putere! Din oameni luminați s-au transformat în frânarii progresului doar pentru a-și păstra puterea prin locul privilegiat de nemuncă în fruntea statului. Au pus monopol pe însăși devenirea spiritului uman, îndrăznind să cenzureze din purtări, manifestări și opere însăși zâmbetul omenesc, așa cum observă genial Umberto Eco în a sa ”Numele Trandafirului”. Masoneria ar fi putut constitui un model de societate în secolele XVIII-XIX, când oameni de valoare ca Benjamin Franklin, John Byron, Diderot sau Goethe au fost inspirați de ce numim noi acum principii de dezvoltare personală. Am foști colegi și cunoștiințe masoni. Dacă nu s-ar fi implicat în viața politică, dacă ar fi rămas la stadiul de organizație strict socioculturală, ar fi avut succes în creionarea unui nou tipar de societate. Așa ce să admir? Maimuțărirea simbolurilor și hainelor ecleziastice? Principii înalte morale clamate, dar aplicate parțial sau deloc în interiorul propriilor loji?! Stratificarea pe tiparul cazon în grade, ordine, rituri și ritualuri - bune pentru stors bani de la adepți și aducătoare de satisfacții venerabile celor vanitoși și avizi de putere? Avântul ăla evolutiv al breslelor masonice s-a transformat în comoditate și blazare! Singurii care clamau a ști cum se construiește durabil în piatră o catedrală, singurii deținători ai misterelor arhitecturale romane au sucombat în propria suficiență! Era și firesc, doar au vopsit în culori calde arta ecleziastică veche de obținere a privilegiilor fără muncă! E de ajuns să arunci o privire la nobilii restauratori de monarhie care au preluat privilegiile lăsate fără stăpân de decapitații Revoluției franceze. Sau la încântarea fără nicio dovadă cu care masonii îl clamează în rândurile lor pe arivistul împărat Napoleon Bonaparte! Doar că inteligența individului l-a ferit de tentațiile împopoțonării și la propriu și la figurat! De ce ar mai fi avut nevoie de alții, când a făcut-o el însuși cu o putere absolută și

discreționară?! Și-a acordat cele mai pompoase titluri, a înnobilat de la simpli cetățeni până la rudele și confidenții apropiați spre disperarea nobilimii de sânge albastru. A cheltuit sume exorbitante pe armate, construcții sau propria nuntă, a dispus și distrus în bătălii sute de mii de oameni, contribuind decisiv la îmbătrânirea prematură a generațiilor statului francez așa cum este el azi. Ca să încheiem subiectul masonerie, știi care e ironia sorții și posibil singura realizare majoră contemporană? Seria de filme science-fiction ”Star Wars” al genialului George Lucas! Nu zâmbi sau, mai bine, poți râde de-a dreptul... George Lucas cu scenarisții lui erau cunoscători ai operelor lui Hegel și Jung, al filosofiei din spatele manifestărilor psihicului și comportamentului omenesc. Combinația asta intricată de sensuri a dus la crearea filosofiilor de viață atât a maeștrilor jedi, cât și a maeștrilor sith. Ambele sisteme sunt manifestări ale psihicul uman, în care Eul, Shadowul și Inconștientul colectiv coexistă împreună! O să detaliez... acum mă mulțumesc să observ cum legenda masonică a lui Hiram, maestrul care trece puterea discipolului celui mai vrednic prin moartea sa, determinată ritual chiar de acesta – seamănă ca două picături cu povestea maeștrilor Sith uciși pentru putere chiar de către învățăceii Darth! O ironie străvezie la preceptele masonice de trecere ritualică a puterii de la maeștrii venerabili la calfele oportuniste.

5. ”Cel mai cumplit lucru este că nu-ţi poţi ascunde nici gândurile, deoarece ele pot fi citite cu un aparat. Abia aceasta înseamnă intruziune în intimitatea persoanei şi e doar începutul. Ne aşteaptă cipuri de identificare şi localizare. Ne aşteaptă arme psihotronice de manipulare în masă şi individuale. Aşa cum spunea un înalt funcţionar rus, războiul mondial în care suntem angrenaţi va fi câştigat de deţinătorii armelor psihotronice.” Pavel Corutz RL: Ați scris o carte curajoasă și dacă nu mă înșel, sunteți primul român care a adoptat această temă, cea a armamentului psihotronic. Și mă refer specific la cartea ”Dumnezeu nu folosește armament psihotronic.” PC: Nu am fost primul, sper să nu fiu nici ultimul. O să îți răspund cu un fragment prezentat și în carte. Foarte puţini specialişti în arme psihotronice au îndrăznit să facă publice informaţiile din acest domeniu. La noi în ţară, îi știu doar pe gen. dr. Emil Străinu şi col. pr. univ. Constantin Teodorescu. Atitudine reticentă sau temătoare? Investigatorii din acest domeniu, ca şi cei din OZN, au vieţi scurte. Cineva nu doreşte să se alerteze marea masă de pământeni cu privire la pericolul de folosire globală a armamentului psihotronic. Pr. dr. Michael Persinger, de la Universitatea Laurentiana, din Ontario Canada, a avertizat însă că toate cele şapte miliarde de creiere umane pot fi influenţate, prin generarea informaţiei neuronale în mentalul colectiv al planetei, cu dispozitive de mare putere, cum este sistemul HAARP. Acest dispozitiv conţine 360 de antene uriaşe, amplasate în Alaska, care radiază în permanenţă ionosfera. Toți liderii marilor puteri cunosc acest lucru, dar țugulanul de rând trebuie ținut cât mai neștiutor. Afectarea creierului duce la depersonalizare şi la pierderea calităţilor fundamentale care caracterizează omul: libertatea de a imagina, libertatea de gândire, vorbire, voinţă,conştiinţă. În termeni de specialitate, el devine un zombie care susţine şi face ceea ce-i

ordonă agresorul. Armamentul psihotronic este un dispozitiv de manipulare a oamenilor, prin controlul undelor cerebrale. Aceste arme psihotronice „blânde” au avantajul că nu lasă sechele în creierele iradiate. La RMN, nici un neuron nu apare atins şi creierul este perfect. Radiaţiile afectează doar sinapsele neuronale, provocând confuzie şi excită centrii nervoşi din creierul limbic, determinând panică, furie, ură sau euforie. Semnalul declanşator se poate transmite către persoana-ţintă prin orice mijloc electromagnetic: televizor, calculator, telefon fix şi mobil, radio etc. Pentru persoanele neiniţiate, evenimentul pare supraomenesc şi complet inexplicabil. Mai mulţi membri ai Ocultei retrograde şi-au făcut publice opiniile privind viitorul. Ei visează o teocraţie, în care să joace rol de îngeri ai destinului, asupra unei populaţii abrutizate de incultură, religii, droguri, alcool, lovituri psihotronice etc. Deci, vor un model de feudalism ceva mai evoluat, pe baza ştiinţelor şi tehnologiei aflate integral în mâinile lor. Au apărut clonele din viaţa publică. Nu mai suntem siguri dacă votăm o personalitate sau o clonă pregătită şi oferită în acest scop. Nu suntem siguri că un lider ales pentru calităţile sale reale nu va fi clonat prin somn, în ţară, dar mai ales pe timpul unor vizite în străinătate. Nu suntem siguri că cineva răuvoitor nu lansează o clonă negativă împotriva noastră. Îngrozitor e faptul că manipulatorii stochează informaţiile, sentimentele, pornirile bestiale, confuziile mistice şi laice ale unor persoane dereglate psihic. Ulterior, ei le donează pe persoane inteligente, culte şi morale, cu scopul de a le discredita public şi a le distruge. Vedeţi de ce v-am spus că agresorii se vor substitui zeilor, distrugând opozanţii şi ridicând la Putere agenţii lor? Dacă agresiunea clonelor s-ar face pe persoane izolate, din mediul politic sau religios, nu ne-ar durea capul: nu ne amestecăm în afacerea lor, nici ei nu se amestecă în viaţa noastră, în mod direct, în mod indirect, ne pot afecta prin promovarea unor lideri-clone care să ia măsuri politico-economice şi administrative contrare interesului naţional. Personalităţile puternice, cu cunoștințe ştiinţifice ferme și deprin-

deri morale severe, rezistă procesului de clonare,chiar şi prin somn. Ţintele predilecte ale agresorilor psi sunt personalităţile publice, de deciziile cărora depind importante măsuri politice, economice, administrative sau religioase. Agresiunile asupra persoanelor din această categorie se face în două moduri: spionarea creierului şi ulterior manipularea personalităţii. Mult timp, s-a crezut că undele conversaţiilor telepatice nu pot fi interceptate cu nimic. Chinezii și ruşii, de ei știm, au descoperit însă că ele pot fi interceptate sau distorsionate de agenţi psi foarte bine dotaţi şi bine pregătiţi. După terminarea războiului rece, americanii au descoperit cu groază faptul că unii telepaţi ruşi au interceptat constant înalte personalităţi americane, cărora le-au schimbat informaţii din interiorul creierului. Așa s-a aflat ce este telehipnoza. Foarte probabil, mulţi dintre liderii noştri sunt manipulaţi pe fond religios, datorită lipsei unei culturi generale solide şi a unei credinţe curate şi sigure în Dumnezeu. Birourile lor sunt pline de icoane şi cruci, dar majoritatea au furat ca-n codru şi au adus populaţia într-o mizerie cruntă. Nu e greu să-l faci pe un pseudo-intelectual să creadă în aberaţii religioase şi să devină slugă obedientă a unor culte religioase. Mişcarea New Age a creat mai multe divinităţi pe calculator, prin amestecarea religiei judeo-creştine cu budismul lamaist. Acestea au fost răspândite prin diverşi pseudo-intelectuali care au scris cărţi pretins psihologice, dar înţesate cu precepte religioase. Una dintre cele mai false variante lansate de New Age pretinde că, în Tibet, ar exista un tărâm sacru, numit Shambala. Ei au preluat această idee de la doi şarlatani ruși, soţii Nikolai si Elena Roerich. În realitate, tibetanii trăiesc ca în feudalism, iar cei aruncaţi în Grota Scorpionilor, ca în epoca de piatră. Nici un secret şi nici o putere divină nu există în acea zonă aridă. Germanul Fritz Rudolf a trăit câţiva ani în Tibet, inclusiv în lamaserii şi a depus mărturie în favoarea celor afirmate de mine, în faimoasa carte ”Vârfuri fără zei”. M-am amuzat copios când am fost acuzați noi, cei din asociație, de Mircea Geaonă că l-am influențat de la distanță și l-am făcut să

piardă alegerile. Bietul mototol, credea că a fost lovit de ”flacăra violet”... Paranormalii lui Coruț! De parcă cineva ar putea să ne înregimenteze să producem minuni la comandă și, mai ales, la una politică! Flacăra albastră este în același timp și rece și caldă, trebuie simțită, nu se vinde sau se cumpără la taraba niciunui tejghetar. Doar un spirit călit prin ea poate exersa ”armele zeilor” - telepatia, telekinezia, decorporalizarea sau clarviziunea spaţială. Am fost întrebat insistent cum de am înzestrat eroii din Octogon cu forțe paranormale de excepție. Simplu, am avut și avem paranormalii noștri. Ei s-au născut și au fost antrenați în condiții extreme, nu în cadrul unor proiecte de experimente paranormale așa cum sunt de notorietate cele americane, evreiești sau rusești. Petre Varain seamănă ca și capacități paranormale cu celebrul killer psy Michael Echanis format în proiectul secret Jedi. Colonelul Arbore are din capacitățile de excepție ale celebrului clarvăzător polonez Wolf Messing, mai ales că au activat în acelși spațiu, gulagul rusesc. Spionul Lew C. Azzuro, infiltrat în structurile mai marilor planetei ar putea fi o combinație a inteligentului Richard Sorge cu Joseph McMoneagle. Spionul german Mayer ar putea fi asemuit cu generalul american Albert Stubblebine, şef al serviciilor de spionaj din cadrul Pentagonului, coordonator al proiectelor MkUltra. Sunt de notorietate rezultatele proiectului StarGate, care a reunit capacitățile de clarviziune și ”vedere la distanță” ale unor ”paranormali” ca Pat Price, Russel Targ, Hal Puthnoff ori Ingo Swann. Toate forțele din universul cunoscut sunt neutre, depinde cum le folosesc cei ce le trec prin filtrul propriu și le transformă. Binele sau răul se definesc prin acțiuni sau nonacțiuni și mai ales prin efecte asupra celor din jur. Eroii mei ”octogonari”(din cărțile din seria ”Octogonul” n.red.) au susținut moralul românilor zeci de ani! În ei s-au regăsit și se vor regăsi toți spionii acestei țări. Ei, acuzați de terorism în decembrie 1989, pot prin cărțile mele să se simtă apreciați. Știi că rețeaua înființată de generalul de securitate(r.) Mihai Caraman a spionat NATO în anii `60 timp de un deceniu și nu au fost prinși? Sigur, a fost suspicionat că ar fi dat informații și rușilor, dar la vremea aia

eram în aceeași barcă, a comunismului cu față umană, americanii erau inamicii. Și americanii nu au uitat rușinea, secretarul general al NATO a refuzat să calce pământul românesc în 1992, până Mihai Caraman nu a fost îndepărtat de la conducerea SIE. Departe de toate astea, care sunt acum istorie, crearea unei rețele informative, adunarea de informații top secret și munca timp de 10 ani au fost un rezultat colosal. Securitatea română a fost un organism temut, eram între cei mari la realizări și faimă înainte de 1989. Revenind, eroii mei stăpânesc forțe paranormale deosebite. Exact ca românii de rând, sunt împinși cu spatele la zid până când inamicii vor constata că au trecut dincolo de el și că nu îi mai pot urmări. Majoritatea oamenilor ar dori să stăpânească forțele așa numite psi, să producă minuni, să fie deosebiți și admirați. Totul însă se face prin multă muncă, iar dacă există și aptitudini... Primul pas este stăpânirea autosugestiei, iar când autosugestia produce efecte în plan mental și material, deja vorbim de realizări excepționale. Ți-ar conveni să cunoşti şi să stăpânești viitorul, nu? Uite o formulă de autosugestie foarte puternică, capabilă ”să trezească” puterile psi în fiecare om: ”Eu, ............ (numele şi prenumele), mi-am activat milioane de gene pozitive, din viitor.” În mod logic, formula pe care am propus-o ar trebui să ne activeze genele pozitive ale viitorului, ajutându-ne să facem un salt în cunoaştere și moralitate. De unde ştiu că există gene ale viitorului? În primul rând, din istoria Civilizaţiei Umane Terrane. Din când în când, printre terrani apare câte un „extraterestru" aterizat din timpul viitor. Acesta deţine informaţii care vor fi utilizabile peste zeci sau sute de ani. Așa au fost Imhotep, Avicenna, Hypatia, Giordano Bruno, Gallileo Galilei, Leonardo da Vinci, Nicolae Tesla, T. A.Edison. Frăţia Creatorilor Morali trebuie să se dezvolte ca o mişcare de regenerare spirituală şi materială a neamului nostru.

6. Oamenii posedă corpuri energetice (suflete) nemuritoare. La deces, sufletele părăsesc trupurile fizice și pleacă în alte lumi universale.[…] Corpul omenesc este capabil să se autoperfecționeze și să se autovindece de orice boală, cu forțe și mecanisme neuro-hormonale proprii. Pavel Corutz RL: Ați folosit mai devreme concepte jungiene de Eu, Shadow-umbra și țin minte că ați detaliat în cărțile scrise conceptul de Inconștient colectiv. Puteți nuanța și exemplifica termenii? PC: Persona este fațada socială a fiecărui individ, masca și competența de a-și ascunde emoțiile, vulnerabilitățile. Este zâmbetul afișat la o masă cu prietenii, la un eveniment monden, pentru că invitația acolo presupune din start destindere și relaxare. Eul reprezintă suma de reacții conștiente ale persoanei, este la limita dintre conștient și inconștient. Este reacția cognitivă imediată la stimulii exteriori, auzim un politician mințind - îl dezavuăm, vedem un cuplu de îndrăgostiți - zâmbim cu înțelegere. Shadowul-Umbra este un rezervor de conținuturi psihice devenite inconștiente, impulsuri și gânduri de care marea majoritate a oamenilor se rușinează că le au, reacții negative la mediu. Vedem un hoț care fură, avem tendința să îl luăm la bătaie, mai ales dacă și noi am fost vreodată tâlhăriți. Auzim un escroc sentimental amăgind o femeie, ne dorim în secret să îl luăm la fugă, ca să nu mai profite de pe urma unei alte naive sentimental. Jung spunea așa: ”Cea mai periculoasă greșeală psihologică este proiectarea Shadow-Umbrei asupra celorlalți; aceasta este rădăcina aproape a tuturor conflictelor.” Inconștientul colectiv este un veritabil depozit al arhetipurilor care se manifestă prin Persona-masca socială pe care o punem față de ceilalți, ca protecție; Anima-impulsurile de tip feminin în psihicul masculin; Animus-impulsurile de tip masculin în psihicul feminin; cele două e ideal să fie ținute în echilibru; Shadow-umbra și Sinele.

Sinele este ca un izvor emoțional de impulsuri, locul unde refulăm și ne manifestăm potrivit propriilor modele arhaice. El este scopul final al individualizării. Și reține, nu este vorba de bine sau rău! Scopul în care folosim puterea și efectul asupra oamenilor poate fi benefic sau malefic! Asta este o mare descoperire a psihanalizei, de la părintele ei C.G. Jung, Gerhard Adler, Mary Esther Harding, continuând cu Jordan Peterson și alții care vor pătrunde și descifra tainele spiritului uman. Hai să îți mai dau o mostră de întelepciune din spusele lui C.G. Jung și se referă la discuțiile noastre: ”Întâlnirea a două personalități este similară cu contactul a două substanțe chimice: dacă există chiar și cea mai mică reacție, ambele elemente se transformă.” Ce spui de asta? RL: Pot să certific eu sau oricare dintre cititorii dumneavoastră, interacțiunea personală sau cu cărțile au lăsat urme asupra caracterului meu, a gândirii și faptelor mele! Am evoluat odată cu scrierile dumneavoastră, dar înclin să cred că doar mi-a îmbogățit experiența drumului în viață, nu mi-a schimbat-o fundamental. PC: Ai sesizat foarte bine, un om trebuie să fie doar un îndrumător spiritual, nu un mentor care gândește și acționează după chipul și asemănarea lui! Te învăț să arunci undița în apele experiențelor de viață bogate în semnificații, nu îți aduc în gură peștele! Cel mult îți arăt ușa spre un univers de trăiri și experiențe, dar e treaba ta dacă apeși pe clanță și deschizi ușa, sau cum percepi cu toate simțurile ceea ce găsești dincolo! Trebuie să fim conștienți de zestrea genetică și de întelepciunea înaintașilor noștri, să o folosim cu discernământ în timpul vieții și să o dăm cu atenție generației viitoare ca să nu zdrobim sub tălpi devenirea ei! Iar voința trebuie să fie piatra de încercare permanentă a intelectului și conștiinței... o spune tot C.G. Jung, ”nu sunt ceea ce mi s-a întâmplat, sunt ceea ce aleg să devin!”. Fiecare om e important, în unicitatea lui este ca o piesă dintr-un imens puzzle universal, unde fiecare interacțiune naște o nouă idee de progres... Titanul ăsta în gândire analitică, C.G.Jung, a făcut o sinteză din mai multe discipline și ne-a ajutat să privim lumea cu ochii omului modern: „Fiecare individ este un nou experiment al

vieţii în continuă schimbare şi o încercare de a găsi o nouă soluţie şi o nouă adaptare.” Ca să mergem pe o sinusoidală a atenției, știai de ultimele arhive desecretizate ale activității din al doilea război mondial a lui C.G.Jung? A fost acuzat pe nedrept de răuvoitori că a colaborat cu cel de al treilea Reich, dar, în fapt, el a desfășurat o activitate de real spionaj, făcând fișe de personalitate ale liderilor naziști, urmărindu-le evoluția intelectuală și emoțională, fiind unul dintre primii psihoterapeuți și psihanaliști ai vremurilor moderne. A ținut secretul acesta tot timpul vieții pentru că a fost un om de onoare și îndrumătorul atâtor generații de psihologi actuali, introducând acest nou tip de profesionist în dinamica serviciilor secrete, polițienești, în sociologie și istorie. RL: Știu că aveți un anume tip de considerație pentru Sigmund Freud, acum aflu că și pentru C.G. Jung. Deși inițial acești doi mari titani ai psihanalizei au lucrat împreună, divergențele dintre ei nu a dăunat științei, ci au dus la dezvoltarea cunoașterii în materie de tulburări psihice, numite mai târziu tulburări de personalitate. PC: Sigmund Freud a fost un pionier al clasificării defectelor de personalitate, în special al nevrozelor obsesive, isterice sau posttraumatice. Suferind el însuși de un tip de nevroză obsesivă-oedipiană, a imprimat tuturor nevrozelor trăirile și obsesiile personale, acesta fiind un punct de divergență de opinii cu C.G. Jung. A observat însă corect că oamenii de-a lungul vieții, în special din copilărie, se încarcă cu traume pe care le interiorizează și le dezvoltă în subconștient, producând efecte negative asupra lor înșiși sau a celor din jurul lor. Așa cum am spus și în ”Omul și-a învins bestia”, rănile fiziologice pot produce răni pe care medicina, în marea lor majoritate, le poate vindeca. În urma procesului de vindecare rămân niște cicatrici. Ei bine, în cazul traumelor psihice aceste răni numite sechele nu se văd și, ca atare, sunt mult mai greu de observat și vindecat. Ecuația e simplă, când apar sechele ale traumelor psihice în subconștient și nu știm sau nu putem să le ameliorăm, se dezvoltă nevrozele sau alte boli psihice. Din acest motiv am insistat și voi insista ca voi toți cei care îmi urmăriți ideile – să faceți exerciții de autosugestie țintite pe

aceste traume psihice adesea refulate sau uitate din trecut, care pot produce tulburări de personalitate. Revenind la Sigmund Freud, el a limitat analiza nevrozelor la conștientizarea dorințelor sexuale refulate, prin asociere și verbalizare, transmise de către pacienții relaxați pe divan, în stare de trezie sau în transă, în stare de hipnoză cum o numim noi în timpurile moderne. C.G. Jung a mers infinit mai departe, a conturat noțiunea de inconștient personal. A mers până acolo, încât și-a descris propria nevroză, a navigat în explorarea propriului inconștient, lăsândune o adevărată îndrumare și îndemn personal, cartea ”Viața mea”, publicată în 1961. Cartea aceasta este o raritate, deoarece ea conține mărturisirile unei personalități care își reparcurge propria evoluție, rechemând sub ”lupa de cercetare” amintirile din copilarie, traumele specifice vârstei sau dobândite exogen, descrie visele, angoasele, se raportează la fapte, oameni, natură – la mediul înconjurător… Așa a descoperit că inconștientul nu este doar terenul de luptă al unor refulări, ci un univers curios, unde se împletesc sau se antagonizează forțe active, neutre sau creative. C.G. Jung a parcurs tradiții orientale mistice – kabala, hinduism, budism, yoga, astrologie, considerândule esențiale pentru definirea bazinului energetic cu care venim încă dinainte de naștere. Prin comparație și observație, folosind procedeele inductive și deductive, C.G. Jung a descoperit imagini universale care apăreau în mod regulat și pe care le-a numit arhetipuri. La bază, denumirea vine din limba greacă, însemnând ”model inițial”. A îmbrăcat concepte filosofice pornind de la Platon și continuând cu literatura unora ca Thomas Browne sau Francis Bacon. C.G. Jung a observat că ”arhetipurile” sunt un fundament al psihicului, prezente la oricare dintre noi. A extrapolat noțiunea de inconstient colectiv, ”o zestre psihică“, care e liantul experiențelor individuale cu cele ale întregii umanități. Datorită lui C.G. Jung înțelegem de ce simțim prin fiecare celulă (forța intuitivă) că avem o legătură cu restul lumii, fie ea trecută sau prezentă, de ce suntem în stare să pricepem intuitiv formele și simbolurile care provin de la alte popoare sau chiar civilizații străvechi. Că să înțelegi mai clar, promovarea arhetipurilor este dinamică, se

face în timp ce noi discutăm prin mass-media, cărți scrise, prin folosirea de modele anterioare și idei originale, muzică, mai nou, modelele binare, hexazecimale promovate de ”world wide web”. La bază, modelele primordiale ca „mama universala“, „conducătorul“, „eroul eliberator“, „vânătorul neînfricat“, „prințesa în primejdie“, ca să numesc doar câteva, sunt imagini din inconștientul colectiv care vin la pachet cu zestrea genetică. O atenție sporită a fost îndreptată spre ”deversorul și sintetizatorul natural de simțuri” – visul uman. Acum știm că în timpul viselor spațiul și timpul se dilată sau se comprimă după alte reguli fizice, că ne putem îmbolnăvi dacă nu refulăm trăirile din starea de trezie! Visele pot forma configurații care urmăresc modelele arhetipale, dar semnifică ceva deosebit în funcție de zestrea personală. Un individ bărbat poate avea implantat în subconștient imaginea ”prințesei” care cere protecție, ignorând în viața de zi cu zi potențialele femei cu care poate procrea, dar care nu corespund întocmai modelului dobândit. Un alt exemplu ar fi cel al femeilor care caută să se mărite doar pentru a duce genele mai departe, ”mama universală”, trecând peste parteneri care o pot împlini fizic sau mental, dar nu sunt pregătiți să întemeieze o familie. Ciudate conexiunile neuronale, m-am dus cu gândul la câteva noțiuni jungiene în legătură cu nevrozele. Închipuie-ți că investești peste 90% din energia zilnică în imaginea ta socială, în Persona. În tot acest timp, Sinele pendulează între emoții și senzații felurite, încărcându-se cu sarcini pozitive și negative. Cu cât imprimăm Persona cu atribute pe care nu le demonstrăm prin fapte reale, cu atât Sinele se depărtează de ceea ce dorim să fim pentru noi înșine și pentru cei din jur! Asta consider că este o mare cauză declanșatoare de nevroze, indiferent că se numesc anxietate sau depresie, culminând cu atacuri de panică, furie sau iritabilitate. Versurile și muzica sunt dintre forțele care pot acumula sau disipa energii. Aproape la nivel terapeutic. Când sunt liniștit și mulțumit, ascult Daniel Avram, cu versurile care au curs șuvoi prin mine când le-am scris. Și când sunt tulburat, la fel. Ele sunt fluxul și refluxul sufletului meu. Reușesc să transform cele mai negre gânduri în acumulări de energii neutre. Și voi puteți face asta amicii mei. De

asta scriu și voi scrie până când voi pleca în nemărginire. Reține, cuvântul are o putere fenomenală în creierul omenesc. Dar trebuie să aibă locul lui. Te încarci cu el, îl treci prin tine, îl transformi. La nivelul cel mai sensibil celular cuvântul poate fi transformat, așa cum și el te transformă pe tine în bulgăre energetic, plin de acțiune. Pentru un scriitor-spion, într-o lume de război, el mi-a dat pacea. Și invers, depinde cum și asupra cui îl îndrepți. Am simțit că evoluez odată cu oamenii pentru care am scris, prin mine și cunoștiințele acumulate. Și le-am pus la dispoziția tuturor. Modele de autosugestie, de succes, de a înțelege complexitatea sufletului omenesc. Sute de rețete de reușită în viață, de făcut bani. Am dat bani și de cele mai multe ori am regretat. Cei care au primit nu au învățat nimic din asta, au așteptat în continuare să le pice. Cea mai mare greșeală! E o diferență uriașă între pasărea vânată, căreia îi smulgi prin hrănire ultimul ei suflu și ce pică din cer și găsești din întâmplare sub formă de stârv, vânat de altul. Învață să vânezi, nu să aștepți la ce vânează alții sau hazardul. Întreg Universul e un haos controlat de legități partial cunoscute, hai să transpunem asta în viața de zi cu zi. Cănd veți simți realmente puterea de a primi informația și fericirea de a o reda empatic, veți păși la un nivel superior. De conștiință, de plăcere de a trăi. Fără teamă de moarte sau frică de viață. Uite un exercițiu de autosugestie genial, sugerat de scriitorul science-fiction Frank Herbert în capodopera serie ”Dune”. E quintesența unei vieți trăite la adăpost de limitări personale, de dogme impuse: ”Nu îmi va fi frică. Frica este cea care ucide mintea. Frica este moartea măruntă care aduce distrugerea totală. Îmi voi înfrunta frica. Îi voi da voie să treacă peste mine și prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai rămâne nimic. Voi rămâne doar eu.”

7. ”Nu am simpatii, nici antipatii politice. Nu mai cred că națiunea noastră va fi salvată de politicieni, ci de liber întreprinzători. Sunt liber cugetător. Cred numai în Dumnezeu și fac semnul sfânt al străbunilor noștri-crucea.[…] Nu mă interesează activități politice. În perioada 1997-2000, am înființat Partidul Vieții Românești, partid de doctrină neînțeles de conaționali. Nu mai repet greșeala de a acționa politic. Prefer să învăț câțiva oameni noțiuni elementare de arta succesului.[…] Vă precizez că nu am arestat, nu am anchetat, nu am acuzat și nu am trimis în instanță niciun cetățean român. Am participat la prinderea unor spioni militari străini și a unui terorist. Nu am colaborat cu niciun serviciu secret străin. Am conștiința curată față de neamul meu, neam pentru care aș muri oricând." Pavel Corutz RL: O să vă pun o întrebare sau chiar mai multe despre un subiect care nu vă este favorit... dar doar din prisma răspunsurilor, nu din cea a interogației! Cum vedeți politica românească acum și cum va evolua în următorii ani? PC: Ai dreptate, nu îmi plac politicienii, deși am încercat să fac mai multe lucruri pentru români din postura de om care a înființat un partid politic. Nu voi reveni la motivele pentru care nu s-a putut face ceva, aș vorbi despre prezent și viitor. Încă din 2010 v-am spus ție și celor care au avut urechi să audă că ne paște o mare criză alimentară, prognozată și de ONU! Și am indicat și un moment aproximativ, după încheierea deceniului ăsta! Atât am putut transmite bravilor și încercaților mei români. Am pornit Acțiunea Pământ și Apă prin intermediul asociației Frăția Creatorilor Morali Români (FCMR) sub forma mai simplă și digerabilă de către populație a unui Program numit Un milion de hectare cultivate cu pomi și viță-de-vie de masă. Am lucrat împreună acest program, facsimilul în original cu adnotările mele știu că îl ai și acum la tine. Ulterior, mi-ai confirmat că l-ai văzut pe guvernatorul Băncii

Naționale, Mugur Isărescu, anunțând asta pe un post național de televiziune. Așa cum am spus și eu, criza alimentară va veni nu sub forma lipsei alimentelor și a apei, doar există o supraproducție pe mapamond, ci a creșterii prețurilor care se vor ridica foarte mult la alimentele de bază și nu numai. Aș merge chiar mai departe... pământul de lucrat va deveni în anii următori mai scump ca aurul, pentru ca este o sursă de hrană inepuizabilă! Cu cât se vor polariza resursele, implicit banii și puterea, în câteva mâini care își doresc controlul, prețurile la proprietăți, case la țară, terenuri intravilane și mai ales la terenurile arabile vor exploda! Să țineți bine cei care aveți o bucată de pământ, pentru că vă puteți hrăni la nevoie de pe urma ei și vă puteți considera în pătura de mijloc, bogată cu o proprietate care e o valoare intrinsecă. Eu vin din durere și lacrimi De suferință nesfântă, Rănit de pizmașele patimi A celor ce-abia mai cuvântă. Mi-e sufletul rană deschisă Cu vise curgând în șiroaie, Iar palma-mi spre oameni întinsă Aprinde splendid vâlvătaie... Ce vroiam să spun, România politică nu este nici mai pregătită de vremurile astea, nici mai luată prin surprindere decât altădată! Politicienii, indiferent de culoarea politică, vor acționa pentru a umple conturile unor atotputernici dinafara țării, apoi pe cele ale partidului, pe urmă ale lor proprii și ce rămâne – la populație. Îmi e foarte clar acum că președintele K.W. Iohannis urmează îndeaproape liniile de politică trasate din afara țării, dinspre EPP, respectiv conducerea Bundestagului prin Angela Merkel. Dacă firele duc mai departe de aici în SUA sau în altă parte către corporațiile care au devenit în unele locuri godcorporații, nu aș vrea să o spun, în lipsa unor informații clare! Este linia conducătoare, cu bune sau rele, să nu uităm domnia comparabilă a altui străin de pământul nostru, Carol I, cu bune și mai puțin bune. În momentul ăsta, avem, ca de

multe ori în istorie, o poziție geostrategică cheie, cu suportul și bazele NATO pe teritoriul țării noastre (peste 160 din câte am înțeles) și asta ar trebui să însemne o siguranță dinspre orice atacator sau agresor. Domnule, rostește unul, Crește focul, crește fumul, Se apropie pârjolul Gata să ne ia potolul. Guvernarea asigurată de PNL cu USR centru-dreapta așa zis democratică se zbate ca un pește uriaș prins de năvodul pescarului etern în ape tulburi, PSD. Din păcate, această conducere care guvernează nu este organizată minuțios la nivel național, pe județe, în contrast cu opoziția reprezentată de PSD. Dacă nu vor apărea schimbări în stilul de conducere haotic și plin de poticneli al guvernanților, PSD va veni cât de curând la putere, în ciuda faptului că populația nu îi iubește, poreclindu-i sugestiv ”ciuma roșie”. Înțoliți colea, domnește Și vorbind cu toți rusește Simte c-a făcut o gafă DNA-u-i suflă-n ceafă... Interesant cu adevărat va fi segmentul naționalist lăsat liber de PRM al lui Corneliu Vadim Tudor sau de Partidul Poporului al lui Dan Diaconescu. Aud de înființarea unei Alianțe pentru Unirea Românilor (AUR), dar mare grijă, pentru că mulți naționaliști care s-au bătut de-a lungul timpului cu pumnii în piept au mâncat grăunțe din mâna lungă a rușilor! Veniți prieteni în lumină Să-mpărtășim același zbor! Desprindeți visele din tină! Speranțele din noi nu mor. Treziți speranțele-n văpaie Să ardă surde disperări! Românii nu se înconvoaie, Nu rătăcesc sub negre zări.

Avem un teritoriu mare european neștirbit, mă refer ca suprafață după terminarea celui de-al doilea război mondial, o populație de peste 19 milioane cetățeni în interiorul granițelor, plus 9 milioane în afara granițelor, diaspora și comunitățile istorice. Suntem mai mulți per total față de anul 1990, dar mai puțini în România, în interiorul granițelor. Datorită în principal migrației cetățenilor și apoi a scăderii natalității, dar reține, a celor rămași în țară! Numărul total al celor cu cetățenie română e în creștere pentru că românii sunt obișnuiți să întemeieze o familie și să dea naștere altor vieți. Am văzut multe statistici deformate sau care prezintă viziuni apocaliptice ale populației românești! Să ne-mbătăm, deci, din speranțe, Să râdem să se-audă-n cer! Nu-i timp de jalnice romanțe, Speranțele nicicând nu pier. E timp de viață-adevărată. Să ne-nfruptăm din ea cu dor! Să nu uităm că niciodată Speranțele din noi nu mor! Din păcate, în afară de Basarabia, Bulgaria și poate Serbia, nu avem vecini prea iubitori. Toate declarațiile Ungariei, ține minte, sunt un pas înainte sprijinite în ”penk”(în partea dorsală n.red.) de cizma rusească! Nimeni și nimic nu mișcă la Budapesta fără acordul prealabil al rușilor! Premierul Orban își permite să sfideze Uniunea Europeană, să facă declarații ultra-naționaliste deoarece se știe susținut de KGB și oligarhia care conduce Rusia! Ai impresia că Putin face ce dorește, că Gorbaciov a luat de capul lui deciziile la Malta sau că însuși Stalin, un mic borfaș gruzin în tinerețe, a decis destinele Europei în cel de al doilea război mondial?! Deciziile importante pentru umanitate nu se mai iau de mult de către vreun dictator sau vreun nebun care are o țară de condus, o armată și avere. Totul se întămplă în cercuri restrânse de putere, care sunt deținători ai Marii Finanțe Mondiale, prin organisme specializate ca Federal Reserve Bank, Banca Mondială, FMI! Ești de acord cu mine?

RL: Chiar dacă pare că insist, nu avem nicio grupare politică care să ia frâiele în mâini în timpurile astea care nu par a deosebi prietenii de dușmani? Sau vreo personalitate politică care să iasă în față, cum am mai avut în vremuri de restriște? PC: E foarte greu să iasă cineva în față, naționalist și care să mai fie și pe placul cercurilor de putere fie ele estice sau vestice. Coloniile din istorie aveau guvernatori dedicați celor care îi puneau la putere, așa și la noi în țară. Pe oamenii de rând nu îi mai poți prosti cântând o arie naționalistă și nefăcând fapte care să susțină vorbele. Sau măcar să ridice nivelul de trai al celor mulți și nevoiași. Lăsând la o parte faptul că globaliștii de serviciu nu privesc deloc cu ochi buni persoanele care își dedică timpul pentru români și România. E însăși în definiția globalismului să rejecteze orice apare legat de țară și tradițiile ei. Fac o paranteză, știi poziția mea vizavi de fostul președinte Nicolae Ceaușescu. Nu pot fi acuzat de simpatii comuniste, am fost urmărit operativ de foștii mei colegi contraspioni pentru păreri contra conducătorului de stat. Nu pot însă să nu observ diferența de la cer la pământ între realizările comunistului Ceaușescu și cele ale democraților care au adus țara la sapă de lemn după decembrie 1989. De o cultură și inteligență limitată, Ceaușescu a fost mai patriot decât toate ”cozile de topor” politice de la revoluție și până acum. Poate și pentru acest motiv, ca România să aibă relații, cât și din orgoliul de a fi băgat în seamă, a legat o strânsă legătură cu conducătorul lojii Propanganda Due P2, Licio Gelli. Ca fapt divers, prin intermediul acestuia a ajuns în 1974 la București în vizită fostul și viitorul președinte al Argentinei, Juan Peron. Legenda conducătorului argentinian se vroia repetată și de soții Ceaușescu, cu atât mai mult cu cât Eva Peron, fosta soție a liderului, apoi Isabel Peron, a treia soție la data întânirii, fiind de situație modestă, cum s-ar spune proletare. Juan Peron a redevenit conducătorul Argentinei anul următor, respectiv 1975. De Licio Gelli și loja P2 se leagă și niste documente desecretizate ale CIA. Înainte de 1963, a existat o colaborare activă între unii responsabili CIA și loja P2, iar în câteva ocazii ultimii au pus

la dispoziție oameni bine pregătiți care au eliminat fizic sau psihic, prin amenințări, adversari incomozi. Așa a fost cazul operațiunii ”Gladio”(operațiune orchestrată de serviciile secrete italiene și americane, pentru a contracara o eventuală invazie sovietică în Italia). Comisia Warren, care a investigat moartea președintelui american John Fitzgerald Kennedy, a pus câteva întrebări despre colaborarea dintre loja P2 și CIA, dar totul a fost rapid trecut sub tăcere din lipsă de dovezi și pentru a nu isca un uriaș scandal internațional. RL: Și totuși, cum vedeți viitorul apropiat ca scenă politică? Vreo figură politică marcantă la orizont? PC: În disperare de cauză și căutare continuă de identitate, partidele vor face alianțe contra naturii numai să se poată bucura de puterendiferent cum se vor numi, PNL, USR, PSD, AUR. Vor spune adevăruri parțiale când se vor afla în opoziție, vor da vina pe greaua moștenire când vor guverna, nimic nou sub soare. Și reține, vor rezista numai cei care vor avea la dispoziție fonduri imense, fie ele ”furgăsite” de la populație, fie venite din ONG-uri din afara țării. Poziția noastră geo-politică e exact ca o halcă de câine de care trag în toate părțile mai mulți dulăi, fie că este de provenineță rusească, americană, evreiască sau ungurească. Viitorul apropiat nu sună bine, joacă aceeași actori mediocrii, cu aceleași costume, unde mai pui că rulează de la unul la altul costumul național tricolor. Un necredibil Dacian Cioloș versus un lipsit de scrupule ca Victor Ponta. Și pe lângă ei o grămadă de figuranți, care vor plimba voturile către potențialul câștigător. Ar mai putea apărea o figură care să mimeze bine naționalismul, la fel de vehement, dar mai puțin cult și credibil decât al lui Corneliu Vadim Tudor. Avem nevoie de oameni adevărați, iar neamul ăsta a avut parte de ei când a ajuns cuțitul la os tăind adânc în carnea nației! Îmi vin în minte câteva cuvinte spuse de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, interpretându-l pe Horea: "Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia, cu frica, cu supunerea, cu săru'-mâna, să fie batjocorit şi să nu-i mai pese. Se-nvaţă ca pasărea cea proastă cu colivia, care uită și c-o știut zbura oarecândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să zboare."

8. ”Singurătatea e mai cumplită decât orice boală, mai ales de la o vârstă în sus. M-am străduit să găsesc rețete de combatere a ei și de închegare a unor familii trainice, bazate pe dragoste și respect reciproc. Sper că am reușit câte ceva.” Pavel Corutz RL: Sunt curios ce părere aveți despre mișcările de sorginte socială, mă refer specific la BLM (Black Lives Matter - o mișcare internațională pentru drepturile omului care s-a format în cadrul comunității afro-americane și militează pentru încetarea violenței și a rasismului sistemic față de rasa negroidă n.red.) și la LGBTQ (un acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoanele intersex, persoanele asexuale n.red.) PC: Cum îți tot spuneam, trăim într-o lume cu mult mai complexă decât putem afla din mass-media sau ne putem informa de la noua bibliotecă virtuală-internetul. Aș merge până acolo încât aș afirma că mijloacele astea de răspândire a știrilor au devenit mijloace de dezinformare în masă prin abundența de informații voit deformate, manipulatoare sau pur și simplu neadevărate. Ca să înțelegem fenomenele astea care bulversează oamenii obișnuiți, trebuie să ne aplecăm să vedem cine sau ce organisme adapă rădăcina lor cu infuzii de miliarde de dolari și trafic de influență pentru a ocupa posturi cheie in organisme cheie ca Congresul American sau Consiliul Europei. BLM a luat naștere prin 2013 ca un protest al uciderii unui adolescent negru și achitarea celui care l-a împușcat. Este o mișcare preponderent răspândită în SUA, unde ciocnirile dintre foștii stăpâni de sclavi și populația negroidă fac zilnic victime! Cum fiecare parte își clamează dreptatea, au apărut slogane ale populației albe ca ”Blue Lives Matter”(apărătoare a drepturilor polițiștilor acuzați de abuzuri) sau All Lives Matter, aluzie la faptul că fiecare individ trebuie judecat pentru faptele proprii, deoarece se pierd zilnic vieți din fie-

care rasă, fie ei negrii, albi sau de altă rasă. Mișcarea în sine a fost activă pe teritoriul SUA, dar un semnal de alarmă a fost tras când presa și organismele internaționale au prezentat imagini din sport în care atleți sau fotbaliști îngenuncheau înainte de competiții, cerând iertare populației negroide oprimate! Este clar că mișcarea inițială a fost preluată de organisme cu mare putere politică și financiară, cu interese oculte de victimizare a unor cetățeni de culoare neagră și blamare a altor cetățeni albi. S-a ajuns la grotescul situației în care țări ca România, Serbia, Bulgaria, care nu au trecut prin sclavie sau oprimare a vreunei populații, să își ceară iertare în genunchi pentru abuzurile marilor puteri și ale generațiilor de cetățeni oprimatori cu care nu au avut niciodată de-a face! În scurt timp s-a făcut simțită o tiranie mondială a unei minorități de populație asupra unei majorități care nu poate face nimic pentru a îndrepta niște fapte cu un trecut istoric neasumat! Aberația a continuat cu atât mai mult cu cât exponenți ai Marilor Puteri care au practicat sclavia nu numai că nu și-au asumat un trecut de orori la adresa umanității, dar au îndreptat degetele acuzatoare asupra unor generații de oameni care nici măcar nu au avut resursele financiare să practice sau să întrețină sclavia! O să citez din memorie spusele scriitoarei și activistei de origine afro-americană Candace Owens. ”Cuvântul „sclav” provine, de fapt, de la slavii din Europa de Est. Milioane dintre ei – toți albi, de altfel – au fost capturați și înrobiți de musulmani în secolul al IX-lea și, mai târziu, de turcii din Imperiul Otoman. Sclavia a existat atunci când Imperiul Roman controla Mediterana și cea mai mare parte a Europei, din secolul I până în secolul al V-lea. Sclavia exista când Alexandru cel Mare a cucerit Persia în secolul al IV-lea î.Hr. Era atât de comună încât Aristotel o considera pur și simplu „naturală”. Modelul sclav/stăpân era exact modul în care funcționa lumea pe vremea marelui filozof. Sclavia exista și pe vremea vechilor egipteni, acum cinci mii de ani.

Oricât de departe ne putem duce în istoria omenirii, găsim sclavia. După cum notează renumitul istoric John Steele Gordon, din timpuri imemoriale, „sclavii au fost un element important al comerțului... Până la o treime din populația lumii antice era înrobită.” Oamenii albi au fost primii care au pus capăt în mod oficial sclaviei. În 1833, Marea Britanie a fost prima țară din istoria lumii care a adoptat o lege de abolire a sclaviei. Au fost urmați rapid de Franța, care în 1848 a abolit sclavia în numeroasele sale colonii. Apoi, bineînțeles, a venit cel de-al treisprezecelea amendament la Constituția Statelor Unite. După secole de sclavie, oamenii albi au condus lumea spre a pune capăt acestei practici abominabile. Printre aceștia se numără cei peste 300.000 de soldați unioniști, în marea lor majoritate albi, care au murit în timpul Războiului Civil.” Adevărul este că istoria umană este complicată, deoarece nimeni, indiferent de culoarea pielii, nu este nevinovat. Sclavia nu este o relicvă a trecutului, vă înșelați. În Africa există astăzi aproximativ 700.000 de sclavi. Chiar acum. Aceasta este cea mai mică estimare pe care am putut-o găsi. Alte surse spun că sunt mult mai mulți. Pentru context, asta înseamnă aproape de două ori mai mulți sclavi decât au fost aduși vreodată în Statele Unite. Copii soldați, traficul de persoane, munca forțată – acestea sunt condițiile care există în prezent în aceeași regiune subsahariană în care a luat naștere comerțul transatlantic cu sclavi. Corpurile africanilor sunt vândute astăzi așa cum au fost vândute atunci – și nu, nu sunt cumpărate de nicio țară de bărbați albi. De fapt, sclavia, după orice definiție tradițională, este practicată astăzi exclusiv în țările care nu sunt albe. Dar nu auzim aproape nimic despre acest lucru. La fel cum nu auzim nimic despre faptul că sclavia a fost universală până când oamenii buni din Europa și America i-au pus capăt acum două secole. De ce?

Pentru că așa-zișii noștri „lideri” – negri și albi – nu ar fi profitat de pe urma ei. Victimizarea negrilor e irelevantă dacă nu este profitabilă. Ea alege politicieni și finanțează grupuri de victimizare rasială.” Acum să revenim la discuția inițială, la LGBTQ. Conform chiar enciclopediei Wikipedia, termenul LGBT este utilizat încă din anii ´80 ai secolului trecut, care inițial înlocuia expresia „comunitate gay”, în care multe comunități nu se puteau regăsi. Utilizarea modernă a termenului trimite la diversitatea identităților sexuale, fiind folosit pentru oricine care este non-heterosexual și nu exclusiv pentru cei care sunt lesbiene, gay, bisexuali sau transsexuali. LGBT este atât de prezent încât a fost adoptat de majoritatea centrelor comunitare LGBT și de către mass-media în multe țări vorbitoare de limba engleză. Mișcarea [de eliberare] LGBT a fost și încă este subiectul numeroaselor conflicte care gravitează în jurul instituțiilor sociale, și anume familia, căsătoria, munca. Campaniile multidimensionale de natură legală, politică și culturală reflectă dezbaterile complexe privind relația dintre lege, schimbarea socială. Persoanele gay, fie ele homosexuali sau lesbiene, există ca și manifestare istorică de dinainte de polisurile grecești ori Roma antică. Problema acestei devianțe de la activitatea sexuală socială este că posedă funcția cea mai importantă a omului, cea de procreere! Istoria geneticii ne demonstrează că programul de evoluție al vieții se sprijină pe cantitatea de indivizi și abia apoi pe calitate. În concret, comunitatea LGBT, dacă este extinsă ca practică la nivel mondial, peste orice limită istorică, este un factor de regres și involuție, oricât de dotați ar fi unii indivizi promovați de comunitate. Cantitatea genetică care cerne în timp calitatea – este calea corectă de proliferare și al lipsei de pericol de extincție al umanității. Antropologia arheologică, studiul științific al istoriei devenirii omului modern, a dovedit cu prisosință afirmația de mai sus. A devenit celebru sau viral, cum spuneți voi cei născuți cu capul pe tastatură, un banc: ”- Ce faci, măi Ioane? - No măi, Gheo, m-am hotărât, plec din țară! – Păi cum așe? Ce-oi pățât? – Păi mă Gheo,

amu vreme dacă erai homosexual era interzis, acu zâc aștia că e normal, eu plec până nu devine obligatoriu!” Îți voi prezenta acum unul dintre cei mai complecși psihologi practicanți ai zilelor noastre – Jordan B. Peterson. Este un om dezvoltat pluridisciplinar – cu specializări în psihologia anormală, psihologia socială și psihologia personalității, iar mie mi-a atras atenția cu interesul său în psihologia religiei. Pe lângă show-uri de popularizare, lucrează cu studenții unde predă, la Universitatea din Toronto, dar face și ore de clinică, pe principiul că poate cel mai bine învăța și apoi preda către ceilalți din cazurile reale. Una dintre ideile lui, și aici revenim la valul identitar al comunității LGBTQ, este că marele pericol nu vine din marginalizarea diversității, ci din necunoașterea proprii personalității, fapt ce duce la agravarea tulburărilor de personalitate existente în fiecare dintre noi. A nu se confunda cu diversitatea de opinii ale indivizilor, care este benefică, deoarece o problemă a unui individ la un moment dat poate fi rezolvată de un altul care privește problema dintr-un cu totul alt punct de vedere și poate vedea o soluție diversă. O idee conexă ar fi că nu poti cere unui potențial pacient care are tulburări disociative de personalitate să vină cu soluția ideală de conviețuire socială și să o și implementeze unei majorități care nu o percepe. Și asta doar pentru că se autoexclud în lipsa unor soluții sau se simt marginalizați. Poate fi ușor inclusă această stare de fapt în conceptul tiraniei minorității asupra majorității. Mai concret, tulburările disociative de personalitate pot conduce indivizii în stadiul de a nu fi deciși cărui sex aparțin, mai ales la vârste adolescentine când vin foarte multe întrebări asupra propriei personalități și atât de puține răspunsuri. Sunt sigur ca Sigmund Freud ar fi încadrat acest tip de tulburare în cadrul unei nevroze care are la bază un tipar sexual reprimat de la o vârstă fragedă. Pe de alta parte, C.G. Jung ar fi putut să extindă conceptul de anima și animus, ca tendințe ale Sinelui de a amesteca fără însă a le delimita - laturile masculine și cele feminine ale fiecărei personalitați, fie că vorbim de un bărbat sau de o femeie. Îți dau un exemplu: în fiecare persoană pe care o admirăm căutăm modelul

nostru, dar dus la perfecțiune. Așa cum e legea evoluției în biologie, noi căutăm o perfecționare a Sinelui prin contactul cu ceilalți. Pe de altă parte, trebuie să privim pozitiv toate problemele de personalitate pe care psihologia anormală - termen care acoperă o gamă largă de tulburări ca anxietatea, depresia, de la stresul posttraumatic-PTSD, tulburarea obsesiv-compulsivă-OCD - le ridică. Asta înseamnă o mai bună cunoaștere a personalității și automat soluții mai adecvate și mai punctuale. Trebuie să transformăm orice obstacol științific care ne iese în cale într-o oportunitate. O problemă de personalitate ar putea să copleșească un individ, dar cunoașterea ei ar trebui să îi dea soluții de a o stăpâni și a canaliza niște energii inițial negative în scopuri pozitive. Aici aș veni cu două exemple. Anxietatea este o stare care derivă de la hiper-observarea mediului și a supra-răspunsului la potențialele pericole din cele mai vechi timpuri. Suntem omul primordial într-un mediu ostil, care își extinde percepția pentru a fi pregătit pentru potențiale pericole. Mai concret, anxietatea este o pregătire a unui răspuns față de o situație sau pericol care ar putea produce frică. Dacă am putea canaliza această stare, am reuși, prin conul de posibilități de rezolvare oferite, să fim cu câțiva pași înaintea evenimentelor pe cale să se producă. Prin extensie în situația apariției bolilor, există cazul hipertiroiditei, boală autoimună care determină insomnie, intoleranța la cald, transpirație în exces, scădere în greutate, apetit alimentar crescut, însă poate veni la pachet și cu o acuitate intelectuală mărită, care poate fi canalizată în activități multiple. Un tratament corect poate transforma o boală într-un potențial intelectual prolific și mult peste media majorității. Dacă vrem să mergem cu speculațiile mai departe, unele persoane hipersensibile pot canaliza aceste anxietăți în dezvoltarea percepțiilor extrasenzoriale ca precogniția, presentimentul sau premoniţia ca informaţie emoţională referitoare la viitor. Merg mai departe, la substanțe și tratamente pe care le pot oferi acestea, îmi vin acum în minte exemplele unor substanțe interzise ca marijuana și ecstasy, cunoscut clinic ca MDMA. Printre efectele inițiale ale consumului de marijuana se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de stare de tensiune și

anxietate, stări ce pot fi urmate de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire. Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă. În anii `70 ai secolului trecut și cu revenire în zilele noastre, marijuana consumată în cantități și frecvențe prescrise de unii medici conduc la amelioarea sclerozei multiple, MRSA, hipertensiunii arteriale, incontinenței urinare, tulburărilor gastro-intestinale, cancerului, durerilor cronice, bolii Alzheimer, apneei de somn și multe altele, ca starea de vomă sau insomnia. Sunt lucruri cunoscute și pot fi găsite la căteva apăsări de tastatură chiar pe wikipedia. MDMA este o amfetamină și se mai numește ecstasy, când se găsește sub formă de tablete sau pastile. Efectele sale psihice constă în euforie, stare energică, reducerea anxietății, empatie pronunțată, sentiment de intimitate față de cei din jur, creșterea dorinței de empatie sexuală, halucinații vagi, deseori cauzate de atenția prea mare acordată gândurilor și imaginației, nu realității. Din punct de vedere fizic pot apărea: lipsa poftei de mâncare, încleștarea involuntară a dinților, vedere încețoșată, creșterea pulsului, dilatarea pupilelor, alternanța senzației de căldură cu frisoanele. După încheierea efectului pot apărea, mai ales în cazul unui consum abuziv: depresie, tulburări de somn, anxietate severă, confuzie, paranoia. Cauza este dată de epuizarea resurselor de serotonină, neurotransmițător ce joacă rol direct în reglarea dispoziției, agresivității, activității sexuale și a somnului. Ei bine, FDA, Agenția Națională a Medicamentului din Statele Unite, a luat în considerare extinderea cercetărilor privind folosirea MDMA-ului pentru tratarea sindromului post traumatic-PTSD. Având în vedere efectele induse și descrise mai sus, se dorește dezvoltarea unei versiuni de MDMA destinată pentru uzul comercial pentru cei afectaţi de această condiţie psihologică. Războiul, violul sau alte agresiuni de acest gen urmăresc persoanele care au trecut prin ele toată viaţa, dezvoltând sindromul de stres post-traumatic. Manifestările clinice ale acestuia sunt depresiile, anxietatea accentuată până la atac de panică sau halucinaţii. S-a trecut la luarea

în considerare a efectelor benefice ale unei substanțe psihoactive pentru că s-a observat o ameliorare semnificativă în peste 80% dintre cazurile clinice! Lumea a făcut pași uriași în ultima decadă, suntem într-un secol în care până și marile companii își dau mâna în cercetare, uitând de marile rivalități. Apariția internetului și înțelegerea faptului că informațiile științifice puse la comun pot aduce beneficii mutuale ne-a adus în etapa în care nu mai există chinezi, ruși, americani, germani – ci doar oameni de știință!

9. ”Agresiunea Covid19 a fost numai perdeaua de fum menită să ne tulbure psihic, să ne facă mai obedienți față de manevrele Ocultei retrograde de distrugere a unor libertăți și idealuri morale și de impunere a unor anormalități pe care fiinșa umană le refuză instinctiv. Violențele vandalice din SUA și unele țări europene au arătat chipul hâd al dusmanului umanității terrane – Oculta retrogradă, deghizată ca mișcare progresistă, prin falsificare de termeni. Progresul înseamnă civilizație pașnică, familie normală, creație continuă de bunuri și valori, comportare morală în familie, societate și în mentalul colectiv, dragii mei prieteni. Nu vă mai lăsați manipulați să credeți că sunteți retrograzi! Noi, oamenii normali, creatori și morali, suntem progresul și viitorul omenirii terrane!” Pavel Corutz RL: Vă referiți probabil și la faptul că marile companii farmaceutice și cele de cercetare clinică și servicii biofarma și-au dat mâna pentru a descoperi un vaccin care să combată cu succes această răceală globală numită Covid19? PC: Măi băiete, este o problemă declicată și o să fiu cât se poate de clar și tranșant! Lăsând la o parte ce am spus mai devreme, că știam, și eu și alții, că anii aștia vin cu o criză planetară de proporții, socială și economică! Respect decizia fiecăruia în materie de sănătate personală și nu mă consider calificat să o judec – fie că alege să fie nevaccinat, fie că dorește să prevină îmbolnăvirile celor dragi sau în general ori să se trateze secular prin mijloacele medicinei tradiționale. Este o decizie importantă și nu ar trebui nimeni altcineva să ia decizii decât pentru sine. Cu toate astea, consider că este datoria statului de a pune la dispoziția cetățenilor ei absolut toate informațiile necesare și tratamentele disponibile cunoscute – fie că e vorba despre vitamine, medicamente, măști de protecție, vaccinuri. Nici un guvern respon-

sabil de pe planetă nu poate fi din principiu “anti-vaccin”, cu atât mai puțin ”pro-vaccin”, asta ar însemna suspendarea democrației, tiranie! Deci, când un guvern încearcă să impună tuturor cetățenilor săi un tratament ori evită să recomande anumite mijloace simple de prevenție, indiferent de agendă sau considerente, sau când își penalizează cetățenii proprii, condiționând respectarea drepturilor fundamentale (dreptul la muncă, dreptul la libertatea de mișcare) de supunerea la un anume tratament medical – pentru mine este clar că guvernul respectiv comite o samavolnicie, o încălcare a contractului social și ne paște un regim totalitar! Dacă există mai multe guverne sau chiar majoritatea lor care fac din asta o acțiune concertată – îmi este clar că există o presiune supra-statală, a unor organisme internaționale care pot și fac presiuni în interes propriu! Sunt și cetățeni care cred că este corect și că nu este nici un pericol ca statul să impună tuturor un anume tratament medical! Asta înseamnă însă un controlul absolut asupra sănătății noastre, care poate fi, cum spun oamenii de legi, un precedent creat care poate fi oricând repetat... Partizanii de astăzi ai obligativității pot deveni victimele de mâine ai altor măsuri decise unilateral de autorități, fie ele statale sau internaționale. Trebuie să vedem clar și fără parti-pris-uri – fie că suntem în favoarea vaccinării, fie că avem rețineri de ordin personal (medical sau de conștiință), avem datoria să apărăm libertatea de a alege a fiecăruia dintre noi și a nu permite dictonului ”divide et impera”, a manipulării grosiere care se încearcă. Sentimentul ăsta de libertate personală trebuie să ne domine pe toți, e însăși esența spiritului uman! Deja e cunoscut pentru toți, cu mare cu mic, virusul numit Covid19 este scăpat dintr-un laborator din Wuhan, China. Ce pare că trec mulți cu vederea este că acesta este un virus modificat în scopuri militare, deoarece s-au făcut experiențe pe animale care se reproduc în număr mare, cum ar fi rozătoarele; cicluri multe și rapide de viață, observații pe multe stadii, într-un timp record. Totul bun și frumos până când declarațiile s-au împotmolit cu privire la cum a

evadat dintr-un laborator ultra-păzit, cu nivele de securitate pe care le mai are doar Pentogonul. Probabil l-au furat liliecii ăia de la care a provenit inițial virusul, fâl-fâl pe coridoare, uite aici un geam lăsat deschis la mansardă și gata pandemia! Lăsând glumele la o parte, m-am întrebat cum pot prinde poveștile astea cusute cu cea mai subțire ață la populație... simplu, prin cel mai urât sentiment, frica! Frica pentru sănătatea ta, pentru copii, părinți, bunici, rude la care ții în așa fel încât ai face orice sacrificiu să nu sufere! Au afectat prin manipulare celula de bază a societății – familia! Apoi manipularea a urcat în sfera superioară, la nivel de grup social, de au ajuns să se urască pentru opinii contrare oameni care înainte erau ca frații! Ții minte referendumul pentru familie de la noi? Același principiu ”divide et impera” aplicat la o scară mai mică; apăruse în mediul online și gluma aia: ”Gata măi, a trecut duminica, s-a terminat votarea, cereți din nou prietenia pe facebook la toți ăia la care ați dat ”unfriend” vineri!” Manipularea grosieră, frica de moarte, a dus ca oameni care gândeau logic până mai ieri, să se comporte ca animalele care se mârăie când e să se împartă prada! Fiecare are argumentul lui, dreptatea lui, motivul lui bine întemeiat! Sociologic aici a fost punctul de cotitură și pe ideea asta s-au aruncat sume enorme pentru a se delimita taberele: cei care au vrut măști versus cei care nu le suportau, vacciniștii de antivacciniști și exemplele pot continua! S-au făcut plăți de la Guvern către trusturi media, uneori pe față, drept stipendii pentru situația economică; sume colosale s-au cheltuit pe amenajarea de secții covid la majoritatea spitalelor, s-au cumpărat izolete folosite demonstrativ, s-a semnalat până și o imagine prelucrată cu ambulanțe și oameni în combinezoane preocupați și grăbiți; ar fi fost credibilă imaginea, dacă ar fi tăiat inițial la montaj pe un amărât în chiloți și halat care se uita uimit la îmbulzeala aia de la triaj! Nu înțelege greșit, virusul există, fiecare poate are cunoștiințe care s-au îmbolnăvit! Cine se uită însă pe cifre și nu cască gura la vreuna din tabere, ori citește istoria ”gripei spaniole” – vede că este un mare exercițiu de isterie în masă! În care o gripă modificată generic, cu posibile complicații, e drept, ca tromboze arteriale și

venoase, dispnee(dificultăți de respirație), pleurezie(apă la plămâni), ca să numesc doar căteva. Îți voi spune acum ceva important, aflat de la un microbiolog care nu este român și a studiat în laborator acest virus parșiv. A observat că variantele dezvoltate până acum nu sunt nicidecum naturale, adică tulpini derivate una din cealaltă. În limbajul de specialitate, modulul de replicare diferit al polimerazei(o proteină specifică), raportat la tipurile de versiuni apărute(și care au avut manifestări clinice) – indică cu precizie faptul că tulpinile au fost tipuri diferite de coronavirus, nicidecum versiuni diferite ale aceleași tulpine. Pe scurt, secvențe virale diferite, create în laborator, cu manifestări spefice la fiecare în parte! Ce nu am înțeles însă, a fost de ce Ministerele Sănătății din toate țările afectate nu s-au concentrat în primul rând pe prevenire și apoi pe combaterea virusului! Când au apărut soluții de prevenție ca vitamina C, vitamina D3, compușii seleniu-zinc, plaquenil (recomandat a fi luat cu recomandare medicală strictă, pentru că la bază el a fost scos pe piață pentru combaterea malariei), invermectina pentru uz uman – am avut impresia că toate au fost discreditate, luate în râs, marginalizate! S-au cheltuit sume enorme, vom vedea când se va mai liniști nebunia asta, cu câte zeci de miliarde de dolari s-a mărit datoria publică! Autoritățile trebuie să ne dea socoteală și la modul cel mai corect și transparent! Pentru că s-au făcut cheltuieli enorme, licitațiile nu s-au mai făcut clasic cu mai multe oferte publice, totul în numele și pentru sănătatea cetățenilor! Așa cum știu de aproape politicienii, când va veni scadență, răspunderea va fi aruncată unor țapi ispășitori, se vor tergiversa lucrurile pentru că e un fapt cunoscut, oamenii au memoria scurtă! De la coșul zilnic al supermarketului până la cabina de vot, țugulanul înghite pe nemestecate tone de manipulări mediatice, consumând tot ce a agonisit, de la bani până la bun simț neaoș! Aici aș vrea să trag un semnal de alarmă, atât oamenilor care cred că măsurile de protecție clamate de autorități îi vor proteja, cât și celor care cred că este o conspirație mondială de decimare a populației. Nu vă lăsați seduși de vreuna dintre tabere, rămâneți

obiectivi, aplicați principiul ”qui prodest”-cui folosește? Ăsta este marele pericol, să ne pierdem umanitatea din noi, să lovim pe cei de lângă noi, în numele a ce simțim că reprezintă adevărul absolut! Asta e definiția fanatismului, al bigotismului în idei! Voltaire, apoi Ion Rațiu a parafrazat ”voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine!” Eu spun că omul cu alte idei decât mine nu este un adversar, ci un partener de discuție cu alte idei și concepții de viață. Nu ești de acord?! Revenind, asistăm la cea mai mare operațiune mediatică de manipulare a populației prin toate mijloacele clasice sau moderne mass-media. Atât presa audio-vizuală, cât și mijloacele world wide web, site-uri, bloguri, forumuri, facebook – participă la un ”divide et impera” planetar, adică un exercițiu da a împărți oamenii în ”speriați de boală” și conspiraționiști, în vacciniști și nevacciniști, în pandemia asta și următoarele. Pentru că da, vor exista și alte virusuri declarate ucigătoare, acum că sistemul de manipulare al populației a fost creat. Totul pentru a satisface drogul cel mai periculos al tuturor timpurilor, puterea! Dacă apanajul și dependența tinerilor este forța sexuală, bucuria bătrânilor care nu mai dețin aceste atribute este seducția puterii! Amandouă corup la fel de mult, fac Shadowumbra să exulte, Sinele să străbată toată paleta de emoții de la pozitiv la negativ și invers în timp record. Ar mai fi câteva lucruri de semnalat; măsurile de umilință, șantaj emoțional și legal, adică izolarea forțată la domiciliu pe termen nelimitat, transportul cu izoletele (oare unde or fi dispărut nefolosite achizițiile de sute de mii de euro?!), portul măștilor chirurgicale – mie personal îmi sună a coerciție socială, a îndoctrinare folosită doar în dictatură! Mi-a ridicat un mare semn de întrebare de ce nu se insistă pentru protejarea mucoaselor existente și lângă globii oculari? De ce doar pe protejarea celor bucale și nazale? Un singur răspuns: majoritatea populației nu și-ar putea permite și măști faciale, iar atunci masca chirurgicală ar putea părea inutilă, ar intra în derizoriu... Românul șugubăț a și scos snoava la minut: înainte vreme dacă intrai într-o bancă mascat, erai ridicat de mascați! Acum dacă intri fără mască ești ridicat de aceeași mascați și nimănui nu i

se pare ceva în neregulă. Sloganul atât de la modă ”rămâneți în casă, dacă vă pasă!” bazat pe șantaj civic emoțional, pare fabricat între zidurile clădirilor serviciilor secrete. Repetat persuasiv de organismele guvernamentale și de majoritatea presei din lumea întreagă, fără a avea un suport științific dovedit, reprezintă doar o manipulare în masă a populației! Dacă merge ca o rață, măcăne ca o rață, mănâncă ca o rață, trebuie că este o rață! Nu mă întelege greșit, gripa aceasta e reală, are simptome periculoase, dar mă așteptam ca organismele oricărui stat să pună accent pe prevenire, apoi pe combatere! În momentul în care apar din start măsuri extreme, restrictive, cu putere de lege – statul eșuează în protejarea propriilor cetățeni, iar calea spre totalitarism este deschisă. Această serie de măsuri aberante aplicate cetățenilor mă duce cu gândul la zilele de armată, unde logica și bunul simț rămâneau de multe ori suspendate la poarta unităților. Să nu calci preșul de la ușa unității sau de la biroul comandantului, să speli culoarele și latrinele până nu se mai vedea luciul de curățenie, să sapi o groapă ca mai apoi să ai ce astupa – sunt aberante! Am ajuns să trăim într-o distopie unde izolarea, o simplă mască, sau un potențial vaccin capătă dimensiuni sacrosancte când măsurile luate sfidează știința, logica și, nu în ultimul rând, medicina. Pe tot continentul african, în tările cele mai sărace, au murit de această gripă câteva zeci de mii de persoane, iar de foame peste 3 milioane de suflete, conform cifrelor oficiale de la începutul pandemiei! Nu își pun problema țările dezvoltate cum să combată sărăcia și malnutriția, dar trimit ajutoare măști unor oameni care suferă de foame?! Să observăm cum în întreaga lume o răceală, modificată genetic ce-i drept, a ajuns mai importantă decât cancerele, bolile cardiovasculare sau insuficiențele renale care ucid anual mai mulți oameni în număr de peste 100 de ori mai mare?! Cum s-a ajuns să nu mai putem ieși la restaurante, teatre, concerte, școli decât cu măsuri draconice, dar la slujba de la biserică suntem invitați să ne înghesuim fără restricții. S-a făcut o excepție criminală de la lege deoa-

rece autoritățile se temeau să nu piardă electorat din mulțimea de credincioși. În ziua de azi se poate camufla sau pierde orice ilegalitate, orice deturnare de fonduri, politicienii își pot ascunde prin legi speciale orice fapte de corupție, deoarece pe buzele avide ale presei există numai cuvântul covid! Dacă vezi o persoană influentă în societate spunând mai mult de o părere cu privire la acest aspect, poți fi sigur că a fost coruptă sau șantajată să o impună maselor de oameni cu titlul de adevăr incontestabil. Cu atât mai mult dacă se numesc jurnaliștii Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru vs Ion Cristoiu, Mădălin Ionescu; ori lingvistul deghizat monden Radu Paraschivescu, eternul aspirator de premiu Nobel - Mircea Cărtărescu, culturnicul Andrei Pleșu ori fizicianul spoit în influencer, Cristian Presură; ori politicienii de conjunctură Raed Arafat, Klaus Iohanis cu al său Ludovic Orban vs Diana Iovanovici Șoșoacă, George Simion, Claudiu Târziu. Îmi sună cunoscut numele Șoșoacă, parcă face parte din asociația FCMR? M-a și sunat să mă întrebe de sănătate, pare interesant individul ăsta cum a dat sau căpătat notorietate prin căsătoria cu fosta consilieră PNL, avocata Diana Iovanovici. Revenind, peste toate acestea se întind ca o umbră fantomele ultraortodocșilor Gigi Becali sau Arhiepiscopul Teodosie (sic!), un veritabil Torquemada cu concepții împotriva vieții, îmbrățișat și susținut necondiționat de Biserica Ortodoxă Română. Un banc pe repede înainte, spus mie de un fundamentalist religios ”Dumnezeu îi spune lui Sfântu Petru, hai să ne distrăm zilele astea, vin atâția cu pretenții la triaj. Aduce Sfântul Petru 100 de bărbați, li se spune să facă un pas în față celor care și-au înșelat nevasta cel puțin odată. 97 fac un pas înainte sfioși, 3 mândrii rămân pe loc. Voi 3 direcția Iad, ceilalți încolonarea la poarta lui Petru! Păi cum Doamne, nu invers?! Păi nu scrie la cărticică că păcatul se iartă, dar prostia se plătește?! Sfântul Petru aduce 100 de femei, fac un pas în față cu capul jos 99 dintre cele care și-au înșelat bărbații măcar odată. Una rămâne demnă în spate. Sfinte Petre, dă-i și surdei ăleia un brânci în față, că nu mi-a auzit întrebarea!” S-a mers atât de departe, încât cei care ridică vocea împotriva

pandemiei sunt cenzurați de rețelele de socializare, ba chiar acționați în justiție pentru zădărnicirea pandemiei! Vrei să îți spun ce știu cu siguranță? Această pandemie a fost instrumentată inițial deficitar până și de statele dezvoltate, respectiv cu măștile, testele PCR cu o concludență dubioasă, expulzarea și acceptarea cetățenilor bolnavi sau sănătoși. Mai mult, neluând măsuri ferme de stopare pandemică, au creat și întreținut în mass-media două tabere antagonice, furibunde una împotriva alteia. Întâi au fost cei cu măști contra celor fără măști, acum cei cu vaccin contra celor fără vaccin, vor urma cei care vor accepta terapii permanente împotriva celor care vor folosi orice argument ca să nu se alinieze medical-pandemic.

10. ”Omenirea a evoluat cu mari frâne din partea religiilor. Am ajuns să călătorim prin Cosmos, dar nu am lămurit relaţia dintre om și Divinitate. Cele mai neobişnuite scamatorii mistice sunt puse pe seama Dumnezeului, de cei care exploatează credinţa ignoranţilor și laşilor: brâul Maicii Domnului, icoane care plâng, icoane făcătoare de minuni etc. Intoxicaţii mistici nu observă măcar că toate aceste icoane nu pot opri un potop, nici dărui un strop de apă pe timp de secetă.” Pavel Corutz RL: Ați atins cel mai fierbinte subiect, știu că nu vă place, dar aș dori să îl luați în considerare – religia. PC: O să îți răspund succint așa: sunt ateu până la Big Bang, agnostic până la Big Crunch și voi respecta întotdeauna pe Creatorii umanității, deopotrivă cu strămoșii care mi-au determinat viața prin nașterea și devenirea lor. O să explic cele două noțiuni prin vocea a două personaje de marcă, care sunt deja istorie. Cunoscutul astro-fizician Steven Hawking, în vizită la papa Ioan Paul al II-lea, a fost întrebat de pontif unde a ajuns cu cercetările privind existența Universului. Hawking i-a explicat că toti astro-fizicienii au ajuns la un acord comun în folosirea termenilor de explozie inițială (Big Bang) și restrângere cu colaps al galaxiilor (Big Crunch). Suveranul pontif, satisfăcut, a exclamat: ”până și hulita știință ne dă dreptate, l-ați descoperit pe Dumnezeu, totul are un început și un sfârșit!” Hawking a replicat senin: ”Sfinția voastră a înțeles doar un mic aspect, există o serie infinită de Big Bang-uri și Big Crunch-uri, ecuație în care timpul nu este liniar și este doar o dimensiune din ce concepem a fi multivers. Iar multiversul este infinit și în continuă expansiune în timp ce vorbim.” Mi-am mai adus aminte de un banc... ”Isus îi spune lui Sfântul Petru că e concert Led Zeppelin în iad și vrea să îl vadă; dar că are nevoie de el să meargă împreună, ca să fie de acord și Dumnezeu și Sfântul Duh. Zis și făcut, merg la concert, reușită totală, pleacă

amândoi satisfăcuți. Pe drum, Isus vine cu o idee: Sfinte Petre, nu vorbești tu cu taxă inversă în iad, să vină Led Zeppelin sus la noi, să se bucure toți?! Se concentrează Sfântul Petru, lansează în eter propunerea, se relevă și răspunsul. Ia zii, ce au spus, vin și la noi? Au zis că ei nu cântă pentru patru persoane...” Istoric, oamenii religioși au fost primii oameni învățați ai vremurilor apuse. Ei erau singurii știutori de carte, singurii care puteau scrie, singurii care păstrau vechile misterii, fie că vorbim de misteriile vedice sau cele egiptene. De acolo avem imaginea că moartea însăși este locul din care țâșnește, pentru inițiat, izvorul unei noi vieți. De aceea majoritatea inițierilor, și aici nu fac excepție masoneria sau sectele religioase, trec printr-o moarte simbolică urmată de renaștere. RL: Ați subliniat ideea că sacerdoții au fost primii oameni de știință? Am înțeles bine? PC: Primii oameni care au deschis barierele cunoașterii, dar și primii care au sesizat că luminarea creierelor celor din jur ar putea să aducă haosul în sistemul creat de ei și să își piardă privilegiile. Antica rugăciune este numită acum autosugestie de știința modernă numită psihologie. Gândurile negative pot declanșa acțiuni și reacții negative în plan real, creând efectul numit nocebo; așa cum gândurile pozitive duc la efectul mai cunoscut sub numele de placebo. A trebuit să treacă sute de ani de Ev mediu întunecat de negura religioasă, ca să refacem puntea între demosul grecesc urmat de progresul Romei antice și știință – indiferent cum s-a numit ea ca ramură - medicină, psihologie, fizică sau chimie. RL: V-ați gândit că Umanitatea în mersul ei inerent spre progres a avut nevoie de lecții dure, așa cum a fost cea a religiei, cu precădere al fundamentalismului religios? PC: M-am gândit adeseori la asta, dacă noi, oamenii modern evoluați am fi putut ajunge la nivelul ăsta dacă înaintașii nostri nu ar fi ars etape, la propriu și la figurat. Și când zic la propriu mă gândesc la biata Hypatia din antichitate, la bietul Giordano Bruno, care au ars pe altarul științei pentru ca generațiile de după ei să înțeleagă o fărâmă mai mult din lumea în care trăim. Suntem urmașii lor, dar și

suma cunoștințelor acumulate cu atâtea sacrificii morale sau umane. Nu avem voie să ne oprim în calea cunoașterii, iar dacă nu putem fii geniile luminate care nasc idei originale, măcar să îi sprijinim pe aceștia și să le ducem ideile și munca mai departe, fie și prin simpla procreere, în ideea că urmașii nostri vor ști ce să facă cu informațiile și cum să le valorifice. Toți avem sămânța de creatori în noi și dacă nu deslușim sensul vieții, măcar să dăm sens vieții altora care pot duce făclia luminoasă mai departe. Spre exemplu, o prietenă medic mi-a spus răspicat că medicina modernă a început de la Pasteur. Până atunci s-a bâjbâit printre noțiuni, cei care tratau afecțiunile erau doar felceri sau vraci, o făceau empiric, cu descoperiri întâmplătoare, care nu lăsau loc de cercetare și aprofundare. Viețile și mai ales nopțile de muncă ale lui Louis Pasteur și Robert Koch au dus la descoperirea germenilor ca stafilococul, luând naștere ramura numită microbiologie. Se naște termenul de vaccin ca tratament contra unor boli până atunci mortale, holera, rabia sau turbarea. Practic, oamenii supraviețuiesc unor infecții provenite de la răni sau afecțiuni care se dezvoltă în corp. E ca și cum ar apărea conștiința umană în materie de vindecare, înainte vreme animalul sau omul rănit având șanse de supraviețuire care tindeau spre zero. Vezi tu, oamenii care iubesc spațiul au mintea larg deschisă. Când stai să te gândești la stele, găuri negre, galaxii, la mărimea Universului, afli că orgoliul, mândria, vanitatea, gelozia – nu au niciun sens! Renumitul scriitor Carl Sagan a spus că ”suntem produsul a 4,5 miliarde de ani de evoluție biologică fortuită și lentă. Nu există niciun motiv să credem că procesul evolutiv s-a oprit. Omul este un animal de tranziție. El nu este punctul culminant al creației.” Ai zis bine că religia este un subiect mai greu de digerat, așa că mintea mă protejează, îmi vin continuu bancuri în minte. Hai să îți mai descrețesc fruntea și să pășim pe tărâmul zâmbetului. Uite câteva care îmi vin acum minte: ”Cioc-cioc. Sf. Petru deschide. În fața ușii, nimeni. Peste 5 minute, iar “cioc-cioc”. Sf. Petru iar deschide, se uită în jur. Nimeni. Iar “cioc-

cioc”. De data asta, sf. Petru era pregătit dupa ușă; smulge ușa cu putere și mai apucă să-l vadă pe unu’ care dispărea rapid. – Fire-ai tu al dracului, care te ții de prostii și bați pe la ușă și te joci cu nervii mei! Nesimțitule!! Strigă sf. Petru după el. La care omul, cu tristețe în glas, depărtându-se în viteză: – Ce să faaac, dacă mă tot resuscitează aștiaaaaaaa...” ”Două călugărițe mergeau cu mașina la plimbare. În drum, un vampir se izbește de parbriz, se prinde de mașină și începe să țipe, zbiare, își arată colții. Șoferița speriată, nu știe ce să facă, la care pasagera: - Dă-i cu ștergătoarele!! Dă drumul la ștergătoare, îl lovește pe vampir, dar acesta nu cade. Pasagera: -Stropește-l cu apă sfințită!! Șoferița dă drumul la jetul de apă, urlă vampirul, dar tot nu cade. Disperare mare, aproape că vampirul intră în mașină. -Încearcă și cu crucea!! La care șoferița, dă geamul jos și strigă: -Dă-te jos, tu-ți crucea mătii!!!” ”Dascălul se strecoară cu atenție printre credincioși și-i șoptește oripilat preotului, care citea predica: -Părinte, acolo, sus, coriștii joacă poker! -Știu, răspunse preotul, dar mai întâi trebuie să-mi termin predica…” ”Care e asemănarea între un popă și un pește? Amândoi spun: -Du-te cu domnul!!!” Încă unul vechi, dar bun: ”Un tânăr preot trebuia să ţină prima lui slujbă, drept pentru care era extrem de emoţionat, chiar panicat. Atunci, superiorul lui, Episcopul, văzându-l atât de stresat, l-a sfătuit ca, înainte să se urce în amvon pentru predică, să pună un paharel de vodcă în paharul cu apă, ca să se relaxeze şi să aibă curaj. Preotului i-a mers nemaipomenit la prima lui slujba, dar, când a ajuns acasă, a

găsit pe masă o mică scrisoare din partea Episcopului în care, acesta, scria: “Dragă Părinte, Fiule, Mă bucur foarte mult că ţi-a mers atât de bine la prima ta slujbă şi că ai ținut cont de sfatul pe care ţi l-am dat, dar… trebuie să-ţi fac câteva observaţii: 1. Din acel pahar cu apă trebuie să iei mici sorbituri nu să-l dai pe gât dintr-o dată. 2. În acel pahar cu apă nu se pune nici gheaţă, nici felii de lămâie. În plus, eu ţi-am spus să pui puţină vodcă în paharul cu apă, nu invers… 3. Nu se foloseşte Biblia ca suport pentru pahar. 4. Nu poţi să te ştergi la gură cu sutana. 5. Poruncile lui Dumnezeu sunt 10 nu 12. 6. Iar apostolii sunt 12 nu 10. 7. Când vorbești despre cruce nu poţi să spui că e acel T mare de deasupra altarului. 8. Când vorbeşti despre Isus şi apostoli, nu poţi spune că e “Fiul şi banda lui”. 9. David l-a învins pe Goliat cu o praştie şi o piatră, nu “I-a zburat curul cu dinamită”… 10. Când vorbești despre Iuda, nu poţi să-l numeşti “bulangiu”. 11. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu sunt Bătrânul, Juniorul şi Stafia… 12. Nu e frumos să-l numeşti pe Papă – “Naşul”. 13. Faraonul i-a trimis pe evrei în pribegie, nu în p…a mă-sii. 14. Eva i-a dat lui Adam un măr, nu i-a cedat… 15. Magdalena a fost o păcătoasă, nu o curvă. 16. Iniţiativa de a invita publicul să aplaude a fost bună, dar a fost exagerat să-i inviţi să danseze Macarena, să facă trenuleţul şi să o inviţi pe Sora Daniela să facă streaptease. 17. Apa sfinţită se foloseşte pentru a binecuvânta, nu pentru a-ţi răcori ceafa. 18. “Casuţa” aia este confesionalul, nu toaleta. 19. Pasticul se distribuie creştinilor fără Nutella. 20. Cel de pe cruce era Iisus Cristos şi nu Che Guevarra.

21. Păcătoşii, când mor, se duc în Infern, nu în aia a mă-sii. 22. Vezi să ai mereu chiloţii pe tine şi, când este cald, evită să-ţi faci aer cu sutana. 23. Îţi amintesc că slujba trebuie să dureze circa o oră şi nu două reprize de 45 de minute fiecare, iar cel care era aşezat lângă tine şi pe care l-ai numit “travestit cu fustă roşie” eram eu… În rest a fost bine”. RL: Incredibil cum alternați subiectele grele și serioase cu un zâmbet... PC: Asta m-a ținut în viață în cele mai grele momente ale mele. Chiar și atunci când ultimul meu refugiu de ziarist-spion fugărit de KGB în Republica Moldova a fost o cramă în care am băut și am spus bancuri aproape 2 zile. Am scăpat și de atunci nu am mai pus gura pe băutură. Da, da, nu te mai uita așa, bancurile cele mai bune nu se spun cu limba împleticită. Acum că m-am pornit, mai ușor cu râsul, că îmi piere concentrarea... ”Știi care e paradoxul creștinismului? E frumos să dăruiești, însă e urât să dai dracului…” ”O femeie fără copii, după ce a încercat fără succes toate metodele să rămână însărcinată, a auzit că o prietenă cam în aceeași situație a reușit numai cu un “Ave Maria” într-o mănăstire din apropiere. După câteva zile s-a dus și ea la aceeași mănăstire. – Buna ziua, părinte! – Buna ziua, fiica mea, cu ce te pot ajuta? – Uitați, părinte, am auzit că o prietenă de-a mea a reușit să rămână însărcinată numai cu un “Ave Maria!” – Nu, fiica mea, nu. A fost cu un “Tatăl Nostru”, dar l-am dat afară!” RL: În ultima vreme ați scris mai puțin referitor la subiectul religie. Ați spus atât de multe adevăruri, că mă gândesc probabil ați abandonat subiectul sau l-ați lăsat în umbră. PC: Hai să te contrazic și să îți spun ceva interesant referitor la legendele creștinismului, începând cu Isus-Jeshua. Am pus mâna pe o serie de cărți scrise de profesorul Dennis Ronald MacDonald care activează la Școala de Teologie ”Claremont”. Mă voi opri la două dintre ele, ”Christianizing Homer: The Odyssey, Plato, and the Acts of Andrew” (1994) și ”The Homeric Epics and the Gos-

pel of Mark”(2000). Ambele cărți merg pe ideea că Noul Testament, în forma în care îl cunoaștem, copiază faptele eroilor din Iliada și Odiseea lui Homer. Poate nu știi, dar toate însemnările din Vechiul și Noul Testament au fost scrise inițial în limba greacă veche, limba lui Homer. Reține, nu în limba aramaică. Toate pergamentele numite sfinte au fost traduse din greaca veche în aramaică, apoi, după secolul VI, arabii musulmani le-au tradus și adaptat din aramaică în limba arabă. Oricine scria în anii dinaintea erei noastre și după anul 1 al numărătorii creștine o făcea în greaca veche. De asemenea, cine scria texte pe papirusuri, cărți cum le numim noi acum, o făcea raportându-se la vechile texte ale autorilor greci. Copierea textelor anterioare, plagiatul cum îl numim noi acum, era esențial pentru a fi luat în seamă, era o virtute. Din acest motiv versetele lui Homer referitoare la Ulise-Odiseu au fost rescrise și atribuite lui Isus-Jeshua. Mai concret, ”Faptele Apostolului Andrei” (Acta Andreae) este cea mai veche mărturie a faptelor și minunilor primului creștin Andrei, supranumit apostolul lupilor, nu?! Ei bine, MacDonald susține, nici mai mult, nici mai puțin, că toate cele scrise sunt o repovestire a faptelor din ”Iliada” lui Homer. Epopeea lui Homer a circulat intens în primul secol al erei noastre, este un fapt dovedit istoric. Autorul ajunge la ideea, halucinantă la prima vedere, că toate ”Faptele apostolilor” sunt inspirate din acțiunile, purtările, faptele eroilor lui Homer. Mai mult, autorii timpurii ai Noului Testament au învățat să scrie în greaca veche folosind ca abecedar opera de căpătâi a autorului grec. În ”The Homeric Epics and the Gospel of Mark” (Epopeea lui Homer si Evanghelia după Marcu) teologul MacDonald ne prezintă fragmente de text comparate din cele două opere. Un alt autor, Richard Carrier, spune referitor la analiza și sinteza celor două texte, că s-a creat un nou erou, Isus-Jeshua, prin actualizarea și iudaizarea valorilor eroice depășite prezentate de Homer prin Ulise-Odiseu. Numai că noua tipologie este anti-eroul Isus-Jeshua, prezentat numai cu fapte pozitive, mărețe, care pun în umbră toate realizările și simbolurile homerice, Noul Testament devenind realmente o antiepopee.

Uite căteva asemănări în traducere între Odiseea-capitolul Țara ciclopilor și insula lui Circe și Evanghelia după Marcu cap.5: ”Ulise și echipajul pornesc vâslind spre țara ciclopilor”/”Isus și discipolii merg cu barca spre Gadareni”; ”Ulise și echipajul merg la țărm”/”Isus și discipolii merg la țărm”; ”Ciclopul îl întreabă pe Ulise cum îl cheamă”/”Isus îl întreabă pe demon cum îl cheamă”; ”Ulise răspunde: Mă cheamă Nimeni”/”Demonul răspunde: Mă cheamă Legiune, pentru că suntem numeroși”. Observi inversarea eroilor și atribuirea de fapte cu mult mai importante lui Isus? Îți mai dau un singur exemplu în oglindă, deși aproape toată Evanghelia după Marcu se regăsește în Odiseea lui Homer. Odiseea homeriană – Călătoria pe mare și Evanghelia după Marcu – Călătoria pe mare: ”Echipajul lui Ulise s-a urcat pe vas și și-au ocupat locurile spre ascultare”/”Isus s-a urcat pe vas cu tovarășii lui, s-a așezat și s-a apucat să-i învețe”; ”Pe o insulă care plutea, Ulise a stat de sfat cu Aeolus și familia sa”/”Pe o barcă plutitoare, Isus le-a spus povești tovarășilor săi”; ”Ulise a dormit”/”Isus a dormit”; ”Oamenii lui Ulise s-au speriat”/”Tovarășii lui Isus s-au speriat”; ”Aeolus și nicidecum Ulise a fost stăpânul vânturilor”/”Isus a fost stăpânul vânturilor și al mării”. La fel ca și în restul scrierilor, toate puterile și forțele supranaturale i-au fost atribuite lui Isus, el este superzeul, peste toți ceilalți zei. Minuni supraomenești au făcut atât zei, cât și oameni înaintea lui Isus. Poveștile despre zeul Horus, despre zeul Indra au fost preluate, schimbate la superlativ și atribuite noului zeu atotînțelegător și atotputernic. Faptele lui Moise au fost prezentate ca întămplări de zi cu zi ale lui Isus. Așa au trecut în desuetitudine, apoi în uitare - credința propagată de Simon Magul, cultul religios al zeului iranian Mithra și cultul zeiței egiptene Isis. Minunile atribuite muritorului Apollonius din Tyana (15î.e.n.-100e.n.) au fost modificate și răspândite ca minuni ale noului zeu. A fost cu atât mai simplă punerea faptelor în seama lui Isus, cu cât personajele au fost contemporane. Apollonius avea capacități de vindecare și clarviziune. Despre ambii se spunea că au venit din ceruri şi amândoi au făcut miracole asemănătoare, inclusiv vindecări, exorcizări şi chiar învieri din morţi. Misterul morţii

lui Apollonius a încurajat atât mistica vremii, cât şi ereziile. La fel ca și Isus, se pare că Apollonius nu ar fi murit de moarte lumească ci s-a ridicat la ceruri, de unde le-a apărut mai multor discipoli care se îndoiau de existenţa vieţii de după moarte. Deși reclama creștină a avut întâietate, profeţii autointitulaţi ai pseudoreligiilor actuale de inspiraţie new-age îl consideră ba unul şi acelaşi cu apostolul Petru, ba unul şi acelaşi cu Isus. Confuzia și poveștile sunt atât de asemănătoare, încât unii merg până într-atât încât cred că imaginea de pe giulgiul din Torino ar fi de fapt a lui Apollonius. Atâta doar că primii predicatori și apoi numiții Sfinți Părinți au ales să transforme povestea unui om obișnuit în povestea fiului lui Dumnezeu, mai ales după apariția Evangheliei lui Ioan. Mai pe scurt, povestea lui Isus a avut un PR mai consistent, iar biserica creștină a decis suprimarea poveștilor concurente sau asimilarea lor noului om-zeitate Isus. RL: Știu că aveți ediții vechi ale Bibliei, chiar ați studiat exemplare ale Vechiului și Noului Testament unde apar toți zeii israeliți, înainte să fie înlocuiți cu treimea creștină din formatul actual. PC: Am reluat la studiu Evangheliile, dar cu traducerile mai vechi. Cronologic, prima este cea după Marcu, apoi Matei și Ioan. Lumea occidentală, mai ales cinematografia Hollywood-ului a combinat faptele Evangheliilor, încercând să clădească un Nou Testament unitar. Foarte mulți credincioși nici nu le citesc, nu mai spun să aibă un spirit critic în ceea ce privesc discrepanțele uriașe, geografia greșită, obiceiurile evreilor, cât și cele ale romanilor. Am descoperit o încercare timpurie de unificare a acestora, ”Diatessaron-ul” lui Tatian din sec. II. Dar să luăm Evangheliile pe rând. Evanghelia după Marcu, probabil scrisă după anul 70 e.n. O scriere a suferințelor lui Isus, unde este privit ca un trimis al lui Dumnezeu, Mesia, dar om în carne și oase. Este o evanghelie pentru păgâni, știm că toate sectele constituite din evrei aveau o altă idee despre Mesia, dar în niciun caz a unui evreu care moare și suferă pentru poporul său și, mai ales, să moară prin cea mai rușinoasă moarte, cea a crucificării. Scrierea asta este o alegorie, o alegere greșită a poporului lui Dumnezeu, care preferă să îl scape de moarte pe Mesia războinic-Barabas și îl lasă să

moară pe Mesia spiritual-Isus. Urmează Evanghelia după Matei, care este o copie aproape perfectă dupa cea a lui Marcu, cu mențiunea că este o versiune îmbunătățită, care caută cu disperare dovezi ale lui Mesia-Isus în scrierile Vechiului Testament. Cea mai haioasă dintre erorile pe care le induce Matei este ideea de virginitate a Mariei. Este o eroare de traducere: în textele ebraice originale nu apare cuvântul ”betulah”virgină, ci ”alma”-fată tânără. Chiar evreii atrag prin sec. II atenția asupra greșelii, dar nimeni nu mai ia în considerare adevărul, legeda e creată și așa apare nebunia seculară a unei Fecioare Maria virgine. De la o greșeală de scriere! Am găsit că Fecioara Maria are un rol decorativ în Evangheliile care compun Noul Testament. Ele sunt de esență paternalistă, femeia are un rol decorativ care doar dă naștere și are rol de mamă, până când Isus se dezice de familie și ii transmite mamei să plece. Povestea Maicii Domnului este o creație a Evangheliilor apocrife: a lui Iuda Iscariotul , a lui Petru, a lui Bartolomeu, a lui Tatian, a lui Apelles, a lui Tadeu, a lui Barnabas. A fost denumită biblioteca ficțională a creștinismului timpuriu. Unde Isus este arab pentru semiți, caucazian cu pielea albă ca laptele pentru europenii occidentali și negru tăciune ca să poată prinde la africani. RL: Creștinismul pare o forță de temut în lume, dacă a reușit câteva mii de ani să coaguleze atâtea minți, unele dintre ele chiar inteligente și culte. PC: Din punctul meu de vedere, creștinismul a venit cu câteva mari atuuri peste celelalte religii. Foarte multe religii promiteau și realizau dorințele oamenilor în timpul vieții; creștinismul a promis toate beneficiile după moarte, a dat speranță oamenilor că există ceva după moarte, respectiv Învierea. Și, mai ales, în strânsă legătură cu Împărăția cerurilor, acolo unde ajung numai cei care sunt iertați de păcatele vieții, care primesc Mântuirea. Este o religie pentru toată lumea, nu numai pentru elite cum era religia zeului Mithra. Preotul era și este mijlocitorul fără de care nu poți primi iertarea păcatelor, fără de care nu te poți mântui, e cel care îți deschide drumul către Împărăția cerurilor. Concomitent cu toate astea, fețele religioase

insistă ca religia să fie predată de la cele mai fragede vârste, să fie fundamentul tuturor psihismelor individului, piatra de temelie pentru caracterul și călirea lui prin voință, mai târziu. Este un sistem pervers, dublat de dorința insuflată de a face prozelitism, de a atrage prin exemplul personal cât mai mulți adepți. Și avem de-a face cu un prozelitism lipsit de scrupule la mulți dintre adepți, de aici apărând violența verbală și chiar fizică în unele vremuri de impunere a zeului lor. Este de notorietate că impunerea preceptelor primului Conciliu de la Niceea din 325 e.n. s-a făcut cu bâta și cu cuțitul, sub amenințarea lapidării. Acolo s-au ales evangheliile care au definitivat Noul Testament, s-a stabilit data Paștelui (o sărbătoare preluată de la zeița nordică Eostre a fertilității) și s-a statuat rolul Duhului Sfânt în rugăciunile credincioșilor. Sute de ani de la venirea lui Isus-Mesia s-a impus și s-a desfășurat un adevărat comerț cu obiecte sfinte, impuse de mai marii bisericii tuturor parohiilor. Așa s-a ajuns la situația penibilă și de-a dreptul hilară în care există în lume atătea fragmente ale Sfintei cruci pe care a fost răstignit Isus, încât se poate construi lejer cu ele o veritabilă Arcă a lui Noe. Nevoia de autoritate și autenticitate a creat un monstruos comerț cu moaște, relicve, obiecte de vestimentație. Sunt în lume la ora asta zeci de capete ale lui Petru, sute de mâini ale lui Pavel, mii de degete ale martirilor și zeci de mii de fragmente de cruce sfântă. Un uriaș malaxor de făcut bani, tragi-comic pe alocuri; citisem acum câtiva ani că preoții care dețineau moaștele sfintei Parascheva au cumpărat suluri intregi de saci de gunoi de la supermarket pentru că nu mai aveau unde pune atâtea bancnote strânse de la enoriași dornici de binecuvântarea oferită cu generozitate celor care se târăsc în patru labe. Un singur aspect aș vrea să mai evidențiez, lipsa aproape totală de confirmări istorice ale existenței lui Isus. Primul, cel mai citat de altfel, este Flavius Josephus cu a sa lucrare ”Testimonium Flavianum”. Majoritatea istoricilor au ajuns la consensul că cele trei referiri despre Isus sau creștinism au fost făcute la o dată ulterioară, că istoricul evreu nu l-a cunoscut pe Isus și nu a scris nimic despre evenimentele și minunile care abundă în Noul Testament. De asemenea, dacă nu

cel dintâi, celebrul Filon din Alexendria, contemporan cu Isus, nu a scris niciun cuvințel despre evenimentele miraculoase. Nicolaus din Damasc, istoricul oficial al lui Irod cel Mare, nu a scris nimic despre uciderea zecilor de mii de prunci sau despre minunile săvârșite de un prooroc evreu. Însuși Pilat din Pont nu scrie nimic despre o crucificare sprijinită de preoții israeliți, o raritate lesne de pomenit în acele zile. Nici istoricii romani nu suflă în cuvânt, fie că se numesc Patercullus, Brassus sau Pliniu cel Bătrân. Nici Claudius Rufus sau Tacitus ori Iulia Agripina, mama lui Nero nu scriu un singur rând. Petronius sau celebrii împărați romani Titus sau Vespasian, care au lăsat rapoarte ample despre campaniile lor, nu aduc barem o fantă de lumină asupra existenței Mântuitorului. Celebrul Seneca, care se ocupă de religia iudaică, nu scrie absolut nimic de creștinii atât de judecați și prigoniți de romani, cu atât mai mult cu cât este fratele guvernatorului provinciei unde apar judecați martirii în Faptele Apostolilor. Nu mai puțin celebrii Plutarh, Marțial, Mela , Juvenal, ori mai târziu Pausanias, Maximus nu zic absolut nimic de cohortele de creștini prigoniți sau de existența lui Isus. Din lucrările rămase lipsesc exact deceniile care ne intereseaza sau chiar secolul în care creștinii își clamează zbaterile; poate sună a teorie a conspirației, dar precursorii creștinilor de azi par a fi îndepărtat tocmai lipsa de documentare, vidul de informație pe care l-au umplut cu scrierile de mai târziu. Au distrus lucrări, arta și templele romane, au ajuns secole de-a rândul să interzică menționarea celebrului împărat Traian, în ideea că a fost un prigonitor al creștinilor. Ce nu au putut distruge, au preluat, transformând pe alocuri templele în biserici. Avem și noi un celebru exemplu de barbarie, bisericuța de la Densuș care a fost întărită cu coloane smulse de la câtiva km depărtare din ansamblul Sarmisegetusa romana. O concluzie se prefigurează, aproape că se impune de la sine. Existența unui Isus, om sau zeu, este doar mitologie! Cu cât ne apropiem de data desfășurării vieții lui, dovezile istorice lipsesc cu desăvârșire. Cu cât ne depărtăm de evenimente, secole întregi, aceste dovezi abundă în detalii preluate și impuse ca dogmă de o religie care are pretenția de a guverna până și gândurile și aspirațiile cele mai intime omenești.

11. ”Cartea ”Arta succesului pentru copii” cuprinde principii şi reguli de modelare a personalităţii de copii şi adolescenți, în scopul transformării lor în mici genii capabile de mari succese în viaţă. Cartea se adresează părinţilor, bunicilor şi educatorilor profesionişti, din gradiniţe şi şcoli. Ea se bazează pe o constatare ştiinţifică: succesele adulţilor au rădăcini în educaţia şi instruirea din copilărie.” Pavel Corutz RL: Ați menționat că biserica, oricare ar fi ea, dorește impunerea unui set de valori încă din copilărie. M-a interesat cu atât mai mult cu cât am văzut crescând sub ochii mei două fărâme de lumină, am fost curios de etapele devenirii de la cea mai fragedă vârstă. PC: Pe mine m-a interesat în primul rând dezvoltarea inteligenței încă din stadiul de embrion. Și apoi de etapele pe care le parcurge copilul până la vârsta la care poate înțelege lumea în care trăiește și poate lua decizii în deplină cunoștiință de cauză pentru el, cât și pentru cei din jur. Așa am dat peste studiile educaționale ale lui Jean Piaget, celebru psiholog, biolog, epistemolog și logician elvețian. La fel ca și el, și eu am scris romane sociale în care am surprins creșterea și devenirea copilului spre adolescentul care nu este închistat în niște parametrii cărților de sociologie, mă refer specific la modelul normativ, abstract, redundant. Copilăria la Piaget este ca un început de cursă atletică, în care fiecare individ în formare și transformare permanentă trebuie să depășească un șir de obstacole. Până la 2 ani copilul este preocupat de funcția motorie, de coordonare fizică. De la 2 la 7 ani, de exprimarea socială, de limbaj și de articularea cuvintelor cât mai pe înțelesul adulților, ca să obțină ceea ce dorește. De la 7 la 12 ani, începe să dorească relaționarea cu cei din jur, distinge noțiuni și grade de afecțiune cu alții decât părinți, frați, bunici, dar le și dezvoltă cu cei din urmă. Apoi, de la 12 la 15 ani, sistematizarea și logica, cât și inteligența emoțională încep să dicteze natura comunicării cu cei din jur.

Din observații empirice, cât și din lucrările citite de mine, am observat că toți copii parcurg aceste stadii, iar diferența o reprezință doar nivelul de inteligență, adică viteza cu care ”ard” unele etape. Închipuie-ți o rețea de fire infinite (dendritele), cu puncte de legătură (axonii) care au configurații felurite și care se rearanjează în funcție de cum le stimulăm noi. De cum le creștem în timpul vieții, de la cea mai fragedă vârstă. O altă observație a mea este rolul pe care fiecare părinte îl are în relația cu copilul. Ține minte, dezvoltarea inteligenței emoționale la adolescenți, deși totul pornește din faza incipientă de preadolescență, se face în funcție de mediu, mai specific de modelele de succes. Copilul, în funcție de zestrea genetică, va urma modelul de succes al unui părinte în primii ani de viață, model care îl va urmări în toate deciziile pe care le va lua. Abia în momentul în care copilul își va dori mai mult, va căuta un alt model, așa numitul părinte spiritual. Și o să îți mai spun ceva, o descoperire foarte interesantă. Știi că neuronii au o viață finită, ”ard” ca niște filamente prea încinse, pasează sarcina de la unul la altul, când sunt incapacitați de diverse acțiuni asupra lor, din exterior-accidente ale mediului sau din interiorsupraîncărcare de sarcini. Ei bine, o rețea neuronală sănătoasă se reface în timpul vieții noastre! Imensul nostru computer care este creierul repară ceea ce este stricat, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, transmite sarcinile către altă configurație neuronală. Așa își pot reveni cei care au accidente vasculare cerebrale, care suferă leziuni exterioare la nivelul cortexului. Și pe lângă toate acestea, alți neuroni se nasc, ține cont, în funcție de calitatea hranei pe care marea masă a creierului o oferă, anume celulele gliale. Descoperirea rolului celulelor gliale reprezintă echivalentul descoperirii a ce face materia neagră în Univers, rol de stabilizare și desfășurare în cele mai bune condiții a forțelor care se exercită. Și toată rețeaua asta se modifică în permanență în timpul vieții în funcție de cum o hrănim, o întreținem și o alimentăm cu informații. Configurațiile noi duc la idei și concepte noi, la crearea de noi rețele. Mai mult, se face ”o scurt-circuitare” de căi neuronale, adică per-

soanele mai inteligente realizează nu atât noi conexiuni, cât saltul de la o rețea neuronală la alta. O dată cu mărirea puterii de procesare se mărește și viteza de procesare. Așa apar la unii conexiuni logice mai rapide, așa se dezvoltă ceea ce noi numim inspirație și spontaneitate. E un efect de cascadă al intelectului asupra stării de relaxare. RL: Pare că pășim într-o nouă eră dominată de cercetare științifică... PC: De abia se intră în pionieratul viitorului! Ai auzit de sintagma ”cold science”? Presupune că faci experimente fără subiecți vii, fără oameni sau animale. Hai să îți dau un exemplu, să vezi care e direcția în care se îndreaptă medicina. În 2017 s-a dat publicității o metodă revoluționară de editare genetică, numită CRISPR-Cas9, care poate schimba într-un mod mai eficient și mai specific genele din interiorul organismelor. Tratamentul diverselor boli incurabile, cercetare biologică moleculară, întărirea sistemului imunitar au căpătat un nou sens. Cu metodele noi de manipulare genetică s-a realizat performanța de a putea da naștere la indivizi în utere artificiale, după ce în prealabil au fost introduse celule somatice. Dacă ai uitat din liceu, celulele somatice se reproduc toată viața noastră prin procedeul numit mitoză. Mai departe se ia un ovul, se scoate ADNul, se adaugă la ADN-ul editat al unei celule somatice, pe care o introduci în mediul adecvat, adică în uterul artificial care hranește celulele soamtice. Aici prin monitorizare, analiză și intervenție corectă – poți corecta erori genetice, de exemplu boli pe care le-au avut sau dobândit părinții, cei care au furnizat ADN-ul. Uterul aici joacă rol de incubator, de hrănire a celulelor somatice din care va evolua individul. S-a ajuns la performanța uluitoare de a putea lua secvențe ADN diferite, de la indivizi diferiți. Știi că helixul ADN e compus din 2 șiraguri ADN, dar secvențele pot fi în număr infinit, de la cât mai multi indivizi, se poate crea un mozaic ADN, se pot crea supraoameni din punct de vedere genetic! Ritmul de dezvoltare științific ne-a făcut egalii zeilor din vechime, gândeam ca ei, acum putem crea ca ei! Actul Creației a fost totdeauna în noi, prin noi și acum putem demonstra asta nu doar prin filosofie, ci palpabil, prin inginerie genetică!

Știi că unul din viciile pe care îmi permit să le întrețin este fumatul. Departe de mine să fac apologia viciului astă care în contextul economic actual a devenit un adevărat lux. Dar cercetările științifice moderne au stabilit că ale noastre corpuri au fost dotate de către Creatori cu receptori nicotinici, care sunt principalii receptori implicați în contracția mușchilor. Așa că nicotina, un alcaliod mediator, deși nu este secretată de corpul uman, este mai mult decât tolerată, este necesară pentru ca mușchii să performeze. Cuvântul magic este compusul numit acetilcolină (Ach) - primul neurotransmițător identificat atât la nivelul sistemului nervos central, cât și la nivelul sistemului periferic. Acetilcolina în timpul inducției contracției musculare, determină în paralel reducerea contracțiilor mușchiului cardiac. Acest lucru este datorat diferenței de structură a receptorilor din mușchi și de la nivelul inimii. Acetilcolina are activitate și la nivelul creierului, unde are acțiune excitatoare. De asemenea, acetilcolina (forma liberă) este eliberată din vezicule fie permanent, fie când este nevoie sub influența impulsului nervos, stimulând pozitiv receptorii serotoninergici și histaminergici.

12. ” Sunt un îndrăgostit de stele și acum, stau noaptea pe terasa casei mele și privesc stelele. Mă gândesc uneori, mai ales când scriu science fiction, ce frumos e acolo sus printre aștrii și ce urâtă poate deveni viața când e făcută de unii oameni cu suflete mici.” Pavel Corutz RL: Știu că atunci când ați scris romanele istorice, dar mai ales cele science-fiction, v-a preocupat paleoantropologia, cât și paleoastronomia. Puteți detalia? PC: Astronomia a fost o veche pasiune, e o materie prin care e musai să treci când faci marina militară. Încă din vechime cunoașterea boltei cerești cu toate constelațiile a făcut posibilă supraviețuirea marinarilor, atunci când instrumentele astronomice erau rare spre deloc. Paleoastronomia sau astronomia veche mi-a atras atenția când am făcut corelația dintre vechii șamani, zodiile care au născut astrologia și manipularea constelațiilor și boltei cerești. Vechii magi sau sacerdoții din vechime au constituit prima clasă de populație conducătoare în materie de inteligență și întelegere a lumii în care trăim. Prin empatie, prin încercări repetate și observarea efectelor – și-au dat seama cum se pot pune la adăpost, cum pot funcționa mai bine în mediul înconjurător. Au fost chiorii în țara orbilor. E drept, au avut timpul de partea lor și o viață înfinit mai ușoară, nu trebuiau să se preocupe cu procurarea mâncării, munca fizică, asigurarea pazei. Au găsit pictogramele pe pereții peșterilor, au făcut și ei altele, au descoperit construcțiile megalitice cum sunt cele din Insula Paștelui și Peru, au încercat să interpreteze desenele uriașe de pe scoarța pământului cum sunt cele de la Nazca sau din Anzii Cordilieri. Desenele reprezentând animale au fost produse de civilizaţia Nazca, ce a trăit la poalele Anzilor Cordilieri în perioada cuprinsă între secolul al III-lea î.e.n. şi secolul al VII-lea e.n.. Acestea se văd în întregime și au un înteles doar din spațiu. Cum la vremea aceea nu exista tehnologie ca să te poți înălța în spațiu, e clar că desenele au fost făcute pentru cei care veneau din spațiu,

pentru potențiali zei. La fel ca și ruinele descoperite la MohenjoDaro și Harappa, orașe antice de peste 4500 de ani, a căror creștere și influență asupra civilizației indiene a fost de necontestat. Cercetările au statuat: viața în oraș s-a oprit aproape instantaneu; locuitorii nu au avut timp să se pregătească pentru o catastrofă bruscă; dezastrul care a lovit orașul a fost asociat cu temperaturi ridicate care nu putea fi un incendiu, deoarece căldura a ajuns la peste 1500 de grade; multe obiecte topite și ceramică transformată în sticlă au fost descoperite în oraș; nivelurilor ridicate de radiații găsite în rămășițele supraviețuitoare. Doi cercetători - englezul D. Davenport și omul de știință din Italia E. Vincenti - și-au oferit versiunea despre cauzele dezastrului. După examinarea straturilor vitrate verzi și a bucăților topite de ceramică găsite la locul orașului antic, au văzut o asemănare izbitoare a acestei roci cu cea care a rămas din abundență după testele de arme nucleare din deșertul Nevada. Că să revin, sacerdoții sau vechii preoți au găsit asemenea dovezi ale unor entități, le-au numit mai târziu zei, au imaginat și construit legende orale și scrise despre aceștia. Inițial i-au așteptat, considerându-se descendenții lor și au construit în jurul lor ceea ce noi numim acum religii. Religiile erau arte divinatorii ale zeilor coborâtori din stelele și constelațiile observate pe bolta cerească. Au fost și veritabile coduri de conduită pentru ca oamenii triburilor să poată conviețui, să își dea ajutorul sau să reacționeze la pericolele exterioare. Frica de necunoscut, de moarte au născut zeitățile existente în orice religie. Preoții s-au obișnuit cu puterea de a fi mijlocitorii zeilor, mai mult chiar, i-au adulat sau au dat vina pe ei, când minunile invocate (ploaia, focul, vindecările) erau chemate și nu se produceau. Casta preoțească și-a dat seama ce înseamnă întipărirea fricilor și limitărilor încă de la naștere. Așa au apărut religiile ca nebunii colective. Așa au apărut zodiacele care explicau predispozițiile oamenilor și determinismele în acțiunile lor. Le vor lua mult timp științelor ca psihologia sau sociologia să dea la o parte tot acest balast. Mai ales pentru că făcătorii de religii s-au obișnuit cu nemunca și puterea asupra maselor. Și țin cu dinții de privilegiile lor. Manipulându-le, s-au subtituit zeilor. Fără putere, sunt niște oameni obișnuiți. Vor prefera să moară umani-

tatea odată cu ei, dacă nu o mai pot controla. Dar secole de oameni de știință uciși în cele mai nebunești chinuri de oamenii religioși și-au spus cuvântul. A devenit o înjosire, o împietate la adresa vieții lenea mentală și necunoașterea vieții în care trăim. Avem totul la îndemână pentru a ne desprinde de superstițiile pământești. Și la propriu și la figurat. Zborul printre idei de viitor și printre aștrii ne este la îndemână. Și nu mai avem niciun motiv să îl întârziem. Nu am uitat, despre antropologia veche sau paleoantropologia. Ultimii 20 de ani au fost o mină de aur pestru specialiștii care au căutat și au găsit fosile ale strămoșului omului modern. Unele descoperiri au fost revoluționare în materie de istorie veche. Anul 1997 a fost unul excepțional. Cercetătorii germani au reușit să extragă în premieră un fragment de ADN mitocondrial din fosilele Omului de Neanderthal. Rezultatul a fost unul de-a dreptul șocant. Homo Neanderthaliensis nu este înrudit cu omul modern și, cel mai probabil, reprezintă o specie diferită. Reține ideea asta, este foarte importantă. În același an 1997, mai multe fosile hominide au fost descoperite în Spania și au fost datate la 780.000 de ani. Cum acestea nu se încadrau în nicio specie cunoscută, ele au fost atribuite unui nou gen hominid, Homo antecessor. Anul 1997 a mai venit cu o surpriză. Cele mai vechi unelte descoperite vreodată (2,6 milioane de ani vechime) au fost scoase la lumină în Ghana. Cercetătorii nu știu încă cine le-ar fi putut crea, sunt diferite de ceea ce s-a descoperit până acum, așa că a fost avansată ideea unor hominizi primitivi încă necunoscuți. Poate nu știai, dar populația cea mai veche de pe Terra a fost găsită în Australia. Să îi spunem prima versiune de hominid studiată de omul modern. În anul 1999, o nouă specie de australopitec, Australopitecus garhi a fost scoasă la lumină în localitatea Bouri, Etiopia. Rămășițele acestuia au fost găsite lângă cele ale unei caprioare care a fost tranșată cu unelte de piatră, sugerând că această specie folosea uneltele înaintea lui Homo habilis. Australopitecii, părere personală, sunt versiunea cea mai predispusă la bolile hominidului modern și cea mai puțin adaptabilă la modificări ale mediului.

În anul 2001, o echipă mixtă francezo-kenyană scoate la lumină un specimen considerat mai vechi decât orice alt reprezentant al genului Homo (6 milioane de ani)! Specia a fost numită Orrorin tugenensis și a fost considerată strămoșul direct al hominizilor. S-a avansat pentru prima oară ipoteza că australopitecii reprezintă o ramură distinctă în linia evoluției umane. O fosilă cu o vârsta de 3,6 milioane de ani este identificată în Kenya în același an 2001. Cercetătorii au concluzionat că este vorba de o specie cu totul nouă și au numit-o Kenyantropus platyops. Fascinant de-a dreptul, nu?! În anul 2003, în insula Flores, Indonezia, cercetătorii descoperă scheletul aproape complet al unui hominid de dimensiuni reduse, respectiv 1,1 metri. S-a dovedit că este vorba de o specie umană necunoscută până atunci, Homo Floresiensis. Ne mutăm cu descoperirile pe continentul african. Un specimen scos la lumină în Africa de Sud în anul 2003 se dovedește cel mai vechi australopitec cunoscut. Fosila cu o vârstă de 4 milioane de ani a fost botezată Little Foot. Și ține cont, australopitecii au fost clasificați ca o ramură distinctă în evoluția umană. Ca o paranteză, chirurgia transplanturilor din epoca modernă a demonstrat că organele prelevate de la rasa negroidă nu se adaptează la corpurile rasei albe și viceversa. Suntem incompatibili genetic, versiuni hominide total diferite. Tot în anul 2003, din ramura Homo sapiens – Homo sapiens idaltu a fost identificat prin descoperirea a trei cranii în situl arheologic de la Herto, Etiopia. Vârsta acestora, 160.000 de ani, le face cele mai vechi de acest gen. În anul 2004, fosilele fragmentate ale unui specimen antropoid, cu o vârstă de 5,2 – 5,8 milioane de ani sunt descoperite în Etiopia. Cercetările ulterioare au dus la identificarea unei noi specii Ardipithecus kadabba. Fosile aparținând atât lui Homo erectus cât și lui Homo habilis sunt descoperite în Kenya în anul de grație 2007. Faptul că ele s-au dovedit contemporane indică faptul că speciile nu s-au succedat, ci au evoluat în paralel. Și acum să revenim la vechea mea teorie, cum că populația europidă a dat Umanității cele mai multe genii, a făcut cele mai mari

descoperiri și inovații. Am găsit în sprijinul afirmațiilor mele din ce în ce mai multe dovezi. O să îți dezvălui acum niște fapte, probabil șocante. Populația europidă este una dintre cele mai avansate antropologic, este cea mai rezistentă la boli, la orice factori de mediu exterior. Nu mai este demult un secret că învadatorii spanioli nu au cucerit populațiile vechi ale Americii de Sud doar prin tehnica militară superioară, armele de foc și logistica. Inițial au observat că niște banale răceli sau boli la care ei rezistau au afectat populația băștinașă. Pentru că indienii sud-americani reprezintă, atăți câți au mai rămas, o versiune net inferioară genetic, fără rezistență la bolile aduse de pe continentul european. Ulterior, spaniolii au venit pregătiți cu primul atac bateriologic din istoria Evului mediu. Nu armele și tehnica superioară le-au venit de hac aztecilor, mayașilor și altor îndărătnici. Ci variante simple de gripă, de răceală, la care populația băștinașă nu a avut un răspuns imun adecvat. Îți repet, europizii au rata cea mai mare de adaptabilitate la viruși, bacterii sau la orice alte schimbări ale condițiilor de mediu. Nu mai departe de sfârșitul primului război mondial, o epidemie de malarie a îmbolnăvit o mare parte din populația Rusiei, Franței, Germaniei, Italiei, Marii Britanii. În ciuda faptului că s-au dezvoltat antimalarice de sinteză, iar boala a fost aproape eradicată după al doilea război mondial, în anul 2008 s-au raportat 243 de milioane de cazuri de malarie, cu 865.000 de decese. Oare de ce nu s-au sesizat OMS, autoritățile occidentale și să declare pandemie? Pentru că acum malaria apare mai ales în zonele tropicale, în țările sărace, fără posibilități de aplicare a mijloacelor profilactice. Pentru că e mană cerească pentru făuritorii de războaie, populația se reduce de la sine, nivelul de trai este ținut special la limita subzistenței, taberele de război desăvârșesc ce nu fac epidemiile, iar instigatorii de conflicte pun mâna pe resurse și se îmbogățesc. Lăsând paranteza asta la o parte, s-a observat o imunizare naturală a populației europide la malarie. Aceeași imunizare și la alte flageluri ca febra tifoidă, ciuma sau gripa spaniolă. Să îți povestesc pe scurt de toate astea, să vezi asemănri sau diferențe ale comportamentului

oamenilor în situații de criză. Febra tifoidă este cauzată de bacteria Salmonella enterica, răspândită prin contaminarea cu fecale, mai ales în apa de băut. Deși s-a știut de multă vreme de existența acestei toxine, încă din Atena din sec. V î.e.n. când a făcut ravagii, conducătorii, dar mai ales casta preoțească nu a luat măsuri. A trebuit ca oamenii de știință să se ferească de rugurile Inchiziției sute de ani, ca o boală bacteriologică să nu mai fie considerată o pedeapsă divină. Ciuma a izbucnit în Asia Centrală în anul 1340. Hanul Jani Beg a comandat forțe tătare ce au atacat portul crimeean Kaffa în 1343. După ce asediul i-a fost respins de forțele italiene, a revenit în 1345. Dar mongolii au fost cuprinși de ciumă, boală provocată de lipsa de igienă și răspândită prin intermediul șobolanilor, căpușelor, puricilor. Așa că au folosit pentru prima dată în istorie arma bacteriologică, aruncând cadavrele în descompunere ale victimelor ciumei în interiorul cetății. Oamenii credeau că ciuma era o pedeapsă divină, că provenea din aer sau apă, neavând nici cea mai vagă idee că ar proveni de la șobolani. Cadavrele erau lăsate pe câmpuri, deoarece toți doctorii, preoții și groparii erau morți, fie erau înhumate în gropi comune. Ciuma a nimicit 25 de milioane de europeni, 40 % din populația Egiptului, iar în China, au murit aproximativ 60 de milioane de locuitori. La nivel global, peste 100 de milioane de oameni au fost uciși în 6 ani, mai bine de 20% din populația lumii. Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut în timpul Primului Război Mondial, similară cu gripa aviară din zilele noastre. A afectat în principal tinerii și a avut o rată de mortalitate ridicată, făcând între 50 de milioane și 100 milioane de victime între 1918 și 1919. Aproximativ 20-50% din populația de pe Terra din acel moment a suferit de această boală, astfel încât gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni de la manifestarea ei. Prin comparație cu toate plăgile ucigătoare descrise, Covidul19 are efectul unui pistol cu apă. O banală răceală pe lângă ele, o furtună într-un pahar.

13. ”Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranțele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorința de viață... Altarele din suflet se prăbușesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credință și venerație se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi și nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânță de lumină, din care poate izbucni oricând, din nou, focul dragostei.” Pavel Corutz RL: În ciuda formării dumneavoastră profesionale și a educației spartane, ați scris poezii și cărți de dragoste. La prima vedere pare o contradicție, cum reușiți să împăcați cele două porniri ale firii? PC: Totul stă în cum joci rolurile față de tine și de societate. Și nu este vorba de ipocrizie. Munca am luat-o în serios, am tratat cazurile de spionaj fără cea mai mică urmă de sentiment, însă sufletul și sensibilitatea au stat bine ascunse și au ieșit la iveală pentru persoanele pe care eu le-am considerat meritorii. Ai putea să spui că sunt un romantic incurabil. Ultimul romantic, Minte de lumină, Suflet de zănatec Spirit pur și tină… Se poate întâmpla să te hrănești din sufletul și mintea celui de lângă tine ca un vampir. Fiecare avem momente în care dăm mai mult decât putem acumula la nivel de energie vitală. Sau invers. Pare trist, dar e pur și simplu viață omenească. O facem în fiecare moment fără să ne dăm seama. Și ca mai în toate acțiunile noastre, există o lecție. O dinamică a vieții. Cel care dă, trebuie să învețe să dozeze porția de bunătate, să nu rămână secătuit. Sau ca în celebra poveste de o înduieșătoare naivitate, ”Cuore-inimă de copil”. Cel care primește, trebuie să învețe cum să se hrănească sufletește, să își potolească foamea și să aprecieze la adevărata ei valoare. Învață să vânezi cu adevărat, nu numai să aștepți trofeele pe care cel de lângă

tine ți le pune cu dragoste la picioare. Am căutat inconștient în toate femeile din viața mea exact partea care îmi lipsea. Le-am dat din mine cât am putut, ca un izvor nesecat de energie. Și ele mie, cu un dezinteres, un altruism pe care numai iubirea îl poate inspira. Am învățat unul de la altul, Barbatul de la Femeie, cum să ne ducem trăirile spre limitele absolute. De rațiune sau de empatie. Pentru că le avem fiecare dintre noi, mai trebuie să le înțelegem și să le acceptăm. Indiferent de momentele când ardem ca un filament incandescent pe tărâmul sentimentelor sau simțim răceala și liniștea materiei cosmice. Am descoperit ce înseamnă Femeia de lângă tine. Partenera ideală pe care o dorim toți. Căreia îi accepți toate fațetele personalității, chiar și Shadow-umbra, cel mai greu de digerat. Însă cel mai greu îmi pare să lase amândoi garda jos și să realizeze sincronizarea Sinelui, să fie ca două spirale ADN. Asta înseamnă să îți citești parte-nerul din priviri, să înțelegi cum gândește, să îi ghicești orice mișcare viitoare. Este primul pas spre telepatie, poate cel mai ușor de realizat cu o persoană compatibilă, din aceeași familie energetică. E ca o prelungire a Eu-lui prin celălalt, e mai mult decât o proiecție a propriilor trăiri și dorințe. E un nou organism, cu voință și acțiuni proprii, perfecționat, mai mult decât fiecare partener în parte. RL: În multe romane de dragoste am avut impresia că v-ați descris viața, trăirile, v-ați pus sentimentele la vedere. Băiatul care se naște dintr-o familie fără posibilități, luptă în fiecare minut al existenței să răzbată prin hățișurile vieții, găsește dragostea perfectă, luptă pentru ea chiar dacă este trădat, merge încrâncenat și cu sufletul pustiit, dar nu renunță niciodată. PC: A fost modalitatea unui adolescent timid și interiorizat să facă față avalanșei de sentimente contrare, sfâșietoare uneori. Odată cu vârsta și experiența am putut să le maschez mai bine, dar înăuntru am simțit întotdeauna sufletul ca un vulcan adormit, gata să erupă în emoții la cel mai mic semn. De la persoana iubită am așteptat tot, pentru că i-am dat tot! Indiferent dacă m-am referit la partenera de viață, la copii sau la prietenii apropiați. Cea mai mare durere e când persoana din cercul tău intim îți înșeală așteptările! E inuman

sentimentul, simți că totul se năruie în jurul tău cu zgomot. Dacă la majoritatea oamenilor te poți aștepta la surprize, în niciun caz nu te aștepți să fii dezamăgit de un foarte apropiat care îți știe cele mai intime gânduri și trăiri. Din cauza asta răspunsul meu a fost întotdeauna înzecit mai greu și mai dureros pentru cel care mi-a greșit.... ”Voi veni la voi ca o părere, Ca un vis din alte lumi adus, Să sfărm a lanțului durere, Să spun ce zeii v-au ascuns... O să îți spun despre prima iubire, am și scris despre asta și nu o singură dată. Am ținut-o minte ca și cum ar fi fost ieri. Uneori e un blestem să ai o așa memorie în care să retrăiești din nou și din nou cea mai mare traumă. Așa am descoperit ce înseamnă memoria afectivă, a idealurilor de dragoste întinate la cea mai fragedă vârstă. Atunci când i-am urat să aibă o viață minunată cu alt bărbat decât mine, ceva s-a rupt în interiorul meu. Ca un os fracturat care, deși se sudează la loc, face simțite durerile în cele mai grele momente, când îți reamintești cum arătai ca un animăluț hăituit de toți și de soartă. Dar așa se naște un caracter puternic! Sau așa moare. Eu m-am întărit cu fiecare lovitură, m-am regăsit din fiecare pumn de cioburi ale sufletului risipite, m-am ridicat, am știut că de fiecare dată o să fie mai ușor și am pășit încrâncenat mai departe. Fără să mă uit vreodată înapoi. Am iertat, dar nu am uitat! Știu ce vrei să întrebi: am mai revăzut-o vreodată? Bineînțeles, soarta a făcut să vină la o lansare de carte în Iași. Dădeam autografe, zâmbeam, făceam relaxat conversație cu cititorii. I-am simțit imediat privirea, i-aș recunoaște amprenta și peste o mie de ani. Era acolo în spate, palidă ca o statuie, nemișcată, aproape fără să respire. A fost de ajuns să schimbăm o privire, ca să știm amândoi ce uragan de amintiri am stârnit în fiecare dintre noi. M-am învăluit în mintea ei... Mâine e o zi pentru orice altceva! Nu însă pentru dorința de a ne avea unul lângă altul, să ne luam din aerul fiecăruia de respirat... Știam că orice răsuflare departe de ea e o șoaptă scursă din cele mai intime răni sufletești. Masculinul din mine, care se confundă cu femininul... cea care vrea cu disperare să

se ridice la înălțimea mea, care își spune obsesiv că nu merită și se pedepsește pentru asta... și cea care e încrezătoare, vrea să ia toată tăria verbului a simți, care smulge încrâncenată cu dinții orice sevă de tărie și de împotrivire. Era tot ea adolescenta pierdută, eram tot eu, tânărul timid... Am schițat unzâmbet, am dat să mă ridic și să mă apropii de ea. Să îi sărut vârful degetelor ca un cavaler al vremurilor de demult, să uităm de viață și de toți din jur, să îi ofer mâna și să plecăm. Oriunde, în altă lume ideală unde poți lua totul de la capăt fără regrete sau așteptări. În realitate, nu am putut să schițez niciun fel de gest, stăteam ca doi străini care își citesc povestea vieții din priviri. Și viața și-a urmat neîndurătoare cursul, a rupt vraja aia din care niciun cataclism nu ne-ar fi putut trezi... a venit la ea o copiliță de câțiva anișori, a tras-o de mână și atunci i-am văzut pentru ultima dată privirea care spunea sfâșietor aceeași poveste a două suflete rănite și niciodată vindecate pentru că sunt departe unul de celălalt. O poveste eternă de iubire, niciodată satisfăcută, care cere tribut de lacrimi și suferință. „Mâine să iubească cel care nu a iubit niciodată; iar cine a iubit, să iubească și mâine.”

EPILOG Cartea asta a pornit ca o așternere sufletească a gândurilor, cunoștințelor și sentimentelor omului Pavel Corutz. În cea mai bună formă a sa, cu unele lucruri pe care nu le-a putut spune. Îi ardea spiritul ca o flacără albastră, rece, concentrată, dar atât de plină de energie. Ca o descărcare a unor bobine Tesla legate prin fulgerele energetice. Putere absolută, mistuitoare. O să vă spun un mic secret. Pavel Corutz a fost un spirit înclinat spre introspecție, spre anxietate, spre depresie. Cam ca psihologul Jordan Peterson, mai puțin dedicat spiritual spre teoria evoluționistă. Pavel Corutz a fost dovada vie că nu contează atît bagajul genetic, cât ce faci cu el. ”Nature versus nurture”. A suferit în ultima parte a vieții așa cum a iubit, enorm! Am avut privilegiul de a fi alături de el în cea mai prolifică parte a existenței, ca voi toți cei care l-ați simțit aproape. Și norocul de a nu îl vedea în ultimele zile. Poate special, cu o ultimă fărâmă de energie, i-a îndepărtat pe toți cei care și-ar fi dat viața numai să îi poate întoarce măcar aceeași fărâmă de echilibru pe care a insuflat-o. A făcut-o cu ultimele puteri, ca să nu suprapunem imaginea unui bolnav în stadiu terminal peste un spirit pur pregătit de ascensiune. El, pilonul rezistenței noastre sufletești, trebuia să rămână neatins. Brazii se frâng, dar nu se îndoaie niciodată! Dacă ne-a greșit cumva, să știți că e omenește și merită iertat. Nu în sens dogmatic, ci pur, al credinței din fiecare, oricum s-ar manifesta ea. Mi-a cerut scuze de două ori în viață, a avut puterea asta. El, Pavel din neamul mândru al curuților. Eu nu am avut puterea să accept și să înțeleg, decât acum, prin aceste rânduri. Nu știu cum o veți face voi, Mavrela, Cora, Vladuț. Dar trebuie să aveți puterea de a căuta forța asta, inteligența de a o găsi în voi înșivă și voința de a aplica. Parte luminoasă sau întunecată a forței din noi, suntem tot noi. Dacă vom înțelege cu adevărat asta, nu ne va mistui niciuna dintre ele. Nu vă puteți revolta la infinit împotriva celulelor de ADN și a energiei informaționale cu care v-a impregnat Pavel Corutz. In-

diferent cum a făcut-o, prin acceptare sau prin forță. Cuvintele și gândurile au fost acolo înainte să se înalțe Nenea. Pentru că asta a fost el pentru mine, Nenea, fratele mai mare. Imaginea părintelui spiritual, cum îi plăcea să se considere. La fel a fost și pentru voi, Mavrela, Cora, Lavinia, Nicoleta, Irina, Maria, Ariela, Liliana, Mariana, Bianca, Iulia... și pentru toate celelalte femei care ați plâns și ați râs odată cu el. La fel, și pentru voi Victor, Adrian, Adi, Nicu și atâția cititori. Chiar și pentru voi - Vlad, Danuț, Octavian, Luigi. Toți ați căutat, încă o faceți – completarea părintelui biologic, atât cu spectrul pozitiv, cît și cu cel negativ. Tuturor ne-a descris spectrul de senzații, de trăiri, bucurii sau suferințe. Noi alegem ce să facem cu ele. Cum să le transformăm în creuzetul sufletelor noastre, asta e calea de progres personal. Cu asta rămânem și ducem mai departe - suflul primordial al tuturor elementelor din care suntem formați. Asta se simte, se trăiește. Știți voi care. Ceilalți sunt pe cale să descopere. Nu există rău și bun. Doar energie care produce efecte. Și nimic nu este mai pur decât să simți imensa forță și putere de concentrare și transformare, prin toți porii. Știți voi... iar ceilalți sunteți pe cale să aflați, asta e inteligența materiei. Quintesența ”nature and nurture”, paleta cu care Sinele fiecăruia servește în meciul vieții. Contează să te cunoști pe tine, să accepți contactul cu mediul exterior, să îl influențezi pozitiv sau negativ, în fiecare acțiune este o nuanță, să ai voința de a te întoarce în tine și să realizezi același echilibru. Ca valurile intricate ale unei ape care tinde spre infinit la țărm. La un nivel superior, din ce în ce mai înalt. Ca Universul, infinit și în expansiune. Dacă există o Valhalla a luptătorilor clasici, există și o Eternitate a luptătorilor din umbră. Vom ajunge și noi acolo, vom trece pe lângă spiritul lui Pavel Corutz cu un zâmbet de mulțumire și ne vom căuta propriul drum printre aștrii. Dar nu acum, nu încă. Pentru că ne-a învățat cunoașterea lumii în care trăim. Și ce compune o ținută morală superioară. Și mai ales cum să evoluăm fiecare ca individ, racordați prin fire nevăzute la mentalul de grup. Să-ți fie eternitatea poveste, amirale!

Se spune că viața e ciudată. Am descoperit că și moartea. Chiar în acest moment în care tu, cititorule, lecturezi aceste rânduri - urna cu cenușă a ceea ce a fost scriitorul Pavel Corutz se află la ”Crematoriul Vitan Bârzești”. Materia poate fi tăinuită în orice firidă de pe Pământ. Dar sufletul omului Pavel Corutz va rămâne nemuritor pentru noi. Noi, cei care l-am prețuit cu adevărat! Sunt punte către celălalt tărâm Cu trupul meu vă voi deschide cale În urma voastră eu o să rămân Un vis albastru dintr-o blândă vale. Pavel Corutz