PROCLAMA[IA DE LA PETRILA Societatea Cultural@ CONDI[IA ROM#N~ utiliz$ndu-}i dreptul de a avea ini]iative legislative pe teritoriul ora}ului ^n care fiin]eaz@, v@ propune acest proiect,care urmeaz@, pentru a fi supus dezbaterii publice }i, ulterior, aprob@rii sale ^ntr-o }edin]@ extraordinar@ a Consiliului Local.
UN PROIECT PENTRU STAREA DE S~RB~TOARE A ORA{ULUI PETRILA ARGUMENTE: Lu$nd ^n considerare c@ numele ora}ului nostru nu poate veni dec$t de la PETRU; Observ$nd c@ de la PETRU la SF#NTUL PETRU nu este dec$t un mic pas, dac@ ai credin]@; Certific$nd prin povestirea lui Ion D. S^rbu ''Sf$ntul Petru ^n Petrila'' c@ acesta din urm@ nu a stat doar 7 ani ^n Petrila, dar a }i lucrat ^n subteranele ei; Privind cu compasiune la copiii orfani din cauza minei }i c@rora oamenii le spun }i azi, ca }i ieri, ''copiii lui Sf. Petru;
V@ propunem ca ziua de 29 iunie, marcat@ cu ro}u ^n calendarele biserice}ti drept s@rb@toarea de Sf. PETRU }i PAVEL, s@ devin@
HRAMUL ORA{ULUI PETRILA Pentru a deschide o astfel de s@rb@toare }i pentru a ^nchide cercul, v@ mai propunem s@ al@tur@m acestei s@rb@tori }i pe aceea a na}terii scriitorului petrilean cu voca]ie european@ Ion D. S^rbu, care, poate, nu ^nt$mpl@tor, a deschis ochii pe 28 iunie. Avem astfel ^nl@n]uite dou@ s@rb@tori care pot da o nou@ identitate ora}ului Petrila. Sub auspiciile acestor p@rin]i spirituali, cele dou@ serb@ri se pot constitui }i pot substitui cu succes
ZILELE ORA{ULUI PETRILA Am g@sit astfel, aici }i acum, oportunitatea de a ^nlocui grotescul }i kitschul zilelor trecute ale ora}ului. Credem c@ at$t credin]a c$t }i cultura pot face iara}i din Petrila ''o lume ce nu seam@n@ cu nici un alt loc din ]ar@, cu nici o a}ezare posibil@, cu nimic }i nimeni, de nic@ieri...'' a}a cum scria deun@zi concet@]eanul nostru de onoare, Gary Sirbu.
Foto: Mihai Barbu
O sugestie:
V@z$nd raportul Comisiei de Cultur@ din cadrul Consiliului Local Petrila;
Hot@r$rea nr. .../...
%n conformitate cu prevederile legale ^n vigoare
privind stabilirea s@rb@torilor oficiale ale ora}ului Petrila Av$nd ^n vedere Nota de Fundamentare ^ntocmit@ de Societatea Cultural@ Condi]ia Rom$n@;
HOT~R~{TE Art. 1. Se instituie ziua de 29 iunie a fiec@rui an drept s@rb@toare a Hramului Ora}ului Petrila;
Art. 2. Se instituie ziua de 28 iunie a fiec@rui an, ziua de na}tere a brandului ora}ului, Ion D. S^rbu , drept s@rb@toare a ora}ului Petrila. Art. 3. Ambele s@rb@tori vor face parte din “Zilele ora}ului Petrila”, o manifestare tradi]ional@, cultural@ }i moral@. Art. 4. Prezenta Hot@r$re se va comunica Primarului Ora}ului Petrila }i cet@]enilor ora}ului
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 2
Colonia Literar@ Petrila v@zut@ dinspre stele de Ion D. Sîrbu Cine mai în]elege ast@zi c@ "un scriitor este o inven]ie a limbii acestui p@mânt", cine mai cite}te I.D. Sîrbu, cine mai cite}te, cine mai apreciaz@, cine-}i mai aminte}te? Ai zice c@ nimeni, dac@ te ui]i pe ziarele centrale sau la televizor, dac@ stai de vorb@ cu tineri }i nu numai cu ei Dup@ ce ai str@b@tut de}ertul }i de}ertificarea informa]ional@, care înseamn@ }i reu}e}te mancurtizarea, dac@ ai acest privilegiu, ajungi la "NIRVANA SOCIAL~", ajungi, în fapt, la Petrila, acolo unde un talent al acestei ]@ri - Ion Barbu -, cu un "grup redac]ional" tân@r }i cu o seam@ de personalit@]i, editeaz@ din martie 2009 "un ziar de perete al celor pu}i la perete". Nirvana social@, Memorialul Sîrbu, Casa memorial@ Ion D. Sîrbu, Premiile anuale Ion D. Sîrbu, Ra]ia de cucut@, De ce plângi, Gary?, Adio, dar r@mân cu tine, Europa?, Eu sunt epilogul r@spund la întrebarea ce au vrut s@ fac@ ei? Au pus }i întrebarea "Cum, nu-l cunoa}teti pe Ion D. Sîrbu? " Au }i r@spuns: "E so]ul Lizic@i!" El e "Frumosul din Petrila adormit@", care trebuie s@ afle, peste timp, }i c@ în Petrila au avut loc greve, mineriade, disponibiliz@ri (plec@ri în p@dure ale unor mineri) etc.etc., dar }i c@ Soarele str@luce}te la fel ca oriunde în lumea larg@. Se întâmplau toate acestea în num@rul unu al revistei. Deja în num@rul cinci, din septembrie 2010, au ap@rut "Nop]ile albe ale Petrilei", deoarece "toate eforturile culturale la lumina zilei n-au avut vizibilitatea dorit@". {i-au "permis" s@ taie "panglica simbolic@", marcând inaugurarea Casei Sîrbu. În num@rul trei, din septembrie 2009, a venit în nirvana social@ }i primarul într-un interviu de trei pagini, s-au dat premii, a fost gala filmului "Sîrbu tot pe loc, pe loc", s-a declan}at o "mineriad@ cultural@". Dup@ un "mar} c@tre prim@rie" un primar a semnat un "certificat de rena}tere al unui cet@]ean petrilean pre numele lui Ion Dezideriu Sîrbu". Dintre premiile anuale Ion D. Sîrbu acordate, a} amiti: Diplom@ pentru ceva ,nu cineva (corect, de mult timp nu s-au mai dat astfel de diplome); Opera Omnia, nici prea-prea, nici foarte-foarte; distinc]ia de obraz c@lit; titlul de turn@torissim etc. etc. La 11 aprilie 2010 a luat na}tere "Colonia literar@ Petrila". S-au perindat personalit@]i prin "Nop]ile ora}ului Petrila", a ap@rut deja lozinca "Mina Petrila a murit, tr@iasc@ Mina Sîrbu!" În sfârsit nirvana social@ a câ}tigat r@zboiul cu indiferen]a }i nep@sarea celor-
lal]i. Citind cele cinci numere ale revistei }i aflând ce se întâmpl@ important în Petrila, de ce nu, un "centru cultural european", doar ne-a primit "coana Europ@" la s$nul ei, zici "a}a ceva nu exist@" }i, sincer, te bucuri c@ un nume, Ion Barbu, poate fi inima ce bate în toate direc]iile nirvanei române}ti, înconjurându-se de oameni talenta]i }i cu mult umor ce încearc@ s@-}i risipeasc@ darul divin întru p@strarea patrimoniului acestui p@mânt, acum, locuit }i de politicieni de profesie. Divinitatea s@ le ocroteasc@ harul }i s@-l împr@}tie în toate direc]iile teritoriului românesc, unde diamante de patrimoniu zac sub lava incandescent@ a indiferen]ei sau a intereselor obscure. A} putea spune c@ perimetrul casei Sîrbu, unde se petrec toate aceste lucruri minunate, sigur sub privirea blând@ }i, acum, desc@rcat@ de suferin]@ a marelui om de cultur@, este bucata de patrimoniu na]ional care sfiin]e}te un loc de pe P@mânt numit Petrila. Elena Stef@nescu
*** Îmi plimbam pustiul pe t@lpile c@milelor, pe care le roteam în singur@tatea nisipurilor. Supravie]uiam incandescen]ei din mine, r@sturnându-m@ în valuri de c@lduri uria}e. Echilibram tumultul de nisip mi}c@tor pe care st@team uneori. Încercam s@ fiu ap@ curg@toare întru a modela rezisten]a. Mai credeam în miracole, mai credeam c@ destinul are un co}ule] cu diamante }i m@ caut@ s@ mi-l ofere pe cel mai str@lucitor. Elena {tef@nescu P.S. Diamantul a sosit. Parcela 34 (în care s@ încap@ ambele t@lpi) din p@mântul Sîrbu al Coloniei Literare Petrila.
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 3
%n cur$nd la Editura Curtea Veche, o carte eveniment semnat@ de Clara Mare}
Z I D U L
D E
S T I C L ~
ION D. SÎRBU în arhivele Securit@]ii Ieri am vorbit }i cu Lizi, ca de obicei mi-a mul]umit, ca de obicei sufer@ pentru pretinsa povar@ pe care ar fi plasat-o pe umerii mei. %]i scriu s@ insi}ti, s@ ^i explici }i tu c@ nici vorb@ de a}a ceva, c@ m-am reg@sit pe mine, mi-am g@sit direc]ia cea bun@, busola, studiind via]a lui IDS, c@ ceea ce am primit ^n termeni de echilibru, valori, ^ncredere, speran]@ de la IDS nu se compar@ cu nimic altceva, c@ pentru mine aceasta experien]@ este unic@ }i fundamental@. Sper c@ r$ndurile mele s@ te conving@ }i pe tine, dar mai ales pe d$nsa.
Clara Mare} c@tre Ion Barbu, via e-mail
Prin labirintul dosarelor, pe urmele lui Ion D. Sîrbu Autor al unei consistente }i valoroase literaturi "de sertar" care i-a reconfigurat, dup@ 1989, destinul de scriitor, Ion D. Sîrbu pare s@-}i fi c$}tigat îns@, în posteritate, o faim@ mult mai durabil@ ca opozant al regimului comunist, devenind în con}tiin]a public@ o figur@ de prim plan a rezisten]ei antitotalitare. S-a afirmat chiar c@ admira]ia exaltat@ pentru conduita etic@ a acestui intelectual de mare caracter ar fi contribuit la supralicitarea valorii textelor sale literare, destul de modeste, dac@ avem în vedere volumele de teatru }i proz@ publicate antum. Excep]ia o constituie, desigur, textele r@mase în manuscris, care nici nu sunt opere de imagina]ie, "literatur@" stricto sensu, ci m@rturii consemnate spontan, într-un context dramatic, ale unor experien]e personale de via]@ }i de lectur@. Prin urmare, dac@ jurnalul }i coresponden]a sunt ast@zi considerate unanim drept cele mai izbutite "opere" ale lui Ion D. Sîrbu, oare constatarea aceasta nu pune la îndoial@, indirect, valoarea propriu-zis estetic@ a "literaturii" lui? Într-un fel, da. Numai c@ asemenea gril@ de lectur@, îngust estetizant@, se v@de}te total inadecvat@ în cazul de fa]@. Motivul: pentru fiul de miner care voia s@ scrie }i pe limba tat@lui s@u, }i pe gustul lui Blaga, literatura nu era, nu putea fi numai un "text" impersonal }i autonom, traductibil într-un limbaj specializat. "Nu po]i admira frumuse]ea perlei f@r@ a ]ine cont de suferin]a scoicii ce a l@crimat-o", nota într-un loc autorul Jurnalului unui jurnalist f@r@ jurnal, pentru ca într-o epistol@ expediat@ unui prieten îndep@rtat s@ afirme: "Nu vreau s@ scriu cum nu s-a mai scris, ci despre ce nu s-a mai scris!". Ardeleanul exilat la Craiova-Isarlîk se va fi g$ndit, probabil, la scrierile lui "suferite", mai rudimentare poate, mai naive, prin retorica lor exaltat-demonstrativ@, dar asumate orgolios, cu inten]ia repro}ului moral la adresa "nesuferitelor" produc]iuni manierist-estetizante ale confra]ilor duplicitari, refugia]i cu complicitatea cenzorului în metafor@ }i simbol. Într-adev@r, chiar dac@ recurge ades la repertoriul comun de teme }i de procedee îng@duite, în partea sa cea mai rezistent@, literatura lui Ion D. Sîrbu î}i trage sevele din filonul autobiografic, e o literatur@ "sincer@" în cel mai elementar sens. Admirabil r@m$ne totu}i faptul c@ aceast@ "sinceritate" nu o împiedic@ s@ fie }i de o expresivi-
tate stilistic@ uimitoare }i de o complex@ substan]@ intelectual@, autorul îmbin$nd într-o formul@ unic@ proza de idei cu confesiunea, nota]ia de jurnal cu fic]iunea autobiografic@, aforismul cu specula]ia eseistic@, pe canavaua unei nara]iuni evocatoare, menite a salva amintirea "anilor pu}i la CEC" }i a "vie]ii tr@ite în parantez@". Nu înt$mpl@tor, studiile consacrate p$n@ acum lui Ion D. Sîrbu au scos în eviden]@, în marea lor majoritate, leg@tura ombilical@ dintre biografie }i oper@, dintre via]@ }i scris, literatura propriu-zis@ fiind analizat@, atunci c$nd s-a înt$mplat s@ fie, mai pu]in ca obiect estetic de sine st@t@tor }i mai mult ca "oglind@" a personalit@]ii }i a memoriei autorului. {i e firesc s@ fie a}a, repet, c$t@ vreme via]a lui Ion D. Sîrbu, de}i ancorat@ într-un context istoric bine determinat, pare s@ împrumute, spontan, tiparele mitului, relief$nd profilul unui model moral oric$nd actualizabil. Iar scriitorul, dup@ cum reiese din urm@toarea confesiune, pare s@ fi în]eles foarte bine motivul pentru care nu a mai apucat s@-}i scrie memoriile ("literatura" le asimilase deja): "Eu mi-am povestit via]a de at$tea ori - trebuind de fiecare dat@ s@ mint pu]in - înc$t acum nu mai }tiu nici eu care e adev@rul. Pentru mine, via]a nu mai e, nu mai poate fi deloc aceea pe care am tr@it-o de fapt ci aceea pe care am visat-o, am g$ndit-o, am creat-o eu. {i aceast@ via]@ nu tinde spre adev@r }i istorie, ci spre poveste, mit sau literatur@". C$t de fidel@ }i de exact@ va fi fost, totu}i, memoria lui Ion D. Sîrbu nu s-a putut }ti p$n@ de cur$nd, c$nd desecretizarea arhivelor a f@cut posibil@ confruntarea referin]elor autobiografice cu informa]iile culese prin binecunoscutele "mijloace" utilizate de Securitate (turn@tori, microfoane, filaj etc.). {i nu-i de mirare c@ tocmai un cercet@tor pasionat }i competent precum Clara Mare}, care s-a ocupat anterior }i de dosarul lui Steinhardt, }i-a asumat dificila sarcin@ de a pune lucrurile la punct }i în cazul lui Sîrbu (un spirit afin), restituind p$n@ în cele mai mici detalii dramaticul itinerariu biografic al acestui "om din Est" (expresia a fost pus@ în circula]ie de Daniel Cristea Enache) - un om cu via]a controlat@ la pas, supravegheat de "organe" mai bine de trei decenii, din 1957, c$nd intr@ în pu}c@rie, }i p$n@ în 1989, c$nd moare r@pus de o boal@ necru]@toare; un om care nu a }tiut s@ mint@ }i nici "s@ se descurce", ca majoritatea semenilor
s@i; un om d$rz, care n-a semnat ru}inosul pact, în ciuda amenin]@rilor repetate }i a constr$ngerilor de tot felul. Într-adev@r, documentele dovedesc (în mod previzibil, a} zice, de n-am fi avut at$tea nepl@cute surprize în ultima vreme!) c@ Ion D. Sîrbu a refuzat "colaborarea cu regimul comunist în forma sa ocult@" - nu-i deci lipsit de noim@ epitaful conceput de scriitor cu pu]in înaintea mor]ii, care sun@ a}a: "Nu m@ judeca]i dup@ ce am f@cut, ci dup@ cele ce le-am refuzat a le face!". {i totu}i, dincolo de motiva]ia moral@, trebuie precizat din capul locului c@ rezultatele laborioasei cercet@ri sunt cu at$t mai meritorii cu c$t autoarea nu se mul]ume}te doar s@ descrie, neutru, voluminosul dosar de la CNSAS (cuprinz$nd peste 1680 de pagini legate în nu mai pu]in de }apte tomuri), ci sintetizeaz@ informa]ia adesea prolix@ }i insignifiant@, interpret$nd-o inteligent, cu inten]ia m@rturisit@ de a-i p@trunde sensul ascuns }i de a "traduce" c$t mai exact enigmaticul "mesaj" vehiculat de limba de lemn a rapoartelor. Dep@}ind a}adar cu mult perspectiva îngust@ a arhivarului obsedat de factologie, Clara Mare} a izbutit s@ însufle]easc@ documentul f@r@ a literaturiza, c@linescian, }i f@r@ a sufoca inutil scenariul narativ care ordoneaz@ cronologic imensul material istoriografic. Pentru c@ dosarul scriitorului nu constituie, dup@ cum s-ar putea crede, unica surs@ de informare. Nu. {i asta deoarece, familiarizat@ deja cu lucrul în arhive, cercet@toarea dovede}te, pe l$ng@ competen]ele specifice propriei profesii, }i o bun@ preg@tire de critic }i istoric literar (referin]ele la literatura lui Ion D. Sîrbu }i la bibliografia critic@ aferent@ sunt elocvente), ceea ce-i permite s@ fac@ numeroase conexiuni }i s@ integreze rezultatele investiga]iei istoriografice într-un context mai larg, literar }i socio-cultural deopotriv@. Ca atare, înainte de a trece la analiza documentelor de la CNSAS, Clara Mare} a încercat s@ reinventeze da capo al fine povestea vie]ii lui Ion D. Sîrbu, rezum$nd sursele cunoscute (m@rturiile scriitorului însu}i, plus informa]iile furnizate de exegeza anterioar@), pentru a putea explica nuan]at motiva]iile psiho-morale ale comportamentului s@u exemplar din perioada deten]iei, dar }i de dup@ aceea. De maxim interes istoriografic sunt, fire}te, am@nuntele privitoare la anchetele ce au dus la condamnarea scriitorului, practic necunoscute p$n@ acum. Dar, mai presus de orice, trebuie apreciat c@ autoarea a realizat cea mai documentat@ biografie dintre cele consacrate, p$n@ acum, lui Ion D. Sîrbu, suplinind verigile lips@ cu ajutorul intui]iei }i a unei logici deductive f@r@ cusur.
Antonio Patra} (N.B. Acest text face parte din prefa]a volumului Zidul de sticl@ al doamnei Clara Mare})
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 4
SPRE-UN CIMITIR MAI SOBRU SI MAI DEMN %n unica, irepetabila }i ^n vitez@ (viteaza?) sa vizit@ la Casa S^rbu, Primarele nostru a f@cut }i sugestia unic@, irepetabil@ }i viteaz@ de a schimba numele revistei noastre din ''NIRVANA SOCIAL~'' ^n ''REALITATEA PETRILEAN~". Cum ne ferim de idiosincrazii (n-avem carevas@zic@ ^ng@duin]@ fa]@ de gre}elile de tipar, dar'mite de cele de Primar), am refuzat cu decen]@ sugestia. Cum ^ns@ gazeta noastra focalizat@ doar pe Spa]iul S^rbu era p$ndit@ de spectrul regionaliz@rii, facem, aici }i acum, pasul deschiderii sale c@tre Petrila }i Lume. Vom semnala, a}adar, ^n paginile revistei derapajele ora}ului nostru ^n drumul s@u pentru o lume mai bun@, dar, ^n acela}i timp vom ar@ta }i faptele ei de bun@ purtare. Nu ne vom feri s@ oferim }i sugestii pentru ca dac@ noi nu, niciodat@! , vorba poetului, atunci c$nd, unde, cine, cum, de ce, pentru ce? Dac@ S^rbu se pl$ngea c-au disp@rut aproape total ^ntreb@rile fundamentale, noi vom ^ncerca, cu modestie, s@-i oferim r@spunsurile noastre fundamentate.
O vorb@ celebr@ r@mas@-n folclorul urban a unui om pendinte r@u de Petrila spunea c@: ''Petrila ^ncepe }i se termin@ cu un cimitir. Depinde de unde vii sau de unde mor]i ...'' C$nd eram c$t p'aci s@ l@ud@m ini]iativa }i imaginea noului gard al Cimitirului petrilean, finalizarea acestuia ne-a ar@tat, cum nu se poate mai bine, c@ nu putem intra ^n lumea de dincolo dec$t furi}$ndu-ne prin ni}te intr@ri meschine. Orice cimitir care se respect@ are parte
de o poart@ de intrare majestuoas@, conform importan]ei trecerii dintr-o lume ^ntr-alta.
Dac@-i a}a, suger@m }i cerem imperativ remontarea por]ilor cele mari la intrarea noastr@ ^n lumea cu verdea]@, de unde a pierit at$t durerea, c$t mai ales ^ntristarea. Asta dac@ nu cumva, vechile por]i au luat drumul centrelor de colectare, unde pre]ul fierului are parte de o bun@ cota]ie. Iar cum fiecare cimitir are }i un nume, ne aducem }i noi obolul suger$nd c@ acesta s@ se numeasc@ dup@ o sintagm@ a aceluia care-}i are p@rin]ii ^ngropa]i acolo. Numele s@u este Ion D. S^rbu, iar renumele cimitirului cerem s@ fie ''EU SUNT EPILOGUL!".
Sugestia noastr@ face parte dintr-o serie de identit@]i noi petrilene, de g@sit ^n Lucru care i se ^nt$mpl@ }i Petrilei ^nain- volumul Frumosul din Petrila Adormit@ , parte a proiectului Petrila, Periferia tea renov@rii gardului desp@r]itor. Se Cultural@ European@ , intreprindere care pare ^ns@ c@ arhitec]ii de la intrea adus ini]iatorilor ei Premiul 1, prinderea unde ne facem formele de sec]iunea Arte la o Gal@ a Societ@]ii trecere dincolo au considerat necesar@ discre]ia strecur@rii noastre ^n lumea de Civile. apoi. P.S. C$teva b@nci noi, cu spatele la cimitir }i cu fa]a la strad@ ^}i a}teapt@ Ion D. S^rbu spunea c@ ''Moartea nu este dec$t trecerea ^ntr-o alt@ colectiv@. ocupan]ii. Suger@m acelora}i talenta]i arhitec]i s@ le sar@ gardul, acolo unde le Mai bun@!''. este locul.
NIRVANA SOCIAL~
Petrila,
Pag. 5
personaj
de
cial, ^ntre mine, roman }i copil@ria mea de data asta , copil@rie petrecut@ nic@ieri ^n alt@ parte dec$t la Petrila. Aveam ^ns@ s@ revin la Teodosie mult mai t$rziu dec$t credeam, doar ^n vara aceasta, c$nd Micul Teodosie, mare de acum, lua ^mpreun@ cu autorul s@u premiul pentru literatur@ al Uniunii Europene. Nu neg c@ de ast@ dat@ m-am aplecat cu mai mult@ curiozitate asupra c@r]ii }i am purces cu infinit@ acribie s@-i urmez povestea. La ^nceput am crezut c@ m@ aflu pe t@r$mul fermecat al pove}tilor; vr@jitorul din Oz, sau Alice ^n ]ara minunilor, p@reau a fi prieteni buni cu copilul prin] care st@ ^n balasoar, se declar@ bolnav }i ^}i dore}te c@p}uni; la r$ndul lor, Pisic$inele, Bufni]a Kaliopi }i Minotaurul Samoil ^mi aminteau de Omul de tinichea, Iepurele Alb }i Pisica din Cheshire.
Nu l-am citit pe Micul Teodosie la vremea lui, recunosc. L-am g@sit ^n vitrina libr@riei, am plecat cu el acas@ }i at$t; cu harta aceea ciudat@ pe copert@, cu titlul care te ducea cu g$ndul la Neagoe Basarab }i fiul s@u Teodosie }i apoi ^]i trezea un hohot de r$s Â… fiul s@u Teodosie, dar Â… cel Mic ? P@rea c@ vine de undeva din alt@ lume }i da, vine din lumea romanului science fiction. Citisem via]a }i faptele lui Ilie Cazane }i ^i cuno}team lui R@zvan R@dulescu "faptele de arme" din cinematografie. A}adar }tiam c@ se mi}c@ la fel de bine ^n lumea lung metrajului epic ca }i ^n cea a lung metrajului cinematografic. {i totu}i, m-am ^nv$rtit ^n jurul lui Teodosie o bucat@ de vreme cu g$ndul c@ trebuie s@-i vin@ vremea }i momentul, c@ am nevoie de un timp anume ca s@ m@ transpun ^n lumea copil@riei, pentru ca Teodosie cel Mic m@ ducea cu g$ndul la lumea copil@riei. Mai aveam un motiv s@ am$n momentul }i pl@cerea pe care o anticip@m lecturii; citisem ^n libr@rie prima pagin@ a c@r]ii }i m@ fascinase descrierea minu]ioas@ a v$rtejului de aer care se transform@ ^n "front mi}c@tor de Frunze, praf }i crengi" }i care ezit@ ^ntre a o lua spre est, acolo unde Furnicile Verzi pun temelia m@re]ului canal Filia}i - Marea Noastr@, sau, dimpotriv@, spre vest, pentru a m@tura ^n calea lui fragilele construc]ii de agrement ale Furnicilor Vinete }i schelele minelor de sare din Petrila."Numai men]ionarea numelui ora}ului Petrila era un motiv ^n plus pentru a dori un timp spe-
Pe m@sur@ ce ^naint@m ^ns@ ^n lectur@, lucrurile deveneau din ce ^n ce mai complicate }i ^ncepeam s@ m@ ^ntreb dac@ citesc scenariul unui film SF, sau, pendulez ^ntre visul unui adult care se ^ntoarce ^n somn asupra copil@riei, dar prezentul politic }i social nu-i las@ ^ntreag@ bucuria vis@rii }i visul unui copil, care adormit ^n camera de zi, printre adul]i, ^}i viseaz@ jum@tate visul poveste }i jum@tate reprezentarea oniric@ a discu]iilor celor mari }i a }tirilor de la televizor. F@r@ ^ndoial@ avem de a face cu un parcurs epic ca la carte. Teodosie este Micul Prin] Mo}tenitor, este %n@l]imea sa Teodosie cel Mic, care urmeaz@ a-}i lua ^n st@p$nire regatul, la maturitate; deocamdat@, ^ns@, el pare a fi doar un copil, de a c@rui educa]ie este responsabil Pisic$inele Gavril, "^n calitate de Tutore Plenipoten]iar al Prin]ului Mo}tenitor" }i nu numai el; ^n timpul somnului de dup@-amiaz@, obligatoriu pentru to]i copiii, deci }i pentru prin], chiar dac@ se petrece ^n scorbura unui copac, sau ^ntr-o tigaie ^n a}ternut de aluat, Teodosie se bucur@ de compania Fantomei Otilia, cea cu toalete extravagante ca ^mpletite din "cordoane de prize". Fantoma Otilia are la r$ndul ei, certe atribu]ii pedagogice ^n via]a micului prin] }i cu aprobarea tacita a Pisic$inelui, ^l r@pe}te ^n somn pe Teodosie duc$ndu-l s@ cunoasc@ "diver}i locuitori marcan]i ai regatului". O dat@ cu Teodosie cel Mic facem }i noi cuno}tin]@, pe r$nd, cu personajele pove}tii. Bufni]a Kaliopi, care are o c@p}un@rie, Minotaurul Samoil care st@p$ne}te ciuperc@ria, Oliviu Somnul Protector, st@p$nul Lacului Rece.
poveste
Vizitele cu Fantoma Otilia sunt fantastice; ne plimb@m cu c@p}una Montgolfier a Bufni]ei Kaliopi, pe care scrie mare cu vopsea galben@ MICHELIN }i din care Micul Prin] vede ZIDUL - un zid de ap@rare, pe care l-au construit str@bunii s@i }i care se vede de pe lun@; ne plimbam }i cu iPlan-ul Minotaurului Samoil, alt@ ma}in@ zbur@toare, replic@ a montgolfierului Bufnitei Kaliopi, }tiut fiind c@ cei doi sunt vechi inamici; de altfel exist@ }i o vale a CAPERCILOR, pentru c@ nu putea fi nici a c@p-}unilor, nici a ciu-percilor; mai afl@m c@ fiecare din cei doi inamici ireconciliabili desf@}oar@ experiente genetice de cultivare a c@p}unilor }i ciupercilor, experien]e la fel de secrete ca secretul lui Polichinelle. Ce conteaz@ c@ spre finalul c@r]ii, cei doi, Bufni]a Kaliopi }i Minotaurul Samoil, tr@iesc "o pasiune tomnatic@", consumat@, nici mai mult nici mai pu]in, dec$t ^ntr-o sta]iune balneo-climateric@, "la motelul nelipsit din orice sta]iune de odihn@ }i tratament, acela care poart@ ^nsu}i numele statiunii, anume la motelul Petrila." Idilica viziunea pe care ]i-o creeaz@ povestea asupra ora}ului : "de deasupra celor mai ^nal]i brazi, Petrila se vede ^n ^ntregime: nu este un ora} mare }i nici foarte bine sistematizat. Zona sta]iunii arat@ mai cur$nd ca o aglomerare heteroclit@ de construc]ii, spa]ii verzi, alei }i scuaruri, dispuse indiferent fa]@ de cursul apei, destul de sinuos }i acesta (r$ul S@rat ^ncepe s@ curg@ impetuos, ^ntr-o albie rectilinie, de-abia ^n aval, acolo unde se vars@ spre Golful Balenei). Se vede aproape de malul apei o pia]et@ cu chio}cul ^n care se c$nta muzic@ militar@, o promenad@ anemic@ m@rginit@ de balustrada r$ului }i un mic spa]iu ^ngr@dit, cu mese de gr@din@ }i scaune". A}adar Petrila este o sta]iune balneoclimateric@ ^n care ne ducem la odihn@ }i tratament, unde vin "turi}ti din toate col]urile regatului, }i aceasta pentru c@ una din procedurile faimoase de tratament presupune inhalarea ore ^n }ir a aerului de salin@". Frumoas@ imagine, frumoas@ speran]@ pentru viitor! Facem cuno}tin]@ mai departe }i cu Otto, Ducele de Nord, care comploteaz@ ^mpreun@ cu Oliviu Somnul Protector, acesta din urm@ f@c$ndu-}i intrarea ^n scen@ ca "desemnat de tat@l Excelen]ei Voastre ca Protector al Lacului Rece, func]ie pe care o voi ^ndeplini p$na la majoratul Domniei Voastre." (continuare ^n pag. 6)
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 6
(urmare din pag. 5)
Erasmus de Amsterdam, "EMIL ZOLA JACUZZI ", }i J. LACAN - SCUFI[A RO{IE {I ALTE POVESTIRI DESPRE SUBCON{TIENT", ba chiar "EMIL {I DEDECTIVII " cu "d" de la deduc]ie.
Petrila, personaj de poveste Mai departe nara]iunea se ]ese alert, ca o p$nz@ de p@ianjen, f@r@ a-i lipsi nici un ingredient. Din c$nd ^n c$nd ne sunt date spre lectur@ scrisori ale "Conspiratorilor", sau ale "Fr@]iet@]ii", despre care abia la final vom afla c@ este condus@ ^n tain@ de Bufni]a Kaliopi, ba chiar }i o scrisoare a autorului c@tre editorul s@u care nu este "nici umil@, nici }ireat@, nici plin@ de sub^n]elesuri", ci doar "o dare de seam@ a situa]iei ^n care romanul }i personajele sale se afl@ ^n acest moment." Nu lipse}te nici ac]iunea, ba chiar, ^n final, avem un r@zboi adev@rat, ^n care se infrunt@ ma}inile de r@zboi ale lui Otto, ducele din Nord, cu armatele Pisic$inelui, ^n care lupt@ Montgolfierul Bufni]ei Kaliopi condus de Kaliopi ^ns@}i, care regret@ c@ nu are asupra ei un "couteau suisse", }i iPlan-ul Minotaurului Samoil, evident pilotat de minotaur ^n persoan@. Ce este trist este faptul c@, la finalul romanului, se moare cu adev@rat. Eroii mor }i nu se mai ridic@, de}i }tim c@ "pisicile au }apte vie]i, iar pisic$inele trei }i jum@tate"; te sim]i solidar ^n durere cu Teodosie cel Mic }i ai vrea s@ te ^ntorci ^mpreun@ cu el ^n lumea copil@riei, ^n care nimeni nu moare, nici m@car nesuferitul Oliviu, Somnul Protector. Mesajul este acela c@ Teodosie se maturizeaz@ brusc }i ^mpreun@ cu cititorul realizeaz@ c@ ^n lumea real@ se moare cu adev@rat, c@ ^nving@torul trebuie s@-}i numere mor]ii, s@-}i ascund@ lacrimile }i s@ mearg@ mai departe, dar }i c@ lumea copil@riei }i a visului nu moare niciodat@ }i c@ u}a spre poveste r@m$ne ^ntotdeauna ^ntredeschis@ Spirit ludic ne^ntrecut, R@zvan R@dulescu ne regaleaz@ ^n acest roman pentru copii }i adul]i cu alternan]e de planuri reale }i fictive, care ne fac s@ z$mbim, dac@ nu s@ r$dem copios. %nt$lnim, a}adar, ^n roman, un Guvernator al Turnului, turn ^n care va fi ^nchis, prizonier, Teodosie; avem un admirabil monolog al unei furnici verzi din Filia}i, care este un bun tovar@} de drum pentru micul Teodosie, deoarece este ^n general un bun ascult@tor, la fel de bun pe c$t este de bun povestitor." Otto, Ducele din Nord, cite}te " Ghidul tinerilor despo]i" ( Editura Humanitas, Bucure}ti, 1993 ). Avem, evident }i o partid@ a generalilor, }i un general Marin C@ciulata, care tr@deaz@ }i, la final, se sinucide cu arma din dotare; anun]ul ^l face simplu Pisic$inele Gavril: "Generalul Marin C@ciulata s-a sinucis!" %n r@zboiul declan}at se moare }i mor
E at$ta candoare }i at$ta frumuse]e ^n temutul Gheridemon care-i cere lui Teodosie s@-l pun@ la locul lui pe raftul bibliotecii, m@rturisindu-i c@ el este un demon de gheridon, care scoate fl@c@ri pe n@ri ocazional }i poate fi cump@rat din magazine, ambalat ^ntr-o cutie pe care scrie "Made in China". Dar, spre sf$r}itul romanului, Gheridemonul ^}i reia ]inuta de gigant }i vocea de tunet, iar fic]iunea continu@.
R@zvan R@dulescu "oameni, pe}te }i furnica". Avem ^n roman }i un "colectiv de savan]i de la Institutul de Cercet@ri pentru Salinitatea Apei din Petrila }i de la Universitatea de studii Navale din Filia}i". Nu lipse}te din nara]iune nici temnicerul Pisic$inelui, Dinulescu sau Nea Dino cu care Pisic$inele discut@ literatur@: romanul "Dup@ 20 de ani " al lui Alexandre Dumas colec]ia Biblioteca pentru to]i, ^n traducerea lui Marcel Gafton; hot@r$t lucru, lui Nea Dino ^i place mai mult Joyce pentru c@ "a scris romane mai plicticoase". De departe ^ns@ personajul cel mai fabulos se dovede}te a fi Marele Monstrule]. Temutul, admiratul, dar mai ales misteriosul personaj cu voce de tunet }i apari]ie de uria}, se dovede}te a fi companionul cel mai potrivit al micului prin]. El ^nsu}i mic, precum Alice ^n ]ara minunilor, dar cu o reputa]ie }i cu ^ndatoriri m@re]e, se simte aproape de micul prin], c@ruia ^i }i m@rturise}te, de fapt, adevarul despre sine. Asist@m sau ascult@m cu urechile min]ii o adorabil@ conversa]ie ^ntre doi copii care }tiu s@ citeasc@ numai cu litere mari, citim titlurile c@r]ilor din biblioteca Monstrule]ului care ne mai fac ^nc@ o dat@, dac@ mai era nevoie, proba colosalului sim] al umorului de care d@ dovad@ R@zvan R@dulescu citim "CAPRA {I CEI TREI IEZI AI EI CUMIN[I" povestea caprei care, dup@ ce }i-a pierdut doi copii, a ^nfiat al]i doi ^n locul lor }i i-a instruit s@ nu deschid@ u}a ^n lipsa ei; apoi s-a angajat ^n exploatarea c@rbunelui }i, dup@ c$]iva ani de munc@ ^n subteran, s-a c@ptu}it cu un saturnism de toat@ frumuse]ea; c@rbunele avea plumb. Citim }i "MICUL PRINCIPE" - varianta pentru copii a Principelui lui Machiavelli }i "DIN LUMEA CELOR CARE N-AU CUVIIN[~" un cod al bunelor maniere pe dos }i a}a mai departe ANIMALE LA P#ND~" de Breban, "ELOGIUL NEBUNIEI" de
Romanul se desf@}oar@ altern$nd planurile, ca o pelicul@ cinematografic@, ]in$ndu-l pe cititor cu sufletul la gura p$n@ la final, care se situeaz@, magistral, ^ntr-o perfect@ simetrie cu ^nceputul, ^n spa]iul fizic al Bucure}tiului, ^n Ci}migiu }i cofet@ria L@m$i]a, l@s$ndu-]i, p$n@ la urm@, senza]ia c@ vezi la o mas@ ^n cofet@rie un pu}ti care, privindu-}i pr@jitura din fa]@, a ^nchis pentru o clip@ ochii }i numai pe retina lui s-a proiectat povestea lui Teodosie. Sau poate adultul de ast@zi, re^ntors ^n cofet@ria copil@riei, a ^nchis ochii }i, pentru o clip@ doar, }i-a l@sat imagina]ia s@ zburde, proiect$ndu-}i pe retin@ filmul aventurilor lui Teodosie }i ^ntorc$ndu-se astfel ^n propria copil@rie. {i-]i las@ un miros de vanilie, }i-un dor de copil@rie, }i-un gust amar pentru c@ s-a terminat }i nu }tii exact ce ]i-ai dori de fapt, s@ nu se fi terminat romanul, sau s@ nu se fi d@r$mat definitiv podul de piatr@ c@tre copilul din tine. Micul Teodosie este, f@r@ ^ndoiala, un roman pentru copii }i deopotriv@ pentru bunici pe mine, cu siguran]@, superb@ poveste a lui Teodosie cel Mic m@ face s@ a}tept cu ner@bdare urm@torul roman al lui R@zvan R@dulescu. Emilia Muraru R@zvan R@dulescu conform Wikipedia R@zvan R@dulescu s-a n@scut la 23 octombrie 1969, la Bucure}ti. Este absol vent al Facult@]ii de Litere, }i al sec]iei de Regie de oper@ a Academiei de Muzic@. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de Mircea Martin. În perioada 1991-1994, este lider de opinie al cenaclului Central }i apoi al cenaclului Litere condus de poetul }i prozatorul Mircea C@rt@rescu. Lucr@ri publicate: Închipuita existen]@ a lui Raul Rizoiu (nuvel@) în antologia Tablou de familie Viata si faptele lui Ilie Cazane (roman) (1997) Teodosie cel Mic (roman), Editura Polirom, 2006
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 7
[ine]i minte cuvintele lui Ludovic, care ne e Bacs p$n@ la ad$nci b@tr$ne]i De la Gaja bacsi la
vioara la Petrila.
inspector Popovici
E. M. : deci, a]i început s@ cînta]i la Petrila...
E.M.: Bun@ ziua maestre Ludovic Bacs }i v@ mul]umim c@ ne-a]i primit in casa }i în amintirile dumneavoastr@!
L. B. : Da, înc@ din clasele primare, de prin clasa a II a, cu acest Faubich, care avea o fanfar@ ... în Valea Jiului fiecare localitate avea o fanfar@ }i majoritatea dirijorilor erau nem]i, austrieci }i al]ii. Mai tîrziu, cînd eram
L.B. : Bine ati venit, îmi face pl@cere s@ v@ am aici, în casa noastr@. Trebuie s@ v@ spun ... c@ Petrila anilor tinere]ii mele, sau copil@riei mele, mai bine spus, a fost o a}ezare înfloritoare; era într-adev@r multietnic@, erau acolo de toate pentru to]i }i to]i ne cuno}team între noi, eram ca într-o familie mare de la Gája bacsi dintr-un cap@t }i pîna în cap@tul cel@lalt la inspectorul Popovici ... îi cuno}team pe to]i. Mai ales s@rb@torile, c@ tot se apropie Cr@ciunul, începeam de la un cap@t al ora}ului, s@ spunem de la familia Kandra }i pîn@ jos la cimitir... dura povestea asta aproape toat@ noaptea, pentru c@ mergeam la fiecare rud@ }i rude aveam din bel}ug... mama era dintr-o familie cu nou@ fra]i, familia Venczel avea nou@ copii. To]i au crescut, s-au a}ezat la casele lor }i to]i eram în Vale, la Petrila, Petro}ani, Vulcan, Lupeni }i Aninoasa. Tat@l meu a fost maistru mecanic, vorbea cursiv trei limbi: maghiar@, româna }i german@; a luat parte la înfiin]area sp@l@toriei de c@rbune din Petrila. M. E.: A propos de copii ... }tiu c@ a]i înv@]at la }coala pe care eu am cunoscut-o ca {coala General@ Nr 1 din Petrila, care azi este {coala General@ I.D. Sîrbu. Povesti]i-ne un pic despre anii dumneavoastr@ de }coal@ din Petrila. L.B. : Eu îmi aduc aminte de o familie de înv@]@tori, familia Fotescu, domnul George Fotescu era directorul }colilor, pentru c@ erau de fapt dou@ }coli ... doamna Fotescu era zîna cea bun@ în Petrila, în clasa c@reia am înv@]at }i eu primele patru clase primare; aveau un fiu, Romulus, aproape de vîrsta mea, cu cî]iva ani mai tîn@r parc@, eu înv@]am vioara de la Joseph Faubich un ceh venit chiar de la Praga, iar Romic@ înv@]a vioara de la mine. Joseph Faubich terminase conservatorul la Praga }i preda
caiva ajutor financiar; de ace}ti oameni avea grij@ doctorul Nagy. Acest doctor Nagy a ajutat foarte mult@ lume, printre al]ii }i pe Sîrbu }i pe subsemnatul. E. M.: Cum a]i aflat ? L. B. : Eram student la Conservatorul din Cluj }i primisem prin po}t@ o sum@ respectabil@ de bani, o sum@ care s@ zicem c@ dep@}ea posibilit@]ile tat@lui meu. A trecut timpul }i, cu ani în urm@, terminasem facultatea }i am avut un concert la Craiova, unde era }i Feri Sîrbu, Gary cum îi spune]i voi. Lucra la teatru, nu }tiu exact ce ...
Legenda Doctorului Nagy E.M.: Secretar literar, da ! la liceu, la Liceul din Petro}ani, am fost admis ca instrumentist în forma]ia simfonic@ a ora}ului, condus@ de profesorul Julius Horácek ... Omul acesta, Ioseph Faubich, a strîns cel pu]in cincisprezece copii care înv@]au fiecare cîte dou@ instrumente, unul pe care îl vroia elevul - eu înv@]am vioara, aveam o vioar@ în cas@ pentru c@ maic@-mea cînta }i ea - }i cîte un instrument de suflat, cu care-}i preg@tea instrumenti}tii din fanfar@, eu înv@]am cornul. In afar@ de fanfar@, tot acest Faubich a întocmit }i o orchestr@, nu }tiu cum s-o numesc, de salon, de cafe-concert, semisimfonic@, nu }tiu ... dar erau corzi, cî]iva violoni}ti }i sufl@tori. Mi-aduc aminte c@ nu aveam fagot, nu se cuno}tea în vremea aceea la Petrila }i-mi aduc aminte c@ în loc de fagot cînta un acordeon. E.M: Eu }tiu c@ dumneavoastr@ ave]i amintiri cu cîteva persoane din Petrila, persoane care probabil c@ v-au marcat ... povesti]i-ne pu]in despre doctorul Nagy. L. B.: A}a este, un alt personaj care mi-a r@mas nu numai în minte ci }i în suflet este doctorul Nagy Jenö. Sigur c@ salariile erau a}a cum erau atunci dar erau }i familii de mineri cu mul]i copii, unde mai înc@pea nis-
L. B.: M-a invitat la el acas@ }i acolo, din vorb@ în vorb@, i-am povestit de treaba asta: ¨M@i Gary, tu }tii c@ în tinere]ile mele, eu am primit o sum@ respectabil@ de bani la Cluj }i habar n-am de la cine putea fi?! ¨ ... ¨M@i, tu }tii c@ }i eu am primit, nu o dat@, de mai multe ori... Eu }tiu de la cine vin banii a}tia''... ''De la cine? ... ''S@ }tii c@ sînt de la Doctorul Nagy Jenö, c@ el avea grij@ de familiile }i de copiii s@raci''. {i ne-am gîndit noi, ''hai s@-i scriem o scrisoare, hai, dar adresa ... m@i, scriem doctor Nagy Jenö, B@ile C@lan, medic principal }i fii sigur c@ o s@ o primeasc@. Probabil }i acolo îl cunoa}te lumea.'' Am }i scris scrisoarea, am }i trimis-o nu mai }tiu dac@ a fost primit@ sau nu, dar acest doctor Nagy era o figur@ absolut deosebit@, în fa]a c@ruia se cuvine s@ ne plec@m cu to]ii. Un timp a fost medic în Africa, în Gabon, la Lambaréné, la Albert Schweitzer Hospital, un spital de boli contagioase... tifos exantematic, cium@ ... el s-a dus }i a lucrat benevol acolo ani de zile. Dup@ ce a venit înapoi a fost medic la Rókus Kórház la Budapesta }i dup@ aceea a venit înapoi la Petrila. Mi-aduc aminte c@ toat@ suflarea Petrilei era la gar@ la Petro}ani, cu fanfar@ cu tot... }i-l a}tepta. A mai stat pu]in timp în Petrila, nu mai era medicul Societ@]ii de C@rbune, era medic particular }i avea cabinetul la unchiul meu Venczel, care st@tea aproape de Jiu.
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 8 E. M.: A]i ales muzica .... L. B. : O alegere pe care s@racul tata a aflat-o destul de tîrziu! E. M.: Se pare c@ a fost alegerea cea bun@... L. B.: De mic copil, îmi pl@cea enorm muzica, probabil de la mama mo}tenire. În familia Venczel, to]i cîntau la vioar@. Tat@l meu, care-i f@cea curte mamei mele, }i-a luat }i el o vioar@, s@ intre în familie, de}i era afon. Pe vioara asta am cîntat }i eu mul]i ani dup@ aceea. Cînd eram copil, dac@ mergeam la cîte o petrecere }i era un taraf acolo, eu nu m@ mi}cam de acolo. Eram îndr@gostit de to]i prima}ii aceia, pe care i-am auzit atunci.
~sta a fost doctorul Nagy, o personalitate fantastic@, eu îmi aduc aminte de el ca de un sfînt, }i-mi pare bine c@ l-am cunoscut. Din Petrila asta, atunci înfloritoare }i, acum, nu }tiu dac@ se cuvine s@ spun, dec@zut@, au plecat foarte mul]i oameni de vaz@. S@ v@ povestesc de Franz Kleiber care a ajuns Profesor Doctor la Heidelberg. Terminase liceul }i au fost înrola]i, era prin 43 - 44, mul]i s-au înrolat atunci, a fost luat prizonier, în Rusia, apoi a fost prizonier undeva în Anglia, s-a }i c@s@torit cu o englezoaic@. Dup@ r@zboi s-a dus în Germania si a ajuns profesor universitar la Heidelberg. Are acum cam 85 de ani, tr@ie}te. E. M.: Am putea numi asta galeria petrilenilor de vaz@ ... L. B. : Nu }tiu, eu cred c@ au fost mult mai mul]i oameni de vaz@ în Petrila decît îi }tiam eu ... stau cîte o dat@ }i m@ minunez ... erau atunci oameni care veneau din }ut, din min@, puneau mîna pe instrumente }i repetau dup@- masa, iar duminic@ cîntau în parc cu fanfara pentru bucuria publicului. E.M.: Maestre vreau s@ v@ întreb, s@ ne povesti]i, cum, cînd }i unde v-a]i intersectat cu I.D. Sirbu? L. B.: P@i, cît eram la Petrila îl vedeam mai rar ... el mai avea cîte o prieten@, mi-aduc aminte de Simon Erzsi, fiica clopotarului de la biserica catolic@. M-am întîlnit cu el mai des, o perioad@ de timp chiar zilnic, la Cluj. Dup@ ce am terminat liceul, m-am înscris la dou@ facult@]i ... }i la Conservator, }i la Filozofie. Pentru c@ tat@l meu nu vroia s@ fac muzic@, zicea s@ fac }i ceva serios, m-am înscris }i la filozofie, unde am stat foarte pu]in pentru c@ a venit reforma înv@]@mîntului în 1949, care interzicea frecventarea a dou@ facult@]i }i bineîn]eles c@ m-am l@sat de filozofie }i am r@mas la Conservator.
Dup@ aceea am mers la Conservator unde am f@cut vioara cu un eminent profesor Peter Jurca, doi ani, }i în paralel am f@cut }i un an de dirijat. Apoi am fost propus bursier la Moscova, unde m-am dus cu toat@ fiin]a mea. Am zis m@ duc fie ce-o fi... am zis a}a, pentru c@ eram logodit cu actuala mea so]ie care era cea mai talentat@ violonist@ din conservator. Am stat acolo cinci ani, am terminat dirijatul cu un profesor eminent, fantastic, care, printre multele limbi pe care le cuno}tea, vorbea }i persana. Se numea Nikolai Pavlovich Anosov. Dup@ ce am terminat conservatorul din Moscova am venit înapoi în ]ar@ }i, pentru c@ nu erau locuri de dirijori, am intrat în orchestr@ }i am cîntat doi ani la viol@. Dup@ plecarea lui Mendi Rodan am fost numit dirijor la orchestra de studio al@turi de maestrul Constantin P@unescu. E: M.: %n]eleg c@ e ca la Academia Francez@... trebuie s@ plece cineva ca s@ se fac@ loc .. L. B.: P@i da, înc@ tr@ia Rogalski (Theodor Rogalski ) }i Alfred Alessandrescu, mai era }i Elefterescu, erau trei dirijori la orchestra mare. La studio era Constantin Bobescu }i Mendi Rodan. Acolo am lucrat nici mai mult, nici mai pu]in cincizeci de ani... E. M.: Sînte]i o adev@rat@ legend@ a muzicii... L. B.: de ce?... %nc@ mai tr@iesc ... E. M. : Eu vreau s@ v@ aduc înapoi în timp la 1949... L. B.: %n 1949 terminasem anul I de Conservator, am venit acas@ la Petrila. Da]i-mi voie s@ fac o parantez@ ... curios lucru, lipseam tot anul }i veneam acas@ prin iulie ... de fiecare dat@ cînd veneam, în afar@ de momentul cînd a murit tat@l meu în 1959, mama m@ a}tepta în poart@. E. M.: Sim]ea c@ veni]i...
L. B.: Nu }tiu, ea a}a zicea ... ''mam@ de ce stai în poart@? ai s@ r@ce}ti ...'' - ''P@i, te a}tept!'' Mama a fost singura care m-a sus]inut s@ fac muzic@. Tata, cînd îl întreba cineva ''Bacs bacsi, unde-i fiul dumitale ?'' - '' Aaaa, se face l@utar!'' E. M.: Haide]i s@ ne întoarcem la 1949 ... L. B.: %n 1949 Joseph Faubich se întorsese din deportare; fusese luat drept neam] }i deportat în Rusia. {ti]i c@ prin 44- 45 foarte mul]i nem]i au fost deporta]i }i de acolo, din Vale. Joseph Faubich se întorsese în 1949, ]ineam leg@tura cu el }i mai era un prieten de-al meu, Gampe Feri, care era cu vreo zece ani mai mare dec$t mine, ei aveau o crî}m@ în col]ul str@zii care merge spre Jiu; Faubich cînta la viol@ }i mai era un prieten, din Petro}ani, Kosznás cînta la violoncel; am încropit acest quartet }i cîntam în sala unde f@cea repeti]iile fanfara din Petrila. Am studiat împreun@ un quartet de Haydn, unul de Mozart }i cu aceste doua quartete am dat un concert în sala de festivit@]i, la cr@}ma lui Baranyai. E. M.: Frumuse]ea este c@ ave]i }i afi}ul acelui concert pe care ne-a]i dat voie s@-l film@m }i care este extraordinar de frumos }i de actual... L. B.: {ti]i de ce este actual .. pentru c@ scrie: concertul începe la orele }apte }i jum@tate fix !
Muzican]ii din Petrila E. M. : Mai povesti]i-ne despre colegii }i prietenii dumneavoastr@ de }coal@, despre bunicul lui C@t@lin Cre]u... L. B. : Noi st@team într-o cas@ împ@r]it@ în dou@ ; într-o parte st@team noi, în cealalt@, bunicul lui C@t@lin. {i cum într-o parte erau doi b@ie]i, }i dou@ fete, din prima c@s@torie a lui Lói bacsi, bunicul lui C@t@lin, eram toat@ ziua bun@ ziua împreun@. Eu fiind singur, }i asta trebuie s@ v@ spun c@ mama a n@scut cinci copii dintre care au tr@it numai doi, sora mea, care era cu zece ani mai mare decît mine, si cu mine care eram cel mai mic; am crescut singur... diferen]a asta mare de vîrst@ dintre noi, ea fiind fat@ ... aveam, nu }tiu cam }ase, }apte ani, sora mea 17 ani, mergeam undeva la Petrila }i m-a luat de bra] .. ''nu m@ lua de bra], c@ o s@ cread@ lumea c@ sîntem so] }i so]ie!'' Copil?! Cei doi b@ie]i mi-au lipsit enorm, cînd, s@racii, au fost deporta]i. Eram practic toat@ ziua împreun@, adic@ eu eram la ei. Mi-au lipsit enorm, .. }i mama lor Lói néni, care era românc@, Etus néni, Etelka }i Lói bacsi care era neam]. Mai încolo pe strad@ era Gampe Feri, fiul lui Gampe bacsi care cînta, dar }i lucra... era sudor, dar cînta la vioar@, la clarinet }i la saxofon... cu Molnár
NIRVANA SOCIAL~ bacsi care era mare socialist, cel mai vechi socialist din Petrila cred, nu comunist, socialist. Mai era fiul lui Szander bacsi, un muzician de excep]ie, el era în Petro}ani, dar fiul lui cînta la contrabas. Unul din cei mai buni prieteni ai mei din Petrila era Nicu Török care a murit într-un accident de ma}in@; era în ma}in@ cu Sütö András, scriitorul; scrisese scenariul pentru film, al unei c@r]i a lui Sütö András, erau împreun@. A scris }i el despre Petrila, era foarte talentat, am }i un volum al lui. Mai era Antal Sani, tot a}a de vîrsta mea, cînta la trombon. Cu Polák Õcsi eram tot a}a prieteni la cataram@, cu el f@ceam uneori pache]ele }i duceam la familii mai s@race din Petrila.
De la Feri la Gheri E. M. : Pentru c@ a]i pomenit de literatur@, eu fac ce fac }i m@ întorc la Petrila }i la I.D. S^rbu. Dumneavoastr@ ia]i spus Feri. Cum era Feri cînd l-a]i cunoscut dumneavoastr@ copil ? L. B.: Era un tip bine, un tip bine care avea succes. Fiind }i foarte inteligent, un coseur grozav, cînd st@teai de vorb@ cu el uitai s@ mai sco]i }i tu o vorb@... te ducea cu el ... }i-i pl@cea s@ vorbeasc@ }i mie-mi pl@cea s@-l ascult. E. M. : despre ce vorbea Feri la vremea aceea ? L. B. : Despre toate cele, eu atunci eram, nu }tiu de ce, îndr@gostit de Arghezi... }i-mi spunea ... m@i, Arghezi-i nimic pe lîng@ Blaga! A}a am început s@-l citesc pe Blaga }i într-adev@r a început s@-mi plac@ grozav Blaga. Am scris }i muzic@ pe versuri de
Pag. 9 Blaga ... coruri acapella, pe cinci voci, are el poeziile acelea, Cîntec de sear@, Cîntec de noapte, Cîntec de stea }i bineîn]eles c@ m@ uitam de foarte de jos la I.D. S^rbu, el fiind foarte bine v@zut }i respectat , civilizat }i foarte bine crescut... e adev@rat c@ la un moment dat i-a }i pl@cut s@ bea pu]in, dar niciodat@ nu a jignit pe nimeni, chiar dac@ f@cea bancuri mai ustur@toare, s@ zic a}a, erau a}a de spirituale c@ le acceptai. Mi-a pl@cut foarte tare de el . E. M.: A]i fost mai mult timp împreun@ la Cluj ? L. B.: Da, pentru c@ la Cluj c@minul conservatorului era aproape vis-á-vis de locuin]a unde st@tea el cu prima lui so]ie, care era procuror sau judec@tor a}a ceva. E. M.: L-a]i cunoscut pe Blaga ? L. B.: Personal, nu ! El, din p@cate, atunci era deja, îngrozitor, dar trebuie s@ spun, era interzis. %ns@ l-am cunoscut pe Liviu Rusu, }i Gary era asistent acolo. Eu eram student la filozofie. M-am dus la filozofie pentru c@ pe mine m-a impresionat foarte mult o alt@ personalitate, tot din Valea Jiului, de la Aninoasa, profesorul Bondariu, care a fost elevul academicianului Dimitrie Gusti }i mi-a fost diriginte. E. M.: Povesti]i-ne despre el. L. B.: Nu era cu mult mai în vîrst@ decît noi. Eram în clasa a }aptea sau a opta, atunci ne-a fost diriginte. Venea }i juca fotbal cu noi. Venea pe strad@, în parc cu noi. Rîdeam, f@ceam bancuri, cîteodat@ proaste, noi, nu el, dar niciodat@ nu ne condamna.
Mi-aduc aminte }i de al]i profesori, domni}oara Iorga, de francez@, sau doamna Piticescu, tot de francez@, de la care am înv@]at foarte mult, adic@ din franceza aia tr@iesc }i acuma E. M.: Maestre, noi ne dorim s@ auzim mult mai multe despre dumneavoastr@, dar haide]i s@ ne oprim ast@zi aici, poate cu promisiunea c@ va mai exista un episod al doilea al acestei discu]ii, în care s@ vorbim despre cariera dumneavoastr@ muzical@. L. B.: Ea e cam monoton@, în sensul c@ eu am lucrat la radio, între patru pere]i cu lampa ro}ie }i lampa verde deasupra capului... la verde ^ncepeam, la ro}u ne opream. Ei am avut }i concerte publice bineîn]eles, am umblat }i prin lume, dar nu foarte mult. E. M.: A]i f@cut o mul]ime de lucruri frumoase }i noi o s@ vrem, cu permisiunea dumneavoastr@, s@ ne povesti]i mai multe. L. B.: {ti]i ce-am f@cut mult }i cu asta m@ laud, cred c@ în [ara Româneasc@ nici un dirijor român nu a f@cut atîta muzic@ româneasc@ cît am f@cut eu, ungurul, muzic@ româneasc@. Nici unul n-a f@cut! E. M.: Sun@ foarte bine! Haide]i s@ încheiem în nota asta atît de frumoas@, s@ v@ mul]umim c@ ne-a]i primit...s@ ne exprim@m dorin]a s@ ne mai primi]i }i alt@ dat@. L. B.: Cu drag@ inim@, c@-mi sînte]i dragi ca to]i petrilenii !
NIRVANA SOCIAL~
Centrul de Introspec]ie Vizual@ din nou ^n Spa]iul S^rbu A educa }i a te educa înseamn@ a înv@]a c@ po]i s@ te autoreprezin]i }i c@ po]i s@-i reprezin]i pe al]i. Pedagogia reprezent@rii sociale investe}te în formarea unor copii care, indiferent de mediul }i de condi]iile în care tr@iesc, devin capabili s@-}i sus]in@ punctele de vedere }i drepturile.
Pag. 10
Pedagogia emancip@rii sociale I.D.Sîrbu, o cas@- bul@ colorat@ într-o mare de gri adun@ copii de diferite vîrste, care scriu poezii, fac filme, particip@ la happening-uri. Vin aici la o altfel de }coal@, cu altfel de profesori, care nu dau note }i nu predau lec]ii din manuale. Îi înva]@ s@ fie ei în}i}i }i s@ nu-}i inhibe creativitatea. Ion
Educa]ia este un proiect social de emancipare a con}tiin]ei. O educa]ie bazat@ pe dezvoltarea con}tiin]ei colective }i individuale se concentreaz@ pe maturizarea unui spirit de comunitate. Rolul esen]ial al acestei comunit@]i este participarea la lumea cu care se confrunt@ }i modificarea ei. Dup@ cum afirma Paulo Freire teoretician al pedagogiei contemporane - în Pedagogy of Foto: Vlad Petri the Heart (The Continuum Publishing Company, New York, 2000) ''sîntem fiin]e care tranform@ lumea în care tr@iesc, nu fiin]e care se acomodeaz@ cu ea, resemnîndu-se''. Transformarea presupune cunoa}terea aprofundat@ a lumii care urmeaz@ s@ fie schimbat@, în a}a fel încît schimbarea s@ fie multipl@: de mentalitate }i de ac]iune, de împuternicire }i de reprezentare. Cei care schimb@ au capacitatea de a cî}tiga un capital de împuternicire pentru cei care devin implica]i în procesul de schimbare. Implicarea }i participarea direct@ la reconstruc]ia unui spa]iu se produc prin detectarea punctelor nevralgice ale spa]iului în care oper@m }i în care intervenim. Doar participînd, comunitatea înva]@ s@ fie o comunitate capabil@ s@ se reprezinte prin suma tuturor valorilor comune. Educa]ia participativ@ accentueaz@ con}tiin]a apartenen]ei la o colectivitate }i la spa]iul ei de existen]@. Copiii sînt lumile care înva]@ s@ ac]ioneze prin asumarea responsabilit@]ii comunitare. Ei pot recrea pentru noi to]i spa]ii care s@ ne influen]eze gîndirea de interven]ie. Ni le pot citi }i reprezenta. Pe 20 iunie am început împreun@ cu Vlad Petri (operator }i fotograf) }i David Schwartz (regizor) un atelier cu cî]iva copii care vin frecvent la Casa Memorial@ I.D.Sîrbu din Petrila. Pe o strad@ înghi]it@ de blocuri, o cas@ ca o band@ desenat@, cu pere]i picta]i }i acoperi]i de citate din
Barbu este cel care a creat în Petrila o }coal@ a imagina]iei colective. Ajutat de Cristina Sandor }i o întreag@ echip@ mereu în ac]iune, Barbu a f@cut din Casa Memorial@ I.D.Sîrbu un loc de coagulare a energiilor ora}ului, un spa]iu în care educa]ia este o practic@ a libert@]ii. Atelierul de pove}ti ale ora}ului are la baz@ cîteva direc]ii. Copiii înva]@ s@-}i ''povesteasc@'' ora}ul, s@ }i-l însu}easc@, s@ rememoreze întîmpl@ri pl@cute sau triste pe care le-au tr@it într-un anumit loc, s@-}i particularizeze aceste întîmpl@ri. Înva]@ s@ vizualizeze narativ cît mai detaliat locuri pe care le cunosc sau pe care }i le imagineaz@. Metoda folosit@ este, citîndu-l pe Paulo Freire ''educa]ia întreb@rilor'', adic@ revelarea unui spa]iu sau a unei pove}ti personale printr-o serie de întreb@ri care-l ajut@ pe copil s@-}i reprezinte lumea lui: cine sînt?, c@rui loc îi apar]in?, }tiu s@-mi descriu spa]iul de care m@ leag@ anumite întîmpl@ri?, cum reu}esc s@ spun o poveste despre locurile în care tr@iesc?, ce rol narativ are cuvîntul?, ce rol narativ are imaginea?. Dup@ ce copiii au descris cît mai am@nun]it locuri de care îi leag@ anumite evenimente din existen]a lor, au avut de f@cut un interviu cu unul dintre p@rin]i. Întreb@rile la care p@rin]ii au avut de r@spuns au fost:
1. În ce loc te-ai n@scut? 2. În ce loc te-ai c@s@torit? 3. Care a fost primul loc de munc@? 4. În ce loc ai fost cel mai fericit? Întreb@rile au avut o func]ie de reflectare a cîtorva momente esen]iale din via]a celor al@turi de care copiii tr@iesc. Cunosc copiii, cu-adev@rat, istoria p@rin]ilor lor? {tiu ei care este realitatea c@reia îi apar]in? Atelierul s-a concentrat pe o dubl@ rela]ionare: rela]ionarea copiilor cu istoria lor personal@ }i rela]ionarea cu un spa]iu. Con}tientizarea spa]iului de apartenen]@ }i a leg@turilor cu acest spa]iu constituie miza major@ a atelierului. A cunoa}te spa]iul c@ruia îi apar]ii, a-l identifica în toat@ profunzimea lui, a te reprezenta prin acest spa]iu }i a-l reprezenta prin povestea pe care o spui despre el înseamn@ a-l con}tientiza participativ. În nara]iunea spa]iului au fost dezvoltate mai multe etape: - etapa observa]ional@, care se bazeaz@ pe înregistrarea extrem de am@nun]it@ a spa]iului, pe detalierea obiectelor din el, a culorilor, mirosurilor }i sunetelor, }i pe rela]ia tuturor acestora cu cel care construie}te povestea. Observa]ia este o metod@ senzorial@ de abordare a unui spa]iu. - etapa elaborativ@, care presupune elaborarea percep]iei asupra spa]iului în absen]a spa]iului narat. Nara]iunea are rolul unei reconstruc]ii a spa]iului, organizat mental; - etapa confronta]ional@ presupune confruntarea reprezent@rii spa]iului cu spa]iul însu}i. Putem avea, în func]ie de felul în care fiecare copil î}i reprezint@ un spa]iu, mai multe spa]ii într-unul singur, adic@ mai multe abord@ri asupra aceluia}i spa]iu, care ]in de felul în care copiii îl integreaz@; - etapa imaginativ@ care implic@ un exerci]iu de propulsare imaginativ@ a spa]iului, de creare a unei h@r]i imaginare care, suprapuse peste locul concret, poate structura imaginea unui spa]iu cîndva posibil. Mihaela Michailov (continuare in pag. 12)
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 11
C@l@torie spre centrul Petrilei "În min@ e ca în iad! Am auzit c@ e locul de pe p@mânt care seam@n@ cel mai bine cu iadul". "S@ vedem dac@ rezista]i...". "Nu v@ duc pe suitori c@ nu }tiu ce condi]ie fizic@ ave]i }i cum rezista]i la în@l]ime". "Din min@ }tii când intri, dar nu }tii dac@ mai ie}i". "când m-am angajat în prima zi în min@, a fost o pan@ de curent, n-a mai mers colivia }i a trebuit s@ urc vreo dou@ sute de metri pe sc@ri verticale. Am f@cut o febr@ de am stat o s@pt@mân@ la pat. Am zis c@ nu m@ mai întorc niciodat@. Dar a trecut timpul }i uite c@ dup@ 15 ani tot la min@ lucrez". "Ave]i grij@, când v@ urca]i în colivie, s@ sta]i pe la mijloc. Uneori mai cade material de sus. Au fost }i accidente mortale!". "Uita]i-v@ pe unde merge]i. Asta e prima regul@. Dac@ c@lca]i strâmb cine }tie unde c@de]i. Am avut }i accidente mortale!". "Ave]i grij@! Au fost }i accidente mortale!". Ultimele fraze, toate cu accidente mortale, sunt ale doamnei de la instructaj. Serioas@, sever@ }i amabil@. La sfâr}it ne ureaz@ succes la coborâre. Într@m la vestiare. Trei camere de baie, mari, curate, cu faian]@ }i cabin@ de du}. Camerele de schimb ale inginerilor. O fat@ dr@gu]@ care ne îndrum@: "uita]i hainele de schimb. La ie}ire face]i }i du}.". M@ uit la haine. Pantaloni, geac@ }i vest@ groas@ îmbl@nit@, toate albastre. O c@ma}@ bej. Cizme de cauciuc. Ciorapi negri, vechi, sub]iri. O pereche de chilo]i bej, f@r@ mâneci, cum n-am mai purtat din copil@rie. Ne schimb@m toate hainele. Ne punem c@}ti albe }i le potrivim pe cap. Cizmele de cauciuc sunt destul de largi. Vlad }i Mihaela î}i schimb@ cizmele, cer numere mai mici. Pentru mine merg }i astea. Ne lu@m dup@ inginerul care ne conduce. O ia înainte cu pas gr@bit. Ne ]inem dup@ el, cu cizmele cl@mp@nind. Se gr@be}te ca s@ nu prindem schimbul de ture, când se aglomereaz@ intrarea. La un moment dat, pe drum, o pictur@ mural@ imens@, cu un copil cu ochi mari }i negri: "T~TICULE! Te iubesc mult de tot }i te a}tept s@ vii s@n@tos acas@!". Sub fotografie: "Respect@ normele de protec]ie a muncii!". Ajungem la un fel de subsol într-o înc@pere mare, plin@ cu standuri cu l@mpi de min@. Primim fiecare câte o lamp@, cu curea ata}at@ }i câte o masc@ de oxigen. Semn@m pentru primire }i pornim. Mergem pe ni}te culoare, urc@m, coborâm, ajungem pe o platform@ de beton. Ne întâmpin@ câ]iva câini maidanezi. "Sunt câinii minei. Nu v@ fac nimic, c@ ave]i costume de miner. Dac@ a]i fi îmbr@ca]i altfel, ar s@ri pe voi". Câinii sunt într-adev@r apatici. Ne întâlnim cu un miner pe drum. "Bun@ ziua!". "Noroc bun!" r@spunde minerul. Inginerul ne opre}te. "la min@, cu oricine v@ întâlni]i, se spune Noroc bun! Nu bun@ ziua, nu la revedere,
nu bun@ seara, nu ciao! Noroc bun". Am în]eles. Am ajuns în sfâr}it la liftul care coboar@ în min@. Doamna de la instructaj ne-a spus clar: "s@ nu-i spune]i lift, c@ nu e lift. E colivie". Într-adev@r, seam@n@ mai degrab@ cu o colivie. Un fel de cutie mare de metal, cu rogojini, cu o poart@ de plas@ înalt@ de un metru. Ne aplec@m pe sub plasa de sârm@ }i intr@m în lift. Ne fix@m picioarele pe ni}te bare de fier de pe podea. Eu, Mihaela, Vlad, inginerul care ne conduce }i înc@ un muncitor responsabil de colivie. Începem s@ coborâm în întuneric. Avem to]i cinci lanternele aprinse. Luminez cu lanterna. Colivia nu are pere]i. Se v@d pere]ii co}covi]i, de p@mânt, ai pu]ului în care coborâm. Trece un minut. Trec dou@ minute. Mihaela ne ]ine strâns de mân@. Pe mine }i pe inginer. Colivia se zdruncin@ pu]in, o dat@ la câteva secunde. Inginerul e relaxat, ne roag@ s@-i punem întreb@ri, converseaz@ cu muncitorul. Noi nu prea vorbim. Mai trece un minut. O ultim@ hurduc@tur@ }i am ajuns la orizont. Orizonturile sunt galerii orizontale s@pate la diferite nivele. Orizontul @sta e la nivelul zero - nivelul m@rii. Am coborât deja vreo }ase sute de metri. Aerul e ceva mai umed. E un curent care vine de la aeraj - sistemul prin care este introdus din exterior aer în toat@ mina. Mergem pe o galerie betonat@, destul de larg@, cu ni}te }ine ca de tramvai. Din când în când mai este }i câte un neon, dar mai mult lumin@m cu lanternele noastre. "Vede]i! E ca la metrou la Bucure}ti!" râde inginerul. Într-adev@r, e un miros de umezeal@, de praf umed }i un curent care seam@n@ cu atmosfera de la metrou. Ne ]inem dup@ inginer. Din când în când mai apare câte un muncitor. "Noroc bun!". La un moment dat, dup@ ceva ocoluri }i buc@]i de drum mai mocirloase, ajungem la un alt
pu]. Se cheam@ pu] orb, pentru c@ nu duce la suprafa]@. Folose}te doar ca leg@tur@ între diferite orizonturi din min@. Aici ne întâmpin@ un alt b@iat }i intr@m. Acela}i scenariu, cu Mihaela ]inându-ne strâns de mân@, colivia zdruncinându-se mai r@u ca prima }i minerii glumind între ei. Aceea}i bezn@, aceia}i pere]i de p@mânt. Ajungem la orizontul Minus 250. Am coborât aproape un kilometru sub p@mânt. ?inta noastr@ este un abataj - loc de munc@ al minerilor, unde se extrage c@rbunele. Pe drum aerul devine tot mai greu de respirat. Miroase a mâl, a praf, a gaz. Pe jos este mocirl@, uneori apa pân@ la glezne, alteori pietre. Galeria nu mai este betonat@, ci c@ptu}it@ cu plas@ de metal. Drumul e îngust, merge pe lâng@ conducta de aeraj. La un moment dat, devine }i mai îngust, }i mai ales foarte jos. Încep s@ merg coco}at. Din când în când dau cu capul, de fapt cu casca, de câte o piatr@ sau o bucat@ de p@mânt. Galeria nu e f@cut@ pentru oameni înal]i. "Cu cât e}ti mai scund, cu atât e}ti mai bun pentru minerit!" îmi zice un miner. Casca protejeaz@ excelent. Nu simt nicio lovitur@, nu m@ zdruncin@ nimic. Pur }i simplu m@ lovesc }i merg mai departe. Totu}i m@ coco}ez, c@-mi amintesc sfatul doamnei de la instructaj: "ave]i grij@ c@ uneori dac@ v@ lovi]i cu capul de tavan, pute]i c@dea pe spate instantaneu. Au fost }i accidente mortale!". Aerul este tot mai greu, mai rarefiat, mai pu]in. Drumul ba se l@rge}te, ba se îngusteaz@ iar. Mergem în }ir indian, cu inginerul în fa]@. La un moment dat trebuie s@ merg cu pasul piticului pentru câ]iva metri. David Schwartz (continuare ^n pag. 12)
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 12 (urmare din pagina 9)
Pedagogia emancip@rii sociale Unul dintre exerci]iile pe care copiii le-au avut de f@cut a fost descrierea unei ]@ri pe care au v@zut-o sau pe care }i-o imagineaz@. Despre China, Marius, 10 ani, spune: ''Acolo oamenii se deplaseaz@ numai pe biciclete. Casele lor sînt f@cute numai din lemn. Acolo armele sînt s@biile }i mitralierele''. În Spania Claudiei, 9 ani, ''se m@nînc@ bun@t@]i, trebuie s@ te îmbraci sub]ire }i s@ dansezi''. În Germania lui Alex, 9 ani, ''se m@nînc@ pe}te cu mujdei de usturoi''. Pentru Denisa, 9 ani, ''Italia este o ]ar@ în care oamenii sînt }i buni, }i r@i. La botez se d@ un fel de co}ule] cu poza unui bebe pe el }i dou@ bomboane în el''. În Italia Iuliei, 14 ani, ''se m@nînc@ raci. În sus sunt animale, stîne de oi, vile, bazine''. În Finlanda lui Raul, 12 ani, ''sînt ma}ini frumoase, parcuri pline de copii, cînd un copil aduce o minge, ceilal]i te cheam@ }i pe tine s@ te joci cu mingea, merg turi}tii s@ vad@ cam 60 de muzee }i multe magazine ieftine în care oamenii cump@r@ mezeluri }i hamburgeri''. În Olanda lui Ionu], 12 ani, ''Rotterdam este o atrac]ie turistic@. Olanda are dou@ capitale. Casele sînt în stil american }i oamenii sînt tare primitori. Morile de vînt sînt cele mai ecologice din lume''. Un alt exerci]iu a fost descrierea camerei reale sau imaginare. Camera real@ a Sidoniei, 11 ani, are: ''un }oarece negru, un elefant ro}u, un rechin albastru, o cuvertur@ cu trei pisici, mingea alb@, }i o mam@''. În camera Anei, 11 ani, este ''o canapea pe care doarme mama, o canapea pe care doarme tata }i o canapea pe care dorm eu''. În camera Alexandrei, 12 ani ''fotoliul de lîng@ fereastr@ este ocupat de un c@]el maro }i pufos''. Maria, 11 ani, are ''iepuri, ra]e, gî}te, pisici }i o canapea ro}ie de la mama mea din Italia unde lucreaz@ ea''. În camera lui Doris, 10 ani, putem g@si ''doi }erpi verzi, mobil@ pentru p@pu}i, trei p@pu}i, la care le fac frizuri, ponei, un tablou cu Maica Domnului''. Maria ar vrea ca în camera ei imaginar@ s@ fie ''o piscin@ }i toate animalele din lume, s@ fie soare }i iarb@ }i s@ fie }i mama mea care acum e plecat@''. Construc]ia, dezvoltarea percep]iei asupra unui spa]iu }i imaginarea lui formeaz@ con}tiin]a de locuire în spa]iul respectiv }i, implicit, reprezentarea lui în comunitatea în care este recognoscibil. Reprezentarea spa]iului provoac@ posibila lui transformare. A înv@]a s@-]i con}tientizezi }i s@-}i expui spa]iul înseamn@ a-]i defini statutul de apartenen]@. Astfel, copiii ajung s@-}i construiasc@ o rela]ie dinamic@, formativ@ cu spa]iul în care tr@iesc }i în care devin actorii sociali de mîine.
(urmare din pagina 10)
C@l@torie spre centrul Petrilei Se aude un zgomot greu, industrial. Mai întâlnim mineri pe drum. To]i ne salut@ }i ne întreab@ dac@ ne place la ei. "Noroc bun!". Unul îmi zice s@ nu m@ mai aplec, s@ stau drept. "Acum ar@]i a miner!". M@ concentrez atât de mult s@ înaintez c@ nu mai simt nici larghe]ea cizmelor, nici team@, nici consternare fa]@ de munca acestor oameni. Nu simt nici c@ldura extraordinar@. Toate hainele îmi sunt ude, tot corpul transpirat }i încordat. Nu simt nici c@ aerul e aproape irespirabil. M@ concentrez pe task-urile simple pe care le am de f@cut: s@ p@}esc, s@ luminez drumul cu lanterna, s@ feresc capul, s@ m@ uit atent în jur, s@ fiu atent la ce zice inginerul, s@ interac]ionez cu oamenii, s@-i observ pe Vlad }i pe Mihaela. Opera]iunile astea simple îmi consum@ toat@ energia. Am ajuns la abataj. Se v@d câ]iva mineri, nu mai mult de zece, unii la bustul gol, al]ii în c@m@}i, lucrând la ni}te motoare. Practic încarc@ acum c@rbunele pe care l-au scos din pere]i. Pere]ii aici sunt negri. Aerul este }i mai rarefiat decât pe drum. C@ldura este }i mai mare. Singura lumin@ vine de la c@}tile lor. Motoarele fac ni}te zgomote infernale. Trebuie s@ le opreasc@ pu]in ca s@ ne putem în]elege. Podea nu exist@, p@mântul este denivelat }i trebuie s@ fii atent la fiecare pas. Tavanul este, de asemenea, inegal. Oamenii îns@ par s@ nu observe nimic din toate astea }i lucreaz@ de zor. Câteva sute de oameni muncesc sub p@mânt, la mina Petrila, în aceste condi]ii de munc@, }ase ore pe zi. Cu tot cu pontajul, cu schimbarea hainelor, cu drumurile pân@ la abataje, cu du}ul, înseamn@ vreo nou@-zece ore pe zi petrecute la locul de munc@. În ni}te condi]ii care necesit@ o rezisten]@ fizic@ }i psihic@ absolut excep]ionale. Într-o meserie care î]i scade speran]a de via]@ cu zece-dou@zeci de ani, din cauza toxinelor pe care le inhalezi permanent. În condi]iile în care, cu toate precau]iile }i tehnologia, pot ap@rea explozii de gaz metan neprev@zute. Muncesc pentru ni}te salarii de dou@ mii de lei, în cazurile fericite. În timp ce înaintez acolo, în min@, nu am cum s@ m@ gândesc la nimic din aceste lucruri. Toat@ energia corpului meu se concentreaz@ pe realizarea task-urilor necesare supravie]uirii }i ducerii la cap@t a c@l@toriei în subteran. Simplul act al inspira]iei }i respira]iei necesit@ un efort de trei ori mai mare decât la suprafa]@.
Lista pl@cerilor Petrilei anilor 66- 67 ^n amintirile Mariei Octavia Treistar, apropritar@ de p@m$nt ^n Colonia Literar@ Petrila Z@pad@ cenu}ie, Volga neagr@ a lui Verde] fulger$nd Petrila dup@ fiecare accident, piramida sc$nteietoare a v$rfului Par$ng, fa]ade v@ruite de dou@ ori pe an, un miner care ron]@ie pahare la restaurantul de l$ng@ intrarea ^n Prepara]ie, bere f@cut@ ^n cas@, porci t@ia]i l$ng@ bloc, ghiudem, cafea natural@, salam de Sibiu la alimentar@, ou@ ^n criz@, lips@ de bor}, prima ]igar@ ^n cancelarie, profesori juc$nd fotbal cu elevii, aplauze la Clubul Lonea, balul }colii la cr$}ma lui {omu, lec]ii ^n aer liber, traversarea apelor Jiului cu catalogul pe cap, drume]ii prin Taia, Cimpa, ori la Cabana Voievodu, Oa}a, Poiana Miresii, Izvorul Lotrului }i ^n cele din urm@ cuno}tin]a cu Gary S^rbu, aceast@ mare con}tiin]@, aceast@ minune de om. M.O.T., 16 iunie 2011
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 13
O PROPUNERE: ''PARCUL CULTURAL” unor ilustratii-vederi, sau ^n fotografiile de epoc@ din arhiva S^rbu, vezi Casa Scriitorului. Parcul este }i personaj ^n POVESTIRILE PETRILENE ale scriitorului nostru, loc ^n care, potrivit scrierilor domniei sale, duminic@ era un loc de pelerinaj }i plimbare, iar ^n s@rb@torile legate de munc@, mizanscena ^n care se petrecea de dimineata p$n@-n miez de noapte.
INTRODUCERE Petrila, ^n ciuda atestarii sale documentare de peste 500 de ani, nu are ^n patrimoniul s@u prea multe cl@diri sau site-uri care s@-i ateste pe viu vechimea. Din nefericire, zestrea industrial@ cu cl@diri care s@ aminteasc@ de locul unde func]iona pe vremuri o adevarat@ academie a mineritului sunt sortite pieirii ca urmare a deciziilor de ^nchidere a unit@]ilor miniere. Acela}i lucru, dar aici vorbim de nep@sare, se poate ^nt$mpla }i cu locurile care erau pendinte de exploatarea c@rbunelui. Cazul ^n spet@, pe care-l supunem aten]iei domniilor voastre este PARCUL PENSIONARILOR. O denumire improprie, luata ^n vremuri tulburi at$t politice, c$t }i culturale.
UN FOARTE SCURT ISTORIC Parcul a luat fiin]@ ^n vremurile de ^nceput ale mineritului ^n Petrila. Destina]ia ini]ial@ era pentru petrecerea timpului liber a dirigen]ilor exploat@rii. Numele s@u ini]ial era Gr@dina Public@ N. TEODORESCU, probabil numit astfel dup@ numele celui care l-a pus ^n opera. Imagini cu acesta apar ^n epoca sub forma
%n perioada comunista, parcului i se reteaz@ ni}te castani care i-au adus faima, i se distrug filigoriile, i se adaug@ o popicarie, i se umple cu p@m$nt f$ntana artezian@ }i, colac peste pupaz@, i se schimb@ denumirea ^n Parcul Dr. Petru Groza. Dup@ revolu]ie, procesul de degradare continuua, iar azi vedem cu triste]e cum una din perlele coroanei petrilene }i-a pierdut str@lucirea de alt@dat@ }i a devenit un loc viran.
O SOLU[IE Dup@ 1989 Rom$nia s-a trezit r@s@rindu-i pe suprafa]@ o multitudine de Parcuri Industriale. Din p@cate, n-a r@s@rit niciun Parc Cultural. Este o oportunitate ca tocmai aici, ^n aceasta zona mono-industrial@, s@ apar@ o astfel de institu]ie. O localitate care a dat culturii rom$ne cateva personalit@]i de prim rang merit@ un spa]iu care s@ le fructifice posteritatea. Solu]ia pe care v-o suger@m este tocmai aceasta, iar obiectivele pe care ar trebui s@ le includa un astfel de spa]iu ar fi, ^n opinia noastr@, urm@toarele: - Un Muzeu care s@ vorbeasca despre istoria Petrilei. Mai exist@ lucruri, fotografii, documente, iar colec]ia Funda]iei noastre st@ m@rturie, care merit@ s@ odihneasc@ ^ntr-o astfel de institu]ie. Suger@m ca ruinele fostei popicarii pot constitui baza
Gary S^rbu ^n Parcul Teodorescu
unui viitor muzeu. - Terenul de tenis existent ^}i poate p@stra func]iile ini]iale, dar ^n acela}i timp poate deveni cu minime dotari }i un excelent spa]iu pentru un teatru }i cinematograf ^n aer liber; - Este absolut necesar ca opera]ia de reconstituire s@ con]in@ }i reconstruc]ia filigoriilor, obiecte de arhitectur@ peisagistic@ care au dat farmecul de alt@dat@ al parcului. Imagini ale distruselor constructii pot fi relevate din imaginile de epoca ale scriitorului Ion D. Sirbu. - Refacerea la parametrii ini]iali a chio}cului central }i redarea m@re]iei sale ini]iale. P@strarea func]iilor sale de ^nceput, acelea de loc unde muzica era atotst@p$n@. - Ini]ierea de tabere interna]ionale de sculptur@ care s@ populeze spa]iul cu opere }i obiecte artistice de valoare. - %nscrierea acestui Parc Cultural ^ntr-un circuit care s@ fac@ din Petrila o destina]ie ^ntr-un circuit cultural artistic. - Organizarea de evenimente, expozi]ii }i festivaluri care s@ fac@ din acest actual spa]iu mort, un spa]iu viu }i efervescent. {tim c@ actual guvern ^}i direc]ioneaz@ resursele c@tre investi]ia ^n parcuri. Credem c@ este o oportunitate care nu trebuie ratat@. Mai stau ^n picioare }i la dispozi]ie resursele europene, iar un proiect pe subiectul @sta, credem noi, n-ar trebui trecut cu vederea. Supunem, deci, aten]iei autorit@]ilor locale acest semn al preocup@rilor noastre, ^n]eleg$nd c@ dac@ g@sim ^n]elegerea necesar@, schi]a prezent@ poate fi detaliat@ }i dezvoltat@ ^ntr-un proiect viabil. Funda]ia Cultural@ CONDI[IA ROM#N~
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 14
Cet@]enii de aur ai Coloniei Literare Petrila
{
e
r
b
a
n
F
o
Marius Oprea este licentiat ^n istorie la Facultatea de Istorie a Universit@]ii din Bucure}ti, cu specializ@ri ^n arheologie }i istorie medie rom$neasc@, doctor ^n istorie contemporan@ a Rom$niei al aceleia}i facult@]i, specializat ^n istoria Securit@]ii. A publicat un volum despre istoria vechilor c@rti rom$ne}ti (Plimbare pe Uli]a Tipografiei, 1996) }i un volum de poezii (Solo de tamburina, 2000), care a primit premiul de debut al ASPRO. Este autorul a numeroase articole privind aspecte din istoria Securit@]ii, care au fost publicate ^n pres@, difuzate la Radio Europa Liber@ sau incluse ^n culegeri de studii }i publica]ii academice.
D o i n a
J e l a
a
r
]
Guadelupa, p@m$nt petrilean!
P e t r a
M a r i u s
O p r e a
S-a n@scut ^n 1951. Este absolvent@ a Universit@]ii din Bucure}ti, Facultatea de Filologie, prozatoare, publicist@, autoare a unui mare numar de eseuri, cronici, recenzii, interviuri, ap@rute ^n reviste ca Tomis, Arta, Amfiteatru, Rom$nia literar@, Contemporanul, Familia, Observator (Munchen), 22, Vatra. %n 1995, publica la Editura Humanitas romanul non-fictiv Cazul Nichita Dumitru, r@spl@tit de Asocia]ia Interna]ional@ a Scriitorilor }i Oamenilor de Art@ Rom$ni, cu sediul la Washinghton, cu premiul de onoare pe anul 1996.
Daniel-Silvian Petre are un trecut de c$nt@re] rock, ehehe, }i ce trecut, ^mi spune prietenul meu Umanschi, ce trecut! Robert {erban ^}i aminte}te de spectacolele de strad@ ale Survolajului , forma]ie condus@ de poet. Regret c@ n-am asistat la niciunul din concertele lui. Sunt sigur de autenticitatea lor. De calitatea rostirii, a c@rei artisticitate e garantat@ de calitatea sunetului poetic. Cornel Ungureanu
@
Niciun alt poet rom$n nu are agresivitatea discret@ a livrescului lui {erban Foar]@, un fel de «parazit» liric superior care convie]uie}te cu predecesorii ^ntr-un soi de omagiu poetic tributar. C@ci Foar]@ nu le datoreaz@ mai mult poe]ilor care l-au format dec$t ^i datoreaz@ ei lui pentru c@ ^i reformeaz@ ^n cadrul acestui nesf$r}it proces de resemantizare. Una peste alta, {erban Foar]@ este poet de lux pe care ]i-l permi]i sau nu. (Marius Chivu)
Daniel-Silvian Petre
Colonia Literar@ Petrila anun]@ pe aceast@ cale ^nfiin]area ministerului s@u pentru teritoriile de peste m@ri. Dup@ ce }i-a deschis reprezentan]@ ^n Sydney (Australia) unde a numit-o pe Delia Vilhelm, drept ambasadoarea noastr@ plenipoten]ial@, iat@ a venit }i momentul Insulei Guadelupa din Arhipelagul Caraibelor s@ devin@ anexa cultural@ a Petrilei. Onoarea }i cinstea de a ne reprezenta ^i va reveni artistei plastice Petra Marian care va bate cu piciorul }i avionul peste 11.000 de kilometri pentru a veni personal s@ ^}i primeasc@ ^nsemnele. Estul }i Vestul sunt aranjate. Se preg@tesc Polul Nord }i cel Sud.
Laura Albulescu
Laura este redactorul }ef al Editurii Art, iar aceast@ institu]ie este ^nfr@]it@ cu Colonia Literar@ Petrila. Q.E.D.!
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 15
am tr@it tot ceea ce se putea tr@i într-o via]@ încercat@ de om/ ca poezia mea s@ fie deplin@ nu mi-a mai r@mas decît moartea "S@ l@s@m urma}i dup@ noi care s@ de-ale lui, }i ne-am desp@r]it cu promisine cinsteasc@ }i nou@ memoria cum facem noi cu Ion D. Sîrbu, }i s@ facem fapte care merit@ s@ fie cinstite în veci de cei care vor urma dup@ noi!" (Ion Zuba}cu, Petrila)
Fratele nostru Ion Zuba}cu s-a dus la Domnul Pe Ion Zuba}cu l-am cunoscut într-o noapte rece de iunie, în gara din Petro}ani: venisem cu acela}i tren de la Bucure}ti, eu f@r@ s@ }tiu cu cine am onoarea s@ împart acelea}i vagoane ponosite, }i Ion Barbu ne-a recuperat pe amândoi. {tiam câte ceva despre activitatea lui din Cenaclul Flac@ra, îi cuno}team publicistica }i abia a}teptam s@-l aud cântând pricesne în curtea casei lui Sîrbu din Petrila. Cine l-a v@zut în serile alea pe Ion Zuba}cu n-a v@zut poetul, ziaristul ori solistul folk, ci un om dedicat pe de-antregul lui Dumnezeu. De}i firav, privirea lui ardea de dorin]a de a-l m@rturisi pe Dumnezeu }i a f@cut-o a}a cum nici în biserici nu auzi de multe ori. Vocea lui puternic@ ce cânta despre Isus la lumina lumân@rilor, al@turi de soborul preo]ilor veni]i s@-l pomeneasc@ pe Sîrbu între blocurile care i-au cotropit Colonia a f@cut din seara aceea una cum nu cred s@ mai fi fost. Târziu, când musafirii se gr@beau spre cas@ }i curtea lui Sîrbu a r@mas pustie, Zuba}cu ne-a cântat, într-un cerc foarte restrâns, dou@ cântece din Maramure}ul lui care vorbesc despre z@d@rnicia vie]ii }i despre teama omului în fa]a mor]ii. E vorba de "Omul, pomul }i fântâna" }i "Vi]@ verde, iad@r@". Am ascultat înregistrarea aceea de sute de ori de atunci, iar dup@ ce am aflat c@ Zuba}cu nu mai este nu m-am putut opri s@ nu m@ gândesc la cântecele astea ca la un alt fel de a ne spune la revedere. Mi-a povestit despre felul în care s-a apropiat de Dumnezeu, despre marea poezie }i despre muzica lui. Pl@nuiam s@ film@m prin p@durile noastre câteva cântece
unea c@ ne vom revedea curând. Pe la sfâr}itul lunii mai, tata mi-a spus c@ Zuba}cu a murit; sunt convins îns@ c@ fratele nostru a plecat la Domnul împ@cat cu lumea }i cu el însu}i
Ion Zuba}cu despre întoarcerea la Dumnezeu: "Eu am lucrat 25 de ani în presa de mare tiraj - Flac@ra, Expres Magazin, Evenimentul Zilei }i ultimii 10 ani la România Liber@ - }i dup@ 25 de ani am plecat din pres@, cu data de 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea European@. Am plecat într-o dat@ simbolic@ }i-am zis c@ dac@ România a intrat în Uniunea European@, eu trebuie s@ intru în eu însumi. Atunci am f@cut un lucru radical: un an de zile n-am lucrat, m-am retras cu Biblia în mân@ }i am citit-o de la prima la ultima fil@, pentru c@ am sim]it nevoia s@-i mul]umesc lui Dumnezeu pentru toate câte m-i le-a dat }i un an de zile l-am pus deoprate pentru Dumnezeu. Vreau s@ v@ spun c@ 25 de ani de pres@ depun un scrum, o cenu}@ pe toat@ fiin]a }i în acest an de zile m-am cur@]at. Eu am intrat în pres@ ca s@ câ}tig bani pentru numeroasa mea familie, dar am }tiut dintotdeauna c@ sunt scriitor, îns@ dup@ atâta timp de scris continuu }tiri mi-am revenit foarte greu la discursul literar. Noi tr@im o perioad@ de r@scruce, de mare r@scruce, }i-n toate perioadele, când omul a sim]it c@ se cutremur@ faliile geologice ale fiin]ei, ale culturii, ale spiritualit@]ii, a sim]it nevoia s@ fac@ un pas înapoi, s@ se-ntoarc@ la un reper sigur. Romanticii s-au întors la natur@, arta modern@ s-a întors la sub-
con}tient, deci tot la ceva din adânc, iar acum e o r@scruce atât de dramatic@, sunt schimb@ri atât de mari în ultimii 20 de ani, încât cred c@ trebuie s@ ne întoarcem la r@d@cina r@d@cinilor, la sursa surselor, care este Dumnezeu "
Ion Zuba}cu despre cântecele sale religioase: "M@ bucur ca }i cânt@re] c@ dup@ ce-am cântat pe stadioane, în s@li polivalente, pe vârfuri de mun]i, pe v@i, pot s@ cânt la lumina lumân@rilor, în prezen]a unor onora]i p@rin]i, cântece religioase, }i simt în aceast@ mic@ comuniune a noastr@ c@ se întâmpl@ ceva important, e înc@ un semn c@ în clipa aceasta cultura se întoarce la r@d@cina ei, care este cultul. În aceast@ idee, am preg@tit un recital de vechi cântece religioase, unele sunt foarte vechi, dintre cele dou@ r@zboaie mondiale, multe uitate în biserici, care se cânt@ în toate cultele cre}tine: sunt atât de frumoase, îl pream@resc pe Isus Hristos, încât trec de grani]ele unui cult. Cânt aceste cântece mai ales în mediul literar, pe la festivalurile scriitorice}ti, în ideea c@ la noi se-ntâmpl@ ceva nefiresc: în Occident }i-n America, la orice festivaluri, marii arti}ti au în recitalurile lor }i cântece religioase, }i le cânt@ pe scene mari. La noi, de}i suntem o ]ar@ cre}tin@, lucrurile sunt separate. Eu îi cunosc bine pe cânt@re]ii no}tri, am cântat ani de zile cu cânt@re]ii folk, to]i au în repertoriu astfel de cântece, dar nu le cânt@ public, le cânt@ doar în culise. Sunt cântece religioase atât de frumoase, încât e mare p@cat s@ nu se cânte în public, pentru c@ în via]a noastr@ de toate zilele sacrul nu este desp@r]it de profan, ci interfereaz@. Asta e via]a noastr@: de ce s@ le desp@r]im noi dac@ Dumnezeu le-a f@cut a}a? " Ilie Pintea
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 16
Ideile mari vin ^ntotdeauna din ora}ele mici! Funda]ia Cultural@ CONDI[IA ROM#N~ AC[ION#ND pentru recuperarea valorilor ora}ului Petrila; %N[ELEG#ND s@ le pozi]ioneze exact ^n locul pe care-l binemerit@; INTEN[ION#ND de a reda identitatea cultural@ unui loc binecuv$ntat; INSEMIN#ND cu semnele de rigoare un traseu cultural benefic at$t pentru cet@]enii ora}ului, dar }i pentru cei care vin, trec sau hot@r@sc s@ r@m$n@ aici, V~ PROPUNE:
CIRCUITUL INTERSEC[IILOR %N NATURA PETRILEI FUNDAMENTARE Inventariind lista valorilor culturale pe care le-a dat Petrila, constat@m c@ nu exist@ intersec]ie ^n ora}ul nostru care s@ nu aminteasc@ de vecin@tatea locului de
na}tere ale acestora. Drept pentru care suger@m, ^nainte de a cere imperativ, instalarea urm@toarelor semne stradale, vezi ilustra]ia fotografic@ aici de fa]@, ca un semn de apreciere }i tardiv@, poate
recunoa}tere a spiritului locului }i locuitorilor s@i ^ntru faim@. Pentru cei care au venit pu]in mai t$rziu ^n Petrila, facem aici }i acum, prezent@rile de rigoare
LUDOVIC BACS Ludovic Bács (n. 19 ianuarie 1930, Petrila, judetul Hunedoara) este un muzician român de origine maghiar@, dirijor, compozitor, instrumentist (viola) }i profesor de dirijat orchestra. Cariera sa muzicala este strâns legat@ de Societatea Român@ de Radiodifuziune, unde î}i desfasoar@ activitatea din 1957. Începe studiile muzicale în ora}ul natal, Petrila. Studiaz@ ini]ial vioara, cu Joseph Faubich. Urmeaz@ studiile liceale la liceul de stat din Petro}ani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în forma]ia simfonic@ a ora}ului, condus@ de profesorul Julius Horácek. Între anii 1948-1951 î}i continu@ studiile la Conservatorul de muzic@ din Cluj, apoi, între 1951-1956, ob]ine o burs@ }i urmeaz@ studii de perfec]ionare în Rusia, la Conservatorul de muzica Piotr Ilici Ceaikovski din Moscova.
DINU APETREI (1955-1994) Când eram mic, visam sa fiu birjar, mama dorea sa fiu medic, s@ fiu respectat, s@ am bani. Dac@ teatrul ar fi un concurs de atletism, prefer s@ ajung ultimul chiar s@ m@tur scena, s@ p@zesc cioburile de talent din teatru. Nu-l invidiez pe nici un actor. Filmele au fost bucuria copil@riei mele. Am jucat la Danieliuc, Dan Pi]a }i Manole Marcus. Iacob este pân@ acum rolul cel mai tare . Nu a} face teatru f@r@ dragoste. Am 5 copii: trei b@ie]i }i dou@ fete. Îmi respect fosta so]ie }i o iubesc nebune}te pe Firu]a, actuala sotie.
JOZSEF KAPPL Josef (Ioji) Kappl (n. 15 ianuarie 1950, Petrila) este un compozitor }i basist român, celebru ca membru al trupei rock Phoenix. A absolvit Conservatorul din Timi}oara. Din 1970 face parte din Phoenix, dar cu intermiten]e în anii '80 }i '90. În cadrul Phoenix a c$ntat nu doar la chitar@ bas, la vioara }i blockflöte, ci a îndeplinit }i rolul de vocalist, dar mai ales de compozitor al celor mai bune melodii ale trupei.
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 17
CINE SE SIMTE UN PIC SECURIST, S~ RIDICE O MÂN~ SUS! Rupea-v-am bilete }i
nevoia}ii mental }i am detestat to]i peceri}tii benevoli, am descoperit urme de tovar@}i pân@ }i în noi }i am v@zut c@ România este totu}i înc@ o ]ar@ curat@, cel pu]in la nivelul creierului. El este mereu proasp@t sp@lat. Acum ne place s@-l d@m cu balsamul post-traumatic cules din creuzetul democra]iei, balsamul vremii, care nu face decât s@-i confere moliciunea necesar@ unui somn al na]iunii lin }i îndelungat, lipsit de co}maruri. Pe ele le vis@m acum ziua, cu ochii larg mijiti în timp ce ne zbatem pentru necesarul zilnic de dulciuri cotidiene care s@ ne ]in@ la ad@post de cenu}a nestrâns@ a trecutului.
durea-v-ar palmele! În ciuda tuturor co}marurilor pe care le tr@im, AU~LEU TEATRU e n@scut dintr-un vis, pentru c@ visul zboar@ frumos }i sus. La AU~LEU se vine lejer, în haine de strad@, pentru c@ nimeni nu etaleaz@ nimic nim@nui. Dac@ alegi s@ vii ^ntr-o sear@ la noi, la un spectacol, trebuie s@ }tii c@ dac@ e mai cald, vei sta pe un butuc, la umbra unui nuc, iar dac@ e mai frig, vei sta într-un garaj sau într-o camer@ }i c@ pre]ul biletului de intrare a fost stabilit de al]ii care au venit înaintea ta, prin vot liber. Dac@ te întrebi cum sunt spectacolele noastre, ei bine, va trebui s@ vii s@ le vezi. Poti s@ fii sigur c@ înainte s@ înceap@, vei auzi un gong, dar noi nu o s@ î]i spunem c@ sunt cele mai bune, frumoase }i furtunos aplaudate. Ele sunt simple, directe, aspre }i nefardate.
În urma cu 9 ani pe vremea inocen]ei mele, primisem pe sub mân@ ni}te coli ministeriale dactilografiate cu ceea ce pe atunci se intitula, Voci în lumina orbitoare , titlul de variant@ underground a textelor pe care ast@zi le cunoa}tem sub numele de Teatru descompus , foi volante ce purtau autograful lui Matei Vi}niec.
Dac@ vrei s@ r@mâi }i cu o amintire fizic@, putem s@ î]i oferim un caiet-program prins în }uruburi, un flutura} sau un afi}, toate executate manual.
Am recitit colile ministeriale de multe ori în to]i ace}ti 9 ani }i la fiecare recitire, îmi reînt@ream convingerea c@ nu am în fa]@ doar o scriitura modular@, ci c@ toate acele mici scene, converg într-un fel sau altul spre un scenariu unitar care are nevoie doar de a fi recompus }i repliat pe o tem@ ce ]ine de o fr@mântare social@ major@, cel mai probabil una post-totalitar@ sau postbelic@, a unui razboi urban tacit, soldat cu muta]ii grave la nivel de cortex. Am propus textul celor trei actori }i împreun@ ne-am oferit un timp de repeti]ii îndelungat, f@r@ s@ stabilim o dat@ a premierei, repeti]ii care au durat din octombrie pân@ în februarie, timp în care am facut cuno}tin]@ cu toate or@t@niile }i lichelele totalitare, am descoperit fricile }i spaimele p@rin]ilor no}tri, am comp@timit to]i anxio}ii si
Pân@ în prezent nici un spectacol produs de AU~LEU TEATRU nu a fost subven]ionat. Spectacolele sunt realizate prin for]e financiare proprii }i apar]in strict realizatorilor }i publicului cu bilet de intare în mân@. Afi}ele }i materialele de prezentare sunt crea]ie a Synopsis Media iar noi le lipim peste tot cu mândrie. ce ar mai fi de spus o facem la apus când tragem cortina sus.
Matei Vi}niec feb.2008, mesaj din partea dramaturgului pentru AU~LEU TEATRU DE GARAJ {I CURTE
Dragii mei, M@ bucur s@ v@ }tiu tineri }i interesa]i de teatrul meu. Succesul unei piese de teatru nu vine automat din faptul c@ e jucata, ci din faptul c@ e re-jucat@. {i nu vine din faptul c@ e re-jucat@ de actorii aceleia}i genera]ii, ci din faptul c@ e re-jucat@ de actori tineri. Faptul c@ voi descoperi]i în textele mele scrise acum 15 ani lucruri care v@ incit@, care v@ intereseaz@, care v@ solicit@ energiile, este o dovad@ pentru mine c@ nu am muncit degeaba, c@ nu mi-am f@cut iluzii inutile. M@ bucur }i din cauza faptului c@ a]i ie}it din spatiile conven]ionale ale teatrului }i c@ încerca]i s@ înnobila]i cu mesajul teatral locuri lipsite de fapt de personalitate artistic@ Teatrul trebuie dus peste tot, nici un loc din aceast@ lume nu este lipsit de demnitate scenic@.
Lupta noastr@ este una a demasc@rii prin râs, apanajul genera]iei post-orice, turn@m turn@torii cu zâmbetul pe buze, suntem gata de orice denun], numai dac@ se poate face printr-un simplu denun] }i ne mul]umim s@ în]elegem trecutul prin ochii blânzi ai p@rin]ilor no}tri. Nu mai }optim, dar înc@ vorbim cu gura întredeschis@. Multe voci mici fac, totu}i, o t@cere mare. S@ vin@ vindecarea noastr@ doar atunci când vom fi r@gu}iti? Teatrul AU~LEU
Primul spectacol de teatru ^n strad@ din istoria Petrilei !
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 18
PRIMUL, SINGURUL, ADEV~RATUL, CORECTUL, COOL-UL {I PE BUNELE
CONCURS NA[IONAL DE POEZIE ASIST#ND
C$}tigatorul va fi acela a c@rui b@rcu]@ va ie}i prima la lumin@.
cu m$inile ^n }old la multitudinea de manifest@ri, concursuri, festivaluri, zile }i nop]i de literatur@, ^n care laurea]ilor de azi li se aplic@ corec]ia m$ine;
Nu se vor permite sufl@turi de pe margine, doar ^ncuraj@ri verbale, bine rimate }i ritmate. L@s@m, a}adar, ^n m$inile naturii, alegerea a ce e mai bun, mai trainic,mai de lung@ durat@ }i care s@ reziste la toate vicisitudinile naturii }i dictaturii.
CONSTAT#ND c@ toate juriile au partipriurile lor, c@ to]i judec@torii sunt ^ntr-o rela]ie contra naturii cu ^nvinui]ii ^ntru literatur@, recte poezie;
FESTIVITATEA DE PREMIERE
V~Z#ND
C$}tig@torul va fi anun]at de una din marile voci ale literaturii rom$ne pe platoul din Pe}tera Bolii, loc ^n care s-au produs de-a lungul timpului oameni precum Homo Erectus, Homo Sapiens }i Homo HominiLupus.
ca nici un oras, dar mite ditamai municipiul, nu concepe sa nu aiba in batatura o astfel de manifestare;
AUZIND c@ nu po]i arunca o piatr@ pe geam f@r@ s@ nimere}ti, cel pu]in, trei poe]i laurea]i;
MIROSIND c@ nici un premiu mai nobil nu r@m$ne ^ntr-o ]ar@ ce pute;
SIM[IND
FORMA DE PREZENTARE Poezia mare va fi scris@ pe o coal@ de h$rtie tare, fiecare din ele de c@tre un copil din ora}ul Petrila, ora} recunoscut din vechime pentru foamea }i setea de cultur@, caricatur@ }i ar@tur@.
la urma urmei, c@ dac@ noi nu-atuncea cine?, dac@ nu acum- atuncea c$nd? }i daca nu }i nu-atuncea de ce da }i da?
Statistica pe Rom$nia indic@ faptul ca 40% din popor sufer@ acut din cauza scrisului }i cititului.
NOI,
Actiunea noastr@ se vrea }i o terapie ^n sensul acesta, negarant$nd, ^ns@, }i eradicarea maladiei ^n cauz@.
Funda]ia Cultural@ CONDI[IA ROM#N~, ^n]elegem s@ punem ^n proiect, ^n execu]ie }i ^n recep]ie susamintitul
C O N C U R S ! SELEC[IA va fi f@cut@ de organizatori, av$nd la baz@ nediscriminarea de v$rst@, sex, stare conjugal@, celebritate, oper@, stare material@, religie, orientare literar@ }i sexual@, }i nu ^n ultimul r$nd starea civil@. N.B. Suntem singurii organizatori care nu facem deosebire ^ntre un organism viu }i unul mort, ^ntre un clasic mort }i unul ^n via]@. Vor participa cu o singur@ poezie autori de la Dosoftei la Marin M@laicu-Hondrari, }i de la V@c@rescu la C@rt@rescu.
NUM~R DE INTR~RI Fiecare autor va participa cu una bucat@ produc]ie proprie. %n afara selec]iei f@cut@ de organizatori pot participa }i al]ii, dar pe spezele lor, pe proptele lor, }i ^n cadrul concours-hors .
Odat@ olografiate, h$rtiile vor suferi o serie de ^ndoituri, c@p@t$nd ^n cele din urm@ contururile }i forma unor b@rci, normal, de h@rtie.
CONCURSUL PROPRIU ZIS {I PROPRIU %N[ELES Dac@ organizatorul ar fi Ministerul Culturii, lansarea acestor b@rcu]e s-ar face pe apa S$mbetei. Cum nu este, o vom face Duminic@ 3 iulie, pe apa Galbena care str@bate Pe}tera Bolii. Apa e Galbena }i nu vine de la PNL, }i nici dac@ s-ar numi Portocalia n-ar veni de la PDL. Am men]ionat aceasta pentru a sublinia c@ nici o ingerin]@ politic@ nu va fi permis@. Pe grila de start vor fi aliniate toate cele 100 de b@rcute, nici una nu va avea statutul de pole-position. Traseul de peste 400 de metri va trece pe sub cele 5 poduri, ocazie cu care se vor stabili clasamente intermediare pentru frunta}i.
Un concert de muzic@ }i poezie e de dorit }i de neoprit.
EFECTE F~R~ DEFECTE Fotografiile cu making off-ul, film@rile, poeziile premiate, }.a., vor constitui un pachet cultural ce va lua drumul imprimeriei la scurt timp dup@ ce natura ^}i va spune ultimul cuv$nt.
INVITA[IE Adres@m prezenta tuturor acelora care scriu, care nu mai scriu dar citesc, c$t }i eroilor care reu}esc s-o fac@ ba pe una, ba pe alta. %n aceast@ ultim@ categorie ^l includem, y compris invit@m, }i pe Pre}edintele B@sescu. Lui ^i ur@m ca b@rcu]a C@rt@rescului s@ aib@ rezultatele Biruin]ei .
NIRVANA SOCIAL~
S
P
A
Pag. 19
[
I
l u c r @ r i l e
U
d i n
L
S
%
a p r i l i e
R
B
2 0 1 1
U
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 20
Et in Petrila ego fac ce-i taie capul), tot a meritat s@ merg la Petrila. Am mers de altfel, nu împins@ de pofta rapace de titluri }i înscrisuri, ci dând curs îndemnului, exprimat tot în latine}te VEDI PETRILA , }i am fost atât de vr@jit@ de primul obiectiv, c@ am uitat s@-mi duc pân@ la cap@t c@l@toria. (Cum se }tie, în original dictonul, tot latinesc, spune: VEDI PETRILA E POI LONEA).
Mi-am ales titlul latinesc al articolului pentru Nirvana social@ de la Petrila, cu gândul s@ fiu cât de cât la în@l]imea clubului select în care am avut onoarea s@ fiu primit@, prin împropriet@rirea, cu acte în regul@, pe buc@]ica mea de teren, în curtea fostei case unde s-a n@scut I. D. Sîrbu, din str Ferdinand nr. 6. Spun "fost@", fiindc@ azi acolo este un fel de l@ca} de cult, pe din@untru muzeu }i pe dinafar@ templu frumos colorat }i pictat tot, de apostolii postumi ai scriitorului, to]i copii, dar to]i abili }i versa]i interpre]i ai Textelor Sacre. Un singur exemplu. Când a fost s@-i cear@ s@ ilustreze cunoscutul verset "Curva-i curv@ pân@ moare }i marxistul pân@-l doare", Marele Preot al cultului lui I. D. Sîrbu, (l-am numit pe artistul-orchestr@ Ion Barbu), l-a descusut pe micul ucenic, doar a}a, ca s@ se asigure c@ acela }tie ce va ilustra, despre semnifica]ia primului cuvânt. Cuviincios }i laconic, b@iatul a r@spuns: "Da, }tiu." "Dar marxist?" a mai întrebat cu precau]ie pedagogic@ dl. Barbu. {i iat@ r@spunsul, tot laconic al înv@]@celului: "Marxistul este pe}tele ei". {i dac@ n-a} fi primit buc@]ica mea de p@mânt, de care sunt atât de mândr@, aproape 40 centimetri p@tra]i de teren din cel mai bun, pe care e drept c@ nu am voie s@-l cultiv cu ce vreau eu, (fiindc@ acolo edilii }i administratorii nu te las@ s@ faci ce te taie capul, ca la Bucure}ti }i nici ei nu
Eu la Lonea nu am mai ajuns. Am vizitat doar locul na}terii lui I. D. S^rbu, cel c@ruia Ion Barbu i-a dedicat aceast@ cas@, un simpozion anual, cel mai simpatic site literar, nenum@rate happeninguri care mai de care mai tr@znite }i nenum@rate albume de desene ilustrându-i aforismele, a deschis de dragul lui o fabric@ de tricouri, ARTA BUMACULUI, etc. Nu i-a mai r@mas decât s@-i pun@ pe muzic@ sarcasticele }i spumoasele vorbe de duh, pe care s@ le recite pios între pufnituri de râs grupul de fani, care de care mai devotat. Sau s@ le cânte într-un festival dedicat posterit@]ii Sfântului lor, mult mai norocoas@, oricum, decât i-a fost via]a, cum se întâmpl@ de altfel oric@rui sfânt. Când ajungi la Petrila }i când vezi ce a
f@cut acolo acest inepuizabil alter-ego al scriitorului, î]i aduci aminte fire}te c@ exist@ dou@ feluri de a te realiza nu numai plenar ci }i exhaustiv ca artist: prin expansiune maxim@ sau prin concentrare maxim@. Isarlîcul lui Sîrbu, Craiova, }i Petrila lui Barbu, sunt ridicate la rang de Cetate Etern@ de fidelitatea, nevoit@ sau voluntar@ a celor doi arti}ti lega]i prin tainice similitudini de voca]ie }i destin. "Europa e un simplu continent, ne amintim, Petrila e o lume". A}a este. Primul îns@ doar a decretat, iar cel de-al doilea a înf@ptuit. În firea, oricât de înrudit@ a celui de-al doilea, g@sim acea tr@s@tur@ rar@, care chiar sfin]e}te locul din curtea Sfântului s@u: generozitatea de a se realiza punându-}i în valoare Maestrul. Fiindc@, în fine, opera cea mai valoroas@ a Primului Ucenic al lui I. D. Sîrbu de la Petrila, este grupul de emuli care s-au ridicat în jurul lui, transformând venera]ia în lucrare rodnic@. Dac@ n-ar fi s@ o amintesc, în afar@ de mica societate select@ în care tocmai am fost admis@, al@turi de profesori, ingineri, muzeografi, decât pe o tân@r@ absolvent@ de litere, Clara Mare} }i laborioasa ei exegez@, Zidul de sticl@, I.D. Sîrbu în Arhivele Securit@]ii, pe care, semnificativ@ coinciden]@, o preg@tesc pentru tipar la editura Curtea Veche unde lucrez, chiar în aceste zile. Doina Jela
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 21
Octavian Paler despre I. D. Sîrbu sunt, cumva, zdruncinate acum. A}adar s-a putut! A existat cineva care a reu}it , de dragul unor principii, s@ nu tr@iasc@ "melcoid", cum zicea Sîrbu; cineva care a preferat un e}ec exemplar unei cariere de "acomodat". {i asta unde? %ntr-o ]ar@ unde ratarea e nu numai deplîns@. E socotit@ "o prostie".
V@ spuneam la ultima noastr@ întrevedere c@ m@ simt bine, confortabil, cu trecutul meu, dintr-un punct de vedere. N-am f@cut, s@ zicem , nicio porc@rie, nicio tic@lo}ie. Pot s@ m@ uit lini}tit în oglinda retrovizoare. Ei bine, nu m@ mai simt la fel de ''confortabil'' dup@ ce am citit prima parte a c@r]ii dumneavoastr@ despre Ion D. Sîrbu. Cea consacrat@ vie]ii. Recunosc: }tiam doar vag cum a ar@tat via]a lui Ion D. Sîrbu. {i nimic despre opera lui. Nu i-am citit, spre ru}inea mea, nicio carte. O voi face de-acum înainte. Dar v@ m@rturisesc c@ imaginea, ferm@ }i limpede, pe care o impune cartea dumneavoastr@ m-a impresionat. Mai mult: m-a pus pe gînduri. Nu-mi închipuiam c@ o asemenea biografie a fost posibil@ în România, intr-o vreme cu atîtea derapaje. Convingerile mele despre leg@turile noastre cu Miori]a
Nu mai sunt sigur, acum, c@ experien]a mea de via]@ merit@ vreun interes. Via]a unuia ca I.D. Sîrbu e, realmente, un "roman". A mea e de tot banal@. Am avut o adolescen]@ tern@, cu aventuri romantice închipuite }i u}or ridicole. Am trecut printr-un r@zboi f@r@ niciun cutremur interior, hoin@rind pe la Polul Nord }i pe la Polul Sud într-o înc@pere bine înc@lzit@. Dramele ]@rii mele nu m-au afectat, cu excep]ia diktatului de la Viena. Am descoperit c@ ru}ii au intrat în România abia cînd ei au ajuns în Lisa, iar în anii urm@tori am fugit de capcanele vreunei implic@ri, preferînd s@ "reabilitez" Evul Mediu. Mitologia mea e mic@, egoist@, la nivelul Lisei }i al str@zii Tufelor de dincolo de bariera "Bacchus". Dac@ o compar cu violenta angajare a lui I.D. Sîrbu, m@ simt jenat. Eu am fost nu numai prea "cuminte", ci }i prea pu]in tîn@r, dac@ socotim tinere]ea nu doar o vîrst@, ci }i o stare de spirit. Adev@rul e c@ nu m-am revoltat, în toat@ tinere]ea mea, decît prin ab]inere, prin refuz, prin eschiv@. Poate nu e o pur@ întîmplare c@ am luat cuno}tin]@ foarte tîrziu de atmosfera postbelic@ în care al]i
Decalogul lui Paler Cele zece porunci ce trebuie urmate ^n pustiu: Prima porunc@: S@ a}tepti oric$t. A doua porunc@: S@ a}tep]i orice. A treia porunc@: S@ nu-]i aminte}ti, ^n schimb, orice. Nu sunt bune dec$t amintirile care te ajut@ s@ tr@ie}ti ^n prezent. A patra porunc@: S@ nu numeri zilele. A cincea porunc@: S@ nu ui]i c@ orice a}teptare e provizorie, chiar dac@ dureaz@ toat@ via]a. A }asea porunc@: Repet@ c@ nu exist@ pustiu. Exist@ doar incapacitatea noastr@ de a umple golul ^n care tr@im. A }aptea porunc@: Nu pune ^n aceea}i od@ }i rug@ciunea }i pe Dumnezeu. Rug@ciunea este uneori o form@ de a spera a celui ce nu ^ndr@zne}te s@ spere singur. A opta porunc@: Dac@ g$ndul @sta te ajut@, nu evita s@ recuno}ti c@ speri neav$nd altceva mai bun de f@cut sau chiar pentru a te feri de urm@rile faptului c@ nu faci nimic. A noua porunc@: Binecuvanteaz@ ocazia de a-]i apar]ine ^n ^ntregime. Singur@tatea e o t$rf@ care nu te ^nvinuie}te c@ e}ti egoist. A zecea porunc@: Aminte}te-]i c@ paradisul a fost aproape sigur ^ntr-o grot@."
oameni se aprindeau, se delimitau, tr@dau ori î}i preg@teau pu}c@ria, ca I.D. Sîrbu. Tot ce am îndr@znit a fost s@ nu vreau s@ cobor sub o anumit@ limit@ }i s@ m@ folosesc de pretexte pentru a putea }opti, m@car, ceea ce nu era îng@duit de cenzur@ s@ strigi. M-am dus pîn@ la Seneca, f@cîndu-i rechizitoriul într-o scrisoare din Scrisori imaginare, ca s@ denun] colaborarea cu demen]a. M-am folosit de masca lui Galilei ca s@ spun ce gîndeam despre inchizi]ii }i m-am retras pe un peron de nic@ieri ca s@ pot fi actual f@r@ riscuri majore. Mereu baricadat în grija de a nu fi prins sub t@v@lug. {i ar mai fi ceva de recunoscut. N-am fost în stare, probabil, de mai mult. Dac@ a} lua-o de la cap@t, nu cred c@ a} schimba lucruri esen]iale. A} r@mîne un "rac".V@ spuneam c@ am l@sat jurnalul A doua poli]ie s@ se acopere de praf în vreun sertar uitat fiindc@ nu m@ atrage s@-l recitesc ( în caz c@ mai exist@ pe undeva ). Acum pot s@ fiu }i mai explicit. Prin anii '80, dup@ ce am fost dat afar@ de la "România Liber@" }i am avut "tupeul" de a refuza toate ofertele care mi s-au f@cut de reinser]ie în "sistem", eram foarte mîndru de pozi]ia mea. Dup@ '89, aceast@ mîndrie s-a ofilit, treptat. Iar acum mi se pare de-a dreptul bovaric@ dac@ o compar cu realit@]ile tr@ite }i asumate de I. D. Sîrbu. Daniel Cristea - Enache Convorbiri cu Octavian Paler
Decalogul lui S^rbu
NIRVANA SOCIAL~
Flota
Pag. 22
literar@
rom$n@
Barca num@rul: 1. FLORIN MUGUR - Despre Asin 2. ILEANA M~L~NCIOIU - Va veni o vreme 3. DINU OL~RA{U - Poem 4. CEZAR BALTAG - Geometria unui vis 5. NICOLAE V~C~RESCU - A tr@i f@r@ a iubi 6. TRISTAN TZARA - Glas 7. MIHAI VAKULOVSKI - Basm Popular 8. PETRE STOICA - Noti]@ 9. TIA SERB~NESCU - Poem 10. VIRGIL IERUNCA - Pronume Personal Pronosticul nostru: barca nr. 34 11. MARIN SORESCU - Calea Mor]ii ION MURE{AN - Facerea lumii 12. LUCIAN BLAGA - Încheiere {i a fost sear@, 13. PETRU ROMO{AN - Un pâlc de {i a fost diminea]@. viorele Dar asta a fost demult 14. GELLU NAUM - Crusta {i o singur@ dat@. 15. IULIAN T~NASE - Cele 11 porunci 47. CONSTAN[A BUZEA - Nimeni iubitafizice 48. AUREL DUMITRA{CU - O via]@ 16. DANIEL TURCEA - Cunoa}tere adev@rat@ 17. NICHITA ST~NESCU 49. DANIEL CORBU - Poezie Dezâmblânzirea 50. MAGDA ISANOS - Interior 18. ROBERT {ERBAN - Acatist 51. EMIL BRUMARU - Idil@ 19. ANA BLANDIANA - Recunoa}teri 52. VASILE VOICULESCU - Treime 20. MARTA PETREU - Îmi amintesc 53. BARBU PARIS MUMULEANU - Alt 21. IOAN MORAR - Gland@ chip 22. DORIN TUDORAN - Mic tratat de glo54. MAGDA CÂRNECI - Psalm rie 55. ALEX. DEP~R~[EANU - Un }i O 23. ADI CUSIN - De rerum natura 56. TUDOR ARGHEZI - Psalm 24. MARIN M~LAICU-HONDRARI - Derr 57. MIHAI EMINESCU - Peste vârfuri Steppenwolf 25. ION ZUBA{CU - Cântul XII 26. IOAN STRATAN - Cina C H R I S T ~ N ~ S E S 27. MIRCEA C~RT~RESCU - Când ai nevoie de dragoste 28. {ERBAN FOAR[~ - Donna con Donna 29. LETI[IA ILEA - F@r@ memorie 30. MARIANA MARIN - Conserva 31.OVIDIU GENARU - O bere acr@ ca veacul 32. ION HOREA - Cerc 33. GEORGE BACOVIA - Cu voi... 34. ION MURE{AN - Facerea lumii 35. DANIEL - SILVIAN PETRE Graffiti 36.GHEORGHE GRIGURCU - De timp 37. MIHAI BENIUC - Ana Kelemen 38. LIVIU ANTONESEI - Asimetrie definitiv@ 39. ALEXANDRU MACEDONSKI Rondelul trecutului 40. GABRIELA MELINESCU - Amor fati 41. MIRCEA DINESCU - Îndoielile logodnicului 42. MIHAIL CRAMA - Ce fel 43. VIRGIL MAZILESCU - Vei spune 44. IRINA MAVRODIN - Casa 45. ADRIAN POPESCU - Arsura Foto: Mihai Barbu 46. MIHAI URSACHI - Post Scriptum
C
58. DIMITRIE CANTEMIR - Istoria ieroglific@ 59. DU{AN PETROVICI - * * * 60. FLORIN IARU - Hai-ku mine pe Muntele Fuji 61. MIRCEA IV~NESCU - Trebuie dezgropat@ amintirea? 62. LEONID DIMOV - Veghe 63. MIRCEA M~LU[ - Aproapele p@s@rilor mute sunt 64. {TEFAN ROLL - Poem@ printre regi 65. BARBU BERCEANU - Eliberare 66. VIOREL MURE{AN - Haiku 67. ALEXANDRU MACEDONSKI - Val]ul rozelor 68. NICHITA DANILOV - Poem 69. VICTOR FELEA - O lung@ t@cere 70. DAN STANCIU - Auriol }i Deburau 71. CONSTANTIN {TEFURIUC - Suflet f@r@ acoperire 72. NORA IUGA - Antract 73. NICOLAE PRELIPCEANU - Lini}tea va r@mâne 74. ION MINULESCU - Acuarela 75. NICU VLADIMIR - Lucr@torul ostenit 76. URMUZ - Cronicari 77. ION BARBU - Joc secund 78. CHRIS T~N~SESCU - Poem 79. MARIANA CODRU[ - Noapte de iunie 80. VASILE GÂRNE[ - Aprinde]i fitilul 81. IOAN ES. POP - Ieudul f@r@ ie}ire 82. CRISTIAN POPESCU - Tramvaiul 83. SIMONA POPESCU - Niciodat@ noi 84. ANGELA MARINESCU - Jungherul @sta cu care se taie orice 85. B. FUNDOIANU - Her]a U 86. RADU GYR - Ridic@-te, Gheorghe, ridic@-te, Ioane! 87. GEO BOGZA - În toamna aceea 88. DIMITRIE STELARU Cetatea p@gân@ 89. CEZAR IV~NESCU - Terra Paterna 90. GHEORGHE AZAP - Ninge 91. NICOLAE LABI{ - Moartea c@prioarei 92. AL. O. TEODOREANU Dr@g@la}e p@h@rele 93. ALEXEI MATEEVICI Limba Noastr@ 94. ADRIAN ALUI GHEORGHE - Pe malul Ozanei citindu-i poezie domnului VAN GOGH 95. GEORGE TOPÂRCEANU Plou@ 96. NICHIFOR CRAINIC - Eu am tr@it 97. DOSOFTEI - Psalmul 99 98. ION CARAION - Insomnie 99. PETRU CRE[IA - Despre lucruri }i zei 100. OCTAVIAN PALER - Pasul absent.
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 23
Sferele ^nalte ale caricaturii
O expozi]ie semnat@ Ion Barbu
Aceast@ expozi]ie a fost vernisat@ ^n cadrul Festivalului Interna]ional de Caricatur@ din Ankara, ^n prim@vara acestui an. Sper@m s@ o pute]i vedea la sf$r}itul acestei veri ^n Pe}tera Bolii.
NIRVANA SOCIAL~
Pag. 24
Program FUNDA[IA CULTURALA CONDI[IA ROM#N~ v@ prezint@ MEMORIALUL S%RBU, Edi]ia III
S$mb@t@, 2 iulie 2011
Duminic@, 3
DECALOGUL SALV~RII PUBLICE / un happening din programul %NAPOI LA LECTUR~ cu copiii din }colile Petrilei, o desf@}urare pe str@zile ora}ului pe la orele 10.00
iulie 2011
- Lansarea num@rului festiv al revistei NIRVANA SOCIALA;
copiilor petrileni / desf@}urare: incinta casei S^rbu }i PE{TERA BOLII / orele 10.00
desf@}urare ^n Colonia Literar@ Petrila/Casa S^rbu - ''MESAJ DESPRE STAREA PETRILEI" Proiec]ii cu slideshow-uri ^n Spa]iul S%RBU - Festivitate de acordare a titlului de CET~[EAN DE ONOARE al COLONIEI LITERARE PETRILA arti}tilor participan]i la MEMORIAL; - Festivitate de ^nfr@]ire a Coloniei Literare Petrila cu Editura ''BLUMENTHAL'' }i cu Compania de Teatru ''AU~LEU'' -''Cercul Literar de la Petrila'' invitat: {ERBAN FOAR[~ - Lansarea produc]iilor ultime ale Nowhere Productions: A FOST ODAT~ ION ZUBA{CU; ULTIMUL CHIRIA{ AL CASEI S%RBU; S%RBU DE LA A LA Z. NIRVANA SOCIAL~ Redac]ia: Ion Barbu Mihai Barbu Marius Chivu Christine Cizma} {erban Foar]@ Doina Jela Mihaela Michailov Emilia Muraru Ion Mure}an Vlad Petri Ilie Pintea David Schwartz Rolland Szedlacsek Ioana Szocs Cristina {andor Elena {tef@nescu Dorin Tudoran Octavia Treistar -------------------Redac]ia Nirvana Social@ str. 1 Iunie nr. 8 335800 Petrila Tel: 0254-550.962
M
U
[
U
Festivitate de premiere }i concert DINU OL~RA{U & FLORENTIN BUDEA / Pe}tera Bolii / orele 12.00 Spectacol de teatru pe strada Principal@: Compania de Teatru ''AU~LEU'' din Timi}oara / Piesa; SP~L~TORUL DE CREIER de MATEI VI{NIEC / orele serii
M
I
R
I
Asocia]ia CARITAS Alba-Iulia filiala Petro}ani
Director general ing. Constantin Jujan
Coordonator: Nora Dubyk
Asocia]ia Petro-Aqua
Realizator Robert {erban
Coordonator: Imre Szuhanek
Director general Ionu] Dr@gotesc
Prim@ria Ora}ului Petrila
L
CONCURSUL NA[IONAL DE POEZIE / performance cu sprijinul
Publicitate disponibil@
Realizator Ilie Pintea
Restaurantul Number One
al domnului Gigi S$mzian
& Consiliul
Local Petrila
^ntotdeauna ^i satur@ pe invita]ii no}tri