Cetatea Ciacovei nr.78

Anul VI Nr. 78 - August 2011

Fondat de Mihai Aurel Ianoşel

Cu aproximativ o jumătate de secol în urmă, cei dintre noi care am mai rămas şi am trăit în acele vremuri în Ciacova, ne amintim de una din rânduielile de-atunci, care acum, urmaşilor sau celor veniţi pentru “înlocuirea” nemţilor emigraţi, le stârneşte cel puţin ... zâmbetul.

Era obiceiul ca la diferite intervale de timp să auzim în liniştea străzii, sunetul strident al unei tobe. Venea tobaşu’! Copiii îndeosebi, eram curioşi ştiind că are să comunice lucruri importante. Cel ce bătea toba atârnată de gât cu o curea lată din piele, era angajatul Primăriei. Mesajul pe care-l avea de transmis, era din partea primarului.

Ajuns la intersecţia străzilor, se oprea şi schimba ritmul bătăilor ca un avertisment că urmează anunţul. Între timp cei aflaţi pe-acasă, de la copii la vârstnici, îl urmam. La un moment dat, oprea bătăile tobei şi începea de fiecare dată să-şi prezinte mesajul cu expresia : « Vi să dă, dă şcire la tot natu’ … » după care urma mesajul. Işi continua drumul apoi în bătăile tobei, până la următoarea intersecţie. Repeta anunţul ca pe o poezie. Nu schimba nici un cuvânt şi nu stătea cu nimeni la “givan”. Nu avea vreme. Vestea transmisă era repede răspândită printre vecini. În acest fel, în doar câteva ore întraga comunitate afla mesajul primarului. Mai târziu au fost instalate pe stâlpii de curent electric la intersecţiile străzilor, nişte difuzoare cu pâlnii prelungi, metalice, ca să le protejeze de intemperii. Pe timpul zilei se transmitea programul unicului post naţional de radio. Uneori se întrerupea programul iar amplificarea devenea mai puternică, pentru “comunicate importante”. Vorbea de această dată, primarul. Formula de adresare era însă ... mai elevată.

Dar iată ce m-a determinat să vă reţin atenţia cu un episod de mult apus, din viaţa comunităţii noastre: Suntem azi, martorii unor evenimente neplăcute fiind luaţi prin suprindere în condiţiile în care mijloacele tehnice de informare au evoluat foarte mult. Personal am insistat chiar, de multe ori pentru înfiinţarea unui post local de televiziune prin cablu. In unele localităţi nu prea îndepărtate şi cu rang doar de comună, funcţionează aşa ceva cu succes. La ei se poate, la noi ... mai greu. Asta pentru ca cel ce vine cu iniţiativa, să nu se “fălească” că-i aparţine. În schimb, din studioul judeţean al firmei de televiziune se transmit în mod repetat la diferite intervale de timp, rugile din satele noastre, partidele de fotbal disputate pe terenul local, slujbe de la biserici, etc. Şi nu e rău! Dar se transmit şi unele evenimente cu tentă politică mascată. Şi nu e bine!

Apropo: şedinţa de Consiliu Local organizată pentru schimbarea viceprimarului în luna martie curent, filmată de doi cameramani (dintre care unul reprezentant al firmei de televiziune), aţi văzut-o careva transmisă? Hai să fim serioşi! De ce să afle norodul toate mizeriile ieşite din gura celor pe care i-au votat, având (teoretic cel puţin) menirea de a le face viaţa mai uşoară?!

Dar să revin, că spaţiul nu îmi permite să mă întind prea mult. In ultima vreme, parcă tot mai des apare câte o fisură în ţevile de alimentare cu apă, vechi de cca. 50 de ani. Nici n-a apucat să fie bine „rodat” terenul de tenis de câmp din parcul recent dat în folosinţă, că o conductă de apă care trece pe sub acesta s-a fisurat inundând totul în jur. Din nou săpături, din nou nervi şi înjurături cât încape. Pentru remedierea avariilor se opreşte de fiecare dată alimentarea cu apă în întreaga localitatea. Uneori durează întraga zi. Şi în ultima vreme se întâmplă tot mai des. Nervi şi stres, în fiecare casă. Mai dureros e când te ia pe nepregătite, cu mortu’ pe masă şi nici nu mai apuci să-i pregăteşti pomana. Alteori se opreşte curentul electric pentru diferite lucrări dinainte ştiute. Mă întreb aşadar şi eu ca tot omu’: oare n-ar fi normal ca înainte de începerea lucrărilor să fie informată şi conducerea Primăriei, care să dispună ca unul din angajaţii instituţiei să treacă cu un autoturism din dotare pe străzi, anunţând la o portavoce (aflată deja în dotare), cele urgent de comunicat? Dacă în urmă cu 50 de ani s-a găsit soluţia, de ce n-ar fi posibil şi azi, cu mijloace mult mai moderne aflate la îndemână? Poate pentru că atunci, aşa era normal! Acum însă ...

Vedeţi aşadar, de ce motto-ul ziarului nostru este mereu actual? Ce ziceţi, am dreptate?!

- Mihai Aurel Ianoşel -

Doctorul Ioan Terfaloagă s-a născut la 28.05.1936 în Iablaniţa - „Banatul de munte”. Provine dintr-o familie de intelectuali. Tatăl domniei sale, a fost director al Băncii Naţionale Române - Sucursala Timiş timp de 20 de ani.

Frecventează cursurile celor mai bine cotate şcoli ale vremii: ”Liceul Coriolan Brediceanu” din Lugoj şi „Liceul Loga” din Timişoara. Urmează apoi cursurile „Facultăţii de Medicină Generală” din Timişoara, pe care a absolvit-o în anul 1960 cu media generală 9,25 iar la examenul de licenţă obţine nota maximă.

Este repartizat ca medic la „Minele de aur” Certej - jud. Hunedoara. In perioada 1961 - 1967 activează ca medic de circumscripţie în oraşul Buziaş. În această perioadă obţine din partea „Institutului de Medicină Legală” Timişoara, delegaţia de medic legist. Din anul 1967 îl întâlnim până în prezent ca medic în Ciacova. La început ca şef de circumscripţie, iar în prezent ca medic de familie.

Povesteşte cu satisfacţie despre multele cazuri de pacienţi cărora le-a salvat viaţa. Despre oameni pe care i-a pus pe picioare după îndelungi perioade de convalescenţă şi imobilizare la pat. Despre începuturile activităţii în Ciacova şi satele arondate, unde se deplasa cu şareta trasă de cal sau cu bicicleta, indiferent de condiţiile atmosferice: iarna la minus 15 grade Celsius, ori vara pe vreme toridă. Îşi aminteşte de cei 8 ani în care a efectuat serviciul de gardă fără a fi retribuit. Şi-a iubit întotdeauna profesia aleasă. E respectat de populaţia comunităţii noastre şi apreciat de pacienţi, ca fiind un foarte bun diagnostician.

Nu a pretins de la nimeni plocoane, avantaje materiale sau băneşti. Dacă i s-a oferit vreun ou sau vreo găină, a cumpănit mai întâi dacă cel ce i le oferă „are de unde” şi nu le-a refuzat. C’aşa-i la noi şi nu voia să încalce tradiţia. De tratat, i-a tratat însă pe toţi la fel. Cu omenie şi profesionalism. N-a adunat averi. Nimeni nu-l arată (cum îi zâsa) cu degetul. A dus o viaţă modestă şi cumpătată. S-a implicat în paralel şi în viaţa sportivă. A fost component de bază al echipelor de fotbal „Aurul Certej” şi „Progresul Buziaş”. Retras din activitatea sportivă, a fost o perioadă îndelungată medicul echipei „Progresul Ciacova”.

Din numărul viitor vom inaugura o nouă rubrică: „Sfatul medicului”. Autor: dr. Ioan Terfaloagă.

CETATEA CIACOVEI

Anul acesta sărbătorim 105 ani de fotbal la Ciacova. Un veac şi mai bine aşadar, de când în anul 1906, lua fiinţă aici primul club de fotbal. Suntem şi la acest capitol înaintaşi, dacă ţinem cont că în primele două eşaloane de fotbal ale ţării există o singură echipă centenară, CFR Cluj, datând din anul 1907, iar primul club de fotbal din România - FK Timişoara - se înfiinţa cu doar patru ani mai devreme, în anul 1902. Aceasta nu mai există în prezent şi nu are vreo legătură cu actuala echipă fanion a fotbalului bănăţean - Poli Timişoara. În perioada interbelică existau în Ciacova patru echipe de fotbal: Tinerimea Română, Tinerimea Germană, Vulturii I (echipa cea mai importantă) şi Vulturii II. Faimoasa Ripensia Timişoara, de 4 ori campioană a ţării între războaie, a jucat şi pe terenul de fotbal din Ciacova.

După încheierea războiului, în anii ’50, rămâne o singură formaţie, denumită de atunci şi până astăzi, Progresul Ciacova, fala ciacovenilor de ieri şi de azi. În perioada respectivă reprezenta o echipă redutabilă, solidă, cu jucători valoroşi, care activa cu rezultate notabile în campionatul regional (al treilea eşalon fotbalistic). De la Ciacova pleacă în fotbalul mare portarul Zarici, la Metalul Reşiţa, în primul eşalon, cu care câştigă Cupa României în anul 1954.

Anii 1957 şi 1958 aduc pentru Progresul două meciuri amicale cu adevărat de gală, cu Ştiinţa (Poli) Timişoara şi cu UTA Arad, două dintre cele mai îndrăgite cluburi din România. Au fost acestea, fără îndoială, două evenimente remarcabile pentru trecutul sportiv dar nu numai, al urbei noastre, pe care avem plăcerea şi onoarea de a le consemna în premieră acum, pentru cititorii noştri.

Amintirile unuia dintre participanţi, fostul fundaş de fier al Progresului, domnul Ştefan Dobay, apoi o fotografie de la meciul cu UTA, pusă la dispoziţie tot de către domnia sa şi o altă fotografie, de la meciul cu Poli, oferită de doamna învăţătoare Aliman Judith (pe care o prezentăm alăturat), ne-au fost indispensabile în demersul nostru. Aşadar, să dăm puţin timpul înapoi ...

Mai întâi, la 1 mai 1957, Progresul întâlnea pe Ştiinţa Timişoara (actua-

PAGINA 2 Ciosescu, Cojereanu, Boroş, Curcan, Brânzei, deci prima mare echipă din istoria lui Poli! În anul următor, 1958, tot la 1 mai, avea să evolueze la Ciacova cea mai titrată echipă de fotbal din România, din afara capitalei - UTA. De şase ori campioană a ţării şi al cărei lider incontestabil era cel considerat şi astăzi de foarte mulţi specialişti în domeniu, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, Iosif Petschovschi! UTA era la vremea respectivă echipa momentului în fotbalul românesc, câştigând cu patru ani mai devreme - în anul 1954, titlul de campioană a României, dând echipei naţionale meci de meci, câte trei - patru jucători de bază. În toamna anului 1957, Progresul învinsese la Ciacova, tineretul UTA-ei cu scorul de 3-1. Iosif Petschovschi poreclit „Ceala”, nu era deloc străin de Ciacova, unde venea destul de des la prietenul şi fostul său coleg de armată, Anton Belaggi (1919-1995), la Chirvai mai ales, şi de aici până la a-şi convinge toţi colegii de echipă să vină la Ciacova pentru a juca un meci amical cu Progresul, nu a mai fost decât un pas. Şi UTA a venit într-adevăr în urbea noastră cu prima ei echipă cu care evolua în campionat, cu toate vedetele cu care câştigase campionatul naţional în 1954. Aşteptarea era pe măsură.

Cu o oră înainte de sosirea trenului care îi aducea pe sportivii arădeni, centrul Ciacovei era deja plin de lume. Jucătorii nostri şi conducerea clubului îi întâmpină la gară pe oaspeţi cu flori şi cu un tort, făcut special pentru Petschovschi. Toate bune şi frumoase, trenul ajunge, fotbaliştii din Arad coboară, dar surpriză: lipseşte cel mai aşteptat dintre toţi - „Ceala”! Nu a venit, şi nici nu poate să ajungă. Alaiul porneşte spre grădina de vară, într-o atmosferă de entuziasm general, unde cam în acelaşi timp ajungea direct de la Arad, într-o decapotabilă cu două locuri, ca o adevărată vedetă care se respectă, în sensul bun al cuvântului ... Iosif Petschovschi! Meciul poate să înceapă!

Peste 1.000 de oameni au umplut până la refuz arena şi împrejurimile. Nu mai era loc să arunci nici un ac. Niciodată până atunci, şi nici de atunci până azi, vreun eveniment nu a adunat atâta puhoi de oameni la Ciacova. Iată jucătorii celor două formaţii, arbitru fiind şi de această dată Ioan Popin: Progresul Ciacova: Miatov (Hodrea), Dobay, Marganovici, Fazekaş, Cătău I, Gostilă, Cnejevici, Jebeleanu, Minda, Cătău II, Bordoş, Rujan. Antrenorul nostru a fost Dumitru Pavlovici, cel mai bun portar român din perioada interbelică, legendarul jucător al Ripensiei, poreclit „Pantera neagră”, participant cu naţionala României la Campiona-

la Poli), echipă care în sezonul precedent se clasase pe locul 3 în prima ligă, iar în anul următor avea să câştige pentru prima dată în istoria ei, Cupa României.

Oaspeţii sunt primiţi pe stadionul din Ciacova cu flori de către jucătorii gazdă şi cu ropote de aplauze din partea numerosului public venit să asiste la întâlnire. Scorul final a fost 6-1 pentru Poli, golul Progresului fiind marcat de Schneider. Antrenorul echipei noastre era faimosul fost mare jucător al Chinezului, Ripensiei şi al echipei naţionale, Blasius Hoksary (1902-1988), de 8 ori campion naţional. Au jucat la Progresul Ciacova: Hodrea (Dulla), Dobay, Marganovici, Fazekaş, Gostilă, Minda, Popovici, Bordoş, Tamaş, Spăriosu, Schneider. Arbitru a fost Ioan Popin, tatăl scriitorului şi poetului Doru Eugen Popin. Ştiinţa a venit la Ciacova cu formaţia de bază din care nu lipseau vedetele ei: Lereter,

tul Mondial din anul 1938.

UTA: Coman, Szucs, Duşan, Farmati, Capaş, Serfozi, Mercea, Gh. Băcuţ, Ţîrlea, Boitoş, Petschovschi, Nemet, Covaci. Antrenor: Cibi Braun, un tehnician de marcă al fotbalului nostru.

Vedetele UTA-ei, fotbalişti de înaltă clasă, emblematici pentru fotbalul românesc, erau : Zoltan Farmati (1924-2006), 217 meciuri în prima divizie de fotbal a României, 21 de meciuri în echipa naţională, de 3 ori campion al României şi câştigător a 2 Cupe ale României, toate cu UTA; Gheorghe Băcuţ (1927-1974), 28 de meciuri în echipa naţională a României şi un gol marcat, de două ori campion al ţării cu UTA şi o dată cu Dinamo Bucureşti; Andrei Mercea (1925-), 230 meciuri în prima ligă, 4 campionate naţionale şi o Cupă a României cu UTA, un meci în echipa naţională. Subliniem aici faptul că echipa na-

CETATEA CIACOVEI ţională a României nu juca în vremea respectivă mai mult de 2-3 meciuri pe an! Dintre toţi însă, cel mai important a fost cum am menţionat mai sus, Iosif Petschovschi (1921-1968), un jucător uriaş (deşi nu măsura decât 168 cm), clasat oficial, al treilea, după Hagi şi Dobrin, în clasamentul celor mai buni fotbalişti români ai secolului XX. Născut la Timişoara, a evoluat de-a lungul timpului la Chinezul, C.A. Oradea, UTA şi Steaua (CCA) Bucureşti, cunoscând adevărata consacrare în oraşul de pe malurile Mureşului. Pe postul de mijlocaş ofensiv, a adunat 273 meciuri şi 86 de goluri în Divizia A, fiind de 5 ori campion al României şi o dată al Ungariei. A jucat de 32 de ori în echipa naţională, pentru care a marcat 11 goluri. A fost primul fotbalist care a primit titlul de „Maestru Emerit al Sportului” în anul 1952, şi cu siguranţă cel mai însemnat fotbalist care a evoluat vreodată pe iarba arenei din Ciacova! Şi partida începe cum nu se poate mai bine pentru noi. Progresul conduce pe rând cu 1-0, 2-1 şi 3-2, Rujan, Jebeleanu şi Minda marcând golurile formaţiei noastre. Experienţa şi diferenţa de valoare îşi spun însă cuvântul până la urmă. La 3-2 pentru ai noştri, Mercea şutează ca din tun de la 16 m. Portarul nostru, Hodrea, prinde balonul dar şutul e atât de puternic încât goalkeperul ciacovean intră în poartă cu minge cu tot! La 3-3, penalty pentru UTA. Se pregăteşte să execute Băcuţ.

Petschovschi aflat lângă el, îl sfătuieşte să rateze, pentru a nu strica sărbătoarea gazdelor. „Dar ce vrei, Ceala, să mă fac de râs cu paorii ăştia?” Şutul trece prin plasa porţii şi mingea ajunge în traiectoria ei, mult în spatele porţii, unde sparge un geam de la grupurile sanitare.

Scorul final a fost 13-3 pentru UTA, dar să marchezi de trei ori în poarta campioanei României şi s-o conduci de trei ori la rând, nu e puţin lucru!

Sărbătoarea s-a încheiat cum nu se poate mai frumos, cu o masă întinsă dată în cinstea distinşilor oaspeţi şi cu multă veselie. Era o

S-a întâmplat ca de curând, plimbându-mă îngândurată spre o destinaţie nu foarte bine definită, să observ că totul în jur pare mult mai animat, mai colorat. La început nu am realizat de unde vine această senzaţie. Un glas cunoscut, cel mai drag mie, s-a auzit spărgând liniştea mult prea apăsătoare: „Mama, de ce oamenii răi aruncă hârtii peste tot şi nu le pun în coşul de gunoi?!”

Am privit inocentă la puritatea din ochii copilului meu şi fără să mă gândesc prea mult, i-am răspuns: “Pentru că aşa cum ai spus tu, sunt răi şi pentru că pe ei nu i-a învăţat mămica şi taticul lor, să respecte curăţenia pe stradă. Sau dacă i-a învăţat, ei nu au ascultat!”

Parcă oarecum nemulţumit de răspuns, ne-am continuat drumul ţinându-ne de mână. Ştiam că va urma încă o serie de întrebări, însă atunci am realizat că acea animaţie coloristică zărită pe stradă, ne definea. Şi dragii mei ciacoveni, nu ne definea ca fiind veseli. Coloritul şi animaţia de care vorbeam, erau oferite de gunoaiele care erau aruncate peste tot. Iar în primăvară după topirea zăpezii, le întâlneai din abundenţă. Gunoi! Asta să fie imaginea dominantă a unei comunităţi?

Iar odată cu venirea verii, gunoaiele încă tronau pe alei. Mai nou, ambalaje de îngheţată. Nu odată am ieşit din curtea casei părinţilor mei şi m-am întors având în mâini ambalaje culese de pe trotuar. Dacă această imagine va fi dominantă pentru oamenii din alte zone ce trec prin oraşul nostru, numai gospodari nu ne vor crede.

Locurile care ne definesc sunt străzile. Suntem cu toţii vinovaţi pentru cum arată localitatea noastră. Şi cei care aruncăm şi cei care observăm gestul nefiresc şi nu intervenim, atenţionând pe cei care uită că sunt bipezi şi că, spre deosebire de animale au fost dotaţi cu gândire şi o memorie ce le permite să stocheze şi să aplice bunele maniere. Să facă diferenţa între bine şi rău.

STRADA este cartea noastră de vizită. Imaginea noastră pe moment, pentru cei care ne vizitează, este colorată şi animată. Cu puţină decenţă şi bun simţ, cu puţin respect, ne putem crea o altă imagine.

Depinde doar de noi.

Pe de altă parte, am sesizat faptul că deşi avem mai nou un parc minunat în localitate, acesta deja se vandalizează. Ce ar avea oare de câştigat aceste “bipede la pătrat” atunci când fac astfel de gesturi?

Poate că, uniţi sub legile bunului simţ am putea stopa astfel de fapte greu de calificat.

“Mami, oamenii răi aruncă pe jos! De ce?” - mă întreabă fiul meu, aşa cum probabil vă întreabă copiii, pe mulţi dintre dumneavoastră. Şi ce le raspundeţi?

“Atunci, dacă sunt răi, de ce nu îi ia nenea poliţistul?!” - a continuat fiul meu. Chiar aşa. De ce nu se aplică amenzi? Poate unii şi-ar mai aminti că trăiesc alături de noi într-o comunitate şi s-ar impune să ne respecte. Iar noi suntem categoric mai mulţi. Şi mai ştiu că ciacovenii

PAGINA 3 perioadă în care fotbalul nu însemna doar bani, maşini scumpe, tatuaje şi femei siliconate ca astăzi, ci era doar un sport frumos, cel mai iubit, care se practica în primul rând din plăcere. Distracţiile oamenilor erau mai puţine şi mai simple, într-o vreme în care nu existau televizoare, internet şi discoteci, sportul în general, era cel mai răspândit mod de petrecere a timpului liber. Ciacova nu era o localitate oarecare, ci reşedinţă de raion. Progresul era o echipă valoroasă la nivelul ligii a treia de fotbal, iar arena din Ciacova una dintre cele mai moderne şi îngrijite din tot Banatul. Se cuvine să amintim în final, conducerea echipei Progresul din acei ani, alcătuită din: Seirich (preşedinte), Miatov, Puiu Vasiliu, Peiner, Ţope, Olaru (mare drucker şi animator), oameni sufletişti şi pricepuţi, fără de care poate că aceste amintiri nu ar fi existat niciodată. Deasemeni niciodată nu ar fi ajuns să antreneze la Ciacova nume mari ale fotbalului românesc, precum Hoksary, Pavlovici sau Deheleanu. Lor (preşedintelui clubului, Seirich, în primul rând) li se datorează construcţia arenei din Ciacova cu tribună de 300 de locuri, acoperită, una dintre cele mai frumoase la vremea respectivă din zona noastră.

Un alt lucru remarcabil este că întreg echipamentul de joc al echipei Progresul, adică ghete, jambiere, şorturi şi tricouri, erau produse exclusiv în atelierele meşteşugăreşti locale, care existau în număr mare în vremea respectivă în Ciacova. În final, nu putem să nu salutăm clasarea pe locul al treilea în acest sezon, a echipei Progresul Ciacova în campionatul judeţean de fotbal şi să felicităm pe această cale, jucătorii şi pe toţi cei care s-au implicat în bunul mers al echipei!

Prof. Bogdan Seculici erau oameni gospodari în adevăratul sens al cuvântului. Poate ar fi bine ca fiecare dintre noi să îmbrăcăm uniforma “poliţiei bunului simţ” şi sa amendăm faptele reprobabile şi teribilismul distructiv al unora. Astfel, oamenii răi vor avea respect pentru imaginea străzii.

Sunt convinsă că odată, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, gunoaiele de pe stradă vor fi doar o amintire. Dacă la alţii s-a putut, se va putea şi la noi.

“Mamă, sunt multe gunoaie pe jos! Asta înseamnă că sunt mulţi oameni răi?”

Răspundeţi dumneavoastră ... .

Prof. Simona Perian

„Cineva” din conducerea administraţiei publice locale, a avut iniţiativa amplasării unor pietre de munte de dimensiuni apreciabile şi nesamnalizate, în mijlocul intersecţiei străzilor: Dositei Obradovici, cu str. Unirii şi str. Voitegului. Conducătorii autocamioanelor de mare tonaj care circulă prin zonă, numai de acest decor nu aveau nevoie. În plus, în zona respectivă au avut loc cele mai multe accidente de circulaţie de pe raza oraşului.

Neavând o altă destinaţie, noi venim cu o sugestie: vopsirea fiecărei pietre în câte o culoare „ţipătoare” şi pe mijloc să-i f ... câte o dungă roşie, ca decorul să fie plăcut ochiului şi vizibil de la distanţă.

Deasemeni, instalarea a 3 indicatoare de deviere. Ne aude cineva?!

Speriat de conţinutul ultimei strofe a poeziei „Să nu-i iertăm” din pagina a patra a numărului anterior al ziarului: „Pe-această-adunătură, de hoţi şi de lichele, / Doar disperarea noastră, o va putea opri. / Să le-oferim acuma, doar lanţuri şi zăbrele, / Stârpindu-i fără milă, oriunde-i vom găsi !” l-a determinat să-şi schimbe înfăţişarea. Să nu mai fie recunoscut!

Mai exact, s-a întors din concediu mai gras şi cu ...cioc. Domnia-sa fiind croit din altă stofă, îl vom menaja atunci când va fi ... stârpirea.

Aşadar, poate reveni oricând (fără griji) la vechea înfăţişare!

CETATEA CIACOVEI

PAGINA 4

Stau uneori şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce defineşte ceva care ne enervează,ne pune în pericol, sau ne distruge, este de gen feminin? Apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi în general ne face plăcere, este de gen masculin!

Voi femeile, sunteţi O pacoste, O belea, O grindină, O furtună. Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Voi aveţi parte de: O bucătărie, O veselă, O mătură, O mizerie. Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind UN ziar şi ascultând UN program la televizor. Asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană. Voi femeile, vă daţi mari că aveţi în mână O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN program care ne convine. În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare, acum bărbaţii au inventat UN calculator. Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont în bancă. Şi apoi, ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de motor, O vizibilitate redusă, O intrerupere de curent. Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea printr-UN divorţ. Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Rezultă aşadar, că limba română a fost inventată de UN bărbat, care nu vă avea deloc la ... suflet !

de Eugen Lovinescu

Sunt încă în pat, şi nu-mi pot lua gândul de la tine, de la noaptea trecută. Mi-aş dori atât de mult să te strivesc la pieptul meu! În noaptea caldă ai venit la mine pe nesimţite şi ceea ce s-a întâmplat a lăsat în mine senzaţii de neuitat. Ai apărut de nicăieri şi fără să-ţi fie teamă sau ruşine, te-am surprins atingând trupul meu gol.

Mi-ai simţit indiferenţa şi m-ai muşcat fără milă, înnebunindu-mă. Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc! În zori am adormit în sfârşit, obosit. Astăzi, când m-am trezit, te-am căutat îndelung, dar nu te-am mai găsit. Cearşafurile căzute de pe pat sunt singurele martore ale nopţii trecute.

Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale, mă ard şi nu mă lasă să te uit. În noaptea asta mă voi preface că dorm şi te voi aştepta să apari din nou ... ţânţar nenorocit!!!

D-na dr. Corina Olga Rebigea – care a condus destinele „Căminului de bătrâni” (aşa cum este mai bine cunoscut) timp de peste 20 de ani – începând din 01.07.2011, s-a retras din activitate.

Aşa cum am mai menţionat în coloanele ziarului nostru, domnia-sa împreună cu un minunat colectiv de oameni ce i-au fost mereu alături, a avut o importantă contribuţie la dotarea şi modernizarea în timp a unităţii, cât şi la ridicarea construcţiei „Centrului Alzheimer" şi dotarea acestuia cu aparatură medicală de ultimă generaţie.

Uneori ne-am confruntat ideologic, dar dincolo de toate, ar fi nedemn să nu-i recunosc meritele profesionale. Pentru cele realizate, comunitatea noastră deasemeni se cuvine să-i fie profund recunoscătoare.

Este unul din OAMENII care lasă în urma lor ceva, pentru cei ce vor veni mai târziu.

Personal, îi doresc în continuare multe Motto: Nu e important că ai câştigat zile senine, cu sănătate şi numai împliniri. vremelnic ceva, jalnic e când cel de lângă tine te - Mihai Aurel Ianoşel face să pierzi totul! „Lupul singuratic” În pagina a 6 - a din numărul 68/octombrie Rezultate la examenul de admitere 2010, sub titlul “Ciolanul puterii şi puterea cioîn liceu – primele 3 locuri lanului” relatam despre implicarea nefericită în treburile interne ale consilierilor locali ai opoNume şi Limba MateMedia ziţiei <<a unei căpetenii din conducerea prenume română matică judeţeană de partid (mic urât şi chel) cu Dumiter nume de greblă în limba tribului mitokan Larisa 8,40 9,05 9,34 Yegura Kakúru>>.

Mariana Stimaţi cititori, mai greşim şi noi uneori că Dolha doar oameni suntem. Dar aici din nou am avut Dorina 7,60 9,80 9,31 dreptate. Corespondentul local al “căpeteniei” Claudia trebuia să-i dea flit de multă vreme. N-a făcut-o, Curta şleifuindu-i în schimb papucii la fiecare sosire 9,20 8,15 Vlad 9,31 în Ciacova. El şi “locotenentul” său ... Zoro!

Cătălin Recent, un consilier local acuzat pe nedrept Davidovici de trădare la votul pentru schimbarea vicepriVoislava 7,40 9,70 9,27 marului, în semn de protest nu s-a mai prezenDenisa tat la şedinţele de Consiliu Local. Strategia ce Notă: La media de admitere s-a luat în calcul şi a urmat, a fost nefericit concepută în laboratoarele de pe str. Gh. Doja nr 22. Astfel, opo- media de absolvire din timpul anului şcolar. ziţia a rămas în actualul mandat şi pentru priRezultate la examenul de ma dată în istoria Consiliului Local, o bună bacalaureat – primele 3 locuri perioadă de timp cu un consilier mai puţin prin Materia de examen Nume şi Meinvalidarea supleantului. prenume dia Poate că după repetatele gafe impardonabile Nota obţinută (acuzându-şi un coleg de echipă de furtul autoLb. IstoLoPopuţe turismului Poliţiei, făcând reclamaţii anonime în rie gică 8,75 rom.

Daniela numele lui la organe centrale de control pentru 8,05 8,75 9,45 a strica Ruga din anul trecut, dedicându-i meLb. MaBioCăpucean lodii tendenţioase la postul de radio şi experom. tem. logie Silviu 8,43 diind pe internet mesaje denigratoare la adresa Teodor 8,80 7,60 8,90 sa), autorul şi vinovatul principal de cele întâmLb. MaAnaplate, va avea şi demnitatea (greu de crezut) Pîslaru rom. tem. tomie de a-şi respecta promisiunea repetată la diferite Veaceslav 8,25 8,45 7,50 8,80 intervale de timp în Consiliul Local: DEMISIA!

Într-o atmosferă de entuziasm general şi satisfacţie greu de descris în cuvinte, consilierii locali convocaţi în regim de urgenţă în şedinţă extraordinără în data de 19.07.2011, au dezbătut şi aprobat singurul Proiect de hotărâre de pe ordinea de zi, iniţiat de domnul primar Filip Petru: „Amenajare piste pentru biciclişti în oraşul Ciacova”.

Din bugetul local (din taxe şi impozite) se vor aloca pentru această lucrare, fonduri în valoare de 275.000 lei (cca. 65.500 euro).

Sperăm ca noua iniţiativă a d-lui primar, să aducă (în sfârşit şi în curând) multă bucurie în casele bicicliştilor, greu încercaţi de situaţia economică generală prin care trecem cu toţii.

Vor fi amenajate străzile: Plopilor, Victoriei, Cloşca, M. Eminescu, Voitegului, Timiş, Gh. Doja, A. Iancu, Carpaţi, Horia, Bistriţa, Unirii, T. Vuia, şi Crizantemelor.

Suprafaţa totală a terenului ce urmează să fie amenajat, este de 15.200 m.p. (1,5 Ha).

Era de dorit o pistă şi până la prima cişmea stradală din satul Ghilad, unde mulţi ciacoveni merg să se aprovizioneze cu apă de băut filtrată şi dublu ozonificată. Dar nu-i încă prea târziu. Poate printr-un nou proiect de hotărâre.

Nu disperaţi! Campania electorală se apropie cu paşi repezi. Nu-i simţiţi ... adierea?!

KINETOTERAPEUT Ofer servicii de: - kinetoterapie/gimnastică mdicală - masaj terapeutic - masaj de relaxare - stimulare electrică transcutană (TENS) - reflexoterapie Adresă: Centrul medical “Sfânta Elena” Ciacova – str. D. Obradovici nr. 32-34 Programări şi informaţii la telefon: 0745 707826 0256 399753 E-mail: sandreea2005@yahoo.com Întraga colecţie a ziarului poate fi lecturată pe internet în format PDF - color, în fişierul „Cetatea Ciacovei” subfişier „Arhivă”, la adresa: www.ianosel.com Prezenta ediţie a ziarului, este sponsorizată parţial de dl. ing. Mîrzoca Marius.

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435.