Cetatea Ciacovei nr.35

Anul III Nr. 35 - Marţi 15.01.2008

INTERNET: www.ianosel.com

Reporter: Domnule primar, ce v-a determinat să vă implicaţi în activitatea publică?

Viorel Ştefan: Eu am mai candidat odată pentru funcţia de primar la alegerile din 1996, la îndemnul mai multor oameni care au vrut şi doresc în continuare binele acestei localităţi.

Primul tur a fost cu brio dar al doilea pot să afirm cu tărie, având dovezi clare, că jocurile de culise au dat câştig de cauză, altora. Ca să revenim la întrebare, am dorit - şi pot să spun că sunt o persoană modestă în viaţa personală dar şi publică - să demonstrez cu bani puţini dar prin muncă eficientă şi continuă, că se pot face multe.

R: Care sunt realizările acestui prim an în funcţia de primar?

V.Ş.: Deşi nu ar trebui, sunt nevoit să spun că am preluat din mers facturi neachitate, sume care s-au ridicat la sute de milioane. Realizări practice sunt: trei foraje pentru pompe de apă în Petroman – una chiar în faţa şcolii – două foraje în Obad, două în Macedonia şi unul în Cebza. Am rămas dezamăgit când am preluat funcţia de primar, preluând de fapt greutăţile acestei comune. Încă o realizare este cea a repietruirii drumului spre Obad şi a unei străzi din localitate.

După cum vedeţi şi d-voastră, drumurile nu mai sunt într-o situaţie atât de jalnică. Referitor la aceasta, zilele următoare se va turna (la Obad), primul strat de asfalt iar în primăvară (2002), se va turna (pe altă stradă), al doilea covor asfaltic.

Eu sunt o persoană deschisă dialogului şi prin dialog obţin rezultate mai bune decât prin zece hârtii. Am crezut însă că toţi factorii de decizie din comuna noastră vom da mâna şi vom colabora strâns.

R: Sunteţi mulţumit de participarea cetăţenilor la activităţile propuse de primărie?

V.Ş.: Sunt mulţumit de participarea unora din localitatea Obad. N-aş spune acelaşi lucru despre celelalte localităţi şi n-aş vrea să menţionez, care. Atunci când mă interpelează o să le arăt totul. Dialogul nu se poartă cu acei cetăţeni care ştiu doar să acuze.

R.: Cum decurge relaţia Primăriei cu alte instituţii locale?

V.Ş.: Aş putea spune că relaţiile care se bazează pe muncă, decurg bine. Incercăm să purtăm dialogul. La instituţiile în care nu se poartă dialogul, acolo sunt şi vorbele care vin din lateral.

R: Ce părere aveţi despre Tele-Centru?

V.Ş.: Persoanele care coordonează Tele-Centrul au reale calităţi. Există iniţiativă şi o spun cu sinceritate.

R.: Care sunt perspectivele de dezvoltare economică ale comunei?

V.Ş.: Este o întrebare pertinentă. O localitate este bogată dacă locuitorii ei sunt bogaţi. Trecând prin această perioadă de tranziţie, de când s-au desfiinţat multe unităţi economice, mulţi locuitori sunt şomeri, viaţa este mai dificilă.

R.: Care sunt proiectele prioritare de infrastructură?

V.Ş.: S-a început la un moment dat, canalizarea. S-a abandonat, dar o să o reluăm. Se vor continua lucrările la

Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel

staţia de epurare, precum şi la alimentarea cu apă a Ciacovei şi Cebzei. În Ciacova sunt deja 8,3 km conducte de distribuire a gazului. Până în iarna anului viitor (2002), va circula gaz şi pe instalaţia din Ciacova. Este spre final renovarea turnului medieval. Nu pot să-i aduc pe cei de la SOCOT să demonteze bazinul de apă din Culă, pentru a finaliza lucrările. Când vom pune sub presiune conductele vechi din 1960, Ciacova va deveni o fântână arteziană şi mă doare sufletul când spun asta.

R.: Ce puteţi spune despre spaţiile de recreere din Ciacova, care sunt aşa de puţine?

V.Ş.: Spaţii de recreere sunt şi parcurile şi consider că s-a făcut foarte mult în legătură cu asta şi aici este meritul viceprimarului. Dânsul s-a ocupat special de parcuri şi de pieţe. Piaţa de alimente este deja mai civilizată, curată şi aranjată. Sperăm ca odată ce se vor finaliza lucrările la Culă, pe sezonul următor de plajă (2002), vom avea şi noi în ştrand o mică oază în care ne putem retrage.

R.: Având în vedere începutul promiţător al echipei „Progresul Ciacova”, sunteţi dispus să susţineţi echipa?

V.Ş.: Menţinem echipa, avem copii numai din comună şi sperăm în rezultate bune.

R.: În final vă rugăm să adresaţi un mesaj cetăţenilor Ciacovei.

V.Ş.: Mesajul meu este: o înţelegere perfectă a realităţii contemporane şi să nu se uite în curtea vecinului!

Prof. ALIN JITĂREL 03.09.2001 NOTA REDACŢIEI: Interviul a fost realizat după primul an al primului mandat în funcţia de primar, al d-lui Viorel Ştefan.

Mulţumim pe această cale d-lui prof. Alin Jitărel, pentru inspiraţia avută de a ne lăsa mărturie peste timp, un material ce reflectă profilul moral al unui om care (iată), de aproape 8 ani deţine frâiele destinelor comunităţii noastre.

De la începutul mandatului, pe când încă nu apăruse pe traseul domniei sale semnatarul acestor rânduri ori ziarul „Cetatea Ciacovei”, don’ şef o cam lua pe ... mirişte, având şi probleme de colaborare. Acuze la adresa celor ce nu i se supun, cât şi promisiuni şi minciuni pe care le auzim de ani de zile şi de care de la un timp încoace, ne este tot mai lehamite!

Mesajul din finalul interviului sintetizează în modul cel mai elocvent, nota dominantă a caracterului unui ratat lider local care la plecare nu va lăsa în urma sa nici măcar ... o dâră: Ä Să nu ne uităm la cei din jurul nostru care o duc mai bine. Ä Să nu privim în „curtea vecinului” şi să nu ne pese că sate precum Ghiladul, care s-a desprins de la „pieptul” nostru, prosperă văzând cu ochii. Şi ceilalţi din jurul nostru la fel. Ä Trebuie ”să înţelegem perfect realitatea contemporană” şi să stăm cu capul plecat, convinşi fiind că într-o bună zi vom avea parte de tot ceea ce în anul 2001, ne promitea ... GURU !

Cu prilejul zilei de naştere, colectivul redacţional al publicaţiei „CETATEA CIACOVEI” îi urează concetăţeanului Viorel Ştefan,

„Însănătoşire grabnică!” oferindu-i deasemeni şi un simbolic buchet de ... trei trandafiri. ¾ AMR - 140

CETATEA CIACOVE I

Pe’un picior de plai Pe-o gură de rai, Prin optzeci şi şapte O belea ne paşte.

Venea-ncetişor Un tânăr fecior, Pus pe fapte mari Dornic de creiţari.

Cu o traistă-n mână Ce-avea să-i devină, Peste câţiva ani, Sacul plin cu bani.

Iar al nost’ fecior Iute de picior, N-avea pic de stare Pân’ n-ajunge „mare". Şi-n curând l-a pus Cel ce l-a adus, Pe-o funcţie bună Lup cinstit la stână.

Pe câmpuri mănoase Cu braţe vânjoase, Roade culegea, Belşug aduna.

Pentru ceapeu El trăgea din greu, Dar parte-şi făcea Şi-n traistă-şi punea, Câştig obţinut Doar de el ştiut, Pe la bănci se pare, Pân’va fi mai mare.

Om de caracter, Voinţă de fier, Gospodar de seamă Şi fără de teamă, Asta ne doream Şi toţi aşteptam, Să vedem ce-o fi Cam prin ... două mii.

Promitea de toate De picam pe spate, La ce ne-ştepta Că va realiza.

Soarele şi luna Ne vor fi cununa, Belşug, bunăstare, Pentru fiecare. Şi a fost să fie, Chiot, bucurie, Pe când s-a aflat Că a câştigat,

PAGINA 2

Funcţia dorită Bine măsluită, De cei ce-l doreau Şi i se-nchinau.

Noi ne amăgeam Şi tare-l credeam.

Speranţe ne-am pus, La Vio’ ne-am dus, Să-l felicităm, Să-l asigurăm, Că-l vom sprijini La greu, de-i va fi.

El ne-a ascultat Şi ne-a-mbărbătat Că fiind la nevoi, Va fi lângă noi.

Vremea-ncet trecea, Lumea aştepta, Dar ce a promis A rămas doar ... vis.

Minciuni la tot pasul C’avea-n mână „asul” Ce-l făcea să creadă Că-n veci o să şadă, Să ne cârmuiască Şi blagoslovească Cum vor muşchii lui Pân’om fi sătui, De trai bun, desigur Şi-o rămâne singur, Să domnească-n veci Ca floarea-n ghiveci.

Credea că-i permis Ce noaptea în vis I se năzărea Ziua-nfăptuia.

Noi tot aşteptam Şi multe speram, Că-ntr-o bună zi Din loc s-or urni.

Nu ne-am dumirit, Şi iar a venit Peste patru ani Promiţând mulţi bani, Ce-i vom câştiga, De îl vom vota Pe el înc-o dată Şi-asta, drept răsplată.

Ne-a bătut iar gândul Că-şi ţine cuvântul, Dar după opt ani S-a umplut de bani

Şi e fericit, Că iar ne-a prostit.

Acum ne promite Că ar face multe, Dacă ar avea Bani cu ciutura, Să-i pice de sus De pe unde ... nu-s.

Se dau bani, se ştie, La cei de-omenie, Dar de-aici, de jos, Rugându-i frumos, Fără îngâmfare, Ură şi sfidare Şi bătând la uşi La cei ce sunt puşi, Vremelnic să ţină Cuţitul în mână, Împărţind colacul După cum li-e placul.

Vio’nsă-i sfida Şi-i îndepărta Vorbind pe la spate Despre ei, de toate.

El fiind „Bebe duru” Lor le-ntorcea ... uru, Mâna de-ntindeau Bine de-i voiau.

Cum a refuzat-o În freză a luat-o, N-a primit nimic Şi tace chitic.

Sfaturi n’accepta Şi tot ne-acuza, Că noi îi vrem răul Spunea nătărăul.

Dar de ne-asculta, Bine îi era Şi-n veci ar fi fost Viorelu nost’.

Pus însă pe jaf, Iar cu noi ... vătaf, N-om fi chiar tâmpiţi Sau nechibzuiţi, Să punem iar’ „botul” Când ne-o cere votul Cu alte minciuni, C-o face minuni Pentru ciacoveni, Ori pentru cebzeni.

I-o zicem pe-a dreaptă: La ... Sfântu’ Aşteaptă!

Pagina 3

CETATEA CIACOVEI

Vineri, 21 decembrie 2007, la ora 12,00 a avut loc în oraşul nostru inaugurarea oficială a casei memoriale „Dositei Obradović”.

Un eveniment cultural deosebit de important pentru locuitorii de naţionalitate sârbă din Ciacova, dar cred eu, pentru toţi ciacovenii, dat fiind faptul că Dositei Obradović a fost cea mai importantă personalitate născută în localitatea noastră.

Evenimentul a fost organizat de concernul „HEMOFARM” - Serbia, (cel care a cumpărat casa şi s-a ocupat de amenajarea ei) şi a fost prilejuit de manifestările dedicate împlinirii a 200 de ani de la stabilirea lui Dositei Obradović în Serbia.

Au participat: ministrul Culturii din Serbia - dl. Zoran Lonćar, preşedintele Asociaţiei „Dositei Obradović” - dl.

Miodrag Babić, consulul Serbiei la Timişoara - dl. Dragomir Radenković, reprezentantul sârbilor din Banat în Parlamentul României - dl. deputat Slavomir Gvozdenovici, precum şi alţi importanţi oameni de cultură din ţara vecină şi din Timişoara. În scurte alocuţiuni, înalţii oaspeţi au subliniat importanţa momentului, bucuria că s-a reuşit înfăptuirea acestui muzeu, bunele relaţii şi punţile de legătură care există între cele două ţări.

Muzeul, elegant emenajat, cuprinde fotocopii după cărţi, scrisori, documente ale lui Dositei, tablouri înfăţişându-l pe cel născut aici (copii), două statui în miniatură precum şi o hartă a călătoriilor efectuate de Obradović de-a lungul vieţii. Este doar începutul, pentru că se vor aduce şi alte exponate, valoroase, pe măsură ce se vor îmbunătăţi mijloacele de supraveghere şi pază a muzeului.

Dositei Obradović (1739/1741-1811) este una dintre cele mai importante personalităţi ale culturii din Serbia, a fost primul ministru al educaţiei în această ţară, a călătorit enorm de mult în aproape toată Europa, fiind printre cei mai apreciaţi savanţi ai vremii sale. A cunoscut 11 limbi, printre care şi româna, evident, la perfecţie. Vom reveni, pentru cei interesaţi, cu un articol referitor la viaţa şi activitatea eminentului cărturar iluminist.

Iată, în sfârşit, că avem un loc pe care cei interesaţi, din Ciacova sau mai ales din alte părţi, îl pot vizita şi pot afla lucruri interesante despre trecutul nostru! Pentru că, să nu uităm, sârbii sunt cea mai veche minoritate din România, din punct de vedere istoric şi, cel puţin în Banat, toate naţiile au vieţuit şi vieţuiesc într-o admirabilă înţelegere!

S-a făcut un prim pas în mult aşteptatul circuit turistic: donjonul medieval (Cula) - Piaţa Cetăţii - casa memorială „Dositei Obradović” - Biserica Ortodoxă sârbă! Este îmbucurător, dar să amintim că nici statul român, nici autorităţile locale, nu au vreun merit în această realizare.

Restul ... mai depinde şi de noi !

BOGDAN SECULICI

Autor: prof. TRIFU PETCU Semnificative pentru Ciacova erau două evenimente anuale: cercul cultural şi târgul, ce depăşeau orice eveniment nu numai din localitate, ci din toate împrejurimile ei. Acest târg era cel mai mare şi cel mai vestit din judeţ. Celelalte localităţi, prin ordonanţe emise de autorităţile statului aveau dreptul să organizeze un singur târg anual, numai Ciacova avea dreptul să organizeze cinci târguri anuale. Încă din timpul Imperiului austro-ungar, la aceste târguri se adunau cel mai mare număr de târgoveţi şi alte categorii sociale, venind chiar comercianţi din ţări îndepărtate: Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia şi Italia, precum şi din capitala imperiului, Viena.

Deşi târgurile se ţineau numai duminica, încă de joi soseau negustorii şi se apucau de aranjarea „intravilanului comercial”.

Cei din ţările străine se grăbeau să-şi asigure un loc la hotelul din localitate (n.r. fostul „Cămin cultural”), sau la vreun locuitor cu care intraseră în tratative dinainte. Tarafurile de muzică întreţineau atmosfera până mult după miezul nopţii. Primarul şi notarul erau nelipsiţi de la evenimente, însoţiţi de plutonierul major de la secţia de jandarmi şi unul sau doi „poliţai”. Ei dădeau bineţe oamenilor şi dacă perspectiva era promiţătoare, îşi manifestau bucuria şi nu pregetau să se aşeze la o masă cu o halbă de bere şi cu lăutarii tarafului ce le cântau câte o doină bănăţeană sau sorocul din câmpie.

Cu toate că ziua târgului era cunoscută dinainte în toate localităţile Banatului, funcţionarii primăriilor aveau grijă să anunţe data ţinerii lui, cu 10-15 zile înainte. Cele cinci intrări în comună erau marcate cu aşa-zisa „vamă”, o cabină de 2-3 metri pătraţi, în care se instalau încă de sâmbătă după amiază, vameşii care încasau taxa pentru târg, după marfa ce se punea în vânzare.

Vameşii era secondaţi de unul sau mai mulţi „poliţai” . În interiorul comunei, toţi meseriaşii aveau atelier sau dugheană, dar cei mai mulţi îşi expuneau marfa într-un anumit sector al târgului, într-un cort sau pe o masă. Locul meseriaşilor era în centrul târgului. Dulgherii şi mai toţi cioplitorii în lemn de prin părţile Făgetului, ocupau o altă zonă. Nu lipseau nici moţii, fie cei din Apuseni, fie cei colonizaţi în Crai Nou încă după primul război mondial şi împroprietăriţi din loturile rămase fără stăpân.

Din a doua jumătate a secolului al XIX – lea, când au început lucrările drumului de fier, autorităţile imperiului, alături de gară au dispus construirea celei de-a doua staţii cu rampă de încărcare numită staţia „Târgul Ciacova”, care se afla la cel mult 200 de metri de centrul târgului. Odată vânzările şi cumpărările efectuate, mai ales cele de import-export, se făceau comenzile pentru vagoanele cu care transportau animalele.

Un moment deosebit, ce imprima târgului din Ciacova un colorit aparte, era ceea ce s-a numit „târgul de fete”. Sosirea tineretului de la sate - duminica pe la ora 10 - constituia pentru cei aflaţi în târg, o plăcere aleasă. Frumuseţea portului popular, căruţele împodobite la care erau înhămaţi cai frumoşi cu mers falnic, cu harnaşament împodobit cu curele multicolore, aduceau târgului un farmec de basm. Grupurile de tineri defilau prin târg fie în pas de promenadă, fie în căruţe cu cilimuri, însoţiţi de tarafuri. Defilarea era încheiată de hora cea mare a târgului, când larma de până atunci specifică pentru târg, era acoperită de strigătele de veselie, de chiuituri şi strigături care scoteau în evidenţă frumuseţea unor fete. Tinerii prinşi în horă sau retraşi pe drumul de promenadă al târgului, îşi făceau declaraţii de dragoste. Înţelegerea aceasta făcută la hora târgului, reprezenta prefaţa căsătoriei. Părinţii aveau însă un rol important în acceptul final pentru întemeierea căsătoriei.

Oricâtă stăruinţă am investi, aceste tradiţii nu mai pot fi înviate cu parfumul lor din trecut, fiindcă au intrat deja în istoria locurilor acestea. Poate am reuşit însă, să deschid o mică fereastră spre trecut pentru ca cei ce n-au avut parte de aceste trăiri, să simtă mândria şi fericirea că sunt urmaşii unor oameni şi locuri cu datini pline de farmec şi frumuseţe ... .

La primul îngheţ, s-a muiat „asfaltul” (?!) turnat recent. Valoarea lucrării începută lunea şi terminată sâmbăta: 420.000 (4.200.000.000) de lei. Banii pentru această lucrare, ne-au venit „cadou” de la Consiliul Judeţean (din fondurile special destinate pentru reabilitarea drumurilor), iar sarcina conducerii Primăriei s-a limitat doar la supravegherea executării lucrării. Cum a făcut-o şi cât interes au manifestat, se vede în imaginea alăturată. Ä

Ne-a parvenit pe mai multe căi informaţia că primarul „Bebe” avea planuri mari de a da câteva lovituri „barosane” în perioada următoare, la final de mandat: vânzări de terenuri agricole, păşuni, complexul de clădiri aparţinând fostului „Liceul Agricol” (cu cele 200 de hectare de teren arabil), clădiri importante din patrimoniul comunităţii, ştrandul şi multe altele. La unele am mai făcut referire în publicaţiile anterioare şi i-am cam încurcat socotelile. De aici, rezultau nişte comisioane ... grase. Omu’ era pe punctul de a realiza ceea ce n-a visat neam de neamul lui de la maimuţă încoace. Vorba unuia dintre apropiaţii săi, indignat de lăcomia fără margini, la care asistă: - „O vinit cu-n ţecăr în mână ş-acuma pleacă cu tiru’!” Ştiţi cine-i dejoacă planurile diabolice? Vă spunem noi: „CETATEA CIACOVEI” ! Bube dulci îi ies pe corp şi conjuctivită la ochi face la vederea ziarului nostru şi a coordonatorului acestuia, pe care l-a ameninţat în şedinţa de Consiliu Local din 29.11.2007 (printre înjurături cu trimitere la mormântul părinţilor şi la Cel ce stă la dreapta Tatălui), că de mâna lui va muri. Sanchi!

Până una-alta, coordonatorul publicaţiei şi cel mai incomod consilier local - care şi-a făcut o profesie din lupta cu şmecherii - îi face trei oferte de confruntare bărbătească: în luptă dreaptă să ne trântim, în săbii să ne duelim sau ... în ciorapi să ne mirosim?!

În zilele premergătoare Crăciunului, la şcolile şi grădiniţele din satele noastre, au fost organizate spectacole prilejuite de cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. De comun acord cu cadrele didactice, am stabilit zilele în care „Moşul” va fi prezent (ca şi în anii trecuţi), printre cei mici. Şi din nou desaga i-a fost plină cu daruri: rechizite şcolare, dulciuri, sucuri, hăinuţe şi jucării. Puţine au rămas locurile unde „Moşul” nu a fost prezent.

Iar în desaga lui, s-au găsit şi unele produse alimentare de bază ca: ulei, zahăr, orez, făină, cozonaci şi dulciuri, ce au fost distribuite unor persoane nevoiaşe, care în felul acesta au simţit bucuria sărbătorii şi-n casele lor.

Se cuvine din nou, să menţionăm numele celor care s-au alăturat contribuţiei colectivului redacţional al publicaţiei noastre, fiindu-ne alături cu diferite sume de bani. Ei sunt: Ivan Călin - 4.600 (4.600.000) lei; Bloţiu Radu - 320 (3.200.000) lei; Popa Cristian Dorian - 300 (3.000.000) lei; Traier Ştefan - 200 (2.000.000) lei; Hitian Marius – 100 (1.000.000) lei şi Maistor Victor Petru - 100 (1.000.000) lei.

Tuturor celor menţionaţi mai sus, le adresăm mulţumirile şi recunoştinţa noastră pentru gestul lor de omenie, pentru care nu a fost inventată încă ... o unitate de măsură!

În miez de noapte la cumpăna dintre ani, centrul oraşului nostru era în flăcări. S-a tras cu rachete multicolore şi petarde.

Pentru 7 minute, am uitat de toate necazurile.

Sunt binevenite şi astfel de „spectacole”, dar la cei ce-şi permit şi cam au de toate, pentru că o astfel de „distracţie” costa câteva zeci de milioane de lei vechi. Bani ce la noi, puteau avea o cu totul altă destinaţie. Vorba unui modest observator la cele întâmplate: „În timp ce copiii merg la şcolile şi grădiniţele de la sate cu sticluţe cu apă de băut de acasă, fug în pauze acasă pentru necesităţile fiziologice, noaptea orbecăi pe străzile fără lumină, bem zilnic apă otrăvită iar la Primărie pe timp de iarnă nu poţi merge la toaletă sau să te speli pe mâini, unora le arde de ... demonstraţii de forţă!”.

O bătrânică rătăcită şi ea prin zonă, şi-a vărsat la rândul ei, năduful: „Apu’, aşa-i când ai tată măşcioni!” Şi mult adevăr era în vorbele ei, pentru că „tata-primaru” în acele momente şi-a părăsit supuşii, aflându-se la petrecere în ... Peciu Nou. Prietenii ştiu de ce! ...

Conform tradiţiei, în seara de 6 ianuarie comunitatea sârbă din Ciacova a sărbătorit după calendarul de rit vechi, Ajunul Crăciunului. Un număr restrâns de credincioşi s-au adunat în Biserică unde preotul protopop Liubomir Matici a oficiat slujba la lumina lumânărilor. S-a întâmplat ca tocmai atunci să fie întreruptă furnizarea energiei electrice pentru mai bine de două ore. Cei mici au primit câte un cadou în ambalaj format „Caritas” iar cei mari, câte o rămurică de stejar. S-a ieşit apoi în curtea Bisericii unde s-a aprins un foc care ne-a făcut pe toţi să nu simţim ploaia aducătoare de belşug, care nu mai contenea. Ä Pagină realizată de coordonatorul publicaţiei Ã

17 ianuarie 2008, este „ZIUA PORŢII LARG DESCHISE” la Primăria Ciacova. Locuitorii oraşului şi satelor aparţinătoare au acces liber la biroul domnului primar pentru felicitări, pentru oferirea de cadouri şi pentru ... a lua lumină!

ATENŢIE: Astrologii prevestesc coadă mare la ... trădare!

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris-Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435