Contractul de concesiune de bunuri publice Actele juridice pe care administraţia publică le înfăptuieşte pot fi acte de autoritate (actele administrative cu caracter unilateral) şi acte de gestiune (act bilateral, contractual, constând într-un acord de voinţe 1 ). Actele de gestiune sunt acele acte juridice pe care autorităţile administraţiei publice le încheie cu diverse persoane fizice sau juridice, prin acordul de voinţă a părţilor, în regim de drept public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şi organizarea de servicii publice în vederea satisfacerii unor interese generale.2 Actele de gestiune pot fi grupate în două categorii: a) Acte juridice supuse reglementarilor dreptului public: contractele administrative; b) Acte juridice supuse reglementarilor de drept comun: contractele civile, contractele comerciale, contractele de muncă, etc.3 Unul dintre cele mai reprezentative contracte administrative este contractul de concesiune. Acesta este un contract administrativ pentru urmatoarele motive: a) Este contract pentru ca i se aplică unele reguli de drept civil b) Este administrativ pentru că una dintre părţi este o autoritate administrativă reprezentată de ministru sau de conducătorul altui organ al administraţiei publice, contractul de concesiune cuprinde clauze prevăzute în caietul de sarcini (contractul este compus din două documente: o convenţie care consacră acordul părţilor şi caietul de sarcini), stabilit de către autoritatea administrativă concedantă şi care sunt obligatorii pentru concesionare.4 Pentru o mai bună înţelegere a termenului de contract de concesiune a bunurilor publice, propun definirea pe fragmente a acestuia: Contract - Acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau 1
BREZOIANU, Dumitru, Drept administrativ Partea generală, Ed. Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2004, p.142 2 TRĂILESCU, Anton, Drept administrativ, ed. 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 217 3 BĂLAN, Emil, Instituţii administrative, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p. 159 4 BREZOIANU, Dumitru, ibid, Ed. Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2004, p.142
stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție5 Concesiune - Convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă.6 Bun public – Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura bunăstarea7, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi inchiriate sau concesionate; de asemenea ele pot fi date în folosinţă gratiută instituţiilor de utilitate publică.8 Natura bunurilor publice constă în faptul că dacă sunt asigurate pentru o persoană ele trebuie asigurate pentru toată lumea. 9 Toate aceste explicaţii puse împreună ajută la definirea propriu-zisă a contractului de concesiune de bunuri publice: acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care actionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevente.10
Trăsăturile contractelor de concesiune de bunuri publice:
5
-
Pentru că fiecare parte urmăreşte un avantaj prin încheierea contractului putem afirma că este un contract cu titlu oneros. Concedentul urmăreşte satisfacerea unui interes public şi totodată obţinerea unei redevenţe iar concesionarul urmăreşte obţinerea de profit.
-
Una dintre părţi şi anume concedentul este întotdeauna o autoritate publică iar cealaltă parte, si anume concesionarul este un particular.
-
Are un caracter de intuitu personae, întrucât se încheie în considerarea persoanei concesionarului, acesta neputănd fi constituit decât cu acordul concedentuluiEste un contract solemn, întrucât forma scrisă este cerută de lege ca o condiţie ad validitatem a contractului
Informaţii accesate online la adresa: http://dexonline.ro/definitie/contract la data de 4 noi. 2010 Informaţii accesate online la adresa: http://dexonline.ro/definitie/concesiune la data de 4 noi. 2010 7 Informaţii accesate online la adresa: http://dexonline.ro/definitie/bun, la data de 4 noi. 2010 8 Constituţia României, art. 136, alin.(4) 9 STOICA, Virgil, Procesul şi analiza politicilor publice, Ed. Fides, Iaşi, 2000, p. 45 10 Ordonanţa de urgenţă privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, oug nr. 54/2006, art. 1, alin. (2) 6
-
-
Concesionarea se face pe baza unui contract pe perioadă determinată, de cel mult 49 de ani11 cu posibilitate de prelungire a acestuia pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniţială, prin simplul accord de voinţă al părţilor.12
-
Este un contract comutativ, adică întinderea prestatiilor fiecărei părţi este certă şi poate fi apreciată chiar în momentul încheierii contractului.
-
Este un contract cu executare succesivă, sub forma unor prestaţii continue.
-
Concesionarea are loc la iniţiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta care trebuie să fie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social şi de mediu.
Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate public se face prin licitaţie publică în condiţiile legii13
Obiectul contractului de concesiune
Principal scop al contrectelor de concesiune sunt exploatarea bunurilor publice în vederea satisfacerii intereselor generale ale unei societăţi şi redevenţa. Obiectul acestui tip de contract rezultă în mare parte din definiţia propriu-zisă a acestuia dar şi din art. 3 al OUG 54/2006 care precizează faptul că: Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind proprietatea publica.14 Ca exemplu pot face obiectul contractelor de concesiune următoarele bunuri proprietate publică a statului, judeţului, oraşului sau comunei: autostrăzile, podurile şi tunerulile cu taxă de trecere, infrastructurile rutiere, feroviare, portuare şi aeroporturile civile, terenurile proprietate public, plajele, cheiurile şi zonele libere, etc. însă nu pot face obiectul concesiunii bunurile în privinţa cărora nu există autorităţi de reglementare, ale căror avize sunt obligatorii în ceea ce priveşte preţurile sau tarifele practicate de concesionari.15 11
TRĂILESCU, Anton, ibid, ed. 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 227 Ordonanţa de urgenţă privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, oug nr. 54/2006, art. 7, alin. (3) 13 Codul civil, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 695, legea 213/1998, art. 15 14 Ordonanţa de urgenţă privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, oug nr. 54/2006, art. 59, alin. (3) 15 PAVELESCU, Tiberiu, Drept administrativ român, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004, p. 200-201 12
Redevenţa (cota, rata fixă) obţinută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale după caz. Modul de calcul şi modul de plată a redevenţei se stabilesc de către ministerele de resort sau de către autorităţile administraţiei publice locale.16 Conform art. 36 alin. (1) redevenţa constituie principalul criteriu de atribuire a unui contract de concesiune alături de factorii economici, de mediu şi de condiţiile impuse de natura bunului concesionat. Obiectul contractului de concesionare are obligaţia să îndeplinească trei condiţii esenţiale: 1. Bunul să existe la momentul încheierii contractului 2. Bunul trebuie să fie determinat de individualitatea sa 3. Redevenţa trebuie să fie determinată în momentul încheierii contractului de concesiune.17
16 17
PAVELESCU, Tiberiu, ibid, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004, p. 202 TRĂILESCU, Anton, ibid, ed. 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 228