Oportunitatea

OPORTUNITATEA Ediţia VI Apr. 2011

Inimă bună X Inimă rea

Paștele

Semnele sfârșitului?

Aşa cum pomii se cunosc după roade de asemenea după cuvinte se cunoaşte duhul unei persoane.

O zi în care noi am primit dreptul, tăria, nădejdea de biruinţă ...

Cutremure mari, tsunamii devastatoare, furtuni violente, etc.

Ce urmează?

Primăvara = Speranţa unui nou început Uneori, dacă stăm să ne uităm bine la viaţa noastră, putem vedea că ne asemănăm cu nişte arbori. Trecem prin toate anotimpurile: anotimpuri în care frunzele sunt verzi, fructele sunt aşa de frumoase, florile..., iar atunci când vine iarna, ne uităm la acest copac şi ne cuprinde o mare tristeţe...pare că a dispărut, că a murit. Unde este viaţa, frumuseţea sa? Oare, El îi va mai da speranţa primăverii acestui arbore uscat? Da!, primăvara va veni cu culorile, frunzele, fructele şi cu frumuseţea ei pentru că viaţa rămâne în interiorul arborelui. Nu ţine cont de anotimpul în care el se află. Copacul nu are o frumuseţe trecătoare, ci doar haine pe care îl îmbracă şi cu ajutorul cărora se schimbă total.

Totuşi viaţa, speranţa sunt permanent în interiorul său.

Nu contează prin ce anotimp treceţi, dacă sunteţi bătrân sau tânăr, bogat sau sărac; poţi fi oricine şi oricum, dar speranţa există şi pentru tine. Poate că astăzi o cauţi, dar nu o găseşti, te uiţi dar nu o vezi, dar crede că viaţa este în interiorul tău şi toate promisiunile lui Dumnezeu se vor îndeplini în viaţa ta la vremea potrivită.

Iarna este tristă, dificilă. E dificil să aştepţi nunta mult visată, pentru tine care eşti tânăr, poate că te uiţi dar...nu vezi nimic. Crede în primăvară, crede că ea va veni.

Cât de greu este să aştepţi, dar viaţa este înăuntrul tău! Ea va înflori! Cine ştie? Poate că visul tău este să devii părinte. Promisiunile lui Dumnezeu există şi pentru tine chiar dacă te simţi "uscat".

Doamne, noi suntem aici şi aşteptăm primăvara!

Sumar Puterea sacrificiului.........................pag.5 Două veninuri și antidoturile lor...pag.15 două lucruri de care depinde schimbarea vieţii unei persoane

...suntem o familie fericită, unită datorită lui Iisus Hristos.

Tăcerea în familie............................pag.6 Psihologia machiajului...............pag.22 ... sunt multe feluri de tăceri, unele plăcute, altele stânjenitoare

...machiajul trebuie să ţină cont de detaliile tale interioare

Comformare sau transformare.......pag.9 Ediţia VI - 2011 ...la noi în casă mereu aveai parte de ţipete şi de urlete

Inimă de Aur................................pag.14 acţiunea lor umanitară a fost îndreptată către copiii orfani

Produsă de: Biserica Universală Design: Departament Grafic Universal E-mail: orientarespirituala@paginauniversala.ro Şos Fundeni, nr. 11 - sector 2 Bucureşti - TEL. 021 255 73 00 Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din conţinutul acestei reviste nu poate fi reprodusă, copiată sau transmisă fie eletronic, manual sau într-o altă modalitate, dacă nu are permisiunea scrisă a producătorului. Pentru a păstra identitatea persoanei pozele unor mărturisiri pot fi orientative.

Cât valorezi?

Am venit la dvs., profesore pentru că nu am forţă să fac nimic. Mi s-a zis că nu sunt în stare să fac nimic aşa cum trebuie, că sunt un leneş. Cum pot să mă îndrept? Ce pot face ca să mi se dea doar puţină valoare?

Profesorul fără a-l privi, îi spune: îmi pare rău, dar nu te pot ajuta, trebuie să-mi rezolv problemele mele mai întâi. Poate mai târziu...După o pauză: dacă m-ai ajuta, poate că aş putea să-mi rezolv mai repede problemele şi după aş reuşi să te ajut.

S...sigur profesore, spuse tânărul, simţinduse încă o dată nesemnificativ.

Profesorul şi-a scos un inel de pe deget şi i-a dat indicaţii să meargă la piaţă pentru a-l vinde pentru că trebuia să-şi achite o datorie.

Trebuia să scoată pe el cât de mult, dar nu mai puţin de o monedă de aur.

Tânărul a luat inelul, şi cum a ajuns în piaţă a început să-l arate persoanelor, comercianţilor. Ei se uitau cu un oarecare interes dar în momentul în care auzeau preţul începeau să râdă de el. La un moment dat se opreşte un bătrânel şi îi spune că mai mult de o monedă de argint şi una de cupru nu are cum să scoată pe acel inel. Însă băiatul, urma în continuare instrucţiunile primite, refuzând orice ofertă. După un timp, după ce toţi au văzut inelul, se hotărăşte să se întoarcă acasă. Îşi dorea foarte mult să fi avut o monedă de aur

pentru a cumpăra acel inel ca după ce profesorul îşi rezolva problemele să aibă timp şi pentru el.

Ajuns acasă îi spune profesorului: profesore îmi pare rău dar ceea ce mi-aţi cerut este imposibil . Poate aş fi reuşit să iau pe el cel mult 2-3 monezi de argint, dar cred că nu pot înşela pe nimeni în privinţa inelului.

E foarte important ceea ce ai zis, a răspuns profesorul zâmbind.

Trebuie în primul rând să ştim valoarea sa, aşa că mergi de grabă la bijutier.

Cine poate fi mai potrivit decât el? Spune-i că vrei să-l vinzi, dar oricât ţi-ar oferi să nu-l dai.

Ajuns la bijutier, tânărul îi dădu acestuia inelul, iar după multe cugetări primi ca răspuns: Îmi pare rău, dar mai mult de 58 de monede de aur nu pot oferi.

58 de monede?!?

I-aş fi oferit 70, dar dacă vrea neapărat să-l vândă acum.

Tânărul fugi imediat pentru a-i povesti cele întâmplate profesorului său.

Tu eşti ca acest inel, o bijuterie preţioasă şi unică. Şi poţi fi evaluat doar de un expert, îi zise profesorul.

Noi, toţii, suntem ca această bijuterie: valoroşi şi unici; şi inevitabil trecem prin piaţa vieţii şi pretindem ca cei începători să ne dea valoare...

Iisus a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii.

Adu-ţi aminte că acest lucru l-a făcut din iubire pentru tine.

Pastele , Pentru creştini Paştele este sărbătoarea ce aminteşte de răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos.

Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. La această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cu ocazia ieşirii din Egipt, când au sărbătorit pentru prima dată Paştele, toţi evreii trebuiau să ia câte un miel şi să îl sacrifice. Apoi, cu sângele mielului erau unse tocurile uşilor de la casele în care locuiau aceştia.

Sângele mielului oferea o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii primeau ocrotire de la Dumnezeu. În ceea ce-i priveşte pe creştinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu israeliţii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Său, Iisus Mesia.

Legământul cel nou nu mai este un legământ făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos.

Legământul cel vechi purta sigiliul sângelui unui miel care trebuia sacrificat de Paşti dupa instrucţiunile date de Dumnezeu. Împotriva lor, a tuturor celor care L-au acuzat şi batjocorit de atunci şi până astăzi, fiind numit în derâdere: Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai Săi, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti.

Această biruinţă a putut fi tăgăduită, dar

4

nu I-a putut fi smulsă niciodată. „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui...“ Isaia 53:4 Prin moartea şi învierea Sa noi am cucerit dreptul la o viaţă mai bună şi la mântuire. Aşa că Paştele trebuie să reprezinte pentru creştini o zi de bucurie, o zi în care noi am primit dreptul, tăria, nădejdea de biruinţă asupra a tot ce este în această lume şi ne face să trăim o viaţă tristă şi plină de amărăciune.

Iisus a învins pentru noi! Atunci, nimic nu ne împiedică să avem o viaţă binecuvântată cu sănătate, prosperitate, înţelegere în familie, etc.

Dacă şi dvs. credeţi că învierea lui Iisus vă poate face să aveţi o viaţă aşa cum vă doriţi, vă aşteptăm să celebraţi alături de noi această zi de victorie: Biruinţa asupra morţii, asupra a tot ce aduce amărăciune şi tristeţe în viaţa dvs.

"Nu vă înspăimântaţi!

Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat..."

Marcu 16:6

Hristos a înviat!

Puterea Sacrificiului „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.“ Isaia 53:5 „Sunt operată de cancer genital. Dar această operaţie, care credeam că va rezolva problema, pot spune că doar a ameliorat-o. Eram plină de ganglioni pe picioare, pe mâini, la sâni. Piciorul l-am avut paralizat, îl târam după mine, nu puteam să-l ridic. Acum pot să merg bine şi nu mai am nici un ganglion. Am fost la medic şi mi-a spus că sunt vindecată. De asemenea de când vin şi particip la seriile de rugăciune de la Biserica Universală am fost binecuvântată şi cu înţelegere în familie.

Mulţumesc lui Iisus Hristos pentru tot ce face în viaţa mea şi pentru iubirea ce ne-o poartă.“ - Anonim „Fiica mea avea o familie fericită: un soţ şi un copil care o iubeau foarte mult. Erau o familie exemplu după mine. Dar, dintr-o dată nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea, nu mai vroia să audă de familie, nici de noi, nici de soţul şi de copilul ei. Parcă era drogată. Pot spune că familia mea şi a ei se destrămaseră.

Am venit la Catedrala Credinţei şi am participat la Campania Focul Sfânt din Israel din iarnă şi Dumnezeu mi-a răspuns cu cea mai mare minune: de Dna. Elena revelion, fiica mea m-a sunat şi a vorbit cu noi, a vorbit cu familia ei.

Astăzi suntem din nou o familie fericită, unită şi totul datorită lui Iisus Hristos.“

Marea Slujbă de Putere şi Minuni

Vinerea mare 22 Aprilie 2011 la ora 15:00 Sala Palatului Informaţii la tel: 021.255.73.00 /0721.806.569 www.paginauniversala.ro

Tăcerea în familie: PRIETEN sau DUŞMAN? Uneori tăcem pentru că nu avem o părere, pentru că nu avem ce să spunem, alteori pentru că nu putem spune ce am avea de spus. În alte situaţii, tăcerea este o modalitate de a asculta ce spun ceilalţi sau de a reflecta. Sunt multe feluri de tăceri, unele plăcute, altele stânjenitoare, unele care ascund sau altele care liniştesc.

Dacă ne gândim despre ce nu se vorbeşte într-o familie, în propria familie de exemplu, fiecare ajunge la mai multe subiecte. Sunt acelea în privinţa cărora simţim ruşine, vinovăţie, teamă, stânjeneală, cele la care consideram că nu ne pricepem, că nu sunt domeniul nostru de activitate sau de interes, că sunt "prostii", adică lucruri care nu merită atenţie. Mai sunt lucrurile despre care nu putem vorbi, la care nu ne-am gândit niciodată ca fiind subiecte de discuţie, cum ar fi propriile trăiri sau evenimente banale, senzaţii pe care le avem la tot pasul sau gânduri personale pe care nu le putem împărtaşi celorlalţi.

O să vă întrebaţi ce sens are să ne punem problema tăcerii. Pe de o parte, cred că în anumite cazuri putem afla ce evităm, de ce ne temem şi pe de altă parte avem ocazia să ne gândim la ceilalţi membrii ai familiei într-un mod în care nu ne-am mai gândit.

Punându-ne întrebarea: "Când tace?", "De ce tace?", "Ce e în mintea lui când tace?", "Cum simte fiecare tăcerea apărută la un moment dat?", "Când tăcerea este un ajutor în familie şi când este un duşman?" şi altele.

"Nu mai vorbesc cu tine" Sigur că ne vom gândi la oamenii vorbăreţi şi la oamenii tăcuţi, la familii în care se vorbeşte şi se "sporovăieşte" mult şi altele în care se vorbeşte mai moderat sau doar strictul necesar. Ne vor veni în minte şi situaţii în care oamenii nu vorbesc între ei pentru că sunt supăraţi sau care nu-i vorbesc copilului ca o pedeapsă. Ameninţarea "Nu

mai vorbesc cu tine" este des întâlnită.

Situaţia reală în care doi membri ai aceleiaşi familii nu-şi vorbesc o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă nu este nici ea rară. Ce simte un adult căruia partenerul lui nu-i vorbeşte atunci când e supărat? Cum este atmosfera din familie influenţată de această tăcere care exprimă supărarea, revolta, pedeapsa, evitarea celuilalt?

Cum este resimţită tăcerea?

Tăcerea este însă rar adusă în discuţie când este vorba despre familie. Cu toate acestea, unii oameni spun că nu vorbesc cu fraţii lor, că părinţii le vorbeau puţin sau deloc când erau mici, că în familie există persoane care nu-şi vorbesc sau dimpotrivă că fac parte dintr-o familie în care se vorbeşte mult, că sunt rude care vorbesc prea mult. Parteneri care nu reuşesc să îşi spună ceea ce gândesc, ce simt, ce vor, ce îi nemultumeşte, care consideră că e "prea dur" sau "nepotrivit" să vorbeşti despre aşa ceva. Pare a fi o pledoarie pentru a vorbi dar este doar una pentru a exprima propria simţire şi pentru a permite şi celuilalt să se exprime.

TĂCEREA? de multe ori auzim că şi ea spune multe, că şi ea este un răspuns, uneori o confirmare sau o infirmare, alteori o acuzaţie sau o aprobare...

Poţi?!

Ai o viaţă întreagă înaintea ta. Ai gânduri, planuri, dorinţe şi visuri. Dar te trezeşti de fiecare dată blocat în acelaşi punct, nemulţumit de aceleaşi lucruri, de viaţa pe care o trăieşti şi din care simţi că nu reuşeşti să te desprinzi...

Dacă alegi să amâni momentul în care iei atitudine, vei rămâne în acelaşi cerc vicios, la care îţi tot spui că vei renunţa. Pentru că nu vei obţine rezultate diferite continuând să faci aceleaşi lucruri.

Adesea ne limităm singuri şansele la fericire, pentru că acceptăm să ne îndoim de ceea ce suntem capabili. Ne oferim din start şanse de eşec, iar de aici şi până la insucces drumul este deja construit.

Uneori vin persoane din familie, prieteni şi ne vorbesc despre visuri, idealuri, planuri şi ambiţii de viitor. Iar la final ne întreabă dacă credem că vor reuşi în toate câte şi-au propus. În acele momente putem observa cum îndoiala li se înfiripă în suflet. De aceea, este ideal să răspundem “eu am încredere că poţi să

faci absolut orice îţi propui, asta imediat după ce sădeşti încredere în tot ceea ce visezi, ce îţi doreşti, ce planifici… încredere în faptul ca tu poţi!”

Câtă neîncredere reuşim să acumulăm de la cei din jur, cei cu care interacţionăm. Atât de multă încât, atunci când cineva aduce un gram de entuziasm nu suntem siguri dacă e bine să îl acceptăm.

Cuvintele pot produce miracole.

Ele ne pot schimba viaţa, a nouă şi celor din jurul nostru!

Secretul este să le găsim pe cele potrivite, care să transmită încredere, energie, entuziasm şi să le folosim pentru a ne contura o atitudine optimistă şi creativă în faţa vieţii. Ai încredere în visele tale, în idealurile şi ideile tale.

Henry Ford spunea: "Dacă tu crezi că poţi, ai dreptate. Dacă tu crezi că nu poţi, şi atunci ai dreptate."

Alege să crezi că poţi! Transmite acelaşi lucru şi celor din jur!

Îndrăzneşte, pentru că poţi…

Un duh excelent Fiecare om are un duh! Acesta, poate fi tare sau slab. În mod normal, cine are un duh excelent (un duh puternic), nu este uşor de influenţat prin cuvinte negative, prin gânduri rele, ci din contră, el le combate pe acestea pentru a putea cuceri o viaţă excelentă. Cei cu duhul slab însă, se lasă duşi de cuvintele negative şi de gândurile rele, ajungând să sufere din cauza complexelor, fără a mai vorbi de depresii şi de dorinţa de sinucidere. '' Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?'' (Mc. 4.40). Aceste cuvinte au fost spuse de Iisus ucenicilor Lui. Acest lucru denotă că frica este opusul credinţei, pentru că cine are credinţă şi-o asumă prin intermediul atitudinilor. Îşi demonstrează curajul şi nu se ''ascunde'' în spatele unei inhibiţii, a unei rezerve sau a fricii de eşec: ea acţionează fără frică! Însă o persoană fricoasă mereu va avea îndoieli. Din această cauza poate pierde foarte mult în viaţa de zi cu zi.

La locul de muncă, acasă, pe stradă, cu prietenii, este indicat să fim încrezători în toate acţiunile noastre. Poate că vom greşi, căci acest lucru este inevitabil, dar este mai bine să încercăm decât să pierdem pentru că am stat cu mâinile în sân din cauza fricii.

Întăriți-vă duhul, izgonind frica!

Comformare sau Transformare? Între aceşti doi poli oscilează fiinţa umană. Dacă optăm pentru comformare, vom sfârşi prin a îmbrăţişa o religie, iar viaţa noastră ca creştini va fi un şir de ritualuri obositoare şi înşelătoare. Dacă însă, tânjim după transformare, care să ducă la un nou om, ea va fi posibilă doar pe baza unei relaţii de comunicare cu Domnul nostru Iisus Hristos. Doar o relaţie persoanală şi vie cu El va face posibilă modelarea sufletului, a inimii, a comportamentului nostru după voinţa Sa. Iisus a zis: "Veniţi la mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28) Dacă te numeri printre cei care refuză să accepte că sufletul lor este trudit şi împovărat, întreabă-te atunci ce rol au în viaţa ta tutunul, alcoolul, narcoticele de orice fel, destrăbălările? Oare prin toate aceste lucruri nu cauţi o odihnă, o împlinire a fericirii ? Cu aceste lucruri vrei să umpli golul din inima ta care de fapt aparţine lui Dumnezeu?

Dacă doreşti ca viaţa ta să ia un alt curs, dacă doreşti să-L cunoşti într-adevăr pe Dumnezeu te aşteptăm în fiecare Duminică la ora 09:00 şi la ora 15:00 la Catedrala Credinţei sau la Centru de Ajutor cel mai apropiat de tine.

De la înţelegere la certuri este doar un pas „Din anul 2009, au început să se clatine lucrurile, în sensul că: am rămas fără locuri de muncă. Căutam, ne găseam, dar nu rămâneam în acel loc de muncă. Mereu se întâmpla ceva, nu aveam stabilitate economică. La un moment dat am rămas total fără un loc de muncă timp de un an şi ceva. Părea că toate uşile erau închise pentru noi.“ - Mihaela „Între noi erau mari neînţelegeri. Ne certam foarte des, pot spune că ne certam cel puţin de două ori pe zi. La noi în casă mereu aveai parte de ţipete şi de urlete.“ - Romeo „Eu eram cea care se aprindea mai repede, eu urlam şi aruncam cu tot ce prindeam după el.

Mă enervam foarte tare, iar el era mereu foarte calm. Din această cauză, mi se părea că nu-l interesează, nu-i pasă de nimic din ce se întâmplă, iar de aici până la certuri groaznice nu mai era decât un pas. Copilul nostru nu putea să doarmă bine din cauza coşmarurilor.

Alte probleme mai erau şi din cauză că nu ne înţelegeam nici cu părinţii aşa bine. De când eram mică mereu au fost mai duri cu mine.“Mihaela „De când am auzit de Biserica Universală şi neam hotărât să venim pentru a face serii de rugăciuni pentru a ne transforma viaţa, într-adevăr putem spune că suntem o familie fericită, nu ne mai certăm. Cu părinţii ne înţelegem bine, pare că sunt alte persoane. Copilul nostru doarme liniştit.Am găsit amândoi locuri de muncă. Viaţa noastră s-a schimbat total.

Totul s-a întâmplat numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi Îi mulţumim pentru tot ceea ce a făcut şi face în viaţa noastră.“ Romeo şi Mihaela

DUMINICĂ la ora 09:00 şi la ora 15:00

TRANSFORMAREA VIEŢII

Cum îi dai copilului o veste rea?

Veştile rele implică o situaţie dificilă, dureroasă, permanentă sau temporară, s i t u a ţ i e c a re atrage după sine schimbări în modul de viaţă al copilului. Pot f i leg a t e d e: divorţ, moartea unei persoane dragi, schimbarea locuinţei, a şcolii, de boală, de adopţie, dizabilitate, de separarea de un părinte plecat la muncă în străinătate etc.

Este adevărat că modul în care transmiţi aceste veşti are un impact puternic asupra psihicului copilului dar, la fel de adevărat este că, ascunzând situaţia reală poţi crea în interiorul său confuzie, culpabilitate, nesiguranţă, sentimente de singurătate, incertitudine, neîncredere, teamă.

Comunică-i, deci, adevărul Credinţa că cei mici nu trebuie să ştie de evenimente ca boală, moarte sau divorţ pentru că se sperie sau nu înţeleg, ignoră potenţialul lor şi dreptul de a avea contact cu realitatea. De multe ori, aceasta este o modalitate a adulţilor prin care încearcă să se protejeze, în mod inconştient, de a lua parte la suferinţa copilului, căreia nu ştiu cum să îi facă faţă.

Este cu adevărat dificil să empatizezi cu copilul însă orice copil are dreptul la suferinţă. Îţi sună probabil ciudat şi dur această afirmaţie dar emoţiile nu pot fi clasificate drept bune sau rele. Tendinţa de a le nega existenţa, de a reprima suferinţa nu aduce nimic pozitiv. Mai devreme sau mai târziu, copilul tău va trece prin momente dureroase şi atunci e indicat să îi fi alături ca suport emoţional, să-l înveţi cum să pună în cuvinte trăirile sale, să-l susţii în consumarea acestor tensiuni şi nu în blocarea lor.

Orice emoţie căreia nu i s-a permis să fie manifestată (adică recunoscută, trăită, observată, comunicată) va ieşi, mai târziu, la

suprafaţă, într-o modalitate mascată. Învăţându-l şi recunoscându-i emoţiile şi dreptul la ele, îţi vei ajuta copilul să îşi formeze strategii de adaptare la situaţii dificile mult mai eficiente decât în cazul în care îl vei proteja de tot ceea ce tu interpretezi ca fiind suferinţă.

Odată ce am stabilit că orice copil are nevoie să ştie adevărul despre ceea ce i se întâmplă sau i se va întâmpla, cum facem să-i dăm vestea cea rea fără a-i accentua stresul şi exacerba pierderea? Iată câteva detalii care te vor ajuta să găseşti răspunsul: 1. Fii disponibil(ă) pentru el. Ai grijă ca atunci când îi dai vestea să ai timp şi disponibilitate pentru a discuta, a-i raspunde la întrebări, a-i acorda atenţie totală.

2. Ai grija pe ce pui accentul. Nu prezenta situaţia nici într-o lumina mai roz nici într-una mai neagră decât este în realitate. Concentreazăte pe fapte concrete dezvăluite gradat, cu paşi mărunţi astfel încât copilul să fie treptat pregătit şi să nu aibă un şoc. Atunci când informaţiile sunt ambigue copilul este confuz şi îşi poate imagina ceva mai rău decât este în realitate.

Se poate începe discuţia de la aspecte pe care copilul le cunoaşte, deja a luat contact cu ele: „Ai observat că mami şi tati s-au certat în ultima vreme” sau „ Ştii că în ultimele zile am tot vizitat-o pe bunica la spital” . Vorbeşte-i pe înţelesul lui şi explică-i schimbările care vor surveni în viaţa lui.

3. Înlătură-i sentimentul de culpabilitate.

Explică-i copilului că nu este vina lui pentru ceea ce s-a întâmplat şi nici nu avea cum să salveze situaţia. Există tendinţa ca, în cazul pierderilor dificile, copiii să se autoculpabilizeze sau să se vadă ca mici „eroi” care ar fi putut să prevină sau să îndepărteze astfel de situaţii.

4. Încurajează comunicarea emoţiilor.

Stimulează-l, încurajează-l să îşi accepte şi să-şi exprime emoţiile apărute în urma aflării veştii.

Păstrează contactul cu gândurile şi sentimentele copilului, însoţeşte-l în verbalizarea lor în forma în care apar. Acceptă-i modalitatea proprie de trăire a evenimentului chiar dacă nu este în acord cu aşteptările sau propriul tău mod de a te raporta la el.

Inimă bună X Inimă rea “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:35) Aici putem observa diferenţa dintre acela care are un duh excelent şi cel care are un duh detestabil. Căci atunci când Domnul s-a referit la omul bun , El s-a referit la toţi cei care au un duh excelent şi care în mod normal reuşesc să extragă din vistieria bună (inima) lucruri bune, căci exact din inima noastră scoatem lucruri bune sau rele, pentru că ea (inima) e izvorul vieţii. E important faptul că atunci când vorbim despre inimă nu ne referim la acel muşchi pe care îl avem în pieptul nostru şi care este responsabil de a pompa sângele în corpul nostru. Într-adevăr , când ne referim la inimă ne raportăm la capacitatea noastră de a raţiona, pentru că în mintea noastră luăm atitudini care ne pot aduce beneficii sau ne pot prejudicia şi din acest motiv mulţi nu reuşesc să atingă excelenţa în viaţă deoarece iau mereu atitudini bazându-se pe inima lor rea aşa cum zice textul: omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui. În mod natural, cine are un duh excelent scoate din visteria bună a inimii lucruri bune ca: stăpânirea de sine, iubire faţă de aproape, ochi buni,etc.. dar, cine are un duh detestabil, în mod normal este arogant, orgolios, mincinos, dezamăgit, neglijent,etc… Şi cum eu identific dacă duhul meu este excelent sau nu? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Aşa cum pomii se cunosc după roade de asemenea după cuvinte se cunoaşte duhul unei Pr. Lucian persoane. Dacă cuvintele care ies din gura noastră sunt pozitive, constructive, amabile sau echilibrate atunci duhul este bun dar, dacă cuvintele care ies din gură sunt negative, tendenţioase, distructive sau maliţioase atunci duhul nostru e detestabil şi cu siguranţă pune mântuirea noastră în risc.

Căieşte-te acum şi caută un duh excelent ca să primeşti Duhul Sfânt şi să fii o nouă creatură.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Fericirea este strâns legată de credinţă Economistul Angus Deaton şi psihologul Daniel Kahneman (Premiul Nobel pentru economie 2002), de la Universitatea Princeton, Statele Unite ale Americii, au ajuns la concluzia că fericirea este mai mult legată de credinţă decât de bani. În studiile lor, intervievatorii au cerut oamenilor (450 mii chestionare) să spună cât de des au fost fericiţi sau zâmbitori în perioada apropiată, făcând

la fel şi cu privire la stres. În plus, au cerut ca, pe o scară de la zero la zece, voluntarii să spună cât de mulţumiţi sunt de viaţa lor. În acest fel, studiul ar putea lista mai mulţi factori care să contribuie la fericirea cuiva. Componenta principală, considerată chiar mai importantă decât valoarea venitului personal, este faptul că persoanele au o viaţă după Cuvântul lui Dumnezeu.

11

Blestemul, oare există?

Iată o întrebare: există rugăciuni pentru înlăturarea blestemului? Da! Atunci nu trebuie să ne îndoim de existenţa lui.

Oamenii fac rău din gelozie, invidie, din orice motiv, întemeiat sau nu.

Blesteme= cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenerociri asupra cuiva(DEX)

Un blestem este o formă de rugăciune sau invocare care exprimă dorinţa de a face rău unei persoane, familii, naţiuni, etc. El este o expresie expusă de o persoană la adresa altei persoane cu intenţia de a provoca o energie negativă asupra ei şi astfel toate necazurile şi nefericirile să fie în viaţa ei.

Trebuie să avem grijă cu cuvintele pe care le rostim pentru că cuvântul are puterea de a omorî.

Chiar dacă ţi se pare corect să blestemi, să o înjuri pe acea persoană care ţi-a făcut rău, pe acea persoană care nu-ţi oferă locul când eşti obosit sau care pur şi simplu te-a călcat pe picior, este bine să te mai gândeşti o dată înainte de a face acest lucru. Poate, adică cu siguranţă, toţi greşim. Aşadar, v-ar plăcea să fiţi bestemaţi, înjuraţi din cauza celei mai mici prostii, greşeli? Cred că nu!

Atunci, aveţi grijă! Gândiţi de două ori înainte de a zice ceva.

A drăcui= a (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema

"Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Cand nu este nedreptate, atunci se întoarce la cel ce l-a rostit." Asta gândesc multe persoane care folosesc un blestem fără să fie conştiente de puterea pe care o are. Şi totuşi, cine suntem noi, oamenii, să condamnăm o persoană să sufere toată viaţa pentru că noi nu o placem sau pentru că a reuşit ceva ce noi nu am reuşit? Gândiţi-vă la un lucru: poate cineva sa te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l

dai, este ca şi cum ai lua pistolul si l-ai omorî. Cu ce drept faci asta? Orice ţi-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omori.

Se cunosc multe cazuri când oameni s-au chinuit din pricina blestemelor.

Multe persoane cred că există blesteme şi vrăjitorii, dar nu Dumnezeu. Sau există şi El pe undeva pe acolo, iar în momentul în care sunt blestemate sau bănuiesc că li s-a făcut o vrăjitorie dau fuga tot la o vrăjitoare pentru a le "dezlega".

1."Am, din nefericire, un exemplu în propria mea familie despre efectul blestemului asupra celui blestemat. Matuşa mea, a fost părăsită de soţ pentru o femeie. Ani de zile a blestemat-o "să o mănânce cancerul." Şi blestemul ei s-a împlinit : femeia respectivă s-a îmbolnăvit de cancer de colon." Mirela 2."N-am crezut în blesteme, mică fiind, aşa cum n-am crezut în blestemul pe care l-a aruncat sora mea asupra oricui îi citeşte jurnalul, blestem scris pe prima pagină a jurnalului, scria acolo că blesteamă pe cel care trece de acea pagină să nu fie niciodată fericit şi desigur eu am făcut-o. Asta se întampla acum mai bine de 10 ani. Când privesc cum e viaţa mea acum, încep să cred în puterea acestui blestem.

Spuneţi-mi ce să fac să mă eliberez de el." Anonim

De ce trebuie să sufăr? Care sunt cauzele care generează necazurile noastre cotidiene?

Cum pot scăpa de toate aceste probleme, ce nu mă lasă să am o viaţă fericită? Întrebările de acest fel ar putea continua. Însă toate răspunsurile le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu. „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.“ 1 Petru 5:9 O principală cauză care generează necazurile şi suferinţele tuturor este pricinuită de răutatea aproapelui nostru, respectiv răutatea materializată prin trimiterea duhurilor necurate peste noi şi familia noastră prin farmece, vrăjitorie, invidie, etc. Şi totul din cauza unei invidii, răzbunări şi altele.

Remediul acestor probleme spirituale este angajarea noastră într-o serie de rugăciuni de eliberare, dezlegare.

Problemele pe care le-am avut...cu siguranţă au fost de natură spirituală. De câţiva ani de zile simţeam cum se zbătea ceva în mine ca şi cum aş fi fost gravidă, era la fel ca şi cum un copil se mişca în burta, în stomacul meu. Doctorii mi-au spus că am cancer, că voi muri şi m-au programat pentru operaţie, ca o încercare de a mă salva. Între timp am aflat de Biserica Universală şi am început să fac Dna. Maria o serie de slujbe pentru dezlegare. Acum pot spune că mă simt o altă persoană.

Nu mai sunt umflată, nu mai simt ca şi cum ar fi ceva în mine... A meritat să vin şi voi veni în continuare.

Nepoţelul meu, de numai 8 ani era depresiv, vroia să se omoare, să se arunce de la balcon. Am venit la slujbele de dezlegare, m-am rugat pentru el, i-am trimis apa sfinţită pe care am primit-o aici şi a doua zi m-a sunat să-mi spună că este bine şi că a luat un zece la şcoală. El locuieşte la ţară; pentru că se bătea cu copiii, nu putea să-şi facă prieteni. Astăzi se simte bine, nu mai ia nici un tratament antidepresiv, este un copil cuminte, ascultător, se înţelege bine cu Dna. Zenovia copii. S-a schimbat total viaţa lui şi a noastră, pentru că atâta timp cât el avea această problemă nici noi nu puteam fi fericiţi.

VINERI LA ORA 07:30, 10:00, 15:00, 19:00

Inimă de Aur Echipa de voluntari "Inimă de Aur" a vrut să-şi demonstreze încă o dată prin fapte, iubirea pentru aproapele lor, adică pentru cei aflaţi în suferinţe şi necazuri. De această dată, acţiunea lor umanitară a fost îndreptată către copiii orfani daţi în Asistenţă Maternală. Asistenţii maternali sunt o dovadă vie de curaj, dăruire şi iubire, pentru că au luat hotărârea de a lua în îngrijire copii abandonaţi pentru a le da o educaţie, asigurându-le un trai cât mai bun.

Echipa "Inimă de Aur", a venit în sprijinul acestor copii părăsiţi cu o donaţie de alimente. Întâlnirea cu asistenţii maternali a fost mult aşteptată atât de ei cât şi de voluntarii de la "Inimă de Aur" care, cu toată dragostea au pregătit în amănunt cele necesare.

Dna. Lazăr Simona, responsabilă cu această lucrare socială a apreciat sacrificiul pe care fiecare asistent maternal îl face pentru a creşte doi sau chiar trei copii care nu sunt ai lor, zbătându-se să le fie bine acestora. În acest scop, Dna. Simona împreună cu voluntarii au făcut o rugăciune în favoarea celor prezenţi, ca Dumnezeu să le dea forţă pentru a învinge totul şi binecuvântarea Lui să intre în vieţile lor. Le-au fost împărţite alimentele, dar cum echipa de voluntari ştie că acestea se vor termina le-a fãcut şi o invitaţie de a participa la slujbele de la Catedrala Credinţei, pentru a căuta ajutorul lui Dumnezeu, care niciodată nu se va sfârşi. A fost o zi specială, dar echipa „Inimă de Aur“ nu se va opri aici, ci va continua să lucreze în slujba binelui dăruind sprijin şi iubire celor care au nevoie.

Dacă doriţi să faceţi o donaţie sunaţi la 021.255.73.00 sau 0721.805.569 şi aflaţi detaliile necesare.

14

În fiecare zi: pe OTV - ora 06:30 pe N24plus -ora 07:30 peNaţional Fm - ora 00:00

Două veninuri şi antidoturile lor Dou

www.paginauniversala.ro

Există două lucruri de care depinde schimbarea vieţii unei persoane: 1. Gravitatea problemei 2. Ameliorarea temporară a problemei Gravitatea problemei - atunci când persoana se simte fără forţă, impotentă de a face faţă problemei care pare de nerezolvat: un cancer, o iubire pierdută, o afacere falimentară, o problemă imposibil de rezolvat.Persoana se simte atât de slabă, atât de incapabilă, că renunţă înainte de a începe lupta, sau oboseşte în luptă şi renunţă.

Numărul 2 este curios. Am observat că atunci când o persoană trece prin probleme, caută ajutor şi reuşeşte o ameliorare. În acel moment e comun ca persoana să se acomodeze, să se relaxeze pentru că situaţia nu mai este aşa de rea ca mai înainte.Cancerul este sub control.

Certurile de cuplu sunt din când în când şi nu în fiecare zi. A reuşit doi clienţi noi şi va reuşi să plătească datoriile cel puţin deocamdată. În fine, o soluţie temporară.

Dar ia aminte: problema s-a ameliorat, nu s-a terminat. Numitorul comun al acestor două situaţii e că ambele duc la acelaşi rezultat: fac persoanele să renunţe.

De aceea, aici sunt antidoturile: Ep. Cardoso 1. Lasă gravitatea problemei pentru Dumnezeu. El este cel care face minuni, nu tu. Cum se va rezolva această situaţie, e „problema“ Lui, nu a ta. Problema ta este lupta fără încetare.

2. Grija pentru problema ameliorată care nu este definitiv rezolvată. Taie răul de la rădăcină. Dacă situaţia s-a ameliorat, nu e momentul să te odihneşti, ci să lupţi pentru a te asigura că acea problemă nu se va mai ridica niciodată.

Rezumând: pentru a-ţi schimba viaţa, nu renunţa niciodată la luptă.

Infertilitatea Infertilitatea este o problemă cu care se confruntă aproximatix 15% din cuplurile din România şi este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe un copil după 12 luni de raporturi sexuale regulate şi neprotejate.

"Eu şi soţul meu am făcut tratament, dar nici un rezultat", "nici un tratament nu a dat rezultate", "nu ştiu ce să mai fac. Am făcut tratament, dar...", "5 ani de tratamente de fertilitate fără rezultat", "eu fac doi ani de când încerc să rămân însărcinată."

Sarcina este o perioadă foarte importantă în viaţa unui cuplu, de aceea multe cupluri acordă o mare atenţie în planificarea unui copil. Ei devin nerăbdători şi trec prin perioade de stres cu fiecare lună care trece fără ca evenimentul mult aşteptat să se întâmple. Apariţia vieţii rămâne un miracol, în timp ce neapariţia unui urmaş pentru un cuplu constituie o problemă.

Ce este infertilitatea?

Infertilitatea reprezintă incapacitatea unui cuplu de a concepe după un an de contact sexual neprotejat sau incapacitatea femeii de a duce la bun sfârşit o sarcină care să se finalizeze cu naşterea unui copil viu.

Infertilitatea vă ruinează viaţa. Dorinţa constantă de a avea un copil, dificultatea de a vă bucura pentru prieteni sau membrii familiei care vă anunţă veştile lor bune şi lovitura nemulţumirii şi deznădejdii, sunt probabil lucruri peste care nu puteţi trece prea uşor.

Ştiţi că infertilitatea nu se va vindeca singură, iar dacă credeţi că aşa se va întâmpla vă păcăliţi singur(ă). Ştiţi care sunt consecinţele infertilităţii netratate?

Dacă este lăsată netratată, infertilitatea dvs. va provocă o creştere a frustrării, mâniei, îndoielii, deznădejdii şi durerii.

Cauzele infertilităţii Cauzele infertilităţii pot fi anatomice, genetice, infecţioase, imunologice, endocrine sau toxice. Infertilitatea poate fi provocată de traumatisme, factorul masculin sau endometrioză.

Cauzele infertilităţii feminine sunt de obicei disfuncţia ovulatorie sau trompele infundate, dar pot fi şi inexplicabile. La bărbaţi, infertilitatea poate fi determinată de infecţii, varicocel sau de factori congenitali.

Există medicamente sau substanţe chimice care utilizate frecvent pot duce la infertilitate?

Da. O serie de medicamente ca cimetidina, eritromicina, nitrofurantoinul, spironolactona, sulfasalazina, tetraciclina, drogurile (cocaina, marijuana), steroizii anabolizanţi reduc semnificativ fertilitatea cuplurilor.

Statistici despre infertilitate ŘMilioane de cupluri suferă de infertilitate. ŘAproximativ unul din şase cupluri au

probleme în ceea ce priveşte conceperea urmaşilor. Ř35 % din problemele de infertilitate rezidă în exclusivitate în afecţiunile femeilor. ŘAlte 35 % din probleme rezidă în afecţiunile bărbaţilor. Ř20 % îşi au originea atât în afecţiunile feminine cât şi în cele masculine. ŘCele 10% rămase sunt de origine necunoscută. ŘApoximativ 70% din cuplurile tratate de infertilitate sunt capabile să conceapă copii.

Slujbă specială pentru sănătate Trei sferturi dintre români au făcut cel puţin o vizită la medic în 2010. Conform statisticilor în România peste 168.000(96%) de persoane mor anual de cancer sau alte boli incurabile.

Peste 70% din cazurile de cancer sunt diagnosticate ca fiind incurabile. Un român din cinci cunoaşte cel puţin o persoană care suferă din cauza unei boli incurabile, neştiind ca are o şansă la o viaţă fără boală, fără durere. Iar această şansă este oferită doar de

Domnul Iisus Hristos.

Slujba pentru sănătate realizată în fiecare Marţi la Catedrala Credinţei, vine tocmai în ajutorul acestor persoane care nu mai găsesc nici o uşă de scăpare.

Noi, cei de la Biserica Universală, nu interzicem persoanelor să mai meargă la medic, ci dimpotrivă le orientăm cum să-şi lase viaţa în mâinile lui Dumnezeu în faţa imposibilului. Ele în momentele acestea trebuie să caute cel mai bun medic (Iisus ).

Era imposibil să rămân gravidă Majoritatea femeilor doresc să devină mame. Dna. Patricia, de 31 de ani, nu mai avea însă nici o speranţă, vedea această posibilitate pe zi ce trecea tot mai imposibilă. "Am încercat să rămân gravidă în diferite moduri, dar nu am reuşit. Doctoriţa mea mi-a spus că nu mai are rost să fac tratamente, pentru că este imposibil să rămân gravidă", îşi aminteşte. Într-o zi, Patricia a fost invitată de o prietenă la Biserica Universală. "Acolo Dna. Patricia am început să cred din nou în realizarea visului meu. Am persistat cu toată forţa, pentru că doar Dumnezeu îmi putea da ceea ce îmi doream de atâta timp. Şi Iisus mi-a răspuns: am rămas gravidă." Bucuria a contagiat întreaga familie, în principal pe soţul Patriciei. În prezent fiul lor are 2 ani. "Acum sunt cu adevărat fericită şi realizată."

După ce am participat la seriile de rugăciune pentru vindecare am început să mă simt foarte bine.

Aveam un ganglion la gât pe partea stângă. Am avut probleme foarte grave cu coloana, nu puteam să mă ridic după scaun, nu puteam să merg.

De la Crăciun până la Anul Nou, viaţa mea a fost un coşmar. Am rămas înţepenită. Nu mai puteam să mă dau jos din pat. Soţul, copii, mă ajutau să Dna. Neluţa mă încalţ, mă ajutau să merg la toaletă, să mă spăl. Eu trebuia să stau doar în pat. Astăzi mă simt foarte bine, mă simt un alt om, simt că Dumnezeu este cu mine.

Nici nu pot exprima în cuvinte fericirea pe care o simt. Îi mulţumesc lui Iisus Hristos pentru tot.

MARŢI LA ORA 07:30, 10:00, 15:00, 19:00

Semne ale

Sfârşitul lumii! Oare chiar se va întâmpla acest lucru? Şi dacă da, când?

Aceasta este cea mai misterioasă întrebare a tuturor timpurilor.

Profetul Daniel a spus că chiar înainte de a veni sfârşitul lumii vom fi martorii unei creşteri dramatice a cunoaşterii. S-a întâmplat asta?

Gândiţi-vă un pic la cât de mult au evoluat mijloacele de transport. Acum câtva timp, omul cel mai rapid putea să se deplaseze cu viteza unui cal. Astăzi călătorile care atunci durau câteva zile, se fac doar în câteva minute. Şi nu se referă doar la asta , ci în special la cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu: în vremea sfârşitului foarte mulţi îl vor înţelege.

"Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor." (Matei 24:6-8) Cine ar putea să privească rapid în jurul globului şi să vadă cât de periculos este să

vieţuieşti în această lume modernă. În ultima sută de ani pământul a trebuit să îndure două războaie mondiale şi alte conflicte majore. Asta fără să amintim de dezvoltarea terorismului mondial. Adăugaţi la aceasta creşterea pronunţată a dezastrelor naturale, incluzând: cutremurele, inundaţiile, furtunile ucigaşe şi condiţiile climaterice ciudate, tornadele.

Toate acestea continuând să aducă dezastrul pe planeta Pământ.

Un alt semn al ultimilor zile este capacitatea omului de a distruge planeta.

Timp de secole omul a putut să arunce cu săgeţi sau ghiulele de tun către inamic. Astăzi însă, posedăm arme devastatoare care pot cu repeziciune să distrugă viaţa de pe pământ.

Iisus chiar a menţionat că dacă venirea Sa ar fi amânată, atunci nici o fiinţă nu ar mai supravieţui. Trebuie să nu uităm că aceste suferinţe sunt doar începutul sfârşitului.

Oricine a trăit în ultimii zeci de ani nu poate nega înspăimântătoarea decădere morală a societăţii. Creşterea în cunoaştere, instabilitatea globală, declinul moral, interesul exploziv pentru fenomenele oculte, etc., toate certifică faptul că sfârşitul este aproape. Semnele finale se înmulţesc cu repeziciune.

Japonia întreagă se scaldă în lacrimi Pe data de 11 martie 2011 la ora 07:46 (ora României), o veste zguduitoare a cuprins cu spaimă inimile a miliarde de oameni. Forţa naturii s-a dezlănţuit asupra Ţării Soarelui Răsare şi apele învolburate ale Tsunami-ului au cotropit partea nordică a Japoniei.

Cutremurul declanşator al uriaşului val(înalt de 10 m şi lung de kilometri),ca şi magnitudine indică o cifră de 9 pe scara Richter.

sfârşitului? „Cea mai mare catastrofă de la al Doilea Război Mondial încoace, adică de la bombele atomice ce au distrus Hiroshima şi Nagasaki.“ Aşa descriu japonezii, în câteva cuvinte, cutremurul şi valul seismic care i-a lovit acum ceva timp în urmă. Seismul iniţial cu o magnitudine revizuită la 9, a durat 5 minute şi a fost urmat de aproape 300 de replici, multe peste 6 grade.

Distrugerile sunt incredibile, zeci de oraşe şi sate nu mai există decât pe hărţi. Potrivit ultimului bilanţ, numărul morţilor şi dispăruţilor a trecut de 21.000. Şi de parcă toate aceste lucruri nu erau de ajuns, guvernul a declarat şi stare de urgenţă la centrala nucleară Fukushima, după constatarea unei deficienţe la sistemul de răcire a unui reactor. Din precauţie, premierul Naoto Kan a extins zona de securitate în jurul centralei la o rază de 30 de km, cerând persoanelor să rămână închise în casă. Potrivit agenţiei Kzodo, lângă reactorul 3 de la Fukushma I radiaţiile sunt de 400 de ori mai mari decât limita normală anuală.

Eu cred că dacă toate aceste victime ar fi ştiut dinainte ceea ce urma cu siguranţă s-ar fi pregătit, dar..., din păcate tot aşa va fi şi venirea lui Iisus Hristos. El ne spune însă că aşa cum vedem semnele că va veni vara (înfrunzirea copacilor), la fel putem vedea semnele pe care ni le lasă ca avertisment şi să ne gândim că nu va mai fi mult până se va sfârşi totul.

Pământul pare a fi intrat în zona catasrofelor. Cutremure mari, tsunamii devastatoare, furtuni violente, etc. Ce urmează?

Este încă un semnal de alarmă ce ne avertizează că niciodată nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine. Înaintea cataclismelor naturale suntem neputincioşi şi ele nu ţin cont de vârsta noastră, de poziţia noastră socială, de diplomele, de

puterea sau de banii noştrii. Ele pur şi simplu vin şi atentează nestingherite la vieţile noastre. Dovadă a acestui lucru sunt tocmai vieţile care se pierd în aceste dezastre nemiloase. Oricât de mult evoluează ştiinţa, nu este capabilă să pună capăt acestui tip de ameninţări. Ştim doar că în aceste momente există un singur sprijin: Dumnezeu.

Nimeni nu va şti momentul.

Poate că vă gândiţi: "eu vreau să fiu salvat, dar cum să reuşesc acest lucru", "eu deja merg la biserică, aşa că am mântuirea asigurată" sau tu care eşti un tânăr poate zici:"Ce rost are să caut mântuirea acum?"

Iar dvs. care deja aveţi o vârsta spuneţi: "lasă-i pe cei tineri pentru că eu nu mai am mult de trăit." În tot acest timp, El tânjeşte să vă salveze, dar să ştiţi că nu vă obligă să-L acceptaţi.

Doar voi personal puteţi hotărî această zi. Nu vă jucaţi cu mântuirea dvs. Poate că întradevăr sunteţi mântuiţi sau poate că nu.

Oricum ar fi, opriţi-vă cinci minute din lucru şi oferiţi viaţa dvs. în mâinile Lui. Faceţi-vă timp măcar atât, cinci minute pe zi pentru a vă cere iertare şi pentru a vă oferi viaţa pentru El. "Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla ..."

Luca 21: 36

CONGRES FINANCIAR Această slujbă este dedicată celor care nu mai suportă situaţia financiară în care se află şi doresc o schimbare a vieţii.

Perspectiva noastră este ajutarea şi orientarea persoanelor care înfruntă probleme economice, care au dificultate în a-şi achita datoriile, trăiesc de pe -o zi pe alta, salariul nu le ajunge pentru nimic, nu au loc muncă, etc.

Nu doar le orintăm pentru a găsi soluţie la problemele lor, dar de asemenea le orientăm cum să-şi dezvolte succesul profesional al firmei.

Luni la ora 19:00 Numele meu este Paulo şi vă voi povesti puţin despre viaţa mea. La 18 ani am plecat din firma unde lucram pentru a deschide o afacere propie. Mi-am deschis o vulcanizare, am lucrat trei ani de zile, dar nu scoteam nici un profit, în afară de prejudicii şi doborâre. Atunci m-am decis să o închid pentru a deschide altă afacere. Dar nici aceasta nu a funcţionat. În acel moment în mintea mea existau două opţiuni: mă omoram sau fugeam. Atunci m-am gândit să plec în alt oraş, poate că îmi va merge mai bine. Mi-am cumpărat o baracă pe plajă şi vindeam mâncare fast-food. Totul a fost bine până când o furtună puternică a distrus tot, nu mi-a mai rămas nimic. Aşa că m-am decis să mă întorc acasă la părinţii mei şi să o iau încă o dată de la zero. Am preluat afacerea părinţilor mei, o tâmplărie care, de asemenea nu avea nici un profit. La sfârşitul lunii când scoteam banii pentru materiale şi pentru plata datoriilor firmei , nu ne rămânea decât oboseala.

Obosit de toate aceste înfrângeri, am început să urmăresc mărturisirile persoanelor binecuvântate la emisiunea pe care biserica o avea la televizor. Am văzut, că din cauza unor orientări, idei mai toţi ajungeau unde îşi doreau. Când am participat prima data la slujba Congres Financiar am decis că viaţa mea trebuie să se schimbe. Prima dată am fost vindecat de depresie, deoarece am început să văd totul dintr-o altă lumină, nu mai eram trist, aveam poftă de viaţă. Au apărut lucrări noi, clienţi diferiţi, am început să lucrez şi pentru arhitecţi, mi-am achitat toate datoriile.

Cum cunoşteam foarte bine industria lemnului, m-am hotărât să şi vând materiale de tâmplărie. Mi-am cumpărat o maşină, am deschis încă două magazine, la firmă facem şi cursuri pentru cine vrea să se califice. ÎN ACESTE SLUJBE DE LUNI, AM ÎNCEPUT SĂ TRĂIESC.

Iertarea Orice persoană din proximitatea mediului nostru sau din afara acestuia ne poate răni şi ne poate face să simţim un discomfort afectiv mai mare sau mai mic, prin stilul de comunicare, prin atitudinile şi prin acţiunile pe care le are faţă de noi (ex. un gest, un cuvânt, o remarcă, acte reprobabile, etc.).

Această persoană poate fi şeful nostru, colegul de servici, un prieten, un cunoscut, un părinte, un frate, o rudă apropiată sau îndepărtată sau o persoană necunoscută.

Aceasta este o persoană care poate avea unele dezechilibre patologice sau o fiinţă care: nu se simte bine cu propria persoană; îi este teamă de a fi tratată cu indiferenţă de ceilalţi, dacă pierde controlul asupra lor; se simte obligată să le reamintească celor din jur de importanţa sa; doreşte să se elibereze de complexele de inferioritate; doreşte să se răzbune; provine dintr-un mediu nociv; a suferit unele traumatisme în copilărie; nu a găsit o modalitate acceptată social prin care să-şi depăşească propriile frustrări, etc.

Acum, de ce ne este atât de greu să iertăm ?

Poate din cauza ca ne este teama să nu fim din nou răniti ? Să nu fim din nou dezamăgiţi de acea persoană ? Sau pentru că nu vrem ?

Deşi cineva a greşit faţă de noi merită o a doua şansă. Oricine merită o a doua şansă, numai să nu o risipească şi pe aceea cum a risipit-o pe prima.

Ce este iertarea?

Aceasta este o întrebare la care merită să reflectăm înainte de a da un răspuns, deoarece nu cred că putem vorbi despre

iertare fără să ne referim la greşeală. Toţi greşim şi în aceeaşi măsura, toţi iertăm, însă după cum bine ştim 'a greşi e omeneşte'. Dar oare a ierta este sau nu omeneşte?

Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să-l iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricât de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dată când ne gândim la acea persoană sau la acele întâmplări care ne-au creat supărarea.

Deseori, credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit, dar nu este asa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă, ea pare chiar mai dificilă atunci când cel care loveşte nici măcar nu-şi cere iertare, sau atunci când nu-şi dă seama că a rănit.

A nu ierta înseamnă a fi prizonierul trecutului, a nu ierta înseamnă a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta, a te bloca într-o secvenţă de acţiunereacţiune, de supărare-răzbunare, intr-o încleştare din ce în ce mai puternicî, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă de fantasmele trecutului. Iertarea nu este o atitudine bruscă, profundă, rapidă. Aşa cum o rană nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece în momentul unei regăsiri pline de lacrimi.

Să ne iertam singuri pentru deciziile sau alegerile greşite pe care le facem şi pe care trebuie să luptam din greu să le reparăm, este cel mai greu lucru cu putinţă.

Psihologia machiajului Când te machiezi dimineaţa, scopul este acela de a te pune în valoare şi eventual de a ascunde micile probleme (cearcăne, coşuri, pete). Dar de cele mai multe ori este omis un detaliu important, şi anume faptul că machiajul trebuie săţi accentueze stilul, personalitatea. Este vorba despre ceea ce este definit ca fiind morfo-machiajul. Principiul este acela de a armoniza principalele caracteristici ale fizionomiei cu personalitatea ta, iar instrumentul folosit este nuanţa fardurilor şi stilul general al machiajului. Efectul este o armonie între chip şi felul tău de a fi. „Machiajul îmbracă faţa şi, aşa cum ţii cont de haine în funcţie de starea ta de spirit şi de momentul zilei, tot aşa şi machiajul trebuie să ţină cont de detaliile tale interioare şi, evident, de momentul zilei”, spune Vanda Garnier.

Felul tău de a fi şi machiajul vFaci parte din categoria persoanelor comunicative, spontane, active, cu umor? Va trebui să-ţi pui în evidenţă etajul inferior, cel instinctual, pentru a realiza un echilibru cu etajul superior, cerebral, foarte vizibil şi expresiv. Machiajul ochilor trebuie să fie luminos, dar discret. Un machiaj prea încărcat va reduce din expresivitatea naturală a ochilor vDacă eşti introvertită, retrasă, romantică, punctează pe etajul cerebral şi pe cel afectiv, de mijloc, pentru a da cât mai multă expresie feţei. Îngrijeşte-ţi cu atenţie pielea, nu uita o urmă de culoare pe obraji şi foloseşte rimelul pentru a da strălucire ochilor. Machiajul gurii trebuie să fie delicat, discret, dar expresiv, pentru a pune în valoare firea sensibilă. vDacă eşti o persoană cerebrală, pune accent pe etajul superior, cerebral pentru a da mai multă prestanţă ochilor, dar şi pe

etajul instinctual. Nu uita niciodată rujul! vDaca ai o faţă asimetrică, urmareşte ca prin machiaj să echilibrezi trăsăturile, pentru că simetria este condiţia esenţială a frumuseţii.

Chipul “adaptat” În funcţie de aceste idei, chipul poate fi “adaptat”. Vanda Garnier spune că, în funcţie de situaţie, machiajul trebuie să accentueze o trăsătură sau alta a feţei, pentru ca mesajul pe care faţa ta îl transmite şi care este recepţionat de cei din jur, instinctiv, să fie cel pe care vrei să-l transmiţi.

“Dacă te duci la un interviu pentru un job, ideal este să pui accent pe ochi, dar machiajul trebuie să fie elegant şi lipsit de orice accente grave. Scopul este acela de a-l face pe interlocutorul tău să-şi focalizeze atenţia în ochii tăi, şi să vadă acolo inteligenţa şi agerimea minţii tale.

Trebuie să acorzi o atenţie deosebită sprâncenelor care dau expresia feţei.“

Curiozităţi - Verigheta Toate cuplurile pun verigheta pe degetul inelar de la mâna stângă. Ştiţi de ce?

Romanii credeau că pe al patrulea deget de la mâna stângă trece vena iubirii care este legată direct la inimă.

La început, verigheta însemna certificat de proprietate pentru mireasă, al cumpărării ei, indicând astfel că nu mai poate fi curtată de alţi bărbaţi. Din sec IX, biserica creştină a adoptat verigheta ca simbol al uniunii şi fidelităţii între cuplurile creştine.

Formatul său circular, ce vine perfect pe degetul inelar, dă ideea drumului fără sfârşit, care se repetă la infinit, trecând mereu prin acelaşi loc, rotindu-se în jurul lui. Acesta pare a fi principalul motiv pentru care a fost consacrată ca obiect al legăturii între două persoane ce se iubesc.

Ea reprezintă inelul ce urmăreşte unirea pentru eternitate, legarea inimilor şi transformarea dorinţelor în una singură.

Prăjitură şarlotă Ingrediente: Pentru blat: ·3 ouă ·4 linguri zahăr ·4 linguri făină ·1 praf sare ·1 plic zahăr vanilat

Pentru şarlotă: ·7 ouă ·5 pliculeţe gelatină albă ·4 linguri făină ·1 litru lapte ·6 linguri zahăr ·2 linguri cacao ·500 ml frişcă lichidă ·2 pliculeţe zahăr vanilat

Preparare: 1. Pentru blat, se pregăteşte o tavă de 33/23 cm tapetată cu hârtie pergament.

2. Se freacă gălbenuşurile cu sarea, vanilia şi zahărul până îşi dublează volumul, apoi se adaugă făina, iar, la sfârşit, se amestecă uşor cu albuşurile bătute spumă tare , de jos în sus.

3. Se toarnă compoziţia în tavă şi se bagă în cuptorul preîncălzit, la 180° C, pentru 30-35 de minute.

4. După ce s-a rumenit, se scoate şi se lasă la răcit. Între timp, se pregăteşte şarlota. Se lasă gelatina la înmuiat în 300 ml de lapte rece.

5. Se amestecă gălbenuşurile cu un praf de sare, 4 linguri de zahăr şi cele 4 linguri de făină. Se toarnă restul de lapte şi se amestecă bine cu mixerul. Se pune compoziţia într-o oală şi se bagă la foc mic, amestecând continuu până se îngroaşă, dar, atenţie, fără să fiarbă. După ce s-a îngroşat, se ia de pe foc şi se adaugă gelatina topită. Se pune oala într-un vas cu apă rece, să se răcorească.

6. Albuşurile se bat spumă, cu 8 linguri de zahăr ca la bezele, şi se amestecă în compoziţia de lapte răcită. Se bate frişca spumă cu restul de zahăr (4 linguri).

7. Se opreşte puţină frişcă pentru ornat, iar restul se amestecă în cremă. Se împarte compoziţia în 2 părţi: în una se pun 2 linguri de cacao şi în cealaltă zahărul vanilat. Se mai lasă puţin la frigider, 15-20 de minute.

8. Se tapetează tava în care s-a copt blatul cu folie de plastic, se pune blatul, apoi se aşază alternativ straturi din compoziţia de şarlotă.

9. Se mai lasă la frigider pentru 2 ore, se scoate şi se taie după preferinţă, apoi se decorează cu frişca păstrată.

23

Luni - ora 09:00, 15:00, 19:00 Congres Financiar Şomaj, datorii, neajunsuri, firma în faliment, lipsa locului de muncă

Marţi - ora 07:30, 10:00, 15:00, 19:00 Sănătate

Boli cronice, hepatită, cancer diabet, pareză, dureri

Miercuri - ora 09:00, 15:00, 19:00 Studiu Biblic

Dezvoltaţi-vă viaţa spirituală citind şi înţelegând Cuvântul Dumnezeu

Joi - ora 09:00, 15:00, 19:00 Familie

Neînţelegeri, trădare singurătate, certuri

Vineri - ora 07:30, 10:00, 15:00, 19:00 Dezlegare Vrajitorie, blesteme, invidie, Insomnie, depresie, vicii, nervozitate,

Sâmbătă - ora 07:30

Sâmbătă - ora 18:00 Terapia iubirii

Lucruri imposibile

O viaţa sentimentală binecuvântată!

Ce este imposibil pentru dvs?

deschise pentru tine!

7 zile pe sãptãmânã cu usile ,

Programul Sãptãmânal la Centrul de Ajutor Spiritual

Duminică - ora 09:00, 15:00 Transformarea Vieţii

Sacrificiul Sãu a fost şi pentru tine!

Catedrala Credinţei

Sau la Centrul de Ajutor cel mai aproape de dvs.

Şos. Fundeni nr. 11 Sector 2, Bucureşti Vis-a-vis de Supermarketul XXL

Prieten 24H 021.255.73.00

www.paginauniversala.ro