Broşura Forcopar 2014 by Editura Ozalid

Centrul de excelenţă

FORCOPAR Centrul pentru formare la distanţă, documentare şi informare în arheologia industrială

1 2 3 4 5 6

Prezentare Parteneri Ĺ&#x;i colaboratori Oferta de studii Autori Tutori Regulament de funcĹŁionare

Prezentare

Urmare a proiectului european FORCOPAR 2, în România ia fiinţă Centrul de excelenţă "FORCOPAR - Centrul pentru formare la distanţă, documentare şi informare în arheologia industrială”. Acesta este o structură de formare continuă pe durata întregii vieţi (Lifelong Learning Programme LLP), în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Centrul reuneşte partenerii proiectului Forcopar 2, precum şi diferite instituţii, organizaţii şi asociaţii din România şi din Europa, active în formarea de specialişti în arheologia industrială şi, în general, în protecţia patrimoniului industrial. Punând în practică unul din obiectivele sale generale, respectiv participarea la susţinerea dezvoltării resurselor umane şi materiale care asigură protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului industrial din România, Centrul are ca scop principal formarea la distanţă (e-learning). Această formare vizează sporirea accesului participării la procesul de formare, creşterea numărului de persoane provenind din domenii diferite (învăţământ, administraţie, sfera muncii, cultură – muzee etc.), capabile să intervină, la niveluri diverse de competenţe, pentru salvarea şi protecţia patrimoniului industrial.

Totodată, Centrul urmăreşte crearea unui nucleu de resurse – de documentare şi informare – în domeniu arheologiei industriale, precum şi dezvoltarea activităţilor de cercetare, consultanţă şi expertiză pentru protecţie şi conversie. Din punctul de vedere al organizării, sunt prevăzute 3 structuri: un organism director, cu rol executiv, un Consiliu de Administraţie, cu responsabilităţi în direcţia deciziilor importante (aprobarea reglementărilor interne, a strategiei etc.), şi un Consiliu ştiinţific, care va asigura calitatea informaţiilor din modulele de formare şi actualizarea lor permanentă. Sediul Centrului este într-una din clădirile Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, instituţie ce va asigura spaţiile necesare; Centrul dispune de propria bibliotecă şi de echipamentele care permit formarea la distanţă. Finanţarea este asigurată prin taxele de studiu, sponsorizări, donaţii, cotizaţii, din sumele provenite din studii, cercetări şi proiectare, din consultanţă, expertize etc.

Centrul dispune de un website, parte componentă a website-ului Universităţii, alcătuit din trei părţi: una cu acces public, una cu acces limitat, destinată tutorilor şi conducerii Centrului, iar a treia parte o reprezintă platforma educativă. Sunt folosite atât platforma educativă, cât şi materialele pedagogice elaborate în timpul derulării proiectului Forcopar 2: cele 6 module de formare, baza de date, biblioteca virtuală, glosarul, albumul foto.

Formarea este asigurată de către tutori. Într-o primă etapă activitatea de formare este în responsabilitatea tutorilor pregătiţi în cadrul proiectului şi, în etapele ulterioare, un sistem special de formare va asigura pregătirea noilor tutori.

Oferta de formare este suplă, adaptată necesităţilor şi interesului solicitanţilor individuali sau a organismelor. Centrul oferă două tipuri de formare:

Evaluarea periodică a Centrului, în ansamblul său şi prin componente (actualizarea conţinutului modulelor, activităţile destinate cursanţilor, orientate spre cazuri locale, formarea noilor tutori etc.) va asigura menţinerea calităţii formării la nivelul exigenţelor realităţii aflată mereu în evoluţie.

• Formarea iniţială, indiferent de formaţia anterioară a cursantului • Formarea continuă, care poate fi utilizată în studiile masterale În funcţie de interesul cursanţilor, aceştia pot opta pentru unul, mai multe sau toate cele şase module. Formarea este detaliată într-un caiet al ofertei de studii.

Este avută în vedere validarea internă a formării şi o validare externă care urmează a fi precizată, în funcţie de legislaţia naţională.

Strategia Centrului prevede ca, într-un viitor apropiat, să fie inaugurată formarea în engleză, în paralel cu cea în limba română.

Coordonator proiect prof. dr. arh. Nicolae Lascu (nicolaelascu@yahoo.com) Contact http://arheologie-industriala.uauim.ro

Parteneri Ĺ&#x;i colaboratori ai proiectului

Proiectul FORCOPAR 2, contractat de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi coordonat de Eurocultures - Observatoire du développement socioculturel de la ville (Bruxelles) reuneşte parteneri de origine geografică şi profesională diversă. Iniţiatorii proiectului Eurocultures - Observatoire du développement socioculturel de la ville (Bruxelles) contact: bernfeld.david@oragenge.fr Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (RO) www.uauim.ro Partenerii proiectului Forcopar 2 Universitatea "Politehnica" din Timişoara (RO) www.upt.ro Institutul Naţional al Patrimoniului (RO) www.patrimoniu.ro Municipul Târgu Mureş (RO) www.tirgumures.ro Uniunea Arhitecţilor din România (RO) www.uniuneaarhitectilor.ro Université de Haute Alsace - Centre de Recherche sur les Economies, les Sociétés, Les Arts et les Techniques - CRESAT (FR) www.uha.fr Université de Technologie Belfort Montbéliard - Laboratoire de Recherche et Etudes sur les Industries Technologiques et Scientifiques RECITS (FR) www.recits.utbm.fr IRCOS - Institut Régional de Culture et Services (FR) www.ircos-cezam.fr CILAC - Comité d'Information et de Liaison pour l'Archéologie l'étude et la mise en valeur du Patrimoine Industriel (FR) www.cilac.com Conseil Consultatif du patrimoine mulhusien (FR) www.ccpm.asso.fr Communauté de Communes de la Vallée de Saint Amarin (FR) www.cc-stamarin.fr AUDIS - Associazone per le Aree Urbane Dismesse (IT) www.audis.it

Parteneri ai proiectului Forcopar 2

Colaboratori ai centrului Forcopar

Comitetul Naţional Român ICOMOS

Asociaţia pentru Arheologie Industrială din România - AIR

Asociaţia pentru Tranziţie Urbană - ATU

Muzeul Brăilei

Muzeul Ţării Crişurilor

Complexul Naţional Muzeal "Moldova" Iaşi

Asociatia ECO Concept Organization

Asociaţia Promovarea Economiei Sociale prin Formare Continuă București

Oferta de studii

FORCOPAR - Centrul pentru formare la distanţă, documentare şi informare în arheologia industrială a luat fiinţă în cadrul Universitărţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti în urma desfăşurării proiectului 2011-1-RO1-LEO0515311 - Formation professionnelle a distance en archeologie industrielle (Conservation/ reconversion), de la faisabilité a l’operationnalité – FORCOPAR 2, din cadrul programului european Leonardo da Vinci „Transfer de inovaţie”. La proiect a participat un număr de 14 parteneri din 4 ţări – România, Belgia, Franţa şi Italia.

Înscriindu-se în categoria de învăţare „Lifelong learning” formarea din cadrul Centrului asigură accesul deschis la educaţie de calitate pe parcursul întregii vieţi, tuturor persoanelor interesate de domeniul arheologiei industriale.

Formarea la distanţă (on-line) a persoanelor interesate de domeniul arheologiei industriale, oferită de Centrul FORCOPAR se înscrie în cadrul larg al învăţării pe tot parcursul vieţii (Lifelong Learning Programme - LLP).

Ele permit obţinerea conştinţelor, abilităţilor şi competeneţelor cerute de piaţa muncii şi de socieate, având drept finalitate dezvoltarea personală și/sau profesională.

Oferta educaţională asigură ca abilităţile și competenţele dobândite de cursant să fie adaptate cererii în continuă schimbare în domeniu. În acest sens, activităţile de formare sunt deschise, variate și flexibile.

Arheologia industrială În Carta Patrimoniului Industrial, elaborată de TICCIH (Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial) în anul 2003, patrimoniul industrial este definit ca fiind

[...] constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificaţie istorică, tehnologică, socială, arhitecturală şi ştiinţifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, maşini şi instalaţii, laboratoare, mori şi fabrici, mine şi situri pentru procesare şi rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă şi folosită, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de industrie cum ar fi locuinţe, lăcaşuri de cult, clădiri pentru educaţie

iar arheologia industrială

[...] o metodă interdisciplinară de studiu a tuturor mărturiilor, materiale sau imateriale a documentelor, a artfactelor, a stratigrafiilor şi a structurilor, a aşezărilor omeneşti şi a peisajelor urbane sau naturale1, create pentru sau de către procesele industriale. Aceasta se foloseşte de metodele de investigaţie cele mai potrivite pentru a creşte gradul de înţelegere a trecutului şi prezentului industrial.

În înţelesul prezentului document, termenul “situri” se referă la peisaje, ansambluri, clădiri, structuri, instalaţii şi maşini, dacă aceşti termeni nu sunt menţionaţi explicit. 1

Baza activităţii de formare la distanţă (e-learning) o reprezintă Platforma educativă on-line, elaborată pe parcursul desfăşurării proiectului european FORCOPAR 2. Oferta educaţională este alcătuită din 6 module, fiecare având un număr de 3 până la 7 unităţi, în funcţie de complexitatea modulului. Temele grupate în module sunt diverse, ele acoperind o gamă largă de probleme legate de înţelegerea patrimoniului industrial (din perspective diferite) şi de posibilităţile de conservare, prin conversie.

Modulul 1 7 unităţi Introducere în arheologia industrială

Modulul 2 5 unităţi Tehnologii, arhitectură, urbanism, peisaje

Modulul 3 3 unităţi Memoria sferei muncii

Modulul 4 4 unităţi Evaluarea şi inventarierea siturilor industriale

Modulul 5 5 unităţi Protejare; programarea conversiei

Modulul 6 3 unităţi Proiectul de arhitectură și de urbanism în cazul conversiei

Modulul 1 Introducere ĂŽn arheologia industrialÄ&#x192;

Modulul 2 Tehnologii, arhitecturÄ&#x192;, urbanism, peisaje

Modulul 3 Memoria sferei muncii

Este un modul de formare care privește cunoștinţe generale. Împreună cu Modulul 2 al platformei educative, face parte din arheologia industrială descriptivă. Modului se adresează unui public interesat de tematică, public care are o pregătire generală, indiferent de nivelul și de activitatea sa de bază si

fara ca pregătirea și activităţile să fie legate direct de arheologia industrială. El permite cursanţilor să dobândească o cultură de bază în domeniul arheologiei industriale.

Modulul abordează problemele unei arheologii industriale descriptive, având ca prim obiectiv realizarea unei vederi de ansamblu asupra tipologiei uzinei şi a evoluţiei acesteia în spaţiu şi timp. Dar activitatea industrială se bazează pe tehnici diversificate la infinit.

Cele trei unităţi «tehnologice » ale acestui modul au ca obiectiv familiarizarea cursantului cu trei sectoare determinante: producţia energetică, producţia industrială, transporturile. În unitatea 5, cursantul îşi va lărgi orizontul integrând în analiză ansamblul componentelor care edifică patrimoniul industrial şi generează un teritoriu.

Obiectul îl reprezintă ansamblul elementelor, prin componentele sale umane și materiale, care au caracterizat trecutul Locului de Muncă și care constituie o mărturie a acestuia: dobândind o valoare istorică, în general, și/sau, în special, de identitate a unei colectivităţi sau a unei comunităţi.

Cursanţii vor fi dobândit, pe de o parte, competenţele necesare pentru descoperirea celor mai semnificative elemente, documentare și materiale, care au o valoare de mărturie, adică de memorie a majorităţii siturilor patrimoniului industrial; pe de altă parte, ei vor fi capabili să găsească modalităţile cele mai adecvate și mai eficiente pentru a conserva și pentru a ilustra aceste elemente în siturile recuperate și pentru a conduce o acţiune de sensibilizare și de difuzare a cunoștinţelor lor în exterior.

Scopul programului este de a putea să identifice aceste elemente și valoarea lor de memorie, pe baza unor cunoștinţe istorice generale, limitânduse la secolele XIX și XX.

Modulul 4 Evaluarea şi inventarierea siturilor industriale

Modulul 5 Protejare; programarea conversiei

Modulul 6 Proiectul de arhitectură și de urbanism în cazul conversiei

Obiectivul modulului este să ofere cursanţilor cunoştinţe privind diversele modalităţi de investigare şi metodologia pentru a inventaria şi repertoria patrimoniul industrial. Este un modul specializat, strâns legat de aspecte care privesc cercetarea, analiza şi salvarea siturilor industriale.

În acelaşi timp, inventarul este tratat ca un element al sistemului de protecţie. Modulul are ca scop implementarea unei structuri de inventar complexe, adaptabile şi uşor de utilizat de către diverse categorii de public, ca instrument indispensabil partenerilor implicaţi în reconversie.

Acest modul urmăreşte obţinerea capacităţilor de detectare a potenţialului şi a posibilităţilor de reconversie a siturior de arheologie industrială, ca şi a ameninţărilor contemporane la care sunt expuse.

Modulul 5 introduce cursantul în domeniul specific care vizează măsurile de protecţie ale arheologiei industriale prin etapele succesive necesare pentru reconversie: instrumentele legislative ale protecţiei, condiţionările urbanistice, categorii de intervenţie, potenţialul, proramarea funcţiunilor viitoare, planul de fezabilitate, planul de acţiune.

Cunoștinţele acumulate permit, la finalul modulului, acumularea unor competenţe necesare pentru a decide care este cea mai bună soluţie pentru a proteja situl industrial si modalităţile de acţionare în acest sens.

Modulul 6 este un modul de formare de competenţe, dedicat instruirii în domeniul metodelor și principiilor de elaborare a proiectului de arhitectură.

Modulul se desfășoară prin intermediul unei explorări a celor mai semnificative experienţe care au fost efectuate, a studiului cazurilor de bune practici, prin intermediul cărora se abordează principiile și metodele care stau la baza un proiect de calitate, precum și problemele de comunicare și de valorificare.

Acesta oferă competenţele necesare stăpânirii principalelor probleme strict legate de practica proiectului de arhitectură, pentru recuperarea și valorificarea siturilor și edificiilor care fac parte din patrimoniul industrial.

Cui i se adresează

Platforma educativă a centrului Forcopar oferă: • Întreaga bază didactică conţinând conţinutul modulului şi a unităţilor precum şi activităţile necesare pentru obţinerea validării; • resursele oferite: textul autorului, baza de date (cu exemple analitice ale unor cazuri diverse de conversie), biblioteca virtuală, glosarul, albumul de fotografii; • criteriile de evaluare a fiecărei unităţi şi a modulului, în ansamblul său;

Durata

• posibilităţi variate de comunicare cu tutorele şi între cursanţi: forum, chat, e-mail etc.

Validarea

Înscrierea

Formarea la distanţă a Centrului Forcopar se adresează tuturor persoanelor interesate de domeniul arheologiei industriale, fie ca mijloc de perfecţionare personală, fie din perspectiva instituţiei în care activează. Centrul oferă două categorii de formare:

Fiecare solicitant poate opta, la alegere, pentru unul din cele 6 module ale Ofertei de studii. În funcţie de interesul personal sau de grup (al organismului din care provin cursanţii) se poate opta pentru mai multe module sau pentru întregul ciclu, alcătuit de cele 6 module.

• formare iniţială, indiferent de studiile anterioare ale cursantului; • formare continuă, caz în care absolvirea cu succes a unuia sau mai multor module poate fi folosită, prin credite transferabile, în studiile de master sau succesive.

Durata de desfăşuare a fiecărui modul este stabilită în funcţie de numărul unităţilor componente şi de complexitatea lor. Ea este precizată, la început, de tutorele care are în responsabilitate formarea în domeniul modulului respectiv.

La încheierea formării, în urma validării rezultatelor obţinute, se eliberează un act de absolvire care certifică participarea in cadrul programului și poate oferi și un număr de credite, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind actele de studii.

Înscrierea şi informaţii suplimentare (condiţii specifice de participare, taxa etc) se pot obţine de la secretariatul Centrului.

Un modul se poate desfăşura dacă sunt înscrişi cel puţin 10 cursanţi. În cazul în care numărul de solicitanţi depăşeşte această cifră, se formează grupe de studiu, alcătuite dintr-un număr de cursanţi cuprins între 10 şi 15 cursanţi.

Se menţionează că modulele conferă anumite cunoştinţe şi competenţe în domeniul arheologiei industriale şi a conversiei siturilor industriale, dar nu echivalează cu un certificat profesional.

Mai multe informaţii se gasesc pe pagina web: arheologie-industriala.uauim.ro

Autori

Dan Bernfeld

Modulul 1 Introducere în arheologia industrială

Pierre Fluck

Modulul 2

Virginie Fiesinger-Lelievre

Tehnologii, arhitectură, urbanism, peisaje

Ernesta Serena

Modulul 3 Memoria sferei muncii

Smaranda Bica

Modulul 4

Liliana Roșiu

Evaluarea şi inventarierea siturilor industriale

Anca Filip Nicolae Lascu Daniela Mihai Nicolae Lascu

Modulul 5 Protejare; programarea conversiei

Franco Mancuso

Modulul 6 Proiectul de arhitectură și de urbanism în cazul conversiei

Dan Bernfeld

Smaranda Bica

Pierre Fluck

Virginie Fiesinger-Lelievre

doctor inginer, a activat în calitate de cadru didactic la diferite universităţi din Europa şi Canada. Totodată, în calitate de secretar general al Asociaţiei Eurocultures, a desfăşurat activităţi în domeniul arheologiei industriale, precum seminarii anuale Eurocultures, participări la conferinţe,

publicaţii, proiecte subvenţionate de diferite comisii europene. În cadrul proiectului Forcopar a avut rolul de responsabil ştiinţific, fiind în acelaşi timp autorul al mai multor studii de caz şi iniţiatorul Bibliotecii.

doctor arhitect, este Profesor în cadrul Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism, Universitatea Politehnica Timişoara. Decan al Facultăţii de Arhitectură în perioada 2004-2012, Smaranda

Bica este preocupată de subiecte precum istoria arhitecturii, amenajarea peisajului şi ecologie.

doctor în ştiinţe şi profesor în cadrul Universităţii Haute-Alsace din Mulhouse (UHA), membru al Institutului Universitar Francez şi fondator al CRESAT. Temele sale predilecte de cercetare sunt arheologia industrială şi patrimoniul industrial, paleometalurgia şi istoria tehnicii. Este autorul a numeroase cărţi, articole, studii şi conferinţe

în domeniu precum şi creatorul în cadrul UHA al unui fond iconografic de cca 1600 imagini de patrimoniu industrial, utilizat ca fototecă în cadrul proiectului.

doctorand al Universităţii Haute-Alsace din Mulhouse (UHA), cu tema Conservation matérielle, immatérielle ou virtuelle du patrimoine textile en Alsace: quel avenir?.

Activează în cadrul mai multor proiecte de cercetare în domeniul arheologiei industriale.

Anca Filip

Nicolae Lascu

Franco Mancuso

arhitect doctorand, specialist în cercetarea, inventarierea și protecţia patrimoniului cultural imobil în cadrul Institutului Naţional al Patrimoniului. A participat la programe și proiecte în domeniul protecţiei monumentelor istorice și este autorul mai multor studii și cercetări în acest domeniu.

A realizat studii istorice de fundamentare a documentaţiilor de urbanism pentru localităţi și zone construite protejate, unele deţinătoare a unui patrimoniu istoric industrial semnificativ.

doctor arhitect, este Profesor coordonator al studiilor doctorale în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti unde susţine cursuri de istoria arhitecturii şi îndrumă diplome axate pe domeniul arheologiei industriale.

Este membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi autorul unor lucrări importante în domeniu. A coordonat numeroase proiecte de cercetare, seminarii, conferinţe şi proiecte europene.

arhitect, este cadru didactic la Universitatea IUAV din Veneţia, predă în cadrul Masteratului de Conservare, Gestionare şi Valorificare al Patrimoniului Industrial, precum şi în cadrul EMU (European Master of Urbanism).

Totodată este co-fondator al studioului de arhitectură Mancuso e Serena Architetti Associati, cu sediul în Veneţia, având ca domeniu de activitate proiectarea de urbanism şi arhitectură.

Este, de asemenea, fondator al Asociaţiei Italiene pentru Patrimoniul Arheologiei Industriale (AIPAI).

Daniela Mihai

Liliana RoČ&#x2122;iu

Ernesta Serena

doctor arheolog, este Director de programe în cadrul Institutului Naţional al Patrimoniului şi fost director ştiinţific. A activat timp de 10 ani ca muzeograf şi arheolog în cadrul Muzeului Naţional de Istorie al României.

A coordonat elaborarea Listei Monumentelor Istorice din România (2004, 2010) şi este membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. A coordonat mai multe proiecte europene şi naţionale în domeniul patrimoniului.

doctor arhitect, este Conferenţiar la Universitatea Politehnica Timişoara, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism.

urbană şi modalităţile de intervenţie în zonele istorice sau conservarea monumentelor istorice.

Este preocupată de subiecte precum situaţia monumentelor istorice în zona de vest a României, patrimoniul arhitectural din Banat, dezvoltarea

arhitect, co-fondator al studioului de arhitectură Mancuso e Serena Architetti Associati, din Veneţia, ce are ca domeniu de activitate proiectarea de urbanism şi arhitectură.

Între 1990-2011 a fost membru al comisiilor naţionale şi regionale de protecţie a monumentelor istorice.

A realizat o serie de proiecte de recuperare / conversie a unor edificii cu valoare istorică din Veneţia, precum reamenajarea Arhivelor Patriarhale sau Palatul Bellavitis.

Tutori

Ştefana Bădescu Diana Belci

Modulul 1 Introducere în arheologia industrială

Anca Filip Irina Iamandescu

Modulul 2

Andrei Lakatoş Gabriel Panasiu

Tehnologii, arhitectură, urbanism, peisaje

Gabriela Paşcu Emilia Ţugui

Modulul 3 Memoria sferei muncii

Modulul 4 Evaluarea şi inventarierea siturilor industriale

Modulul 5 Protejare; programarea conversiei

Modulul 6 Proiectul de arhitectură și de urbanism în cazul conversiei

Ştefana Bădescu

Diana Belci

Anca Filip

Irina Iamandescu

arhitect, activează, în prezent, în calitate de asistent de cercetare – doctorand, în cadrul Facultăţii de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnica Timișoara. Totodată, este angajată în cadrul B.I.A. Radu Mihăilescu din anul 2012, iar din anul 2011 activează ca membru

deplin al Centrului de Cercetare pentru Planificare Urbană, Timișoara. Între ariile de interes, se numără subiecte precum regenerarea urbană a zonelor istorice și industriale, refuncţionalizarea monumentelor istorice și protejarea patrimoniului construit.

arhitect, este actualmente cadru didactic asociat la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Arhitectură și Urbanism. În această calitate, coordonează Proiectul de restaurare și predă cursuri de istoria arhitecturii.

Doctor în arhitectură din 2012, a fost implicată în studii și proiecte de arhitectură și urbanism din aria protejării, regenerării și restaurării siturilor industriale. Din 2013 este membru în Comisia Tehnica de Amenajarea Teritoriului și Urbanism a Primăriei Municipiului Timișoara.

A realizat studii istorice de fundamentare a documentaţiilor de urbanism pentru localităţi și zone construite protejate, unele deţinătoare a unui patrimoniu istoric industrial semnificativ.

arhitect, este în prezent lector universitar în cadrul Universităţii de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, departamentul Istoria, Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului. A fost inspector pentru monumente istorice în Ministerul Culturii şi coordonator al Atelierelor internaţionale de arheologie industrială organizate în România în perioada 2001 - 2007.

Este autor de numeroase studii istorice, articole şi publicaţii privind protecţia patrimoniului industrial, iar teza sa de doctorat, aflată în faza de susţinere, are ca subiect Arheologia Industrială şi Recuperarea Patrimoniului Industrial Problematica domeniului în România. Este secretar al ICOMOS România, corespondent naţional TICCIH şi președinte fondator al Asociaţiei pentru Arheologie Industrială din România – AIR.

Andrei Lakatoş

Gabriel Panasiu

Gabriela Paşcu

Emilia Ţugui

doctor arhitect, este lector universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, începând cu anul 2005. Născut în anul 1980, a absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti în 1999, iar în 2005, Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. Între anii 2005 şi 2007, a urmat cursurile

masterului post-universitar franco-român „Dezvoltare Urbană Integrată”, rezultat al unei colaborări multidisciplinare între Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi INSA de Lyon. În anul 2011, a obţinut diploma de doctor în arhitectură, cu teza Spaţiile cu valenţă culturală în contextul conversiei funcţionale a patrimoniului industrial.

doctor arhitect, este în prezent lector la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, Departamentul de Teoria, Istoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului. Este specializat în reabilitarea monumentelor istorice, cu activităţi în domeniul protejării monumentelor istorice în cadrul Primăriei Municipiului Timişoara,

Comisiei Zonale Timiş a Monumentelor Istorice, Facultăţii de Construcţii şi Arhitectură Timişoara. Participă cu lucrări la diverse simpozioane cu tematică în domeniul conservării şi reabilitării patrimoniului. Este membru fondator al Asociaţia pentru Arheologie Industrială din România (AIR).

asistent de cercetare - doctorand, la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Arhitectura și Urbanism. Din 2011 a început teza de doctorat la Timișoara (Romania), iar în 2012 în Franţa, laboratorul EVS - ISTHME (Université de Saint - Etienne) - membru al EVS UMR 5600 CNRS (Université de Lyon).

Subiectul tezei de doctorat este: Patrimoniul industrial - minier, factor de dezvoltare teritorială. Complexitatea și provocările din România, în relaţie cu Franţa și Marea Britanie. Acest studiu este finanţat de Ministerul Afacerilor externe din Franţa.

arhitect, a urmat cursurile masterului postuniversitar „Dezvoltare urbană integrată” şi studiile academice postuniversitare „Restaurarea monumentelor şi ansamblurilor istorice” din cadrul UAUIM. În prezent activează în propriul birou de proiectare şi este cadru didactic asociat al UAUIM. Din 2008 colaborează cu biroul de proiectare specializat în restaurarea şi reabilitarea construcţiilor istorice Dr. Krekeler Generalplaner din Germania.

În 2012 a fondat Editura Ozalid, unde a iniţiat şi coordonat proiectul editorial Arhitectura românească în detalii. Este membru fondator al Asociaţia pentru Arheologie Industrială din România (AIR). A participat la ateliere interdisciplinare pe teme de arheologie industrială, restaurare şi urbanism.

Regulament de organizare Ĺ&#x;i funcĹŁionare

Cap. I. Generalităţi Art. 1. FORCOPAR – Centrul pentru formare la distanţă, documentare şi informare în arheologia industrială (în continuare Centrul) este o structură de învăţământ în cadrul domeniului de învăţare pe tot parcursul vieţii, aparţinând Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din Bucureşti, aflat sub coordonarea directă a Departamenrului de Istoria, Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din UAUIM. Art. 2. Înscriindu-se în categoria de învăţare „Lifelong learning” formarea din cadrul Centrului asigură accesul deschis la educaţie de calitate pe parcursul întregii vieţi, tuturor persoanelor interesate de domeniul arheologiei industriale. Oferta educaţională asigură ca abilităţile şi competentele dobândite de cursant să fie adaptate cererii în continuă schimbare în domeniu. În acest sens, activităţile de formare sunt deschise, variate şi flexibile. Ele permit obţinerea conştinţelor, abilităţilor şi competeneţelor cerute de piaţa muncii şi de socieate, având drept finalitate dezvoltarea personală şi/sau profesională.

Art. 3. Centrul FORCOPAR este rezultatul proiectului 2011-1-RO1-LEO05-15311 - Formation professionnelle a distance en archeologie industrielle (Conservation/ reconversion), de la faisabilité a l’operationnalité – FORCOPAR 2, din cadrul programului european Leonardo da Vinci „Transfer de inovaţie”. Acest proiect, contractat de UAUIM cu Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP), s-a desfăşurat în intervalul ianuarie 2012 – decembrie 2013, având 13 parteneri din România (Universitatea di Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu” Bucaresti, Universitatea „Politehnica” din Timisoara, Institul National al Patrimoniului, Uniunea Arhitectilor din Romania, Municipiul Tirgu Mureş), Belgia (Observatoire Socioculturel de la Ville- EUROCULTURES), Franţa (Université de Haute Alsace-CRESAT, Université Technologique BelfortMontbéliard- RECITS, Institut Régional de Culture et Services - IRCOS, Comité d’Information et de Liaison pour l’Archéologie l’étude et la mise en valeur du Patrimoine industriel – CILAC, Comité Consultatif du Patrimoine mulhousien, Communauté de Communes Vallée de Saint-Amarin) şi Italia (Associazione per le Aere Urbane Dismesse – AUDIS). Art. 4. Centrul a fost înfiinţat prin hotărârea din data de 18 decembrie 2013 a Senatului UAUIM, înscriindu-se în prevederile Legii 1/2011.

Cap. II. Obiective Art. 5. Obiectivele generale ale centrului sunt:

Art. 6. Obiectivele specifice ale centrului sunt:

a. Participarea la susţinerea dezvoltării resurselor umane si materiale care să asigure protecţia şi valorificarea patrimoniului industrial din România.

Obiectivul principal este acela al formării la distanţă (on-line) având drept scop creşterea accesibilităţii participării la procesul de formare, lărgirea numărului de persoane, provenind din domenii diferite (învăţământ, administraţie, sfera muncii, cultură – muzee etc.) capabile să intervină, la niveluri diferite de competenţă, pentru salvarea şi protejarea patrimoniului industrial;

b. Stimularea şi susţinerea dezvoltării, din punct de vedere economic, social şi cultural a resurselor umane şi materiale a reţelelor integrate de instituţii si organisme specializate, acreditate şi recunoscute, care contribuie, prin mijloace specifice, la asigurarea competenţelor necesare acestui sector particular al protecţiei patrimoniului industrial.

Constituirea unui nucleu de resurse – de documentare şi informare - în domeniul arheologiei industriale: - baza de date, arhive, bibliotecă de specialitate;

c. Înscrierea activă printre organismele europene de formare la distanţă în acest domeniu.

- activităţi şi manifestări specifice în acest domeniu, prin reunirea actorilor care intervin în domeniu (administraţia locală, industria, muzeele, societatea civilă etc.), organizarea de colocvii, reuniuni etc.; Dezvoltarea unor activităţi de cercetare, consultanţă pentru recuparare/conversie, şi expertiză etc.

Cap. III. Organizare şi funcţionare Art. 7. Centrul grupează partenerii proiectului FORCOPAR 2, precum şi diferitele instituţii, organizaţii şi asociaţii etc., din România şi din Europa, având preocupări în formarea persoanelor specializate în arheologia industrială şi, în general, în domeniul protecţiei patrimoniului industrial. În acest sens, centrul este deschis colaborării cu alte universităţi, instituţii publice, asociaţii etc., al căror domeniu de activitate corespunde cu domeniul protecţiei şi valorificării patrimoniului industrial, organismele europene de formare la distanţă în acest domeniu. Colaborarea cu aceste instituţii din ţară, ca si cu cele din străinătate, va face obiectul unor acorduri separate de parteneriat sau colaborare. Art. 8. (1). Conducerea operativă (Consiliul Director) este asigurată de 3-5 persoane. (2). Pe durata primului mandat conducerea operativă este alcătuită din reprezentanţi ai partenerilor din România ai proiectului FORCOPAR 2 (UAUIM, UPT, INP). Dintre aceştia este desemnat un director. (3). Conducerea operativă are un rol executiv: rezolvarea problemelor curente, asigurarea bunei desfăşurări a formării la distanţă, aprobarea înscrierii la cursuri, eliberarea certificatelor/diplomelor de absolvire, semnarea contractelor diverse (cursanţi, tutori ...) etc. (4). Durata mandatului este de 3 ani.

Art. 9. (1). Consiliul de administraţie (CA), compus din 13 membri. Componenţa Consiliului de administraţie este stabilită prin decizie a Rectorului UAUIM, la propunerea Directorului de centru. Din CA fac parte reprezentanţi ai partenerilor europeni ai proiectului Forcopar2, a instituţiilor şi organismelor cu rol în arheologia industrială, a asociaţiilor diverse etc. (2). Principalele atribuţii ale Consiliului de Administraţie sunt:

• întocmirea anuală a raportului de evaluare a activităţii Centrului; • aprobarea înmatriculării cursanţilor, a eliberării certificatelor de absolvire (sau a celorlalte documente similare); • asigurarea funcţionării permanente a site-ului Centrului, a actualizării lui cu informaţiile utile cursanţilor şi publicului larg etc. (3). Durata mandatului este de 3 ani.

• întocmirea Regulamentul de organizare şi funcţionare al Centrului, precum şi a diferitelor documente anexă (Ghidul tutorilor, Ghidul cursanţilor, Caietul de ofertă de formare, formulare diverse - contracte, fişe de evaluare etc.);

Art. 10. (1). Consiliul ştiinţific (CS), alcătuit din 7 membri, desemnaţi de Consiliul de administraţie.

• elaborarea şi aprobarea strategiei centrului, inclusiv în privinţa promovării programelor de formare la distanţă;

(2). Din Consiliul ştiinţific fac parte cadre didactice şi cercetători ai domeniului, reprezentanţi ai organismelor afiliate Centrului, ai asociaţiilor de salariaţi, ai societăţii civile etc.

• întocmirea bugetului anual şi înaintarea, spre aprobare, la Senatul UAUIM; • propunerea cuantumului taxelor de studiu; • dezvoltarea colaborării şi asocierii cu organisme naţionale şi europene; • respectarea reglementărilor legale în vigoare; • verificarea întocmirii, conform legislaţiei în vigoare, a contractelor de studii şi tuturor celorlalte acte necesare cursanţilor; • asigurarea acoperirii corespunzătoare a activităţilor cu tutori şi monitorizarea selecţiei acestora

(3). Principalele atribuţii ale Consiliului Ştiinţific sunt: • asigurarea calitatii informatiilor si bazelor de date şi actualizarea lor permamnentă; • verificarea activitatii tutorilor; • promovarea activitatii centrului in comunitatea de specialitate si in structurile angrenate in protecţia/ gestiunea patrimoniului industrial. (4). Durata mandatului este de 3 ani.

Art. 11. Personalul centrului este compus din: (1). Secretariat, care are următoarele atribuţii: evidenţa cursanţilor, a înscrierilor, arhivarea documentelor Centrului şi a rezultatelor activităţii cursanţilor, asigurarea publicităţii continue a activităţii centrului şi, în special, a formării la distanţă. (2). Informatician, care asigură buna funcţionare a site-urilor necesare desfăşurării formării la distanţă: administrarea sitului, crearea de conturi pentru studenţi, tutori şi celelalte persoane cu responsabilităţi în cadrul Centrului; instruirea tutorilor şi a tuturor cadrelor didactice ce desfășoară activităţi în cadrul Centrului. (3). Tutorii, care asigură desfăşurarea formării la distanţă. Aceştia vor funcţiona pe baza contractelor individuale încheiate cu Centrul, în funcţie de solicitările avute penru diferitele module de formare la distanţă. Tutorele este direct resposabil pentru desfăşurare corespunzătoare a procesului de formare.

Activitatea de început a formării la distanţă sa va face cu tutorii pregătiţi în cadrul proiectuluii Forcopar 2. Pe măsură ce solicitările de formare adresate centrului vor fi mai numeroase, se impune alcătuirea unui corp mai numeros de tutori. Selecţia tutorilor se va face în urma unui anunţ public, care va specifica şi criteriile de selecţie din domeniile pedagogic (de formare la distanţă), informatic (inclusiv cunoaşterea Moodle), profesional şi ştiinţific. (4). Serviciile de specialitate ale UAUIM vor asigura problemele contabile, juridice, de resurse umane etc. ale Centrului.

Art. 12. Baza materială

Art. 13. Finanţarea

(1). Spaţiile necesare sunt asigurate de UAUIM în clădirea din str. Moxa nr. 3, ca loc de lucru şi de contacte. Dotarea iniţială este asigurată de echipamentele achiziţionate din fondurile proiectului Forcopar 2.

(1). Finanţarea centrului este asigurată din taxele de studiu, din sponsorizări, donaţii, cotizaţii, venituri rezultate din studii şi cercetări, consultanţă sau expertiză etc.

(2). Centrul Forcopar are propria bibliotecă, rezultată iniţial, printre aletele, din donaţiile făcute de Eurocultures, partener din cadrul proiectului Forcopar 2. Cursanţii vor utiliza, de asemenea, fondul bibliotecii UAUIM, în privinţa lucrărilor de specialitate, care contribuie la formarea cursanţilor. Centrul dispune, prin site-ul său, de o bibliotecă virtuală, de baza de date în domeniul arheologiei industriale, album fotografic al siturilor industriale mondiale, precum şi link-uri la site-uri specializate. (3). Pe măsură ce centrul îşi va dezvolta activitatea, Centrul va constitui un fond de arhive legate de patrimoniul industrial, proiecte de diplomă, lucrări de doctorat şi lucrări de dizertaţie – toate acestea în copie, constituind fondul documentar propriu. (4). Centrul dispune de un site, component la site-ului UAUIM, cu trei părţi: o parte cu acces public, una cu acces limitat, destinat tutorilor şi conducerii centrului şi o a treia parte, care este platforma educativă.

(2). Taxa de studiu este fixată anual şi, la propunerea conducerii operative, este aprobată de CA şi validată de Senatul UAUIM. (3). Retribuirea personalului didactic şi administrativ se realizează pe baza reglementărilor financiare în vigoare privind utilizarea fondurilor extrabugetare. Conform legislaţiei actuale, retribuirea personalului didactic care desfăşoară activităţi de învăţământ la distanţă se efectuează separat de salariile şi suplimentele de natură salarială acordate conform art. 287 şi 288 din Legea 1/2011.

Cap. IV. Formarea la distanţă Art. 14. Baza activităţii de formare la distanţă o reprezintă Platforma educativă on-line, elaborată pe parcursul desfăşurării proiectului FORCOPAR 2. Art. 15. (1). Oferta de formare este suplă, adaptată nevoilor şi intereselor solicitanţilor sau ale unui organism. Centrul poate oferi două categorii de formare: Formare iniţială, indiferent de studiile anterioare ale cursantului; Formare continuă – modul care poate fi folosit în studiile de master; (2). Fiecare solicitant poate opta, la alegere, pentru unul din cele 6 module ale Ofertei de formare. În funcţie de interesul personal sau de grup (al organismului din care provin cursanţii) se poate opta pentru mai multe module sau pentru întregul ciclu, alcătuit de cele 6 module. Durata de desfăşurare a fiecărui modul este stabilită, la început, de tutorele care are în responsabilitate formarea în domeniul modulului respectiv, în funcţie de prevederile iniţiale ale autorilor modulelor. (3). Un modul se poate desfăşura dacă sunt înscrişi cel puţin 10 cursanţi. În cazul în care numărul de solicitanţi depăşeşte această cifră, se formează grupe de studiu, alcătuite dintr-un număr cuprins între 10 şi 15 cursanţi. Art. 16. Înscrierea se face pe baza unui solicitări scrise (on line) şi a completării unui chestionar întocmit de Centru. (2). La înscriere fiecare solicitant trebuie să indice: forma pe are doreşte s-o urmeze – formare iniţială sau continuă şi modulul (sau modulele) alese. Solicitanţii trebuie să aibă cunoştinţe minime de utilizare a programelor elementare de computer şi să facă dovada accesului la un computer

(de preferinţă personal, aflat la domiciliul acestuia) şi la internet. (3). În urma acceptării înscrierii, de către conducerea operativă, fiecare cursant semnează Contractul de Studii şi achită integral taxa stabilită pentru forma acceptată de conducerea operativă. (4). Se recomandă ca solicitanţii pentru Modulele 4, 5 şi 6, care prezintă un grad mai mare de specializare, să fie posesorii unei diplome universitare de arhitect, urbanist, inginer, peisagist sau similar. (5). Gruparea cursanţilor se va face având în vedere numărul de module pentru care au optat şi de succesiunea acestora, precum şi în funcţie de cunoştinţele anterioare din domeniu. Art. 17. Modul de derulare a formării. (1). La începutul formării va avea loc o întîlnire preliminară, la sediul Centrului, a întregului grup de cursanţi cu tutorele. În continuare, formarea se va face exclusiv prin intermediul sistemului on-line, după programul anunţat de tutore la începutul formării. Este recomandabilă, de asemenea, o a doua întâlnire la sediul Centrului, la sfârşitul perioadei de formare. (2). Taxa de şcolarizare achitată de un cursant permite acestuia să se prezinte cel mult de două ori la evaluare, la încheierea studiului modulului. În cazul în care cursantul nu obţine validarea internă după cea de-a doua evaluare, el poate solicita refacerea modulului, respectiv a unităţii nepromovate, după achitarea taxei corespunzătoare.

Cap. V. Absolvirea şi certificarea absolvirii.

Cap. VI. Evaluarea centrului

Art. 18. Eliberarea documentului care atestă încheierea cu succes a modulului la care a fost înscris se face pe baza evaluării de către tutore a cunoştinţelor şi competenţelor specifice. Pentru ca un modul să fie validat este necesară acumularea a cel puţin 50 valori din cele 100 ale unui modul. Validarea se face în raport cu indicaţiile date de autorul modulului respectiv, tutorele având însă o anumită libertate în decizie. Aprecierea tutorelui este prezentată juriului alcătuit din membrii Centrului, care validează (sau invalidează), după caz, propunerea tutorelui (a tutorilor). Validarea este concretizată prin eliberarea unui act de absolvire care certifică participarea in cadrul programului şi poate oferi şi un număr de credite trasnferabile (ECST), în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind actele de studii.

Art. 23. Pentru asigurarea permanentă a calităţii activităţii Centrului, odată la şase luni vor avea loc evaluări interne. Evaluarea se va referi la toate componentele centrului: respectarea elementelor care fac parte din strategia centrului, conţinutul modulelor de formare, activitatea de formare, activitatea tutorială, rezultateale formării, actualizarea permanentă a site-ului şi ale materialelor pedagogice, baza materială, colaborările cu diferiţi parteneri din ţară sau din străinătate etc.

Art. 19. Atestatul poate fi însoţit de un document care să specifice competenţele acumulate prin formarea la distanţă, document care poate fi util cursantului în activitatea sa viitoare. Art. 20. Se menţionează că modulele conferă anumite competenţe în domeniul conversiei, dar nu echivalează cu un certificat profesional. Art. 21. Absolvirea cu succes a tuturor celor 6 module permite eliberarea unei Diplome care, la solicitarea cursantului, poate reprezenta, prin echivalentul în credite transferabile (ECTS), un modul sau un curs dintr-un progam de master post-universitar sau dintr-o formă de doctorat. Art. 22. Toate atestatele de absolvire a formării la distanţă se eliberează în conformitate cu prevederile legale, sunt semnate de directorul în funcţiune al Centrului şi de Rectorul UAUIM.

Art. 24. Desemnarea membrilor echipei de evaluare se face de CA, cu avizul Rectorului UAUIM Din echipă pot face parte: un membru al Consilioului director, un reprezentant al tutorilor, un reprezentant al cursanţilor, o personalitate externă, cu compteneţe în domeniul formării la distanţă, o personalitate externă UAUIM, cu competenţe în domeniul arheologiei industriale. Art. 25. Un regulament special, întocmit de CA, va conţine toate măsurile necesare în cadrul procedurii de evaluare.

Cap. VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 26. (1) Prezentul regulament de organizare şi funcţionare al Centrului a fost discutat şi aprobat în şedinţa Senatului UAUIM din data de 18 decembrie 2013. (2). Prezentul regulament intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014. Art. 27. În perioada de pregătire a tuturor structurilor centrului, până la numirile care urmeaă să fie făcute de rectorul UAUIM, un Consiliu director provizoriu va asigura pregătirile neccesare funcţionării Centrului. Acest Consiliu provizoriu este alcătuit din reprezentanţi ai partenerilor din România ai proiectului Forcopar 2: doi din partea UAUIM, doi din partea UPT, câte unul din partea INP şi UAR. Art. 28. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului poate fi modificat ori de câte ori este necesar, pentru a fi pus de acord cu evoluţia formării la distanţă pe plan intern şi european, cu legislaţia în vigoare sau cu prevederi interne ale UAUIM Modificările sunt propuse de Consiliul de Administraţie şi aprobate de Senatul UAUI.

Fotografii de la reuniunile organizate pentru pregﾄフirea centrului Forcopar

Mulhouse

Strasbourg Illkirch-Graffenstaden 10-15 aprilie 2013

BucureĹ&#x;ti

13-16 iunie 2013

BucureĹ&#x;ti

17-19 octombrie 2013

BucureĹ&#x;ti

17-19 octombrie 2013

BucureĹ&#x;ti

17-19 octombrie 2013

fotografii UAUIM şi clădirea din str. Moxa nr. 3 arhiva UAUIM fotografii reuniuni Diana Belci Irina Iamandescu Emilia Ţugui autor logo centrul Forcopar şi grafică broşură Emilia Ţugui www.ozalid.ro www.positifconcept.ro

Centrul de excelenţă FORCOPAR Centrul pentru formare la distanţă, documentare şi informare în arheologia industrială adresa: str. Moxa nr. 3, sector 1, Bucureşti website: arheologie-industriala.uauim.ro

Acest proiect a fost finanţat cu ajutorul Comisiei europene. FORCOPAR2 Formation professionnelle a distance en archeologie industrielle (conservation/reconversion) de la faisabilite s l’operationnalite ( LLP Leonardo da Vinci « Transfert de l'innovation » 2011-1-RO1-LEO05-15311 Contrat n° LLP-LdV-ToI-2011-RO-003).