MOTTO: „Cine vrea să rezolve o problemă, caută soluţii, iar cine nu vrea, găseşte justificări”.
Publicaţie independentă de informare locală. Se distribuie gratuit în zilele de 15 şi 30 ale lunii. Tiraj: 500 exemplare Publicaţia apare şi pe internet la adresa: www.ianosel.com Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel Nr. 8 - Joi 30.11.2006
SCRISOARE
DESCHISĂ Domnule primar Viorel Ştefan,
Dat fiind faptul că un dialog normal cu d-voastră este de neconceput, am apelat la acest mijloc de comunicare, aflat mai la îndemână. Recent, aţi invitat la sediul Primăriei şi aţi agresat, în cel mai vulgar limbaj, un cadru didactic care şi-a permis să ofere publicaţia de faţă, unor cunoştinţe şi prieteni. Aţi dispus în mod dictatorial, să nu-mi mai fie admis accesul în sediul Primăriei şi în incinta Liceului, motivat de faptul că prin „manifestul" de faţă al cărei coordonator sunt, fac „campanie electorală şi publicitate” unui partid politic. În această situaţie, mă văd nevoit să vin cu următoarele precizări: 1. Cele două unităţi menţionate mai sus, au statutul de instituţii publice şi nicidecum de moşie proprie, pe care să dictaţi supuşilor după bunul plac, ca un vătaf. Ba mai mult, sunt unul dintre consilierii locali, desemnat în această funcţie, prin votul direct a 1.061 de alegători, făcând parte de asemenea şi din Consiliul de administraţie al Liceului. 2. De prima instituţie, nu vă leagă decât salariul care reprezintă echivalentul a cca. 1.000 euro/lună, proveniţi din banii colectaţi din impozitele de la concetăţeni, iar pentru cea de-a doua (şcoala ciacoveană), nu aveţi nici cel mai infim respect, încredere, sau consideraţie, din moment ce aţi decis ca propriul fiu, să urmeze încă din primul an, cursurile unui liceu din altă localitate. 3. Dacă ar fi vorba cu adevărat de „campanie electorală” în sensul real al cuvântului, recunosc că în două numere ale publicaţiei, (din cele şapte editate anterior), am făcut aprecieri pozitive la adresa unui bun gospodar, primarul comunei Ghilad - Cornel Guran - împreună cu care însă din punct de vedere politic, aveţi aceiaşi grupă sanguină. 4. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul noţiunii de „manifest”, la care faceţi referire, este următorul: „text cu conţinut politic, pentru a determina acţiuni imediate”. Cam grea însă, înţelegerea acestor termeni, atunci când eşti familiarizat pentru denigrarea persoanelor incomode, mai mult cu termeni ca: terorist, securist, comunist şi nu m-ar mira, chiar... biciclist. 5. NU, d-le primar! Politica promovată de publicaţia noastră, este şi va rămâne, aceea de a servi intereselor comunităţii. Atât şi nimic mai mult! Încă în numărul 2 al acesteia, menţionam: „Asigur cititorii
noştri, că ne vom păstra echidistanţa din punct de vedere politic. Dacă întâmplător însă, vreuna din persoanele la care vom face referire are şi calitatea de <<om politic>> aceasta nu are nicio legătură cu linia de imparţialitate pe care o vom adopta”.
Dar trebuie să reţineţi bine d-le primar, că libertatea de opinie nu ne-o puteţi confisca. Iar dacă ne permitem să vă criticăm şi să vă tragem la răspundere pentru ceea ce faceţi greşit sau cu rea-voinţă în îndeplinirea celui de-al doilea mandat, nu trebuie să vă surprindă. Fiind retribuit din banii noştri, avem acest drept consfinţit de legea pe care în mod frecvent d-voastră o terfeliţi după bunul plac. Vă asigur încă o dată, că vom rămâne consecvenţi liniei stabilite la început de drum. Din punctul acesta de vedere, puteţi avea un somn liniştit. Deocamdată... . Vom prezenta însă şi vom înfiera în continuare, toate fărădelegile comise de un funcţionar plătit din banul public, oricare ar fi acesta. Şi un ultim aspect, de care ar fi bine să ţineţi cont şi-n cele mai frumoase vise: Puterea nu este veşnică! Rămâneţi aşadar în continuare cu ochii pe publicaţia noastră, pentru că alfel ... nici nu ştiţi ce pierdeţi! Mihai Aurel Ianoşel
1 DECEMBRIE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Unirea Moldovei cu Muntenia la 24 ianuarie 1859, a avut un mare răsunet în inimile tuturor românilor, trezindu-le speranţa într-o apropiată întregire naţională. În perioada 1859-1918, s-au concentrat toate eforturile neamului românesc, în vederea realizării strălucitului ideal naţional: „România Mare”. Pentru realizarea idealului, românii au făcut pasul hotărâtor de a participa la primul Război mondial. Anul 1918, care a adus atâtea dezamăgiri, a fost în final, prin prăbuşirea a două imperii multinaţiuonale, anul marii împliniri a visului secular de cuprindere a românilor între graniţele unui singur stat. După intrarea României în război în august 1916, spiritul de sacrificiu al românilor, era prezent în marile bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, acestea fiind doar cele mai reprezentative. In 1917, accentuarea crizei statului dualist prin prelungirea războiului, a permis reluarea activităţilor politice. După ce au izbucnit revoluţiile la Viena şi Budapesta, la sfârşitul lunii octombrie 1918, s-a ajuns la separarea Ungariei de Austria, iar naţionalităţile asuprite, printre care şi românii, au hotărât să-şi aleagă propriul lor drum, cel al autodeterminării naţionale. Întregirea României în anul de răscruce 1918, prin alipirea teritoriilor româneşti, a avut loc în diferite etape, ţinând cont că în Europa se desfăşura primul război mondial (1914 - 1918). Întregirea României, a început cu teritoriul dintre Prut şi Nistru, adică cu Basarabia. În urma revoluţiei din 1917, imperiul rus s-a destrămat, iar ideea autodeterminării a câştigat tot mai mult teren, reuşind ca la 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării să proclame, Republica Moldovenească „slobodă, de sine stătătoare şi neatârnată”. Independenţa ţării a fost proclamată la 27 martie a aceluiaşi an, iar la 19 aprilie 1918, s-a realizat „unirea cu mama sa, România”. La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, a avut loc Marea Adunare Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, la care au participat peste 100.000 de persoane şi 1.228 de delegaţi, aleşi să clădească „temeliile fericirii noastre naţionale”. În acest colţ de ţară, în pusta bănăţeană, evenimentele s-au precipitat ca peste tot, unde stăpânirea străină era prezentă. Lupta pentru unirea cea mare cu „patria mamă”, era la ordinea zilei. Comunitatea ciacoveană, era integrată şi ea în această luptă. O reflectau dovezile prezentate în fostul „Muzeu comunal”, care, deşi pe unii dintre cititorii noştri i-ar putea surprinde, trebuie să menţionăm că era unic în ţară, în deceniul IX al sec. al XX - lea. Amintirile acestuia, ne readuc în memorie o informaţie importantă: Delegaţia ciacoveană care a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, a fost condusă de directorul „Gimnaziului”, protopopul Augustin Ghilezan (1883 -1943), înmormântat în „Cimitirul ortodox” din Ciacova, alături de părinţii şi copiii săi - fam. Benga Gheorghe, ginere, colonel de artilerie (1912 - 1989), veteran de război şi fiica sa, Silvia (1913 - 2006), profesor de limbi străine la Cluj, decedată cu câteva luni în urmă şi înmormântată alături de familia sa. Toţi, îşi dorm acum somnul de veci în Ciacova, pentru care au avut o permanentă dragoste. KOVACS FLORICA
Vineri, 1 Decembrie 2006, publicaţia locală „CETATEA CIACOVEI” omagiază „Ziua Naţională a României”. Oferă cu această ocazie membrilor comunităţii, tradiţionala fasole cu cârnăciori şi un pahar cu vin cald, între orele 1000 - 1400 pe platoul din faţa magazinului de desfacere a materialelor de construcţii - „Cristian Dorian” SRL.
PROFESOR TRIFU PETCU (2) Tot în perioada de directorat a profesorului Trifu Petcu, apare prima revistă şcolară, desigur, cu mijloacele şi posibilităţile vremii. Mulţi studenţi ai Universităţii din Timişoara şi-au efectuat deasemenea, practica pedagogică la liceul ciacovean. Dar ca peste tot în viaţă, există şi fiinţe care desi săvârşeşti lucruri frumoase dedicate semenilor tăi, din invidie, răutate, sau sete de putere, nu fac decât să cârcotească şi să pună piedici. "Oameni răi din lumea rea" i-au închis cărarea profesorului Petcu, forţându-l să părăsească şcoala pe care o construise, pe uşa din spate… . Ajuns, e adevărat, la vârsta pensionării, a fost nevoit să-şi prezinte demisia şi să se retragă din activitatea didactică, într-un moment în care mai avea multe planuri de dus la capăt. Dar nu e o noutate, poporul român nu a ştiut de multe ori, să-şi aprecieze adevăratele sale valori… . Complet dezamăgit, se va dedica în totalitate realizării Monografiei învăţământului din Ciacova, pe care a reuşit să o finalizeze, dar timpul n-a mai avut răbdare ca Domnul Director să o vadă ieşind de sub lumina tiparului. Citind această carte doar, îţi poţi da seama câtă pasiune, dăruire totală şi suflet a pus acest om, în şcoala pe care a construit-o şi a păstorit-o două decenii, cu tot ce înseamnă ea. Şi câtă muncă, talent literar incontestabil şi vocaţie de profesor şi istoric îi poate dezvălui doar simpla ei lectură, chiar unui cititor neutru, care să nu fi auzit vreodată de Ciacova, sau de profesorul Petcu! În decembrie 1995, cu ocazia aniversării a şase secole de la prima atestare documentară a localităţii Ciacova, profesorul Petcu primeşte înalta şi binemeritata distincţie de „Cetăţean de Onoare” al comunei, însă la scurt timp se declanşează boala care-l va ţine aproape imobilizat până la sfârşitul vieţii. Eminentul profesor, cărturar, istoric şi ctitor de şcoală, Trifu Petcu, ne-a părăsit pentru totdeauna într-o tristă zi de sfârşit de octombrie a anului 2000, fiind înmormântat, potrivit dorinţei, alături de părinţi, la Livezile. Rămân să înfrunte uitarea, pe care trecerea timpului o aşterne, întreaga salbă de clădiri cu care se mândreşte azi Liceul „Alexandru Mocioni”, monografia dedicată istoriei învăţământului ciacovean, ce n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui ciacovean sau absolvent al liceului şi nu în cele din urmă oamenii, cei care au ajuns ceea ce sunt şi datorită profesorului Petcu şi şcolii de la Ciacova… Lăudabil gestul domnului profesor, Petrişor Treta, care în calitate de director, a atribuit sălii profesorale a Liceului “Alexandru Mocioni”, numele de Trifu Petcu! La fel de frumos a fost şi momentul lansării cărţii profesorului Petcu: Monografia învăţământului din Ciacova, jud. Timiş - în mai 2003 - lucrare apărută în primul rând, graţie sprijinului prefectului de atunci, Horia Ciocârlie, fost elev al liceului, dar şi a strădaniei prof. univ. dr. Nicolae Săcară (dispărut recent, mult prea devreme şi el dintre noi), ambii foşti elevi ai Domnului Director, la „Liceul Teoretic”. Evenimentul, pregătit cu multă grijă de conducerea liceului, a reprezentat totodată şi ultima apariţie în public a doamnei Florica Petcu, ocazie pentru numeroşii participanţi ( atâţia cât au încăput într-o sală de clasă), de a evoca viaţa şi activitatea profesorului. Însă, daţi-mi voie să-mi exprim în final, o părere personală. Fără a jigni sau a dori să polemizez cu cineva, cred că mult mai firesc şi mai nimerit ar fi ca Liceul din Ciacova să poarte numele de “Trifu Petcu”! Este adevărat că Alexandru Mocioni a finanţat cu bani propri, construirea vechii clădiri a liceului (Şcoala “Notre Dame”) în 1895, dar la fel de adevărat este că el, a repetat acest nobil gest şi cu ocazia construirii şi în alte localităţi a unor edificii de cultură poate chiar mult mai impozante şi importante, care însă nu-i poartă numele. Familia nobiliară Mocioni, este recunoscută pentru rolul ei de mecenat, dar şi pentru buna stare materială. Alexandru Mocioni, cărturar, om politic, compozitor etc, este un nume de referinţă pentru întregul Banat şi Transilvania din a doua jumătate a secolului al XIX - lea, prin viaţa sa închinată propăşirii naţiunii române. Dar, Trifu Petcu şi-a dedicat o bună parte din viaţă, Liceului ciacovean. Datorită domniei sale în primul rând, există liceul de astăzi, ca instituţie (nu doar o clădire, fie ea şi cea mai impozantă!), dar şi restul construcţiilor sunt tot ctitoria acestuia, aşa cum am văzut.
Dacă Alexandru Mocioni a luptat pentru ridicarea morală şi culturală a bănăţenilor, Trifu Petcu a făcut acelaşi lucru, practic, în altă epocă, din altă poziţie şi cu alte mijloace, e-adevărat, pentru ciacovenii săi în primul rând! Trifu Petcu este, cred eu, mult mai apropiat de memoria ciacovenilor, de ceea ce înseamnă spiritul liceului şi al şcolii ciacovene. Nu ştiu, câţi locuitori ai oraşului Ciacova ar putea să spună ceva, sau au auzit de Alexandru Mocioni. Nu am de unde să ştiu (şi nici nu mă priveşte direct), nici dacă elevilor de azi ai Liceului, li s-a spus la ora sau la cercul de istorie, cine a fost acesta. Dar sunt sigur că lucrurile ar sta diametral opus dacă ar veni vorba despre numele de Petcu. Chiar şi copiii de şcoală ar putea afla de la părinţii, bunicii sau vecinii lor, cine a fost acesta. Poate că timpul nu e încă pierdut şi se va corecta într-o bună zi şi acest neajuns. Aşa cum la fel de mult ar merita profesorul Petcu, dacă nu o carte, măcar o broşură, întocmită pe baza unor însemnări propri, dacă există documente de arhivă, sau mărturii ale celor care l-au cunoscut. Şi nutresc convingerea că din înaltul cerului, domnia-sa ne-ar privi mulţumit!... BOGDAN SECULICI Ca fost elev al Liceului, avându-l profesor de „română” şi „istorie” în toţi anii de studiu, mă asociez ideii lansate de d-l prof. Bogdan Seculici, de schimbare a denumirii Liceului, în „Trifu Petcu”. Propunerea domniei sale, reprezintă un act de dreptate reparatorie la care este firesc să reflectăm, toţi cei ce ne-am legat destinul în timp, de şcoala ciacoveană. Lansez invitaţia ca prin intermediul website-ului www.ianosel.com, la rubrica “Guest Book”, să-şi exprime părerea cu privire la acest aspect şi foştii elevi ai şcolii noastre, răspândiţi acum în întreaga ţară, sau pe alte meleaguri. Mihai Aurel Ianoşel
[ TREI ÎNTREBĂRI ADRESATE D-LUI PRIMAR \ 1. În această vară, a fost inaugurată „Casa de cultură” din Ciacova.
Având de-acuma condiţiile necesare, nu consideraţi firesc, ca un gest de rerspect pentru persoanele vârstnice, organizarea de către Primărie în preajma Crăciunului, a unei mese festive pentru acestea (rezolvând şi problema transportului de la sate), cu susţinerea şi a unui program artistic? 2. Cu ce sentiment întâmpinaţi apropiatele Sărbători de iarnă, în condiţiile în care datorită lipsei de interes din partea d-voastră, 197 de copii de la sate, fac naveta în cele mai inumane condiţii? 3. Dacă aţi constatat un singur neadevăr în conţinutul articolelor apărute în ediţiile anterioare ale publicaţiei, de ce nu aveţi curajul să ne combateţi cu argumente, prin toate mijloacele care vă stau la dispoziţie?
DEMISIE DIN CONSILIUL LOCAL Demisia, reprezintă un act unilateral de voinţă, prin care cel ce o solicită atrage atenţia printre altele, că o anumită situaţie nu mai poate continua. Că drumul pe care se merge, nu este cel corect. Reprezintă deasemenea, un act de onoare, demnitate şi curaj. În cursul acestei luni, la Primăria oraşului Ciacova a fost înregistrată demisia din funcţia de consilier local, a d-lui Lăzău Vasile. Y SATISFACŢIE Z Apelul din nr. 6/30.10.2006 al prezentei publicaţii, referitor la amenajarea staţiilor de autobuz în Ciacova şi satele aparţinătoare, se pare că a fost receptat pozitiv de conducerea Primăriei Ciacova. S-a dispus punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 9 din 28.03.2006, privind executarea acestei lucrări. Date fiind condiţiile meteo specifice iernii, dorim să salutăm cât mai curând, terminarea acestora. La solicitarea cititorilor, am plăcerea de a vă prezenta nucleul redacţional al publicaţiei „CETATEA CIACOVEI”. Pornind singur la drum, mi-au venit treptat alături: Nicolae Stoica (profesor de geografie), Florica Kovacs (profesor de istorie), Bogdan Seculici (profesor de istorie) şi Alina Sperle (studentă - Facultatea de Antropologie). Toţi, nutrim convingerea că publicaţia de faţă, reprezintă una din multiplele modalităţi de a ne pune în slujba comunităţii. Singurii însă în măsură să apreciaţi peste timp dacă am şi reuşit, sunteţi d-voastră, cititorii noştri. Coordonatorul publicaţiei