Ghid arhitectură încadrare specific local mediul rural_Zona Câmpia Română. Sectorul Argeș-Mostiștea

Imaginea satului din Câmpia Română nu este evidențiată, de multe ori, de arhitectura clădirilor, care uneori nici nu pot fi percepute din spațiul public, în special în satele unde terenurile sunt de dimensiuni mai mari, iar clădirile sunt amplasate mai adânc pe parcelă, ascunse în vegetație. Ceea ce este perceput din șosea sau din uliță în aceste zone este, mai degrabă, structura rețelei stradale, vegetația și eventualele construcții ce țin de amenajarea și utilizarea spațiului public: fântâni, troițe, împrejmuirile și amenajările specifice spațiului rural din sudul țării pentru a înlesni interacțiunea cu ceilalți membri ai comunității (băncile de lângă porți). Am considerat, deci, necesară referirea și la aceste componente care conturează imaginea caracteristică a satelor de câmpie din Muntenia și Oltenia. Chiar dacă nu face obiectul Ghidurilor de arhitectură, vegetația joacă un rol important în definirea specificului satului din Câmpia Română. De aceea, am considerat necesară tratatea acesteia într-un subcapitol distinct, iar referirile la importanța vegetației în satul de câmpie se regăsesc și în capitolul 2. Specificul local.

Capitolul 2. Specificul local este împărțit în subcapitole care fac trecerea de la caracteristicile urbanistice ale satelor la elementele care definesc peisajul cultural rural din zonele de câmpie din sudul țării (construcțiile și amenajările din spațiul public, gospodăria, construcțiile reprezentative, inclusiv o trecere în revistă sumară a celor cu funcțiuni publice și agro-industriale) și se încheie cu detalii referitoare la arhitectura clădirilor din zonă. Acest capitol nu are rolul de a orienta arhitectura contemporană spre o imitare a celei tradiționale, deoarece sensul Ghidurilor de arhitectură nu este acela de a transforma satele în rezervații de arhitectură tradițională și ansambluri de replici ale acesteia, ci, așa cum se afirmă și în argumentul oferit la început, acela de a asigura o dezvoltare armonioasă a acestor zone, în concordanță cu cerințele contemporane de trai și de confort, dar în respect față de tradiția și valorile păstrate și în acord cu o dezvoltarea pe termen lung a acestor zone. Toate informațiile sintetizate în acest capitol au rolul de a contura imaginea satului din zona la care face referire ghidul, pentru ca trecerea la capitolele ce conțin recomandări să poată fi făcută firesc. Detalierea capitolului referitor la specificul local în ghidurile de arhitectură este esențială pentru a trasa reperele în vederea înțelegerii recomandărilor din ghid, care nu pot fi tratate în mod amănunțit din cauza considerentelor menționate mai jos. Prezentarea aceasta oferă, în același timp, un argument pentru necesitatea elaborării Ghidurilor de arhitectură pentru încadrarea în specificul local al satelor din zona de câmpie din sudul țării − mai puțin cunoscute și mai puțin înțelese de către cei ce nu le locuiesc − dar și pentru aplicarea recomandărilor din aceste ghiduri.

Recomandările grupate în mai multe capitole și subcapitole organizate pe structura propusă pentru Ghidurile de arhitectură inițiate de Grupul Rural al OAR urmăresc aspectele considerate esențiale de respectat pentru ca noile investiții din zona la care se referă ghidul să fie în conformitate cu principiile enunțate în introducere, dar acordate la specificul local identificat în capitolele anterioare, însă fără a defini un cadru rigid în care creația arhitectului să fie îngrădită.

Delimitarea față de zonele etnografice adiacente (Vlașca, la vest, și Bărăgan, la est) este relativă − am urmărit localitățile aflate de-a lungul văilor râurilor principale din zonă: Argeș și Mostiștea, o parte din localitățile din vest pot fi cuprinse în zona etnografică Vlașca, iar partea de sud-est a teritoriului se află în Câmpia Bărăganului (Câmpia Mostiștei). Relieful este determinant în special în felul în care sunt structurate și organizate localitățile, în timp ce caracteristicile etnografice se regăsesc în detaliile de arhitectură și configurația construcțiilor. Ocupațiile principale ale locuitorilor din zonele rurale din teritoriul studiat – agricultura (în special cultivarea cerealelor) și creșterea animalelor, mai rar viticultura, legumicultura, pomicultura, piscicultura și sericicultura sau meșteșugurile – determină tipurile de construcțiianexă și organizarea gospodăriilor. Pe măsură ce înaintăm în partea de nord, se observă influența zonei de deal, iar la est și vest, a zonelor etnografice adiacente. Întreaga zonă rurală din Câmpia Română este caracterizată prin eterogenitate, atât la nivelul structurii satelor, cât și al fondului construit, această caracteristică fiind identificată, uneori, în cadrul aceleiași localități (vezi cap. 2). De aceea, am pus accentul pe recomandările generale, aplicabile în satele din întreaga zonă de câmpie din sudul țării, o diferențiere netă între zona identificată în ghid și celelalte areale din Câmpia Română nefiind posibilă din cauza acestui aspect.

Există mai multe tipuri de sate, cu moduri variate de amplasare a construcțiilor pe parcelă, dar și clădiri cu influențe și caracteristici diferite. Acestea au fost sintetizate în cap. 2, Specificul local. Astfel, recomandările pentru localități, părți de sat sau pentru construcțiile existente și noi pot varia, în funcție de caracteristicile vecinătăților în care urmează a fi amplasată investiția. Atunci când nu au un caracter general, aceste recomandări fac referire la tipologiile identificate în cap. 2. Așa cum este menționat și în acest capitol, la nivelul fiecărei zone sau localități există o coerență a structurării parcelarului, a modului de amplasare a construcțiilor sau a caracteristicilor fondului construit, de aceea o investiție concepută și realizată cu respect față de zona în care este amplasată nu se poate face decât în urma unei analize atente a fondului construit existent, a caracteristicilor vecinătăților imediate și chiar a unui teritoriu mai amplu. �