Anul IV Nr. 57 - Noiembrie 2009
INTERNET:
www.ianosel.com
Textul de mai jos a fost citit de autoare la catafalcul fostului coleg, în ziua despărţirii ... Când moare un dascăl, e ca şi cum s-ar nărui o şcoală, cu toate că învăţătura lui rămâne. Inima noastră, a celor ce l-am preţuit, lăcrimează îndelung. Trebuie să vină moartea pentru a ne face să pricepem mai bine un lucru pe care-l uităm din inerţia vieţii, foarte des: că fiecare om în felul lui, este de neînlocuit. Că nu trebuie să amânăm prea mult datoriile de suflet faţă de ceilalţi. Nu aveam de unde să ştiu la ultima mea întâlnire cu prietenul Hanzi Popa, că foarte curând drumul la el acasă va avea preţul şi gustul unui pelerinaj. Astăzi îl conducem pe ultimul drum şi am sentimentul unei mari nedreptăţi. Era un spirit vioi, ce-şi urma neabătut ţelurile niciodată mărunte, ci pe potriva vitalităţii lui extraordinare, cu un surplus de energie de unde-i venea neastâmpărul, caracteristică a profesorului de sport. Din multa vigoare lăuntrică, sufletească şi spirituală, ce se cerea consumată, îşi ţinea exemplar
Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel
orele şi a slujit cu devotată credinţă, ca director adjunct şi profesor în acelaşi timp, distinsul Liceu din Ciacova, la care amândoi am fost elevi. Prea timpuriu l-a găsit sfârşitul, în casa sfântă sufletului lui, în şcoală, printre profesori, elevi şi prieteni. Acum, când nu mai este printre noi, mesajul şi menirea lui rămân ca o invitaţie discretă, dar sinceră şi statornică, de-a trăi cu bucurie darul cel mai de preţ pe care îl au oamenii: viaţa. Viaţa lui s-a frânt la vârsta la care noi cei vii, ne credem în plină putere de dăruire şi creaţie. Dar nimeni până acum, n-a putut înfrânge moartea şi legile firii. Viaţa lui, atât cât i-a fost hărăzită, a fost flacără vie, a fost iubire pentru colega noastră îndurerată şi a fost o imensă iubire pentru copiii şi nepotul lui. Acum, când la Masa Tăcerii s-a mai pus un scaun, iertările şi părerile de rău nu-şi mai au nici un rost, nici o putere. Rămân doar durerea şi liniştea, cât şi ele, amintirile. A fost ultima toamnă a profesorului Ioan Popa. Toamna unui an fără noroc! ... Astăzi, când soarele se îngână cu norii, şi îşi scutură cununa de stele, avem sentimentul că se scuză, că ne deranjează pe noi, majestăţile noastre, cei vii, că trebuie să-l privim ca pe un profesor cu darul preţuirii altora şi care se trata pe sine cu extremă modestie. A cules toamnă de toamnă răsplătitoare bucurii ale vieţii, animat de un entuziasm intelectual şi aproape naiv şi încrezător în oameni, a sădit în conştiinţa tinerei generaţii, acel miracol al transfuziei de cuget şi simţire românească. Frigul acesta, Doamne, veni Cu mâna ascunsă pe ţărmul de var, Clipa refuză apusul de azi Inima bate în cercul polar. Frigul acesta, frigul şi ploile, O Doamne, ce-aş vrea să mai strig, Cărţile toamnei îşi scutură foile, Nu ştiam c-o să vină asemenea frig. Şcoala a mai pierdut din tezaur. Un dascăl ne-a mai părăsit tăcut ... Fie-i ţărâna azi, balsamul pe oase Şi sufletu-i poem pe ţărm amuţit.
- Prof. Rodica Pop În semn de omagiu pentru perioada de aproape o jumătate de secol petrecută în şcoala ciacoveană ca elev şi mai apoi ca dascăl la catedră, sugerăm colectivului profesoral al Liceului „Alexandru Mocioni” să analizeze propunerea redacţiei noastre, de a personaliza sala de sport a Liceului „Alexandru Mocioni” cu numele: „Ioan Popa”.
CETATEA CIACOVEI___________________________________ __________________________________________________
_PAGINA 2
Ideea acestui articol o reprezintă dorinţa de a scoate în evidenţă îndelungata şi bogata tradiţie pe care se sprijină şcoala ciacoveană de astăzi, într-o perioadă de cumpănă pentru ţară, în care valorile, bunul simţ şi omenia sunt mai înjosite parcă, ca niciodată. Se doreşte totodată un pios omagiu adus din partea autorului, pentru toţi dascălii care i-au slujit vreme de aproape trei secole, şi din a căror pricepere, devotament şi lumină şi-a tras seva autorul acestor rânduri, vreme de 12 ani, cât a studiat pe băncile şcolii ciacovene. Istoria învăţământului ciacovean a fost magistral prezentată în ampla şi riguroasa lucrare „Monografia învăţământului din Ciacova, jud. Timiş”, operă a directorului şi celui de-al doilea ctitor al Liceului Teoretic din Ciacova, prof. Trifu Petcu. Dar faptul că un număr extrem de restrâns de persoane ar putea avea acces la informaţiile pe care aceasta le oferă, iar un număr încă şi mai restrâns o posedă în bibliotecă, m-au determinat să scriu aceste rânduri ale căror date statistice au ca sursă, tocmai cartea profesorului Petcu. Istoria şcolii din Ciacova, de la începuturi şi până în anul 1948, unde ne vom opri la capătul acestei prime părţi, se circumscrie perfect realităţilor etnice şi confesionale existente în Ciacova şi în întregul Banat: mai multe naţionalităţi conlocuitoare, precum germanii, românii, sârbii şi maghiarii, apoi două religii principale, ortodoxă majoritară şi romano-catolică, cât şi multilingvismul practicat prin vorbirea de către o mare parte a populaţiei a trei sau chiar a patru limbi. Astăzi, la aproape 90 de ani de la instaurarea administraţiei româneşti, această tradiţie s-a pierdut în mod ireversibil în condiţiile în care populaţiile germană şi sârbă sunt practic inextincte în Ciacova ca grupuri etnice distincte, iar cea maghiară puternic îmbătrânită, este într-un continuu declin numeric. Prima şcoală de pe actualul teritoriu al României, se înfiinţeză în Banat la Cenad în anul 1030, fiind o şcoală latină ce funcţiona pe lângă mănăstirea de aici. Pe parcursul Evului Mediu şi pe cel al ocupaţiei turceşti (sec. XIV-XVIII), nu avem niciun fel de date despre existenţa vreunei şcoli în Ciacova. Se presupune însă că o parte infimă a populaţiei (preoţi şi cei foarte înstăriţi), puteau deprinde cunoştinţe minime de citit şi scris la cele două biserici din localitate, sau la relativ apropiatele mănăstiri de la Sângeorge şi Şemlacu Mic-Săraca, aşa cum va face Dositej Obradovici mai târziu. Începuturile şcolii ciacovene, ca şi a celei bănăţene se plasează în timp după instaurarea administraţiei austriece în Banat, în 1716. A fost un un mare merit al austriecilor, acela de a face din toţi locuitorii Banatului indiferent de confesiune şi naţionalitate, cetăţeni instruiţi ai Imperiului Habsburgic. Actul de naştere al acestei realităţi îl constituie edictul Mariei Terezia din 1776, de înfiinţare a şcolilor primare confesionale în toate satele locuite de ortodocşi. Astfel, în anul 1726, la doar doi ani de la aşezarea primilor colonişti germani în Ciacova, aceştia înfiinţează o şcoală, avându-l ca învăţător pe Ludwig Wechter. Aceasta este prima şcoală construită în Ciacova şi lucru demn de remarcat, a patra din Banat! În anul 1778, această şcoală avea deja 127 de elevi. În anul 1740 este atestată prima şcoală românească, avându-l ca învăţător pe Ion Dobre, iar în anul 1776 pe învăţătorul George Toţa. După 1776 ca urmare a edictului amintit, au fost recenzaţi 72 copii români şi este numit învăţător Simion Popa. În perioada 1870-1880, învăţător la şcoala confesională românească este Ioan Gruescu, provenit dintr-o distinsă familie de intelectuali ciacoveni. Şcoala confesională germană funcţionează ca entitate distinctă cu un număr tot mai crescut de elevi proveniţi şi din rândul românilor, maghiarilor, sârbilor, cu un corp didactic bine pregătit. După instaurarea administraţiei româneşti şi până în 1948, Şcoala germană va exista ca secţie pe lângă Şcoala de Stat română, cu un corp didactic aparte, bucurându-se de deplină libertate de acţiune, cu respectarea normelor şi legii învăţământului primar. În afara limbii române, ca limbă oficială în cadrul acestei şcoli, tot restul disciplinelor s-a predat în limba germană. A funcţionat în forma ei iniţială până în anul şcolar 1959-1960, când întregul învăţământ de pe raza localităţii a trecut sub o singură conducere administrativă şi de control, cea a Liceului real-umanist, înfiinţat în anul 1956. Şcoala sârbească se înfiinţează în anul 1809-1810, avându-l ca prim învăţător pe Nicola Brancovici, cu un număr de 60 de elevi. Documentele scrise privind activitatea acesteia, s-au păstrat începând cu anul 1875. În perioada 1875-1921 au fost şcolarizaţi 2.110 elevi, majoritatea sârbi. Îşi încheie activitatea în anul şcolar 1948-1949, ca urmare a reformei învăţământului, care a desfiinţat şcolile confesionale. Cea mai cunoscută personalitate a şcolii a fost Gheorghe Terzici, învăţător timp de 25 de ani, între 1923-1948, preot paroh la biserica sârbă din localitate şi autor al unui Letopiseţ al Ciacovei. Şcoala elementară în limba sârbă va funcţiona până în 1957. Şcoala de Stat cu limba de predare maghiară îşi începe activitatea în 1884, avîndu-l ca învăţător pe Karol Scherer. Majoritatea învăţătorilor şi directorilor acestei şcoli au fost germani, pregătiţi fie în Austria, fie la Timişoara, deşi limba de predare era cea maghiară. Un număr semnificativ de elevi români învaţă la această şcoală, din dorinţa de a se integra mai bine în statul austro-ungar, după ce Banatul fusese alipit în 1867 Ungariei, iar singura limbă oficială era cea maghiară. Prestigiul de care s-a bucurat această şcoală este dovedit de faptul că la aceasta au fost şcolarizaţi copii din 139 localităţi. Până în 1921, când practic îşi închide porţile, a şcolarizat 8.807 elevi, dintre care 7.116 germani, 780 maghiari, 439 români, 223 evrei, 207 sârbi. Între anii 1922-1948 atât elevii cât şi cadrele didactice, au fost încadraţi şcolii germane, iar din 1948 şi până în 1959, când a trecut sub administraţia Liceului de cultură generală, a avut o activitate de sine stătătoare cu două cicluri de şcolarizare, respectiv clasele I-IV şi V-VIII. Şcoala Medie de fete „Notre Dame” a fost înfiinţată în anul 1894-1895. La 29 septembrie 1895 are loc inaugurarea festivă a clădirii acestei şcoli, actualul edificiu central al Liceului „Alexandru Mocioni”, construită sub iniţiativa preotului romano-catolic Franz Barani, de către cunoscutul arhitect ciacovean Iosef Brandeisz, construcţia fiind finanţată şi de marele om politic şi cărturar bănăţean, Alexandru Mocioni. Şcoala cuprindea fete care se decideau să frecventeze cursurile cu cunoştinţe mai complete şi cu învăţarea limbilor moderne: engleză, franceză, spaniolă, italiană, germană. Şcolarizarea fetelor era încredinţată maicilor ordinului „Notre Dame”, a căror pregătire era minuţios şi bine selecţionată. Şcoala o urmau fete de toate naţionalităţile, de pe tot cuprinsul Banatului, Transilvaniei, dar şi din vechea Românie. În 27 de ani de existenţă, 1895-1921, aici au învăţat 1.627 de fete: 754 germane, 368 maghiare, 264 românce, 149 sârboaice şi 120 evreice. Şcoala de Stat primară română a fost înfiinţată la 1 septembrie 1921, cu un număr de 72 de elevi înscrişi, funcţionând până în anul 1948. A constituit prin rezultatele sale şi prin modul în care s-a desfăşurat întreaga acitivitate didactică şi culturală, o şcoală pilot, condusă cu simţ de răspundere şi cu preocuparea permanentă de a satisface toate cerinţele formulate de societatea din acea vreme. Cel mai cunoscut cadru didactic care şi-a legat numele de această şcoală a fost învăţătorul Vasile Rebigea, director al Şcolii primare, dirijor al corului comunei Ciacova şi corului Bisericii ortodoxe, dascăl de muzică la Liceu, fiind totodată şi cel care a împăiat o mare parte din păsările care împodobeau odinioară cabinetul de biologie al Liceului Teoretic, azi în totalitate distruse. Gimnaziul „Alexandru Mocioni” a luat naştere în urma şedinţei din 19 martie 1921 a Sfatului şcolar al şcolilor de stat şi comunale din plasa Ciacova, la care au luat parte: avocatul Alexandru Iancu - prim pretor al plasei Ciacova, învăţătorul Ioan Gruescu, protopopul Augustin Ghilezan, primarul comunei - Dimitrie Musteţi, Ştefan Lengyel, Constantin Diminescu, Mihai Aubermann, Iosif Wersching, Ion Uzon, Gheorghe Ciorogariu şi Ion Baitz, aleşi ai comunei. Îşi începe activitatea la 6 septembrie 1922, cu un număr de 45 de elevi, din care 43 români, un german şi un sârb. În cei 27 de ani de activitate, a avut 2.757 de absolvenţi, dintre care 2.008 români, 485 germani, 167 sârbi şi 74 maghiari. 1.139 elevi au fost ciacoveni, restul provenind din nu mai puţin de 124 de localităţi din judeţele Timiş-Torontal, Caraş-Severin şi Hunedoara, existând totodată şi un număr de 30 de elevi din fosta Iugoslavie, din Banatul sârbesc. Toate acestea, ce se adaugă la buna pregătire a cadrelor didactice, dovedesc prestigiul înalt de care se bucura învăţământul ciacovean. Gimnaziul „Alexandru Mocioni” este predecesorul liceului de astăzi, care poartă acelaşi nume, funcţionând în aceeaşi clădire construită în 1895 de Josef Brandeisz, aşa cum se poate citi pe pardoseala de la intrarea principală în emblematica clădire a oraşului nostru. (va urma)
- Prof. Bogdan Seculici -
CETATEA CIACOVEI________________________________________________________________________________________PAGINA 3
„Este un om hotărât şi de cuvânt. Promite numai atunci când ştie sigur că va face. Nu face promisiuni fără acoperire. Este un om cumpătat. Garantez pentru el”. Astfel era caracterizat pe un pliant electoral de către primarul Filip Petru, unul dintre cei mai mari traficanţi de ţigări şi cafea din zona de vest a ţării, cel care până în 1989 era un modest electrician auto, devenit apoi vameş şi mai apoi şef de vamă, iar în final prin cumpărarea voturilor multor alegători, deputat în Parlamentul României. Ghiţă - Vamă (cum este cunoscut în lumea traficanţilor), este proprietarul unui hotel de lux în Timişoara, deţinând imobile, terenuri şi bani în bănci ce depăşesc câteva zeci de milioane de euro, aşa cum reiese din declaraţia personală de avere. Despre afacerile mafiote ale traficantului - deputat, au fost făcute în ultima perioadă numeroase comentarii pe toate posturile de televiziune şi în presă, aşa că deocamdată mă opresc aici. Revin însă cu câteva comentarii referitoare la cel ce făcea aprecierea de mai sus şi care până în urmă cu mai bine de un an, era în Ciacova un modest comerciant de apă distilată, ierbicid, piuliţe, şuruburi, şaibe şi alte mărunţişuri. A trecut pe la trei partide şi s-a oprit la cei ce ... „fac ce trebuie!” Călcând pe urmele patronului său spiritual, Ghiţă Vamă, cu care a bătut palma (vezi foto) înodându-şi cozile, i-a preluat şi năravul. Aşa se face că actualul nostru primar a pus mâna abuziv pe cel mai mare spaţiu comercial din Ciacova, iar valoarea de inventar a produselor aflate acum în gestiune, depăşeşte câteva miliarde de lei vechi. E clar că vameşul - deputat a trecut la organizarea zonei pe cnezate şi baroni locali. Dar despre ce-i leagă pe cei doi, vom detalia în numerele viitoare. Şi credeţi că ne va contesta cineva? Hai să fim serioşi, că de patru ani nu a îndrăznit să o facă niciunul dintre ... clienţii noştri. De ce oare? ! Mergem acum însă, la ce ne doare mai rău. Şi ne doare când nesimţirea ia locul bunului simţ, când minciuna are câştig de cauză în faţa adevărului şi când noi, cei mulţi, suntem consideraţi naivi şi de multe ori chiar tâmpiţi. Iată mai jos unele dintre promisiunile din campania electorală pe care mulţi le-aţi crezut, determinându-vă să-l votaţi pe cel care în blană de mieluşel, vi le oferea pe tavă: 1 - Reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare. 2 - Deschiderea unui parc industrial, pentru crearea de noi locuri de muncă. 3 - Deschiderea unui birou pentru evidenţa informatizată a persoanei (cărţi de identitate, paşapoarte, cazier judiciar, etc.), pentru evitarea deplasărilor la Deta. 4 - Amenajarea parcurilor. 5 - Modernizarea iluminatului public în toate localităţile.
6 - Deschiderea unui deponeu ecologic pentru depozitarea deşeurilor - „Eco Ciacova”. 7 - Reabilitarea reţelei de apă şi extinderea acesteia şi la satele aparţinătoare. 8 - Facilităţi pentru cei ce au fabrici în oraş şi sprijin pentru investitori în vederea creării locurilor de muncă. 9 - Iniţierea unui proiect de hotărâre pentru creşterea salariilor preoţilor. 10 - Sprijin pentru bătrâni – iniţiativă pentru creşterea veniturilor pensionarilor. 11 - Amenajarea unui drum asfaltat între Petroman şi comuna Parţa. 12 - Amenajarea unui drum asfaltat între Ciacova şi comuna Voiteg. 13 - Reabilitarea Spitalului uman din Ciacova şi dotarea acestuia cu o staţie de Salvare. 14 - Construirea unui ştrand în zona Târgul Mare. 15 - Reabilitarea „Palatului administrativ” şi mutarea sediului Primăriei cât şi a celorlalte unităţi administrative, în acestă clădire. Aducerea Finanţelor Publice la Ciacova. 16 - Pietruiri şi asfaltări de drumuri, cu prioritate la sate. 17 - Atribuirea de terenuri cu titlu gratuit, tinerilor pentru construirea de locuinţe. 18 - Amenajarea unui sanatoriu balnear în satul Cebza, folosind apa termală. 19 - Puncte farmaceutice în toate satele. 20 - Darea în folosinţă a sălii de sport din Ciacova. 21 - Amenajarea unui spaţiu pentru pensionari. Dacă promisiunile au fost onorate, apreciaţi dumneavoastră. Orice comentariu ar fi de prisos. O remarcă însă s-ar mai impune: ne apropiem de jumătatea mandatului ... . Şi ca şi cum nu eram „afumaţi” destul, la un an de mandat printr-un pliant aruncat peste gard după miezul nopţii de trupele de asalt portocalii, don’ primar îşi prezenta ... bilanţul realizărilor. Dar haideţi să mai spicuim şi de aici câte ceva: - Introducerea autobuzelor în satele aparţinătoare. Omu’ ne crede cretini. Transportul de persoane este asigurat de firme private care au tot interesul să obţină profit. Primăria nu are nicio implicare în astfel de activităţi. - Extinderea iluminatului public. Au fost înlocuite 7 becuri în Ciacova, 4 în Petroman, 3 în Macedonia şi 1 în Cebza (date obţinute de la ENEL). - Modernizarea străzii destinată traficului greu. Lucrarea a fost demarată în anul 2006, însă lipsind finanţarea nu a mai fost turnat stratul de asfalt. Partea finală a lucrării (asfaltarea) a fost demarată cu o zi înaintea alegerilor euro-parlamentare din primăvara acestui an, nefiind încă finalizată. Stratul de uzură nu a mai fost turnat. Nici bordurile. - Reabilitarea drumului DJ 693 B Jebel – Ciacova. Executarea lucrării cade în competenţa „Drumurilor judeţene”, Primăria neavând nicio atribuţie în acest sens. Cât despre ... reabilitare, hai să fim serioşi. Denivelările accentuate odată cu venirea toamnei, vorbesc de la sine. Poate că la toate acestea s-a gândit şi un destoinic agricultor venit de prin părţile Bihorului care recent, într-o zi de târg, afirma într-un grup de concetăţeni: „Eu i-am zâs lu’ Petrică să nu candideze că nu-i de el primăria, dar n-o vrut să m-asculte. Acum ... ne-o făcut de râs Bihoru’!”
- MIHAI AUREL IANOŞEL -
CETATEA CIACOVEÎ
Imediat după alegerile locale din vara anului 2008, am făcut o ofertă generoasă noii conduceri a administraţiei publice locale: am dorit să donez cu titlu gratuit ziarul meu, Primăriei oraşului Ciacova. Prietenul meu Filip Petru, a refuzat categoric şi nu voia sub nicio formă să se împace cu mine, deşi cu toţii şi-o doreau. Păcat. Sunt mâhnit şi trist. Sufăr. Mi-ar fi plăcut să strâng mereu o mână de mecanic - comerciant - primar şi să facem pace. Acum, suferă mai mult ... EL! - Coordonatorul publicaţiei -
PAGINA 4
Duminică 18 octombrie, s-a disputat în cadrul campionatului judeţean de „promoţie” pe terenul din Ciacova, partida de fotbal dintre echipele din Ciacova şi Petroman. Spre finalul partidei s-a iscat o ceartă între una dintre protagonistele angajate în dispută şi arbitru, agresat fizic şi verbal. A fost nevoie de intervenţia poliţiei şi a unor spectatori, pentru calmarea spiritelor. Partida a fost suspendată la scorul de 2-1 în favoarea ciacovenilor. În final arbitrul a dat câştig de cauză echipei locale, iar echipa din Petroman a fost sancţionată conform regulamentelor în vigoare, cu amenzi usturătoare şi suspendări de jucători.
Periodic, prin intermediul televiziunii prin cablu se transmit (unele chiar în direct), diferite evenimente care au loc în comunitatea noastră. Sugerăm conducerii Primăriei, să accepte transmiterea în direct a şedinţelor de Consiliu Local, cu reluare în zile şi la ore diferite. In acest fel, concetăţenii noştri pot da o interpretare corectă aspectelor discutate şi pot aprecia aportul consilierilor la rezolvarea problemelor comunităţii. De reţinut că de cinci ani încoace, coordonatorul publicaţiei noastre a solicitat insistent şi periodic, luarea acestei măsuri. Nutrim speranţa că de această dată, va auzi cine trebuie ... .
(22 noiembrie – 20 decembrie) Nativul din zodia Săgetător este prietenos, pasionat, tolerant, îi place libertatea şi aventura. Poate fi extravagant şi necioplit. Nativul Săgetător este călăuzit de idealuri, până când se hotărăşte să se retragă într-o poziţie socială sigură. Este amabil, deschis, optimist, iar uneori extrem de arogant. Succesele nativului Săgetător se datorează atât intuiţiei, cât şi disponibilităţii de acţiune. Talentul său organizatoric e remarcabil. E neclintit în principiile sale fundamentale, care sunt adevărul şi dreptatea. Nativul Săgetător e un luptător cinstit, care iubeşte sportul şi natura, mărinimos faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Uneori mai înclinaă spre capriciu, risipă, fanfaronadă şi speculaţie. Principalele calităţi ale zodiei Săgetător: generozitate, cinste, viziune. Defecte ale nativului din zodia Săgetător: optimism exagerat, generozitate pe banii altora. Sănătate : Nativul Săgetător este predispus la paralizii ale membrelor, accidente sportive, sciatică. Compatibilitate generală foarte bună cu zodiile: Leu şi Berbec. Compatibilitate generală redusă cu zodiile: Gemeni, Fecioară, Peşti. Compatibilitate foarte bună pe plan profesional cu zodia: Fecioară. Compatibilitate foarte bună pe plan financiar cu zodia: Capricorn. Compatibilitate foarte bună pentru căsătorie şi/sau parteneriate, cu zodia: Gemeni.
Indicatoare montate recent pe DJ 693/B. Primul la intrare iar al doilea la ieşirea din Ciacova. Semnificaţia ambelor: drum cu denivelări, pe tronsonul Jebel - Ciacova - Cebza. Şi atunci, cum rămâne „il grande ombelico del Ciacova” cu mult trâmbiţata realizare a guvernării locale actuale?
În numărul viitor al ziarului, vom publica (cu dovezi), numele celor ce au vandalizat afişele electorale. Vor fi mari ... surprize! Tehnoredactarea computerizată a ziarului este realizată de coordonatorul şi proprietarul acestuia. Multiplicarea este realizată la „Tipografia Mirton”. „CETATEA CIACOVEI” apare GRATUIT, de fiecare dată în prima zi a lunii curente. Este expediat şi prin reţeaua internet, la peste 260 de solicitanţi din ţară şi din străinătate, în format PDF - color.
Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 -7435