Cetatea Ciacovei nr.81

Anul VI Nr. 81 - Noiembrie 2011

Fondat şi finanţat de

Mihai Aurel Ianoşel

Spiritualitatea românească a păstrat din cele mai îndepărtate vremuri, diverse modalităţi de a-i celebra pe cei dispăruţi.

Nenumărate practici şi obiceiuri adânc înrădăcinate în conştiinţa fiecăruia dintre noi, ne determină să rămânem mereu împreună cu cei care fizic, nu mai există. La socrii mei în United Kingdom of Great Oltenia (Regatul Unit al Marii Oltenii), este un obicei: Când moare cineva, timp de 6 săptămâni o copiliţă duce apă în casele rudelor mortului. Zilnic, cu găleata.

Să aibă omul ce bea pe lumea cealaltă. La sfârşitul perioadei, merge la o apă curgătoare şi dă drumul unor lumânări aprinse pe un suport plutitor, pe apă. Să se dezlege sufletul celui dus. La ceremonie e nevoie de un martor care să garanteze că fata chiar a cărat apa zilnic şi n-a tras chiulul în perioada asta. Martorul n-a avut nicio contribuţie, ci doar a observat. Sau ar fi trebuit să observe. La final, atât fata cât şi băiatul martor, sunt răsplătiţi cu bani de către rudele dusului de pe astă lume.

Uneori, întreaga muncă de scoatere a apei din fântână zi de zi şi de cărat găleata plină, cade pe câte o fătucă fragilă, dar aşa-i viaţa. Mai mereu cineva trebuie să ducă greul. Să muncească. La final, răsplata o primeşte în egală măsură şi martorul, deşi în mod real, efortul lui a tins către zero.

Nici pentru cuvântul lui nu bagi mâna în foc, că sigur n-o să stea cu ochii pe fata aia, să vadă dacă găleata e plină. Sau dacă chiar a fost dusă. Se merge pe încredere.

Poate că din cauza asta se foloseşte expresia ”martori la căratul apei” în cazul celor care nu au nicio implicare, nu pun umărul, ci doar asistă la efortul altora. Apar însă la sfârşit, să-şi ia răsplata. Şi-acum vine partea a doua. De ce am făcut această introducere?! În cadrul Primăriei, funcţionează Consiliul Local. E format în cazul oraşului nostru, din 15 consilieri. Primarul de regulă, nu poate face mai nimic fără aprobarea Consiliului Local. Mai exact, Consiliul Local este “legislativul” iar primarul, “executivul”. Pentru munca depusă, fiecare dintre consilieri este retribuit lunar. Nu odată am făcut remarca în “forul legislativ” că cei mai bine plătiţi în urbea noastră, sunt consilierii locali. Pentru o oră de participare la şedinţele lunare, sunt remuneraţi la sfârşitul mandatului de 4 ani, cu echivalentul a cca. 2.000 de euro. Unii (foarte puţini la număr), îşi recuperează în felul acesta o parte din banii cheltuiţi în campania electorală. Pe banere, afişe, eşarfe, baloane, tricouri imprimate, pixuri, brichete, muzică, etc. Alţii (şi mai puţini), fac donaţii cu ocazia unor evenimente, la grădiniţe, şcoli, biserici, etc. La cei mai mulţi însă, le vin banii (cum îi zâsa) pe de-a moaca. Adică nici n-au investit vreun bănuţ în campanie, dar nici nu-i auzi timp de 4 ani de zile să vină cu vreun proiect de hotărâre sau măcar cu vreo iniţiativă pentru bunul mers al comunităţii. Să participe sau să se implice în vreo activitate în slujba celor ce i-au ales. Şi ce-i mai relevant, n-au adus nici cele cca. 120 de voturi ce reprezintă aportul necesar al fiecărui consilier, la “zestrea” echipei celui care i-a desemnat. Dar au tupeu! Li se îngroaşă pielea obrazului ca talpa bocancului, la scurt timp după ce se văd înscăunaţi. Şi asta, ca “mulţumire” adusă celui ce le-a acordat încredere, propulsându-i. Cât despre gestul de a scoate vreun bănuţ din buzunar pentru a pune o bomboniţă în mânuţa unui copil sau o floare în mâna vreunui vârstnic, nici vorbă. Mai bine îşi scot un ochi decât să facă aşa ceva. Dacă aveţi colecţia ziarului nostru (în caz contrar având posibilitatea lecturării pe internet), recitiţi în pagina a 2 - a din nr. 42/2008, articolul: “Intrăm în luna de ... foc!”. Apoi în pagina a 2 - a din nr. 43/ 2008, articolul: “Ieri, oameni de onoare - azi, traseişti şi demagogi”. Sunt acolo doar câteva exemple din mandatul trecut. Şi năravul nu s-a schimbat nici în actualul mandat. Unele personaje care - spre exemplu - la alegerile trecute pentru funcţia de primar au obţinut 2,54% din voturile electoratului, iar cu întraga echipă de 19 candidaţi n-au obţinut nici măcar o funcţie de consilier local (din 15), reapar “în forţă” pe scena politică. Şi asta, după ce trei ani au stat pitulate pe sub mese, găsindu-şi acum alţi stăpâni. De regulă, aceştia devin şi cei mai justiţiari, cei mai vocali şi plini de soluţii sau idei exprimate prin laboratoarele politice locale. Că deh ... “ei vor să fie bine”. Pentru ei şi urmaşii lor, nu pentru voi!

Se apropie alegerile locale. Unii dintre actualii sau foştii consilieri locali, vor avea tupeul să pretindă să se regăsească pe listele întocmite de partidele politice, cerându-vă din nou votul. Ei, sau urmaşii lor. Nu contează că n-au valoare, îi trage partidul. Ar fi jalnic să se repete scenariul şi să nu se fi învăţat nimic din cele trăite anterior, în cei peste 20 de ani de aşa-zisă democraţie. În primul rând pentru comunitate.

Vin spre final cu o sugestie ... din lumea viselor frumoase: Cei care doresc binele comunităţii din postura de consilieri locali, să candideze ca independenţi. Atunci le vom vedea adevărata valoare. Ce ziceţi domnilor candidaţi, aveţi curajul? Să mai renunţaţi şi la retribuţia cuvenită şi încasată de la cei ce v-au votat. Pentru că am uitat să specific: cei 15 consilieri locali, ca şi primarul de-altfel, sunt plătiţi din banii tăi, cititorule!

Din munca ta contribuabil la bugetul local, prin taxele şi impozitele achitate de cele mai multe ori, cu sacrificii. Taxe propuse de primar şi aprobate (ca să nu-l supere), de majoritatea consilierilor locali. Şi-atunci, vi-i mai puteţi imagina pe unii dintre ei cărând apa? Mai degrabă ... martori!

În numărul 77/iulie 2011 al ziarului, făcem un apel test la cititorii noştri. Mai exact, le recomandam să solicite la punctele de distribuire câte un singur ziar, iar dacă doreau mai multe, pentru fiecare luat în plus (în afara celui oferit gratuit), solicitantul urma să pună 1 leu într-o “puşculiţă” transparentă aflată alăturat. Testul însă, ne-a confirmat ceea ce intuiam: puşculiţa a rămas ... goală!

Cu toate acestea, în continuare sunt solicitate (ce-i drept tot mai rar), mai multe ziare de către persoane care locuiesc în acelaşi imobil, pentru vecini, prieteni, cunoştinţe din alte localităţi, etc. În permanenţă de-a lungul timpului, am încercat să editez ziarul în condiţii grafice tot mai atractive. Printr-un efort financiar mult mărit, începând cu numărul anterior am trecut la prezentarea ziarului inclusiv pe suport de hârtie, în format color. Încerc în continuare să păstrez

numărul de exemplare editate lunar. Intenţionez chiar, mărirea numărului de pagini în perioada următoare, dat fiind faptul că multe aspecte interesante ce dorim să vi le prezentăm, rămân (încă) în aşteptare.

Revin aşadar cu apelul adresat concetăţenilor, de a solicita un singur ziar de la punctele de distribuire, pentru a putea ajunge la cât mai mulţi cititori. Sau chiar ... citiţi şi daţi-l mai departe!

Primim în continuare sugestii, materiale pentru publicat sau anunţuri, la adresa de E-mail: mihai_ianosel@yahoo.com , pe site-ul personal www.ianosel.com - în fişierul Guestbook, ori direct la oricare dintre redactorii noştri.

¨Prin apelul de faţă al proprietarului ziarului, întreg colectivul redacţional vă mulţumeşte pentru înţelegere.

CETATEA CIACOVEI - 81

PAGINA 2

Bogdan Seculici profesor de istorie În data de 25 octombrie 2011, Majestatea Sa Regele Mihai I al României, a împlinit venerabila şi frumoasa vârstă de 90 de ani. Un motiv de mândrie pentru toţi românii, de a-şi sărbători regele şi de a-şi cinsti în acest fel, istoria!

Regele Mihai este ultimul şef de stat în viaţă implicat activ în cel de-al doilea Război Mondial, singurul conducător cunoscut din întreaga istorie a românilor care atinge această vârstă. Este singurul şef de stat din lume care trăieşte la 84 de ani de la încoronarea sa. Totodată, este ultimul şi singurul mareşal al Armatei Române. Ziua de 25 octombrie, este nu întâmplător şi Ziua Armatei. Ultimul petec de pământ românesc, Careiul, a fost eliberat de sub jugul hortyst de către soldaţii români, special de ziua Regelui, ca un cadou adus conducătorului lor suprem, la 25 octombrie 1944. Mai este şi ultimul dintre cei patru regi pe care i-a avut România, şi totodată cel mai iubit dintre toţi, iar cei care au trăit în vremea domniei sale şi au luptat în război pentru Ţară şi pentru rege, umiliţi astăzi în ultimul hal de cei care deţin frâiele puterii, pot confirma acest lucru. Mihai I se înrudeşte cu aproape toate familiile regale ale Europei, fiind din partea bunicului său, Regele Ferdinand I, descendent al familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, iar din partea bunicii sale, Regina Maria a României, descendent al familiei regale britanice şi al familiei ţariste a Rusiei. Este ultimul lider de stat care l-a înfruntat pe Hitler, fiind decorat cu cele mai înalte distincţii, de către SUA, URSS şi Marea Britanie. Devenit rege pentru prima dată la vârsta de 6 ani, sub o regenţă - în 1927 - pentru 3 ani de zile, revine pe tronul României în toamna anului 1940 după abdicarea tatălui său, Carol al II-lea, în condiţii dramatice pentru ţară. Prin actul de la 23 august 1944, prin întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste şi alăturarea României la blocul Naţiunilor Unite, Regele Mihai a scurtat al Doilea Război Mondial cu 6 luni de zile, salvând în acest fel, sute de mii de vieţi omeneşti. În anii care au urmat, s-a opus din răsputeri comunizării României, fiind alungat din ţară de comunişti la 30 decembrie 1947, sub ameninţarea uciderii a peste 1.000 de studenţi. În lungul său exil, a fost mereu alături de români, în special prin mesajele pe care le transmitea pe undele postului de radio Europa Liberă.

Revenit pentru prima dată în ţară în 1992 cu ocazia Paştilor, a fost primit în Bucureşti de o mulţime nemaivăzută până atunci, de peste un milion de oameni, interzicându-i-se ulterior intrarea în România până în anul 1997, când s-a putut reîntoarce definitiv în ţara sa.

Regele Mihai reprezintă un simbol şi un reper, atât de necesar, pentru români, istoria vie a acestei ţări. Un om respectat şi foarte bine apreciat în întreaga lume democratică, ca un adevărat şef de stat, aşa cum nici un alt lider politic român nu este la ora actuală. Revenirea la normalitate a României, după 1989, ar fi însemnat revenirea pe tronul ţării a Regelui Mihai I. Şi prin prisma relaţiilor pe care le are cu celelalte case regale ale Europei, soarta României ar fi fost mult mai bună. Nu întâmplător, toate ţările europene care au ca formă de stat monarhia, sunt ţări prospere.Toate, fără nicio excepţie!

Imposibil de înţeles şi de acceptat modul grosolan în care a fost jignit Regele, în vara şi toamna acestui an de actualul şef al statului, căruia, din silă şi din respect pentru Rege, nu-i voi pomeni numele. Un gest mârlănesc, din partea unui om care i-a adus Regelui însă, un imens val de popularitate, de susţinere şi de luări unanime de poziţie, chiar din partea multor membrii ai partidului acelui individ, obişnuit să calce în picioare tot ce înseamnă simbol pentru această ţară! Condamnat la scenă deschisă şi de opinia publică internaţională!

Mai în glumă, mai în serios, Regele Mihai şi-a îngropat de-a lungul vieţii toţi duşmanii pe care i-a avut, ajunşi între timp acolo unde le este locul, în lada de gunoi a istoriei. Poate că, spre binele nostru, această realitate nu se va opri chiar acum ... . Închei cu un pasaj din Imnul Regal, fostul Imn al României, până în 1947: „Trăiască Regele/ În pace şi onor/ De ţară iubitor/ Şi-apărător de ţară!”

P.S. Ideile expuse în acest articol, reprezintă opinia personală a autorului şi ele nu împărtăşesc neapărat şi opinia întregului colectiv redacţional al ziarului “Cetatea Ciacovei”. Faptul că le pot prezenta, reflectă libertatea de opinie în cadrul echipei noastre.

S-a ȋmpământenit obiceiul ca absolvenţii liceelor, facultăţilor sau altor forme de ȋnvăţământ, să se revadă după un număr de ani de la terminarea şcolii.

Absolvenţii Liceului “Alexandru Mocioni” din Ciacova, nu fac excepţie de la regulă.

Din contră, ȋncepând cu absolvenţii Liceului din anul 1960 până azi, au loc ȋntâlniri anuale. Unele promoţii se revăd tot la 10 ani, altele la 5 ani, iar altele chiar anual. Întâlnirile sunt un prilej de satisfacţie a revederii. Şcoala noastră îi reprimeşte cu drag de fiecare dată pe “copii”, ca o cloşcă pe puii ei, răspândiţi prin ţară ori prin diverse colţuri ale lumii.

Dimineaţa la ora 8,00 la data stabilită, ȋn afara absolvenţilor vin şi părinţi, invitaţi şi diverşi localnici. Se organizează un careu la care sunt prezenţi elevii Liceului. Se ţin cuvântări de către un cadru didactic, un reprezentant al promoţiei şi chiar de către un absolvent al clasei terminale, apoi se oferă flori. Urmează aşa-zisa oră de dirigenţie, foştii elevi aşezându-se ȋn bănci ȋn clasa ȋn care şi-au petrecut ultimul an de şcoală. Dirigintele sau un alt profesor, “strigă” catalogul şi fiecare absolvent povesteşte ce a realizat de la absolvire. Se deapănă amintiri, se fac glume pe seama unor ore de curs, ticuri ale profesorilor sau ale elevilor. Apoi se ia masa comună, care cândva era organizată la cantina şcolii. Toate se desfăşoară după un program dinainte stabilit. În anul acesta, a avut loc o ȋntâlnire a absolvenţilor din promoţia 1963-1964, ȋn 3 septembrie 2011 (deci după 47 de ani de la absolvire).

A fost organizată de foştii elevi: Seculici Ivan şi Croitoru Dorin. Ȋntâlnirea s-a desfăşurat de această dată ȋn cancelaria profesorală. Mie mi-a revenit sarcina, cinstea şi onoarea să conduc festivitatea de la catedră.

Discuţiile au decurs într-o atmosferă plăcută, de destindere, la final făcându-se ȋnsă câteva remarci triste. Timpul, nemilosul timp, şi-a lăsat amprenta şi asupra promoţiei sărbătorite. Astfel, din 42 de elevi absolvenţi, au mai fost prezenţi doar 12. Din nefericire, 11 au decedat iar 19 au absentat, majoritatea motivând cazuri de boală. Dintre cadrele didactice care au predat la catedră, din 12 mai sunt ȋn viaţă 4, iar dintre ciacoveni am rămas doar eu, fiind “ultimul mohican” din garda veche a unui liceu faimos cândva printre şcolile bănăţene. De-a lungul anilor am condus zeci de ȋntâlniri. Dar timpul, timpul bată-l vina, nu ţine cu nimeni şi nici nu iartă. Mulţumesc bunului Dumnezeu şi mulţumesc elevilor mei, că ȋncă sunt ȋn atenţia lor. Ȋn ziua ȋn care ȋmplineam 83 de ani, la 20 septembrie 2011, am fost condus ca de fiecare dată ȋn ultimii ani, de unul dintre elevii dragi mie, Aurică Ianoşel, la Aeroportul din Timişoara de unde plecam spre ţara de adopţie: Canada. Am lăsat ȋnsă ȋn urmă, amintiri şi oameni minunaţi.

Foşti elevi, prieteni şi concetăţeni care întotdeauna m-au respectat.

Mă voi ȋntoarce cu drag, de câte ori voi mai avea prilejul şi mă vor mai ţine puterile. Vă mulţumesc tuturor celor ce m-aţi făcut să mă simt minunat printre voi, acasă!

X Nutrim speranţa că până la finele anului curent, conducerea Primăriei va finanţa şi omagia aşa cum se cuvine, aniversarea a 100 de ani de la construirea şcolii în care studiază elevii ciclului primar, 100 de ani de la zidirea şcolii în care azi funcţionează sediul societăţii “Caritas” şi 55 de ani de la înfiinţarea “Liceului Teoretic” (azi, Liceul “Alexandru Mocioni”).

CETATEA CIACOVEI - 81

PAGINA 3 Un eveniment unic şi cu totul deosebit în istoria de aproape opt secole, a găzduit localitatea Ciacova în data de 28 septembrie 2011. O zi frumoasă şi caldă de început de toamnă, a adus cu sine o triplă aniversare pentru comunitatea sârbă din oraşul nostru: 240 de ani de la sfinţirea Bisericii Ortodoxe Sârbe, 200 de ani de la moartea marelui iluminist Dositej Obradovici, născut după cum se ştie în Ciacova, dar şi hirotonirea unui tânăr diacon, pentru a deveni preot. De altfel, această din urmă procesiune, hirotonirea diaconului Veroliub Gvozdenovici (foto 2), în Biserica Ortodoxă Sârbă din Ciacova, constituie o premieră absolută pentru bisericile ortodoxe din urbea noastră, astfel de evenimente desfăşurându-se de obicei în catedralele episcopale. Niciodată aşadar până acum, vreun preot ortodox român sau sârb nu a fost sfinţit, investit în această misiune, în aşezarea noastră.

Peste 50 de preoţi, călugări şi diaconi au făcut să răsune de cântări religioase, bătrânii pereţi ai bisericii, cu o acustică excepţională, într-un mod nemaiauzit până acum de numeroşii credincioşi prezenţi. Sfânta liturghie a fost oficiată de P.S. Lukian, Episcop de Timişoara, începând cu ora 10:00. La aceasta a participat practic, întreaga suflare preoţească a Episcopiei Sârbe din România.

Locaşul de cult a fost neîncăpător pentru numărul mare de oameni prezenţi, la ceremonia religioasă luând parte şi credincioşii români alături de Părintele Paroh Tiberiu Nicoli, cei de la Azilul de bătrâni alături de Părintele Gheorghe Florea, dar şi elevi de la Liceul „Alexandru Mocioni” însoţiţi de profesoarele lor, Darinca Giotină şi Paulina Seculici.

Din partea Primăriei Ciacova, au participat consilierii locali Mihai Aurel Ianoşel şi Angelco Marganovici. De asemenea au mai onorat cu prezenţa fericitul eveniment, preşedintele Uniunii Sârbilor din România, Slavomir Gvozdenovici, consulul Serbiei la Timişoara, Laza Manojlovici, oameni de cultură sârbi din ţara noastră şi din Serbia.

Nu este pentru prima dată când Preasfinţitul Episcop Lukian

săvârşeşte serviciul religios la Biserica Ortodoxă Sârbă din Ciacova, acest lucru întâmplându-se şi în toamna anului 2009, când Biserica a fost resfinţită în urma renovării exterioare, dar şi în toamna anului trecut, atunci când a fost sfinţită capela de iarnă a acestui lăcaş de cult.

Parohia din Ciacova este printre preferatele Preasfinţiei Sale Episcopul Lukian, care poposeşte aici ori de câte ori are ocazia şi în vizite neoficiale, fapt care nu poate decât să ne bucure. De altfel, relaţia PS Lukian cu Părintele Protopop Liubomir Matici este una foarte bună, acesta hotărând nu întâmplător ca sărbătorirea unei cifre rotunde de la zidirea

bisericii, 240 de ani, dar şi comemorarea lui Dositej Obradovici în localitatea sa natală, să fie onorate de un ceremonial religios atât de important şi de rar cum am amintit, în premieră şi poate irepetabil pentru Ciacova, cum este sfinţirea unui preot.

Biserica Ortodoxă Sârbă din Ciacova sfinţită la data de 28 august 1771, a fost la vremea respectivă cel mai frumos şi mai mare lăcaş de cult ortodox din întreg Banatul. Şi în zilele noas-

tre această biserică, cea mai veche din Ciacova, a cărei importanţă este dovedită de prezenţa amvonului în trei trepte, este a doua ca mărime după Catedrala Ortodoxă Sârbă din Timişoara şi dacă s-ar reuşi îndepărtarea urmelor pe care din păcate le-au lăsat trecerea timpului, igrasia, cutremurele de pământ şi incendiul, ar redeveni cu siguranţă, cel mai frumos edificiu de cult ortodox baroc din Banat!

Dimensiunile ei şi bogăţia odoarelor cu care a fost înzestrată de-a lungul timpului, dovedesc cu prisosinţă bunăstarea şi importanţa comunităţii sârbe din Ciacova în secolul al XVIII-lea şi în cel următor, care din păcate, a ajuns să numere astăzi doar 25 de membrii sârbi get-beget ... .

De-a lungul timpului, regele Ferdinand I (1914-1927), întâiul suveran al României Mari, i-a trecut pragul, dar şi împăratul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), vizitând Ciacova în 1768, a admirat noua biserică aproape terminată la acea dată. Dositej Obradovici, a cărui personalitate o vom evoca în continuare, a învăţat să scrie şi să citească în biserica din Ciacova, însă este vorba de o altă biserică, mai veche, despre care nu ştim încă unde a fost amplasată. Teoretic, după anul 1804, când se întoarce în Serbia la Belgrad, neobositul călător care a fost Dositej Obradovici ar fi putut reveni în vizită, pentru a-şi revedea meleagurile natale, deci şi biserica din Ciacova. Despre o astfel de vizită nu există însă nicio dovadă concretă.

După oficierea slujbei religioase,în jurul orei 12:30, întregul alai s-a deplasat la casa memorială a marelui scriitor iluminist, acolo unde un grup de elevi de la Liceul „Dositej Obradovici” din Timişoara a susţinut un scurt dar frumos program cultural-artistic. Sărbătoarea s-a încheiat cu o „agapă frăţească” (masă festivă), dată în cinstea invitaţilor, la Casa de cultură din localitate, de către Episcopia Sârbă din Timişoara. În încheiere, nu putem decât să ne bucurăm că am avut prilejul să asistăm la un eveniment atât de important, unic în viaţa mai multor generaţii, practic pentru întreaga suflare ciacoveană. Pentru reuşita manifestării care cu siguranţă i-a marcat în mod deosebit pe cei prezenţi, felicitările noastre şi întreaga consideraţie se cuvine Părintelui Protopop Liubomir Matici şi tuturor celor care s-au implicat în organizarea şi buna sa desfăşurare. ¨

CETATEA CIACOVEI - 81 PAGINA 4 ¨ În Ciacova, sârbii au trăit alături de români din timpuri străvechi, încă de la atestarea documentară a acestei localităţi (1332), în pace şi bună înţelegere, împletindu-şi destinele cu bune şi cu rele, rugându-se chiar împreună în Biserica Ortodoxă Sârbă, construită între 1768-1771, până la începutul secolului XX, când a fost edificată Biserica Ortodoxă Română.

De aceea, întâmplător sau poate nu, istoria a făcut ca una dintre personalităţile marcante ale culturii din ţara vecină, Dositej Obradovici, cunoscut scriitor şi pedagog iluminist, să se nască pe pământ românesc, la noi în Ciacova. Casa natală frumos amenajată astăzi ca muzeu memorial, se vede şi-n zilele noastre pe strada care îi poartă numele, cea mai importantă poartă de intrare în localitate, iar faptul că s-a ridicat din această străveche aşezare din Câmpia Banatului, ar trebui să constituie un real sentiment de mândrie pentru noi, ciacovenii de azi.

Dimitrie (Dositej - după ce a devenit călugăr) Obradovici, a văzut lumina zilei în anul 1739 (sau 1742 după alte izvoare), într-o familie de mici meşteşugari. Tatăl său, Giurgia Obradovici, era cojocar de meserie iar mama, Kruna, era fiica lui Paunkici Ranko din Sânmartinul Sârbesc. Se spune că de fapt, părinţii săi ar fi venit la vestitul târg în acea vreme din localitatea noastră, iar Krunei, venindu-i sorocul, l-ar fi născut pe viitorul mare iluminist în casa unei rude, cea aflată în picioare şi în zilele noastre. Cert este că primii ani din viaţă îi petrece în Ciacova. Şi-a pierdut de timpuriu tatăl, iar mama sa recăsătorindu-se, se mută in Sânmartin cu cei patru copii pe care îi avea. Dar soarta a fost neîndurătoare cu bietul copil, căci pe când avea doar 9 sau 10 ani, îşi pierde şi mama. Reîntors in Ciacova, Dimitrie va locui o perioadă de timp la unchiul său Gruiţa, iar apoi la un alt unchi, Nikola Parcianin, care neavând copii a dorit să-l înfieze. Trăind între români, Dimitrie a învăţat încă de mic limba română. Învăţătorul Dobra îi va sădi tânărului dragostea pentru literatură, invăţându-l Psaltirea şi Catehismul, setea de lectură şi cunoaştere îndreptându-l pe Dimitrie spre biserica din localitate (alta decât actuala biserică, care astăzi nu mai există) unde în altar, va citi pe ascuns tot ce-i va cădea la îndemână. Un alt dascăl din perioada petrecută la Ciacova a fost Ştefan Mikaşinovici, cu care a învăţat Catehismul şi care îl va influenţa în mod decisiv în dorinţa de a se călugări. Vrăjit de poveştile dascălului, fuge de acasă cu gândul de a ajunge la mănăstirile din Serbia. Prima sa călătorie va fi scurtă, reuşind să răzbată doar până la apropiata mănăstire din Sângeorz, de lăngă Gătaia, ridicată de despotul Iovan Brancovici, unde este găsit de unchiul său care-l trimite ucenic la un meşter de căciuli din Timişoara. Tânărul nu avea niciun fel de înclinaţie spre această meserie, citind asiduu in timpul liber, şi după un an şi jumătate de ucenicie, îşi va urma visul, plecând în anul 1757 spre mănăstirea Novo Hopovo, din apropiere de Novi Sad - Serbia, împreună cu prietenul său din Ciacova, Nica Putin. Avea pe atunci doar 14 sau 15 ani.

La această mănăstire îmbracă haina monahală în 1758, primind numele de călugăr, Dositej. Dar viaţa de călugăr i se pare mult prea monotonă şi mărginită viitorului savant, astfel că în anul 1761 părăseşte această mănăstire şi renunţă la straiele monahale începând un lung periplu de peste patru decenii prin Europa, care îl va purta rând pe rând prin Grecia, Albania, Croaţia, Austria, Ungaria, Slovacia, Turcia, Moldova, Germania, Polonia, Rusia, Franţa şi Anglia, fiind primit de cele mai distinse şi bogate familii ale vremii. Se întreţine din meditaţiile pe care le acordă copiilor acestor mari nobili. În 1781-1782 se află în Moldova, fiind profesor rând pe rând la Galaţi, Roman şi la Iaşi, la curţile mai multor familii boiereşti de aici. La Londra îi cunoaşte pe celebrii savanţi Joseph Edison şi Jonathan Swift, fiind totodată primul sârb (şi ciacovean, am adăuga noi) care are o placă comemorativă in capitala Angliei : "Here lived in 1784 Dositey Obradovich (1742-1811), eminent serbian man of letters, first minister of education in Serbia"(Aici a trăit in 1784 Dositei Obradovici, renumit scriitor sârb, ministru al educaţiei în Serbia).

Pe lângă limba sârbă şi română cu care a crescut, Obradovici mai învaţă şi alte limbi şi dialecte pe care le şi predă. Învaţă greaca veche şi modernă, latina, germana, engleza, franceza, albaneza, italiana. In 1804 se întoarce în Serbia, în timpul răscoalei sârbilor împotriva jugului otoman, ajutând la strângerea ajutoarelor pentru răsculaţi. In 1808 înfiinţează "Înalta Şcoală" din Belgrad, devenită mai târziu universitate, apoi o tipografie iar in 1811 devine ministru al educaţiei în Serbia. La scurt timp, pe 28 martie 1811, se stinge din viaţă din cauza unei pneumonii, fiind înhumat la catedrala ortodoxă din Belgrad.

Dositej Obradovici este fără îndoială una dintre cele mai importante personalităţi ale culturii din Serbia, dacă nu chiar cea mai importantă. Şi-a dedicat o mare parte din viaţă activităţii de ridicare a poporului sârb din ignoranţă şi incultură pe o treaptă superioară, prin şcoală. Cunoscând la perfecţie 11 limbi, străbătând Europa de la un capăt la altul, mason se pare, a fost unul dintre cei mai apreciaţi savanţi ai vremii sale. Născut şi crescut la Ciacova, unde învaţă să scrie şi să citească, Obradovici este fără îndoială cea mai importantă pesonalitate care s-a ridicat din vatra oraşului nostru. La Ciacova, memoria sa a fost omagiată aşa cum se cuvine, fiind organizate de-a lungul timpului două mari şi impresionante festivităţi comemorative: una în anul 1911 la 100 de ani de la moarte şi cea de-a doua în anul 1961 la 150 de ani de la moarte. În ambele rânduri au participat delegaţii numeroase din partea Acadmiei Sârbe din Belgrad, a Ministerului Învăţământului şi a Uniunii Scriitorilor Sârbi. La cea de-a doua comemorare a participat şi delegaţia României, alcătuită din membrii Academiei Române şi ai Ministerului Învăţământului din Bucureşti. De asemenea în fiecare an, se organizează la Ciacova vernisaje la casa memorială şi parastas de pomenire la Biserica Sârbă, cu o numeroasă participare atât din partea oamenilor de cultură din Serbia, dar şi din România. Dositej Obradovici ne apare astăzi, mai mult ca oricând, ca un veritabil liant între cele două popoare vecine şi prietene, român şi sârb, un important reper în istoria multiseculară a localităţii noastre, pe care ar fi bine să îl apreciem aşa cum se cuvine!

În sezonul rece sunt frecvente îndeosebi virozele respiratorii, provocate de mai multe tipuri de virusuri. Suprainfecţia bacteriană creşte riscul de îmbolnăvire şi chiar provoacă mortalitatea la copiii mici, la vârstnici, la cei cu afecţiuni pulmonare cronice sau cu sechele. În această perioadă sunt frecvente şi răcelile, sinusitele, faringitele şi bronşitele. Unele dintre acestea sunt contagioase şi se transmit cu multă uşurinţă prin respiraţie. Pentru prevenirea bolilor, vă recomand să nu daţi copiilor indeosebi, să consume băuturi reci, respectiv apă, sucuri sau alte lichide. Îmbrăcaţi-i corespunzător şi feriţi-i de aglomeraţii. Când semnalaţi apariţia primelor simtome de boală, izolaţi-i de prieteni, opriţi-i de a mai frecventa grădiniţa sau şcoala şi anunţaţi imediat medicul de familie.

Cea mai gravă boală în sezonul rece este gripa, care apare sub formă de epidemii. Ea se manifestă cu debut brusc, frisoane, febră,

stare generală alterată, tuse, dureri epigastrice şi greaţă. Transmiterea către alte persoane se face prin strănut, tuse sau contact apropiat cu persoanele deja bolnave. Gripa poate avea şi forme de manifestare mai grave, cum ar fi: sinusita, bronşita, pneumonia, tromboflebita, pericardite sau miocardite, care în final pot duce chiar la deces, îndeosebi în cazul vârstnicilor sau a persoanelor cu alte afecţiuni (boli).

Cum ne ferim şi prevenim gripa?

Cele mai importante sunt vaccinurile de diferite tipuri. Acestea se fac în lunile octombrie şi noiembrie la persoanele indicate de medicul de familie. Imunitatea apare după aproximativ două săptămâni de la vaccinare. Este greşit să nu îţi faci vaccinul din anumite motive: frică, frica de reacţii secundare, concepţii preconcepute şi folosirea “leacurilor băbeşti”, ori din motive religioase. Din experienţa proprie de peste 40 de ani ca medic, pot afirma cu tărie că vaccinurile antigripale sunt foarte eficiente, fapt pentru care le recomand tuturor cititorilor ziarului nostru. Aşadar, când apar vaccinurile, faceţi-le! În final câteva sfaturi: evitaţi aglomeraţiile (discoteci, localuri, etc.).

Faceţi-vă cumpărăturile pe mai multe zile. Evitaţi contactul cu persoanele bolnave. Folosiţi o mască de protecţie a respiraţiei, când îngrijiţi un bolnav de gripă. Şi un ultim îndemn: Vaccinaţi-vă! Vaccinaţi copiii şi persoanele în vârstă, primii predispuşi la îmbolnăvire.

CETATEA CIACOVEI - 81

La şedinţa de Consiliu Local din 28 septembrie 2011, a participat şi domnul deputat Gheorghe Ciobanu. Domnia sa, a asigurat conducerea Primăriei şi consilierii loocali, că printre alte acţiuni personale de sprijinire din punct de vedere financiar a comunităţii noastre, va face tot posibilul să asigure din „fonduri atrase”, sumele necesare pentru revenirea Căminului Cultural din centrul istoric al oraşului, în patrimoniul comunităţii. Personal, am avut o replică care a surprins asistenţa: i-am promis că dacă îşi va respecta angajamentul, indiferent din partea cărui partid politic va candida la viitoarele alegeri, chiar şi din partea legionarilor, în campania electorală voi merge din sat în sat cu o pancartă atârnată de gât pe care va scrie: “Votaţi-l pe Ciobanu!” Aceasta, pentru că statutul actual al clădirii istorice este unul din marile mele dureri interioare, multe amintiri minunate din perioada primilor paşi în viaţă, fiindu-mi legate de scena aceastei clădiri. Rămânem aşadar (cu speranţa) în aşteptare … .

Totodată dl. deputat a precizat că donaţiile şi sponsorizările care le face periodic, sunt în nume personal, din fonduri proprii şi nu din partea vreunei formaţiuni politice sau din partea Primăriei. Aşa a procedat şi la începutul de an şcolar, când a donat ghiozdane pentru copiii claselor primare la toate şcolile din colegiul nostru.

La şedinţă a participat şi un “virtual investitor”. Mai exact, dl. dr.

Nicola Trăilă, fost angrenat în sistemul medical, în prezent pensionar. Domnia sa ne-a solicitat un acord de principiu pentru concesionarea clădirii Spitalului uman (fostul Centru de Sănătate), pe o perioadă de 49 de ani. Timp de aproape 30 de minute ne-a adus pe unii dintre noi, la exasperare. Ne-a vorbit despre criza economică mondială, despre strădania Guvernului de a evita situaţia dezastruoasă a Greciei, despre situaţia politică internaţională şi viitorul nostru luminos în următorii ani. Apoi despre evoluţia unor boli

Unii dintre cititorii noştri, sunt sceptici cu privire la informaţia apărută pe prima pagină a ziarului anterior, referitoare la investitorii americani şi canadieni care se îndreaptă cu vapoare, şalupe şi hidrobiciclete, pe ruta: Atlantic - Dunăre - Timiş, înspre Cebza. Pentru confirmare, vă prezentăm alăturat fotografia corespondentei noastre acreditată pe continentul american, autoare a reportajului prezentat. Aşa cum se vede, pe tricou are imprimată fotografia fondatorului ziarului nostru. Din motive lesne de înţeles, nu-i putem dezvălui (deocamdată) datele de ... contact!

PAGINA 5 de-a lungul vremii, despre cancerul la sân şi cauzele care-l generează. Pentru mulţi dintre noi, vorbea însă … limbi străine.

Doreşte să facă din spitalul din Ciacova, o oază de tratament şi confort ca într-un hotel de 4 stele, cum personal a afirmat. Cu secţii de tratament de care nici Spitalul Judeţean nu dispune.

Dotare cu tehnică medicală de ultimă generaţie, cantină ecologică şi multe altele, finanţate de rudele sale din America. Toate aceste promisiuni ... până pune mâna pe clădire! A fost susţinut puternic în demersul său, de dl. primar Filip Petru.

Fără nici măcar o întrebare sau obiecţie din partea celor prezenţi, s-a supus la vot demararea procedurilor pentru atribuirea în concesiune pe 49 de ani a clădirii. Am fost singurul consilier local care m-am opus, solicitându-i d-lui primar, organizarea unei dezbateri publice cu toţi concetăţenii pentru prezentarea celor solicitate şi ascultarea opiniilor. Aceasta, pentru că structura Consiliului Local nu este compusă din oamenii cei mai luminaţi şi competenţi ai comunităţii, aşa cum s-ar crede şi ar fi firesc.

Majoritatea covârşitoare suntem în acest for, pe criterii politice şi chiar de … slugărnicie faţă de cei ce ne-au promovat. Şi am puterea să o spun răspicat, indiferent de consecinţe. Acesta este motivul pentru care doresc să chibzuim bine şi să nu ne pripim.

Să vă ascultăm şi să vă respectăm opiniile.

Oameni buni, s-ar putea să nu am dreptate! Ziarul nostru va rămâne mărturie peste timp a celor relatate. Dar s-ar putea să ne aflăm şi în faţa uneia din multele afaceri murdare, care acum sunt la modă. Şi s-ar putea să suferim noi şi generaţiile viitoare, pentru nesăbuinţa unui grup restrâns de consilieri locali care vor lua în numele vostru, o hotărâre nechibzuită la comandă politică.

Realiza oare, vreunul din consilieri în momentul votului, că solicitantul clădirii împlinea peste 49 de ani, venerabila vârstă de 115 ani?! Şi e doar o întrebare banală. Multe altele adresaţi-le primarului şi consilierilor locali pe care i-aţi votat. E firesc şi e dreptul vostru!

Nimic mai simplu. Pentru că tot se apropie sezonul rece, faceţi următorul experiment: Puneţi 1 litru de apă de la robinet, într-un vas. Aşezaţi vasul în apropierea unei surse de căldură (pe cuptor sau pe calorifer) şi lăsaţi-l câteva zile până se evaporă apa, complet. Ce rămâne pe fundul vasului, vă va satisface dorinţa. Adică ... vă veţi îngrozi!

De reţinut: NU faceţi experimentul la reluarea furnizării apei după o întrerupere de câteva ore, datorată intervenţiilor frecvente pentru remedierea unor deficienţe prin „ştopuire” cu dopuri de lemn a ţevilor. În aceste situaţii vor apare instantaneu, senzaţii de ... vomă.

P.S. În numerele 14/28.02.2007 în articolul „Afaceri păguboase” şi 28/30.09.2007, în articolul „Otravă pe conductele de apă”, semnalam pericolul pe care-l prezintă apa ce ne este furnizată, pentru sănătatea noastră şi îndeosebi a copiilor. Menţionam printre altele: „apa conţine de 16 ori mai mulţi nitriţi decât normele igienico - sanitare admise.

Consecinţele sunt uşor de prevăzut: îmbolnăviri în timp, afecţiuni digestive şi renale grave.” Au trecut mai bine de 4 ani. S-a schimbat ceva de-atunci? NIMIC! Aaaa, ba da!

Reţeaua de furnizare a apei a fost preluată de „Aquatim” pe gratis, iar preţurile de furnizare s-au dublat. Asta în timp ce în comuna vecină, Parţa (cu toate străzile asfaltate, având demarate şi lucrările de canalizare din banii Primăriei), primarul şi consilierii locali au optat pentru ca Primăria să se îngrijească în continuare de alimentarea cu apă a localnicilor. Aceasta se face la jumătate din preţul perceput ciacovenilor, iar sumele încasate intră în vistieria Primăriei. ( „Renaşterea Bănăţeană” - 4 oct. 2011)

CETATEA CIACOVEI - 81

PAGINA 6

La 4 noiembrie a.c., aniversăm 170 de ani de la naşterea celui despre care înalta faţă bisericească, dr. Miron Cristea, în panegiricul rostit la înmormântarea lui Alexandru Mocioni, spunea: “Alexandru Mocioni n-a fost rege, dar a fost regele gândirii luminate şi judecăţii înţelepte în toate treburile noastre obşteşti din ultimele decenii”.

Familia aromână Mocioni, originară din Moscopole, s-a strămutat în Ungaria datorită vitregiilor istorice, apoi a dobândit domenii întinse în Banat la sfârşitul sec. al XVIII - lea, la Foeni şi pe parcursul veacului al XIX - lea la Vlaicovăţ, Prisaca, Birchiş, Curtici, etc. Împământenită aici, familia Mocioni a avut un excepţional rol istoric în viaţa publică românească din Imperiul austriac şi mai apoi din Monarhia austro-ungară. Cel mai de seamă vlăstar al acestei familii este Alexandru Mocioni, născut la Pesta în 1881. Avea o profundă gândire politică şi inegalabilă generozitate, exemplu fericit pentru ciacoveni fiind clădirea istorică pe care a ctitorit-o şi care-i poartă numele. În ziarul “Timpul” din 13 iunie 1881, Mihai Eminescu îi face o apreciere emblematică: “Putem felicita pe românii bănăţeni că au între ei un bărbat c-o atât de înaltă cultură şi aşa de largi vederi”. Ales al bănăţenilor în Parlamentul Ungariei, s-a impus ca deputat de excepţie. În ziarul “Hon” din 3 iulie 1870 editat în Ungaria, era apreciat ca “atlet al libertăţii românilor”.

Bine ar fi ca tinerii studioşi care îşi desfăşoară activitatea în instituţia de învăţământ ce poartă numele lui Alexandru Mocioni, să încerce să se ridice la măreţia faptelor împlinite de ilustrul patron spiritual, mai ales în condiţiile în care în acest an se împlinesc şi 55 de ani de învăţământ liceal la Ciacova. Cu această ocazie, doresc să felicit pe toţi elevii Liceului ciacovean, pe foştii absolvenţi, cadrele didactice foste şi actuale, pe toţi cei care prin diferite modalităţi, contribuie la perpetuarea Liceului.

Un cuvânt sensibil deasemeni, foştilor mei elevi, prof. Simona Perian (n. Mureşan) şi prof. Bogdan Seculici!

Mulţumiri pentru amabilitatea găzduirii acestor rânduri, proprietarului şi redacţiei ziarului “Cetatea Ciacovei”.

“PER ASPERA AD ASTRA!”

Conform celor promise în numărul anterior, vă prezentăm modalitatea prin care unul din elevii Liceului “Al. Mocioni” din Ciacova, va putea intra în posesia pălăriei originale de cowboy (100% fetru) mărimea 56, adusă din Statele Unite ale Americii (de la mama ei), de proprietarul ziarului nostru.

Aşadar, tema concursului este: “ŞCOALA MEA”. Elevii doritori să intre în posesia “trofeului” expus în vitrina coafurii ”Moldana Grup”, vor întocmi o compunere la alegere despre activităţi din cadrul şcolii, momente sau întâmplări care le-a marcat viaţa de elev, ori alte aspecte pe care le consideră interesante şi demne de a fi prezentate.

Articolele vor fi predate într-un plic închis până la 20.11.2011, secretarului general al Liceului - dl. ing. Mircea Tanţa - care le va sigila în prezenţa concurentului. Toate lucrările primite, se vor deschide în faţa unei comisii formată din: prof. dr. Petrişor Dorin Treta, prof.

Darinca Giotină, prof. Simona Perian, prof. Seculici Bogdan şi un reprezentant (prin tragere la sorţi), din rândul elevilor premianţi ai claselor de liceu. Numele câştigătorului va fi publicat în numărul din decembrie curent al ziarului, iar articolul va fi publicat în numărul din luna ianuarie 2012 al publicaţiei. Câştigătorul concursului va putea opta pentru intrarea în echipa redacţională a ziarului nostru.

Iată ce găsim consemnat prin colecţia noastră de ziare, referitor la unul dintre “investitorii” care ne dau târcoale în ultima vreme, dorind să concesioneze Spitalul din Ciacova pe 49 de ani. Pe care doreşte să ni-l vâre pe gât dl. primar Filip Petru şi (în bloc) consilierii Puterii, care nu au (încă) curajul să-i mişte în front.

Ziarul CURENTUL din 13 octombrie 2004: h “Biroul Permanent Naţional (BPN) al PD a eliminat de pe listele parlamentare şapte candidaţi care nu corespundeau criteriilor societăţii civile. Ieri, preşedintele Taian Băsescu a declarat că s-au analizat toate cazurile de incopatibilitate sesizate de către organizaţiile membre ale Coaliţiei Române pentru un Parlament Curat şi în cele din urmă prin votul BPN au fost excluşi de pe liste (...) dr. Nicola Trăilă de la Timiş, un traseist politic cu un palmares bogat”.

Păi ce ne faci don’ primar?! Şeful şi mentorul matale spiritual şi politic îi dă flit şi un şut în partea dorsală, iar mătăluţă îl strângi la piept şi vrei să-i dai să sugă 49 de ani la o ... ţâţă încă netratată de cancer mamar? Uiţi ce ne-ai promis în campania electorală?!

Sau poate greşim noi şi nu o fi vorba de una şi-aceiaşi persoană. Dar şi dacă e s-avem din nou dreptate, va fi iureş mare în Ciacova!

În 4.11.2011, la Liceul din Ciacova se desfă“Cetatea Ciacovei” apare în prima zi a şoară “Balul bobocilor”. Va fi organizat de elevii fiecărei luni calendaristice. claselor a XII-a pentru elevii claselor a IX - a. Întraga colecţie a ziarului poate fi lecturată “Balul pensionarilor”, mai slab organizat ca Comentarii în numărul viitor al ziarului nostru. şi pe internet în format PDF - color, în fişierul în anul anterior - după opinia multora - s-a „Cetatea Ciacovei” subfişier „Arhivă”, la lăsat cu fluierături şi huiduieli adresate d-lui adresa: www.ianosel.com deputat Gheorghe Ciobanu, participant pen1.

Casă cu teren în suprafaţă de 1.200 mp în tru câteva minute, la eveniment.

Nu dorim să încurajăm astfel de manifes- Ciacova str. Dositei Obradovici nr. 31.

2. Casă cu teren în suprafaţă de 1.400 mp în tări, mai ales că persoana beneficiară a trataÎn numărul viitor al ziarului, în articolul mentului descris, a fost mai mereu printre str. Târgului nr. 100.

3. Teren intravilan în Ciacova - 1.400 mp. de fond “Spovedanie”, vom prezenta mărciacoveni şi chiar a mai “mişcat” câte un deInformaţii la tel. 0043-69919024702. turia unui participant direct la numirile pe get pentru comunitatea noastră. Greşala funcţii de conducere pe criterii politice, în domniei sale, e că nu a avut spirit de orienDaţi un bip şi vă resun. D-na Lenuţa. instituţiile ciacovene. tare, renunţând la discursul politic portocaliu, “ESSENSIA Design” - Timişoara, vă oferă Prezenta ediţie a ziarului, este sponsoiar primarul care ar trebui să simtă “pulsul” la preţuri promoţionale o gamă largă de servicii rizată parţial de dl. ing. Mîrzoca Marius. comunităţii, trebuia să-l avertizeze.

Condamnăm însă gestul domnului primar de papetărie: pliante, cataloage, calendare, Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este care le-a arătat obrazul celor care-i plătesc plicuri personalizate, felicitări, invitaţii pentru retribuţia lunară substanţială şi nu au găsit pe evenimente festive, reviste, cărţi de vizită, afişe, înregistrat în Catalogul Internaţional al moment altă modalitate de a-şi exprima opi- postere, etc. Toate acestea, folosind tehnologie Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la nia. Opinie care pentru mulţi dintre cei pre- de ultimă generaţie, pentru imprimare.

Adrese de contact: www.essensiadesign.ro Biblioteca Naţională a României, având zenţi exprima mâhnire, durere şi suferinţă, codul de identificare internaţională: provocată de politica portocalie, dar pe care E-mail: office@essensiadesign.ro ISSN 1843 - 7435 Tel.: 0771381384 Fax: 0378106825 (şi) ciacovenii ... şi-au dorit-o!