Masha gessen putin, omul fara chip by pantone 209

Editori: Fondator: Design: Redactor: Director Producﬂie: DTP: Corectură:

Magdalena Mărculescu Vasile Dem. Zamfirescu Silviu Dragomir Ion Mărculescu, 1994 Radu Manelici Domnica Drumea Cristian Claudiu Coban Ofelia Coøman Cætælina Ioancea Rodica Petcu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naﬂionale a României GESSEN, MASHA Omul færæ chip. Incredibila ascensiune a lui Vladimir Putin / Masha Gessen ; trad.: Bogdan Perdivară. – Bucureøti : Pandora Publishing, 2012 ISBN 978°973°1989°16°7 I. Perdivaræ, Bogdan (trad.) 94(47) Putin,V. Titlu original: The Man Without a Face. The Unlikely Rise of VLADIMIR PUTIN Autor: Masha Gessen Copyright © 2012 by Masha Gessen

PROLOG

M°am trezit fiindcă mă zgâlflâia cineva. Kate părea îngrozită. „Zice ceva la radio despre Galina“, a øoptit ea, abia auzit. „Øi despre o armă. Cred că… nu pricep.“ M°am dat jos din pat øi am intrat împleticindu°mă în bucătărie, unde Kate se apucase de pregătit micul dejun în timp ce asculta Echo Moskvi, cel mai bun post de øtiri øi dezbateri din flară. Era într°o sâmbătă, iar dimineafla se arăta neobiønuit de luminoasă øi proaspătă pentru o lună de noiembrie în Moscova. Øi nu simfleam îngrijorare: frica lui Kate, din cine øtie ce motiv, nu mă impresiona. Orice auzise — sau mai degrabă pricepuse prost, fiindcă nu înflelegea prea bine ruseøte — ar fi putut fi începutul unui alt articol nemaipomenit. În calitate de corespondent principal al celui mai bun săptămânal al Rusiei, Itogi, simfleam că toate

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

subiectele importante sunt ale mele de drept. Øi se găseau o mulflime de poveøti interesante. Într°o flară care se inventa necontenit, fiecare oraø, familie, fiecare instituflie era, într°un anume fel, un teritoriu virgin. Era în anul 1998. Cam fiecare articol pe care°l scrisesem de la începutul deceniului fusese o istorie încă nespusă până atunci: îmi petreceam cam jumătate din timp în afara Moscovei, călătorind în zone de conflict øi pe la mine de aur, umblând pe la orfelinate øi

universităfli, prin sate abandonate øi prin oraøe petroliere înfloritoare, scriind despre ele. Revista, deflinută øi finanflată de acelaøi magnat care avea øi Echo Moskvi în proprietate, mă răsplătea nepunând niciodată la îndoială extravagantul meu program de călătorii øi amplasând adesea articolele mele pe pagina întâi. Eram, cu alte cuvinte, unul dintre acei tineri care obflinuseră totul în anii 1990. Mulfli alflii, mai bătrâni ori mai tineri decât mine, plătiseră scump tranziflia. Generaflia în vârstă îøi văzuse economiile devorate de hiperinflaflie øi identitatea pierdută după distrugerea fără drept de apel a tuturor institufliilor sovietice. Tânăra generaflie creøtea în umbra fricii øi, adesea, a ratării părinflilor. Eu însă aveam douăzeci øi patru de ani în anul prăbuøirii URSS øi°mi petrecusem anii 1990, asemenea celor de°o seamă cu mine, inventând cariere, moduri de acfliune øi organizaflii despre care credeam că ar fline de o societate nouă. Chiar øi când infracfliunile cu violenflă începuseră să devină o epidemie în Rusia, ne simflisem straniu de siguri pe noi: observam, ba chiar øi descriam uneori lumea interlopă fără să simflim nicio clipă că ne°ar putea afecta existenfla. Mai mult, părea evident că lucrurile nu puteau merge decât spre mai bine: cumpărasem recent un fost apartament de stat ruinat, chiar în inima Moscovei, øi îl renovam acum, pregătindu°mă să mă mut din locuinfla pe care o închiriasem cu Kate, o editoare britanică ce lucra pentru o publicaflie din domeniul tranzacfliilor petroliere. Mă øi vedeam întemeindu°mi o familie în apartamentul cel nou. Øi aveam, Masha Gessen

chiar în sâmbăta aceea, o întâlnire cu cel care făcea renovarea, având ca scop cumpărarea unor instalaflii noi pentru baie. Kate a arătat cu mâna spre cutia radioului de parcă ar fi fost o sursă de toxine øi m°a privit întrebător. Galina Starovoitova, al cărei nume era repetat stăruitor de crainic, era membră a camerei inferioare a Parlamentului, una dintre cele mai cunoscute politiciene din Rusia øi o prietenă de°a noastră. Pe la sfârøitul anilor 1980, când imperiul se cutremura, pe punctul de a se prăbuøi, Starovoitova, de meserie etnografă, devenise o activistă pro°democraflie øi cel mai de seamă purtător de cuvânt al populafliei din Nagorno°Karabah, o enclavă armenească din Azerbaidjan cuprinsă pe atunci de primul dintre multele conflicte etnice armate ce aveau să marcheze disoluflia Blocului Estic. Ca øi alfli câfliva oameni de øtiinflă devenifli politicieni, intrase parcă dintr°odată în lumina reflectoarelor. Deøi locuia din copilărie în Leningrad, armenii o nominalizaseră drept reprezentant în primul Soviet Suprem ales aproape democratic, iar în 1989 fusese votată de o covârøitoare majoritate. În Sovietul Suprem devenise conducătoarea Grupului Interregional, o facfliune minoritară pro°democratică ce°i includea øi pe Andrei Sacharov øi Boris Elflîn. Îndată ce Elflîn fusese ales preøedinte al Rusiei în 1990 — în acel moment un post mai degrabă formal, flinând mai mult de imagine — Galina avea să devină cel mai apropiat consilier al său, sfătuindu°l oficial în chestiuni de natură etnică øi neoficial în toate celelalte probleme, inclusiv numiri în structurile guvernamentale. În 1992, Elflîn se gândea la numirea Galinei în funcflia de ministru al apărării; o asemenea numire a unei femei, civilă pe deasupra øi cu vederi pacifiste, ar fi fost ceva spectaculos, în stilul clasic al lui Elflîn de la începutul anilor 1990, un mesaj menit să transmită că nimic nu va mai fi la fel în Rusia, ori poate nici în restul lumii.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Acesta øi era punctul nodal al agendei Galinei, radical chiar øi după standardele activiøtilor de la începutul deceniului. Împreună cu un grup mic de avocafli øi politicieni, ea a încercat, fără succes, să aducă la judecată Partidul Comunist din URSS. A fost autoarea unui proiect de lege a lustrafliei1, cuvânt derivat dintr°un termen din greaca veche ce înseamnă „purificare“; conceptul începea să fie folosit în fostele flări ale estului comunist pentru a descrie izgonirea

fostului partid øi a agenflilor ex°polifliei secrete din demnităflile publice. Aflase, prin 1992, că o organizaflie internă de partid fusese reînfiinflată în cadrul KGB2 — o încălcare directă a decretului emis de Elflîn după puciul ratat din august 19913, prin care Partidul Comunist din Rusia era scos în afara legii. La o întâlnire publică din 1992, încercase să°i atragă atenflia lui Elflîn asupra acestui fapt, însă el o ignorase cu brutalitate, lucru ce anunfla atât sfârøitul carierei Galinei în administraflia sa, cât øi atitudinea din ce în ce mai conciliantă a preøedintelui în privinfla serviciilor secrete øi a multor comuniøti învederafli rămaøi la putere sau în proximitatea acesteia. Scoasă din structurile guvernamentale, Galina se străduise să impună adoptarea legii lustrafliei, eøuase, apoi părăsise cu totul jocurile politice din Rusia øi se îndreptase către Statele Unite, unde activase mai întâi la Institutul Păcii din Washington, apoi ca profesoară la Universitatea Brown. Prima dată când am întâlnit°o pe Galina nu am reuøit să o zăresc: era ascunsă între miile de persoane ieøite în Piafla Maiakovski din Moscova pe 28 martie 1991, care participau la un miting în favoarea lui Elflîn. Preøedintele sovietic Mihail Gorbaciov tocmai îl dezavuase public pe Elflîn; emisese øi un decret care interzicea protestele în oraø4. Tancurile vuiau prin metropolă în dimineafla aceea, aøezate astfel încât să îngreuneze cât mai mult accesul populafliei la adunare. Organizatorii, în replică, formaseră două coloane, pentru a uøura accesul oamenilor la măcar unul dintre locurile de Masha Gessen

protest. Vizitam pentru prima oară Moscova, după zece ani de emigraflie; stăteam, din întâmplare, în apartamentul bunicii de pe lângă Piafla Maiakovski. Descoperind că bulevardul, Tverskaia, fusese blocat, am ocolit printr°un øir de curfli, am trecut pe sub o arcadă øi am nimerit pe dată în tumultul mulflimii. Nu vedeam decât cefele manifestanflilor øi un øir de paltoane cenuøii øi negre, aproape identice. Auzeam însă vocea unei femei răsunând peste mulflime, vorbind despre dreptul inviolabil øi constituflional la asociere. M°am întors spre un bărbat aflat lângă mine; avea o sacoøă galbenă de plastic øi flinea de mână un copil. „Cine vorbeøte?“, am întrebat. „Starovoitova“, mi°a răspuns. Chiar atunci femeia a început să antreneze mulflimea în scandarea unei lozinci de cinci silabe, care răsuna, mi se părea mie, peste întregul oraø: „Ru°si°a! El°flîn“. În mai puflin de jumătate de an Uniunea Sovietică avea să se prăbuøească, iar Elflîn avea să devină liderul unei Rusii noi, democratice. Că asta era imposibil de evitat au descoperit mulfli, inclusiv eu, în ziua aceea de martie, când locuitorii Moscovei au sfidat guvernul comunist, cu toate tancurile sale, încăpăflânându°se să°øi spună oful în piafla publică. Nu mai flin minte exact când am întâlnit°o pe Galina faflă în faflă, însă ne°am împrietenit în anul cât a predat la Brown; era adeseori invitată în casa tatălui meu de lângă Boston; eu mă tot deplasam între SUA øi Rusia, iar Galina a devenit pentru mine un fel de mentor într°ale politicii ruseøti, deøi uneori mai protesta, susflinând că se dedicase exclusiv vieflii academice. Protestele acestea trebuie că s°au terminat în decembrie 1994, când Elflîn a lansat o ofensivă militară asupra republicii separatiste Cecenia: oamenii care°l consiliau acum îl asiguraseră, se pare, că insurgenflii puteau fi calmafli rapid øi fără bătaie de cap. Galina a înfleles că noul conflict urma să fie un dezastru, cea mai mare ameninflare la adresa noii democraflii din Rusia. În primăvară a plecat în Urali pentru a prezida un congres menit să reînvie partidul ei, Rusia Democrată, care fusese cândva cea mai mare forflă Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

politică a flării. Urma să asist la congres ca jurnalistă pentru cel mai important cotidian rusesc al vremii, dar în drum spre Celiabinsk — călătorie care implica un zbor de trei ore, urmat de alte trei ore cu autobuzul — am reuøit să mă las jefuită. Am ajuns în Celiabinsk în puterea nopflii, înfriguratæ øi fără un ban, øi am dat fuga la recepflia hotelului Galinei: tocmai ajunsese, la capătul unei zile lungi de întâlniri încordate. Înainte să apuc să rostesc ceva, m°a tras la ea în

cameră, mi°a pus un pahar de votcă în mână øi s°a aøezat la o masă de sticlă unde mi°a pregătit mai multe sendviøuri minuscule cu salam. Mi°a împrumutat øi bani pentru biletul de întoarcere la Moscova. Galina avea faflă de mine sentimente materne — eram de aceeaøi vârstă cu fiul ei, care se mutase în Anglia, însoflindu°øi tatăl, cam în perioada în care ea devenea un politician de frunte — dar scena cu sendviøurile mai însemna ceva. Într°o flară unde modelele politice fuseseră comisari îmbrăcafli în haine de piele øi nomenclaturiøti decrepifli, Galina încerca să fie o creatură cu totul nouă: politicianul uman. Øocase publicul unei conferinfle feministe din Rusia ridicându°øi fusta øi arătându°øi picioarele: încerca să demonstreze că un politician bărbat, care o acuzase că e crăcănată, se înøelase. Vorbise, pentru una dintre primele reviste glossy din Rusia, despre greutăflile întâmpinate de supraponderali, printre care se număra, în a°øi găsi îmbrăcăminte acceptabilă. Øi totodată îøi urma agenda legislativă cu furie øi încăpăflânare. Încercase din nou, în 1997, să impună legea lustrafliei — dar eøuase iarăøi. În 1998 se implicase în anchetarea finanflărilor de campanie5 a unora dintre inamicii săi politici cei mai puternici, printre care se număra øi preøedintele comunist al Dumei, camera inferioară a parlamentului. (Partidul Comunist era din nou legal øi popular.) O întrebasem de ce se hotărâse să revină la politică, de vreme ce era pe deplin conøtientă că nu avea nicicând să mai exercite influenfla de altădată. A încercat să°mi răspundă în Masha Gessen

mai multe rânduri, nereuøind, mereu, să°øi clarifice motivaflia. În cele din urmă, m°a sunat de la un spital unde urma să fie operată; pe cale să fie anesteziatæ, încercase să°øi clarifice perspectiva asupra vieflii øi găsise în cele din urmă o imagine care°i plăcea. „E o legendă a vechilor greci, despre harpii“, mi°a spus. „Sunt năluci care pot prinde viaflă doar dacă beau sânge de om. Viafla unui intelectual e precum cea a unei umbre. Când unul participă la clădirea viitorului, fie øi a unei părfli mici a acestuia — øi asta înseamnă de fapt politica — atunci năluca poate prinde viaflă. Însă pentru asta trebuie să bea sânge, inclusiv pe al său.“ Am urmărit privirea lui Kate, fixată pe radio; aparatul emitea un fâøâit uøor, de parcă vorbele care se prelingeau prin boxe l°ar fi făcut să se înece. Spicherul spunea că Galina fusese împuøcată øi ucisă cu câteva ore în urmæ, pe scara blocului său din Sankt Petersburg. Venise cu avionul de la Moscova, pe seară. Împreună cu consilierul ei legislativ, Ruslan Linkov, trecuse pe la părinflii ei, apoi se îndreptase spre clădirea în care locuia, pe faleza Griboiedov, una dintre străzile cele mai frumoase din oraø. Găsise casa scării întunecată: pistolarii care o aøteptau în susul scării scoseseră becurile. Galina øi asistentul ei urcaseră totuøi, vorbind despre un proces care°i fusese intentat recent de un partid naflionalist. Urmaseræ un pocnet øi o străfulgerare de lumină; Galina se oprise din vorbit. Ruslan flipase: „Ce facefli?“ øi alergase către sursa luminii øi a sunetului. Primise în plin următoarele două gloanfle. Ruslan îøi pierduse cunoøtinfla pentru scurtă vreme, apoi øi°o recăpătase suficient cât să sune un jurnalist de pe mobil. Jurnalistul chemase poliflia. Øi acum, îmi relata vocea dinăuntrul cutiei radioului, Galina era moartă, iar Ruslan, pe care°l øtiam øi°l plăceam de asemenea, se afla în spital, în stare gravă. Dacă această carte ar fi fost un roman, personajul meu ar fi lăsat totul baltă auzind de moartea prietenei sale øi, øtiind Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

deja că viafla i s°a schimbat pentru totdeauna, s°ar fi repezit să facă ceva, orice, care să dea semnificaflie momentului. În viafla reală øtim însă arareori când anume ni se modifică irevocabil vieflile sau cum să ne purtăm când ne loveøte tragedia. Eu m°am dus să°mi cumpăr flevi pentru baia noului meu apartament. Abia când maistrul constructor care mă însoflea a spus: „Afli auzit de Starovoitova?“ m°am oprit, înlemnită. fiin minte că am rămas cu privirea aflintită asupra

cizmelor mele øi mai flin minte zăpada, cenuøie øi întărită de paøii a mii de aspiranfli la statutul de proprietar de locuinflă. „Aveam un contract să°i construim un garaj“, a spus omul. Øi cumva, în clipa aceea mi°a trecut prin cap că prietenei mele n°o să°i mai trebuiască niciodată garajul øi mi°am dat seama cât de neajutorată, înfricoøată øi furioasă mă simfleam. Am sărit în maøină, am condus până la gară øi am pornit spre Sankt Petersburg ca să scriu despre ce se întâmplase cu Galina Starovoitova. Am petrecut, în următorii doi ani, săptămâni întregi în Petersburg. Mai era o poveste pe care încă nu mi°o spusese nimeni — una însă mult mai vastă decât orice scrisesem până atunci, una mai cuprinzătoare chiar decât cea a uciderii cu sânge rece a unuia dintre cei mai cunoscufli politicieni ai flării. Am găsit în Sankt Petersburg un oraø — al doilea ca mărime din Rusia — ce era de fapt un stat în stat. Un loc în care KGB — organizaflia împotriva căreia Starovoitova dusese cea mai importantă øi deznădăjduită bătălie — era atotputernic. Politicienii øi ziariøtii locali credeau că telefoanele le erau ascultate øi că li se amplasau microfoane prin birouri; aveau, se pare, dreptate. Un loc în care asasinarea jucătorilor majori din zona politică øi de afaceri era o chestie ce flinea de obiønuinflă. Øi un loc unde afacerile cu cântec puteau cu uøurinflă să bage pe cineva după gratii. Era, cu alte cuvinte, un loc ce prefigura felul în care avea să devină în câfliva ani øi restul Rusiei, odată cu accederea la putere a celor care conduceau Petersburgul în anii 1990. Masha Gessen

N°am reuøit nicicând să aflu cine a dat ordinul de ucidere a Galinei Starovoitova (cei doi bărbafli care, ani mai târziu, au fost condamnafli pentru crimă nu erau nimic altceva decât asasini plătifli). Øi nici n°am aflat pentru ce. Am aflat însă că pe parcursul anilor 1990, în vreme ce tineri ca mine îøi clădeau viefli noi într°o flară nouă, existase o lume paralelă cu a noastră. Sankt Petersburgul conservase øi perfecflionase multe dintre trăsăturile esenfliale ale statului sovietic: era un sistem de guvernare care flintea să°øi anihileze inamicii — un sistem paranoid, închis, care se străduia să controleze totul øi să øteargă de pe fafla pământului ceea ce nu putea controla. A fost imposibil să descopăr ce anume, precis, a ucis°o pe Starovoitova, fiindcă poziflia ei de inamic al sistemului îi pecetluise soarta, o condamnase. Umblasem prin multe zone de război, îmi făcusem meseria sub gloanfle, însă asta a fost povestea cea mai înfricoøătoare pe care a trebuit s°o scriu vreodată: nu mai fusesem niciodată, până atunci, obligată să descriu o realitate atât de lipsită de emoflie øi de crudă, atât de clară øi de necruflătoare, atât de coruptă øi de lipsită, cu totul, de remuøcare. În doar câfliva ani Rusia întreagă avea să devină această realitate. Cum s°a întâmplat asta este povestea pe care o voi spune mai departe în paginile cărflii.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Un preĂ¸edinte la nimerealÄ&#x192;

Imaginafli°vă că avefli o flară øi nu are cine s°o conducă. Cu această stare de fapt au crezut că se confruntă, în 1999, Boris Elflîn øi apropiaflii săi din cercurile puterii. Elflîn era, de multă vreme, foarte bolnav. Suferise câteva infarcturi øi trecuse printr°o operaflie pe cord deschis la puflină vreme după ce fusese ales pentru un al doilea mandat, în 1996. Mulfli credeau că preøedintele bea mult — o afecfliune comună øi uøor de recunoscut a ruøilor, cu toate că unii dintre apropiaflii lui Elflîn insistau că puseele sale ocazionale de dezorientare øi sevraj se datorau unor boli øi nu băuturii. Indiferent care ar fi fost motivul, Elflîn devenise incoerent sau lipsise la câteva vizite de stat, pierzând încrederea suporterilor săi øi dezamăgindu°øi alegătorii. Elflîn nu mai era, prin 1999, când popularitatea îi scăzuse dramatic, decât umbra politicianului care fusese cândva. Încă mai folosea multe din uneltele care îl consacraseræ: făcea numiri politice neaøteptate, alterna perioade de control cu etape de relaxare guvernamentală, se folosea strategic de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

imaginea sa romanflată — însă aducea tot mai mult cu un boxer orb care flutura din mâini în ring, atingând adversari imaginari øi ratându°i pe cei reali. În a doua parte a celui de°al doilea mandat, Elflîn øi°a reîmprospătat în mod repetat øi cu febrilitate guvernul. A demis un prim°ministru care ocupase postul vreme de øase ani, l°a înlocuit cu un necunoscut de treizeci øi øase de ani, pentru ca, øase luni mai târziu, să°l aducă înapoi în funcflie

pe fostul prim°ministru — dar numai pentru a°l înlocui iarăøi după trei săptămâni. Elflîn „ungea“ succesor după succesor, însă doar pentru a°øi exprima apoi dezamăgirea faflă de fiecare dintre aceøtia, într°o manieră publică ce reuøea să stânjenească atât obiectul neplăcerii lui Elflîn, cât øi pe oricine care se nimerea martor la declararea căderii în dizgraflie. Cu cât mai haotic devenea comportamentul preøedintelui, cu atât numărul duømanilor săi sporea — øi inamicii se solidarizau. Cu un an înainte ca al doilea øi ultimul său mandat să expire, Elflîn se afla în vârful unei piramide extrem de fragile. Multele sale schimbări în administraflie obligaseră să iasă din sistem câteva generaflii de profesioniøti; mulfli miniøtri øi conducători de agenflii federale erau acum tineri mediocri, absorbifli de golul de putere de la vârf. Aliaflii de încredere ai lui Elflîn erau atât de puflini øi de strânøi laolaltă, că presa îi numea Familia. Printre ei se numărau: fiica lui Elflîn, Tatiana; øeful administrafliei prezidenfliale, Alexandr Voloøin; fostul øef al administrafliei prezidenfliale, Valentin Iumaøev, cu care mai târziu, Tatiana avea să se căsătorească; un alt fost øef de administraflie, economist øi arhitect al privatizării ruseøti, Anatoli Ciubais; øi antreprenorul Boris Berezovski. Din jumătatea de duzină de aøa°ziøi oligarhi — oameni de afaceri care se îmbogăfliseră enorm sub regimul Elflîn øi îøi arătaseră recunoøtinfla finanflându°i campania de realegere — Berezovski era singurul care rămânea, neøovăielnic, de partea preøedintelui. Masha Gessen

Elflîn nu avea dreptul legal la un al treilea mandat øi nici nu era destul de sănătos ca să încerce; era îndreptæflit să se teamă de ridicarea unui succesor neprietenos. Elflîn era mai mult decât un preøedinte nepopular: era primul politician în care ruøii crezuseră cu adevărat — iar dezamăgirea pe care o resimflea acum populaflia era la fel de amară pe cât fusese de dulce bucuria de altădată. fiara era zdruncinată, traumatizată øi deziluzionată. Cunoscuse experienfla unităflii øi speranflei în ultima parte a anilor 1980, culminând cu august 1991, când poporul făcuse să dea înapoi grupul de conspiratori ce ameninflase conducerea lui Gorbaciov. Îøi pusese încrederea în Boris Elflîn, singurul lider rus din istorie ales liber. În schimb, poporul rus se alesese cu o hiperinflaflie care îi înghiflise economiile de o viaflă, øi asta în câteva luni doar; se pricopsise cu birocrafli øi antreprenori ce furau pe faflă de la stat øi unii de la alflii; suferea de inegalitate economică øi socială la un nivel niciodată atins până atunci. Øi mai rău încă, mulfli ruøi îøi pierduseră orice încredere în viitor — øi odată cu aceasta øi sentimentul unităflii, care°i făcuse să răzbată prin anii 1980 øi începutul anilor 1990. Regimul Elflîn făcuse grava eroare de a nu fline seama de durerile øi fricile flării. Pe parcursul anilor 1990, Elflîn, un adevărat populist care mergea cu autobuzul øi călărea turelele tancurilor — în funcflie de situaflie — se retrăsese tot mai mult în lumea impenetrabilă øi bine păzită a limuzinelor negre øi a conferinflelor cu uøile închise. Întâiul său prim°ministru, tânărul øi strălucitul economist Egor Gaidar, ajuns întruchiparea reformei economice postsovietice, declarase în public că el, unul, considera populaflia prea tâmpită pentru a merita o dezbatere despre reformă. Oamenii Rusiei, abandonafli de liderii lor la ora suferinflei, au căutat alinare în nostalgie — nu atât în ideologia comunistă, care îøi uzase potenflialul inspiraflional cu decenii în urmă, ci mai degrabă în dorul după o Rusie care să aibă din nou statut de superputere. În 1999, agresiunea se simflea în aer; acesta Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

era unul dintre principalele motive pentru care Elflîn øi Familia se simfleau, pe bună dreptate, înspăimântafli. Suferinfla øi violenfla reuøesc, cumva, să°i orbească pe oameni. Ruøii, aøadar, ignorau în mare parte realizările adevărate ale deceniului Elflîn. În pofida multelor viraje greøite făcute pe parcurs, Rusia reuøise să°øi privatizeze mare parte din industrie — iar companiile cele mai mari fuseseră puse pe picioare øi făcute competitive. În ciuda creøterii

inegalităflilor, marea majoritate a ruøilor beneficiau de o îmbunătăflire a calităflii vieflii6: numărul gospodăriilor cu televizoare, maøini de spălat øi frigidere era în creøtere; numărul de automobile personale se dublase; numărul turiøtilor ce călătoreau peste graniflă aproape că s°a triplat între anii 1993 øi 2000. În august 1998, Rusia intrase în incapacitate de plată, lucru care produsese o scurtă, dar semnificativă accentuare a inflafliei; de atunci însă economia adoptase un trend crescător. Mass°media înflorea: într°o perioadă de timp incredibil de scurtă ruøii învăflaseră să facă emisiuni de televiziune frumoase, sofisticate; apăruseră, de asemenea, puzderie de publicaflii tipărite, ba chiar øi câteva publicaflii electronice. Multe (deøi nu toate) dintre problemele de infrastructură fuseseră soluflionate: trenurile intercity veneau din nou la timp, poøta funcfliona, tot mai multe locuinfle beneficiau de linii telefonice fixe. O companie rusească, furnizor de servicii de telefonie mobilă, fondată în 1992, îøi plasase acfliunile la Bursa din New York øi se descurcase de minune. Øi totuøi guvernul părea cu totul incapabil să convingă populaflia că situaflia era cu adevărat mai bună decât în urmă cu zece ani. Nesiguranfla simflită de ruøi încă de la colapsul URSS era atât de covârøitoare, încât orice fel de insatisfacflie părea să le confirme iminenfla catastrofei, în vreme ce realizările erau metamorfozate în teama de viitoare eøecuri. Elflîn nu avea la dispoziflie, ca să răspundă acestor temeri, decât populismul său: nu putea confrunta sau remodela aøteptări; nu putea duce flara înainte găsind noi idealuri de Masha Gessen

urmat øi o retorică nouă. Putea doar să încerce să le dea oamenilor ce°øi doreau. Iar oamenii, cu siguranflă, nu°l mai doreau pe Elflîn. Zeci de milioane de ruøi îl considerau direct responsabil pentru greutăflile ultimilor zece ani, pentru speranflele lor pierdute øi visurile spulberate — ba chiar, se părea, până øi pentru tinereflea trecută — øi îl urau din toată inima. Oricine ar fi condus flara după Elflîn ar fi putut cu uøurinflă să obflină girul populafliei trimiflându°l în fafla instanflei. Fragilul preøedinte se temea cel mai mult că un partid numit Oteøestvo — Vsia Russia (fiara Strămoøească — Rusia Întreagă; numele, un hibrid alcătuit din două denumiri politice, sună la fel de lipsit de eleganflă în rusă ca øi în română), condus de un fost prim°ministru øi câfliva primari øi guvernatori, avea să vină la putere øi să se răzbune pe Elflîn øi Familia sa, trimiflându°l la închisoare pentru tot restul vieflii sale. Aici a intrat în scenă Vladimir Putin. Din câte relatează Berezovski, Familia încerca să găsească un succesor. Era o discrepanflă uriaøă în această strădanie. Un grup minuscul, asediat øi izolat, încerca să dea peste cineva care să preia flara cu cel mai mare teritoriu din lume, cu focoasele sale nucleare øi istoria sa tragică — øi singurul lucru mai redus decât numărul candidaflilor părea a fi numărul de calităfli care li se cereau. Tofli cei cu un anume capital politic øi înzestrafli cu ambiflie — tofli cei ale căror personalităfli erau potrivite cu slujba — îl abandonaseră deja pe Elflîn. Candidaflii rămaøi nu erau decât niøte indivizi oarecare, în costume cenuøii. Berezovski pretinde că Putin era protejatul său. Din câte mi°a spus la vila sa de lângă Londra — mi°am flinut promisiunea de a°i uita amplasamantul exact de îndată ce am revenit în oraø — Berezovski îl cunoscuse pe Putin în 1990, în vreme ce căuta să°øi extindă afacerile la Leningrad. Berezovski era un savant devenit comerciant de maøini. Afacerea sa consta în vânzarea de maøini Lada — numele lipit de ruøi unei maøini prost făcute, inspirată de un model Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

de Fiat de mult depăøit. Importa øi maøini europene la mâna a doua7 øi construise ateliere de reparaﬂii auto pentru a drege marfa pe care°o vindea. Putin, pe atunci consilier al preøedintelui Consiliului Municipal Anatoli Sobceak, îl ajutase pe Berezovski să deschidă un service auto în Leningrad øi refuzase o mită — lucru suficient pentru ca Berezovski să°l ﬂină minte. „Era primul birocrat care nu lua mită“, m°a asigurat Berezovski.

„Serios. M°a impresionat profund.“8 Berezovski øi°a făcut un obicei din a „da o fugă“ pe la biroul lui Putin ori de câte ori se nimerea prin Sankt Petersburg — flinând cont de felul de a fi al lui Berezovski, aceste descinderi erau, foarte probabil, vizite în care oligarhul dădea buzna, pălăvrăgea încântat øi o lua apoi din loc, posibil fără să înregistreze multe dintre reacfliile gazdei sale. Când am vorbit cu Berezovski, i°a venit tare greu să°øi aducă aminte ce°i spunea pe atunci Putin. „Dar îl vedeam ca pe un soi de aliat“, a declarat el. Îl mai impresionase øi faptul că Putin, promovat la rangul de viceprimar odată cu alegerea lui Sobceak ca edil, avea mai târziu să refuze un post la noua administraflie a oraøului, după ce Sobceak nu izbutise să fie reales. Odată ce Putin s°a mutat la Moscova în 1996, primind un post administrativ la Kremlin, cei doi au început să se întâlnească mai des, la clubul exclusivist pe care Berezovski îl deflinea în centrul oraøului. Berezovski se folosise de relafliile sale pentru a aranja ca semne rutiere cu „Trecerea oprită“ să fie amplasate la ambele margini ale cvartalului, obflinând, astfel, o porfliune dintr°o stradă doar pentru el. (Locuitorii câtorva clădiri de apartamente de peste drum nu mai puteau, legal, să°øi parcheze acolo maøinile.) Pe la începutul lui 1999, Berezovski era însă asediat — ca øi ceilalfli membri ai Familiei, dar øi mai mult încă: era singurul dintre ei care punea prefl pe locul său în societatea moscovită. Captiv într°o luptă pentru putere disperată øi aparent fără sorfli de izbândă cu fostul prim°ministru Evgheni Masha Gessen

Primakov, liderul alianflei politice anti°Elflîn, Berezovski devenise un soi de paria. „Era ziua sofliei mele, Lena“, mi°a spus. „Øi am hotărât să nu invităm prea multă lume, fiindcă nu voiam să°øi strice cineva relafliile cu Primakov. Aøa că am chemat doar prieteni. Øi vine omul meu de la pază øi îmi spune: «Boris Abramovici, Vladimir Vladimirovici Putin o să sosească în zece minute». Øi eu zic: «Ce s°a întâmplat?», la care omul de pază: «Vrea să°i ureze la mulfli ani doamnei Lena». Øi în zece minute øi°a făcut apariflia, cu un buchet de flori. Atunci i°am zis: «Volodea , pentru ce faci asta? Ai øi aøa destule probleme. De ce trebuie să te expui?». Iar el a spus: «Mă expun, da». Øi aøa s°a întărit relaflia noastră. Începând de la faptul că nu a vrut să accepte mita. Apoi a refuzat să°l abandoneze pe Sobceak. Øi apoi întâmplarea asta, care m°a făcut să fiu sigur că era un om bun, direct — un om al KGB°ului, da, dar totuøi un om." Povestea i s°a urcat lui Berezovski direct la cap. Berezovski era făcut din acelaøi aluat ca øi alfli afaceriøti timpurii din Rusia. Era øi el foarte inteligent, bine educat øi iubitor de riscuri. Ca majoritatea celorlalfli, era evreu, lucru care°l făcuse un marginal încă din timpul copilăriei. Avea, ca øi ceilalfli, o ambiflie imensă øi o energie fără limite. Era un doctor în matematică ce intrase în afaceri cu o firmă de import maøini øi service auto. Adaptând creditarea la hiperinflaflie, obflinuse milioane de dolari de pe urma celui mai mare fabricant de automobile din Rusia9. Pe la mijlocul anilor 1990 era deja bine plasat în domeniul bancar, continua să aibă de°a face cu vânzările de automobile, obflinuse o parte dintr°o mare companie petrolieră10 øi, cel mai important lucru, se postase la conducerea televiziunii publice ruse, Canalul Unu, cel mai vizionat post tv din Rusia — care°i dădea acces, fără restricflii, la 98 de procente din totalul gospodăriilor ruseøti.

„Volodea“, „Vova“, „Volodka“ øi „Vovka“ sunt toate diminutive ale numelui „Vladimir“, înøiruite aici în ordinea crescătoare a familiarităﬂii.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Ca øi alfli oligarhi, Berezovski investise în campania de realegere a lui Elflîn din 1996. Spre deosebire de ei totuøi, øi°a negociat accesul într°o serie de posturi politice. A umblat prin flară, a înjghebat înflelegeri politice, a fost negociator pentru pace în Cecenia øi s°a bucurat de lumina reflectoarelor. Îøi cultiva imaginea unui „făcător de flari“, exagerându°øi influenfla, dar crezând øi el pe jumătate în ce spunea sau sugera. Mai multe serii de corespondenfli

străini în Rusia l°au crezut pe Berezovski conducătorul din umbră al flării. Nimeni nu este mai uøor de manipulat decât un om care°øi supraestimează influenfla. În vreme ce Familia căuta viitorul lider al Rusiei, începeau o serie de întâlniri între Berezovski øi Putin. Acesta din urmă ajunsese, între timp, øeful polifliei secrete din Rusia. Elflîn se răfuise cu øefii militari de peste tot, în repetate rânduri, iar FSB (Serviciul de Securitate Federal), cum se numea acum succesorul KGB°ului — nu făcuse excepflie. Dacă e să°l credem pe Berezovski, el a fost cel care i°a pomenit de Putin lui Valentin Iumaøev, øeful administrafliei prezidenfliale. „Îl avem pe Putin, am zis, a lucrat în serviciile secrete, nu? Iar Valia a zis că da, a lucrat, după care am spus eu: «Auzi, cred că e o opfliune. Gândeøte°te, e un prieten până la urmă». La care Valia: «Dar nu are cine øtie ce grad», øi eu am răspuns: «Øtii ce, avem de°a face cu o revoluflie, toate sunt amestecate, aøa că…»“ Ca descriere a felului în care s°a luat decizia de numire a øefului principalei agenflii a unei puteri nucleare, conversaflia sună atât de absurd, încât mă simt tentată să°i dau crezare. Putin era, într°adevăr, mic în grad: ieøise din structură ca locotenent°colonel øi fusese promovat, automat, colonel în rezervă. Mai târziu avea să pretindă că i se oferise gradul de general când preluase FSB, dar refuzase onoarea. „Nu°i nevoie de un general ca să comande coloneilor“, i°a explicat soflia sa decizia. „Trebuie cineva care e capabil s°o facă.“11 Masha Gessen

Capabil sau nu, era clar că Putin nu se simflea în siguranflă în funcflia sa de la FSB. Imediat a început să numească în poziflii°cheie oameni pe care°i øtia din KGB°ul din Leningrad. Nu se simflea în siguranflă nici măcar în propriul birou; ori de câte ori se întâlnea cu Berezovski, cei doi îøi purtau conversafliile într°un lift dezafectat din spatele biroului lui Putin; era singurul loc din clădire unde Putin era sigur că discufliile nu erau înregistrate. În ambianfla aceea deprimantă øi disfuncflională, Berezovski se întâlnea cu Putin aproape în fiecare zi, ca să vorbească despre bătălia cu fostul premier Primakov — øi, mai apoi, despre preøedinflia Rusiei. Potenflialul candidat s°a arătat sceptic la început, îøi aminteøte Berezovski, dar era dornic să asculte scenariile. O dată, Putin, neglijent, a închis uøa care separa liftul de holul din fafla biroului său, iar cei doi au rămas blocafli. Putin a trebuit să bată în perete øi să atragă atenflia cuiva ca să°i scoată de acolo. În cele din urmă Berezovski, care se simflea adevăratul reprezentant al Rusiei, a început să°i facă asiduu curte lui Putin. În iulie 1999, oligarhul a zburat până în Biarritz, în sud°vestul Franflei, unde Putin îøi făcea vacanfla. „L°am sunat înainte“, îøi aminteøte Berezovski. „I°am spus că voiam să discutăm ceva serios. Am ajuns acolo; era în concediu cu nevasta øi cele două fete, care erau foarte mici pe atunci, øi stătea într°un apartament modest, în regim hotelier. Era ca un apartament de bloc combinat cu o cameră de hotel. O bucătărioară, un dormitor sau două. Într°adevăr, foarte modest.“ La acea vreme milionarii ruøi, printre care cu siguranflă că se număra øi Putin, se obiønuiseră cu vacanfle la vile uriaøe pe Coasta de Azur, de aceea fusese atât de impresionat Berezovski de cazarea nebătătoare la ochi a lui Putin. „Am stat de vorbă o zi întreagă. La sfârøit a zis «Bine, să facem o încercare. Dar înflelegi că Boris Nicolaievici [Elflîn] trebuie să îmi spună asta personal.»“ Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Toată povestea era parcă desprinsă dintr°o snoavă evreiască. Un misit de căsnicii se întâlneøte cu un croitor bătrân ca să discute posibilitatea ca fata lui cea mijlocie să se mărite cu moøtenitorul imperiului Rothschild. Croitorul emite câteva obiecﬂii: n°are de ce să°øi mărite fata mijlocie înaintea celei mai mari, nu vrea ca fata să i se mute departe de casă øi nu e prea sigur că familia Rothschild e îndeajuns de dedicată religiei. Peﬂitorul îi aduce de fiecare dată acelaøi

contraargument: e vorba, până la urmă, de moøtenitorul averii familiei Rothschild. Bătrânul croitor, în cele din urmă, îøi calcă pe inimă. „Excelent“, zice misitul, „acum nu°mi mai rămâne decât să stau de vorbă cu alde Rothschild.“ Berezovski îl liniøteøte pe Putin. „Volodea“, i°am spus, „ce tot vorbeøti? El m°a trimis, ca să se asigure că nu°i nicio neînflelegere, ca să nu mai păflim, când te întreabă, ca altădată, când ai spus că flie nu°fli trebuie aøa ceva“. Øi a fost de acord. „Am revenit la Moscova øi i°am povestit lui Iumaøev despre discuflie. Iar la puflin timp — nu mai flin minte exact după câte zile —, Putin s°a întors la Moscova øi a stat de vorbă cu Boris Nicolaievici. Øi Boris Nicolaievici a avut o reacflie complicată. fiin minte un lucru pe care mi l°a spus: «Pare în regulă, dar e cam mărunflel.»“ Fiica lui Elflîn, Tatiana Iumaøeva, îøi aminteøte povestea altfel. Ea fline minte că øeful administrafliei prezidenfliale, Voloøin, intrase într°o dispută cu un fost øef de administraflie, Ciubais: amândoi erau de acord că Putin era bun de succesor, însă Ciubais nu credea că parlamentul Rusiei avea să°l confirme pe Putin ca prim°ministru. În vreme ce îøi prezentau cazul în fafla lui Elflîn, Berezovski a dat fuga la Biarritz ca să pună întrebarea — fiindcă voia ca Putin øi restul flării să creadă că el era „făcătorul de flari“. Ca øi alfli participanfli la procesul de selecflie prezidenflială, Tatiana Iumaøeva îøi aminteøte totuøi teama copleøitoare cu care abordau situaflia politică øi viitorul flării. „Ciubais credea că Duma n°avea să°l confirme pe Putin. Că urma să se Masha Gessen

voteze øi apoi să se dizolve parlamentul. Comuniøtii, unifli sub Primakov øi Iuri Lujkov [primarul Moscovei] ar fi obflinut o majoritate puternică la alegerile următoare, ba poate chiar øi o majoritate constituflională. Apoi flara putea aluneca spre catastrofă, se putea ajunge chiar øi la război civil. Cel mai bun scenariu cu putinflă era un regim neocomunist12, uøor adaptat noilor condiflii; dar întreprinderile ar fi fost iarăøi naflionalizate, graniflele închise øi multe publicaflii suspendate.“ „Situaflia se îndrepta spre catastrofă“, descrie Berezovski starea de fapt. „Pierduserăm vremea øi ne pierduserăm avantajul tactic. Primakov øi Lujkov îøi făceau organizaflii prin flară. În jur de cincizeci de guvernatori [din optzeci øi nouă] se alăturaseră deja miøcării lor politice. Øi Primakov era un monstru care voia să întoarcă pe dos tot ce se realizase în acei ani.“ De ce, dacă Familia vedea situaflia ca fiind disperată, membrii camarilei îl credeau pe Putin salvatorul lor? Ciubais îl socotea candidatul ideal. Berezovski, la rându°i, îl considera o soluflie strălucită. Cine credeau ei că era Putin øi de ce îl considerau competent să conducă flara? Poate că cel mai bizar aspect al ascensiunii lui Putin la putere este acela că oamenii care l°au ridicat până la tron øtiau despre el mai pufline decât øtifli dumneavoastră. Berezovski mi°a spus că nu l°a considerat niciodată prieten pe Putin øi nici nu°l găsea interesant ca persoană — o declaraflie puternică pentru cineva atât de plin de energie, care tinde să atragă pe orbita sa, cu hotărâre øi entuziasm, pe oricine cu ambiflii intelectuale øi să°l menflină acolo prin magnetism pur. Faptul că Berezovski nu l°a considerat niciodată îndeajuns de atrăgător pe Putin cât să încerce să øi°l apropie sugerează că nu a perceput niciodată vreo

Constituﬂia rusă îi permitea lui Elﬂîn să solicite trei votări ale candidaturii prim°ministrului øi, în caz că s°ar fi dovedit negative, să dizolve parlamentul.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

scânteie de curiozitate venind dinspre celălalt. Dar luându°l în calcul pe Putin ca succesor al lui Elflîn, øi°a închipuit, se pare, că aceleaøi atribute care°i flinuseră la distanflă unul de altul aveau să°l facă pe Putin candidatul ideal: Putin, aparent golit de personalitate øi interes personal, ar fi trebuit să fie maleabil øi totodată disciplinat. Berezovski nu se putea înøela mai rău. Cât despre Ciubais, acesta îl întâlnise în treacăt pe Putin

în perioada cât fusese consilier economic al primarului Sobceak din Petersburg, când Putin abia fusese numit adjunct. Øi°l amintea din primul an când lucrase la primărie: fusese un an deosebit de încărcat, iar Putin se arătase neobiønuit de energic øi, curios lucru, întotdeauna plin de întrebări. Ciubais plecase din Sankt Petersburg în noiembrie 1991, pentru a intra în guvernul de la Moscova, iar impresiile inifliale îi rămăseseră neschimbate. Øi, până la urmă, ce øtia Boris Elflîn însuøi despre urmaøul său? Øtia că este unul dintre puflinii care°i rămâneau loiali. Øtia că Putin face parte dintr°o altă generaflie: spre deosebire de Elflîn, inamicul său, Primakov, øi armata sa de guvernatori, Putin nu provenea din nomenclatura Partidului Comunist øi nu trebuise, aøadar, să°øi schimbe public jurământul de credinflă la prăbuøirea Uniunii Sovietice. Părea diferit: tofli bărbaflii aceia, fără excepflie, erau masivi, cu riduri; Putin — subflire, micufl, øi acum cu obiceiul de a purta costume croite în Europa — aducea mai mult cu acea Rusie nouă pe care o promisese Elflîn poporului cu zece ani în urmă. Elflîn mai øtia, sau i se părea că øtie, că Putin n°ar fi admis aducerea sa în judecată odată ce s°ar fi retras. Øi dacă Elflîn încă mai poseda o câtime din flerul lui politic de odinioară, øtia că ruøilor avea să le placă acest om pe care°l moøteneau øi care îi moøtenea la rândul său. Puteau cu toflii atribui acestui bărbat cenuøiu, obiønuit, exact calităflile pe care øi le doreau. La data de 9 august 1999, Boris Elflîn îl numea pe Vladimir Putin prim°ministru al Rusiei. Peste o săptămână, poziflia lui Masha Gessen

Putin era confirmată de Dumă, cu o majoritate confortabilă: candidatul se dovedise plăcut, sau cel puﬂin acceptabil, după cum intuise Elﬂîn.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

C2 RÄ&#x192;zboiul alegerilor

„Øtii, unii susflin că FSB e în spatele bombelor“, mi°a spus redactorul meu øef, unul dintre cei mai deøtepfli tipi pe care îi øtiam, când, într°o după°amiază de septembrie, în 1999, am intrat pe uøa redacfliei. „Tu crezi asta?“ Vreme de trei săptămâni, Moscova øi alte oraøe ruseøti fuseseră terorizate de o serie de explozii. Prima se produsese pe 31 august, într°un centru comercial aglomerat din Moscova. Murise o persoană øi peste treizeci fuseseră rănite. Însă explozia nu stârnise, pe loc, mai multă frică decât o farsă sinistră sau decât un foc de armă tras la o ceartă de afaceriøti. Cinci zile mai târziu, o altă explozie dărâmase o bucată mare dintr°un bloc de apartamente în oraøul Buinaksk, din zona sudică, nu departe de Cecenia. Fuseseră omorâfli øaizeci øi patru de oameni øi rănifli o sută patruzeci øi øase. Însă tofli locatarii erau ofifleri în armata rusă, cu familiile lor — aøa că, deøi printre morfli se numărau douăzeci øi trei de copii, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

explozia nu izbutise să°i facă pe civili, mai ales pe locuitorii Moscovei, să se simtă vulnerabili øi speriafli. Însă patru zile după aceea, cu două secunde înainte de miezul nopflii, pe 8 septembrie, o bubuitură asurzitoare se auzise într°un cartier muncitoresc dintr°o zonă semicentrală a Moscovei. Un bloc de beton, cu mulfli locuitori, fusese rupt în două, iar două scări — în total øaptezeci øi două de apartamente — făcute fărâme. Muriseră exact o sută de

oameni13; aproape øapte sute fuseseră rănifli. După încă cinci zile, o nouă explozie doborâse o altă clădire, de la periferia Moscovei. Imobilul cu opt etaje se turtise ca un castel din cărfli de joc; jurnaliøtii aflafli în mulflime, care dăduseră fuga acolo, vorbeau despre faptul că edificiile de beton tindeau să explodeze, pe când cele din cărămidă să se surpe din interior. Explozia avusese loc la cinci dimineafla, când majoritatea rezidenflilor erau acasă; fuseseră uciøi mai tofli: o sută douăzeci øi patru de persoane muriseră øi øapte fuseseră rănite. La trei zile după aceea, pe 16 septembrie, un camion exploda pe stradă în Volgodonsk, un oraø din sudul Rusiei, cu un bilanfl de nouăsprezece morfli øi mai bine de o sută de rănifli. În toată flara se declanøase panica. Locuitorii din Moscova øi din alte oraøe alcătuiseră gărzi cetăfleneøti; mulfli ieøeau în stradă pur øi simplu fiindcă se simfleau mai în siguranflă decât în propriile apartamente. Voluntarii opreau orice persoană suspectă, ceea ce însemna, adesea, oricine care nu făcea parte din gărzi. Un grup din Moscova i°a oprit pe tofli cei care plimbau câini — ca să verifice câinii. Poliflia din toată flara era covârøită de apeluri de la cei ce văzuseră obiecte suspecte ori persoane care dădeau de bănuit. Pe 22 septembrie, răspunzând unui apel în Riazan, oraø aflat la cam 150 de kilometri de Moscova, polifliøtii găsiseră trei pachete cu explozibil amplasate sub casa scării unui bloc. Într°o flară lovită de frică øi durere, nu se îndoia nimeni că cecenii erau responsabili. Nici eu nu eram o excepflie. Îmi Masha Gessen

petrecusem ultimele două zile umblând cu maøina prin Moscova, vizitând familii cecene: refugiafli, meseriaøi care se stabiliseră aici cu mult timp în urmă, muncitori sezonieri ce locuiau în cămine. Erau cu toflii terifiafli. Poliflia din Moscova reflinea tineri ceceni, cu sutele, cercetându°i în legătură cu atentatele. Mulfli dintre bărbaflii intervievafli de mine nu doar că renunflaseră să mai iasă, dar refuzau până øi să deschidă uøa apartamentului sau a căminului. Un copil cecen venise de la øcoală spunând că profesorul scrisese cuvintele ruseøti „explozie“ øi „ceceni“, alăturate, pe tabla din clasă. Øtiam că poliflia arestase sute de nevinovafli, dar îmi puteam cu uøurinflă imagina că vinovatul era un cecen sau un grup de persoane provenite din Cecenia. Scrisesem despre războiul din Cecenia, din anii 1994–1996, pe întreaga durată. Prima dată când am auzit o bombă explodând la doar câfliva metri de mine mă aflam într°un cămin de orbi la marginea oraøului Groznîi, capitala Ceceniei. Era în ianuarie 1995 — prima lună de război — øi ajunsesem acolo fiindcă armata rusă pretindea că nu bombardează civili; nu°mi puteam imagina cine s°ar fi potrivit mai bine definifliei civililor decât locuitorii acelei clădiri: orbi, neajutorafli, incapabili să părăsească oraøul. Când am ieøit în stradă, am văzut corpuri øi bucăfli de corpuri răspândite în jur. Øi copiii, mulfli, pe care°i văzusem pe străzile din Groznîi în acea zi øi în următoarele fuseseră martorii aceloraøi grozăvii. Ei aveau să stea în jurul focurilor aprinse pe străzi, în următoarele săptămâni, privindu°øi mamele cum fac de mâncare. Tot ei aveau să petreacă ani întregi înghesuifli în apartamente minuscule — câte øase într°o cameră, fiindcă multe dintre clădiri fuseseră făcute una cu pământul de bombardamente — fiindu°le interzis să iasă afară de teama de a nu da peste vreo mină sau peste vreun soldat rus ce°ar fi putut viola o fată sau sechestra un băiat. Øi totuøi ieøeau pe afară øi erau violafli, închiøi, torturafli, răpifli — sau văzuseră cum li se întâmplă asta surorilor, fraflilor øi Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

prietenilor lor. Copiii aceøtia erau acum tineri adulfli øi nu mă îndoiam că ar fi fost capabili de o teribilă răzbunare. Cei mai mulfli dintre ruøi nu văzuseră ce văzusem eu, însă øtiau de bombardamente de la televizor, unde imaginile erau una mai îngrozitoare decât alta. Războiul din Cecenia nu se încheiase cu adevărat: înflelegerea făcută în urmă cu trei ani de Berezovski, printre alflii, avea valoare de armistifliu. Ruøii erau o nafliune aflată în război øi, precum toate nafliunile

aflate în război, credeau că inamicul este subuman øi capabil de grozăvii inimaginabile. La 26 septembrie un grup de douăzeci øi patru de guvernatori — mai mult de un sfert din totalul guvernatorilor din Federaflie — i°au scris preøedintelui Elflîn o scrisoare în care°i cereau să renunfle la putere în favoarea lui Putin, care îøi ocupase funcflia de prim°ministru abia de o lună øi ceva. În aceeaøi zi, Elflîn a emis un decret care autoriza armata să reia luptele în Cecenia; decretul era ilegal14, fiindcă legile ruseøti interzic folosirea trupelor regulate în interiorul graniflelor flării. În ziua aceea avioanele ruseøti au reluat bombardamentele asupra oraøului Groznîi, începând cu aeroportul, rafinăria de petrol øi cartierele rezidenfliale. În următoarea zi, prin ordinul lui Putin, trupele ruseøti căpătau autorizaflia de a se angaja în luptă în Cecenia; ordinul nu era secret, deøi legea nu dădea, de fapt, premierului, nicio autoritate asupra armatei. Putin a vorbit, în aceeaøi zi, la televizor; era una dintre primele sale apariflii. „O să°i vânăm până la unul“, a spus despre teroriøti. „Oriunde ar fi, îi vom distruge15. Chiar øi dacă°i găsim la toaletă. O să°i băgăm cu nasul în hazna.“ Retorica lui Putin era sensibil diferită de cea a lui Elflîn. Nu promitea că teroriøtii vor fi aduøi la judecată. Nici nu îøi exprima compasiunea pentru sutele de victime ale exploziilor. Era limbajul unui lider ce plănuia să conducă cu mână de fier. Asemenea declaraflii vulgare, presărate adesea cu umor scatofil, vor deveni marca oratorică a lui Putin. Popularitatea sa era în creøtere. Masha Gessen

* Berezovski, doctorul în øtiinfle, øi mica sa armată de propagandă formată din oameni foarte bine educafli nu păreau să sesizeze vreo contradicflie între obiectivul statal de a asigura viitorul democratic al Rusiei øi omul în care îøi puseseră speranflele pentru acest viitor. Au lucrat neobosifli la campanie, folosindu°se de puterea Canalului Unu, controlat de Berezovski, pentru a azvârli cu noroi în fostul premier Primakov øi guvernatorii cu care se aliase. Într°o emisiune memorabilă, s°au dezvăluit detalii dezgustătoare ale operafliei la øold suportate de Primakov cu puflin timp în urmă. O altă emisiune a pus accent pe pronunflata asemănare fizică a lui Iuri Lujkov, primarul Moscovei, cu Mussolini16. Însă, în afară de a°øi discredita oponenflii, aliaflii lui Putin — care se considerau mai degrabă autori ai carierei acestuia decât susflinători — trebuiau să creeze øi să impună o imagine a candidatului lor. Strict vorbind, Putin nu desfăøura o campanie electorală — alegerile prezidenfliale urmau să se desfăøoare peste aproape un an, iar Rusia nu avea în cultura sa politică ideea de campanie prelungită — însă persoanele care voiau să°l vadă preøedinte nu se sfiau s°o facă. O influentă firmă de consultanflă politică numită Fundaflia pentru Politică Eficientă, cu sediul într°una dintre cele mai frumoase clădiri istorice, vizavi de Kremlin, peste râu, a fost însărcinată să creeze o imagine a lui Putin ca politician tânăr, energic øi cu apetit pentru mult°aøteptatele reforme. „Toată lumea se săturase până în gât de Elflîn, era o treabă uøor de făcut“17, mi°a spus o femeie ce a jucat un rol important în campanie. Numele ei era Marina Litvinovici øi, ca mulfli dintre cei ce lucrau la Fundaflia pentru Politică Eficientă, era foarte tânără, isteaflă (tocmai absolvise una dintre cele mai bune universităfli) øi cu totul lipsită de experienflă politică, naivă chiar. Începuse să lucreze la fundaflie, cu jumătate de normă, încă din timpul studenfliei, iar trei ani mai târziu devenise o persoană°cheie în echipa de campanie prezidenflială. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Se considera complet devotată idealurilor democratice øi, cu toate acestea, nu vedea nimic în neregulă în felul în care viitorul preøedinte era inventat øi vândut populafliei: avea, pur øi simplu, încredere în cei care puseseră la cale toată schema. „Ieøiseră niøte articole care spuneau că lucrase la KGB“, mi°a spus ea peste ani, „dar printre oamenii săi erau mulfli liberali, øi eram convinøi că dintre aceøtia se va alcătui cercul apropiaflilor săi.“

Nu trebuia nici măcar să fii tânăr øi naiv pentru a crede asta. Pe la sfârøitul verii lui 1999 am luat o cină de neuitat cu Alexandr Goldfarb, o veche cunoøtinflă, disident al anilor 1970; jucase rolul de translator al lui Andrei Saharov, emigrase, îøi petrecuse anii 1980 la New York øi se transformase într°un activist social extrem de eficient în următorul deceniu. Fusese consilierul pentru Rusia al milionarului filantrop George Soros; lansase, pe atunci, o campanie de conøtientizare øi luptă împotriva tuberculozei rezistente la tratament, aducând°o, aproape de unul singur, în atenflia lumii întregi. Alex øi cu mine luam deci cina øi vorbeam despre Putin. „E KGB°ist până°n măduva oaselor“, i°am spus, mai degrabă testând o teorie decât aducând un argument. „Dar am auzit de la Ciubais că e deøtept, eficient øi pragmatic“, a contracarat Alex. Până øi un fost disident se lăsase convins că Putin era cu adevărat politicianul tânăr øi emancipat pe care îl inventa Fundaflia pentru Politică Eficientă. Cu cât campania militară din Cecenia se extindea, cu atât părea mai subjugată flara. Berezovski, între timp, venise cu ideea unui nou partid politic, unul care să fie cu totul lipsit de ideologie. „Nimeni n°ar auzi vorbele dacă le°am spune“, mi°a zis nouă ani mai târziu, aparent convins, chiar øi după atâta vreme, că născocise ceva de°a dreptul epocal. „Am decis să înlocuim ideologia cu fefle“. Oamenii lui Berezovski au pornit la vânătoare de fefle øi au revenit cu vreo două vedete øi un ministru. Însă fafla care conta cel mai mult aparflinea omului care, cu doar câteva săptămâni înainte, Masha Gessen

fusese lipsit de chip: pe măsură ce popularitatea lui Putin creøtea galopant, acelaøi lucru se întâmpla øi cu noul partid. La alegerile parlamentare din 19 decembrie 1999, aproape un sfert din alegători au ales grupul înfiinflat de doar două luni sub numele Iedinstvo (Unitate), intitulat øi Medved (Ursul), transformându°l în cea mai importantă facfliune a camerei inferioare a parlamentului. Pentru a pecetlui supremaflia lui Putin, cineva din Familie — nimeni nu pare să mai øtie cine anume — a propus o miøcare genială: Elflîn trebuia să demisioneze înainte de termen. Ca prim°ministru, Putin ar fi devenit, potrivit legii, preøedinte interimar, devenind pe loc reprezentantul autorităflii legitime în goana după putere ce urma să înceapă. Opozanflii ar fi fost luafli prin surprindere, iar timpul rămas până la alegeri ar fi fost scurtat. Elflîn ar fi trebuit să facă asta pe 31 decembrie. Era o miøcare foarte în stilul lui Elflîn: avea să fie ceva mai important decât trecerea între milenii, virusul „milenarist“ al calculatoarelor ori alte subiecte posibile la nivel mondial. Mai mult, demisia avea să pice în vacanfla tradiflională de două săptămâni ce cuprindea Crăciunul øi Anul Nou, scurtând øi mai mult timpul de pregătire pentru vot al opozanflilor lui Putin. Anul Nou, o serbare laică, era de mult timp cea mai importantă sărbătoare de familie din Rusia. În noaptea asta ruøii se strângeau alături de prieteni øi familie; înainte de finalul anului vechi se adunau în fafla televizoarelor, urmărind cum bate de miezul nopflii orologiul dintr°un turn al Kremlinului — urmau închinatul unui pahar de øampanie øi masa tradiflională. În minutele de dinainte de cumpăna dintre ani, liderul nafliunii rostea un discurs; fusese o tradiflie în URSS pe care Boris Elflîn o continuase din decembrie 1992 (pe 31 decembrie 1991, atunci când Uniunea Sovietică îøi încetase oficial existenfla, discursul către nafliune fusese rostit de un actor). Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Elﬂîn a apărut la televizor cu douæsprezece ore mai devreme decât ar fi trebuit. „Prieteni“, a spus, „dragii mei, astăzi este pentru ultima oară când mă voi adresa vouă în ajunul Anului Nou. Dar asta nu°i tot. Astăzi mă adresez vouă, pentru ultima oară, în calitate de preøedinte al Rusiei. Am luat o decizie. Am stat să mă gândesc mult la asta øi mi°a fost greu. Azi, în ultima zi a secolului, voi demisiona… plec… Rusia ar trebui să intre în noul mileniu cu politicieni noi, cu chipuri

noi, cu oameni noi, deøtepfli, puternici, energici… De ce să°mi păstrez locul încă øase luni când flara are la dispoziflie pe cineva puternic, care merită să devină preøedinte øi de care se leagă speranflele de viitor ale tuturor ruøilor?“ Apoi Elflîn øi°a cerut iertare. „Îmi pare rău“, a zis, „că multe dintre visurile noastre nu s°au împlinit. Că lucruri pe care le°am crezut uøor de făcut s°au dovedit a fi chinuitor de grele. Îmi pare rău că nu m°am ridicat la înălflimea aøteptărilor celor ce au crezut că vom putea, cu un unic efort, cu un singur øi puternic impuls, să ne depăøim trecutul cenuøiu, stagnarea, trecutul totalitar øi să păøim într°un viitor strălucitor, prosper, civilizat. Am crezut øi eu în toate acestea… Nu am mai spus°o, dar aø vrea să o øtifli. Simt durerile tuturor în inima mea. Mi°am petrecut multe nopfli nedormite, chinuitoare, gândindu°mă ce aø putea face pentru ca vieflile tuturor să fie un pic mai bune… Acum plec. Am făcut tot ce mi°a stat în puteri… Vine din urmă o nouă generaflie; ea poate face mai mult øi mai bine.“18 Elflîn a vorbit zece minute. Arăta buhăit, greoi, abia se miøca. Părea deprimat, neajutorat, ca un om ce se îngroapă de viu în fafla a o sută de milioane de telespectatori. Expresia facială abia dacă i s°a schimbat pe parcursul discursului, însă vocea, la final, îi răguøise de emoflie. La miezul nopflii, pe ecrane a apărut Putin. Era vizibil agitat la început, ba chiar øi°a rostit primele propoziflii din discurs bâlbâindu°se; apoi însă øi°a recăpătat încrederea în sine. A vorbit trei minute øi jumătate. În mod remarcabil, nu a părut să se folosească de ocazie pentru a°øi aduna credit Masha Gessen

electoral. Nu a făcut nicio promisiune øi nu a spus nimic ce°ar fi putut fi interpretat ca mesaj de încurajare pentru susflinători. În replicæ, a spus că nimic nu se va schimba în Rusia øi i°a asigurat pe privitori că drepturile lor erau bine protejate. În încheiere a propus un toast pentru „noul secol al Rusiei“19 — deøi nu avea în mână un pahar cu care să toasteze. Putin era acum preøedinte interimar, iar campania electorală începea oficial. Putin, îøi aminteøte Berezovski, era disciplinat, docil chiar: făcea cum i se spusese — øi i se spusese să nu facă mare lucru. Era deja într°atât de popular, încât campania devenea, în esenflă, o non°campanie, ducând către o alegere de tip non°alegere. Tot ce trebuia să facă Putin era să nu pară prea diferit de ceea ce voiau să vadă în el alegătorii. Pe 26 ianuarie 2000, cu exact două luni înainte de alegeri, moderatorul unei conferinfle având ca subiect Rusia din cadrul Forumului Economic Mondial din Davos, Elveflia, a întrebat: „Cine este domnul Putin?“ Ciubais — care susflinuse cu øapte luni înainte că Putin ar fi fost succesorul ideal — era la microfon când a fost pusă întrebarea. A început să se foiască øi să se uite întrebător la un fost prim°ministru rus, aøezat în dreapta lui. Însă nici fostul demnitar, era clar, nu dorea să răspundă. Cei patru membri ai echipei ruseøti au început să se uite neliniøtifli unii la ceilalfli. După jumătate de minut, camera s°a umplut de hohote de râs. fiara cu cel mai mare teritoriu din lume, un tărâm al petrolului, gazului øi al armelor nucleare, avea un conducător nou, iar elitele sale economice øi politice habar n°aveau cine era. Într°adevăr, foarte amuzant. O săptămână mai târziu, Berezovski însărcina trei jurnaliøti de la unul dintre ziarele lui să scrie despre viafla lui Putin. Unul dintre ei era o tânără blondă care făcuse doi ani de stagiu la Kremlin, dar trecuse neobservată pe lângă alfli colegi mai plini de viaflă. Un altul era un reporter, tânăr øi el, care fusese lăudat pentru reportajele pline de umor, dar care Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

nu se ocupase niciodată de politică. Cel de°al treilea membru al echipei era o vedetă, un reporter veteran specializat pe politică ce°øi petrecuse începutul anilor 1980 pe diferite teatre de război din toată lumea øi sfârøitul aceluiaøi deceniu scriind despre politică øi, mai ales, despre KGB pentru Moskovskie Novosti, vârful de lance al perestroikăi. Natalia Gervorkian era un reporter adevărat, liderul necontestat al grupului øi jurnalista pe care Berezovski o

cunoøtea cel mai bine. „Berezovski mă tot suna să mă întrebe «Este că°i dat dracului tipul?»“, mi°a mărturisit ea la câfliva ani după aceea. „Øi eu îi replicam: «Boria, problema ta este că n°ai mai cunoscut un colonel KGB. Nu°i dat dracului deloc. E un tip absolut obiønuit.»“ „Eram curioasă, evident, să aflu cine era individul care urma să conducă flara“20, mi°a spus Natalia. „M°am prins că îi plăcea să vorbească øi că îi plăcea să vorbească despre el. Desigur că am stat de vorbă cu o mulflime de oameni mult mai interesanfli. Îmi petrecusem cinci ani scriind despre KGB: nu era nici mai bun øi nici mai rău decât restul; era mai istefl decât unii øi mai viclean decât alflii.“ În completare la sarcina istovitoare de a scrie o carte întreagă în doar câteva zile, Natalia voia să se folosească de timpul petrecut cu preøedintele interimar pentru a°øi ajuta un prieten. Andrei Babiflki, reporter la Radio Europa Liberă, post finanflat de Statele Unite, dispăruse în ianuarie în Cecenia. Fusese, se pare, sechestrat de trupele ruseøti pentru că încălcase politica lor de control strict al informafliei: pe parcursul primului război din Cecenia presa criticase dur øi constant acfliunile Moscovei, aøa că de data asta militarii le interziseseră jurnaliøtilor să călătorească în zona de conflict neînsoflifli de soldafli în uniformă. Strategia aceasta nu doar că limita accesul la combatanflii de ambele părfli, dar îi expunea pe jurnaliøti pericolelor: e aproape întotdeauna mai sigur, în zone de război, să nu ai nicio uniformă pe tine sau pe lângă tine. Reporterii mai puflin obedienfli încercaseră să Masha Gessen

ocolească regula — øi puflini erau mai pricepufli la asta decât Babiflki, care se ocupa de ani întregi de Caucazul de Nord. În primele două săptămâni care urmaseră arestării sale, familia øi prietenii lui Babiflki nu mai auziseră nimic despre el. Însă în rândurile jurnaliøtilor moscovifli se răspândise rapid zvonul că Babiflki fusese văzut în teribila închisoare rusească de la Cernokozovo, în Cecenia. Pe 3 februarie, la o zi după ce Gevorkian øi colegii ei începuseră să°l intervieveze pe Putin pentru biografia sa, oficialii ruøi anunflaseră că Babiflki fusese dat la schimb pentru trei soldafli ruøi ce fuseseră capturafli de combatanflii ceceni. Oficialii pretindeau că Babiflki fusese de acord cu schimbul, lucru care putea cu greu să ascundă faptul că trupele ruseøti trataseră un ziarist — un ziarist rus — ca pe un combatant inamic. Când Gevorkian l°a întrebat pe Putin despre Babiflki, întrebarea ei stârnit ceva ce mai târziu jurnalista avea să descrie drept „ură pătimaøă“. Morga apatică a preøedintelui interimar s°a spulberat momentan, iar acesta s°a lansat într°o diatribă: „Lucra direct pentru inamic. Nu era o sursă neutră de informaflii. Colabora cu rebelii… cu rebelii21. Aøa că atunci când rebelii au zis: «Vă dăm trei soldafli pentru corespondentul ăsta», ai noøtri l°au întrebat dacă e de acord cu schimbul øi el a zis da. Că e de acord… Erau soldafli de°ai noøtri, luptau pentru Rusia. Dacă nu°i luam înapoi, ar fi fost executafli. Øi n°or să°i facă nimic lui Babiflki, doar e unul de°al lor… Ce°a făcut Babiflki e mai periculos decât să tragă cu mitraliera… Avea o hartă cu punctele noastre de control øi cu rute ocolitoare. Cine l°a pus să°øi bage nasul acolo dacă nu era autorizat?… Aøa că a fost arestat øi a devenit subiect de anchetă. Øi el, cică, «N°am încredere în voi, am încredere în ceceni, dacă vor să mă ia, ar trebui să mă dafli…» Øi a primit răspunsul: «Atunci du°te, pleacă de°aici!»… Øi dumneata spui că e cetăflean rus. Atunci ar fi trebuit să se comporte potrivit legilor flării, dacă voia ca legile astea să°l apere.“ Ascultându°i monologul, Gevorkian căpătase convingerea că preøedintele interimar cunoøtea personal cazul lui Babiflki. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Aøa că a decis să fie directă øi ea. „Are familie, copii“, i°a spus lui Putin. „Trebuie să oprifli operafliunea asta.“ Øeful statului a muøcat momeala. „Va veni o maøină, curând“, a spus. „Aduce o casetă video øi o să vezi că e bine, sănătos“. Gevorkian, care°øi flinuse cumpătul pe parcursul multelor sale întâlniri cu Putin, a devenit grosolană din cauza øocului. „Cum?“, aproape că a flipat. „L°afli dat pe mâna rebelilor? Asta v°au spus?“

S°a scuzat, a ieøit din încăpere øi a sunat o prietenă de la biroul din Moscova al Europei Libere. „Spune°i sofliei lui că trăieøte“, a spus. „De unde øtii?“, a întrebat prietena. „De la o persoană sus°pusă“, a răspuns Gevorkian. „Øi îl crezi?“, a întrebat prietena. „Nu prea“, a admis Gevorkian. Însă în câteva ore, prietena a sunat°o la rândul său. „N°o să mă crezi“, i°a spus. „A venit o maøină, cu tăblifla de înmatriculare aøa de murdară, că n°am putut desluøi numărul. S°au oferit să ne vândă o casetă video øi am plătit două sute de dolari pe ea.“ Filmul de pe casetă, pe care postul de radio l°a trimis îndată către toate canalele media, era o înregistrare de calitate slabă cu Babiflki; corespondentul de război arăta palid, extenuat øi privat de somn. Zicea: „E 6 februarie 2000. Mă simt destul de bine. Singura mea problemă este timpul, fiindcă, în circumstanfle de aøa natură, din păcate, nu mă pot întoarce acasă imediat. Aici viafla mea e normală, pe cât de normală poate fi în condiflii de război. Cei care sunt lângă mine, aici, încearcă să mă ajute cumva. Singura problemă este că aø vrea mult să merg acasă, aø vrea să se termine odată cu toate astea. Nu vă facefli griji din cauza mea, vă rog. Sper să ajung acasă curând.“22 Babiflki era, de fapt, închis într°o casă dintr°un sat cecen. Era într°adevăr privat de somn, extenuat øi mai ales înspăimântat. Nu øtia cine îl fline prizonier; øtia doar că era vorba despre ceceni înarmafli, care aveau toate motivele să°i Masha Gessen

urască pe ruøi øi færæ niciun motiv palpabil pentru care să aibă încredere în el. Nu reuøea să doarmă, temându°se, când se aøeza în pat, ca nu cumva să fie trezit în toiul nopflii øi dus la execuflie. Întâmpina fiecare dimineaflă cu ciuda de a nu fi fost încă în stare să găsească o cale de scăpare øi urându°se pentru că nu°øi găsea curajul de a încerca să se elibereze23. În cele din urmă, pe 23 februarie, a fost băgat în portbagajul unei maøini øi dus până în republica vecină, Daghestan. Acolo i s°au dat niøte acte grosolan falsificate øi a fost pus în libertate — doar pentru a fi arestat de poliflia rusă, care l°a transportat la Moscova, unde a fost pus sub acuzare pentru documentele aflate asupra sa24. Avea să iasă curând la iveală că nu fusese vorba, de fapt, de niciun schimb25: nu exista nicio urmă a acestuia øi nici urmă de soldaflii care, se presupune, fuseseră eliberafli de ceceni. Arestarea lui Babiflki, predarea sa televizată în mâinile inamicului øi dispariflia lui de după aceea fuseseră toate, se părea, o încercare de a transmite un mesaj către jurnaliøti. Ministrul Apărării, Igor Sergheiev, a spus presei următoarele: Babiflki fusese vizat fiindcă „informafliile pe care le transmitea nu erau obiective, ca s°o spunem blând“. A adăugat că ar fi „oferit cu bucurie zece ca Babiflki pentru un singur soldat.“26 Putin era în funcflie de abia o lună, dar miniøtrii începeau să vorbească exact ca el — aøa cum, se părea, îøi øi doriseră de ceva vreme. Putin nu se aøteptase, cu toate acestea, ca o acfliune pe care el o percepea drept o pedeapsă justă să producă atâta indignare pe plan internaflional. În prima sa lună de interimat conducătorii din Occident se comportaseră ca øi populaflia rusă: păreau uøurafli că imprevizibilul, stânjenitorul Elflîn nu mai era øi începuseră să°øi proiecteze cele mai dulci fantasme asupra lui Putin. Americanii øi britanicii se purtaseră ca øi cum rezultatul alegerilor din martie ar fi fost deja cunoscut. Acum însă americanii nu puteau decât să reacflioneze: Babiflki nu era doar un jurnalist rus — era un jurnalist rus angajat de un post de radio ce Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

fusese fondat printr°un act al Congresului27. Secretarul de stat Madeleine Albright a pus problema într°o întâlnire din 4 februarie cu ministrul rus de externe Igor Ivanov øi cinci zile mai târziu Departamentul de Stat emitea un comunicat28 prin care condamna „tratarea unui noncombatant ca ostatic sau prizonier de război“. Aceste neaøteptate semne de întrebare øi indignări i°au salvat, probabil, viaﬂa lui Babiﬂki, dar l°au øi făcut pe Putin să

se înfurie. El unul øtia că făcuse ce trebuia øi că cineva ca Babiflki — cineva care nu părea deloc preocupat de efortul de război al Rusiei øi nu se ruøina defel să arate compasiune pentru inamic — nu merita să trăiască, cel puflin nu printre cetæflenii ruøi. O conspiraflie a unor democrafli miloøi îl forflase la compromis. Reuøise să°i pună cu botul pe labe în Leningrad øi avea să izbutească øi acum. „Povestea cu Babiflki mi°a uøurat viafla“, mi°a spus mai târziu Gevorkian. „Mi°am dat seama că aøa avea el de gând să conducă, deci nu mi°am făcut iluzii. Øtiam că aøa înflelegea el cuvântul patriotism — cum învăflase în øcolile de cadre KGB: o flară e la fel de mare ca frica pe care o inspiră, iar presa ar trebui să fie loială.“29 Curând după această descoperire, Gevorkian s°a mutat la Paris, unde trăieøte øi astăzi. Andrei Babiflki, imediat ce a fost în stare, a plecat în Praga, unde a continuat să lucreze pentru Radio Europa Liberă. Însă în anul 2000, în zilele de dinainte de alegeri, Gevorkian nu a făcut nicio declaraflie publică. Biografia lui Putin a apărut aøa cum o voise el; pasajul pasional øi incriminator despre Babiflki a fost eliminat, deøi reuøise să ajungă într°un ziar, înainte de scoaterea cărflii. Cu pufline excepflii, ruøii continuau să°øi pună credinfla în Putin. Pe 24 martie, cu două zile înainte de alegerile prezidenfliale, NTV, televiziunea înfiinflată øi finanflată de Vladimir Gusinski — acelaøi oligarh ce deflinea øi revista la care lucram — a emis un program lung de o oră, în format de dezbatere cu public în studio, dedicată incidentului din Masha Gessen

oraøul Riazan din luna septembrie a anului trecut, când poliflia, răspunzând unui apel telefonic, descoperise trei pachete cu material explozibil sub casa scărilor unui bloc. Locuitorii vigilenfli crezuseră că au reuøit să dejoace un plan terorist. Chiar în aceeaøi seară de 22 septembrie, puflin după ora 21, Alexei Kartofelnikov, øofer de autobuz la una dintre echipele locale de fotbal, se întorcea acasă, la apartamentul său dintr°o clădire cu douæsprezece etaje de pe strada Novoselov nr. 14. Văzuse o maøină fabricată în Rusia oprind lângă clădire. Din automobil s°au dat jos un bărbat øi o femeie øi au intrat pe o uøă ce ducea la subsol, în vreme ce øoferul — alt bărbat — a rămas în maøină. Kartofelnikov i°a zărit pe cei doi ieøind, câteva minute după aceea. Apoi maøina a tras chiar la uøa ce dădea spre pivniflă øi au descărcat tofli trei din maøină niøte saci ce păreau grei, apoi i°au dus în pivniflă, după care au urcat din nou în maøină øi au plecat.30 Patru clădiri fuseseră, până atunci, atacate cu bombe, în Moscova øi în alte oraøe; în cel puflin un caz apăruseră, ceva mai târziu, martori care susflineau că văzuseră cum fuseseră băgafli saci în pivnifle. Nu este aøadar surprinzătoare încercarea lui Kartofelnikov de a refline numărul de înmatriculare al maøinii. Însă partea ce arăta regiunea unde fusese înregistrat automobilul era acoperită cu o bucată de hârtie pe care fusese scris un număr de Riazan. Kartofelnikov a sunat la poliflie. Poliflia a sosit în patruzeci øi cinci de minute. Doi polifliøti au intrat în subsolul blocului, unde au găsit trei saci de cincizeci de kilograme fiecare, pe care scria ZAHĂR, îndesafli unii peste alflii. Printr°o tăietură în pânza unui sac au văzut fire øi un ceas. S°au grăbit să iasă øi să ceară întăriri øi au început evacuarea locatarilor din cele øaptezeci øi øapte de apartamente ale imobilului, în vreme ce echipa de pirotehniøti era pe drum. Au cercetat întreaga clădire, au bătut la toate uøile øi le°au cerut rezidenflilor să iasă imediat din case. Oamenii au ieøit în pijamale, cămăøi de noapte øi Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

halate de baie, fără să°øi mai încuie uøile: după săptămâni în care văzuseră atâtea øtiri cu clădiri aruncate în aer, luau cu toflii în serios asemenea ameninflări. Câteva persoane cu dizabilităfli au fost scoase cu scaunele lor, însă unii, cu invalidităfli grave, au rămas în case, îngrozifli. Restul locatarilor aveau să°øi petreacă mare parte din noapte aøteptând, în bătaia vântului tăios. După un timp, directorul unui cinema aflat în apropiere i°a invitat să intre, ba chiar

le°a pregătit øi ceøti cu ceai fierbinte. De dimineaflă, mulfli au plecat la lucru, cu toate că poliflia nu le permisese să revină în case ca să se spele sau să°øi schimbe hainele. Cândva, pe parcurs, multe dintre apartamente au fost jefuite. Chiar înainte ca tofli locatarii să apuce să iasă, specialiøtii în dezamorsări scoseseră din funcfliune ceasul øi analizaseră conflinutul sacilor. Ajunseseră la concluzia că era vorba despre hexogen, un explozibil puternic folosit încă din al Doilea Război Mondial (øi cunoscut, în flările anglofone, mai degrabă ca RDX). Substanfla fusese folosită în cel puflin una dintre exploziile din Moscova31, aøa că întreaga flară învăflase cuvântul hexogen dintr°un anunfl făcut de primarul capitalei. Mecanismul, rudimentar, includea un ceas fixat pentru ora 5:30. Planul teroriøtilor era, aparent, exact acelaøi ca øi la celelalte explozii din Moscova: deflagraflia ar fi distrus complet clădirea (øi, posibil, ar fi afectat øi imobilele învecinate), ucigându°i în somn pe tofli locatarii. După ce echipa de dezamorsare a concluzionat că sacii erau plini cu explozibil, oficiali în uniformă au dat buzna pe strada Novoselov. Øeful filialei locale a FSB s°a adresat rezidenflilor, felicitându°i pentru că scăpaseră cu viaflă. Alexei Kartofelnikov, øoferul care anunflase prezenfla acelor oameni cu sacii lor, a devenit eroul momentului. Oficialităflile locale l°au ridicat în slăvi pe el øi au lăudat vigilenfla oamenilor simpli, în general. „Cu cât suntem mai atenfli, cu atât putem lupta mai bine cu răul care s°a cuibărit în flara noastră“32, le°a spus viceguvernatorul agenfliilor de presă. Masha Gessen

În următoarea zi, întreaga Rusie vorbea doar de Riazan. În realitatea înfricoøătoare în care ruøii trăiau de aproape o lună, acestea păreau primele veøti cât de cât bune. Dacă lumea se mobiliza — dacă oamenii îøi purtau singuri de grijă, adică — ar fi putut, cine øtie, să se salveze. Ba chiar exista o øansă să fie prinøi øi teroriøtii: poliflia øtia marca øi culoarea maøinii, iar Kartofelnikov îi văzuse pe cei ce descărcaseră sacii. La 24 septembrie ministrul de interne Vladimir Ruøailo, tras la faflă øi neliniøtit, vorbea la o întrunire interdepartamentală dedicată exploziilor. „Există unele îmbunătăfliri ale situafliei. De pildă, faptul că ieri, la Riazan, a fost prevenită o explozie.“ Însă, în jumătate de oră, avea să se petreacă ceva cu totul neaøteptat øi absolut inexplicabil. Øeful FSB, Nikolai Patruøev, un fost agent din Leningrad adus de Putin ca locfliitor în poliflia secretă øi pe care îl făcuse apoi øef în locul lui când devenise prim°ministru, a declarat reporterilor, în aceeaøi clădire unde se flinea øedinfla interdepartamentală, că Ruøailo se înøelase. „Mai întâi că nu a fost nicio explozie. Apoi, nu s°a prevenit nimic. Øi nu cred că s°a lucrat bine. A fost un exercifliu, un antrenament, iar sacii conflineau zahăr. Nu a existat material explozibil.“33 În următoarele zile, cei de la FSB aveau să explice că cei doi bărbafli øi femeia care amplasaseră sacii erau ofifleri FSB de la Moscova, că sacii conflineau doar nevătămătorul zahăr øi că întreg exercifliul fusese menit să testeze nivelul de alertă al oamenilor obiønuifli din Riazan øi capacitatea de răspuns a organelor de ordine. Cei din administraflia oraøului Riazan nu au cooperat la început, apoi însă au confirmat povestea FSB, explicând că echipa de intervenflie pirotehnică confundase zahărul cu explozibilul fiindcă echipamentele de testare fuseseră contaminate de uzul prelungit în Cecenia, unde avuseseră de°a face cu adevăratul material explozibil. Explicafliile nu au reuøit să domolească prea mult temerile øi nici să°i convingă pe cei care øtiau cât de cât cum acfliona FSB. Părea lipsit de scrupule, dar nu de neimaginat, să flii Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

afară în frig două sute de oameni speriafli, o noapte întreagă, de dragul unei simulări: poliflia secretă rusă nu era cunoscută, doar, pentru blândeflea sa. Însă ce sfida orice explicaflie era faptul că biroul local al FSB nu fusese informat despre exercifliul cu pricina, ori că ministrul de interne fusese lăsat să se facă de râs, în public, la o zi øi jumătate după exercifliu — øi după ce 1 200 de agenfli fuseseră mobilizafli pentru prinderea suspecflilor, care se presupunea că vor să se

depărteze de Riazan. Trecuseră øase luni, timp în care jurnaliøtii de la NTV puseseră împreună piesele acestui puzzle plin de incongruenfle; îl prezentau acum telespectatorilor. Încercau să trateze cu grijă spinoasa problemă. Nikolai Nikolaiev, gazda dezbaterii, pornea de la premisa că ce se petrecuse în Riazan fusese cu adevărat un exercifliu de antrenament. Când un spectator a sugerat că era vremea să se pună laolaltă toate cele petrecute øi să se ridice întrebarea dacă nu cumva FSB fusese implicat în exploziile din august øi septembrie, Nikolaiev aproape că a flipat: „Nu, n°o să facem asta, n°o să discutăm aøa ceva. Aici vorbim doar despre Riazan“. Dar, cu toate acestea, concluzia care se desprindea din emisiune era în măsură să dea fiori. Nikolaiev îi invitase în studio pe mulfli dintre locatarii de pe strada Novoselov nr. 14, inclusiv pe Kartofelnikov. Niciunul nu credea în povestea cu exercifliul. Apoi un spectator care s°a prezentat drept locatar al clădirii din Riazan s°a apucat să susflină că el era de acord cu versiunea FSB. Ceilalfli s°au întors spre el, nevenindu°le să creadă, øi, în câteva secunde doar, au început să strige la unison că nu°l cunoøteau pe omul acela, care nu le era, cu siguranflă, vecin. Øi celelalte susflineri ale FSB erau la fel de neconvingătoare øi de prost regizate ca actul de a planta un fals locatar între spectatorii din studio. Conducerea FSB nu reuøise să explice de ce testele inifliale arătaseră că substanfla era hexogen sau de ce filiala locală a serviciului nu fusese prevenită de desfăøurarea exercifliului. Masha Gessen

Urmărind emisiunea, m°am dus cu gândul la conversaflia pe care o avusesem cu redactorul meu øef în urmă cu jumătate de an. În doar øase luni limitele posibilului se deformaseră în mintea mea. Puteam acum să cred că FSB se afla, cel mai probabil, în spatele bombardamentelor ucigaøe care zguduiseră Rusia, ajutându°l pe Putin să devină lider. Confruntat cu pericolul iminent de a fi dat în vileag — după ce 1 200 de polifliøti din Riazan porniseră la vânătoare, înzestrafli cu descrierile detaliate ale agenflilor FSB care amplasaseră bombele — FSB scosese brusc la înaintare istoria cu exercifliul: neconvingătoare, dar suficientă pentru a împiedica arestarea agenflilor secrefli de către poliflie. Øirul ucigaø de explozii se oprise tot atunci. Lui Boris Berezovski i°a luat mult însă până să accepte că lucruri de neconceput erau nu doar posibile, ci chiar probabile. Îl întrebasem despre asta cu aproape zece ani în urmă. Între timp plătise anchete, oferise fonduri pentru scrierea unor cărfli despre subiect, ba chiar produsese øi un film care extindea investigafliile lui Nikolaiev, ajungând în cele din urmă să creadă că FSB terorizase Rusia în septembrie 1999. Îi venea însă greu să împace ce crezuse atunci despre evenimente cu concluziile la care avea să ajungă mai târziu. „Pot să°fli spun, cu absolută sinceritate, că la vremea aceea eram sigur că cecenii sunt de vină“, mi°a spus. „Abia când am ajuns aici [în Londra] øi am început să capăt perspectivă am ajuns la concluzia că exploziile au fost puse la cale de FSB. Atunci însă nu vedeam aøa lucrurile, øi nici nu aveam încredere în NTV, care era a lui Gusinski, omul lui Primakov. Aøa că n°am dat prea mare atenflie. Øi nici nu mi°a trecut prin cap că ar exista un joc paralel cu al nostru — că mai erau øi alflii care făceau ce credeau ei că e bine ca să fie ales Putin. Acum sunt convins că exact asta s°a întâmplat“. Acei „alflii“ erau oameni din FSB, iar „jocul paralel“ era reprezentat de explozii, menite să°i unească pe ruøi întru Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

frică øi întru dorinfla disperată pentru un conducător nou, hotărât, agresiv chiar, care să nu crufle duømanul. „Dar sunt sigur că ideea nu a fost a lui Putin“, a zis brusc. Asta nu avea niciun sens pentru mine. Exploziile începuseră cam la trei săptămâni după numirea lui Putin ca premier. Asta ar fi însemnat că pregătirile începuseră încă din vremea când era øeful FSB. Berezovski însă nu credea că lucrurile stăteau neapărat aøa: „Totul a fost organizat într°un timp foarte scurt, de aceea s°au øi făcut atâtea greøeli evidente“. Chiar dacă Berezovski avea dreptate, Putin fusese totuøi succedat la FSB de mâna sa dreaptă, Patruøev; puflin probabil ca acesta să°i fi ascuns lui Putin un asemenea plan. Iar dacă Putin øtia toate detaliile unei operafliuni relativ minore precum sechestrarea lui Andrei Babiflki, ar fi fost absurd să°fli închipui că nu øtiuse nimic de plănuirea atentatelor cu bombe. Berezovski a fost de acord, deøi nu era dispus să lase pe seama lui Putin întreaga acfliune. După el, ideea apăruse printre apropiaflii lui Putin, dar nu era menită să°l sprijine pe Putin însuøi, ci să crească øansele oricărui eventual succesor al lui Elflîn. Mie mi se părea că Berezovski concepuse respectiva teorie pentru a°øi da voie mai departe să creadă că el fusese „făcătorul de flari“ în 1999, øi nu doar un pion într°o strategie mai vastă. Pe de altă parte, trebuia să admit că avea probabil dreptate când susflinea că exploziile ar fi putut fi folosite pentru alegerea oricui: dacă se vărsa destul sânge, orice candidat necunoscut, fără chip øi lipsit de competenflă putea ajunge preøedinte. Chiar dacă era ales, practic, la nimereală. Poziflia Moscovei rămâne, oficial, că toate exploziile au fost puse la cale de un grup terorist islamic originar din Caucaz.

Masha Gessen

C3 Autobiografia unui golan

Grupul înjghebat de Berezovski pentru scrierea biografiei lui Putin avea la dispoziflie doar trei săptămâni pentru finalizarea unui volum. Sursele erau limitate: îi avea pe Putin însuøi — øase interviuri lungi — øi pe soflia lui; pe cel mai bun prieten al său; un fost profesor øi o ex°secretară din vremea când Putin lucra la primăria din Sankt Petersburg. Scopul lor nu era să investigheze viafla unui om; li se cerea să transcrie o legendă. S°a dovedit a fi legenda unei haimanale din Leningradul de după război. Sankt Petersburg e un oraø al Rusiei cu o istorie însemnată øi cu o arhitectură deosebit de frumoasă. Însă oraøul sovietic Leningrad, în care s°a născut Vladimir Putin în 1952, era, ca experienflă de viaflă pentru locuitorii săi, un oraø al foametei, sărăciei, distrugerii, agresiunii øi morflii. Trecuseră doar cinci ani de la Asediul Leningradului34. Asediul începuse cu înconjurarea oraøului de trupele naziste øi cu blocarea oricăror căi de acces, pe 8 septembrie 1941; se sfârøise 872 de zile mai târziu. Muriseră mai bine de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

un milion de civili, uciøi de foame sau de tirurile de artilerie, care nu se opriseră deloc pe durata blocadei. Aproape jumătate dintre aceøti oameni muriseră încercând să părăsească oraøul. Singurul traseu care nu era controlat de germani purta numele de Drumul Vieﬂii. Pe acest drum au murit sute de mii de civili, uciøi de bombardamente øi foamete. Niciun oraø din vremurile moderne nu a mai trebuit să îndure atâta foamete øi pierderi de vieﬂi omeneøti — øi

totuøi mulfli supraviefluitori cred că autorităflile au subestimat intenflionat numărul victimelor. Nimeni nu øtie cât îi poate lua unui oraø să°øi revină după un øoc atât de profund øi după o durere atât de stăruitoare. „Imaginafli°vă un soldat care duce o viaflă de pace, dar este îngrădit de aceleaøi ziduri øi înconjurat de aceleaøi obiecte ca øi în tranøee“, scriau, la câfliva ani după război, autorii unei cărfli de interviuri despre Asediul Leningradului35, încercând să circumscrie măsura în care oraøul încă trăia sub stare de asediu. „Tavanul mai poartă urmele schijelor. Pe suprafafla lucioasă a pianului încă se văd zgârieturile lăsate de sticla spartă. Parchetul neted are în mijloc un cerc de arsură, în locul unde altădată era soba cu lemne.“ Sobele numite burjuika36 — făcute din fontă, deplasabile øi folosind lemn drept combustibil — iată sursele de încălzire ale leningrădenilor în timpul asediului. Mobilierul, cărflile toate au fost arse acolo. Sobele astea tuciurii øi pântecoase erau un simbol al disperării øi abandonului: autorităflile, care°øi asiguraseră cetăflenii că erau bine apărafli de orice duøman — øi că Germania era prietenă, øi nu inamică — îi lăsaseră pe locuitorii celui de°al doilea oraø al flării să moară de foame øi de frig. Apoi — după ce asediul se sfârøise — restauraseră palatele superbe din suburbiile jefuite de germani, însă nu øi clădirile de locuit din oraøul însuøi. Vladimir Putin a fost crescut într°un apartament care încă mai avea o sobă cu lemne în fiecare cameră37. Părinflii săi, Maria øi Vladimir Putin, supraviefluiseră asediului38. Vladimir Putin senior se înrolase în primele zile Masha Gessen

ale războiului sovieto°german øi fusese rănit grav nu departe de Leningrad. Ajunsese la un spital dincoace de linia frontului øi Maria îl găsise acolo. După câteva luni de spitalizare rămăsese cu un handicap grav: ambele picioare, mutilate, aveau să°i provoace dureri pentru tot restul vieflii. Putin senior fusese lăsat la vatră øi revenise acasă cu Maria. Singurul lor fiu, care trebuie să fi avut între opt øi zece ani pe atunci, era adăpostit de unul dintre orfelinatele din oraø, în speranfla că institufliile ar fi putut oferi mai multe copiilor decât părinflii disperafli øi flămânzi. Băiatul murise acolo. Maria văzuse øi ea moartea cu ochii: nu mai era, la sfârøitul asediului, în stare să meargă de una singură. Aceøtia erau părinflii viitorului preøedinte: un bărbat cu dizabilităfli, o femeie care fusese cât pe ce să moară de foame øi care°øi pierduse copiii (un al doilea fiu murise de mic cu câfliva ani înainte de război). Dar, după măsura cu care se judecau lucrurile în Uniunea Sovietică de după război, familia Putin era norocoasă: cei doi se aveau unul pe altul. După război rămăseseră de două ori mai multe femei de vârstă fertilă decât bărbafli39. Dincolo de statistici, războiul adusese tragedia în mai toate familiile, separând sofli øi soflii, distrugând cămine øi alungând în pribegie milioane de oameni. Să fi supraviefluit nu doar războiului, ci øi asediului, øi soflul să°fli mai fie încă alături — la domiciliul conjugal — era, propriu°zis, un miracol. Naøterea micului Vladimir Putin a fost øi ea un miracol, un eveniment atât de puflin probabil, încât a produs zvonuri persistente că familia Putin adoptase copilul. În ajunul primelor alegeri prezidenfliale din viafla lui Putin, o femeie din Georgia a început să susflină că îl dăduse spre adopflie la vârsta de nouă ani40. Câteva articole øi o carte sau două au urmat acest fir, ba chiar øi Natalia Gevorkian se simflea tentată să creadă povestea41: părinflii săi păreau surprinzător de protectivi, iar suspiciunile îi erau întărite de faptul că echipa de biografi nu găsise pe nimeni care să°l øtie pe Putin de copil, înainte să ajungă la vârsta øcolară. Teoria adopfliei Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

este, cu toate acestea, nu doar imposibil de demonstrat, ci øi inutilă: e un fapt de nedisputat că, adoptat sau nu, micul Vladimir Putin a fost, după standardele vremii, un copil°miracol. Fiindcă Vladimir Putin a fost catapultat la putere din obscuritate øi pentru că øi°a petrecut întreaga viaﬂă de adult înregimentat într°o instituﬂie secretă, păstrătoare de secrete,

a izbutit să controleze temeinic ce se øtia despre el, mai mult decât aproape oricare politician modern — cu siguranflă mai mult decât oricare politician occidental. Øi°a creat o mitologie proprie. Lucru bun, de altfel, fiindcă, la o scară cu mult mai mare decât e de obicei posibil, Vladimir Putin a comunicat lumii, direct, ce i°ar fi plăcut să se øtie despre el øi cum ar fi dorit să fie văzut. De aici provine îndeosebi mitologia copilului de după asediu, a unui spafliu aspru, særæcit øi izolat care a zămislit copii aspri, flămânzi øi feroce. Ei, cel puflin, supraviefluiseră. În clădirea în care a crescut Putin, se intra prin curte. Locuitorii Petersburgului numesc aceste structuri „curfli°fântână“: înconjurate de clădiri înalte de apartamente, te fac să te simfli de parcă te°ai afla pe fundul unui pufl uriaø de piatră. Ca toate curflile de felul ei, øi aceasta era plină de gunoaie, cu pavajul găurit øi neluminată. Ca øi clădirea însăøi: scările de secol nouăsprezece erau dărăpănate øi arareori exista câte un bec pe casa scării. Din balustradă lipseau porfliuni mari, iar părflile care rămăseseră se bălăngăneau periculos. Familia Putin locuia la ultimul etaj, al cincilea; putea fi periculos să te aventurezi pe acele trepte. Ca multe locuinfle din centrul Leningradului, øi a lor făcea parte dintr°un apartament mai spaflios, construit cândva pentru chiriaøi cu dare de mână, separat apoi în două sau trei cămărufle. Casa familiei Putin nu avea bucătărie42; o plită cu gaz øi o chiuvetă se aflau într°un hol îngust, cu acces dinspre scară. Trei familii foloseau maøina de gătit cu patru ochiuri ca să°øi facă de mâncare. O toaletă improvizată, dar Masha Gessen

permanentă, fusese construită prin înglobarea unei părfli a casei scărilor. Spafliul, mic, era neîncălzit. Ca să se spele, locatarii trebuiau să încălzească apă pe plită øi să o toarne pe ei stând aplecafli peste toaletă, în încăperea micuflă øi rece. Vladimir Putin junior era, evident, singurul copil de pe palier. Un cuplu mai în vârstă locuia într°o încăpere fără ferestre, considerată mai apoi de nelocuit. Doi sofli evrei care°øi băgau nasul peste tot locuiau, împreună cu fiica lor adultă, într°o cameră aflată de cealaltă parte a bucătăriei°hol. Conflictele izbucneau cu regularitate în bucătăria comună, însă se pare că adulflii colaborau în a°l feri pe băiat de certurile lor. Putin se juca adesea în camera familiei evreieøti — vorbind cu biografii a făcut o afirmaflie izbitoare43, pretinzând că nu diferenflia între părinflii săi øi evreii cei bătrâni. Familia Putin beneficia de cel mai mare spafliu: cam douăzeci de metri pătrafli. După standardele vremii, era un adevărat palat pentru o familie cu trei membri. Lucru aproape incredibil, familia Putin avea øi televizor, telefon, ba chiar øi o dacea, o căbănuflă în afara oraøului. Tatăl lui Vladimir era muncitor calificat la o fabrică de vagoane; Maria făcea munci istovitoare, dar care°i permiteau să stea cu fiul ei: a lucrat ca paznic de noapte, ca spălătoreasă øi la încărcat trenuri. Însă, din perspectiva sărăciei sovietice generalizate după război, familia Putin părea de°a dreptul bogată44. Fiindcă îøi adorau fiul, această afecfliune avea să ducă uneori la rezultate uimitoare, de pildă să°i dăruiască un ceas de mână pe când era în clasa întâi, un accesoriu rar, costisitor, subiect de mândrie pentru oricine, de orice vârstă øi de oriunde. Øcoala era la doar câfliva paøi de locuinfla lui Putin. Nu oferea cine øtie ce educaflie. Învăflătoare în clasele primare i°a fost o tânără care°øi termina facultatea la seral. Dar educaflia nu era cine øtie ce prioritate în 1960, când a intrat Vladimir Putin în clasa întâi, în vârstă de aproape opt ani. Pe tatăl său îl preocupa mai degrabă disciplina, øi nu calitatea informafliei Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

primite de fiu. Educaflia nu făcea parte nici din ideea despre succes a tânărului Putin; la interviuri, Putin preøedintele a pus mare accent pe imaginea sa de haimana, confirmată copios de amintirile prietenilor din copilărie. Mare parte din informafliile biografice disponibile — cele comunicate biografilor săi — au de°a face cu numeroasele bătăi cu pumnii din copilărie øi adolescenflă.

Curtea interioară a blocului e un punct central în viafla sovietică de după război, iar mitologia personală a lui Vladimir Putin îøi are aici numeroase rădăcini. Fiindcă adulflii lucrau øase zile pe săptămână øi centrele de zi pentru copii nu existau, micii cetăfleni sovietici creøteau în spafliile comune de pe lângă apartamentele supraaglomerate. În cazul lui Putin, asta înseamnă că a crescut pe fundul puflului — înăuntrul curflii adică, plină de gunoaie menajere øi populată de tipi duri. „Ei, ce mai curte era“45, i°a spus unui biograf colegul øi prietenul său Viktor Borisenko. „Plină de golani. Tipi nespălafli, nebărbierifli, cu fligări în colflul gurii øi sticle de vin prost. Mereu beflie, înjurături øi bătăi. Øi Putin era în mijlocul lor… După ce am crescut, ne mai uitam la golanii din curtea lui; erau terminafli de băutură, distruøi complet. Mulfli făcuseră puøcărie. Nu reuøiseră în viaflă, cum ar veni.“ Putin, mai tânăr decât golanii øi nu foarte solid, încerca să nu se lase călcat pe coadă. „Dacă°l jignea cineva, în orice fel“46, îøi aminteøte prietenul său, „Volodea îi sărea imediat la beregată, îl muøca, îi rupea părul din cap — orice trebuia ca să nu fie niciodată umilit, de nimeni.“ Putin se încăiera øi la øcoală. Amintirile despre bătăi cu pumnii abundă în memoria foøtilor săi colegi; următoarea descriere aruncă lumină asupra temperamentului viitorului preøedinte: „Profesorul de atelier l°a luat pe Putin de guler øi l°a târât din clasa lui în a noastră. Făceam lopăflici de lemn, iar Vladimir greøise cu ceva… I°a luat mult timp să se liniøtească. Procesul în sine era interesant. Începea să arate Masha Gessen

că se simte mai bine, ca øi cum totul ar fi fost în regulă din nou. Apoi se aprindea iarăøi øi începea să°øi arate mânia. A făcut aøa de mai multe ori.“47 Øcoala l°a pedepsit pe Putin excluzându°l din organizaflia de pionieri — o pedeapsă rară, aproape exotică, rezervată de obicei pentru copiii rămaøi repetenfli de mai multe ori øi considerafli, în general, fără speranflă. Putin era un copil însemnat: timp de trei ani a fost singurul din øcoală care nu a purtat basmaua roøie legată la gât ce simboliza apartenenfla la organizaflia comunistă destinată celor între zece øi paisprezece ani. Statutul său de marginal era cu atât mai straniu dacă te gândeai cât de bună era situaflia lui în comparaflie cu a altor copii de la øcoală, printre care, statistic, se aflau mulfli orfani. Pentru Putin însă aceste dovezi ale statutului său de derbedeu erau demne de stimă, după cum reiese din răspunsurile date biografilor săi în 2000: „De ce nu afli fost făcut pionier până în clasa a øasea? Era chiar atât de gravă situaflia?“ „Sigur. N°am fost pionier, am fost huligan.“ „Vă lăudafli cu asta?“ „Nu mă insultafli. Am fost un golan adevărat.“48 Situaflia socială, politică øi øcolară a lui Putin avea să se schimbe după împlinirea vârstei de treisprezece ani: în clasa a øasea49 a început să se flină de øcoală øi a fost răsplătit nu doar cu accesul în rândul pionierilor, ci øi, imediat după aceea, cu preøedinflia clasei sale. Bătăile însă au continuat: prietenii lui Putin le°au relatat biografilor mai multe poveøti de acest tip, cu acelaøi scenariu repetându°se an după an. „Ne fugăream pe stradă“50, îøi aminteøte un fost coleg. „Volodea trecea pe acolo øi, când a văzut că după mine fuge un băiat mai mare øi mai solid decât mine, în timp ce eu alergam disperat, s°a băgat să mă apere. A început o bătaie. Apoi, evident, am lămurit lucrurile.“ Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

„Eram în clasa a opta øi aøteptam într°o staflie de tramvai“51, evocă un alt amic. „A venit un tramvai, dar nu era cel care ne trebuia. Din el au coborât doi bărbafli masivi, befli, care au început să se lege de oameni. Înjurau øi îmbrânceau lumea. Vovka, cu calm, mi°a întins geanta lui să i°o flin, øi deodată am văzut că°l trimisese pe unul din tipi cu nasul în zăpadă. Al doilea s°a răsucit øi s°a aruncat spre Volodea, urlând: „Ce°a fost asta?“ Øi în nici două secunde a aflat,

fiindcă s°a trezit fix lângă amicul lui. Atunci a venit øi tramvaiul nostru. Dacă pot să spun ceva despre Vovka, e că niciodată n°a permis ca nemernicii øi ømecherii care°øi băteau joc de oameni să scape nepedepsifli.“ Ca tânăr ofifler KGB, Putin nu a renunflat la obiceiurile din adolescenflă. „M°a invitat odată să mergem la Procesiunea Crucii, de Paøti“, îøi aminteøte alt prieten. „Era de serviciu, în cordonul de securitate. Øi m°a întrebat dacă n°aø vrea să văd altarul din biserică. Am zis, cum altfel, că da: era o chestie de băiefli, ardeam s°o fac — nimeni nu avea voie acolo, dar noi puteam intra. Deci după Procesiunea Crucii ne întorceam spre casă. Øi aøteptam într°o staflie de autobuz. S°au apropiat de noi unii. N°aveau mutre de infractori, păreau mai degrabă niøte studenfli care băuseră cam mult. Au zis: «Ai o fligară?», øi Vovka: «Nu». «Da’ ce faci, de ce vorbeøti aøa cu mine?», la care el: «Nimic». Øi nici n°am apucat să văd prea bine ce s°a întâmplat după aceea. Probabil unul dintre ei îl lovise sau îl îmbrâncise. Am văzut numai piciorul cu øosetă al cuiva alunecând pe lângă mine. Tipul s°a dus zburând undeva. Øi Volodka mi°a spus, calm: «Hai să ne cărăm». Øi°am plecat. Mi°a plăcut cum l°a azvârlit pe tipul ăla care încercase să se ia de el. O secundă — øi era cu picioarele în aer.“ Acelaøi prieten îøi aminteøte că, la câfliva ani după aceea, pe când Putin era la øcoala de spioni din Moscova øi venise în Leningrad în vacanflă, a intrat într°o bătaie la metrou. „S°a luat unul de el øi l°a aranjat pe golan“, le°a spus prietenul biografilor lui Putin. „Volodea era foarte supărat. «La Moscova Masha Gessen

n°au să înfleleagă asta», a zis. «O să am de suferit». Øi aøa am ghicit că intrase în vreo belea, deøi nu mi°a dat detalii. Până la urmă, s°a sfârøit cu bine.“52 Putin, se părea, reacfliona la cea mai mică provocare luându°se la harflă pe stradă — riscându°øi cariera în KGB, care ar fi fost afectată dacă ar fi fost arestat pentru violenflă sau măcar luat la ochi de poliflie. Fie că poveøtile sunt sau nu adevărate, rămâne notabil că Putin s°a zugrăvit — øi a permis să fie zugrăvit de alflii — drept un bărbat coleric, violent, cu un temperament dificil de stăpânit. Imaginea aceasta e cu atât mai remarcabilă cu cât pare a fi neconcordantă cu disciplina căreia Putin îi dedicase anii adolescenflei sale. Pe la zece sau unsprezece ani, Putin a pornit în căutarea unui loc care să°l ajute să°øi formeze abilităfli complementare nevoii sale de confruntare. Boxul s°a dovedit prea dureros: øi°a rupt nasul pe parcursul unuia dintre primele antrenamente. Aøa că a descoperit Sambo. Sambo, acronim pentru expresia rusească pentru „autoapărare fără arme“, este o artă marflială sovietică, un amestec de judo, karate øi miøcări de lupte libere. Părinflii nu au fost de acord cu noua pasiune a băiatului lor. Maria a numit°o „nebunie“, temându°se pentru siguranfla copilului său, iar Vladimir°tatăl i°a interzis să mai frecventeze cursurile. Antrenorul a trebuit să viziteze de mai multe ori familia Putin, până ce băiatului i s°a permis să ia parte, zilnic, la antrenamente. Sambo, cu disciplina sa, devenea parte a transformării lui Putin dintr°un golan într°un adolescent tenace, cu scopuri clare. Avea de°a face øi cu o ambiflie tot mai insistentă: Putin auzise, se pare, că la KGB se cerea de la tinerii recrufli să fie iscusifli în lupta corp la corp.53 „Imaginează°fli un băiat care visează să se facă ofifler KGB când tofli ceilalfli îøi doresc să devină cosmonaufli“, mi°a spus Gevorkian, încercând să explice cât de ciudată i se păruse pasiunea lui Putin. Mie nu mi se părea foarte din cale°afară: Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

în anii 1960 nomenclatura culturală sovietică investise masiv în crearea unei imagini romantice, ba chiar idilice a polifliei secrete. Când Vladimir Putin avea doisprezece ani, devenea foarte popular un roman numit Scutul øi sabia. Protagonistul era un ofifler de informaflii sovietic ce activa în Germania. Când Putin a împlinit cincisprezece ani, romanul a fost ecranizat, prilejuind un miniserial foarte popular. Patruzeci øi trei de ani după aceea, în calitate de premier, Putin se va

întâlni cu unsprezece spioni ruøi deportafli din Statele Unite — øi împreună, arătându°øi astfel camaraderia øi nostalgia, vor cânta melodia de pe genericul filmului.54 „Când eram în clasa a noua am fost influenflat de filme øi cărfli55 øi am început să°mi doresc să lucrez pentru KGB“, i°a spus Putin biografului. „Nu°i nimic special în asta.“ Afirmaflia merită discutată: să fi fost øi altceva, în afară de cărfli øi filme, care a dus la pasiunea obsesivă a lui Putin? Se pare că da, iar Putin ascunsese dovada, cum fac spionii cei mai buni, la vedere. Vrem cu toflii ca urmaøii noøtri să fie versiuni ale noastre mai bune, mai pline de succes. Vladimir Putin, fiul întârziat øi miraculos al unei familii schilodite de al Doilea Război Mondial, se născuse ca să fie spion sovietic în Germania. În timpul războiului, Vladimir Putin senior fusese repartizat la aøa°zisele trupe subversive56, mici detaøamente menite să acflioneze în spatele liniilor inamice. Aceste detaøamente se aflau sub ascultarea NKVD, cum se numea pe atunci poliflia secretă rusă, øi erau formate, în principal, din membri NKVD. Misiunea lor era sinucigaøă: abia 15% dintre ei supraviefluiseră primelor øase luni de război. Detaøamentul lui Putin senior era tipic: douăzeci øi opt de soldafli fuseseră paraøutafli într°o pădure din spatele liniei inamice, la cam 150 de kilometri de Leningrad. Apucaseră să°øi strângă rândurile øi să arunce în aer un tren, apoi rămăseseră fără provizii. Ceruseră de mâncare de la localnici; sătenii le dăduseră, apoi îi predaseră germanilor. Câfliva, doar, reuøiseră să scape. Germanii îi urmăriseră; Vladimir Putin Masha Gessen

se ascunsese într°o mlaøtină øi se cufundase cu totul până trecuse patrula de căutare. Fusese unul dintre cei doar patru supraviefluitori ai misiunii57. Războaiele zămislesc istorii bizare, iar legenda cu care a crescut tânărul Putin avea aceleaøi øanse să fie adevărată ca øi orice altă poveste cu supraviefluiri miraculoase øi eroism spontan. Ar putea explica, la fel de bine, øi de ce s°a înscris la un curs de germană în clasa a patra, când performanflele sale øcolare erau încă teribil de slabe. Cu siguranflă explică de ce, la vârstă øcolară, Putin flinea un portret al părintelui spionajului sovietic pe un birouaø din dacea. Cel mai bun prieten al său din copilărie refline că era „un ofifler de informaflii, fiindcă aøa mi°a spus Volodka“58; Putin le°a furnizat biografilor săi øi numele idolului. Ian Berzin, erou al Revolufliei, fondator al serviciilor secrete militare sovietice, creator al cuiburilor de spioni din toate flările europene, fusese, ca mulfli dintre primii boløevici, arestat øi împuøcat la sfârøitul anilor 1930 pentru un complot imaginar împotriva lui Stalin. Fusese reabilitat în 1956, dar căzuse într°un con de umbră. Trebuia să fii un împătimit după KGB pentru a øti nu doar numele, dar øi a avea în posesie un portret al său. Nu se øtie precis dacă Vladimir Putin senior lucrase pentru poliflia secretă øi înainte de război ori dacă îøi continuase colaborarea cu aceasta øi după terminarea conflictului. Pare destul de probabil să fi rămas în aøa°numita rezervă activă, un grup uriaø de ofifleri ai polifliei secrete ce aveau slujbe normale, dar øi informau — cu plată — KGB°ul. S°ar putea explica astfel relativa prosperitate a familiei Putin: căbănufla, televizorul øi telefonul — mai ales telefonul. La øaisprezece ani, cu un an înainte să termine gimnaziul, Putin s°a dus la sediul KGB din Leningrad, cu scopul de a se înrola. „A ieøit un bărbat“59, îøi aminteøte pentru biografii săi, „care nu mă cunoøtea. Øi nu l°am mai văzut niciodată după aceea. I°am spus că sunt la øcoală øi că pe viitor aø vrea să lucrez pentru serviciile de securitate ale statului. Am întrebat dacă se poate øi ce ar trebui să fac ca să ajung acolo. Bărbatul Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

mi°a zis că de obicei nu înrolează voluntari, dar că cel mai bun mod ar fi să mă duc la facultate sau să intru în armată. L°am întrebat ce facultate. Mi°a spus că una de drept ar fi cea mai bună.“ „A surprins pe toată lumea când a declarat că vrea să dea la universitate“, le°a spus biografilor dirigintele lui Putin — echivalentul unui profesor°supraveghetor în Statele Unite. „«Cum?», l°am întrebat. «Mă descurc eu»60, a zis.“

Universitatea din Leningrad era una dintre cele două sau trei instituflii de învăflământ superior de prestigiu din Uniunea Sovietică øi cu siguranflă cea mai competitivă din oraø. Cum a putut un elev mediocru, dintr°o familie fără relaflii — chiar dacă aø avea dreptate în afirmaflia că Putin senior a lucrat pentru poliflia secretă — să fie admis e un mister. Părinflii săi au protestat se pare, la fel øi antrenorul său: ar fi preferat cu toflii o facultate unde Putin ar fi avut øanse mai mari să intre øi care, în schimb, l°ar fi ferit de serviciul militar obligatoriu øi l°ar fi flinut aproape de casă. Putin absolvise61 cu calificativul „excelent“ la istorie, germană øi educaflie fizică; fusese notat cu „bine“ la geografie, rusă øi literatură, iar la fizică, chimie, algebră øi geometrie căpătase „satisfăcător“. Universitatea din Leningrad avea câte patruzeci de candidafli pe loc. Cum de°a reuøit? E posibil să se fi străduit, cu perseverenflă, øi să fi învăflat din răsputeri pentru dificilele examene, neglijându°øi activitatea øcolară — o strategie ce profita de faptul că universităflile îøi bazau admiterea exclusiv pe examene scrise øi orale, øi nu pe notele din øcoală. Se poate să fi intervenit øi KGB. La universitate Putin øi°a văzut de ale lui — cum făcuse øi în ultimii ani de øcoală — flinându°se departe de comunitate øi de activităflile Komsomolului. Avea note bune øi îøi petrecea timpul liber antrenându°se la judo (antrenorul øi coechipierii săi schimbaseră Sambo cu o artă marflială olimpică) øi plimbându°se cu maøina. Putin era, foarte probabil, singurul student al universităflii din Leningrad cu Masha Gessen

maøină personală. La începutul anilor 1970, maøinile erau rare în Uniunea Sovietică: producflia de automobile în masă nu se declanøase încă — chiar øi peste alfli douăzeci de ani, numărul de automobile la mia de locuitori, în URSS, abia dacă avea să ajungă la øaizeci62 (comparativ cu 781 în SUA). O maøină costa cam la fel de mult cât o căbănuflă. Familia Putin câøtigase maøina, un model nou, cu două portiere øi motor de motocicletă, la loterie, øi în loc să ia contravaloarea în bani — suficienfli pentru a°i scoate din apartamentul cu dependinfle comune øi a le permite să se mute într°un apartament cu confort sporit în noile imobile de la periferie — o dăruiseră fiului lor63. Faptul că°i făcuseră fiului lor acest cadou generos, iar el îl acceptase, e un alt exemplu al ataøamentului puternic faflă de fiul lor, al averii lor cam nepotrivite — sau sunt valabile amândouă. Indiferent de motiv, relaflia lui Putin cu banii — extravagantă øi izbitor de egoistă după standardele vremii — pare să se fi conturat în anii de universitate. Ca øi alfli studenfli, îøi petrecea verile lucrând pe øantiere de construcflii îndepărtate, unde se plătea bine: statul îøi răsplătea din beløug muncitorii pentru pericolele øi asprimea muncii în Nordul îndepărtat. Putin a câøtigat o mie de ruble într°o vară øi cinci sute în vara anului următor64 — suficient pentru, să zicem, un acoperiø nou la cabană. Oricare alt tânăr sovietic în poziflia lui — singur la părinfli, locuind cu părinflii øi dependent financiar de aceøtia — ar fi crezut firesc să dea aceøti bani, sau măcar o mare parte din ei, familiei. Însă în prima vară Putin a călătorit, cu doi colegi, din nord până în sudul sovietic, până în oraøul georgian Gagri, de pe flărmul Mării Negre, unde a izbutit să°øi cheltuiascæ tofli banii în doar câteva zile. Anul următor, întors în Leningrad după ce muncise pe un øantier, a dat tofli banii ca să°øi ia o haină de iarnă — øi o prăjitură glazurată pentru mama lui65. „Pe parcursul universităflii am tot aøteptat ca bărbatul acela, cu care vorbisem la sediul KGB, să°øi amintească de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

mine“, le°a spus Putin biografilor săi. „Dar mă uitase, fiindcă eram elev când am fost acolo… ﬁineam minte că nu înrolează voluntari, aøa că n°am mai făcut alte miøcări. Au trecut patru ani. Tăcere. Am hotărât că nu mai era nimic de făcut øi am început să caut alte ocupaﬂii posibile… Însă, când eram în anul patru, m°a contactat un tip, care a zis că vrea să ne vedem. N°a spus cine era, dar am intuit imediat, fiindcă a zis: „O să vorbim despre viitorul tău serviciu, dar

n°o să intru acum în detalii.“ Øi atunci m°am prins. Dacă nu vrea să zică unde lucrează, asta însemnă că lucrează acolo.“66 Ofiflerul KGB s°a întâlnit cu Putin de patru sau cinci ori øi a concluzionat că acesta era „nu foarte sociabil, dar energic, flexibil øi curajos. Se pricepe să intre rapid în relaflie cu oamenii — o calitate indispensabilă pentru un ofifler KGB, mai ales dacă are de gând să lucreze în spionaj.“67 În ziua în care a aflat că avea să lucreze pentru KGB, Putin s°a dus să°l viziteze pe Viktor Borisenko, care°i rămăsese prieten din øcoala primară. „Vine øi zice: «Hai să mergem», iar eu zic: «Unde să mergem, de ce?». El nu răspunde. Ne suim în maøină øi pornim“, i°a spus Borisenko unuia dintre biografi. „Øi ne oprim la un restaurant caucazian. Eram nedumerit, încercam să°mi dau seama ce se întâmplă. Dar n°am reuøit. Era clar că se întâmplase ceva foarte important.68 Doar că el nu°mi suflă o vorbă, nu dă niciun indiciu. Dar era într°o dispoziflie de sărbătoare. Ceva foarte important se petrecuse în viafla lui. Doar mai târziu am înfleles că aøa sărbătorise el, cu mine, intrarea în KGB.“ Mai târziu, Putin nu a mai făcut un secret din lucratul pentru KGB. I°a spus despre asta unui violoncelist, Serghei Roldughin, care avea să°i devină cel mai bun prieten, de îndată ce s°au cunoscut. Roldughin, care fusese în străinătate cu orchestra øi°i văzuse la treabă pe băieflii de la KGB, spune că era în acelaøi timp precaut øi curios. „O dată am încercat să°l facă să vorbească despre o operafliune care eøuase, dar nu am reuøit“, le°a spus biografilor lui Putin. „Altădată i°am spus: «Sunt violoncelist, cânt, adică, la Masha Gessen

violoncel. N°o să fiu niciodată chirurg. Tu ce faci? Øtiu că eøti în serviciile secrete. Dar ce înseamnă asta? Cine eøti? Ce pofli face?» La care el a zis: «Sunt expert în relafliile umane»69. Øi asta a pus capăt conversafliei. El chiar credea că øtie ceva despre oameni… Øi eu eram impresionat. Eram mândru øi prefluiam faptul că el era expert în relafliiile umane.“ (Nota de scepticism în „El chiar credea că øtie ceva…“ e clară øi de neconfundat atât în rusă, cât øi în traducere, dar se pare că a trecut neobservată atât de Roldughin, cât øi de Putin, care a verificat cu siguranflă declarafliile făcute despre el. ) Descrierile relafliilor sale, făcute de Putin însuøi, îl zugrăvesc ca pe un comunicator izbitor de stângaci. Avusese o singură relaflie însemnată cu o femeie înainte să°øi cunoască viitoarea soflie; o părăsise la altar. „Aøa a fost“, le°a zis biografilor, fără să se explice. „A fost tare greu.“70 Nu s°a dovedit mai vorbărefl în privinfla femeii cu care a izbutit să se însoare totuøi — øi nici nu prea reuøise să°i spună ce simte pentru ea în perioada cât îi făcuse curte. Se întâlniseră vreme de mai bine de trei ani — perioadă extraordinar de lungă după standardele sovietice sau ruseøti øi la o vârstă înaintată; Putin avea aproape treizeci øi unu de ani la căsătorie, aparflinând de aceea unei minorităfli reduse71 — mai puflin de zece procente — de ruøi care rămâneau necăsătorifli după vârsta de treizeci de ani. Viitoarea doamnă Putin era stewardesă pe zboruri interne; provenea din oraøul baltic Kaliningrad; se întâlniseră printr°o cunoøtinflă comună. A declarat că nu fusese vorba cu niciun chip de dragoste la prima vedere, fiindcă i se păruse că Putin era cam comun la aspect øi prost îmbrăcat; Putin nu a făcut nicio declaraflie publică despre iubirea lui pentru ea. În perioada lor de curtare ea a fost, se pare, cea mai emoflională øi mai insistentă. Felul în care descrie ziua în care Putin a cerut°o de nevastă conturează profilul unei incapacităfli de comunicare atât de profunde, încât e surprinzător că cei doi chiar au reuøit să se căsătorească øi să facă øi doi copii. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

„Stăteam la el în apartament, într°o seară, øi odată°l aud: «Micufla mea prietenă, øtii de°acum ce fel de om sunt. Nu°s chiar o persoană comodă»72. Øi a pornit să se descrie: nu prea vorbărefl, destul de aspru, genul care°fli poate răni sentimentele øi aøa mai departe. Nu chiar o persoană cu care să°fli petreci viafla. A continuat: «În trei ani øi jumătate te°ai decis, probabil». M°am gândit că voia să ne despărflim. Aøa că am spus: «Da, m°am decis». Øi el, cu îndoială în voce,

«Chiar?». Atunci mi s°a părut clar că gata, ne despărfleam. «În cazul ăsta», a zis el, «te iubesc øi propun să ne căsătorim în ziua cutare øi cutare». A fost absolut neaøteptat.“ S°au căsătorit după alte trei luni. Ludmila a renunflat la serviciul ei øi s°a mutat la Leningrad pentru a locui cu Putin în încăperea mai mică a unui apartament cu două camere pe care el îl împărflea acum cu părinflii. Apartamentul, într°un bloc nou de beton, o monstruozitate aflată la patruzeci de minute cu metroul de centrul oraøului, aparflinea din 1977 familiei Putin: tânărul Vladimir căpătase o cameră doar a lui la vârsta de douăzeci øi cinci de ani. Locuinfla era de vreo 40 de metri pătrafli øi avea o singură fereastră, amplasată atât de aiurea că, dacă voiai să te uifli pe ea, trebuia să te ridici în picioare. Condifliile de trai ale proaspeflilor însurăflei, cu alte cuvinte, erau similare în linii mari cu cele în care trăiau milioane de cupluri sovietice. Ludmila se înscrie la Universitatea Leningrad, unde studiază filologia. Rămâne însărcinată cu primul copil cam la un an de la nuntă. În timpul sarcinii, øi câteva luni după naøterea Mariei, soflul ei era la Moscova, într°un curs de pregătire cu durata de un an, unde se antrena ca să devină ofifler de informaflii externe. Ludmila øtiuse cu multă vreme înainte de nuntă că lucra pentru KGB, deøi iniflial Putin îi spusese că era poliflist: asta îi era acoperirea.73 Faptul că Putin a fost cam neglijent în folosirea acoperirii este, probabil, un indicator al faptului că nu øtia exact ce anume acoperea. Ambiflia lui — ori, mai exact, visul — era să Masha Gessen

aibă un soi de puteri secrete. „Mă uimea cum un om singur, doar unul, poate realiza ce nu poate o armată întreagă“, le°a spus biografilor. „Un singur ofifler de informaflii putea decide soarta a sute. Aøa, cel puflin, aveam eu impresia.“74 Putin voia să conducă din umbră lumea, sau o parte a ei. A øi obflinut rolul, însă la înrolarea în KGB perspectivele de a avea ceva important sau măcar cât de cât interesant de făcut păreau prea puflin palpabile. În mijlocul anilor 1970, la intrarea lui Putin în KGB, poliflia secretă, ca toate institufliile sovietice, trecea printr°o fază sumbră. Departamentele øi filialele tot mai numeroase produceau munfli de informaflii fără scop clar, fără aplicaflii øi fără rost. O armată întreagă de bărbafli (øi câteva femei) îøi petreceau vieflile compilând tăieturi din ziar, transcriind înregistrări telefonice, scriind rapoarte despre persoane urmărite øi ce fleacuri mai aflaseră despre ele; toate îøi croiau drum până la vârful piramidei KGB, apoi până la conducerea partidului, fără a fi procesate aproape deloc øi, propriu°zis, neanalizate. „Doar Comitetul Central al Partidului Comunist avea dreptul să gândească în categorii politice largi“, a scris øeful KGB însărcinat să dezmembreze instituflia. „KGB era însărcinat să colecteze informaflii brute øi să execute decizii luate altundeva. Această structură excludea posibilitatea dezvoltării unei tradiflii de gândire strategică în chiar interiorul KGB. Însă instituflia se pricepea de minune să furnizeze informaflii de tipul øi în cantitatea solicitată.“75 Cu alte cuvinte, KGB dusese conceptul de respectare a ordinelor până la extrem: agenflii săi vedeau ceea ce li se spunea să vadă, auzeau ce li se cerea să audă øi raportau întocmai ce se aøtepta de la ei. Ideologia internă a KGB, ca a oricărei organizaflii poliflieneøti, se baza pe un concept clar despre inamic. Instituflia înflorise cocoflată pe o mentalitate de asediu, care dusese la uriaøele purificări øi vânători de oameni din epoca stalinistă. Însă Putin intrase în slujbă nu doar după perioada post°stalinistă, ci, se nimerise, chiar în timpul uneia dintre Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

foarte scurtele episoade de pace din istoria sovietică: după Vietnam øi înainte de Afganistan, flara nu era implicată în niciun conflict armat, pe faflă sau pe ascuns. Singurii duømani activi erau disidenflii, o mână de suflete curajoase de care se ocupau un număr disproporflionat de agenfli. O nouă lege, „Articolul 190“ din Codul Penal76, transformase în infracfliune „împrăøtierea de zvonuri care aduc atingere societăflii sovietice øi structurii guvernamentale“, oferind KGB

puteri aproape nelimitate pentru hăituirea øi combaterea celor ce îndrăzneau să gândească altfel. Disidenflii, cei suspectafli de disidenflă øi cei ce înclinau spre activităfli pasibile la disidenflă erau obiectul unei supravegheri øi hărfluiri neîncetate77. Putin a pretins că nu ar fi luat parte la acfliuni împotriva disidenflilor, dar în interviuri a arătat că era bine familiarizat cu felul în care se organizau aceste acfliuni, probabil pentru că minflea susflinând că n°o făcuse.78 O carte de amintiri, plină de laude, scrisă de un fost coleg care a fugit în Occident pe la sfârøitul anilor 1980, menflionează, fără fasoane, că în Leningrad Putin a lucrat pentru al Cincilea Directorat, creat pentru confruntarea cu disidenflii.79 După universitate, Putin øi°a petrecut jumătate de an învârtind hârflogărie la birourile KGB din Leningrad. Apoi øase luni la øcoala de ofifleri KGB. „Era o øcoală din Leningrad care nu bătea cu nimic la ochi“80, le°a spus biografilor săi — una dintre zecile răspândite prin flară în care absolvenfli de facultate căpătau calificări în poliflia secretă. După absolvire, Putin a fost repartizat la unitatea de contraspionaj din Leningrad. Era o treabă dintre cele mai obscure. Contraspionajul din Moscova81 se ocupa cu urmărirea agenflilor străini, cunoscufli sau suspecfli, care mai tofli lucrau la ambasadele străine din metropolă. În Leningrad nu existau ambasade øi, de fapt, nimeni de urmărit. După alte øase luni la unitatea de contraspionaj, Putin a fost trimis la Moscova, timp de un an, pentru cursuri — øi s°a întors la Leningrad flinând acum de unitatea informativă.82 O altă sarcină chinuitoare, în care Putin era blocat, la fel ca Masha Gessen

sute, poate mii de tineri fără nimic deosebit care°øi doriseră cândva să fie spioni øi aøteptau acum să fie remarcafli. Fuseseră însă recrutafli de supradimensionatul KGB fără vreun motiv anume øi fără vreun scop precis, aøa că aøteptarea le putea fi lungă, ba chiar interminabilă. Putin a aøteptat timp de patru ani øi jumătate. Øansa avea să°i surâdă în 1984, când a fost trimis, în sfârøit, la øcoala de spioni de la Moscova. Acolo maiorul KGB de treizeci øi doi de ani a făcut, se pare, tot posibilul pentru a arăta cât de mult flinea la slujba lui. Purta un costum cu vestă pe caniculă, de pildă, pentru a°øi demonstra respectul øi disciplina. Strategia s°a dovedit bine gândită: øcoala de spioni era, în esenflă, un serviciu de plasament de lungă durată, trudnic øi implicat — cursanflii erau analizafli cu grijă de corpul profesoral, care făcea recomandări pentru parcursul lor viitor. Unul dintre instructorii lui Putin l°a criticat pentru „percepflie scăzută a pericolului“ — un defect serios pentru un potenflial spion. Instructorul său de Colectarea Informafliilor — un soi de antrenor de comunicare, în esenflă — îl considera pe Putin o persoană închisă, nu foarte sociabilă. În ansamblu era însă un student bun, devotat cu totul activităflilor øcolare. A fost numit chiar øef al grupului său — prima poziflie de lider din clasa a øasea, când fusese preøedintele clasei — øi, se pare, s°a descurcat bine în funcflie.83 Dacă nu se isca din senin vreun dezastru, Putin øtia că urma să fie repartizat în Germania: mare parte din munca sa la øcoala de spioni constase în îmbunătăflirea abilităflilor lingvistice. (Avea în cele din urmă să devină fluent în germană, fără însă a reuøi să scape vreodată de pronunflatul accent rusesc.) Întrebarea de căpătâi la absolvire era, apoi, unde avea să fie repartizat: în Germania de Est sau în cea de Vest? Prima, neîndoielnic atrăgătoare de vreme ce era totuøi o flară străină, nu era tocmai ce°øi dorea Putin de aproape Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

douăzeci de ani: nu ar fi fost muncă de spionaj. Pentru aøa ceva ar fi trebuit să fie repartizat în Germania de Vest. Dar ceea ce s°a întâmplat pe urmă nu a fost departe de un eøec. După anul de øcoală, Putin avea să ajungă în Germania, dar nu în cea vestică, nici măcar la Berlin: postul său îl trimitea în Dresda, oraø industrial. La treizeci øi trei de ani, Putin, cu Ludmila — care era gravidă din nou — øi cu

Maria, în vârstă de un an, porneøte spre o altă misiune obscură. Era slujba pe care o aøteptase øi pentru care se străduise douăzeci de ani, øi n°avea să fie nici măcar sub acoperire. Familiei Putin, ca øi altor câteva familii ruse, i s°a dat un apartament într°un bloc mare ce flinea de mica lume Stasi84: aici locuiau angajaflii polifliei secrete, care totodată lucrau într°o clădire aflată la cinci minute de mers pe jos øi îøi dădeau copiii la creøă în acelaøi ansamblu rezidenflial. Prânzul øi°l luau acasă, iar serile øi le petreceau în familie sau îøi vizitau colegii din aceeaøi clădire. Treaba lor era să adune informaflii despre „inamic“, adică Occidentul, ceea ce însemna RFG øi, mai ales, bazele militare americane din Germania federală, care nu erau cu mult mai accesibile din Dresda decât ar fi fost din Leningrad. Putin øi colegii săi nu prea aveau altceva de făcut decât să strângă tăieturi din ziare, contribuind astfel la muntele tot mai înalt de informaflii inutile produse de KGB. Ludmilei Putina îi plăceau Germania øi nemflii. Comparată cu Uniunea Sovietică, Germania estică era un tărâm al abundenflei. Era øi un tărâm al curăfleniei øi ordinii: îi plăcea felul în care vecinii germani îøi atârnau rufele cu aspect identic pe sârmă, la aceeaøi oră în fiecare dimineaflă. Vecinii ăøtia, i se părea ei, trăiau mai bine decât erau învăflafli cei din familia Putin. Aøa că vor face economii: nu°øi cumpără nimic pentru apartamentul temporar, în speranfla că la întoarcerea acasă vor fi strâns destui bani ca să°øi cumpere o maøină. Se iveøte pe lume un nou membru al familiei Putin, o fetiflă pe nume Ekaterina. Putin s°a îngrăøat, între timp, de la Masha Gessen

bere.85 Nu s°a mai antrenat øi n°a mai făcut deloc efort fizic, ajungând să ia mai bine de zece kilograme în greutate — un surplus dezastruos pentru trupul lui scund øi destul de firav. Era, din câte se putea vedea, teribil de deprimat. Soflia sa, care a descris primii lor ani împreună ca pe o perioadă de bucurie øi armonie, a refuzat să aducă vorba în vreun fel despre viafla de familie de după øcoala de spioni. N°a spus decât că soflul ei nu vorbea niciodată despre serviciu. Øi nici nu era mare lucru de spus. Personalul filialei KGB din Dresda era împărflit între mai multe direcflii; Putin era repartizat la Direcflia S, unitatea de colectare ilegală de date86 (era terminologia proprie KGB°ului, însemnând agenfli care foloseau identităfli øi documente falsificate — opusul „colectării legale de date“, executate de persoane care nu°øi ascundeau apartenenfla la statul sovietic). Ar fi putut fi slujba vieflii lui — păcat că era în Dresda. Ocupaflia după care tânjise, de a ølefui abili agenfli sub acoperire, se dovedea nu doar peste poate de plicticoasă, ci øi lipsită de rezultate. Putin, cu alfli doi colegi87 de la unitatea de informaflii ilegale, ajutafli de un poliflist pensionar din Dresda care făcea øi el un ban, urmăreau studenfli străini de la Universitatea de Tehnologie din Dresda — exista øi un număr oarecare de studenfli din America Latină care, spera KGB°ul, ar fi putut să ajungă ca agenfli sub acoperire în Statele Unite — øi°øi petreceau luni întregi câøtigându°le încrederea, adesea doar pentru a descoperi că nu dispuneau de suficienfli bani ca să°i momească pe aceøti tineri să lucreze pentru ei. Banii erau o sursă constantă de îngrijorare, suferinflă øi invidie. Cetăflenii sovietici priveau posturile pe termen lung în străinătate ca pe niøte fantastice surse de venit, adesea suficient pentru a pune bazele unei viefli confortabile acasă. Germania de Est totuøi nu era percepută ca fiind îndeajuns de străină, atât de oamenii obiønuifli, cât øi de autorităflile sovietice: salariile øi primele nu se prea puteau compara cu cele dintr°o flară străină „adevărată“, adică o flară capitalistă. La puflină vreme după sosirea familiei Putin la Dresda, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

guvernul a autorizat în cele din urmă mici plăfli lunare în valută88 (echivalente cu aproximativ o sută de dolari) ca părfli din salariile cetăflenilor sovietici ce lucrau în flări ale blocului socialist. Dar chiar øi aøa, personalul KGB din Dresda trebuia să°øi mănânce de sub unghii pentru ca la întoarcerea din delegaflie să aibă cu ce se lăuda. De°a lungul anilor, se încetăfleniseră øi câteva convenflii referitoare la frugalitate — folosirea, de pildă, a ziarelor pe post de perdele la ferestre.

Însă în vreme ce agenflii sovietici trăiau cu toflii în aceleaøi condiflii de mizerie, agenflii Stasi, care aveau apartamente în aceeaøi clădire, se bucurau de un standard de viaflă mult mai ridicat: câøtigau mult mai mulfli bani.89 Aøa că în Occident erau — atât de aproape øi atât de greu de atins pentru cineva precum Putin90 (alfli cetăfleni sovietici detaøafli în Germania aveau dreptul de a intra în Berlinul de Vest) — oamenii øi lucrurile pe care øi le dorea Putin. Øi°a exprimat dorinflele în fafla celor foarte puflini occidentali cu care a intrat în contact — membri ai miøcării radicale Facfliunea Armata Roøie (Rote Armee Fraction — RAF), care mai ascultau uneori de ordinele KGB°ului øi veneau când øi când la Dresda pentru sesiuni de antrenamente. „Mereu voia lucruri“, mi°a spus un fost membru RAF91 despre Putin. „Le°a pomenit câtorva ce øi°ar dori el din Occident“. Această persoană pretinde că i°ar fi adus lui Putin un Grundig Satellit, un radio extrem de performant pe unde scurte, øi un casetofon Blaupunkt pentru maøină; pe primul îl cumpărase øi pe celălalt îl øterpelise dintr°un autovehicul, unul din multele pe care le furase RAF pentru scopuri proprii. Radicalii vest°germani aduceau mereu cadouri cu ei când treceau în est, mi°a spus fostul luptător RAF, însă era o diferenflă între felul în care primeau bunurile agenflii Stasi øi abordarea lui Putin: „Est°germanii nu se aøteptau ca noi să plătim pentru ele, aøa că făceau măcar efortul să întrebe cât face obiectul, iar noi spuneam că nimic. Dar Vova n°a întrebat niciodată cât costă ceva“. Masha Gessen

Încredinflarea de misiuni radicalilor RAF, responsabili pentru mai bine de două duzini de asasinate øi atacuri teroriste între 1970 øi 1998, era exact genul de acfliune la care visase Putin, însă nu există dovezi că ar fi avut de°a face cu asta în mod direct. Mai degrabă, se pare, îøi petrecea zilele la birou, pe scaun, într°o încăpere pe care o împărflea cu alt agent (tofli ceilalfli ofifleri din Dresda aveau birouri proprii).92 Ziua îi începea cu o øedinflă de personal, continua cu o întâlnire cu agentul său local, poliflistul pensionat, øi se termina cu scrisul: fiecare agent trebuia să ofere un raport complet asupra activităflilor sale, care includea traduceri în rusă ale oricăror informaflii obflinute. Din estimările unor foøti agenfli93 reiese că aceøtia îøi petreceau trei sferturi din timp scriind rapoarte. Cel mai mare succes al lui Putin94 din această perioadă în Dresda pare să fi fost recrutarea unui student columbian, care îi făcuse la rândul său legătura cu un alt student columbian din Berlinul de Vest, care îl prezentase unui sergent din armata americană, de origine columbiană. Acesta îi vânduse pe 800 de mărci un manual al armatei cu conflinut nesecretizat. Putin øi colegii săi øi°au pus multe speranfle în acest sergent, însă cam în perioada în care obflineau manualul, misiunea lui Putin în Germania se apropia de sfârøit. Chiar când Putin pleca din Uniunea Sovietică, flara începuse să se schimbe dramatic øi irevocabil. Mihail Gorbaciov venise la putere în martie 1985. Doi ani mai târziu, eliberase din închisori tofli deflinuflii politici øi începea să slăbească frâiele flărilor din blocul sovietic. Conducerea KGB°ului, ca øi agenflii, a perceput acfliunile lui Gorbaciov ca fiind dezastruoase.95 În următorii ani, între Partid øi KGB avea să se caøte o prăpastie, culminând cu puciul eøuat din august 1991. Urmărind de departe schimbările, înconjurat de alfli ofifleri din serviciile secrete — fără nimeni altcineva — Putin trebuie să fi simflit o furie neputincioasă, fără speranflă. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Acasă, KGB°ul îi jura loialitate secretarului general øi reformelor sale. În iunie 1989, øeful KGB din Leningrad emitea un comunicat prin care condamna crimele comise de serviciile secrete sub regimul lui Stalin.96 În Germania de Est, ca øi în Uniunea Sovietică, populaﬂia începea să iasă la proteste stradale, iar ceea ce fusese odată de neînchipuit devenea tot mai probabil: cele două Germanii ar fi putut fi unificate — pământul pe care Vladimir Putin fusese trimis să

îl păzească ar fi fost, pur øi simplu, încredinflat inamicului. Toatæ munca lui Putin devenea îndoielnică; toate idealurile sale erau batjocorite. Acesta era genul de insultă care altădată l°ar fi făcut pe băieflelul cel agil øi pe tânărul care fusese cândva Putin să sară asupra blasfemiatorului øi să°l copleøească cu lovituri, până ce i se domolea furia. Actualul Putin, de vârstă mijlocie øi ieøit din formă, a rămas tăcut øi inert, văzând cum visurile øi speranflele pentru viitor îi erau spulberate. La sfârøitul primăverii øi la începutul verii anului 1989, Dresda se confrunta cu primele sale manifestaflii publice neautorizate: grupulefle de oameni adunafli prin piefle, protestând mai întâi în legătură cu măsluirea alegerilor locale din mai, apoi, ca øi restul Germaniei, cerând dreptul de a emigra în vest. În august, zeci de mii de est°germani au pornit°o, de fapt, spre est — profitând de ridicarea restricfliilor de călătorie în interiorul blocului sovietic —, dar sfârøind prin a ajunge la ambasadele Germaniei federale din Praga, Budapesta øi Varøovia. O serie de proteste „de luni seară“ începeau să ia amploare în oraøele Germaniei estice, tot mai extinse de la o săptămână la alta. RDG øi°a închis graniflele, dar era prea târziu pentru a mai stăvili valul de emigranfli øi de protestatari; în cele din urmă, s°a ajuns la un acord de transport al germanilor din est către vest. Aveau să călătorească cu trenul, iar trenurile aveau să treacă prin Dresda, oraøul est°german cel mai apropiat de Praga. Primele trenuri, goale, au trecut într°adevăr prin Dresda, pentru a°i aduna pe cei aproape opt mii de est°germani care ocupau Masha Gessen

ambasada RDG din Praga. În primele zile din octombrie, mii de oameni au început să se strângă la gara din Dresda — unii cu bagaje voluminoase, sperând să facă autostopul spre Occident, alflii venifli doar pentru a asista la cel mai tulburător eveniment din istoria postbelică a oraøului. Mulflimile au dat piept cu toate forflele de ordine care putuseră fi adunate: poliflia obiønuită era însoflită de diferite forfle de securitate auxiliare; cu toflii au ameninflat, au bătut øi au închis cât de mulfli oameni au putut. Agitaflia mulflimii a persistat timp de câteva zile. Pe 7 octombrie, când Vladimir Putin împlinea treizeci øi øapte de ani, RDG a sărbătorit a patruzecea aniversare oficială a formării sale; în Berlin s°au declanøat revolte; au fost arestafli mai bine de o mie de manifestanfli. Două zile mai târziu, din întreaga flară s°au adunat sute de mii de demonstranfli, pentru încă un protest „de luni“; în alte două săptămâni, numărul lor avea să se dubleze. Zidul Berlinului a căzut la 9 octombrie, însă în RDG demonstrafliile au continuat până la primele alegeri libere, din martie.97 La 15 ianuarie 1990 o mulflime adunată în fafla sediului Stasi din Berlin a început să protesteze faflă de distrugerea unor documente de către poliflia secretă. Protestatarii au reuøit să treacă de forflele de ordine øi să pătrundă în clădire. Prin alte părfli ale flării, protestatarii începuseră chiar mai devreme să dea buzna în clădirile Ministerului Securităflii de Stat. Putin le°a spus biografilor săi că fusese în mulflime øi asistase la asaltul asupra clădirii Stasi din Dresda. „O femeie flipa: «Căutafli intrarea în tunelul de sub Elba! Au deflinufli acolo, care stau în apă până la genunchi!» De unde deflinufli? De ce credea ea că ar fi sub Elba? Erau niøte celule acolo, dar, evident, nu erau sub Elba“. Furia protestatarilor i se părea excesivă øi de neînfleles. Prietenii øi vecinii lui erau cei atacafli, oameni cu care trăise øi socializase — exclusiv — în ultimii patru ani, øi nu°øi putea imagina ca vreunul dintre ei Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

să fie atât de ticăloøit cum pretindea mulflimea: erau niøte birocrafli obiønuifli, întocmai ca Putin însuøi. Când protestatarii s°au abătut asupra clădirii unde lucra, Putin a fost teribil de indignat. „Accept ca germanii să°øi facă pulbere propriul lor Minister al Securităflii de Stat“, le°a spus biografilor doisprezece ani mai târziu. „E treaba lor, internă. Dar noi nu eram o treabă internă. Ne confruntam cu o ameninflare gravă. Aveam documente în clădire øi nimănui

nu părea să°i pese suficient cât să ne protejeze.“ Paznicii de la porflile clădirii KGB trebuie să fi tras focuri de avertisment — Putin susfline că n°au făcut decât să°øi demonstreze voinfla de a apăra clădirea cu orice prefl —, iar protestatarii au dat înapoi pentru o vreme. Apoi însă au redevenit belicoøi øi, potrivit lui Putin, el însuøi a ieøit să vorbească cu ei. „I°am întrebat ce doreau. Le°am explicat că acolo era o instituflie sovietică. Øi cineva din mulflime a întrebat: «De ce avefli maøini cu numere de înmatriculare germane? Øi ce facefli aici, de fapt?» De parcă ar fi øtiut exact ce făceam noi acolo. Le°am spus că ni se permitea prin contract să folosim numere germane. «Da’ tu cine eøti? Germana ta e prea bună» au început să strige. Le°am zis că sunt translator. Erau foarte agresivi oamenii aceia. Am dat telefon la reprezentanflii noøtri militari øi le°am spus ce se petrece. Iar ei au zis: «Nu putem face nimic până ce nu primim ordine de la Moscova. Iar Moscova tace». Peste câteva ore a venit totuøi armata noastră øi mulflimea s°a împrăøtiat. Mi°am dat seama că Uniunea Sovietică era bolnavă. Suferea de o boală fatală numită paralizie. O paralizie a puterii.“ fiara lui, pe care o servise cât îi stătuse în puteri, acceptând răbdător oricare rol ar fi decis aceasta să°i repartizeze, îl abandonase pe Putin. Era speriat øi neajutorat, iar Moscova tăcuse. Îøi petrecuse cele câteva ore până la sosirea trupelor ruse îndesând hârtii într°o sobă pe lemne, până ce soba plesnise de atâta căldură.98 Distrusese toată munca sa øi a colegilor săi: toate contactele, dosarele Masha Gessen

personale, rapoartele de supraveghere øi, probabil, nesfârøite teancuri de tăieturi de prin ziare. Chiar înainte ca protestanflii să alunge Stasi din clădirile sale, Germania estică începuse extenuantul øi durerosul proces de eliminare a Stasi din societate. Vecinii lui Putin nu doar îøi pierduseră slujbele, dar li se interzisese să lucreze în poliflie, în administraflia publică øi în învăflământ. „Vecina, cu care mă împrietenisem, a plâns o săptămână necontenit“, le°a spus Ludmila Putina biografilor soflului ei. „A plâns pentru visul pierdut, pentru prăbuøirea tuturor lucrurilor în care crezuse vreodată. Totul fusese zdrobit: vieflile, carierele lor… Katia [Ekaterina, fiica mai mică a familiei Putin] avea o educatoare la grădiniflă — o femeie nemaipomenită — care acum nu mai avea voie să lucreze cu copiii. Asta numai fiindcă lucrase pentru Ministerul Securităflii.“ După doisprezece ani, cea care avea să devină prima doamnă a Rusiei postsovietice încă găsea de neînfleles øi inumană logica lustrafliei. Familia Putin se întoarce la Leningrad. Cară după ei o maøină de spălat, veche de douăzeci de ani, dăruită de foøtii vecini — care, chiar øi fără slujbe, se bucurau de un nivel de trai pe care soflii Putin nu puteau spera să°l atingă la revenirea în URSS — øi o sumă de bani în dolari americani, suficientă pentru cumpărarea celei mai bune maøini sovietice disponibile. Cu atâta se alegeau după patru ani øi jumătate de locuit în străinătate — øi în contul carierei neconsumate de spion a lui Vladimir Putin. Tuspatru aveau să se întoarcă în cea mai mică dintre camerele apartamentului părinflilor lui Putin. Aici Ludmila Putina urma să°øi petreacă din nou vremea scotocind prin rafturile goale ale magazinelor sau stând la cozi pentru produse de strictă necesitate: aøa făceau majoritatea femeilor sovietice, însă, după patru ani øi jumătate de viaflă relativ confortabilă în Germania, situaflia era nu doar umilitoare, ci øi înspăimântătoare. „Mi°era frică să intru în magazine“, le°a spus Ludmila intervievatorilor. „Încercam să stau cât mai Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

puflin înăuntru, doar cât îmi trebuia să cumpăr strictul necesar — după care dădeam fuga acasă. Era groaznic.“99 S°ar fi putut imagina o cale mai nefericită de întoarcere în URSS? Serghei Roldughin, violoncelistul prieten cu Putin, øi°l aminteøte spunând: „Nu pot face asta. Cum e posibil? Înfleleg să fac eu greøeli, dar ei, pe care îi considerăm cei mai buni profesioniøti, cum să facă ei greøeli?“100 Putin se jură că va pleca din KGB. „O dată spion, spion rămâi“, îi răspunde prietenul; era o vorbă obiønuită în Rusia. Vladimir Putin se simflea trădat de flara sa øi de organizaflia sa — singura căreia i se alăturase trup øi suflet, în afara clubului de judo —, însă organizaflia era plină de oameni care se simfleau tot mai trădafli, înøelafli øi abandonafli; acesta era, într°adevăr, spiritul corporatist al KGB°ului în 1990.

Masha Gessen

C4 O dată spion…

Toată istoria Rusiei se petrece în Sankt Petersburg. Oraøul a fost capitala unui imperiu prosper secătuit de Primul Război Mondial, la începutul căruia øi°a pierdut numele: germanicul Sankt Petersburg a devenit Petrograd, cu rezonanflă mai rusească. Imperiul a fost distrus de un°doiul aplicat în plină figură de revolufliile din 1917, a căror scenă a fost asigurată de Petrograd. În scurt timp, oraøul øi°a pierdut statutul de capitală, iar scaunul puterii a fost mutat la Moscova. Petrograd, cu poeflii øi artiøtii săi, a rămas capitala culturii ruse — chiar øi când oraøul øi°a pierdut din nou numele, devenind Leningrad în ziua morflii primului tiran sovietic. Elitele literare, artistice, academice, politice øi economice vor fi decimate treptat de epurări, arestări øi execuflii, pe parcursul anilor 1930. Nefericitul deceniu se termină cu războiul sovieto°finlandez, un act dezastruos øi penibil de agresiune sovietică, devenit prologul celui de°al Doilea Război Mondial. Pe timpul asediului øi după război, Leningradul, în care se întorseseră părinflii lui Putin, era un Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

oraø de fantome. Clădirile sale, cândva maiestuoase, erau acum distruse: ferestrele fuseseră făcute ﬂăndări de explozii øi de schije; ramele geamurilor øi mobila fuseseră folosite drept lemn de foc. Regimente de øobolani, sute øi mii, mărøăluiau printre zidurile găurite, pe toată lungimea străzii, alungându°i pe palizii supravieﬂuitori umani. În deceniile de după război, oraøul s°a umplut de oameni noi øi a crescut din munca lor. Leningradul devenea capitala

militar°industrială a Uniunii Sovietice; sute de mii de persoane din felurite părfli ale imperiului s°au stabilit în blocurile gri, identice, care nu mai pridideau să se înalfle pentru a face faflă afluxului. La mijlocul anilor 1980, populaflia metropolei depăøea cinci milioane — cu mult prea mult, chiar øi după standardele modeste de viaflă din URSS. Inima oraøului, centrul istoric, fusese între timp abandonat de constructori; acele familii, precum familia Putin, care supraviefluiseră iadului dezlănfluit în prima jumătate a secolului trecut trăiau în apartamente uriaøe, transformate în cămărufle cu dependinfle comune, răspândite alandala prin clădiri altădată grandioase, dar care acum, după zeci de ani de neglijare, intraseră într°o stare de degradare ireversibilă. Øi totuøi, oraøul în care se întorcea Putin în 1990 se schimbase mai mult în cei patru ani în care lipsise decât în cele patru decenii de dinainte. Tocmai oamenii pe care Putin øi colegii săi îi flinuseră în chingile supravegherii øi fricii — disidenflii, aproape°disidenflii øi prietenii prietenilor disidenflilor — se purtau acum ca øi cum oraøul ar fi fost al lor. Pe 6 martie 1987, o explozie puternică se producea în piafla Sfântul Isaac din Leningrad. Suflul dobora Hotelul Angleterre, a cărui grandioasă fafladă mărginise vreme de mai bine de o sută cincizeci de ani cea mai frumoasă piaflă a oraøului, o clădire de legendă øi una dintre moøtenirile culturale ale Sankt Petersburgului. Marele poet Serghei Esenin se sinucisese acolo, în camera 5, lucru care făcuse ca Masha Gessen

locul să fie menflionat în operele a cel puflin încă o jumătate de duzină de poefli. Într°o flară øi într°un oraø unde faptele istoriei erau adesea rostite în øoaptă, iar locurile încărcate de istorie erau de cele mai multe ori ascunse, distruse sau falsificate, Angleterre rămăsese un obiect istoric palpabil, real — øi poate că de aceea mulfli dintre cetăflenii oraøului lui Petru cel Mare, în mare parte redus la ruine, au simflit pierderea acelui hotel anume aproape ca pe o rană în trupul lor. Demolarea fusese planificată; nu fusese însă planificată naøterea, pe locul distrugerii sale, a unei miøcări ce avea să joace un rol hotărâtor în căderea regimului sovietic. Mihail Gorbaciov devenise liderul statului sovietic în martie 1985. Îøi petrecuse primul an la conducere întărindu°øi baza în Politburo. În al doilea an emisese termenul perestroika — restructurare — deøi nimeni, nici Gorbaciov însuøi, nu øtia ce însemna asta. În decembrie 1986 îi permitea lui Andrei Saharov, bine°cunoscutul disident øi câøtigător al premiului Nobel, să se întoarcă acasă la Moscova din oraøul lui Gorki, unde trăise în exil intern timp de aproape øapte ani. În ianuarie 1987, Gorbaciov a avansat un alt termen, glasnost, sau „deschidere“ — lucru care nu însemna totuøi că pe viitor cenzura urma să fie abolită, ci părea să însemne, mai degrabă, că cenzura urma să se schimbe: de pildă, bibliotecile din toată flara au început să uøureze accesul la cărfli care până nu demult fuseseră flinute sub cheie. În februarie 1987, Gorbaciov a schimbat sentinflele a 140 de disidenfli care fuseseră închiøi în închisori øi lagăre de muncă. Desigur, Gorbaciov nu intenfliona să dizolve Uniunea Sovietică, să pună capăt dominafliei partidului comunist sau să schimbe regimul într°o manieră radicală — deøi lui personal îi plăcea cuvântul radical. Visa, mai degrabă, să modernizeze cu moderaflie economia sovietică øi societatea sovietică, fără a submina structurile de bază. Însă procesele pe care le°a pus în miøcare aveau să ducă, inevitabil — øi, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

retrospectiv privind, foarte rapid — la prăbuøirea completă a Uniunii Sovietice. Cu cinci ani înaintea acestei miøcări tectonice, începuseră subtile zguduituri subterane. Gorbaciov îmbiase populaflia cu zăhărelul posibilei schimbări — aøa că oamenii au început să discute despre schimbare ca øi cum ar fi fost realizabilæ. Treptat, au lăsat aceste conversaflii să se reverse dincolo de pereflii bucătăriilor øi să ajungă în sufrageriile altora. Alianfle

încă incerte se formau. Pentru prima oară după decenii întregi, se discuta cu seriozitate despre politică øi chestiuni sociale presante fără ca perspectiva să fie disidentă sau aflată între graniflele structurilor formale de partid — în acest fel, cei care luau parte la asemenea discuflii au devenit cunoscufli drept „informali“. Mare parte a informalilor aparflineau unei generaflii anume: cei născufli în regimul lui Hruøciov, scurta perioadă de la sfârøitul anilor 1950 øi începutul anilor 1960, adică după denunflarea terorii lui Stalin øi înainte de stagnarea lui Brejnev. Informalii nu aveau în comun o platformă politică sau un limbaj pentru discufliile politice; nu înflelegeau nici măcar unde ar fi fost locul unei asemenea discuflii, însă aveau în comun două lucruri: dezgust pentru modul de operare al statului sovietic øi o dorinflă aprinsă de a proteja øi conserva cât mai rămăsese din mult iubitul lor oraø istoric. „Cei din generaflia noastră nu vedeau în faflă decât o fundătură: dacă nu scăpai, aveai de°a face cu degradarea“101, îøi aminteøte, douăzeci de ani mai târziu, Elena Zelinskaia, fondatoarea uneia dintre cele câteva publicaflii samizdat care°i uneau pe informali. „Ne sufocam de°atâtea minciuni, ipocrizie øi prostie. Nu ne temeam. Øi de îndată ce primele raze de soare au pătruns — de îndată ce oamenii, ale căror mâini fuseseră legate, au reuøit să miøte fie øi câteva degete — lumea s°a urnit din loc. Oamenii nu se gândeau la bani sau să°øi îmbunătăflească nivelul de viaflă; tofli se gândeau numai la libertate. Libertatea de a°øi trăi viafla personală după voie, libertatea de a călători øi de a vedea Masha Gessen

lumea. Eliberarea de ipocrizie øi libertatea de a nu pleca urechea la ipocrizie; libertatea de a nu fi defăimat, libertatea de a nu te simfli ruøinat pentru părinflii tăi, eliberarea din plasa de minciuni în care eram cu toflii prinøi.“ Însă, oricât s°ar fi indignat informalii în intimitatea locuinflelor lor, maøinăria distrugerii, condusă de stat, se miøca mai departe. Pe 16 martie 1987, un zvon s°a răspândit prin oraø: hotelul Angleterre urma să fie ras de pe fafla pământului. Informali de toate culorile au început să se adune în fafla clădirii. Conducătorul unei societăfli informale pentru conservarea patrimoniului, Alexei Kovalev, a intrat în clădirea prefecturii, aflată la doi paøi, în acelaøi scuar, încercând să negocieze cu o birocrată cu funcflie înaltă. Aceasta l°a asigurat că imobilul nu era în pericol øi l°a implorat „să nu mai dezinformeze lumea øi să nu mai extindă panica“102. La nici jumătate de oră se auzea bubuitul exploziei, iar clădirea mare cât un cvartal se transforma într°un nor imens de praf zgrunfluros. Atunci s°a petrecut ceva fără precedent. „Se părea că, după ce se risipeau tot praful øi fumul de pe locul unde fusese hotelul, n°ar mai fi trebuit să rămână decât amintirile“103, rememorează Alexandr Vinnikov, un fizician transformat în activist urban. „Øi asta s°a øi întâmplat, doar că amintirile erau copleøitoare. Niciodată, înainte de acest moment, nu øi°ar fi imaginat oamenii că ar fi putut să protesteze la adresa autorităflilor øi să rămână teferi, fără să nimerească după gratii sau să°øi piardă, cel puflin, locul de muncă. Simfleam din toată inima că făceam ceea ce trebuie, eram cuprinøi de acel sentiment care apare în sufletul cuiva ce se află printre oameni care gândesc aidoma, într°un spafliu public, ascultând cum unul dintre noi rosteøte cu voce tare ceea ce credeam tofli. Øi, mai important, simfleam din plin umilinfla de a nu fi fost băgafli în seamă de autorităfli; începea să se contureze o demnitate personală, o dorinflă de a ne exercita dreptul de a fi auzifli, de a conta.“ Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Aøa că mulflimea nu s°a împrăøtiat. În următoarea după°amiază se adunau, în fafla a ce mai rămăsese din Angleterre, câteva sute de oameni. Gardul ce împrejmuia locul demolării era plin de postere făcute de mână, afiøe, poeme scrise direct pe tabla gardului ori numele celor care luaseră parte la protest øi aleseseră, curajoøi, să se facă oarecum cunoscufli. „Ne°am găsit unii pe alflii în piafla Sfântul Isaac“104, spunea

un articol profetic scris de Zelinskaia, atunci în vârstă de treizeci øi trei de ani, øi lipit pe gard. „Am pornit pe un drum dificil… Vom face, probabil, multe greøeli. Unii îøi vor pierde poate vocile. Nu vom reuøi, poate, să realizăm tot ce ne vom propune, aøa cum am eøuat în a salva Angleterre. Sunt multe lucruri pe care nu øtim cum să le facem. E oare posibil ca oamenii ale căror păreri nu le°a cerut nimeni, niciodată, să øtie să øi le susflină? Oare cei flinufli îndelung departe de orice fel de activitate publică øi°au perfecflionat abilităflile de luptă în vreme ce stăteau în pivniflele lor? Ar putea oameni ale căror decizii øi acfliuni n°au avut niciodată consecinfle tangibile, nici chiar pentru existenflele lor, să°øi poată plănui acfliunile viitoare?“ Vreme de trei zile, sute de persoane au continuat să se adune lângă fostul hotel. Protestul, care nu se mai sfârøea, a devenit cunoscut sub numele de Bătălia pentru Angleterre. Chiar øi după aceea gardul, cu multele sale afiøe øi articole, a rămas; la fel øi o mică adunare din fafla lui. Acum oamenii veneau la Angleterre să afle ce se mai întâmpla în oraøul lor øi în flară sau să le spună altora ce øtiau; locul a devenit cunoscut drept Punctul de Informare. Discufliile de prin bucătării øi sufragerii ieøiseră la iveală, iar gardul se transformase într°o pagină vie105, pe care se înfăfliøau mulflimi de publicaflii samizdat. Peste tot prin oraø se organizau alte locuri de discuflie. În aprilie un grup de tineri economiøti leningrădeni106 a format un club. La întâlnirile de la Palatul Tineretului au început să abordeze subiecte care, altădată, ar fi fost de neconceput, Masha Gessen

ca de pildă posibilitatea privatizării. Înainte de sfârøitul anului, unul dintre ei a venit cu ideea de a privatiza întreprinderile de stat prin tipărirea de cupoane valorice care să fie împărflite fiecărui adult din URSS. Conceptul nu a fost bine primit atunci, însă peste ani avea să se întâmple exact asta, iar mulfli dintre membrii clubului urmau să îndeplinească roluri°cheie în modelarea strategiei economice postcomuniste. Celor aflafli între granifle li se părea că societatea sovietică se schimba cu o viteză fulgerătoare. Însă miøcarea însemna doi paøi înainte øi unul înapoi. În mai, autorităflile sovietice opreau bruiajul celor mai multe programe radio occidentale; pe 31 mai, autorităflile locale închideau Punctul de Informare din fafla hotelului Angleterre. În iunie, alegerile pentru consiliul local implicau un experiment mic, dar revoluflionar: în patru procente dintre districte, în loc de un singur nume, pe foaia de vot au apărut două; pentru prima dată după decenii întregi, câtorva alegători li se oferea ocazia de a desemna un candidat sau altul, chiar dacă ambii erau propuøi de Partidul Comunist. Pe 10 decembrie, Leningradul asista la primul miting politic pe care poliflia nu°l împrăøtia107. Cel puflin doi dintre vorbitori erau bărbafli care stătuseră în lagăre pentru că se opuseseră regimului sovietic. Procesul avea să continue în anul următor. Se formau treptat tot mai multe grupuri de discuflii, iar activităflile lor deveneau mai organizate. Treptat, adevăraflii lideri — persoane bine°cunoscute øi de încredere în afara micilor lor cercuri sociale — ieøeau la iveală. În doi ani aveau să devină primii politicieni postsovietici. În primăvară, niøte locuitori ai Leningradului au anunflat lansarea a ceea ce numeau „Hyde Park“, în Grădinile Mihailov din centrul oraøului. O după°amiază pe săptămână, oricine putea vorbi public. „Regulile erau că, vreme de cinci minute, oricine putea vorbi pe orice subiect108, în afara îndemnurilor la război, violenflă øi xenofobie de orice tip“, îøi aminteøte Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Ivan Soønikov, pe vremea aceea un øofer de taxi de treizeci øi doi de ani øi unul dintre organizatorii spafliului de dezbateri în aer liber. „Vrei să vorbeøti despre drepturile omului? Dă°i drumul! Un bărbat a adus cu el Declaraflia Drepturilor Omului din 1949. Eu unul o citisem deja în samizdat, însă cei care nu o mai văzuseră până atunci erau copleøifli. Øi toată povestea flinea cu orele, sâmbătă de sâmbătă, de la douæsprezece la patru. Oricine putea lua microfonul. Trebuie

să adaug că asta se întâmpla înainte să fi apărut libertatea presei. Aøa că o mulflime de ziariøti veneau øi ascultau, dar nu se putea publica nimic.“ După câteva luni, poliflia a alungat „Hyde Park°ul“ din Grădinile Mihailov. Organizatorii au mutat miøcarea la catedrala Kazanski, o clădire imensă de pe Nevski Prospekt, cel mai mare bulevard din oraø. Nemaifiind umbrifli de copaci øi împrejmuifli de garduri, vorbitorii øi ascultătorii deveniseră øi mai vizibili decât înainte. În loc să°i izgonească, autorităflile au decis să°i înece sub un potop sonor. Într°o sâmbătă, participanflii la „Hyde Park“ s°au prezentat la catedrală, însă au descoperit cu surprindere o fanfară ce cânta în fafla acesteia. Fanfara venise la pachet cu publicul ei, ai cărui membri au început să strige la vorbitori: „Øtifli ce? Fanfara e aici ca să se relaxeze lumea, nu e momentul øi timpul potrivit pentru discursurile voastre“. În timpul unei pauze, Ivan Soønikov a încercat să discute cu dirijorul, care a recunoscut pe dată că fanfara fusese pusă acolo de cineva din administraflia locală. Ekaterina Podolfleva, o matematiciană eminentă, în vârstă de patruzeci de ani, care devenise unul dintre cei mai vizibili — øi excentrici — activiøti pro°democraflie, a descoperit o refletă pentru a înfrunta fanfara. Le°a cerut tuturor participanflilor la discuflii să aducă lămâi cu ei la următoarea întâlnire. De îndată ce alămurile începeau să cânte, tofli activiøtii trebuiau să se apuce să muøte din lămâi109, sau măcar să se prefacă, dacă realitatea li se părea prea acră. Podolfleva auzise sau citise undeva că, atunci când Masha Gessen

oamenii văd pe cineva mâncând o lămâie încep, empatic, să producă însemnate cantităfli de salivă — lucru care, întâmplător, este incompatibil cu cântatul la un instrument de suflat. A funcflionat: muzica s°a oprit, iar discursurile au continuat. În data de 13 iunie 1988, Curtea Supremă a URSS a anulat verdictele de vinovăflie, vechi de mai bine de cincizeci de ani, de la care pornise Marea Teroare stalinistă. În ziua următoare un marø în memoria victimelor represiunii politice110 a avut loc în Leningrad — cea dintâi manifestare legală øi la scară mare de acest tip din istoria Uniunii Sovietice. Însă cele mai importante subiecte ale anului 1988 — nu doar în Leningrad, ci în întreaga URSS — au fost formarea unei organizaflii numită Frontul Popular øi conflictul dintre Armenia øi Azerbaidjan. Frontul Popular111 a căpătat viaflă, mai mult sau mai puflin simultan øi spontan, în mai bine de treizeci de oraøe din toată Uniunea Sovietică. Scopul său declarat era să susflină perestroika — aceasta se confrunta cu o rezistenflă tot mai crescută în interiorul partidului. Însă funcflia cea mai importantă a Frontului era, probabil, de a realiza un experiment de o amploare fără precedent: într°o societate căreia îi lipsea aproape cu totul experienfla schimbării sociale sau, de fapt, orice alt fel de activitate cetăflenească care să nu fie dirijată de sus, trebuia formată o organizaflie, ba chiar o reflea de organizaflii cu adevărat democratică în natură øi structură. „O organizaflie care flinteøte la democratizarea societăflii trebuie să fie ea însăøi democratică“112, proclama un act fondator al filialei din Leningrad. „De aceea, statutul Frontului Popular va confline o protecflie eficientă împotriva tendinflelor autoritare øi birocratice. În acest scop, consiliul coordonator va fi ales prin vot secret øi poate suferi schimbări în cadrul oricărei adunări generale a Frontului. În acest scop, consiliul coordonator nu are un preøedinte permanent, ci tofli membrii vor fi preøedinfli rând pe rând. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

În acest scop, niciun membru al Frontului Popular nu va putea reprezenta organizaflia în niciun fel de problemă dacă chestiunea nu a fost discutată în prealabil la o adunare generală a Frontului Popular. Este de dorit ca toate deciziile luate de consiliul coordonator sau de adunarea generală să aibă statut de recomandări: membrii aflafli în minoritate nu vor fi obligafli să participe la punerea în practică a unei decizii cu care nu sunt de acord, dar aceøtia nu vor putea nici

să contravină acfliunilor majorităflii pe alte căi decât puterea convingerii.“ Cu alte cuvinte, principalul scop al Frontului Popular era să nu fie Partidul Comunist. Incredibil, dar a funcflionat. După douăzeci de ani de la evenimente, un matematician devenit activist pe la sfârøitul anilor 1980 îøi aminteøte cum a descoperit Frontul Popular: „Se adunau la Casa de Cultură a Muncitorilor din Domeniul Alimentar. Putea să vină oricine. Unii dintre cei care veneau nu erau prea întregi la minte. Prima impresie era de casă de nebuni: unii dintre vorbitori aberau complet. Øi o flineau aøa câte o oră, o oră jumate, discutau despre Dumnezeu øtie ce, apoi la microfon veneau alflii — mai târziu am descoperit că erau unii dintre liderii grupului. La sfârøit, când se vota totuøi în vreo privinflă sau alta, rezultatul era acceptabil; avea o clară componentă politică øi era scris într°o rusă corectă. Se părea deci că cei care conduceau organizaflia erau oameni cu care se øi putea sta de vorbă cu adevărat.“113 Abilitatea de a sta de vorbă era, încă, una dintre mărfurile aflate la mare prefl în Uniunea Sovietică. În curând, o femeie avea să se diferenflieze de grup; era conducătoarea evidentă øi cea mai de încredere purtătoare de cuvânt a Frontului Popular. Marina Salie nu semăna cu niciun politician sovietic de până atunci. Avea, de fapt, prea pufline în comun cu orice politician din lume. Trecută de cincizeci de ani, necăsătorită (locuise multă vreme cu o altă femeie pe care o numea soră), îøi petrecuse cea mai mare parte a vieflii de adult în zone dintre cele mai izolate ale Uniunii Sovietice, studiind pietre: avea un doctorat în Masha Gessen

geologie. Era o cale abordată de mulfli membri ai intelighenfliei: o profesie fără provocări ideologice øi la distanflă cât mai mare de centrul de comandă sovietic. Fiindcă nu intrase în Partidul Comunist, Salie nu făcea parte din nicio instituflie care să fi fost discreditată. Era, totodată, locuitoare get°beget a Sankt Petersburgului, provenind dintr°o familie istorică. Stră°străbunicul ei, Paul Buhre, fusese unul dintre cei mai iluøtri localnici ai urbei: ceasornicar al flarului, făcuse orologii care mai funcflionează øi astăzi, foarte prefluite în secolul XXI. Doi dintre străbunicii ei veniseră în Petersburg în secolul al XIX°lea, din Franfla øi Germania. De o inteligenflă vie, cu vorbă răspicată, Salie stârnise imediat încredere øi dorinflă de a o urma. „Cu o fligară atârnându°i între buze, putea conduce o mulflime pe Nevski, în sus øi°n jos, oprind circulaflia“114, îøi aminteøte, după douăzeci de ani, un adversar politic. „Am văzut°o o dată făcând asta øi lăsa o impresie puternică. Nimeni nu putea concura cu ea.“ În februarie 1998 conflictul izbucnea între Azerbaidjan øi Armenia115 — primul dintre multele conflicte interetnice ce aveau să urmeze în Caucaz. În Azerbaidjanul relativ înstărit, cu populaflie predominant musulmană, o regiune numită Nagorno°Karabah, populată îndeosebi cu etnici armeni, îøi declarase intenflia de a se rupe de teritoriul azer øi de a se alătura Armeniei, o republică mică, săracă øi predominant creøtină din URSS. Cu excepflia câtorva disidenfli vizionari, nimeni nu°øi putuse imagina, la acea vreme, că imperiul sovietic avea să se prăbuøească — øi cu atât mai puflin că lucrul acesta avea să se întâmple curând. Evenimentele din Nagorno°Karabah au arătat că inimaginabilul era posibil. Øi nu doar asta, ci øi cum anume urma să se întâmple: URSS avea să se rupă în jurul unor falii etnice, iar procesul avea să fie dureros øi violent. Demonstranfli pro°independenflă ieøiseră acum pe străzile din Nagorno°Karabah în număr mare øi, la doar câteva zile după aceea, pogromurile erupeau Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

în Sumgait, un oraø azer cu o însemnată populaflie armeană. Au murit mai mult de treizeci de persoane; alte sute au fost rănite. Intelectualitatea sovietică privea, nevenindu°i să°øi creadă ochilor, cum duømăniile etnice øi religioase se ridicau la suprafaflă. În iunie, după ce guvernul regional din Nagorno°Karabah a anunflat oficial intenflia de secesiune a regiunii, mai mult de trei sute de oameni s°au adunat într°o

piaflă din Leningrad pentru a°øi demonstra solidaritatea cu populaflia armeană116. Către sfârøitul verii, activiøtii pro°democraflie leningrădeni aranjau ca niøte copii armeni din Sungait117 să vină în taberele de vară de lângă Leningrad. O antropoloagă din oraø, pe nume Galina Starovoitova — cea despre uciderea căreia aveam să scriu zece ani mai târziu — a devenit cel mai vizibil purtător de cuvânt în chestiuni armeneøti. În data de 10 decembrie 1988, majoritatea membrilor comitetului pro°secesiune din Nagorno°Karabah au fost arestafli.118 Două zile mai târziu, poliflia a declanøat un val de percheziflii domiciliare în Leningrad. Cei cinci cărora li s°au percheziflionat apartamentele erau cu toflii radicali, activiøti pro°democraflie; printre ei se numărau fostul deflinut politic Iuli Ribakov øi Ekaterina Podolfleva, matematiciana care venise cu ideea mâncatului de lămâi pentru a reduce la tăcere fanfara. Tofli au fost deferifli justifliei potrivit articolului 70119 din Codul Penal sovietic, care prevedea între øase luni øi øapte ani de închisoare pentru propagandă antisovietică (pedeapsa sporea pentru cei care recidivau). Avea să fie ultima oară când se aplica articolul 70.120 Cu alte cuvinte, transformarea societăflii sovietice îøi menflinea ritmul de „doi paøi înainte, unul înapoi“: adunări publice, de neconceput cu doi ani înainte, erau urmate de percheziflii, iar o vorbă spusă când nu trebuia putea încă să te trimită la închisoare. Cenzura era eliminată gradual: Dr. Jivago al lui Boris Pasternak a fost în fine publicat în URSS în acel an, însă Soljeniflîn era încă pus la index. Andrei Masha Gessen

Saharov, deøi i se permitea acum să°øi trăiască liniøtit viafla privată, se confrunta cu obstacole insurmontabile în viafla publică. În vara lui 1988, disidentul øi laureatul Nobel a vizitat Leningradul; jurnaliøtii cei mai cunoscufli în urbe au înregistrat un interviu cu Saharov, însă cenzura a împiedicat să fie transmis. O producătoare a decis să°l strecoare în cadrul unei emisiuni inovatoare despre afacerile publice care se transmitea noaptea târziu øi care câøtiga tot mai multă popularitate. Nu a trecut numele lui Saharov pe scenariul ce trebuia aprobat de cenzori, øi aceøtia au semnat fără prea multe fasoane ceea ce, pe hârtie, arăta ca o pălăvrăgeală inocentă: „Astăzi, în emisiunea noastră, vefli vedea asta“. „Nu mai spune!“ „Øi asta!“ „Imposibil! Serios?“ „Pe cuvânt!“ „Păi se poate?“ Cenzorii nu øi°au dat seama121 că imagini cu Saharov aveau să apară pe ecrane odată cu acest dialog, înlăturând nu doar orice dubiu în privinfla a ce avea să se transmită, ci øi permiflând telespectatorilor să°øi sune cunoøtinflele øi să le spună să dea drumul la televizor. Nimeni nu a fost concediat pentru păcălirea cenzorilor, øi acesta era poate cel mai clar indicator al schimbărilor prin care trecea Uniunea Sovietică, profunde øi posibil ireversibile — øi că acestea aveau să transforme nu doar presa, dar øi institufliile publice aparent intransigente. Pe 1 decembrie 1988, intra în vigoare o nouă lege electorală122, care punea capăt monopolului Partidului Comunist asupra puterii de stat. Anul 1989 a început cu o întrunire a activiøtilor pro°democraflie din Leningrad, pentru organizarea a ceva ce păruse de neconceput cu doar câteva luni în urmă: o campanie electorală. A fost format un comitet numit Alegeri°89123, condus, printre alflii, de Marina Salie; s°au tipărit fluturaøi care explicau procedura de vot: „Pe buletine vor fi două, trei sau patru nume. Sunt candidafli aflafli în competiflie unii cu ceilalfli. Trebuie să alegefli un singur nume øi să le tăiafli pe celelalte“. Era, de fapt, un sistem mixt: 2 250 de reprezentanfli urmau să fie aleøi în întreaga Uniune Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Sovietică, dintre care 750 din districtele teritoriale, 750 din districtele administrative øi 750 aveau să fie aleøi de partid sau de institufliile controlate de acesta. Era, cu toate acestea, pentru prima dată când cetăflenii puteau alege cu adevărat între doi sau mai mulfli candidafli. În Leningrad, funcflionarii partidului au fost învinøi fără drept de apel. Galina Sarovoitova, antropoloaga, a fost aleasă pentru a reprezenta Armenia în Sovietul Suprem. S°a

alăturat unei minorităfli de reprezentanfli nou°aleøi — cam trei sute cu toflii — øi împreună au format o facfliune pro°democraflie condusă de Saharov. Odată ajuns în parlament, fostul disident øi°a propus să termine cu guvernarea Partidului Comunist, respingând prevederea constituflională care îi garanta supremaflia în politica sovietică. Alfli membri de vază ai grupului interregional erau Boris Elflîn, un nomenclaturist ridicat împotriva sistemului, øi Anatoli Sobceak, un profesor de drept din Leningrad, foarte chipeø øi bun vorbitor. Pe parcursul scurtei øi năucitoarei campanii electorale — cu mai puflin de patru luni între promulgarea revoluflionarei legi electorale øi votul propriu°zis — Sobceak s°a remarcat drept un fantastic vorbitor în public. Pe parcursul uneia dintre primele sale apariflii înaintea potenflialilor alegători, simflind că publicul era obosit øi plictisit, a lăsat deoparte discursul pregătit dinainte despre oraø øi chestiuni de importanflă naflională øi a decis să°øi uimească ascultătorii cu abilităflile sale oratorice. „Am un vis“124, a spus el, „visez ca următoarele alegeri să nu mai fie organizate de Partidul Comunist, ci chiar de cei care votează, øi visez ca aceøti alegători să fie liberi pentru a se uni øi a forma organizaflii. Ca mitingurile electorale să fie deschise tuturor celor ce vor să asculte, fără vreo legitimaflie specială la intrare. Visez ca fiecare cetăflean să aibă dreptul să se nominalizeze pe el sau pe altcineva, iar candidatura să nu treacă printr°un sistem stufos de aprobări, ci, simplu, să fie scrisă pe un buletin de Masha Gessen

vot dacă există destule semnături în sprijinul candidatului.“ Era cu siguranflă o viziune utopică. Deputaflii poporului, ca membri ai cvasiparlamentului sovietic, au fost convocafli oficial, pentru primul congres, la sfârøitul lunii mai, în 1989. Străzile din toată flara au fost pustii vreme de două săptămâni: familiile stăteau neclintite în fafla televizorului, urmărind pentru prima oară în viaflă dezbateri televizate øi văzând cum se face istoria. Uriaøa øi neomogena adunare avea să se transforme în scurt timp într°o confruntare între doi oameni: Gorbaciov, øeful statului, øi Saharov, cea mai mare autoritate morală a vremii sale. Cu alură tinerească, energic øi conøtient de popularitatea sa, Gorbaciov inspira încredere. Saharov — adus de umeri, cu voce slabă, parcă gata să se împiedice øi când vorbea, øi când mergea — părea nelalocul lui øi lipsit de eficienflă. Cea mai mare greøeală a părut s°o facă în ultima zi a congresului, când a luat cuvântul øi s°a lansat într°un discurs lung øi complicat. Solicita abrogarea articolului 6 din Constituflia sovietică, ce afirma supremaflia Partidului Comunist asupra statului sovietic. A vorbit despre iminentul colaps al imperiului — includea aici atât URSS, cât øi blocul flărilor estice —, implorând congresul să adopte o rezoluflie despre necesitatea reformei. Uriaøa sală devenea tot mai nerăbdătoare øi afiøa o atitudine grosolană: deputaflii poporului au început să bată din picior, încercând să°i închidă gura lui Saharov. Bătrânul disident, străduindu°se să se facă auzit, a exclamat la microfon: „Mă adresez lumii întregi!“. Mihail Gorbaciov, aflat în prezidiu la câfliva metri de Saharov, părea furios — øi pe conflinutul discursului lui Saharov, øi pe haosul creat în sală. Bătrânul, brusc, a tăcut: Gorbaciov îi tăiase microfonul. Saharov øi°a strâns paginile scrise, a făcut câfliva paøi spre secretarul general øi i°a întins tremurând mâna, cu foile de hârtie. Gorbaciov a părut dezgustat: „Ia chestia aia de lângă mine“125, s°a stropøit el. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Umilindu°l pe Saharov la televizor, Gorbaciov mersese prea departe. Peste alte øase luni, când disidentul a murit în urma unui infarct produs în a doua zi a celui de°al doilea congres al deputaﬂilor poporului — apucând între timp să vadă căderea Zidului Berlinului øi a blocului estic, întocmai cum prevăzuse — Saharov ajungea să fie perceput, de majoritatea, drept un martir, în vreme ce Gorbaciov era socotit cel care°l chinuise. Zeci, poate chiar sute de mii de

persoane126 s°au adunat la funeraliile sale, în Moscova. Autorităflile au încercat, ineficiente ca de obicei, să prevină strângerea mulflimilor închizând stafliile de metrou de lângă cimitir øi postând cordoane de polifliøti în jur; oamenii însă au mers kilometri întregi prin frigul tăios øi, fără prea multe discuflii, au străpuns cordoanele. În Leningrad se adunau, în după°amiaza zilei în care Saharov era îngropat, cam douăzeci de mii de oameni. Solicitarea organizatorilor ca evenimentul să aibă loc în centrul oraøului fusese refuzată, aøa că adunarea s°a flinut într°unul din spafliile vaste øi goale care se întindeau prin oraøele socialiste; un spafliu amorf, în fafla Sălii de Concerte Lenin. Mai mulfli vorbitori au luat cuvântul la microfon, pomenindu°l pe Saharov. În ciuda frigului tăios, numărul celor prezenfli continua să sporească øi după apusul soarelui palid, de iarnă. La lăsarea serii, participanflii au luat decizia spontană de a mărøălui spre centrul oraøului. Miile de oameni s°au aøezat în rând127, călăuzifli parcă de o mână invizibilă, øi au purces să parcurgă lungul øi dificilul drum. Cei aflafli în frunte erau înlocuifli necontenit cu alflii, ducând un portret al lui Saharov øi o lumânare aprinsă. Marina Salie a mers tot drumul în spatele portretului, lucru care, pe de o parte, semnifica dorinfla sa de a călca pe urmele marelui disident, iar pe de alta faptul că°øi asuma responsabilitatea de a conduce un marø ilegal. Cu mai puflin de øase săptămâni în urmă, Marina Salie øi susflinătorii ei participaseră la un alt fel de marø, la aniversarea anuală de pe 7 noiembrie a Revolufliei din Octombrie. Cam treizeci de Masha Gessen

mii de persoane se alăturaseră grupului pro°democratic în timpul paradei. Poliflia încercase să împingă coloana de manifestanfli pro°democraflie cât mai departe de camerele de luat vederi, dar, odată ajuns în dreptul podiumului pe care trona prim°secretarul organizafliei regionale a Partidului Comunist din Leningrad, făcând din mână mulflimii, contingentul pro°democraflie se oprise øi începuse să scandeze „Frontul Popular! Frontul Popular!“. Cei ce mărøăluiau în numele partidului încercaseră să°i reducă la tăcere pe protestatari, dar fără să rupă ritmul. Secretarul de partid continuase să zâmbească øi să facă din mână ca øi cum nimic nu s°ar fi întâmplat. Era pentru ultima oară pe un podium128, în fafla mulflimii adunate de 7 noiembrie. Cu acea ocazie, militanflii pro°democraflie se confruntaseră cu cei ai Partidului Comunist; acum însă îøi revendicau oraøul. Marøul avea să dureze câteva ore. Mulflimea avea să zădărnicească eforturile polifliei de a o împrăøtia. S°au oprit în câteva locuri cu semnificaflie simbolică de pe traseu, cu lumânări în mâini. Alte mii de oameni li s°au alăturat. Pentru Salie, în vârstă de cincizeci øi cinci de ani øi supraponderală, marøul era o încercare chinuitoare. Ieøise cu o haină de blană care îi era puflin prea mică, aøa că a mers cu ea descheiată, simflindu°se expusă øi stânjenită. A øi alunecat la un moment dat; cu toate că nu s°a lovit, s°a simflit ruøinată. În multele ore ale marøului avea să primească, necontenit, veøti că poliflia încerca să împrăøtie procesiunea. „A doua zi“129, avea să°øi amintească ea după mulfli ani, „eram la mine acasă øi lucram la platforma Frontului Popular, fiindcă plănuiam un congres, când s°a prezentat un colonel cu o convocare la poliflie, pentru vina de a fi organizat un marø ilegal. Poliflistul ăsta a fost nemaipomenit. A zis: «Øtifli, aø putea să spun că nu v°am găsit acasă». A fost foarte drăgufl. Dar i°am răspuns: «Nu, facefli°vă meseria.» Am acceptat convocarea øi am început să sunăm avocafli øi oameni din presă. În următoarea zi m°am prezentat la secflia Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

de poliflie… Au tot încercat să mă facă să spun cine organizase marøul. Iar eu ziceam mereu: «De unde să øtiu? Nu flin minte. Era foarte multă lume acolo»“. Însă, de fapt, ideea marøului fusese a unuia dintre camarazii lui Salie de la Frontul Popular. „Voiau neapărat un răspuns de la mine“, a continuat ea. „Cât eram acolo, a venit o telegramă: câfliva renumifli lideri democrafli din Moscova îmi luau apărarea. După care mi s°a

spus că voi fi dusă la tribunal. M°am agăflat cu mâinile de birou øi am zis: «O să trebuiască să mă luafli pe sus. Nu merg nicăieri până ce nu vine avocatul meu». Am stat o zi întreagă la secflie. Dădeau mereu telefoane, încercau să afle ce să facă cu mine. În cele din urmă mi°au luat toate actele, m°au băgat într°o cameră cu gratii la geamuri øi m°au încuiat acolo. După aceea s°a terminat totul, m°au lăsat să plec; m°au întâmpinat strigătele de bucurie ale prietenilor mei, care se adunaseră în faflă.“ În ziua următoare, ziarele din Leningrad afiøau titluri precum „Arestată pentru că l°a plâns pe Saharov“, iar Marina Salie, deja unul dintre cei mai populari oameni din oraø, devenea liderul politic indiscutabil al acestuia. Peste două luni, Leningradul avea să organizeze alegeri în cadrul consiliului municipal, iar Salie avea să se înscrie în cursă. Va declara, peste ani, că nu intenflionase să candideze — plănuise să coordoneze campania Frontului Popular fără să se pună ea însăøi pe liste —, însă după ce fusese arestată pentru marøul de comemorare a lui Saharov avea nevoie de imunitate ca să nu fie trimisă în judecată.130 Avea să fie primul consiliu municipal ales prin vot liber din istoria Leningradului øi, în fapt, prima administraflie locală aleasă liber din Uniunea Sovietică. Ca øi celelalte oraøe, Leningradul fusese condus de filiala locală a Partidului Comunist. Noii politicieni øi noile reguli cereau ca acesta să fie redus la statutul de — în sfârøit — partid politic, iar oraøul să fie condus prin recurgere la democraflie Masha Gessen

reprezentativă. Tranziflia a fost rapidă, dureroasă øi uneori hilară. La alegerile din martie candidaflii pro°democraflie au învins fără drept de apel Partidul Comunist, obflinând cam două treimi din cele patru sute de locuri; dintre acestea, 120 au revenit Frontului Popular. După votare, un comitet organizatoric format din øaizeci de deputafli s°a întrunit pentru a discuta despre viitoarele sarcini ale consiliului. Øeful Partidului din Leningrad, Boris Ghidaspov, a invitat comitetul să se întâlnească cu el la Institutul Smolnîi, o clădire istorică ce găzduia sediul regional al organizafliei comuniste. Deputaflii au sugerat politicos ca Ghidaspov să se deplaseze el însuøi la Palatul Mariinski, o clădire impunătoare ce dădea spre Piafla Sfântul Isaac, unde îøi flinuse øedinflele vechiul consiliu local comunist — acolo se duseseră activiøtii Bătăliei pentru Angleterre să negocieze cu oficialii comuniøti — øi unde avea să fie sediul noului consiliu democratic ales. Ghidaspov, o întruchipare a „vechii gărzi“, îøi petrecuse întreaga viaflă profesională în complexul militar°industrial al Leningradului, urcând iute în rang øi conducând instituflii mari înainte de a fi numit la conducerea organizafliei de Partid în 1989. A intrat în sala de conferinfle din Mariinski øi s°a dus glonfl să se aøeze în capul mesei. Nici nu s°a aøezat bine, că unul dintre deputaflii aleøi a zis: „Nu e locul dumneavoastră“131. Garda, aøadar, se schimbase. O scenă simbolică similară avea să aibă loc peste câteva zile în sala principală din Palatul Mariinski, la prima întrunire a noului consiliu. Cei patru sute de deputafli au luat loc în grandiosul amfiteatru, privind de sus la micul birou de lemn la care se aøezaseră deja doi bărbafli. Erau amândoi birocrafli cu state vechi în partid, făcufli din acelaøi aluat ca øi Ghidaspov: masivi, cu umeri pătrafli, cu costume cenuøii øi cu fefle împâclite ce nu păreau niciodată proaspăt bărbierite. Unul s°a ridicat øi a început să citească un discurs standard, care începea cu felicitări la adresa deputaflilor. Unul dintre cei felicitafli s°a apropiat de masa lor, întrebând: „Cine v°a Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

spus că dumneavoastră prezidafli întrunirea?“. Birocratul a dat înapoi, confuz, iar Alexei Kovalev, activistul cunoscut ca „eroul din Bătălia pentru Angleterre“, a apărut în capătul sălii, sugerând ca vizitatorii să nu mai încurce øedinfla. Bărbaflii s°au ridicat, iar Kovalev øi Salie s°au aøezat în locul lor pe cele două scaune din prezidiu pentru a conduce prima întrunire a primei administraflii locale alese liber din Uniunea Sovietică.132

100

Sesiunea a început, conform planului comitetului coordonator, cu anunfluri procedurale făcute de câfliva membri. Când cei trei au venit în faflă, sala a izbucnit în hohote, fiindcă purtau cu toflii „uniformele“ standard ale intelectualităflii — pulovere pe gât øi bărbi. „A fost fantastic“133, îøi aminteøte un sociolog prezent la întrunire. „Atmosfera era schimbată complet: tipii în sacouri, cu mutrele lor scârbite, dispăruseră, øi în loc veniseră informalii“. În spiritul a ceea ce unul dintre ei avea să numească mai târziu „un simflământ acut al democrafliei“134 care i°a adus la Mariinski, noii deputafli au decis, într°una dintre primele lor rezoluflii, să renunfle la tofli paznicii din palat, astfel ca oricare cetăflean să aibă acces în sălile de conferinflă øi birouri. „Mariinski începuse să semene cu o staflie feroviară din vremea Războiului Civil“135, a scris mai târziu unul dintre membrii consiliului orăøenesc. „Zeci de persoane fără adăpost se învârteau pe lângă intrarea în sala mare, trăgându°i de mânecă pe deputafli øi încercând să le îndese în mâini coli de hârtie dactilografiate. fiin minte un tip cu barbă care se tot chinuia să le bage pe gât deputaflilor nu øtiu ce invenflie strălucită de°a lui. Votasem să eliminăm gărzile de la palat — øi chiar a doua zi, literalmente, ne°am văzut forflafli să calculăm costul decorafliunilor de bronz care dispăruseră dinăuntrul clădirii.“ Gărzile au apærut curând, însă lumea continua să vină. „Oamenii tânjiseră atâta vreme să fie auzifli“136, øi°a amintit mai târziu un alt membru al consiliului. „Când veneau să ne Masha Gessen

vadă alegătorii, ne simfleam, cumva, ca niøte duhovnici la confesiune. Spuneam: «Nu vă pot da un apartament nou, nu am autoritatea», iar ei răspundeau: «Măcar ascultafli°mă». Øi îi ascultam, cu atenflie øi răbdare. Iar oamenii plecau mulflumifli.“ În câteva luni deputaflii aveau să descopere însă că alegătorii voiau nu doar să fie ascultafli, ci øi să fie protejafli øi hrănifli. Potrivit principiilor democratice radicale, consiliul municipal nu avea, oficial, conducător. Însă acest fapt se dovedea nepractic, ba chiar antipolitic: în vreme ce membrii noului consiliu se străduiau să inventeze proceduri parlamentare, testând øi schimbând regulile pe loc — adesea în direct pe postul local de televiziune — leningrădenii care°i votaseră deveneau tot mai nerăbdători. Oraøul lor, flara øi viafla însăøi păreau să se ducă de râpă în jurul lor, în vreme ce democraflii se jucau de°a democraflia fără vreun rezultat concret. Marina Salie, care rămânea cel mai popular politician din oraø, a decis să nu candideze pentru funcflia de preøedinte. După douăzeci de ani, i s°a cerut să°øi explice decizia: „Øi eu aø vrea să øtiu răspunsul“, a zis. „Oare să fi fost de vină prostia mea, lipsa mea de experienflă, timiditatea sau naivitatea? Nu øtiu, dar faptul e că n°am făcut°o. Øi a fost o greøeală.“137 Pentru că Salie se retrăsese, activiøtii din consiliu au decis să apeleze la unul dintre ceilalfli doi eroi ai perestroikăi: Anatoli Sobceak, profesorul de drept care°øi câøtigase reputaflia la Moscova ca democrat de Leningrad. Sobceak era altfel decât informalii bărboøi øi înveømântafli în pulovere: în contrast cu aerul lor contemplativ øi cu simplitatea lor vestimentară, el purta cu ostentaflie haine elegante — comuniøtilor le plăcea să°l critice pentru îmbrăcămintea „burgheză“, iar jachetele sale în carouri, chiar øi după mai bine de douăzeci de ani, nu au fost încă uitate — øi era un orator de forflă. Părea să fie îndrăgostit de sunetul vocii sale. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

101

După cum îøi aminteøte unul dintre colegii săi de odinioară, Sobceak „putea lungi o øedinflă cu un discurs improvizat, de patruzeci de minute, despre beneficiile construcfliei unui pod imaginar“138 øi îøi fascina ascultătorii chiar øi când nu spunea nimic substanflial.“ Deøi Sobceak flinea de Grupul Interregional Saharov al Sovietului Suprem, era de fapt mult mai conservator decât informalii ce°l convocaseră înapoi în Leningrad. Profesor de

102

drept ce predase la Academia de Poliflie, era, sub multe aspecte, parte a structurilor sovietice pe cale de a se destrăma. Intrase nu de mult în Partidul Comunist, convins că, datorită reformelor lui Gorbaciov, Partidul avea să conducă mai departe flara. Øi în oraøul acela scindat, ai cărui noi politicieni democrafli foloseau tot mai mult vechiul nume istoric al metropolei, Sankt Petersburg, el se opunea schimbării numelui oraøului139, susflinând că „Leningrad“ reflecta mai bine gloriosul său trecut militar. Sobceak era øi mai „politician“ decât oricare dintre informali. Avea ambiflii mari: nu peste multă vreme începea să le spună tuturor că el urma să fie viitorul preøedinte al Rusiei. Între timp, în oraø, se pare că voia să prezideze consiliul fără a fi legat de democraflii care°i oferiseră tronul. Ca să obflină rezultatul scontat, făcuse, intensiv — øi în mare secret — o campanie printre minoritarii ce flineau de facfliunea Partidului Comunist din consiliu, iar comuniøtii, minune, surprinseseră pe toată lumea votând în favoarea lui Sobceak. Peste câteva minute øi Sobceak, la rândul său, contraria aøteptările delegaflilor propunându°l ca adjunct al său nu pe Salie sau pe alt democrat cunoscut, ci pe Viaceslav Øcerbacov, membru al Partidului Comunist øi contraamiral. Democraflii, luafli prin surprindere, øi°au onorat totuøi înflelegerea cu Sobceak øi l°au confirmat prin vot pe Øcerbacov.140 Apoi Sobceak s°a adresat consiliului. A dezvăluit cum îøi vedea el misiunea: se afla acolo ca să fie øeful, nu liderul. Dupæ opinia sa, consiliul era încleiat în „proceduri Masha Gessen

democratice de dragul procedurilor democratice“, iar el voia să treacă la treabă øi să conducă oraøul. Cu o voce tot mai sigură, Sobceak a informat consiliul că lucrurile urmau să se schimbe. „Ne°am dat seama că greøiserăm imediat ce l°am votat“141, avea să spună mai târziu unul dintre membrii consiliului. Sobceak îøi propusese să distrugă lucrul pe care majoritatea membrilor consiliului îl vedeau ca pe cea mai mare realizare de pe parcursul celor două luni ce trecuseră de la alegeri: inventarea unui fel nonsovietic de a face politică. Informalii au plecat pe la casele lor simflindu°se øocafli øi înjosifli. Cât despre Sobceak, acesta s°a dus la aeroport øi a luat avionul către Statele Unite, pentru a participa la o conferinflă pe teme de drept. „Perioada lui din Sankt Petersburg a fost cea mai obscură“, a zis Gevorkian, pe parcursul discufliei noastre, comentând biografia de campanie pe care o scrisese împreună cu colegii săi. „Nu m°am lămurit niciodată cum s°a combinat cu Sobceak.“ Colegii de la KGB Leningrad ai lui Putin păreau să caute modalităfli nu de a înfrunta noua realitate politică, ci de a se adapta la aceasta; la început se părea că aøa va face øi Putin: decât să plece bufnind øi trântind, mai bine să rămână, chiar dacă supărat, øi să°øi caute prieteni noi, mentori noi sau poate chiar noi căi de a exercita influenflă din umbră. Zicala aceea, „O dată spion, spion rămâi“, era corectă factual: KGB°ul nu°øi lăsa niciodată ofiflerii din lesă. Dar ce se întâmpla cu tofli acei spioni ieøifli din uz? KGB°ul avea de fapt un nume øi un soi de organizaflie pentru ei — „rezerva activă“. Asta includea nenumăraflii, poate chiar imposibil de numărat, agenfli ai KGB°ului plasafli prin toate institufliile civile din URSS. La nici un an după aceea, când Vadim Bakatin, un liberal numit de Gorbaciov, venea la conducerea KGB cu scopul de a desfiinfla instituflia, aceasta avea să descopere că cea mai Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

103

enigmatică øi obscură parte a KGB°ului era tocmai rezerva activă. „De ea flineau ofifleri KGB ce lucrau, oficial, în toate organizafliile civice øi de stat de oarecare importanflă“142, scrie el. „Cel mai adesea, cam tofli lucrătorii din institufliile respective erau conøtienfli că oamenii aceia lucrau pentru KGB. Agenflii din rezerva activă îndeplineau diverse funcflii: unii se ocupau de permisele de acces în instituflie, în vreme ce alflii se concentrau pe înregistrarea atmosferei øi a

104

conversafliilor din instituflie, acflionând cum credeau de cuviinflă în cazul în care detectau disidenfli… Există, sigur, situaflii în care o poliflie secretă are nevoie să plaseze o persoană într°o organizaflie sau alta, dar ar fi de aøteptat ca aranjamentul să fie secret. Ce poliflie secretă fline agenfli pe care°i øtie toată lumea?“ Bakatin răspunde la propria sa întrebare: „KGB°ul, în forma sub care a existat143, nu poate fi numit serviciu secret. A fost o instituflie al cărei scop era să controleze øi să înăbuøe orice øi pe oricine. Pare să fi fost înfiinflată special pentru organizarea de conspiraflii øi lovituri de stat øi poseda tot ce îi trebuia pentru asta: forfle armate proprii, antrenate special, capacitatea de a monitoriza øi controla comunicafliile, oameni în toate structurile importante, monopol asupra informafliei øi multe altele.“ Era un monstru care°øi întinsese tentaculele peste toată societatea sovietică. Vladimir Putin a decis aøadar să°øi ocupe locul la capătul unuia dintre aceste tentacule. Putin i°a spus prietenului violoncelist că se gândeøte să se mute la Moscova, pentru a intra în extinsa birocraflie KGB din capitală. Apoi însă s°a răzgândit øi a rămas în Leningrad unde, poate fiindcă îl atrăgeau lucrurile familiare, s°a îndreptat către singura instituflie în afara KGB°ului cu care avusese vreodată legături: Universitatea de Stat din Leningrad. Noua slujbă a lui Putin era de asistent pentru relaflii externe al rectorului. Precum toate institufliile din URSS, Universitatea din Leningrad abia începea să accepte posibilitatea existenflei relafliilor externe. Corpul profesoral øi Masha Gessen

studenflii începeau să călătorească în străinătate, la studii øi conferinfle: încă mai întâmpinau uriaøe blocaje birocratice, însă opfliunea călătoriilor în străinătate, rezervată altădată unei elite puflin numeroase, era acum accesibilă multora. Începeau să apară øi studenfli øi profesori străini: iarăøi, o opfliune valabilă doar pentru studenfli din flările socialiste øi pentru puflinii absolvenfli vestici, aleøi pe sprânceană, era acum accesibilă tuturor. La fel ca alte mii de organizaflii sovietice, Universitatea de Stat din Leningrad îøi văzuse bugetul alocat de stat diminuat drastic øi spera ca relafliile externe, în orice formă s°ar fi manifestat, să aducă mult dorita valută. Era o slujbă perfectă pentru un membru al rezervei active: nu doar că asemenea posturi erau, tradiflional, rezervate pentru oameni ai KGB°ului, dar mai toată lumea credea că foøtii agenfli se pricepeau mai bine decât oricine să caute øi să înnoade relaflii cu străinii: erau, până la urmă, singurii cu experienflă. Putin mai plănuia, din spusele sale, să scrie o disertaflie144 øi, poate, să rămână la universitate pentru o perioadă nedefinită. Însă de fapt, ca atâtea alte lucruri din Uniunea Sovietică a acelei vremi, slujba sa avea un aer de tranziflie. Avea să rămână la Universitatea de Stat din Leningrad mai puflin de trei luni. Povestea modului în care Putin a ajuns să lucreze pentru Anatoli Sobceak în perioada în care acesta din urmă a activat ca preøedinte al consiliului orăøenesc din Leningrad este bine°cunoscută, adesea istorisită øi aproape cu siguranflă neadevărată în ce priveøte detaliile cele mai mediatizate. În versiunea apocrifă, Sobceak, profesor de drept øi politician°vedetă, plimbându°se pe holul universităflii, a dat cu ochii de Putin øi i°a cerut să lucreze pentru el în consiliu. Potrivit versiunii lui Putin, un fost coleg de la facultatea de drept aranjase o întâlnire în biroul lui Sobceak. Versiunea lui Putin susfline că el urmase cursurile de drept ale lui Sobceak în anii 1970, dar că nu îl cunoøtea personal pe acesta. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

105

„fiin bine minte scena“145, le°a spus Putin biografilor săi. „Am intrat, m°am prezentat øi i°am spus tot. Era o persoană impulsivă, aøa că a zis pe loc: «Vorbesc eu cu rectorul. Începefli lucrul de luni. Gata. Aranjez eu să fifli transferat».“ În sistemul sovietic de repartiflii, birocraflii erau, cu adevărat, transferafli adesea precum øerbii, cu acordul celor care°i deflineau. „N°am putut, atunci, să nu°i zic: «Anatoli Alexandrovici, mi°ar face plăcere să lucrez pentru

106

dumneavoastră. Sunt interesat, ba chiar vreau slujba asta. Dar există un lucru ce va fi probabil un obstacol în calea transferului». M°a întrebat imediat: «Care°i ăla?», iar eu i°am spus: «Trebuie să vă mărturisesc că nu sunt doar asistentul rectorului. Sunt ofifler KGB». El a căzut pe gânduri, fiindcă nu se aøteptase deloc la aøa ceva. S°a gândit un pic øi după aceea a zis: «Ei øi? Dă°o°n mă°sa!».“ Dialogul este cu siguranflă ficflional, øi încă o ficfliune mediocră. De ce susfline Putin că i°ar fi „spus totul“ lui Sobceak, dacă nu i°a mărturisit apartenenfla sa la KGB decât după ce a primit oferta pentru post? De ce îl face să pară Putin pe Sobceak, în povestea asta, nu doar un neghiob ignorant — toată lumea øtia, în Leningrad, că Putin era ofifler KGB —, ci øi un individ vulgar? Poate fiindcă minciuna nu fusese îndeajuns de bine repetată în momentul când o relatase biografilor, de la care se aøtepta, mai mult ca sigur, să treacă cu vederea întrebarea delicată øi săritoare în ochi: cum ajunsese un ofifler KGB să lucreze tocmai pentru unul dintre cei mai proeminenfli politicieni pro°democraflie din Rusia? Versiunea lui Sobceak este diferită. „Putin, cu siguranflă, nu mi°a fost repartizat de KGB“146, a declarat pentru un cotidian în aceeaøi săptămână în care Putin conversa cu biografii săi — øi asta explică discrepanfla. „L°am găsit singur pe Putin øi l°am rugat să lucreze pentru mine fiindcă ne cunoøteam de dinainte. Îl flineam bine minte ca student, pentru rezultatele avute la facultatea de drept. De ce a devenit consilierul meu? Am dat peste el, absolut din Masha Gessen

întâmplare, pe holul universităflii. L°am recunoscut, ne°am salutat øi am început să°l întreb ce mai făcuse. A reieøit că lucrase o perioadă lungă în Germania øi că acum era asistentul rectorului. Fusese un student eminent, cu toate că avea trăsătura asta: nu°i plăcea să iasă în evidenflă. Este, într°un anumit sens, o persoană lipsită de vanitate ori de vreo ambiflie extraordinară, însă în interiorul său e un lider.“ Anatoli Sobceak øtia, desigur, că Putin era ofifler KGB. Mai mult, exact de asta îl øi solicitase. Un astfel de politician era Sobceak: avea un discurs decis pro°democraflie, dar îi plăcea să aibă o puternică bază conservatoare de la care să pornească. De aceea alesese un comunist, un contraamiral, să°i fie adjunct în consiliul municipal. Sobceak nu doar că se simflea mai în siguranflă printre bărbafli provenifli din diverse forfle armate, ci îi simflea mai aproape decât pe activiøtii pro°democraflie precum Salie øi ai săi — prea educafli, prea vorbărefli øi prea ataøafli de proceduri. Predase dreptul la academia de poliflie din Leningrad; educase bărbafli ce erau întocmai cum îl simflea el pe Putin: de încredere, dar nu strălucit, nu tocmai ambiflios øi sensibil la structura ierarhică. În plus, avea nevoie de Putin din exact acelaøi motiv pentru care øi universitatea avusese nevoie de el: era unul dintre puflinii din oraø care lucrase peste graniflă — iar oraøul avea nevoie de valută øi ajutor străin. Øi, în sfârøit, Sobceak — care avansase în grad øi la universitate, unde era acum profesor plin, øi în Partidul Comunist — øtia că e mai înflelept să°fli alegi singur omul din KGB decât să fie ales pentru tine de alflii. Dacă Sobceak a avut dreptate să creadă că øi l°a ales singur e o întrebare care rămâne totuøi deschisă. Un fost coleg de°al lui Putin147 din Germania de Est mi°a spus că în februarie 1990 Putin avusese o întâlnire cu generalul°maior Iuri Drozdov, øeful direcfliei de colectare ilegală de date din cadrul KGB°ului, care făcuse o vizită la Berlin. „Singurul scop posibil al unei asemenea întâlniri cu Putin era atribuirea unei noi misiuni“, mi°a zis Serghei Bezrukov, care fugise în Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

107

Germania în 1991. „Din ce altă cauză s°ar fi întâlnit øeful direcfliei cu un agent care urma să revină acasă? Asemenea lucruri nu se întâmplau aøa, pur øi simplu.“ Bezrukov øi alfli ofifleri se întrebau care era noua misiune a lui Putin øi de ce fusese atât de importantă încât se implicase chiar unul dintre øefi. Când Putin a devenit angajatul lui Sobceak, Bezrukov s°a gândit că găsise răspunsul: vechiul său prieten fusese chemat înapoi ca să se infiltreze în cercul de apropiafli

108

al unuia dintre cei mai importanfli politicieni pro°democraflie ai flării. Slujba de la universitate fusese doar un mijloc. Putin a informat filiala KGB din Leningrad că era pe punctul să°øi schimbe serviciul. „Le°am spus aøa: «Am primit o ofertă de la Anatoli Alexandrovici să mă transfer de la universitate øi să lucrez pentru el. Dacă este imposibil, sunt gata să°mi dau demisia». Mi s°a răspuns: «Nu, de ce? Du°te la slujba cea nouă, nicio problemă».“148 Dialogul pare să fie un alt exemplu de ficfliune absurdă, chiar øi în extrem de puflin probabila situaflie în care nu a fost îndrumat către Sobceak tocmai de KGB. Putin n°ar fi avut niciun motiv să presupună că ocazia de a se plasa în proximitatea celui mai de vază democrat din metropolă ar fi fost primită de KGB altfel decât cu entuziasm. Între timp, democraflii intraseră în colimatorul KGB. În anul ce trecuse, Gorbaciov crease Comitetul de Supraveghere Constituflională149, un organism executiv menit să pună practicile sovietice de guvernare în concordanflă cu Constituflia. În 1990, comitetul a început lupta cu operafliunile sub acoperire ale KGB°ului, interzicând orice acfliune bazată pe ordine interne — interdicflie ignorată de KGB150. Serviciul secret a început, în schimb, să°i urmărească non°stop pe Boris Elflîn øi pe alfli lideri democrafli151. Înregistra convorbirile lor telefonice, inclusiv pe cele avute din camere de hotel. Înregistra øi discufliile telefonice ale prietenilor, rudelor, frizerilor øi antrenorilor acestora. Este aøadar extrem de puflin probabil ca Putin să le fi spus adevărul biografilor săi atunci când a pretins că nu raportase la KGB detalii ale Masha Gessen

muncii sale cu Sobceak152, cu toate că poliflia secretă, în aceeaøi perioadă, îi plătea un salariu mai mare decât cel pe care°l obflinea lucrând pentru consiliul municipal. Cum, dacă øi când Putin a rupt în cele din urmă legăturile cu KGB°ul este, uimitor, nu doar o chestiune ce lipseøte din informafliile publice, ci øi una despre care nu există nici măcar bârfe coerente. Putin susfline că, la câteva luni după ce a început să lucreze pentru Sobceak, un membru al consiliului a început să°l øantajeze, ameninflând să°i dea în vileag calitatea de ofifler KGB. Putin øi°a dat astfel seama că trebuia să plece. „A fost o decizie foarte greu de luat153. Trecuse cam un an de când încetasem, de facto, să mai lucrez pentru serviciul de securitate, însă toată viafla mea se învârtea în jurul lui. Era în 1990: URSS încă nu se destrămase, puciul din august nu avusese loc, aøa că era neclar în ce direcflie avea s°o apuce flara. Sobceak era, cu siguranflă, o persoană deosebită øi un politician de vază, însă părea riscant să°mi leg viitorul de al lui. Totul ar fi putut să se dea peste cap cât ai clipi. Øi nu°mi puteam imagina ce°aø fi făcut dacă°mi pierdeam slujba de la primărie. Mă gândisem să mă întorc la universitate, să scriu o disertaflie, să°mi găsesc slujbe temporare. Aveam o poziflie stabilă în KGB øi eram bine tratat. Mă descurcam înăuntrul sistemului øi totuøi am decis să plec. De ce? Pentru ce? Sufeream, literalmente. A trebuit să iau cea mai dificilă decizie din viafla mea. Am stat mult timp să cuget, să°mi adun gândurile, apoi mi°am luat inima în dinfli, m°am aøezat la birou øi am scris din prima demisia, fără nicio ciornă.“ Monologul acesta, pronunflat zece ani mai târziu, este de fapt un document remarcabil. Dacă Putin a părăsit cu adevărat cea mai temută øi înfricoøătoare organizaflie din Uniunea Sovietică, nu øi°a îmbrăcat niciodată decizia — nici chiar retrospectiv — în termeni ideologici, politici sau etici. Zece ani mai târziu, pregătindu°se să conducă Rusia, recunoøtea cu seninătate că ar fi fost dispus să servească Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

109

orice stăpân. Ba mai mult, ar fi vrut să°øi încerce norocul øi să°i servească pe tofli. Øi øi°a încercat norocul. KGB a rătăcit demisia sa — fie printr°un aranjament iscusit, fie în virtutea incapacităflii cronice a institufliei de a°øi gestiona propriile documente. Oricum, Vladimir Putin era încă ofifler KGB în august 1991, când KGB°ul a trecut, în sfârøit, la declanøarea loviturii de stat pentru care păruse să fie conceput.

110

Masha Gessen

112

C5 Un puci øi o cruciadă

Mi°a luat doi ani să o conving pe Marina Salie să stea de vorbæ cu mine. Apoi mi°au trebuit vreo douæsprezece ore chinuitoare de condus, inclusiv o jumătate de oră de øofat de°a dreptul imposibil — instrucfliunile mele erau „mergi cu maøina cât de mult pofli, apoi restul drumului îl faci pe jos“ ca să ajung la locuinfla lui Salie. La capătul drumului trebuia să caut cu privirea tricolorul rusesc fluturând deasupra unei case de lemn. Nu era greu de găsit: ruøii nu prea au obiceiul să°øi arboreze pe case drapelul naflional. Salie locuia acum într°un sat, dacă se putea numi aøa: douăzeci øi øase de case øi doar øase săteni. Ca multe alte sate ruseøti, øi acesta, aflat la sute de kilometri de cel mai apropiat oraø mare øi cam la treizeci de kilometri de cel mai apropiat magazin alimentar, era un cuib gol, uitat, fără viitor. Aici trăiau Salie, ajunsă la vârsta de øaizeci øi cinci de ani, øi femeia pe care o numea soră, fiindcă nimeni nu le putea găsi acolo. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

113

Cealaltă femeie, cu câfliva ani mai tânără øi, aparent, mai sănătoasă, ne°a adus cutiile cu ziare pe care Salie le luase cu ea înainte să se dea la fund. Erau acolo rezultatele a luni de investigaflii neostenite — după dezvăluirea poveøtii cu carnea dispărută. În 1990, lumea se ducea de râpă. Sau, cel puflin, asta se întâmpla cu URSS. La data de 13 ianuarie 1990, pe străzile

114

capitalei Azerbaidjanului, Baku, oraøul cu cea mai mare diversitate etnică din fostul imperiu rus, se declanøau pogroame154. Erau uciøi patruzeci de etnici armeni øi aproape treizeci de mii — ce mai rămânea din populaflia armenească a oraøului — părăseau în grabă oraøul. Campionul mondial la øah Garri Kasparov, armean din Baku, a închiriat un avion ca să°øi evacueze familia, prietenii øi cunoøtinflele. Pe 19 ianuarie, trupele sovietice au dat năvală în Baku, sub pretextul restaurării ordinii, lăsând mai mult de o sută de civili — mai ales etnici azeri — morfli în urma lor. Marginile imperiului sovietic se fărâmiflau. Centrul era incapabil să°l flină laolaltă; armata sa era brutală øi ineficientă. Øi economia sovietică se apropia de colaps. Carenfla de alimente øi lipsa unor produse de primă necesitate atinsese proporflii catastrofale. Dacă Moscova era încă în stare, cu chiu, cu vai, să mobilizeze resursele imensului teritoriu pentru a aduce alimente de bază în măcar o parte dintre magazine, Leningradul în schimb, al doilea oraø al flării, reflecta întreaga dimensiune a dezastrului. În iunie 1989, autorităflile oraøului începuseră să raflionalizeze ceaiul øi săpunul. În octombrie 1990, a venit rândul votcii, zahărului øi fligărilor. În noiembrie 1990, consiliul municipal al democraflilor s°a văzut obligat să ia nepopulara øi înfiorătoarea măsură a introducerii cartelelor de alimente155 — aducând, inevitabil, aminte de cartelele folosite în timpul Asediului, în al Doilea Război Mondial. Fiecare locuitor al Leningradului avea dreptul acum la un kilogram de carne pe lună, opt sute de Masha Gessen

grame de carne procesată, zece ouă, patru sute de grame de unt, două sute de grame de ulei vegetal, jumătate de kilogram de făină øi un kilogram de cereale sau paste uscate. Introducând rafliile pe cartelă, consilierii sperau nu doar să prevină foametea — cuvântul, în toată obscenitatea lui, nu mai era perceput ca flinând de istorie sau de teritorii aflate la celălalt capăt al lumii —, ci øi sæ stăvilileascæ agitaflia populară. Oraøul s°a apropiat de două ori în acel an, periculos, de violenfla în masă156: revolta tutunului, din august 1990, øi revolta zahărului, produsă peste câteva săptămâni. fiigările nu se prea găseau de ceva vreme, dar magazinele mari din centrul Leningradului aveau, de obicei, cel puflin o marcă de vânzare. Într°o zi din august însă chiar øi magazinele de pe Nevski Prospekt au rămas fără. O mulflime s°a adunat în fafla unuia dintre magazine, aøteptând un transport de marfă care n°a mai venit. Magazinul s°a închis la prânz, apoi s°a redeschis peste o oră, dar era tot gol. Pe la ora trei după°amiaza, o gloată de câteva mii de fumători înrăifli blocase circulaflia pe Nevski øi era pe punctul de a sparge geamurile de la magazine. Øefii polifliei, panicafli, au anunflat consiliul municipal: dacă izbucneau violenfle, n°ar fi fost în stare să prevină rănirea unor cetăfleni øi vandalizarea unor proprietăfli. Câfliva deputafli, conduøi de Sobceak, s°au grăbit să se deplaseze pe Nevski øi să încerce calmarea mulflimii. Politicenii aveau să ajungă exact la timp. Protestatarii scoseseră deja din pământ un ghiveci uriaø øi desprinseseră o bucată lungă din gardul unei curfli din apropiere; construiau baricade în mijlocul celui mai mare bulevard din oraø. Traficul se oprise. Forflele speciale ale polifliei, înfiinflate cu doar doi ani înainte øi cunoscute deja pentru brutalitatea cu care împrăøtiau mitinguri — bastoanele lor erau poreclite „stâlpii democrafliei“ — sosiseră la fafla locului øi se pregăteau să se repeadă asupra fumătorilor protestatari øi baricadelor lor. Spre deosebire de poliflia obiønuită, aceste formafliuni echipate în costume de protecflie nu păreau să°øi fi pierdut Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

115

cumpătul: se aøteptau să curgă sânge. Sobceak øi alfli câfliva deputafli bine°cunoscufli au încercat să se înfleleagă cu diferite grupuri din mulflime, alegând indivizi ce păreau să°i recunoască øi pornind conversaflii cu ei. Fostul disident øi deflinut politic Iuli Ribakov157, ajuns øi el consilier municipal, s°a îndreptat spre forflele de intervenflie pentru a°i asigura pe comandanflii acestora că un camion cu fligări era pe punctul de a sosi øi că protestul se va sfârøi paønic.

116

O altă echipă de consilieri, condusă de Salie, pornise prin depozitele oraøului în căutare de fligări. Au găsit în cele din urmă øi le°au trimis protestatarilor de pe Nevski; între timp, se întunecase bine afară. Fumătorii øi°au aprins fligările øi s°au împrăøtiat, lăsând în sarcina consilierilor să dezasambleze baricadele improvizate øi să se gândească la eventualitatea unor revolte viitoare, mult mai greu de stăvilit, fiindcă, în cele din urmă, în oraø nu avea să se mai găsească nimic. Peste câteva săptămâni, la apogeul perioadei în care se făceau conserve øi murături pentru iarnă, zahărul a dispărut din alimentări158. Temându°se de o repetare a revoltei tutunului, un grup de consilieri a demarat o investigaflie. Au descoperit, credeau ei, o conspiraflie a Partidului Comunist menită să discrediteze noul regim democratic din oraø. Profitând de faptul că nimeni nu mai øtia de fapt cine ce autoritate are prin oraø, birocraflii partidului trăseseră, se părea, niøte sfori, împiedicând descărcarea marfarelor ce aduceau zahăr la Leningrad. Marina Salie a convocat o øedinflă de urgenflă cu o parte dintre consilieri øi i°a trimis în persoană să monitorizeze sosirea, descărcarea øi aducerea zahărului în magazine, prevenind astfel o nouă revoltă. Marina Salie, geoloaga, fusese aleasă să conducă un comitet pentru aprovizionare. Cumva, o femeie care nu avusese nimic de°a face cu alimentele sau comerflul cu amănuntul, care nu se pricepea la organizare øi nu condusese niciodată pe nimeni, dar care părea necoruptă øi incoruptibilă, era considerată singura capabilă să prevină Masha Gessen

foametea în Leningrad. Celui mai de încredere politician al oraøului i se atribuise, logic, cea mai importantă øi dificilă sarcină. În mai 1991, Salie, în calitate de preøedintă a comitetului pentru aprovizionare al consiliului municipal, a călătorit la Berlin ca să semneze contracte pentru câteva garnituri de tren încărcate cu carne øi cartofi ce urmau să ajungă la Leningrad. Negocierile fuseseră aproape încheiate: Salie øi un coleg de încredere din administraflie veniseră doar ca să semneze actele. „Øi ajungem acolo“159, mi°a spus peste ani Salie, încă indignată, „øi dăm peste Frau Rudolf asta, cu care trebuia să ne întâlnim øi care°mi spune că nu ne putem vedea fiindcă e ocupată cu negocieri urgente cu oraøul Leningrad, pe tema unor importuri de carne. Mai să ne sară ochii din cap. Fiindcă noi eram oraøul Leningrad øi veniserăm tocmai pentru importurile de carne!“ Salie øi colegul ei s°au grăbit să sune la comitetul de aprovizionare al administrafliei Leningradului, o structură paralelă cu comitetul ei: singura explicaflie care°i venise în minte era că aripa executivă îøi băgase nasul în contract. Însă preøedintele acelui comitet nu øtia nimic de negocieri. „Aøa că°l sun pe Sobceak“, îøi aminteøte Salie. „Îi zic: «Anatoli Alexandrovici, tocmai am descoperit — aveam øi date de°acum — că Leningradul cumpără øaizeci de tone de carne». Sobceak sună la Banca Economică Externă, cu mine stând la telefon — îl aud cum vorbeøte —, spune numele firmei øi banca îi confirmă că da, a fost deschis pentru acea firmă un cont de nouăzeci de milioane de mărci germane. Øi nu°mi mai zice decât: «Habar nu am ce se petrece».“ Salie s°a întors acasă cu mâna goală øi cu vaga speranflă că cele øaizeci de tone de carne cumpărate în numele oraøului s°ar fi putut, cumva, materializa. Însă nici vorbă; a pornit deci să investigheze misterul cărnii fantomă, care nu°i dădea pace. Trei luni mai târziu, la această poveste se Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

117

adăuga un alt eveniment, mult mai înfricoøător øi la fel de înøelător — conectat, în mintea lui Salie, cu neplăcuta aventură germană. Punctul nodal al istoriei moderne a Rusiei, momentul său cel mai plin de semnificaflii nu este, în mod bizar, subiectul niciunei relatări coerente. Nu există vreun consens naflional în privinfla naturii evenimentelor care au trasat făgaøul flării,

118

iar această lipsă de consens poate fi considerată cel mai mare eøec al Rusiei ca nafliune. În august 1991, un grup de miniøtri federali sovietici, conduøi de vicepreøedintele lui Gorbaciov, au încercat să°l dea jos din funcflie pe acesta, cu scopul declarat de a salva URSS de la distrugere. Lovitura de stat a eøuat, URSS s°a prăbuøit, iar Gorbaciov a pierdut oricum puterea. La douăzeci de ani după evenimente nu există încă o versiune a celor petrecute care să fie acceptată universal sau măcar de majoritate. Ce i°a motivat pe miniøtri? De ce încercarea lor de preluare a eøuat atât de rapid øi de penibil? Øi cine, mai exact, a câøtigat până la urmă? Încă de la începutul anului se aøteptase un răspuns dur al nucleului conservator comunist. Unii au pretins chiar că øtiuseră data loviturii de stat160; cunosc cel puflin un om de afaceri, unul dintre primii bogafli ai Rusiei, care a plecat din flară fiindcă fusese informat despre puci. Nu trebuia să ai cunoøtinfle în KGB sau o imaginaflie prea bogată ca să te aøtepfli la lovitura de stat: aerul era înfiorat de o instabilitate fatală. Conflicte etnice armate izbucniseră prin toată flara. Republicile baltice — Letonia, Lituania øi Estonia — deciseseră să rupă legăturile cu Uniunea Sovietică, iar Boris Elflîn, preøedinte al Sovietului Suprem al Rusiei, le sprijinea. Gorbaciov trimisese tancuri în Vilnius, capitala Lituaniei, pentru a înăbuøi protestele. Asta se întâmpla în ianuarie. În martie, tancurile apăruseră pe străzile Moscovei, când Gorbaciov, adus la disperare de lipsa de control ce domnea în flară, convins de vechii nomenclaturiøti din guvernul său, ori Masha Gessen

poate ambele, încercase să interzică toate demonstrafliile publice din Moscova; atunci am văzut°o pentru prima dată pe Galina Starovoitova în fruntea a sute de mii de moscovifli ieøifli să sfideze decretul øi tancurile. Tot în martie, Gorbaciov organizase un referendum pe tema oportunităflii menflinerii Uniunii Sovietice ca entitate; în nouă dintre cele cincisprezece republici constituente populaflia votase favorabil, însă øase republici boicotaseră votul. La sfârøitul lunii, Georgia, care îøi organizase propriul referendum, votase desprinderea de URSS. Republicile nu mai plăteau taxele la centru, exacerbând o criză bugetară deja uriaøă. Penuria de alimente øi bunuri de primă necesitate se înrăutăflise, deøi nimeni nu crezuse că se putea øi mai rău. În aprilie, guvernul încercase, fără multă vorbă, să diminueze controlul asupra preflurilor. În iunie, Ucraina îøi declarase independenfla de URSS, la fel ca øi Cecenia, care era de fapt o parte a Republicii Ruse a URSS. Rusia organizase în iunie alegeri prezidenfliale, câøtigate de Elflîn. Moscova øi Leningradul înfiinflaseră primării, inexistente în timpurile sovietice, iar Sobceak era ales primar al Leningradului în iunie. Slujba i se potrivea mai bine decât cea de preøedinte de consiliu municipal: acflionase mereu, de fapt, ca un lider executiv. Putin devenea øi el viceprimar pentru relaflii internaflionale. În mai bine de doi ani de neîntrerupte schimbări politice øi tumultuoase dezbateri publice, cetăflenii sovietici deveniseră dependenfli de televizor. Pe data de 19 august 1991, cei care s°au trezit mai de dimineaflă l°au găsit mut. Sau nu chiar: Lacul Lebedelor, baletul, era transmis iarăøi øi iarăøi. De la ora øase dimineafla radioul de stat a început să emită o serie de decrete politice øi declaraflii. Peste o oră aceleaøi documente începeau să fie citite øi la televiziune. „Oameni din toată flara! Cetăfleni ai Uniunii Sovietice“ începea cel mai elocvent dintre documentele transmise în repetate rânduri. „Vă vorbim la un moment de răscruce Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

119

pentru flara strămoøească øi pentru întregul său popor! Politica de reforme lansată de Mihail Gorbaciov, menită să garanteze dezvoltarea dinamică a flării øi democratizarea societăflii, ne°a condus într°un impas. Ce a început cu entuziasm øi speranflă s°a sfârøit cu pierderea încrederii, cu apatie øi disperare. Guvernarea, la toate nivelele, a pierdut încrederea corpului cetăflenesc. Politica a devenit mai importantă decât viafla publică, obligându°ne să ne

120

îngrijorăm cu privire la soarta flării øi a cetăflenilor ei. Institufliile statului au devenit obiectul unei batjocuri nemaipomenite. fiara a ajuns, în esenflă, de neguvernat.“ Gruparea pucistă, între membrii căreia se numărau øi øeful KGB, prim°ministrul, ministrul de interne, vicepreøedintele consiliului de securitate, ministrul apărării, vicepreøedintele, preøedintele Sovietului Suprem øi øefii sindicatelor din comerfl øi agricultură, a continuat cu promisiuni161: „Mândria øi onoarea omului sovietic vor fi restaurate pe deplin.“ „Creøterea economică a flării nu trebuie construită pe scăderea nivelului de trai al populafliei. Într°o societate sănătoasă, o creøtere constantă a avufliei va deveni norma.“ „Sarcina noastră de căpătâi va fi găsirea de soluflii la penuria de alimente øi de locuinfle. Toate forflele vor fi mobilizate pentru soluflionarea acestor probleme, cele mai importante necesităfli ale poporului.“ Pentru atingerea acestui scop, proclama un alt document, „flinând seama de nevoile populafliei162, care a cerut ca măsuri grabnice să fie luate pentru prevenirea alunecării societăflii către o catastrofă naflională, pentru asigurarea legii øi ordinii, se declară stare de urgenflă în câteva locuri din URSS, pentru o perioadă de øase luni, cu începere de pe 19 august 1991, ora patru dimineafla, fusul orar al Moscovei“. Junta, potrivit noii stări de fapt, øi°a spus Comitetul de Stat pentru Stare de Urgenflă din URSS (GKChP SSSR). Le°au repetat la nesfârøit oamenilor că Gorbaciov era bolnav, incapabil să°øi Masha Gessen

îndeplinească atribufliile. De fapt, liderul sovietic era arestat, într°o vilă din stafliunea Foros de pe malul Mării Negre. A doua jumătate a lunii august este sezon mort în oraøele ruseøti. Consiliile municipale erau în vacanflă; mulfli politicieni, activiøti øi cetăfleni de tot felul erau plecafli din oraøe. Când cei care nu plecaseră nicăieri au auzit øtirile, au început să se adune la locurile lor de muncă, sperând să li se dea indicaflii sau informaflii, ori, pur øi simplu, pentru a simfli groaza øi supărarea împreună cu alte fiinfle umane. Primii trei membri ai consiliului municipal din Leningrad au sosit la palatul Mariinski puflin după ora øapte dimineafla. Au hotărât să convoace o øedinflă a consiliului, aøa că s°au apucat să dea telefoane. La ora zece cvorumul încă nu se întrunise. Însă atunci cei prezenfli au dat cu ochii de generalul Viktor Samsonov, øeful Districtului Militar Leningrad, care, la televizor, se identifica drept reprezentant regional al GKChP øi declara stare de urgenflă în oraø. În absenfla unei majorităfli suficiente, Igor Artemiev163, unul dintre vicepreøedinflii consiliului municipal, a decis să facă măcar o øedinflă de lucru. Artemiev, un bărbos de treizeci de ani cu voce domoală, doctor în biologie, fără experienflă în conducerea de întruniri, era complet nepregătit pentru ce avea să urmeze. A cedat microfonul primei persoane care l°a cerut; aceasta s°a nimerit să fie un reprezentant al GKChP, contraamiralul Viktor Hramflov. Nici nu øi°a început bine discursul, când Vitali Skoibeda, un consilier de treizeci de ani cunoscut pentru temperamentul său vulcanic, a dat buzna în prezidiu, flipând că Hramflov ar trebui arestat — øi l°a îmbrâncit. Preøedintele consiliului, Alexandr Beliaev, care fusese plecat din oraø, a intrat chiar în acest moment crucial. Cerând să se facă liniøte în sală, s°a apropiat iute de contraamiral, care rămăsese proflăpit pe frumosul parchet din mijlocul sălii, øi l°a întrebat dacă exista vreun document care stabilea starea de urgenflă în oraø. Nu exista. „În acest Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

121

caz“, a conchis Beliaev, „nu existæ nici stare de urgenflă.“164 Marina Salie a numit GKChP un „puci“165 — o definiflie care i°a izbit pe cei prezenfli prin exactitate. Consilierii au început să discute un plan de rezistenflă, au format un comitet de coordonare øi au redactat o declaraflie care se opunea loviturii de stat. Întrebarea era: cum putea mesajul să ajungă la oamenii din Leningrad? Primarul Sobceak era øi el plecat din oraø øi nimeni nu

122

øtia cum să dea de el. A sunat chiar după prânz, când consilierii terminaseră de discutat. „I°am spus că plănuiam să mergem la postul tv øi să°i informăm pe locuitorii oraøului, cât mai curând cu putinflă, că este vorba despre o lovitură de stat militară“166, mi°a spus peste ani Salie. „Iar el a zis: «Nu facefli asta, o să provocafli doar panică. Aøteptafli să mă întorc».“ Câfliva consilieri, inclusiv Salie, au încercat oricum să ajungă la staflia de emisie tv, dar nu au fost lăsafli înăuntru. Începea aøteptarea lui Sobceak. Sobceak îøi petrecuse dimineafla la cabana lui Boris Elflîn de lângă Moscova. Preøedintele rus îi convocase pe tofli democraflii proeminenfli care se găseau atunci în capitală. Erau un grup de bărbafli speriafli øi nedumerifli. După orice logică, Elflîn ar fi trebuit să fie arestat; nimeni nu pricepea de ce n°o făcuseră încă. Un mandat pentru arestarea lui fusese de fapt semnat în timpul nopflii øi preøedintele ar fi trebuit reflinut de îndată ce ajungea la Moscova, în acea dimineaflă. Dar, dintr°un motiv pe care nimeni nu l°a putut vreodată explica, arestarea nu s°a mai produs167. Agenflii KGB au fost instruifli să înconjoare cabana lui Elflîn. L°au văzut intrând øi ieøind din casă, dar nu au primit un ordin final să°l aresteze; cum a reieøit mai târziu, doi comandanfli adjuncfli ai unităflii ce urma să execute operafliunea obiectaseră øi în cele din urmă blocaseră mandatul. Agenflii KGB au rămas înarmafli øi neclintifli lângă casă, în vreme ce Elflîn s°a grăbit să ajungă la sediul guvernului rus din centrul Moscovei. Ceilalfli, inclusiv Sobceak, au plecat la aeroport, de unde au zburat spre oraøele lor pentru a coordona rezistenfla Masha Gessen

locală. Însă, înainte să părăsească Moscova, Sobceak a sunat la Leningrad168 øi a cerut forflelor speciale ale polifliei să blocheze toate intrările øi ieøirile televiziunii leningrădene. Nu este clar dacă a făcut asta înainte sau după ce a sunat la consiliu. Este însă clar de ce Salie øi ceilalfli nu au fost lăsafli înăuntru. Aøa că au aøteptat. Sobceak ar fi trebuit să aterizeze de mult. O øi făcuse, dar înainte să vină la consiliu — cum părea să aøtepte întregul Leningrad: o mulflime se strângea în fafla palatului Mariinski, tot mai numeroasă cu trecerea orelor —, Sobceak se abătuse pe la comandamentul militar al diviziei din Leningrad ca să stea de vorbă cu generalul Samsonov. „De ce am făcut°o?“169 avea să scrie mai târziu într°o carte de memorii. „Încă nu°mi pot explica acfliunile mele de atunci. Trebuie să fi fost intuiflie, fiindcă atunci când am ajuns la comandamentul din Piafla Palatului, în biroul lui Samsonov tocmai se desfăøura o øedinflă de lucru a GKChP… Conversaflia noastră s°a încheiat cu Samsonov dându°øi cuvântul că în oraø nu vor intra trupe, decât în circumstanfle extreme sau extraordinare, øi cu promisiunea mea că voi menfline siguranfla în oraø.“ De fapt, Sobceak alesese să acflioneze într°un fel cu totul diferit de cel al colegilor din Moscova øi din multe alte oraøe: decisese iarăøi să°øi încerce norocul øi să creeze o situaflie în care el ar fi fost în siguranflă dacă puciøtii câøtigau, dar ar fi reuøit să°øi păstreze creditul în fafla democraflilor în caz că lovitura de stat ar fi eøuat. Øi consiliul municipal al Moscovei170 s°a întrunit la ora zece dimineafla, decizând, aidoma, să se opună puciului. Spre deosebire de colegii din Leningrad, consilierii se bucurau de sprijinul neechivoc al primarului capitalei, Gavriil Popov, care, printre altele, le°a ordonat furnizorilor de utilităfli171 să taie apa, curentul øi legăturile telefonice în toate clădirile în care acflionau suporteri GKChP; primarul le°a cerut øi băncilor să nu mai elibereze fonduri către GKChP øi organismele Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

123

afiliate acestuia. Consiliul municipal øi primăria au format o forflă de acfliune pentru a coordona rezistenfla. Pe măsură ce, pe parcursul zilei de 19 august, în Moscova intrau trupe din mai multe direcflii øi voluntarii se adunau în fafla „Casei Albe“ din Moscova, clădirea înaltă ce găzduia guvernul rus. Când reprezentanflii puciøtilor l°au chemat pe viceprimarul Iuri Lujkov la o tentativă de negociere, Lujkov, care fusese mereu mai degrabă birocrat decât democrat, i°a înjurat øi le°a închis

124

telefonul.172 Sobceak, între timp, finaliza negocierea cu generalul Samsonov øi ajungea în cele din urmă la biroul său din palatul Mariinski173, unde Putin amplasase o pază puternică, pe care o superviza personal. Pe la mijlocul zilei se adunaseră deja mii de oameni în fafla palatului, aøteptând veøti — sau o ocazie să acflioneze. Sobceak a apărut în cele din urmă la fereastra biroului său øi a citit o declaraflie — nu a lui, ci a preøedintelui rus Boris Elflîn øi a altor membri din guvernul acestuia. „Chemăm poporul Rusiei să le răspundă cum se cuvine puciøtilor øi să ceară ca flara să poată reveni pe cursul său normal de dezvoltare, potrivit Constitufliei“174. După ora nouă seara, însoflit de adjunctul său, contraamiralul, s°a deplasat într°un sfârøit la postul de televiziune din Leningrad, unde øi°a citit propria proclamaflie — inspirat øi elocvent ca întotdeauna. Discursul a fost important mai ales fiindcă televiziunea din Leningrad transmitea în multe oraøe din flară øi, cu toate că puciøtii au încercat să oprească transmisia, Leningradul a continuat. Sobceak le°a cerut locuitorilor să se adune la un miting a doua zi. Părea îndrăznefl, dar nu era: făcuse dinainte planul cu generalul Samsonov, promiflând să°i flină pe demonstranfli într°un spafliu bine delimitat. După ce a terminat cu discursul, Sobceak a plecat să se ascundă, luându°l øi pe Putin cu el: avea să°øi petreacă următoarele două zile într°un buncăr de lângă cea mai mare uzină din Leningrad, ieøind doar o singură dată pentru a apărea la o conferinflă de presă. Era îngrozit175. Masha Gessen

În a doua zi a loviturii de stat s°a întâmplat un lucru nespus de bizar. Marina Salie se ocupa de telefoane, la comandamentul de rezistenflă improvizat în Consiliul Municipal, când vicepreøedintele lui Elflîn, generalul Alexandr Ruflkoi, a sunat øi a început să răcnească în receptor: „Ce dracu’ a făcut? A citit decretul? Ce dracu’ a citit?“176. I°au trebuit câteva minute lui Salie până să°øi dea seama despre ce vorbea Ruflkoi, øi mult mai mult până să priceapă ce însemna. Ruflkoi dăduse un decret prin care°l demitea pe generalul Samsonov din funcflia de øef al Districtului Militar Leningrad, înlocuindu°l cu contraamiralul Øcerbacov, adjunctul lui Sobceak. Înlocuirea unui nomenclaturist loial puciøtilor cu cineva loial maiorului ales democratic părea un pas logic øi unul care ar fi trebuit întâmpinat cu bucurie de Sobceak. Doar că stătea în calea planului construit cu grijă al lui Sobceak, forflându°l pe acesta, în esenflă, să°i ia partea lui Elflîn nu doar la nivel de discurs, lucru pe care°l făcuse deja, ci øi prin acfliunile sale. Aøa că Sobceak, avocatul, a alterat formulările din decretul lui Ruflkoi, pe care l°a citit la conferinfla de presă, făcând astfel documentul invalid. O ploaie de decrete, declaraflii, adrese øi ordine se revărsa de ambele părfli ale baricadei. Era un război al nervilor mai degrabă decât o bătălie a legii, fiindcă organizafliile, ca øi persoanele, nu ascultau decât de ordinele emise de autorităflile pe care le recunoøteau. De aceea Elflîn nu putuse să°l sune pur øi simplu pe Samsonov øi să°i ordone să părăsească funcflia: Samsonov asculta de GKChP, nu de Elflîn. Guvernul democratic de la Moscova sperase că Sobceak, prin citirea cu voce tare a decretului, cu toată elocvenfla øi autoritatea sa, putea investi documentul cu destulă putere, făcând trupele staflionate în Leningrad să creadă că Øcerbacov era noul lor comandant. Însă la citirea decretului, Sobceak înlocuise numele funcfliei atribuite lui Øcerbacov cu ceva de genul „øef militar la vârf“, un termen nerecunoscut de nimeni, un grad fictiv dintr°o lume paralelă ce nu lăsa nici urmă de îndoială asupra autorităflii generalului Samsonov. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

125

Era felul lui Sobceak de a se menfline într°o poziflie nedefinită øi stabilă. Apoi puciul s°a spart. După o etalare a forflelor, de două zile, în centrul Moscovei, majoritatea trupelor nu au reuøit să ajungă la Casa Albă; cele câteva transportoare blindate care au reuøit au fost oprite de o mână de voluntari neînarmafli øi de baricadele pe care le construiseră din pietre

126

de caldarâm øi troleibuze răsturnate. Muriseră trei oameni. Gorbaciov a revenit la Moscova. Se declanøa procesul incredibil de rapid al dezmembrării Uniunii Sovietice. În acelaøi timp, guvernele rus øi sovietic lansau procesul de dezmembrare a celei mai puternice instituflii din URSS, KGB°ul, deøi strădania avea să se dovedească mult mai complicată øi mult mai puflin eficientă. Pe 22 august, Sovietul Suprem a emis o rezoluflie ce stabilea ca noul steag al Rusiei să fie tricolor, în culorile alb, albastru øi roøu; drapelul înlocuia vechea flamură roøie sovietică, cu secera øi ciocanul său. Un grup de membri în consiliul municipal, condus de Vitali Skoibeda — cel care°l îmbrâncise pe nomenclaturist cu trei zile în urmă — au pornit să înlocuiască drapelul din Leningrad. „Steagul era într°o intersecflie de pe Nevski Prospekt, flutura peste sediului Partidului“177, îøi aminteøte Elena Zelinskaia, autoarea de samizdate, într°un interviu dat la mai mult timp după evenimente. „Era locul cel mai vizibil din oraø. S°au apucat să°l dea jos, erau un grup care includea jurnaliøti øi membri ai consiliului. A apărut, nu se øtie de ce, øi o orchestră; era fanfara øcolii militare. Øi un car de televiziune care filma. Au dat jos cu grijă steagul roøu. În sunetul fanfarei au ridicat tricolorul. Bărbatul care coborâse steagul stătea acolo printre noi, pe Nevski. Aøa eram, un grup de oameni, stând în stradă, cu fanfara cântând øi un bărbat cu steagul în mână; eram zăpăcifli total, nu øtiam ce să mai facem. Aveam un steag care vreme de optzeci de ani fusese simbolul statului; îl uram cu toflii, dar ne øi temeam de el. Øi Masha Gessen

deodată, unul dintre noi zice: «Øtiu ce facem: o să li°l dăm înapoi lor». Sediul partidului era peste drum. A luat steagul øi a traversat bulevardul fără să se uite în stânga øi°n dreapta. Maøinile s°au oprit. Orchestra cânta un marø, el a traversat Nevski, care e foarte lat, øi exact când fanfara a intonat ultima notă a azvârlit cu steagul, cât de tare a putut, înspre uøile sediului partidului. A fost un moment de liniøte, apoi uøa s°a crăpat un pic; a apărut o mână, s°a întins øi a tras la iufleală steagul înăuntru. Apoi uøile s°au închis. A fost cel mai luminos moment al vieflii mele. Am văzut steagul Rusiei ridicat peste Nevski.“ La cinci zile după începerea puciului, Moscova a găzduit funeraliile celor trei tineri care muriseră încercând să oprească trupele. Trei politicieni din Leningrad, printre care øi Salie, au venit cu avionul la ceremonie. S°au alăturat lui Nikolai Gonøar, preøedinte al Consiliului Municipal al Moscovei øi cunoscut democrat, în capul cortegiului funerar. „Procesiunea se tot oprea øi pornea iar“, mi°a spus mai târziu Salie. „Øi de fiecare dată când ne opream, Gonøar se întorcea spre mine øi zicea: «Marina Evghenievna, ce se petrece?». A zis°o de vreo zece ori.“ Până la sfârøitul zilei, Gonøar avea să o convingă pe Salie că lovitura militară fusese altceva decât părea178. Deci ce fusese? De ce lovitura de stat, plănuită vreme de atâtea luni, eøuase atât de uøor? Øi, mai ales, de ce nu acaparase mai iute puterea? De ce politicienii democrafli, cu excepflia lui Gorbaciov, putuseră să se deplaseze liberi prin flară øi să dea telefoane? De ce nu fusese arestat niciunul? De ce, în cele trei zile în care deflinuseră mare parte din puterea de stat, nu reuøiseră puciøtii să captureze nodurile majore de comunicaflii øi transport? Øi de ce se lăsaseră învinøi fără luptă? Fusese puciul, pur øi simplu, o încercare de doi bani a unui grup de incapabili? Sau se petrecea ceva mai complicat øi mai sinistru? Exista, după cum a ajuns în cele din urmă să creadă Salie, un aranjament atent construit, care să°i permită lui Elflîn să°l scoată din funcflie pe Gorbaciov øi să Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

127

mijlocească o renunflare paønică la Uniunea Sovietică, cu preflul de a°l face pe vecie dator KGB°ului? Eu cred că nici una, nici alta — øi amândouă. Pe când lovitura de stat era încă în desfăøurare, diferifli oameni îøi spuneau, de ambele părfli ale baricadei, poveøti diferite despre puci. Când se sfârøise, învingătorii de drept — luptătorii pentru democraflie ai Rusiei — nu reuøiseră să înjghebeze øi să propună o explicaflie care să devină un

128

adevăr recunoscut în noul stat rus. Aøadar, cu toflii au rămas cu poveøtile lor individuale. Pentru unii, până la urmă, cele trei zile din august 1991 vor rămâne o istorie despre eroism øi victoria democrafliei. Pentru alflii, doar povestea unei conspiraflii cinice. Corectitudinea depinde de măsura în care unii sau alflii se numără printre cei aflafli la putere. Întrebarea devine, aøadar: ce poveste are de spus despre puci Vladimir Putin? În acele trei zile din august, Putin a fost chiar mai puflin vizibil decât de obicei. A stat necontenit alături de Sobceak. Celălalt adjunct al lui Sobceak, Øcerbakov, avusese rolul vizibil, acflionase ca purtător de cuvânt øi ieøise în faflă: rămăsese în primărie, zi øi noapte, în vreme ce Sobceak, însoflit de Putin, se ascundea în buncăr. Øtim că Sobceak manipula ambele părfli: de fapt, baricadele se intersectaseră cu apropiaflii săi. Încă de la începutul crizei, Øcerbakov descoperise că pe reverul hainei i se amplasase un dispozitiv minuscul de detectare. În dimineafla zilei de 21 august, îøi aminteøte Øcerbakov, „alăturasem cinci scaune, la mine în birou, øi mă întinsesem să mă culc pe ele. M°am trezit fiindcă am simflit că se uită cineva la mine. Anatoli Alexandrovici [Sobceak] se întorsese. «Culcă°te, Viaceslav Nicolaevici», a zis. «Totu°i bine øi frumos. Felicitări!» Am dus imediat mâna la rever să caut microfonul — nu mai era acolo. Cineva apropiat îl pusese acolo øi apoi îl scosese, ca să nu mai fie găsit. Cineva care lucra pentru ceilalfli.“179 Masha Gessen

Nouă ani mai târziu, Putin a răspuns întrebărilor despre puci puse de biografi. „Era periculos, în acele zile, să părăseøti sediul consiliului“, îøi aminteøte el. „Dar am făcut multe atunci, am fost activi: ne°am dus la uzina Kirov, am vorbit cu muncitorii de acolo, am fost øi pe la alte fabrici, chiar dacă nu ne simfleam tocmai în siguranflă.“ Sunt în mare parte minciuni: martori independenfli descriu cum Sobceak, însoflit de Putin, s°a dus să se ascundă în buncărul de lângă uzina Kirov, unde Sobceak a flinut sau nu un discurs înainte de a intra, literalmente, în pământ. Nu există nicio indicaflie că ar fi ajuns øi pe la alte fabrici sau că ar fi făcut ceva în ultimele două zile ale crizei, în afară de ieøirea la acea unică declaraflie de presă. „Dar dacă ar fi câøtigat conservatorii?“, au întrebat biografii. „Erafli ofifler KGB. Sigur afli fi ajuns, împreună cu Sobceak, să fifli pus sub acuzare.“ „Dar nu mai eram, deja, ofifler KGB“180, a răspuns Putin. „De îndată ce a început puciul, m°am decis de ce parte eram. Øtiam sigur că nu voi face nimic ordonat de organizatorii loviturii militare øi că nu voi fi de partea lor. Øi øtiam prea bine că asta ar fi fost considerată o încălcare, cel puflin. Aøa că pe 20 august am scris o a doua cerere de demisie din KGB.“ Nu are niciun sens. Dacă Putin øtia că prima sa demisie, scrisă, se presupune, cu un an înainte se pierduse, de ce nu scrisese atunci, imediat, o a doua — mai ales dacă, aøa cum pretindea, se hotărâse iniflial să demisioneze, øantajat fiind? Nu era decât o cale: luase mai departe salariu de la KGB, ceea ce însemna că era ofifler KGB în toată puterea cuvântului la începerea puciului. Acum însă susflinea că îøi mobilizase toate energiile pentru a scăpa din mrejele organizafliei. „I°am spus lui Sobceak: «Anatoli Alexandrovici, am mai scris o demisie la un moment dat, dar s°a evaporat pe drum». Sobceak l°a sunat imediat pe Kriuøkov [Vladimir Kriuøkov, øef al KGB øi unul dintre capii rebeliunii militare], apoi pe øeful direcfliei mele. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

129

Øi în ziua următoare mi s°a spus că cererea mea de demisie fusese semnată.“ Partea asta de poveste pare a fi pură ficﬂiune. „Nu cred că telefonul despre care vorbeøte ar fi putut fi dat pe 20 august“, crede Arseni Roghinski, istoric øi activist moscovit pentru drepturile omului, care øi°a petrecut anul de după puci cercetând arhivele KGB°ului øi studiind organizaﬂia. „Kriuøkov nu s°ar fi ocupat în ziua aceea de o chestiune

130

legată de personal, mai ales nefiind vorba despre cineva foarte înalt în grad.“181 Øi nici nu e uøor să ni°l imaginăm pe Sobceak, care lucra de ambele părfli, acflionând decisiv pentru a°øi tăia legăturile cu KGB°ul. În plus, nu este clar nici cum a reuøit Putin să trimită o scrisoare, în plic — cea care ar fi fost semnată a doua zi — la sediul KGB°ului în acea zi, mai ales dacă nu s°a desprins o clipă de Sobceak. În sfârøit, chiar dacă ar exista un dram de adevăr în ce spune Putin, asta ar însemna că demisia i°a fost acceptată în ultima zi a puciului, când era clar că vechii comuniøti eøuaseră. Mai probabil este că Putin, ca øi øeful său, a stat la adăpost pe parcursul loviturii de stat øi, dacă a demisionat totuøi din KGB, a făcut°o abia după ce puciul luase sfârøit. Spre deosebire de Sobceak øi mulfli alflii, nu urmase exemplul lui Elflîn, care demisionase din Partidul Comunist cu câteva luni îainte: carnetul de membru al lui Putin avea să devină invalid la două săptămâni după eøecul rebeliunii, în urma unui decret emis de Elflîn care dizolva partidul. Deci rămâne întrebarea: ce poveste øi°a spus Putin în timpul puciului? Există o øansă ca el să fi fost persoana, sau una dintre persoanele din cercul de apropiafli al lui Sobceak, care îi sprijinise activ pe comuniøti? Răspunsul este da. Carnea în valoare de nouăzeci de milioane de mărci germane, pe urmele căreia pornise în luna mai Marina Salie, nu se materializase nicicând în Leningrad; ea însă nu uitase de această afacere pe parcursul dramaticelor evenimente ce aveau să urmeze. Insultată øi înøelată de cele petrecute în Masha Gessen

Germania, Salie a încercat în continuare să desluøească întreaga istorie. După lovitura de stat ratată, când accesul la diferite documente a devenit mai uøor pentru scurt timp, a reuøit în cele din urmă să ajungă în posesia anumitor documente, iar prin martie 1992, izbutea să pună cap la cap povestea. În mai 1991, prim°ministrul sovietic Valentin Pavlov dăduse unei companii din Leningrad, pe nume Kontinent, dreptul de a negocia contracte comerciale în numele guvernului sovietic. În doar câteva săptămâni, Kontinent semnase contractul de livrare a cărnii cu firma germană. Carnea fusese trimisă — dar la Moscova, nu la Leningrad. Motivul era evident: viitorul GKChP, în conducerea căruia se afla øi Pavlov, încerca să îndese provizii în depozitele Moscovei, pentru a umple apoi rafturile magazinelor după ce luau puterea. Numele omului care negociase cu germanii din partea companiei Kontinent? Vladimir Putin. Când Salie a crezut că øtia ce se întâmplase, a încercat să acflioneze. S°a dus la Moscova în martie 1992 ca să°øi vadă o veche cunoøtinflă din miøcarea pro°democraflie din Leningrad. Iuri Boldîrev, un economist tânăr øi chipeø, cu mustaflă, fusese ales în Sovietul Suprem alături de Sobceak; lucra acum ca inspector°øef în administraflia lui Elflîn. Salie i°a înmânat o scrisoare182 unde trecuse rezultatele inifliale ale anchetei sale: ciudata poveste a cărnii care, se părea, călătorise din Germania către Moscova. În câteva zile, Boldîrev i°a scris183 altui economist din Leningrad, ajuns acum ministrul comerflului exterior, cerându°i să suspende atribufliile lui Putin. Scrisoarea a fost ignorată. Putin îøi crease o bază de avuflie øi influenflă din care nu putea fi scos prea uøor. Care a fost, mai exact, rolul lui Putin în administraflia celui de°al doilea oraø al Rusiei? O femeie care lucra la primărie în acea vreme îøi aminteøte că biroul lui Putin era gol184, în afara unei mese pe care trona o scrumieră Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

131

singuratică de sticlă, asortată, de cealaltă parte a mesei, cu niøte ochi la fel de sticloøi. În primele luni de prestaﬂie administrativă, Putin le păruse unora dintre colegii săi un tip săritor, curios øi implicat emoﬂional185. Acum îøi cultiva un exterior opac, lipsit de emotivitate. Femeia care a lucrat ca secretară a lui øi°a amintit mai târziu că trebuise, la un moment dat, să°i aducă o veste proastă øefului: „Familia Putin avea un câine186, un ciobănesc caucazian pe nume

132

Malîø (Copilaø). Stătea la cabana lor øi scurma mereu pe sub gard, încercând să iasă. O dată a øi reuøit øi a sfârøit prin a fi lovit de o maøină. Ludmila Alexandrovna a luat câinele øi a plecat la clinica veterinară. A sunat de acolo øi m°a rugat să°i spun soflului ei că veterinarul nu reuøise să salveze câinele. Am intrat la Vladimir Vladimirovici øi i°am zis aøa: «Øtifli, e o problemă. A murit Malîø». M°am uitat — øi n°am văzut pic de emoflie pe chipul lui, absolut nimic. Am fost aøa de surprinsă de lipsa lui de reacflie, că nu m°am putut abfline să nu întreb: «Øtiafli deja?». Iar el, calm, a răspuns: «Nu, de la tine am aflat». Øi aøa mi°am dat seama că spusesem ce nu trebuie.“ „Ce nu trebuie“ se referă, foarte probabil, la întrebarea dacă Putin fusese deja informat de moartea câinelui său. Dar scena, ca întreg, este remarcabilă pentru palpabila nesiguranflă, ba chiar øi frică din cadrul său. Întrebat de biografii săi despre natura activităflii sale în Sankt Petersburg, Putin a răspuns cu lipsa de subtilitate care ajunsese să caracterizeze răspunsurile sale la întrebări incomode. Încercase, a spus, să preia cazinourile. „Credeam la momentul acela că afacerea cu cazinouri e o arie asupra căreia ar trebui să existe monopol de stat. Poziflia mea era alta decât a legii monopolurilor, care fusese deja promulgată, dar încercam totuøi să mă asigur că statul, reprezentat de administraflia locală, prelua controlul asupra industriei jocurilor de noroc.“187 În acest scop, a susflinut el, municipalitatea înfiinflase o companie care a adunat 51 de procente din acfliunile tuturor cazinourilor, în speranfla obflinerii de profit. „Dar a fost o greøeală: cazinourile Masha Gessen

externalizau banii gheaflă øi raportau mereu pierderi“, s°a plâns Putin. „Mai târziu, opoziflia a încercat să ne acuze de corupflie fiindcă aveam acfliuni la cazinouri. Pur øi simplu ridicol… Sigur, probabil că nu a fost o idee strălucită din punct de vedere economic. Judecând după faptul că aranjamentul s°a dovedit a fi ineficient øi că nu ne°am atins scopurile, trebuie să admit că a fost un lucru insuficient de bine gândit. Dar dacă rămâneam în Petersburg le puneam eu laflul de gât cazinourilor. Le făceam să împartă banii. Øi banii i°aø fi dat bătrânilor, profesorilor øi doctorilor.“ Cu alte cuvinte, potrivit viitorului preøedinte al Rusiei, dacă legea se punea în calea ideilor sale despre cum ar trebui să meargă lucrurile, atunci cu atât mai rău pentru lege. Cam asta a avut de spus despre anii petrecufli ca adjunct al lui Sobceak. La începutul anului 1992, Marina Salie se decidea să afle ce făcea, exact, omuleflul din biroul cel gol. Municipalitatea a lansat o investigaflie completă, ale cărei rezultate — douăzeci øi două de pagini tipărite, plus zeci de documente adiflionale — Salie le°a prezentat colegilor la mai puflin de două luni de la vizita pe care i°o făcuse lui Boldîrev. Descoperise că Putin încheiase o duzină de contracte în numele municipalităflii, dintre care multe, dacă nu toate, erau de o legalitate îndoielnică. Departamentul lui Putin de la primărie era numit acum Comitetul pentru Relaflii Externe. Majoritatea activităflilor sale erau concentrate pe aprovizionarea cu alimente importate din alte flări. Oraøul nu avea bani cu care să cumpere mâncarea: rubla nu era o valută convertibilă; sistemul monetar rusesc, moøtenit de la Uniunea Sovietică, era dezechilibrat, iar eforturile pentru îndreptarea lui duseseră la hiperinflaflie. Rusia era însă bogată în resurse naturale, care se puteau comercializa, direct sau indirect, în schimbul alimentelor. Guvernul de la Moscova, permisese administrafliilor locale să exporte resursele naturale. Salie a descoperit că departamentul lui Putin încheiase mai bine de zece contracte de export, în valoare de 92 de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

133

milioane de dolari. Municipalitatea se obliga să furnizeze fliflei, lemn, metale, bumbac øi alte resurse; companiile numite în contracte preluau exportul resurselor øi importul de alimente. Însă ancheta lui Salie a scos la iveală că absolut toate contractele conflineau o eroare care le făcea lipsite de validitate: le lipseau øtampilele sau semnăturile ori conflineau discrepanfle majore. „Putin e avocat de meserie“, avea ea să scrie mai târziu. „Ar fi trebuit să øtie că acele

134

contracte nu puteau fi folosite la tribunal.“ În plus, Putin încălcase øi regulile de schimb stabilite de guvernul rus, alegând personal companiile exportatoare, în loc să organizeze licitaflii deschise. Alimentele care ar fi trebuit, prin contract, aduse la Leningrad nu ajunseseră niciodată aici. Însă mărfurile menflionate în contracte ieøiseră din flară; o altă neregulă scoasă în evidenflă de ancheta lui Salie flinea de nivelul comisioanelor: între 25 øi 50 la sută din sumele contractate, ducând la un total al comisioanelor de 34 de milioane de dolari. Dovezile păreau să indice o schemă simplă: companii alese pe sprânceană obflineau contracte avantajoase — øi nici măcar nu erau obligate să°øi respecte obligafliile contractuale.188 Întrebat de biografii săi despre această anchetă, Putin a recunoscut că multe dintre firmele cu care făcuse contracte nu reuøiseră să aducă mâncare în oraø. „Cred că nici municipalitatea n°a făcut tot ce se putea, desigur“189, a zis. „Ar fi trebuit să lucrăm mai bine cu justiflia, ar fi trebuit să°i obligăm. Dar n°avea niciun sens să mergem la judecată: firmele ar fi dispărut instantaneu, ar fi încetat să funcflioneze, øi°ar fi dizolvat activele. Nu aveam, în esenflă, un caz împotriva lor. Aducefli°vă aminte cum era pe atunci: numai afaceri dubioase, jocuri piramidale, lucruri din astea.“ Era acelaøi om care, cu doar două zile în urmă, afirmase apăsat că putea fi extrem de rău cu cei care°l înfruntau, acelaøi om care se aprindea instantaneu øi se potolea greu, acelaøi om despre care prietenii îøi aminteau că era în stare Masha Gessen

să sară la beregata oponenflilor dacă se înfuria. De ce să nu fi luat măsuri un asemenea om, când firmele, una după alta, încălcau termenii contractuali pe care îi conveniseră, lăsând oraøul fără alimentele cele atât de necesare? Fiindcă aøa fuseseră aranjate lucrurile de la început, crede Salie. „Scopul întregii operafliuni“190, avea să scrie ea mai târziu, „era acesta: să creeze un contract lipsit de validitate cu cineva de încredere, să°i dea acestui cineva o licenflă de export, să facă oficiul vamal să permită ieøirea pe baza licenflei, să transporte marfa afară, să o vândă øi să bage banii în buzunar. Øi exact asta s°a øi întâmplat.“ Dar, crede Salie, asta nu a fost tot. Moscova dăduse Petersburgului permisiunea de a exporta mărfuri în valoare de un miliard, aøa că cele douăsprezece contracte măsluite pe care le găsise reprezentau doar o zecime din avuflia care trebuie să fi trecut prin biroul lui Putin. Unde era restul? A găsit în cele din urmă dovezi că toate mărfurile, sau aproape toate, inclusiv aluminiu, petrol øi bumbac, fuseseră exportate; sau, în formularea ei, „dispăruseră“: pur øi simplu, nu existau acte pentru ele. Raportul făcut către consiliu se concentra însă pe cele douæsprezece contracte pentru care documentele existau; aproape o sută de milioane de dolari în mărfuri ce fuseseră schimbate pe alimente care nu mai sosiseră. Consiliul a evaluat raportul lui Salie øi l°a înaintat primarului Sobceak, cu recomandarea ca documentul să fie trimis la procuratură, iar Putin să fie demis, împreună cu asistentul lui Putin, a cărui semnătură se găsea pe multe dintre contracte. Sobceak a ignorat raportul øi recomandările; procuratura nu ar fi început o anchetă fără permisiunea lui Sobceak. Salie îi trimisese deja lui Elflîn o scrisoare de trei pagini191, unde enumera cele mai mari încălcări ale legii, cerând o investigaflie. Dar fără niciun rezultat. Doar Boldîrev, inspectorul°øef al Rusiei, reacflionase cu înflelegere, trimiflând o adresă ministrului comerflului exterior øi urmărind cazul. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

135

Boldîrev a trecut în revistă documentele aduse de Salie. A descoperit aceleaøi lucruri: cineva furase de la locuitorii Sankt Petersburgului. L°a convocat la Moscova pe Sobceak, să dea socoteală. „Sobceak a venit cu tofli viceprimarii după el“, va spune Boldîrev ulterior, într°un interviu. „A venit øi Putin. Au pus pe hârtie versiunea lor… eu am transmis ce găsisem mai departe, lui Elflîn.“ După care nu s°a mai întâmplat nimic. Administraflia

136

prezidenflială din Moscova a transmis niøte acte reprezentantului preøedinfliei din Sankt Petersburg — øi cu asta basta. „A fost o anchetă ca oricare alta“, a explicat Boldîrev după mulfli ani. „A scos la iveală încălcări majore ale legii, cu mult mai grave decât ce se petrecea prin alte părfli ale Rusiei. Erau încălcări ale standardelor necesare pentru obflinerea dreptului de export al unor resurse strategice menite a fi schimbate pe alimente care nu au mai ajuns niciodată la destinaflie. Un caz tipic pentru acele timpuri.“ Noua elită a Rusiei era ocupată cu redistribuirea bogăfliei. Asta nu înseamnă că tofli se purtau ca Putin — scara gigantică øi uriaøa neruøinare dezvăluite de Salie sunt øocante chiar øi după standardele începutului anilor 1990 în Rusia, mai ales dacă luăm în considerare viteza cu care s°a acflionat — însă noii conducători tratau Rusia ca pe proprietatea lor personală. Cu nici un an înainte bogăflia aparflinuse altora: Partidului Comunist din URSS øi liderilor acestuia. URSS nu mai exista acum, iar partidul fusese redus la o mână de pensionari căpoøi. Ce fusese al lor era acum al nimănui. În vreme ce economiøtii încercau să°øi dea seama cum să transforme proprietatea de stat în proprietate privată — proces încă nefinalizat douăzeci de ani mai târziu —, noii birocrafli smulgeau pur øi simplu cărămizi din edificiul statal. Sobceak împărflea apartamente în centrul Petersburgului192. Le primeau rudele, prietenii øi colegii de Masha Gessen

nădejde. Într°o flară în care dreptul de proprietate nu existase cu adevărat øi unde nomenclatura comunistă se bucurase de un statut nobiliar, Sobceak, care se scălda în popularitate incipientă, nu vedea niciun rău în ce făcea. „Øi aici sunt actele unui întreg complex pe care Sobceak a încercat să°l cedeze unei companii de dezvoltare“193, mi°a spus Salie după tofli acei ani, pescuind încă vreo câteva foi din morman. „De data aceea am reuøit, în mod excepflional, să îl luăm înapoi, dar ne°am luptat pe cinste.“ „Dar nu se purta întocmai ca un øef regional de partid?“ am întrebat. „Dintre cei care atribuiau apartamente în dreapta øi°n stânga.“ „Era altfel“194, a răspuns Salie. „Era altfel fiindcă se pricepea să vorbească. Øtia că trebuie să prezinte un altfel de exterior øi reuøea asta. O făcea pe democratul, dar era de fapt un demagog.“ Poate fiindcă Sobceak se pricepea atât de bine să proiecteze o imagine de politician de tip nou, Salie øi colegii săi crezuseră, se pare, că va acfliona dacă i se ofereau dovezi ale matrapazlâcurilor lui Putin. Dar de ce s°o fi făcut? De ce să fi făcut diferenfla între propriul lui obicei de a înstrăina proprietăfli publice øi felul în care Putin băga în buzunar profitul din vânzarea unor resurse publice? De ce să fi ascultat de vocea democraflilor din consiliu? Nu°i putea suporta — øi cel mai mult îl zgândărea chiar idealismul lor militant, insistenfla lor absurdă de a face lucrurile cum trebuia, în loc să le facă aøa cum se făcuseră dintotdeauna. Aderenfla asta a lor la un cod etic imaginar nu putea decât să împiedice orice acfliune. Aøa că Sobceak n°a scăpat de Putin. În loc de asta, a scăpat de consiliul municipal. Prin toamna lui 1993, Boris Elflîn se săturase până în gât de legislativul rus. Era un ansamblu neobiønuit: peste o mie de reprezentanfli aleøi, printr°o procedură cvasidemocratică, în Congresul Deputaflilor Poporului — dintre care 252 în Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

137

Sovietul Suprem — o adunare bicamerală ce încerca să exercite funcfliile unui guvern reprezentativ, în absenfla unei legi relevante. Federaflia Rusă încă nu căpătase o constituflie nouă, postsovietică, øi urmau să treacă ani până la rescrierea codurilor civil øi penal. Printre altele, legislaflia încă incrimina posesia de valută øi diferite acte ce implicau posesia øi vânzarea proprietăflii. În această situaflie, Congresul Deputaflilor Poporului îi acordase lui Elflîn dreptul de a emite

138

decrete ce reformau economia, dar încălcau legile existente — însă Sovietul Suprem, însărcinat cu analizarea acestor decrete, avea drept de veto. Sovietul mai avea øi un prezidiu195, alcătuit din peste treizeci de persoane care, în sistemul sovietic, funcflionase ca un øef de stat colectiv; în sistemul post°sovietic, odată stabilită funcflia de preøedinte, scopul acestui prezidiu devenise neclar. Practic totuøi Sovietul Suprem avea puterea să tergiverseze sau să blocheze orice acfliune a preøedintelui. Pe măsură ce reformele economice ale lui Elflîn duceau la o escaladare a preflurilor — chiar dacă penuria alimentară dispăruse ca prin minune — guvernarea sa devenea tot mai puflin populară; Sovietul Suprem ajunsese să se opună majorităflii inifliativelor sale. Pe 21 septembrie 1993, Elflîn a emis un decret care dizolva Sovietul Suprem øi anunfla alegeri pentru o adunare legislativă în toată puterea cuvântului. Sovietul Suprem a refuzat să se dizolve, baricadându°se în Casa Albă — aceeaøi clădire în care îøi stabiliseră tabăra oamenii lui Elflîn în timpul loviturii de stat din urmă cu doi ani. De data asta trupele au deschis focul, împroøcând cu proiectile Casa Albă øi forflându°i pe membrii sovietului să iasă pe 4 octombrie. Politicieni democrafli de frunte, printre care øi foøti disidenfli, au sprijinit ceea ce devenise cunoscut drept „execuflia Sovietului Suprem“, într°atât erau de exasperafli să°l vadă pe preøedinte incapabil de miøcare. Idealistul consiliu municipal din Sankt Petersburg era mai mult sau mai puflin singur în confruntarea cu acfliunile lui Masha Gessen

Elflîn. La câteva săptămâni după „execuflie“, la doar câteva zile înainte de apariflia noii Constituflii ruseøti, care anunfla o perioadă de relativă stabilitate legală, Sobceak a plecat la Moscova øi l°a convins pe Elflîn să semneze un decret de dizolvare a consiliului din Petersburg196. Nu aveau să se mai flină alegeri până în luna decembrie a anului următor; al doilea oraø al Rusiei rămânea, un an întreg, pe mâna unui singur om. Marina Salie a decis să renunfle la politica locală. A devenit organizator politic profesionist øi mai târziu s°a mutat la Moscova. Øase ani mai târziu, în perioada de dinaintea alegerii lui Putin ca preøedinte al Rusiei, singura voce critică rămăsese, poate, cea a Marinei Salie. Într°un articol de°a său, intitulat „Putin este preøedintele unei oligarhii corupte“, Salie prezenta în detaliu, cu completări, cele descoperite cu ocazia anchetei din Petersburg. Încerca în zadar să°øi convingă colegii să nu°i acorde sprijin electoral lui Putin197. Marginalizarea ei sporise: la o întâlnire a coalifliei liberale de dreapta, ea øi întâiul prim°ministru al lui Elflîn, Egor Gaidar, fuseseră singurii — dintr°o sută de oameni — care nu votaseră în favoarea lui Putin. La câteva luni după alegeri, Salie s°a dus să se întâlnească cu cei câfliva politicieni în care spera, încă, să°øi găsească aliafli. Se vorbise de formarea unei noi organizaflii. Serghei Iuøenkov era un militar de carieră ce se convertise cu entuziasm la liberalism în timpul perestroikăi øi îøi păstrase convingerile pe parcursul anilor 1990. Vizita la Iuøenkov o va speria tare pe Salie; după zece ani încă nu dorea să divulge amănunte. — Am ajuns acolo, øi în birou am întâlnit o anume persoană, mi°a spus. — Ce persoană? Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

139

— Cineva. Am stat de vorbă, o conversaflie pe care n°aø numi°o constructivă. M°am întors acasă øi i°am spus Nataliei că plec la flară. — V°a ameninflat? — Nu m°a ameninflat nimeni în mod direct. — De ce afli plecat, atunci? — Deoarece cunoøteam acea persoană. — Øi ce a însemnat întâlnirea asta?

140

— A însemnat că trebuia să plec cât mai departe posibil. — Iertafli°mă, dar nu înfleleg, am insistat, simflind că eram pe punctul de a fi dată afară din ascunzătoarea lui Salie. — Øtiam de ce era capabilă persoana. E mai clar? — Da, mulflumesc. Dar ce căuta în biroul lui Iuøenkov? Aveau ceva în comun? — Nu. Nu øtiu ce căuta acolo, øi mai ales nu øtiu de ce m°a primit Iuøenkov cu el de faflă. Asta înseamnă că nu fusese în stare să scape de el, cu toate că ar fi trebuit să am cu Iuøenkov o conversaflie între patru ochi. — Înfleleg. — Asta e tot ce am de spus. Salie øi°a făcut bagajul øi s°a mutat în casa aceea, la douăsprezece ore chinuitoare de mers cu maøina depărtare de Moscova, unde am øi găsit°o după zece ani. Circulaseră, ani întregi, zvonuri că ar fi locuit în străinătate, poate în Franfla (probabil că numele ei franfluzesc a fost la originea acelei fantezii) øi că primise, de Anul Nou, o carte poøtală cu ameninflări de la Putin. Am auzit câteva persoane citând conflinutul acelei vederi, folosind de fiecare dată aceleaøi cuvinte: „Îfli doresc un An Nou fericit øi destulă sănătate ca să te bucuri de el“. Salie mi°a spus că nu existase nicio vedere; zvonul acesta insistent, aøa cum bănuisem, spunea mai multe despre imaginea pe care øi°o crease Putin decât despre soarta lui Salie. Însă, cu sau fără vedere, Salie era îngrozită. Serghei Iuøenkov øi°a continuat cariera politică. În 2002 a părăsit grupul liberal din parlament în semn de protest Masha Gessen

pentru sprijinul insistent acordat de colegii săi administrafliei Putin øi „regimului birocratic°poliflienesc“198, după cum îl numea. Pe 17 aprilie 2003, într°o după°amiază, în timp ce parcurgea drumul de la maøină până la apartamentul său situat într°o clădire din nordul Moscovei, Iuøenkov a fost împuøcat de cinci ori în piept199. Am scris atunci, în necrologul său apărut pe site°ul de analize politice pentru care lucram, cele de mai jos: „Uneori, când noi, jurnaliøtii, ne temem să spunem ceva sub propria noastră semnătură, apelăm la oameni precum Iuøenkov, care, fără să se uite peste umăr, vor spune întotdeauna ceva clar øi definitiv; sunt oameni necesari tocmai pentru că sunt previzibili. Au rămas prea puflini asemenea oameni.“200

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

141

142

C6 SfĂ˘rĂ¸itul unui reformator

După ce biografia lui Putin a fost publicată, în februarie 2000, acesta a încetat să mai fie tânărul reformist democratic inventat de Berezovski; era acum haimanaua transformată în conducător cu mână de fier. Cred că nici consilierii săi de imagine nu au fost conøtienfli de producerea schimbării. Unul dintre cei care nu°øi puteau închipui o asemenea transformare publică a lui Putin — de la democrat la mână forte — era Sobceak. Pe cei doi îi unea antipatia pentru procesele democratice, însă în anii 1990, îmbrăfliøarea publică a principiilor democratice era preflul ce trebuia plătit pentru admiterea în viafla publică — øi pentru o viaflă îndestulată. La începutul deceniului, membrii noii elite economice øi politice dezmembrau, peste tot prin Rusia, vechiul sistem. Fără să stea pe gânduri — øi fără dureroase mustrări de conøtiinflă — îøi însuøeau øi redistribuiau hălci din carnea sistemului; cei mai cu inifliativă încercau, în acelaøi timp, să scoată la iveală un nou sistem — øi să se schimbe odată cu Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

143

el. Oameni ca Mihail Hodorkovski, un funcflionar comsomolist devenit bancher, apoi petrolist, sau Mihail Prohorov, vânzător de haine ajuns mogul al industriei metalifere øi apoi investitor internaflional, ori Vladimir Gusinski, comerciant devenit bancher øi magnat media, erau antreprenori ridicafli prin forfle proprii ce începuseră cu scheme financiare semiilegale øi, pe măsură ce viziunea lor asupra lumii devenea mai cuprinzătoare, la fel øi dimensiunea ambifliei,

144

începuseră să se poziflioneze public nu doar ca oameni de afaceri, ci øi ca filantropi, lideri ai societăflii civile øi vizionari. Pe măsură ce perspectiva li se lărgise, investiseră bani øi energie în construirea unui nou sistem politic. Pe Sobceak îl dezgusta sistemul acesta nou, la fel øi pe Putin, øi acesta este motivul pentru care, spre deosebire de mulfli dintre aliaflii timpurii ai lui Sobceak, a rămas de partea primarului după puciul eøuat din 1991, scandalul de corupflie din 1992 øi dizolvarea în 1993 a consiliului municipal. Nu sunt sigură de ce Sobceak, care avusese o scurtă, dar intensă relaflie amoroasă cu politicile democrate, ajunsese să le urască atât; cred că, megaloman din fire, se simflea profund afectat când lucrurile nu mergeau după voia lui; îl deranja øi competiflia politică însăøi, pentru că oferea posibilitatea diversităflii de opinii. În plus, îl avusese mereu lângă el pe Putin, care încercase să°i arate, neîncetat, dezavantajele sistemului democratic. Putin, de pildă, îl convinsese pe Sobceak — øi manipulase o serie de membri ai consiliului — să instituie funcflia de primar: altfel, le°a spus Putin biografilor săi, Sobceak „putea fi dat jos oricând de aceiaøi membri de consiliu“.201 Opoziflia lui Putin faflă de reformele democratice era nu mai puflin personală decât a lui Sobceak, dar mult mai profundă. Ca majoritatea cetăflenilor sovietici ai generafliei sale, Putin nu fusese niciodată un idealist politic. Părinflii săi crezuseră, cine øtie, într°un viitor comunist pentru întreaga lume, în triumful final al justifliei pentru proletariat øi în celelalte cliøee ideologice care ajungeau să se uzeze deja Masha Gessen

când Putin devenea adult; nici măcar nu se gândise la raportul său cu idealurile în cauză. Felul în care a vorbit despre pionieri, în rândul cărora nu intrase de copil, de Komsomol sau de Partidul Comunist, la care øi°a menflinut apartenenfla până la dizolvarea organizafliei înseøi, nu lasă nicio îndoială că nu văzuse vreun rost anume în aderarea la structurile respective. Ca øi alflii din generaflia lui, Putin înlocuise credinfla în comunism, care nu mai părea plauzibilă øi nici măcar posibilă, cu credinfla în instituflii. Loialitatea sa se îndrepta spre KGB øi către imperiul pe care°l servea øi proteja organizaflia: URSS. În martie 1994, Putin a participat la o întrunire a Uniunii Europene de la Hamburg202, care includea øi un discurs al preøedintelui estonian Lennart Meri. Estonia, ca øi celelalte două republici baltice, fusese anexată de Uniunea Sovietică la începutul celui de°al Doilea Război Mondial, pierdută în favoarea Germaniei øi luată din nou în posesie de Soviete în 1944. Cele trei state baltice fuseseră ultimele incluse în imperiul sovietic øi primele care ieøiseră — în mare măsură øi fiindcă aveau o populaflie care încă îøi amintea epoca de dinaintea sovietizării. Meri, primul preøedinte liber ales al Estoniei din ultimii cincizeci de ani, fusese activ în miøcarea de eliberare antisovietică. Acum, vorbind la Hamburg, s°a referit la Uniunea Sovietică numind°o „ocupant“. În acel moment Putin, care se afla în public, alături de diplomaflii ruøi, s°a ridicat øi a ieøit din încăpere. „A fost impresionant“, îøi aminteøte un coleg din Petersburg care avea să ajungă, sub preøedintele Putin, øeful biroului electoral federal al Rusiei. „Întrunirea se flinea în Sala Cavalerilor, cu tavanul la zece metri înălflime øi pardoseală de marmură; când a păøit, în liniøte deplină, fiecare pas a răsunat sub bolfli. Ca să întregească efectul, uøa masivă din fier s°a trântit după el cu un bubuit asurzitor.“ Faptul că Putin a simflit nevoia să încalce protocolul diplomatic — să°i întoarcă spatele, literalmente, unui preøedinte al unei flări vecine, partener comercial important Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

145

în comerflul cu Sankt Petersburg — arată cât de personală era pentru el chestiunea: ceea ce percepea drept un atac la adresa Uniunii Sovietice îl afecta la fel de mult ca øi atacurile la persoană ce°l făcuseră să spumege de furie în tinerefle. Maniera alertă în care colegul său a povestit întâmplarea pentru biografii lui Putin arată acuta dimensiune a nostalgiei pe care o nutrea acesta în privinfla fostei URSS. Putin iubise URSS øi iubise KGB, aøa că, ajuns la putere,

146

stăpân în fapt pe finanflele celui de°al doilea oraø al flării, îøi dorea să construiască un sistem cât mai asemănător cu ele. Un sistem închis, edificat pe control absolut — control, în special, al informafliei øi al banilor. Un sistem ce flintea spre excluderea divergenflelor de opinii øi zdrobirea oricărei gândiri contrare. Sistemul trebuia totuøi să fie mai bun decât fuseseră KGB øi URSS: de data asta n°avea să°l mai trădeze pe Putin. Urma să fie prea iscusit øi prea puternic ca s°o facă. Aøa că Putin a lucrat neostenit pentru a centraliza controlul, nu doar al comerflului exterior, ci øi al afacerilor care se dezvoltaseră local — de unde øi eforturile sale de a prelua cazinourile, apărute de niciunde øi devenite populare extrem de rapid. A trecut, în cele din urmă, øi la gestionarea relafliilor municipalităflii cu presa, tipărită øi electronică, pe care a izolat°o de primărie øi, totodată, a înzestrat°o cu armament greu pentru tratarea unor subiecte în anumite feluri. Sobceak îøi alesese un bun adjunct: Putin ura prostiile democratice mai mult chiar decât el øi se pricepea mai bine decât Sobceak la manipularea lăcomiei øi fricii. Politicienii de genul lui Sobceak află, de obicei, ultimii că le°a trecut vremea. Când a candidat la noile alegeri din 1996, oraøul deja îl ura. Sub conducerea sa, Petersburgul fusese victima unei tragedii øi în egală măsură a unei farse — deøi Sobceak nu era neapărat vinovat de asta. Economia oraøului era pe butuci203: mai bine de un milion de locuitori dintre cei cinci milioane ai oraøului fuseseră angajafli ai platformelor Masha Gessen

militar°industriale, care îøi diminuaseră sau stopaseră complet activitatea. Ca mai peste tot în Rusia, o mână de oameni se îmbogăfliseră foarte repede, mai întâi vânzând øi cumpărând mărfuri de tot soiul (exportând, de exemplu, cherestea rusească øi importând umbrele chinezeøti), apoi, treptat, prin privatizarea întreprinderilor sovietice øi crearea de noi instituflii. Mulfli dintre ruøi, cu toate acestea, sărăciseră — sau cel puflin se simfleau mult mai săraci: magazinele erau acum pline de bunătăfli pe care nu øi le puteau permite. Îøi pierduseră, aproape tofli, unicul lucru ce existase din abundenflă în Era Stagnării: convingerea de nezdruncinat că ziua de mâine avea să fie aidoma cu cea de azi. Nesiguranfla îi făcea pe oameni să se simtă øi mai oropsifli. Dimensiunea problemelor economice din Sankt Petersburg făcea, prin comparaflie, ca restul Rusiei să pară înfloritor204. Trei sferturi din populaflie trăia sub nivelul sărăciei. Infrastructura urbană, deja precară în anii 1980 — øi care furnizase un impuls pentru impetuoasa miøcare a informalilor — era acum o ruină. Străzile nu mai fuseseră de mult asfaltate, aøa că, ori de câte ori ploua sau ningea — adică des — străzile se transformau în râuri de noroi. Transportul public era vraiøte: municipalitatea nu mai înlocuia autobuzele, care ar fi trebuit casate. Într°un oraø compus în majoritate din blocuri mari de apartamente, ascensoarele erau pe cale de dispariflie. Electricitatea avea, în centru, oscilaflii de tensiune. În studiile despre nivelul relativ de trai, al doilea oraø al flării ca mărime apărea adesea mai jos de locul douăzeci al clasamentelor pe localităfli. Cu toată această decădere, Sobceak insistase să°øi menflină imaginea de politician cosmopolit, sofisticat: îmbrăcat întotdeauna cu grijă, cu blonda°i soflie la brafl, deplasându°se în limuzine, înconjurat de gărzi de corp. Alexandr Bogdanov, un tânăr activist pro°democraflie, îøi aminteøte de dispreflul cu care l°a tratat Sobceak în 1991, la abia două luni după lovitura de stat ratată, în prima zi Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

147

a Revolufliei din Rusia postcomunistă: „Era un concert în Piafla Palatului205. Nimeni nu øtia dacă era cazul să ne bucurăm ori să comemorăm acea zi ca una a tragediei. Aøa că s°a organizat un miting după°amiaza øi un dans seara. În vremea asta Sobceak øi soflia, Ludmila Narusova, dădeau un banchet în palatul Tavriceski, la care biletul de intrare costa cinci sute de ruble! Asta era înainte de valul hiperinflafliei, era o sumă uriaøă… Noi eram pe°acolo, umblam prin spafliul

148

de dans cu pancarte pe care scria Zi de doliu naflional, arătând øi simflindu°ne ca niøte idiofli. Øi am zis: «Øtii ce? De ce ne pierdem vremea pe°aici? Hai la Tavriceski, acolo e ospăfl în toată legea». Am ajuns la Tavriceski chiar când urcau cu toflii în maøini. Sobceak era în costum de gală, Narusova avea o rochie frumoasă øi un soi de turban înfăøurat pe cap. Pe Sobceak îl însoflea o gardă de corp care mai apoi avea să ajungă øeful gărzilor lui Putin. Avea obiceiul ăsta tâmpit: venea la mine øi începea să mă ia la rost. Zicea: «M°am săturat de tine! Pleacă de°aici! Dispari, îmi faci silă!» Aøa că i°am spus lui Sobceak: «De ce mă ameninflă mereu paznicul dumitale?» Iar Ludmila Borisovna mi°a răspuns: «Dar de ce te faci întotdeauna de râs?» Øi Sobceak, relaxat, cum se urca plin de importanflă în limuzină, s°a întors spre mine øi mi°a zis: «Ia mai taci, pe mine m°a ales poporul» N°o să uit asta toată viafla mea. Genul ăsta de snob era.“ În calitate de viceprimar, Putin se ocupa de treburile pe care tradiflia sovietică le pæstra pentru cei din „rezerva activă“ a KGB°ului: pe lângă responsabilităflile în domeniul comerflului extern, încerca să controleze øi fluxul de informaflii ce intra øi ieøea din administraflie. Iuri Boldîrev, inspectorul°øef al lui Elflîn care încercase fără succes să dea de capătul acuzafliilor aduse de Salie, a fost senator de Sankt Petersburg între anii 1994 øi 1995. „Nici măcar o dată, în perioada asta, nu mi s°a permis să apar în direct la televiziunea din Petersburg“206, avea să declare el mai târziu. „Doar după ce n°am mai fost senator mi s°a permis să Masha Gessen

vorbesc în direct — øi chiar øi atunci prezentatorii mă tot întrerupeau, aøa că până la urmă n°am mai zis mare lucru.“ Ori de câte ori mă duceam la Sankt Petersburg în legătură cu vreun subiect, prima persoană cu care mă vedeam era Ana Øarogradskaia: avea biroul pe Nevski Prospekt, peste drum de staflia de cale ferată, øi øtia tot. Conducea Centrul Independent de Presă, care oferea spafliu oricui dorea să flină o conferinflă de presă — inclusiv celor refuzafli de toatæ lumea. Îi cunoøtea pe tofli øi nu se temea de nimeni. La vremea când Uniunea Sovietică se prăbuøea avea puflin sub øaizeci de ani; flinea minte vremuri când lucrurile stătuseră cu mult mai rău. Odată, Øarogradskaia a organizat o conferinflă de presă care dădea în vileag obiceiul administrafliei lui Sobceak de a amplasa microfoane în birourile jurnaliøtilor øi politicienilor, inclusiv în ale propriilor angajafli. Mulfli øtiuseră sau suspectaseră că aøa stăteau lucrurile, însă doar ziarul local de limbă engleză, condus øi scris de expafli, îndrăznise să preia povestea. Øarogradskaia a fost întotdeauna convinsă că Putin, care era principalul responsabil pentru relafliile primarului cu presa, organiza aceste interceptări. În bună tradiflie KGB, informafliile la care Sobceak avea acces erau bine periate. Acest lucru a fost, cu siguranflă, unul dintre motivele de căpătâi pentru care nu a bănuit niciodată cât de puflin popular devenise. Unii dintre telespectatorii televiziunii locale l°au văzut cum face această neplăcută descoperire. „Exista o emisiune numită Opinia Publică“207, îøi aminteøte Øarogradskaia. „Un program popular în timpul alegerilor din 1996. Când Sobceak a văzut că nivelul lui de popularitate era de øase la sută, a strigat «E imposibil!», a sărit în picioare øi a părăsit studioul. Emisiunea a fost anulată. Prezentatoarea, Tatiana Maksimova, a fost concediată. Soflul ei, Vladimir, producătorul emisiunii, m°a sunat øi mi°a zis că vrea să flină o conferinflă de presă. Am spus: «Nicio problemă» øi l°am programat pentru următoarea zi, la amiază. Vladimir a sunat în dimineafla următoare, cu trei sau patru ore înainte de conferinflă, zicând că trebuia Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

149

anulată: «N°o putem face fiindcă suntem ameninflafli — ne°au zis că fetei noastre i s°ar putea întâmpla ceva». I°am spus: «Zicefli°le asta jurnaliøtilor, vă rog. Nu pot să le explic motivul anulării». Au venit øi le°au spus tuturor că erau ameninflafli øi că se temeau. Jurnaliøtii au încercat să le pună întrebări, dar n°au vrut să răspundă.“ Când Øarogradskaia îmi relata asemenea istorii prin anii 1990, mi se păreau basme din altă lume. Rusia era un

150

teritoriu zbuciumat øi adesea lipsit de logică în anii aceia, dar nu mă simflisem niciodată în nesiguranflă lucrând ca ziaristă — cel puflin nu până ce am început să scriu din øi despre Sankt Petersburg. Am flinut, la invitaflia ei, un curs de reportaj la Centrul Independent de Presă; luam trenul, la sfârøit de săptămână, ca să lucrez cu câfliva studenfli ai facultăflii de jurnalism. (Acelaøi curs îl predam øi la Universitatea din Moscova, dar Universitatea din Sankt Petersburg nu voia să ia parte la aøa ceva — motiv pentru care organizaflia Anei Øarogradskaia o găzduia.) În weekendul destinat alegerilor i°am trimis pe studenfli să umble pe la secfliile de votare din centrul oraøului. S°au întors cu nasurile însângerate øi ochii învineflifli; doi dintre ei au avut nevoie de îngrijiri medicale. Se prezentaseră ca studenfli la jurnalism la două secflii de votare; paznicii ceruseră instrucfliuni prin staflii øi apoi îi burduøiseră bine. Aøa îi tratau politicienii din Petersburg pe jurnaliøtii din Petersburg. Dându°øi seama, prea târziu, că va pierde alegerile, Sobceak a făcut încercări disperate ca să rezolve situaflia. L°a rugat pe Alexandr Iuriev, un specialist în psihologie politică de la universitate care încercase să°l avertizeze pe Sobceak că e teribil de nepopular, să se ocupe de campania sa. La câteva zile după ce Iuriev øi°a dat acordul, acesta s°a confruntat cu o brutală tentativă de asasinat208: cineva a sunat la uøa lui øi, când i s°a deschis, a aruncat cu acid sulfuric. Fiindcă uøa se deschidea spre înăuntru, o parte din acid a căzut pe uøă, ba chiar o cantitate din substanflă a ricoøat pe cel ce°o aruncase; de aceea, probabil, Iuriev n°a Masha Gessen

primit o doză letală. Apoi a fost împuøcat — øi iarăøi a supraviefluit. I°au trebuit multe luni øi două transplanturi de piele ca să°øi revină. În timpul campaniei electorale, Sobceak a încercat øi să cumpere loialitatea presei din oraø, aruncând în dreapta øi°n stânga cu stipendii øi burse209 ce au cufundat bugetul municipal în datorii încă øi mai mari. Presa îl ura, ceilalfli politicieni îl urau, iar oamenii simpli îl urau øi ei. Sobceak a pierdut alegerile. Managerul său de campanie, în cele din urmă, fusese Vladimir Putin. Următorul primar ales de cetăflenii Sankt Petersburgului a fost tocmai adjunctul lui Sobceak responsabil cu lucrările publice, un tip opus în toate privinflele fostului primar: cu figură banală, îmbrăcat prost, Vladimir Iakovlev abia dacă putea îngăima două vorbe. Însă într°un oraø unde transportul public era suspendat, unde clădirile se prăbuøeau, iar curentul electric pornea øi se oprea, acesta inspira cumva speranfla că va încerca să rezolve situaflia. Sau, cel puflin, că nu°øi va minfli alegătorii. Iakovlev nu va avea, de fapt, succes în remedierea racilelor Sankt Petersburgului — oraøul va fi tot mai sărac, murdar øi periculos —, însă după alfli patru ani va câøtiga din nou alegerile, cu uøurinflă, fiindcă oraøul încă se mai răfuia cu mult°urâta fantomă a lui Sobceak. Pierzând alegerile, Sobceak nu pierduse doar puterea øi influenfla, ci øi imunitatea în fafla legii — de asta, probabil, se temea cel mai mult. Timp de aproape un an, o echipă specială trimisă de procurorul general din Moscova cercetase acuzafliile de corupflie de la primărie. Cineva, un agent imobiliar, fusese deja arestat øi depusese mărturie împotriva oficialilor municipali. Această parte a anchetei privea o clădire de apartamente din centrul oraøului care ar fi fost renovată ilegal, cu fonduri din bugetul local. Aproape tofli rezidenflii din clădire210, printre care se număra øi nepoata lui Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

151

Sobceak, erau ori funcflionari în posturi înalte, ori rude apropiate de°ale acestora. Sobceak era øi el pasibil, acum, să se alăture suspecflilor de pe listă. Majoritatea aliaflilor îl abandonaseră, unii chiar înainte de alegeri, precum viceprimarul care avea să°l înlocuiască; alflii se alăturaseră noii conduceri după ce Sobceak pierduse. Putin a refuzat o slujbă în proaspăta administraflie — acel semn de loialitate care°l înălflase atât

152

de mult în ochii lui Berezovski — øi a plecat curând spre Moscova, tras parcă de o mână invizibilă. Din câte le°a spus biografilor, un vechi nomenclaturist leningrădean care lucra la Kremlin îøi amintise de Putin øi°i aranjase un post bun în capitală211. Putin era acum øef al biroului de gestionare a patrimoniului prezidenflial: o slujbă, din nou, perfectă pentru o „rezervă activă“. Că acest rezultat s°a datorat aranjamentelor polifliei secrete, providenflei sau obiønuinflei este, probabil, neimportant: Putin avea, din nou, un post cu pufline responsabilităfli publice, dar cu o groază de oportunităfli. Slujba nouă a lui Putin øi vechile cunoøtinfle îi picau tocmai bine lui Sobceak, desigur, fiindcă acum trăia cu frica zilnică de a nu fi arestat. Procurorii îl hăituiau, încercând să°i transmită un mandat de aducere pentru a fi interogat. Dar abia în noiembrie 1997 Sobceak avea să sosească la biroul procuraturii; era însoflit de nevasta sa, care era membră în parlament. În timpul interogatoriului, Sobceak a spus că°i e rău, iar Narusova a solicitat o ambulanflă. Înaintea camerelor de luat vederi, Sobceak a fost luat din biroul procuraturii øi dus direct la spital, unde a fost diagnosticat cu infarct. Exact la o lună după aceea, Narusova a informat presa că Sobceak se simflea îndeajuns de bine pentru a fi transportat la o altă clinică, la spitalul Academiei Militare, unde urma să fie îngrijit de Iuri Øevcenko, prieten de familie cu Putin, care o tratase personal pe Ludmila Putina după un grav accident de circulaflie petrecut cu câfliva ani înainte. Masha Gessen

În timp ce Sobceak era transferat ca pacient al lui Øevcenko, Putin lua avionul spre Sankt Petersburg. Øi°a vizitat fostul øef la spital. Peste patru zile, la o sărbătoare naflională — 7 noiembrie nu mai era numită Ziua Revolufliei, dar tot se dădea o zi liberă — Sobceak a fost dus de o ambulanflă la aeroport, unde un aparat medical finlandez îl aøtepta pentru a°l transporta la Paris. Planificarea a fost extrem de bine făcută: nimeni nu a observat până la sfârøitul vacanflei de sfârøit de săptămână, adică peste alte trei zile, că Sobceak plecase din flară. Corespondenflii ruøi au dat imediat năvală la Spitalul American din Paris, unde spusese Øevcenko că era tratat Sobceak — dar cei din administraflia spitalului le°au spus că nu aveau un asemenea pacient. În aceeaøi zi, Narusova a declarat presei că Sobceak trecuse printr°o operaflie øi că se simflea mai bine. Cei de la aeroport, între timp, afirmau că fostul primar păruse în formă la urcarea în avion: ambulanfla intrase direct pe pistă øi, contrar aøteptărilor lor, Sobceak ieøise din ea pe picioarele lui, mai°mai s°o ia la fugă spre avion212. Sobceak øi°a început la Paris viafla de emigrant: locuia cu o cunoøtinflă din Rusia, se plimba mult prin oraø, mai flinea câte o prelegere la Sorbona; a scris øi o carte de memorii în care se zugrăvea ca un om ce suferise nenumărate trădări; titlul era Douăsprezece cuflite în spinarea mea. Iuri Øevcenko a devenit ministrul rus al sănătăflii în iulie 1999, de îndată ce Putin øi°a început brusca accensiune către puterea de stat. Dar ce treabă avea la Kremlin Putin însuøi? Noul său post aducea a sinecură. Øi°a folosit timpul pentru a scrie øi a susfline o disertaflie, scop pe care øi°l stabilise în urmă cu øapte ani, când începuse lucrul la Universitatea Leningrad. Disertaflia, ciudat lucru, nu aborda tematica dreptului internaflional, cum intenflionase iniflial Putin, ci economia resurselor naturale; a susflinut°o la puflin°cunoscutul Institut Montan din Sankt Petersburg, øi nu la universitate. Nouă ani mai târziu, un cercetător de la Institutul Brookings din Washington D.C. decidea să cerceteze îndeaproape disertaflia Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

153

cu pricina; a susflinut apoi că găsise în jur de øaisprezece pagini de text øi nu mai puflin de øase grafice copiate cuvânt cu cuvânt dintr°un manual american213. Putin nu a răspuns acuzafliilor de plagiat. Oricare ar fi fost responsabilităflile lui Putin în Kremlin, trebuie că influenfla sa era considerabilă: avea relaflii øi era pe cât se putea de bine plasat în Rusia, dacă nu erai persoană publică. Poate că de aceea echipa parchetului n°a

154

instrumentat cine øtie ce caz împotriva fostului primar øi a aliaflilor săi: cei trei oficiali puøi sub acuzare au fost achitafli, iar procurorii øi°au abătut atenflia asupra altor chestiuni. La asta, fără îndoială, a contribuit øi faptul că fostul primar le scăpase printre degete øi nu putea fi chemat să depună mărturie. Încurajat de meteorica ascensiune a fostului său adjunct, Sobceak a decis să°øi încheie exilul parizian øi să revină în Rusia în vara lui 1999. Se întorcea plin de speranflă øi încă øi mai plin de ambiflie. Pe când se pregătea de plecare, Sobceak a fost întrebat de Arcadi Vaksberg — specialist în criminalistică devenit reporter de investigaflii øi scriitor, care se împrietenise cu Sobceak în timpul perioadei petrecute în Franfla — dacă spera să revină la Paris ca ambasador. „Øi mai sus de atât“, a replicat Sobceak. Vaksberg era sigur că fostul primar flintea postul de ministru de externe214: prin cercurile politice din Moscova se zvonea că Sobceak urma să conducă Curtea Constituflională, cea mai importantă instanflă din flară. Cu obiønuita°i încredere, Sobceak s°a grăbit să candideze pentru parlament — unde a suferit o înfrângere penibilă. Însă atunci când Putin øi°a lansat campania electorală, l°a numit pe fostul său øef „reprezentant împuternicit“ — poziflie care°i acorda lui Sobceak, în esenflă, dreptul de a face campanie pentru Putin (candidaflii puteau avea zeci, ba chiar sute de asemenea „împuternicifli“). Sobceak s°a ocupat de campanie, părând să uite că, odată, reputaflia sa politică se sprijinise pe o imagine de democrat. L°a numit pe Putin „noul Masha Gessen

Stalin“215, promiflând votanflilor potenfliali nu atât omoruri în masă, cât o mână de fier — „singura cale de a pune la muncă poporul Rusiei“, după cum zicea. Însă nu s°a oprit la retorică. Vorbea prea mult, cum îi fusese mereu felul. Chiar în vreme ce Putin îøi dicta biografia oficială celor trei jurnaliøti, Sobceak îøi aducea aminte, răspunzând întrebărilor altor jurnaliøti, de diverse episoade importante ale carierei lui Putin ce contraziceau varianta relatată de fostul său protejat. Pe 17 februarie, Putin i°a cerut lui Sobceak să meargă la Kaliningrad, o enclavă rusească înghesuită între Polonia øi Lituania, pentru a°i face campanie. Solicitarea era urgentă216: Sobceak trebuia să zboare acolo chiar în ziua aceea, frustrându°øi nevasta, căreia nu°i plăcea să°l lase să călătorească singur. Pretindea că trebuia să se asigure că el îøi lua medicamentele la timp. Însă mulfli dintre cunoscuflii lor credeau că blonda vopsită, cu voce pifligăiată, nu avea încredere să°øi lase soflul din frâu. De asemenea, e posibil ca ea să se fi temut pentru siguranfla lui. Însă în ziua aceea era în parlament, la Moscova, øi nu putuse să°øi însoflească soflul în inopinata deplasare electorală. Fostul primar a plecat cu doi asistenfli bărbafli, care îndeplineau øi rolul de gărzi de corp. Pe data de 20 februarie, Sobceak murea într°un hotel privat, aflat într°o stafliune de lângă oraøul Kaliningrad. Jurnaliøtii locali aveau să bage de seamă, curând, că unele circumstanfle bizare însofliseră moartea lui Sobceak. Cel mai bătător la ochi era faptul că trupului neînsufleflit i se făcuseră două autopsii diferite — una în Kaliningrad øi alta în Sankt Petersburg, la spitalul militar condus de Iuri Øevcenko, acelaøi doctor care l°a ajutat pe Sobceak să fugă la Paris; era acum ministru al sănătăflii, dar nu renunflase la slujba de la spital. Cauza oficială a morflii fusese un atac de cord puternic, dar natural. Totuøi, la zece săptămâni după moartea lui Sobceak, parchetul din Kaliningrad a deschis o anchetă, cercetând un posibil caz de „omor calificat cu circumstanfle agravante“. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

155

156

După trei luni, investigaflia se termina fără să se fi descoperit nimic. La înmormântarea lui Sobceak, ce a avut loc la 24 februarie în Petersburg, Putin, aøezat lângă soflia øi una din fiicele decedatului, a părut afectat cu adevărat. Apoi, la televizor, nu avea să mai fie atât de emoflionat. În singura declaraflie publică făcută în acea zi, Putin a spus: „Trecerea în nefiinflă a lui Sobceak nu este o moarte oarecare, ci o moarte violentă, rezultatul persecufliilor îndurate“. Din mesaj trebuia să se desprindă că Sobceak, acuzat pe nedrept de corupflie, sucombase din cauza stresului înainte ca fostul său adjunct să°i poată reda gloria pe care o merita. În acelaøi timp, la Paris, Arcadi Vaksberg decidea să iniflieze o investigaflie pe cont propriu a morflii amicului său. Nu fusese niciodată un prieten apropiat sau un admirator înfocat al exuberantului politician rus, era însă jurnalist de investigaflii cu experienflă criminalistică øi øtia să miroasæ un subiect de presă. Vaksberg aøadar a dezgropat detaliul cel mai uimitor al circumstanflelor morflii lui Sobceak: cele două gărzi de corp, bărbafli în putere, trebuiseră să fie tratate, după moartea lui Sobceak, de simptome ale unei otrăviri uøoare. Era o pecete a uciderilor comandate prin otrăvire: multe secretare sau gărzi de corp păfliseră la fel când le fuseseră asasinafli øefii. În 2007, Vaksberg a publicat o carte ce trata istoria otrăvirilor din motive politice în URSS øi Rusia. Acolo avansa teoria217 că Sobceak fusese ucis de o otravă aplicată pe becul veiozei de lângă pat; substanfla se vaporizase la încălzirea becului. Era o tehnică pusă la punct în URSS. La câteva luni de la publicarea cărflii, maøina lui Vaksberg a fost aruncată în aer în garajul său din Moscova218; Vaksberg nu era însă în maøină.

Masha Gessen

158

C7 Ziua ĂŽn care a murit presa

Mi°am petrecut Ziua Alegerilor, 26 martie 2000, în Cecenia. Voiam să evit toată tevatura cu mersul pe la secflii de votare; mi se părea că alegerile sunt o bătaie de joc, urmând unei campanii ce putea fi descrisă cel mai nimerit drept un travesti. În cele aproape trei luni de la retragerea lui Elflîn, Putin nu făcuse declaraflii politice — iar asta, păreau să creadă el øi camarila sa, era o virtute: considera că nu e de demnitatea lui să facă frumos pentru voturi. Campania constase, în esenflă, din biografia care sublinia că se vedea pe el însuøi drept un tip dur; la asta se adăugase pilotarea unui avion de vânătoare, pentru ochii presei, øi aterizarea pe aeroportul din Groznîi cu o săptămână înainte de alegeri. Esenfla mesajului său politic părea a fi: „Nu te pune cu mine“. Acceptasem deci o invitaflie a centrului de presă al armatei de a acoperi subiectul alegerilor din Cecenia. Øtiam că miøcările urmau să°mi fie limitate øi că voi avea ofifleri pe urme, dar mă gândisem că era o bună ocazie să°mi fac o idee despre starea actuală a unui loc pe care°l cunoscusem destul Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

159

de bine cândva; ultima dată fusesem acolo în urmă cu trei ani, la puﬂină vreme după ce intrase în vigoare acordul de încetare a focului. Groznîi fusese, înainte de declanøarea primului război, un oraø de aproape un milion de locuitori. Îi cunoøteam oarecum geografia: era un oraø de dimensiuni rezonabile, cu câteva dealuri øi cartiere uøor de identificat; existau øi destule clădiri înalte, suficient cât să te poﬂi orienta. Curând după

160

bombardarea oraøului în primul război, unii observatori europeni îl comparaseră cu Dresda, oraøul german făcut zob de bombele britanicilor øi americanilor către sfârøitul celui de°al Doilea Război Mondial. Comparaflia mi se păruse nimerită — dar Groznîi îøi păstrase totuøi contururile de bază. Acum totul dispăruse. Nu se mai vedeau clădiri înălflate spre cer. Nu mai puteam identifica monumente, deøi fuseseră multe cândva. Oraøul arăta peste tot la fel øi mirosea la fel: a carne arsă øi a praf de beton. Era oribil, asurzitor de tăcut. Am început să citesc obsesiv firmele de pe prăvălii: CAFE, INTERNET, PIESE AUTO, AICI LOCUIESC OAMENI. Ultima pancartă fusese pusă pe clădiri de cei revenifli acasă după ultimul război, în speranfla că puteau evita astfel jafurile øi atacurile armate. O duzină de difuzoare fuseseră montate prin ce mai rămăsese din oraø, semne sonore care indicau secfliile de votare sau oalele cu supă aduse de Ministerul Federal pentru Situaflii de Urgenflă. Populaflia, mai ales femei, păøea pe străzi în grupuri mici, îndreptându°se în tăcere spre sursa de sunet cea mai apropiată, sperând, evident, să găsească mai degrabă un loc unde se servea supă decât o secflie de votare. Noi, jurnaliøtii, am fost escortafli de călăuzele noastre militare către una dintre cele nouă secflii. Am ajuns cam pe la amiază øi am dat peste o mulflime de lume, din nou mai mult femei, care aøteptau acolo încă de la răsăritul soarelui. Veniseră în speranfla de a primi ajutor umanitar: ori li se promisese că hainele øi mâncarea vor fi distribuite la secfliile Masha Gessen

de votare, ori fuseseră aduøi de un simplu zvon. DEMOCRAfiIA ESTE DICTATURA LEGII, proclama un panou de deasupra intrării în clădirea scundă, citând, cu încălcarea directă a legii electorale, o zicere oximoronică de°a lui Putin. Nu se vedea nici urmă de ajutor umanitar. S°a apropiat o bătrână de mine øi m°a rugat să scriu că ajunsese să doarmă în stradă. „Afli votat?“, am întrebat°o. „Am votat“, a răspuns. „Pentru cine?“ „Nu øtiu“, a zis cu simplitate. „Nu pot citi. Am avut un buletin øi l°am băgat înăuntru.“ Peste câteva ore, la o secflie de votare din altă parte a oraøului, am zărit de la distanflă niøte oameni apropiindu°se. Am alergat spre ei înainte ca supraveghetorii mei să mă poată opri, sperând să apuc niøte disidenfli din Groznîi în fafla secfliei de votare. S°au dovedit a fi trei persoane, dintre care două foarte bătrâne, pe care le mai văzusem øi la prima secflie de votare. Târau cu toflii după ei cărucioare goale. Mi°au spus că după ce autobuzul cu jurnaliøti plecase, oficialii locali le ziseseră că nu aveau să fie ajutoare umanitare; durase ore până să se întoarcă, pe jos, la casele lor. Folosindu°mă de puflinele momente în care nu eram supravegheată, am încercat să°i întreb pe aceøti oameni de ce reveniseră în Groznîi. Cei doi bătrâni au delegat°o pe femeia mai tânără să°øi spună povestea. A încercat să se opună, zicând: „Dar ce rost mai are să vorbim?“, însă în cele din urmă nu a îndrăznit să nu°i asculte pe vârstnici. „Ne°am întors după corpurile rudelor. Ne°au dus la ei. Erau legafli cu sârmă. Dar capul unuia nu l°au mai găsit.“ Opt membri ai familiei sale se număraseră printre cei mai bine de o mie de oameni sechestrafli øi apoi executafli sumar de trupele ruse. Femeia øi rudele ei apropiate părăsiseră Groznîi cu luni în urmă øi se duseseră să stea cu familia într°un sătuc. Cei opt membri ai familiei sale nu avuseseră bani să părăsească oraøul: de fiecare dată când treceau pe lângă un punct de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

161

control al armatei ruse ar fi trebuit să plătească. Pe când vorbeam, o altă femeie s°a apropiat, însoﬂită de două nepoate, una palidă, de opt ani, øi o adolescentă posomorâtă. „Tatăl lor a fost omorât de schije“, a zis. „Mama lor n°a putut îndura øi a murit, la fel øi bunica lor. Fetele i°au îngropat în grădină. L°am dezgropat ieri pe tatăl lor, am spălat corpul, dar bărbaﬂii se tem să iasă øi să°l îngroape, aøa că zace acolo, acasă.“ I°a cerut adolescentei să confirme povestea, însă fata

162

a început să plângă øi s°a tras deoparte de lângă grup. Oamenii aceøtia mi°au spus că votaseră cu un activist pentru drepturile omului — al cărui procent final urma să fie atât de mic, încât mass°media nici nu s°a mai obosit să°l menflioneze. Dar printre ceceni erau øi mulfli care°l votaseră pe Putin. „Mi°e scârbă de război“, mi°a spus un bărbat între două vârste în Groznîi. „Sunt sătul să fiu trecut, ca o lulea, de la o gaøcă de bandifli la alta.“ M°am uitat împrejur: eram într°o zonă unde fuseseră mai ales locuinfle private; acum se vedeau doar garduri metalice care separau unele de altele proprietăflile°fantomă. „Dar nu Putin a făcut toate astea?“, am întrebat. „E război de zece ani“, a răspuns bărbatul, exagerând doar cu puflin: primele revolte armate din Cecenia începuseră în 1991. „El ce putea schimba? Tânjim după o putere tare, unită. Suntem genul de popor care are nevoie de un arbitru.“ Exista øi un cecen printre cei zece candidafli puflin cunoscufli care concurau, fără speranflă, cu Putin. Acesta, milionar moscovit øi dezvoltator imobiliar, trimisese, înainte de alegeri, tone de făină în taberele de refugiafli ceceni. „N°are rost să°l votăm pe el“, mi°a spus managerul°adjunct al unei asemenea tabere, aflată în Inguøetia învecinată. „Eu aø putea să°l votez, dar în Rusia n°o să°l voteze nimeni.“ Intenfliona să°l aleagă pe Putin: „E om bun. Nu el ne°a făcut asta: au fost alflii, mulfli, care aveau interese să înceapă iarăøi“. Øeful lui, un bărbat uscăfliv de cincizeci de ani pe nume Hamzat, mi°a mărturisit: „Ne°au spus să votăm cu Putin fiindcă oricum el o să fie preøedinte“. Hamzat petrecuse Masha Gessen

douăzeci øi nouă de zile în închisorile ruseøti în timpul primului război cecen; se alesese cu două cicatrici pe frunte øi cu o adâncitură în osul umărului, unde îl nimerise un pat de puøcă. Mi°a arătat o fotografie cu fiul său, un tânăr de øaisprezece ani cu buze groase øi păr cârlionflat, care se afla acum, la rându°i, în custodie rusească. Hamzat aflase unde°i flineau băiatul, însă paznicii îi ceruseră o răscumpărare de o mie de dolari — o practică absolut comună a ambelor părfli combatante. Hamzat nu mi°a spus ce se mai întâmplase apoi, dar aflasem de la alfli rezidenfli ai taberei de refugiafli: făcuseră o colectă, dar reuøiseră cu chiu, cu vai să strângă abia o zecime din suma cerută. Băiatul rămânea captiv. Tabăra era înjghebată pe un câmp, din multe corturi militare øi un tren cu zece vagoane care fusese târât până acolo. O soluflie destul de comună pentru suplinirea lipsei de locuinfle; øi eu stăteam într°un tren militar, la câteva aøezări mai încolo. Biroul lui Hamzat era într°un vagon. Afară era lipită o foaie de hârtie cu øaizeci øi unu de nume, scrise de mână, sub titlul „Aflafli în închisoarea Naursk, apoi transportafli la spitalul Piatigorsk“. Alături de nume erau trecute vârste: de la øaisprezece la øaizeci øi doi de ani. Păreau a fi deflinufli ce fuseseră mutafli la spital înaintea vizitei presei la cea mai rău°famată închisoare din Cecenia. Un deflinut făcuse lista cu speranfla de a°i ajuta pe oameni să°øi găsească rudele ce lipseau. Lângă unul dintre nume cineva scrisese „omorât“ cu pastă albastră de pix. Potrivit regulamentelor militare, îmi petreceam mare parte din timp în compania unor ruøi în uniformă. Aø fi preferat să rămân de partea cecenă — nu neapărat fiindcă le consideram cauza mai demnă de milă, ci fiindcă atmosfera de frică neîncetată din partea rusă mi se părea extenuantă. De vreme ce soldaflii cădeau zilnic victimă ambuscadelor, tinerii recrufli øi comandanflii lor nu se puteau relaxa nici măcar când încercau să se îmbete până la inconøtienflă, cum făceau noapte de noapte, ca să nu mai audă focurile de armă ce păreau să nu se oprească niciodată. Focurile de armă se Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

163

auziseră împrejurul nostru øi în acea zi, chiar dacă era zi de alegeri. Când am încercat să scap de supraveghere øi să intru într°un cartier altădată populat din Groznîi, cei doi însoflitori ai mei m°au implorat să mă opresc. „Oricum nu mai e nimeni acolo“, a încercat unul să mă convingă. „De ce să mergefli acolo? Or să ne «liniøtească» pe tofli.“ Adică să ne ucidă. Soldaflii aceøtia — care votaseră cu toflii pentru Putin, cum le ceruseră comandanflii — ar fi trebuit să controleze Groznîi.

164

Însă Rusia avea să mai piardă oameni, zi de zi, øi în anii următori. Un nou øef de district din Groznâi, rus, îi cânta lui Putin osanale la comandă. „Un bărbat de aur a venit astăzi la putere în Rusia“, zicea. „Un om tare.“ Înainte de alegeri, organizatorii locali cercetaseră toate pivniflele din oraø, făcând liste electorale. Le ieøiseră 3 400 de nume øi făcuseră tot atâtea buletine de vot, însă buletinele se terminaseră până la mijlocul zilei. „Eu le°am spus că or să mai fie øi alflii“, s°a plâns øeful de district, „dar n°au vrut să asculte! Øi oamenii ăøtia, atunci, de unde au ieøit? Doar nu de sub pământ!“ Dar, de fapt, chiar de sub pământ ieøiseră, øi nu doar în sensul că locuiseră în pivniflele clădirilor demolate, ci øi în sensul că mulfli dintre cei venifli la vot — mai ales femei bătrâne — apăruseră la secfliile de votare cu câte două øi trei paøapoarte, ale lor øi ale membrilor familiei, cu speranfla, presupun, că aceøtia mai erau încă în viaflă. Cei care°øi pierduseră paøapoartele puteau utiliza un formular special, deøi asta însemna øi că propriile acte de identitate puteau fi folosite de altcineva ca să voteze. Mi°am testat teoria øi m°am plimbat prin mai multe secflii electorale: peste tot am fost îmbiată să votez folosindu°mi documentele de Moscova sau chiar fără absolut nimic. Înainte de pornirea celui de°al doilea război, Cecenia avea o populaflie oficială de 380 000 de locuitori. Până la alegeri, numărul de alegători crescuse la 460 000219, sporit nu doar de soldaflii ruøi, ci øi de sufletele moarte ale căror paøapoarte Masha Gessen

reale sau imaginare fuseseră folosite. Doar puflin sub 30 la sută au votat pentru Putin, cel mai slab procent al său din toată Rusia. Totuøi, per total, omul fără chip, lipsit de platformă politică øi care nu°øi făcuse campanie avea să obflină peste 52 la sută din voturi220, câøtigând din primul tur de scrutin. La data de 7 mai 2000, Vladimir Putin era învestit oficial în funcflia de preøedinte al Rusiei. Strict vorbind, era prima ceremonie de acest fel din istorie: Elflîn fusese ales pentru primul mandat când Rusia mai era încă parte a Uniunii Sovietice. Aøadar Putin avea ocazia să iniflieze un ritual. La solicitarea sa, ceremonia, care fusese plănuită iniflial să aibă loc în modernistul Palat de Stat de la Kremlin, unde îøi flinuse conferinflele Partidul Comunist øi unde organizase conferinfle administraflia lui Elflîn, a fost mutată în Marele Palat221, monument istoric, unde locuiseră odinioară flarii. Putin a păøit în lungul sălii, pe un covor roøu, cu coatele uøor îndoite, straniu de imobil, o postură ce va deveni curând familiară telespectatorilor ruøi øi va oferi motiv americanilor să speculeze că Putin suferise de o traumă la naøtere222 sau poate un atac cerebral în uter. Sunt mai înclinată să cred că felul acesta de°a se miøca este întocmai ce pare: gesticulaflia unei persoane ce execută toate acfliunile publice mecanic øi cu øovăială, lăsând să se simtă la fiecare pas o extremă precauflie, dar øi o agresivitate extremă. Mersul său li s°a părut ruøilor că ar aduce øi cu o afectare adolescentină, ca øi obiceiul său de a purta ceasul pe mâna dreaptă (deøi este dreptaci); moda a prins iute printre birocraflii de orice nivel, iar cea mai mare fabrică de ceasuri din flară, aflată în Tatarstan, a lansat la puflină vreme un nou model, numit Ceasul Kremlin pentru Stângaci223, trimiflând primul ceas din serie la Moscova, cadou pentru Putin. Nu a fost văzut niciodată în public cu ceasul acela ieftin, făcut în flară, deøi a fost fotografiat cu câteva cronografe în următorii ani, cel mai Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

165

adesea cu un Patek Philippe Perpetual Calendar de aur alb, în valoare de 60 000 de dolari224. La ceremonia de învestire au fost invitate cinci sute de persoane, foarte multe în uniformă. Unul dintre invitafli merită o notă aparte: Vladimir Kriuøkov, fost øef al KGB øi organizator al puciului din 1991. Un reporter prezent la fafla locului l°a descris ca pe „un bătrân scund, care se flinea cu greu pe picioare øi care s°a ridicat o singură dată, la

166

intonarea imnului naflional.“225 Kriuøkov era uøor de observat fiindcă a stat separat de restul musafirilor: nu era tocmai un membru al elitei politice contemporane a Rusiei. Øi totuøi nimeni nu a îndrăznit să obiecteze public la prezenfla unui om care încercase să zdrobească democraflia din Rusia prin forfla armelor. Făcuse øaptesprezece luni de închisoare øi fusese grafliat de parlament în 1994. Majoritatea relatărilor din presă i°au ignorat cu totul prezenfla. Kommersant, cel mai cunoscut cotidian economic, i°a acordat lui Kriuøkov paragraful douăzeci din totalul de douăzeci øi patru. Să fi avut jurnaliøtii darul clarviziunii, i°ar fi acordat poate un spafliu mai generos, fiindcă Rusia comemora nu doar schimbarea unui lider, ci øi a unui regim — o schimbare pe care Kriuøkov ajunsese să o primească cu braflele deschise. Cu doar două săptămâni înainte, pe 18 decembrie 1999 — două săptămâni până să ajungă oficial preøedinte — Putin luase cuvântul la un banchet ce sărbătorea ziua înfiinflării polifliei secrete sovietice, o obscură sărbătoare profesională care avea să capete anvergură în anii următori, cu stindarde de felicitare expuse pe străzi øi reportaje de televiziune tratând subiectul. „Aø dori să raportez“226, a zis la banchet Putin, „că grupul de ofifleri FSB repartizat să lucreze sub acoperire în guvernul federal øi°a îndeplinit cu succes prima serie de misiuni.“ Încăperea, plină de øefi ai polifliei secrete, s°a zguduit de râsete. Putin a încercat, mai târziu, să prezinte ce spusese ca pe o glumă nevinovată, însă în aceeaøi zi restaurase o placă memorială de pe clădirea FSB ce amintea Masha Gessen

lumii că Iuri Andropov, singurul øef al polifliei secrete ajuns secretar general al Partidului Comunist, lucrase acolo. Din moment ce campania electorală a lui Putin øi omul însuøi păruseră a fi entităfli separate, Putin nu se manifestase prea mult în public între luna decembrie øi data învestirii. Îøi alesese premierul, un bărbat a cărui statură impunătoare, voce bubuitoare de bas øi alură chipeøă de actor hollywoodian cu zâmbet strălucitor de alb ascundeau lipsa sa de ambiflie politică. Mihail Kasianov părea să aibă birocraflia în sânge: avansase în ministerele sovietice, reuøise o tranziflie lină în mai multe slujbe ministeriale din cabinetele lui Elflîn øi devenise recent ministru de finanfle. „M°a chemat pe 2 ianuarie“227, la doar trei zile după ce Elflîn îøi anunflase retragerea, mi°a spus Kasianov. „Øi°a expus condifliile pentru numirea mea. A zis: «Câtă vreme nu faci scheme pe tarlaua mea, o să fim în regulă».“ Kasianov, defel obiønuit cu limbajul străzii, a fost izbit de formularea lui Putin mai mult decât de conflinutul mesajului său. Constituflia oferea premierului autoritate lărgită asupra serviciilor militarizate; Putin îi transmitea că trebuie să cedeze aceste atribuflii dacă vrea să fie prim°ministru. Kasianov se învoise cu uøurinflă, cerând la schimb ca Putin să°i permită să avanseze cu planul de reformă economică. Putin fusese de acord øi îl numise prim°viceprim°ministru, promiflându°i să°l facă premier chiar după ceremonia de învestire. Kasianov a preluat guvernarea. Putin a purces să°øi pregătească ceea ce numea „tarlaua“ lui. Primul său decret ca preøedinte interimar îi garanta imunitatea în fafla legii lui Boris Elflîn. Al doilea iniflia o nouă doctrină militară rusă, abandonând vechea strategie nu°noi°primii în privinfla armelor nucleare øi punând accent pe dreptul de a le folosi împotriva agresorilor, „dacă alte mijloace de rezolvare a conflictului au fost epuizate sau s°au dovedit ineficiente“. Un alt decret revenea la obligativitatea antrenamentului militar pentru rezerviøti (tofli bărbaflii apfli din Rusia aveau acest Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

167

statut) — care fusese abolită, spre uøurarea sofliilor øi mamelor, după ce Rusia se retrăsese din Afganistan. Două dintre paragrafele decretului erau clasificate ca secrete, sugerând că ele ar putea aduce lumină asupra întrebării în ce mæsuræ este posibil ca rezerviøtii sæ fie trimiøi în Cecenia sau nu. Peste câteva zile, Putin a emis o ordonanflă ce oferea dreptul, pentru patruzeci de miniøtri øi alfli demnitari, de a clasifica informaflii cu statut secret, încălcând astfel în mod

168

direct constituflia. A reînfiinflat øi antrenamentul militar obligatoriu în gimnazii, atât publice, cât øi private: materia aceasta, care pentru băiefli însemna desfacerea, curăflarea øi reasamblarea unui Kalaønikov, fusese abolită în vremea perestroikăi. În total, øase dintre cele unsprezece decrete date de Putin în primele două luni de interimat aveau de°a face cu armata. Pe 27 ianuarie, Kasianov anunfla o creøtere a bugetului militar cu 50 la sută228 — asta într°o flară care nu reuøea să se achite de datoriile externe øi îøi vedea populaflia afundându°se din ce în ce mai mult în sărăcie. Dacă oricine din Rusia sau din afara ei øi°ar fi dat osteneala să fie atent, ar fi găsit toate indiciile necesare privind natura noului regim în doar câteva săptămâni de la ascensiunea lui Putin la tronul său temporar. fiara era însă ocupată cu alegerea unui preøedinte imaginar, iar Occidentul nu avea să pună la îndoială această alegere decât ani mai târziu. Când Putin a fost pus în funcflie, eram iarăøi în Cecenia: confruntată cu ceea ce trecea acum drept politică øi jurnalism politic, voiam nespus să simt că fac ceva folositor. Sistemul politic al flării se prăbuøea sub ochii mei; mă simfleam aøadar deosebit de norocoasă că pot să investighez øi să scriu despre subiecte pe care le consideram importante. De data asta călătorisem cu ofifleri ai armatei øi grupe autonome de voluntari ce căutau soldafli dispărufli în misiune în Cecenia; pe atunci numărul lor se ridica la aproximativ o mie, dintre care jumătate dispăruseră în ultimul conflict. Masha Gessen

M°am întors din Cecenia îndată după învestire. În a doua zi după ce revenisem la redacflie, care se întâmpla să fie øi a doua zi de când Vladimir Putin îøi începuse munca de preøedinte, forflele speciale ale polifliei s°au næpustit asupra sediului Media°Most, corporaflia lui Vladimir Gusinski, de care flinea øi revista mea. Batalioane de bărbafli în costume de camuflaj, cu cagule negre øi înarmafli cu puøti automate cu fleavă scurtă, au năvălit în birourile clădirii recent renovate din centrul Moscovei, la vreo doi kilometri de Kremlin, au bruscat membri ai personalului øi au aruncat teancuri de hârtii în cutii de carton pe care le°au încărcat apoi în dube. Parchetul, administraflia prezidenflială øi fiscul au făcut apoi declaraflii publice confuze, explicând descinderea: că ar fi suspectat nereguli în plata impozitelor; că ar fi suspectat abuz în serviciu în cadrul departamentului de securitate internă al Media°Most; ba chiar au susflinut că trustul de presă øi°ar fi spionat propriii angajafli. Natura acestui raid era de fapt cunoscută oricărei persoane implicate în afaceri sau care cunoøtea mediul de afaceri din Rusia anilor 1990: era vorba despre o ameninflare. Asemenea acfliuni erau cel mai adesea înscenate de grupuri ale crimei organizate, cu scopul de a arăta cine este øeful — øi cine se bucură de influenflă mai mare în poliflie. Descinderea era neobiønuită totuøi sub câteva aspecte: amploarea (mulfli agenfli, câteva maøini umplute cu documente), locul (în centrul Moscovei), timpul (în plină zi) øi flinta (unul dintre cei mai influenfli øapte oameni de afaceri din Rusia). Øi inifliatorul său era neobiønuit: majoritatea surselor Media°Most îl indicau pe Vladimir Putin. Acesta din urmă a susflinut că nu are niciun amestec229; fusese, în timpul descinderii, la Kremlin, unde se întâlnise cu Ted Turner, cu care schimbase amintiri despre Jocurile Bunăvoinflei, flinute la Sankt Petersburg în anii 1990, øi discutase despre viitorul presei. Lunile de după raidul asupra Media°Most reprezintă acel tip de interval ce e mereu greu de rememorat øi descris: perioada dintre diagnostic øi rezultatul inevitabil, dintre ziua Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

169

în care îﬂi dai seama cum se va sfârøi povestea øi ziua în care se sfârøeøte cu adevărat. Cred că e cinstit să spun că, printre cei aproximativ øaptezeci de angajaﬂi care lucrau la revista mea øi printre sutele de oameni care lucrau la cotidianul lui Gusinski øi la canalul său tv, NTV — acelaøi care făcuse emisiunea despre exploziile din blocurile de apartamente — nu era unul care să nu°øi fi dat seama că asista la începutul sfârøitului celei mai mari companii media private din Rusia.

170

Øi totuøi ne°am văzut cu toflii de treabă ca øi cum nimic nu s°ar fi întâmplat, ca øi cum problemele companiei nu ar fi fost decât un subiect jurnalistic oarecare. Nu flin minte cum am auzit de arestarea lui Vladimir Gusinski de pe 13 iunie. Se poate să fi aflat de la radioul din maøină, deøi mi se pare puflin probabil: vara lui 2000 era a doua în care mergeam cu bicicleta prin Moscova, pe atunci o formă nouă de transport; făceam, chiar, un articol pe tema ciclismului urban. Se poate să fi auzit de la un coleg sau să fi primit un telefon de la vreun prieten. Indiferent cum am aflat, lucrul cel mai important nu era că unul dintre cei mai influenfli oameni din flară fusese arestat, ci că arestarea se produsese ca urmare a unor acuzaflii ce aveau de°a face cu privatizarea unei companii pe nume Ruskoie Video. Aveam despre ce scrie. Ruskoie Video era o companie de producflie în televiziune care îi aparflinuse lui Dmitri Rojdestvenski, un bărbat din Sankt Petersburg aflat de doi ani la închisoare. Făcusem o anchetă despre el, cu ceva vreme în urmă, fără să înfleleg cum stau lucrurile; totul a început atunci când am plecat la Petersburg ca să scriu despre uciderea Galinei Starovoitova. Sursele mele — printre care øi asistentul Galinei, care supraviefluise — au insistat să mă ducă în vizită la un cuplu vârstnic ce locuia într°un apartament spaflios øi bine situat pe Canalul Griboiedov. În mai multe întâlniri, pe parcursul câtorva luni, cei doi mi°au spus povestea fiului lor, Dmitri Rojdestvenski, un producător tv bine educat, de patruzeci øi Masha Gessen

patru de ani, care se descurcase biniøor sub regimul Sobceak (pe care îl ajutase în campania electorală pentru realegere) øi care era în închisoare acum. Cineva, se părea, îi pusese gând rău lui Rojdestvenski. Mai întâi, în 1997, fusese verificat de către fisc. În mai primise o scrisoare de la biroul local al polifliei secrete, unde era informat că transmiflătorul folosit de postul de televiziune la care era øi el acflionar reprezenta o ameninflare la adresa securităflii statului. Rojdestvenski avea apoi să fie interogat în repetate rânduri în legătură cu cazul Sobceak. „Îl suspectau pe Dmitri că spală bani pentru Sobceak“, mi°a spus mama lui. „Dar Dmitri a avut noroc; Sobceak nu°i plătise nici măcar banii datorafli pentru producerea øi transmiterea materialelor de campanie.“ În martie 1998, Dimitri Rojdestvenski a fost în cele din urmă acuzat de evaziune fiscală. Într°o seară, în acea lună, o echipă specială a parchetului a percheziflionat apartamentele a patruzeci øi unu de oameni ce aveau legături cu compania lui, inclusiv liber°profesioniøti. „Øi au început să°l hărfluiască de°a binelea“, mi°a spus bătrâna. Fiul ei era chemat la interogatoriu aproape în fiecare zi; apartamentul, biroul øi cabana i°au fost percheziflionate în repetate rânduri. În august 1998, soflia lui Dmitri a făcut un atac cardiac. „Eram la dacea atunci“, mi°a explicat mama lui. „El era zi de zi chemat la anchetă, nu øtiam niciodată dacă se mai întoarce. Asta puteam îndura — pe tata l°au închis de trei ori pe vremea lui Stalin — dar Nataøa (soflia lui Dmitri) nu a fost aøa de puternică.“ În septembrie 1998, Dmitri Rojdestvenski a fost acuzat de fraudă øi arestat. Eu i°am cunoscut părinflii la două luni după aceea. În următoarele douăzeci de luni i°am vizitat de câteva ori øi am căpătat informaflii proaspete despre situaflia fiului lor. Dmitri era mutat dintr°o închisoare într°alta, mai întâi la Moscova, apoi la o închisoare secretă a polifliei de lângă Sankt Petersburg. Acuzafliile se tot schimbau: mai întâi că nu declarase o maøină, apoi că nu declarase bani obflinufli din publicitate, după aceea că°øi construise o casă de vacanflă cu Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

171

bani sustraøi din alte fonduri. Din câte observasem, afacerile øi chestiunile de familie erau atât de încurcate între ele øi de greu de descâlcit, încât procurorii ar fi putut găsi la nesfârøit motive să°l ﬂină după gratii. Dar nu pricepeam de ce l°ar fi vrut cineva la închisoare pe Rojdestvenski. Părinﬂii săi mi°au spus că de vină era Vladimir Iakovlev, cel care°l înlocuise pe Sobceak. Se răzbuna pentru implicarea lui Rojdestvenski în campania de realegere a lui Sobceak.

172

Dar øi alflii îl sprijiniseră pe Sobceak. Era Rojdestvenski transformat în flap ispăøitor fiindcă alflii, precum Putin, ajunseseră prea puternici øi de neatins? Posibil. Sau poate nu Iakovlev căuta răzbunare, ci unul dintre foøtii parteneri de afaceri, printre care se număra Putin øi alfli câfliva indivizi influenfli din Sankt Petersburg, care întemeiaseră, se pare, o televiziune ce avea legătură cu cazinourile oraøului? Din nou, posibil. Ori, cum credea asistentul Galinei Starovoitova, un caz macabru de øantaj comandat de un antreprenor care încercase fără succes să°l convingă pe Rojdestvenski să°øi vândă compania? Nici asta nu era de exclus. Mă tot întorceam la soflii Rojdestvenski fiindcă nu reuøeam să găsesc un unghi din care să abordez povestea fiului lor. Cu cât se complica mai tare, cu atât pricepeam mai puflin. Antreprenorul despre care se zisese că l°ar fi øantajat pe fiul lor a fost în cele din urmă arestat øi acuzat că ar fi contractat o serie de asasinate la comandă, inclusiv unul al unui viceprimar însărcinat cu dezvoltarea imobiliară: acesta din urmă fusese ucis pe Nevski Prospekt, în plină zi, în 1997. Un lucru era clar230: ce se întâmpla cu Rojdestvenski avea prea puflin sau deloc de°a face cu acuzafliile aduse lui în justiflie øi mult cu afacerile øi politica din Sankt Petersburg. Cazul acesta, øi compania de care majoritatea ruøilor nu auziseră niciodată, dusese cumva la aruncarea în închisoare a lui Vladimir Gusinski. M°am aøezat la birou øi m°am apucat să pun ordine în jumătatea de fiøet de documente pe care le strânsesem despre caz — majoritatea plângeri legale øi acte justificative — cum mai făcusem de câteva ori în ultimii doi Masha Gessen

ani. Începeau, pentru prima dată, să capete sens, chiar dacă nu vedeam, încă, în ce consta cazul — nici vestiflii avocafli de la Media°Most nu reuøiseră. „Nu există acuzaflii“231, mi°a spus o avocată isteaflă, între două vârste, arătându°øi nedumerirea. „Nu înfleleg nici măcar în ce ar consta infracfliunea. Nu°mi dau seama de unde au scos cifrele enunflate aici. Aici susflin că însăøi compania ar fi fost înfiinflată ilegal, dar fac referire la o lege ce nu confline nimic pertinent. Chiar øi în cazul în care compania ar fi fost creată ilegal, Media°Most n°are nimic de°a face cu asta.“ Compania°mamă cumpărase Russkoie Video împreună cu zeci de alte case de producflie øi posturi tv regionale, formându°øi astfel o reflea naflională. Compania din Sankt Petersburg nu era nici măcar unul dintre vehiculele publicitare cele mai mari din reflea: fusese cumpărată mai ales pentru colecflia uriaøă de filme ieftine, pe care refleaua le putea folosi să umple timpii de emisie în vreme ce lucra la producfliile proprii. „Ar fi amuzant dacă n°ar fi atât de trist“, a zis avocata. „Aø vrea eu ca în Rusia infracfliunile să arate aøa în realitate“, adică fabricate din nereguli îndoielnice. Infracfliunile din Rusia nu arătau aøa, însă multe acfliuni în instanflă erau similare: cu probe amestecate, alandala, pline de contradicflii. Mi°am dat seama că teoria mea iniflială despre cazul Dmitri Rojdestvenski fusese corectă: era cu adevărat vorba despre o vendetă personală. Însă responsabil nu era nici primarul actual al Petersburgului, cum spuneau unii, øi nici un øef mafiot aflat după gratii, cum credeau alflii. Ceva mersese teribil de prost între Rojdestvenski øi Vladimir Putin, împreună cu care lucrase pentru campania eøuată a lui Sobceak. Asta explica de ce, după ce urmărisem vreme de doi ani cazul, procurorul care°l instrumenta m°a ameninflat ultima dată când l°am sunat, pe 29 februarie 2000. „Las°o baltă“, a zis. „Crede°mă, Masha, nu vrei să mai sapi în povestea asta. Sau o să°fli pară rău.“ Scriam de ani buni despre procese în Rusia, øi nimeni — nici măcar infractorii puøi sub acuzare ori neplăcuflii lor asociafli — Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

173

nu°mi vorbise într°un asemenea fel. Ce era atât de important øi de înfricoøător în acest caz? Doar faptul că era pus pe rol la comanda celui care era acum preøedinte interimar al Rusiei. Procurorul, Iuri Vaniuøin, fusese coleg cu Putin la facultatea de drept. Intrase în procuratură direct de pe băncile øcolii, la fel ca Putin în KGB, însă atunci când Putin revenise în Leningrad øi începuse să lucreze pentru Sobceak, Vaniuøin îl însoﬂise la primărie. Când, øase ani mai târziu, Putin a plecat

174

la Moscova, Vaniuøin se întorsese în procuratură, devenind un anchetator specializat în „cazuri foarte importante“, o categorie legală care există ca atare. Cel al lui Rojdestvenski nu întrunea, formal, condifliile pentru un „caz foarte important“, însă era, evident, foarte important pentru o persoană foarte importantă. Un alt apropiat de°al lui Putin, Viktor Cerkezov, numit øef al filialei FSB din Petersburg după multă strădanie din partea lui Putin øi multe proteste ale disidenflilor, intrase în scenă când cazul instrumentat împotriva lui Rojdestvenski păruse că°øi pierde consistenfla. După ce o inspecflie fiscală nu găsise motive pentru intentarea unui proces, Cerkezov îi trimisese lui Rojdestvenski o scrisoare în care îl informa că emiflătorul pe care îl folosea Russkoie Video era o ameninflare la adresa securităflii naflionale. După ce Russkoie Video încetase să°l mai folosească, fusese preluat de o altă companie de televiziune: se pare că nu mai reprezenta vreun pericol232. Un an mai târziu, Cerkezov i s°a alăturat lui Putin la Moscova, devenind primul său adjunct la FSB. Părinflii lui Dmitri speraseră ca fiul lor să fie eliberat din închisoare odată cu venirea lui Putin la conducerea polifliei secrete øi, în cele din urmă, a statului. În loc de asta, Vaniaøin a flinut dosarul deschis chiar øi când acuzafliile nu mai puteau fi susflinute; aducea necontenit motive lipsite de temei pentru a°l fline pe Rojdestvenski închis. La sfârøitul verii anului 2000, instanfla avea în cele din urmă să ia notă de sănătatea precară a acestuia øi să°l pună în libertate în Masha Gessen

aøteptarea procesului233. Rojdestvenski a murit în iunie 2002, la vârsta de patruzeci øi opt de ani. Aflam acum, frunzărind documentele pe care le strângeam de doi ani, acelaøi lucru pe care°l învăflase øi Natalia Gevorkian când îl luase la rost pe Putin în privinfla jurnalistului Andrei Babiflki. „E un om mărunt, răzbunător“, formulase ea. Øi procesul intentat lui Guzinski era, ca øi în cazul lui Rojdestvenski, o vendetă personală. Guzinski nu°l sprijinise pe Putin la alegeri. Era prietenos cu primarul Moscovei, Iuri Lujkov, øi avea afaceri importante cu el, un lider al coalifliei de opoziflie anti°Familie. Øi postul tv al lui Gusinski transmisese emisiunea despre exploziile în blocuri, cu două zile înainte de alegeri. Arestarea lui Gusinski nu avea nicio legătură reală cu Russkoie Video; se întâmplase doar că cel care°i pusese la cale arestarea cunoøtea îndeaproape cazul Russkoie Video — un pretext la fel de bun ca oricare altul, dacă se cerea ca unul dintre cei mai puternici oameni din Rusia să ajungă după gratii. Dacă existau nereguli în felul în care se înfiinflase compania, Putin le øtia øi pe acelea: printre actele mele am dat øi peste un document, semnat de Vladimir Putin, ce autoriza înfiinflarea companiei. Vladimir Gusinski a stat în arest doar trei zile. De îndată ce a fost eliberat pe caufliune a părăsit flara, devenind primul refugiat politic al regimului lui Putin — la doar cinci săptămâni de la învestire. Eu, spre deosebire de proprietarul companiei mele, rămăsesem în Moscova. Øi se părea că dădusem de bucluc, exact cum mă avertizase procurorul Vaniuøin. Scrisesem un articol despre cazul Russkoie Video, apărut la câteva zile după ce Gusinski părăsise flara øi ilustrat cu documentul pe care°l găsisem — cel semnat de Putin. Øi, una°două, un tip cu o scară fusese plantat la uøa apartamentului meu — douăzeci øi patru de ore pe zi. „Ce facefli aici?“ ajunsesem să°l Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

175

întreb de fiecare dată când deschideam uøa øi dădeam cu ochii de el. „Reparaﬂii“, mormăia el. La câteva zile după aceea, telefonul mi°a fost închis. Compania de telefonie a pretins că n°avea nimic de°a face cu asta, însă a durat zile până să°i dea drumul la loc. Tactici clasice KGB, al căror scop era să mă facă să pricep că nu eram niciodată în siguranﬂă øi niciodată singură: abordarea nu se schimbase din anii 1970, când acelaøi gen de bătăuøi

176

plătifli se proflăpeau pe casele scărilor, arătându°le astfel locatarilor că sunt supravegheafli. Dar faptul că øtiam asta nu°mi uøura situaflia.Tacticile de intruziune funcflionau la fel de bine ca øi acum treizeci de ani: după câteva zile, ajunsesem înnebunită de o neliniøte difuză. Am folosit un pretext jurnalistic ca să ies din flară pentru două săptămâni. Øi m°am decis să°mi caut alt serviciu. Aveam cea mai bună slujbă din lume øi, făcându°mi treaba, îmi riscasem de multe ori viafla prin Cecenia, prin fosta Iugoslavie øi prin alte zone de conflict postsovietice. Nu eram însă pregătită să trăiesc sub o ameninflare continuă, indiferent cât de vagă ar fi fost. Un post de øef de birou la Moscova al săptămânalului american U.S. News&World Report devenise disponibil øi am profitat de ocazie. Gusinski, între timp, pendulând între Anglia øi Spania, unde avea o casă, negocia cu statul rus soarta imperiului său media. Gusinski deflinea personal 60 la sută din companie; alte 30 de procente erau deflinute de compania de gaz a statului, Gazprom, iar restul de 10 la sută aparflineau unor persoane particulare, în special manageri din zona de conducere a companiei. Gusinski împrumutase sume mari de la o bancă de stat pentru a°øi finanfla refleaua prin satelit. Cu mai puflin de un an în urmă încă mai nutrea speranfle, deloc lipsite de temei, că avea să fie iertat de datorie234: relaflia sa cândva amicală cu Elflîn øi rolul său în campania de realegere din 1996 păreau să fundamenteze aceste speranfle, sau cel puflin aøa credea Gusinski. O parte din credite erau acum neplætite, iar statul cerea restul mai devreme, solicitând Masha Gessen

acfliuni øi nu bani gheaflă — flinta era ca Gazprom, compania°monopol de stat, să preia controlul. Gusinski încerca să°øi restructureze datoria în aøa fel ca niciun acflionar să nu deflină votul decisiv, lucru care ar fi garantat independenfla editorială a trustului. Pe măsură ce negocierile deveneau tot mai încordate, cineva — fiecare parte susflinea că ar fi vorba despre ceilalfli — a transmis presei un document pe care Gusinski îl semnase înainte de plecarea din flară. Conform acestuia, el părea să accepte, în scris, cedarea unui pachet majoritar de acfliuni către Gazprom, în schimbul libertăflii sale personale. Øi mai incriminator încă, actul era semnat nu doar de Gusinski øi de directorul pentru relaflii cu presa al Gazprom — care fusese numit special pentru ocazie —, ci øi de ministrul presei, Mihail Lesin235. Era, cu alte cuvinte, un clasic contract de°al crimei organizate, ce formaliza schimbarea averii cuiva pe siguranfla persoanei sale, iar statul participase la asta. Odată ce documentul a ieøit la iveală, Gusinski a declarat public236 că ministrul îl ameninflase personal, obligându°l să renunfle la afacerea sa în urma presiunilor, „aproape cu pistolul la tâmplă“. Numea întregul proces „extorcare de stat“. Putin a refuzat să comenteze starea de fapt. Øi totuøi nimeni nu părea să se îndoiască de faptul că ordinul de a i se smulge lui Gusinski compania venise direct de la el. Prim°ministrul său, Mihail Kasianov, cel cu dinfli albi, a părut cu adevărat surprins, ba chiar øocat de dezvăluiri øi l°a mustrat public pe Lesin în fafla camerelor tv. Trei zile după aceea, Mihail Gorbaciov a ieøit dintr°o pensionare politică de facto ce dura de nouă ani pentru a se întâlni cu Putin øi a°l ruga să regleze situaflia în cazul Gusinski. Avea să plece descurajat de la întâlnire, spunând presei că Putin refuzase să intervină237. În următoarea zi, prim°ministrul Kasianov a deschis øedinfla de guvern cu o nouă mustrare la adresa lui Lesin238. Jurnaliøtii ruøi øi analiøtii politici au privit asta ca pe Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

177

un semn clar că premierul se simflea neajutorat în mijlocul unei situaflii orchestrate de preøedintele însuøi. În scurt timp, aceste preluări ale unor afaceri private aveau să devină lucruri obiønuite. Însă sistemul lăsat în urmă de Boris Elflîn nu era tocmai pregătit să se acomodeze cu „extorcările de stat“. Guvernările succesive ale lui Elflîn nu reuøiseră să transforme instanflele Rusiei într°un aparat de justiflie funcflional, însă reuøiseră să planteze în ele seminflele

178

ambifliei. Aceste instanfle, multe din josul ierarhiei, aveau să refuze unele dintre pretenfliile Gazprom, ba chiar un tribunal orăøenesc avea să respingă cazul cu totul. Până la urmă, i°a trebuit monopolului de stat aproape un an ca să obflină controlul asupra imperiului media al lui Gusinski. În aprilie 2001, după o rezistenflă de aproape o săptămână, timp în care echipa de la NTV a transmis în direct, continuu, încercările de preluare, vechea echipă editorială a fost obligată să plece. La o săptămână după aceea, foøtii mei colegi de la Itogi, venind într°o dimineaflă la lucru, au găsit uøile încuiate øi tofli angajaflii concediafli. Eu plecasem deja să lucrez pentru U.S. News & World Report încă de vara trecută. Înainte să încep avusesem o scurtă vacanflă la Marea Neagră. Însă, după doar câteva zile de soare, a trebuit să mă întorc în nord: un submarin nuclear se scufundase în Marea Barents, cu un echipaj de 118 oameni la bord. Dintre toate subiectele sfâøietoare despre care a trebuit vreodată să scriu øi la care poporul Rusiei a trebuit să asiste, dezastrul submarinului Kursk a fost, poate, cel mai devastator. Timp de nouă zile mamele, sofliile øi copiii marinarilor aflafli în submarin — øi o flară întreagă alături de ei — îøi păstraseră speranfla că unii ar mai putea fi încă în viaflă. fiara stătea de veghe în vreme ce marina øi guvernul se agitau încercând o salvare. Echipaje norvegiene øi britanice øi°au oferit ajutorul, dar au fost refuzate, se pare că din Masha Gessen

motive de securitate. Colac peste pupăză, preøedintele nu scotea o vorbă: era în vacanflă pe coasta Mării Negre. Kursk este o metaforă nimerită pentru starea societăflii post°sovietice. Construcflia submarinului începuse în 1990, când URSS era în pragul dezagregării; fusese finalizat în 1994, cea mai jalnică perioadă a istoriei militare ruse, dar chiar în perioada când ambifliile de superputere ale Rusiei, părăsite temporar pe perioada de fărâmiflare a imperiului, începeau să se facă din nou simflite. Submarinul nuclear era imens, la fel ca ambifliile de altădată — ambiflii resuscitate de Putin, care promisese să hăituiască până øi duømanii din toaletă. Kursk, prost întreflinut încă de la lansare, pornise în vara lui 1999 în prima sa misiune, odată cu venirea la putere a lui Putin, øi avea să desfăøoare primele exerciflii strategice semnificative în august 2000. Curând avea să fie clar că nici submarinul, nici echipajul acestuia øi nici, de fapt, întreaga flotă nordică a Rusiei nu erau pregătite pentru aceste manevre. Exercifliul nici nu era numit astfel oficial, asta øi pentru că navele care participau øi echipajele lor nu ar fi fost capabile să întrunească toate condifliile legale øi tehnice ale unui exercifliu militar în toată puterea cuvântului. În loc de asta, submarinul øi alte vase de luptă au fost trimise pe 12 august într°o „desfăøurare în marø“, termen inexistent øi care nu atrăgea după el cerinfle clare. Submarinul a ieøit în larg cu un echipaj începætor øi insuficient antrenat, care provenea de la mai multe vase diferite, neavând astfel experienflă ca echipă. Unele torpile aveau pete vizibile de rugină; la altele, inelele conectoare de cauciuc fuseseră folosite mai mult decât o dată, încălcându°se astfel regulile de siguranflă. „Moartea e cu noi la bord“239, îi spunea mamei sale un membru al echipajului, cu øase zile înainte de accident, referindu°se la torpile. Øi una dintre torpile, evident, a luat foc øi a explodat. La bordul submarinului s°au produs două explozii, care au ucis pe loc mare parte din echipaj. Cei douăzeci øi trei de supraviefluitori s°au mutat într°o secfliune neafectată Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

179

a submarinului, aøteptând să fie salvafli. Aveau echipamentul necesar pentru a supravieflui o vreme; existau øanse să fie salvafli — erau, până la urmă, implicafli într°un exercifliu tactic, cu mai multe nave de luptă în vecinătate, iar accidentul ar fi trebuit să fie descoperit aproape instantaneu. Însă, în vreme ce vibrafliile provocate de explozie erau detectate de o staflie seismică norvegiană, vasele ruseøti aflate mult mai aproape nu au părut să detecteze nimic. Abia

180

după nouă ore øi°a dat seama flota că se produsese un accident; a mai durat încă pe atât până ce preøedintele plecat în vacanflă să fie informat. Eforturile de salvare au început, însă øi echipelor de salvare le lipsea antrenamentul necesar. Nu au reuøit nici măcar să se ancoreze de submarin. O mare parte a celor douăzeci øi trei de supraviefluitori ar fi putut să iasă singuri din vas — accidentul se produsese în ape destul de puflin adânci —, însă acea parte a submarinului nu era, contrar regulamentului, echipată cu tambuchi, necesar pentru evacuarea echipajului. Cei douăzeci øi trei de marinari au stat în întuneric până ce una dintre plăcile de reîmprospătare a aerului a luat foc, umplând compartimentul cu fum otrăvitor care i°a ucis. Timp de două zile, cât au supraviefluit sub apă, cei douăzeci øi trei au transmis mesaje prin bătăi în pereflii submarinului, încercând să ajute eforturilor de salvare; doar că eforturile au fost mai întâi inexistente, apoi de niciun folos. Nu au recepflionat niciun răspuns la mesaje: ascultând de o lege nescrisă a flotei, salvatorii au păstrat tăcerea, în special pentru a împiedica eventuale vase inamice să le detecteze locaflia. Din acelaøi motiv fuseseră refuzate øi ofertele de ajutor ale scafandrilor norvegieni øi britanici. Când unei echipe norvegiene i s°a permis într°un târziu să intre în apele ruseøti øi să coboare pe Kursk, la opt zile după accident, membrii acesteia au reuøit cu uøurinflă, de la prima încercare, să intre în contact cu submarinul. Când trapa de acces nu s°a deschis, au construit o unealtă potrivită øi, la Masha Gessen

nouă zile de la accident, au reuøit să intre în submarin øi să confirme că nu existau supraviefluitori240. Vreme de zece zile, o flară întreagă a stat lipită de ecranele televizoarelor, aøteptând veøti de pe Kursk. Sau de la noul preøedinte, cel ce promisese să restaureze gloria militară a Rusiei. Preøedintele, mai întâi, nu a spus nimic. Apoi, încă în vacanflă, a emis un comentariu vag ce părea să indice că salvarea echipamentului de la bordul submarinului era mai importantă decât salvarea echipajului. În a øaptea zi a dezastrului, a acceptat până la urmă să zboare înapoi la Moscova — øi s°a lăsat înconjurat de o echipă de televiziune în stafliunea Ialta de la Marea Neagră. „Am făcut ce trebuia“, a zis Putin, „fiindcă sosirea unor nespecialiøti din orice domeniu øi prezenfla unor înalfli demnitari în zona dezastrului nu numai că n°ar ajuta, ci mai mult ar încurca treaba. Ar trebui să stea cu toflii la locul lor.“ Remarca scotea în evidenflă faptul că Putin se vedea pe el însuøi un birocrat — unul foarte important øi puternic, dar cu toate acestea un birocrat. „Am crezut întotdeauna că dacă devii preøedinte, chiar øi când ai fost doar numit în acest rol, trebuie să te schimbi“, mi°a spus Marina Litvinovici, tânăra øi inteligenta femeie care lucrase la imaginea lui Putin înainte de alegeri. „Dacă poporul plânge, trebuie să plângi øi tu alături de el.“ La vremea dezastrului, Litvinovici, care încă nu împlinise treizeci de ani, devenise membru permanent într°un directorat media ce se permanentizase la Kremlin. O dată pe săptămână, conducătorii a trei televiziuni mari øi Litvinovici se întâlneau cu øeful administrafliei lui Putin, Alexandr Voloøin, pentru a discuta chestiuni curente øi a plănui expunerea media. În august 2000 au fost prezenfli doar trei membri ai grupului: Litvinovici, Voloøin øi øeful companiei radio°tv de stat; tofli ceilalfli erau în concediu, cum sunt de obicei moscoviflii în august. „Am flipat la Voloøin“241, îøi aminteøte Litvinovici. „Am strigat că Putin trebuia să se ducă acolo neapărat. Øi în cele din urmă, Voloøin a ridicat Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

181

receptorul, l°a sunat pe Putin øi a zis: «Unii cred că ar trebui să mergeﬂi acolo». Iar eu mă gândeam că Putin ar trebui să dea telefoane øi să urle: «Unde°i avionul meu?» Øi mi°am dat seama că, dacă eu nu aø fi venit la întrunirea aceea, nici el nu s°ar fi dus în Arctica.“ Aglomerarea de orăøele militare, locuinﬂe pentru membrii flotei nordice a Rusiei, e o lume în ea însăøi, închisă celor din

182

afară øi ostilă faflă de ei, însă în general ascultătoare øi încrezătoare în autorităfli. Jurnaliøtilor nu li s°a permis accesul în Vidiaievo, oraøul°port unde stafliona de obicei Kursk. Familiile membrilor echipajului au fost încărcate în autobuze care le°au purtat printre punctele de control cu viteză ameflitoare. De câteva ori, niøte rude au înfruntat drumul lung de cinci kilometri pe jos (nu mai aveau niciun mijloc de transport odată ce erau aduøi înăuntru), de la spafliile de locuit din Vidiaievo până la punctul de control, dincolo de care vegheau jurnaliøtii. Un grup de femei ieøite din Vidiaievo doreau să înregistreze un apel video pentru continuarea eforturilor de salvare. O femeie a rugat jurnaliøtii să ducă un alt grup cu maøina până în oraøul Murmansk, de unde rudele marinarilor voiau să cumpere coroane comemorative pe care să le arunce în mare. Localnicii priveau aceste femei agitate cu un amestec de milă øi teamă. Aici, în orăøele pline de clădiri din beton crăpat, cu cinci etaje, fără obloane la ferestre øi adesea fără încălzire centrală, toată lumea era obiønuită cu pericolul øi paragina. „Accidentele se întâmplă“, spuneau neîncetat marinarii øi sofliile lor. Între timp, femei înarmate cu mături øi gălefli spălau trotuarele øi pieflele publice cu apă øi săpun, sperând să se protejeze astfel de radiafliile care ar fi putut emana din Kursk — cu toate că autorităflile lipiseră afiøe prin care asigurau populaflia că nu exista pericol radioactiv. La zece zile după dezastru, rudele victimelor s°au adunat în sfârøit în sala de conferinfle din Vidiaievo, în aøteptarea lui Putin. În timp ce aøteptau — øi au avut de aøteptat cu Masha Gessen

orele — amiralul Vladimir Kurioedov, comandantul flotei militare, s°a adresat celor prezenfli. Amiralul, bărbat vânjos, cu faflă aspră, øi°a folosit toate abilităflile strategice pentru a evita întrebările. Iată cum a descris scena unul dintre puflinii jurnaliøti aflafli de faflă, unul dintre coautorii biografiei oficiale a lui Putin: „Credefli că mai sunt vii?“242, a fost întrebat. Øi øtifli ce a zis? „E o întrebare bună! O să vă răspund la fel de direct. Cred că tata, care a murit în 1991, e încă viu.“ A fost apoi întrebat altceva, probabil tot o întrebare bună. „De ce n°afli cerut imediat ajutor în străinătate?“ „Văd“, a replicat amiralul, „că vă uitafli pe Canalul 4 mai mult decât pe Canalul 2.“ „Când afli informat autorităflile că nu avefli echipamentul necesar pentru a°i salva?“ „Acum trei ani“, a venit răspunsul. Credeam că o să°l plesnească cineva. Dar în loc de asta s°au mohorât tofli øi øi°au pierdut orice interes faflă de conversaflie. Kuroiedov îi frustrase. Vicepremierul Ilia Klebanov, care fusese însărcinat cu coordonarea operafliunilor de salvare, era de faflă; o femeie a sărit pe podium, l°a apucat pe Klebanov de reverele hainei øi a început să°l zgâlflâie, strigând: „Ticălosule, du°te acolo øi salvează°i!“ Când, în cele din urmă, a sosit Putin, cu patru ore întârziere, îmbrăcat la costum negru øi cămaøă neagră menite să indice doliul, dar aducând mai degrabă a mafiot, grupul de oameni l°a atacat øi pe el. Biograful său a fost singurul jurnalist căruia i s°a permis să rămână în încăpere, øi mai jos este o parte din descrierea făcută întâlnirii într°un articol din următoarea zi: Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

183

„Opreøte doliul imediat!“243, l°a întrerupt cineva din capătul celălalt al sălii. (Ziua următoare fusese declarată zi de doliu naflional.) „Doliu?“, a întrebat Putin. „Eram øi eu, ca øi dumneavoastră, plin de speranflă până la sfârøit, øi încă mai aøtept, cumva, un miracol. Dar ceva øtim cu siguranflă: au murit oameni.“ „Taci din gură!“, a flipat cineva.

184

„Vorbesc despre cei care au murit cu siguranflă. Sunt øi asemenea persoane în submarin, fără îndoială. Pentru ei este doliul. Atâta tot.“ Cineva a încercat să obiecteze, dar n°a apucat. „Ascultafli°mă, ascultafli ce vreau să vă spun. Doar ascultafli°mă! Au fost mereu tragedii pe mare, chiar øi în perioada când credeam că trăim într°o flară plină de reuøite. Întotdeauna au fost tragedii. Dar n°am crezut că lucrurile ar putea fi în starea asta...“ „De ce v°a luat aøa mult să aducefli ajutor străin?“ a întrebat o tânără. Avusese un frate la bordul submarinului. Putin s°a lansat într°o explicaflie lungă. A spus că planurile de construcflie a submarinului datau de la sfârøitul anilor 1970, la fel øi echipamentul de salvare al Flotei Nordice. A spus că Sergheev, ministrul apărării, îl sunase la øapte dimineafla, în ziua de 13, øi că nu øtiuse nimic până atunci... că ajutorul fusese oferit pe 15 øi acceptat imediat... „Øi n°aveam øi noi scafandri din aceia?“, a strigat cineva disperat. „N°avem niciun rahat în flara asta!“, a răspuns cu furie preøedintele. Conform articolului, Putin îøi petrecuse două ore øi patruzeci de minute cu familiile membrilor echipajului øi reuøise, în cele din urmă, să°i mai calmeze — în mare parte fiindcă îøi dedicase o oră pentru a le prezenta în detaliu Masha Gessen

pachetele de ajutoare compensatorii destinate lor. Acceptase øi să renunfle la ziua de doliu, lucru care avea să adauge un strop de ironie macabră asupra poveøtii, fiindcă doliul avea să fie flinut peste tot în Rusia cu excepflia oraøului Vidiaievo. Putin ieøise însă din discuflie øifonat øi scârbit, hotărât să nu se mai expună vreodată unui asemenea public. După niciun alt dezastru — øi acestea nu aveau să lipsească din mandatul său — Putin nu va mai accepta să suporte presiunea celor în suferinflă. În scurt timp s°au întâmplat două lucruri care au întărit părerea lui Putin că vizita sa la Vidiaievo fusese un dezastru. Pe 2 septembrie — la trei săptămâni de la scufundarea submarinului Kursk — Serghei Dorenko, un prezentator de la Canalul 1, în cadrul televiziunii lui Berezovski, care făcuse mare parte din munca de a°i crea, cu un an în urmă, pentru alegeri, o identitate lui Putin, a realizat o emisiune unde critica poziflia luată de Putin în dezastrul submarin. Dorenko făcuse rost de înregistrări audio ale întâlnirii cu rudele celor decedafli øi transmisese fragmente care făceau articolul din ziar al biografului său să pară laudativ prin comparaflie. Într°unul dintre fragmente Putin putea fi auzit cum se dezlănfluie. „Ai văzut la televizor?“244, se auzea preøedintele răcnind. „Asta înseamnă că mint. Mint! Tofli mint! Oamenii de la tv încearcă să distrugă de zece ani armata øi flota. Acum o fac pe marii apărători ai armatei. Dar nu vor decât să°i vadă sfârøitul! Au furat atâflia bani øi acum îi cumpără pe tofli, fac ce legi au ei chef să facă!“ Putin sfârøea cu un flipăt ascuflit. Dorenko, un tip charismatic øi macho, cu voce baritonală, a petrecut aproape o oră cu disecarea comportamentului lui Putin, reluând înregistrări cu replicile cele mai stridente, arătându°l insistent încă în vacanflă, bronzat øi relaxat, îmbrăcat comod, zâmbind øi râzând cu cei ce°l însofleau, mare parte dintre ei înalfli oficiali. Preøedintele minflise, demonstrau imaginile. Putin susflinea că marea fusese Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

185

agitată vreme de opt zile, împiedicând eforturile de salvare. Dar, arăta Dorenko, marea fusese agitată doar în primele două zile øi, oricum, asta n°ar fi avut impact la adâncimea la care era situat Kursk. Dorenko l°a comparat pe Putin cu un øcolar întârziat la ore. „Nu øtim pentru ce fel de profesor sunt menite minciunelele lui Putin, dar øtim ce zice de obicei un profesor în asemenea cazuri: «Nu°mi pasă ce°ai crezut tu că°i bine — mă interesează să fii aici la timp».“

186

Dorenko a trecut la o serie de imagini luate dintr°un interviu oficial dat de Putin după vizita la Vidiaievo. Arătând oficial øi concentrat, preøedintele zicea că nu trecuseră nici o sută de zile de când acceptase greaua povară de a conduce flara. De fapt, arăta Dorenko, trecuseră 390 de zile de când Putin fusese numit prim°ministru øi desemnat succesor al lui Elflîn, iar înainte de asta condusese FSB, „care ar trebui să mai arunce øi câte o privire asupra amiralilor“. „Regimul acesta nu ne respectă, øi din acest motiv ne minte“, concluziona Dorenko. Cred că abia atunci, la un an de la începutul miraculoasei sale ascensiuni, după o sută de zile de preøedinflie, a realizat Putin că purta responsabilitatea pentru întreg edificiul instabil al unei foste superputeri. Nu mai avea dreptul să se răfloiască la cei care distruseseră puterea militară sovietică øi mândria imperiului: devenind preøedinte, el se transformase, pentru mulfli dintre compatrioflii săi, într°unul dintre acei oameni. Transformarea aducea cu a unui politician aflat multă vreme în opoziflie øi care venise brusc la putere — cu excepflia faptului că Putin nu fusese nicicând politician, aøa că furia sa fusese privată, însă umilirea sa era acum publică. Se poate să se fi simflit înøelat: oamenii împotriva cărora îøi dezlănfluise furia în Vidiaievo — cei care°øi bătuseră joc de haina militară la televizor øi trecuseră „ce legi au avut chef“ — îl aduseseră la putere ca să°l facă răspunzător. Øi se folosiseră de televiziunile lor ca să°l umilească încă øi mai mult. Masha Gessen

La øase zile după emisiunea lui Dorenko, Putin a apărut la emisiunea Larry King Live a postului CNN. La întrebarea lui King: „Ce s°a întâmplat?“, Putin a ridicat din umeri, a zâmbit — cam prosteøte — øi a zis „S°a scufundat“.245 Replica asta era infamă: suna cinic, disprefluitor øi profund jignitor pentru tofli cei afectafli de tragedie. Doar parcurgând stenograma emisiunii, zece ani mai târziu, mi°am dat seama ce Putin încercase să comunice. Indicase că nu avea să speculeze pe ideea scornită de vreun nefericit agitator — că submarinul Kursk se ciocnise cu un submarin american. Nu luafli în seamă teoria aia scrântită a conspirafliei, voise să spună ridicatul său din umeri. S°a scufundat øi atât. Lumea întreagă însă văzuse ceva cu totul diferit, iar Putin avea să învefle o lecflie de căpătâi. Televiziunea — aceeaøi televiziune care°l crease pe el, un preøedinte scos din joben — se putea întoarce împotriva lui, distrugându°l, la fel de iute øi cu aceeaøi evidentă uøurinflă. Aøa că Putin l°a convocat pe Berezovski, fostul făcător de flari øi încă øeful Canalului 1, cerându°i oligarhului să renunfle în favoarea statului la acfliunile deflinute în televiziune. „Am zis nu, în prezenfla lui Voloøin“, mi°a spus Berezovski. „Iar Putin a schimbat tonul øi a zis: «Ne vedem, atunci, mai încolo, Boris Abramovici», øi s°a ridicat să plece. Iar eu i°am răspuns: «Volodea, asta înseamnă că ne luăm la revedere». Am încheiat în nota asta, plină de patos. Când a ieøit din încăpere m°am întors spre Voloøin øi i°am zis: «Păi, ce°am făcut noi, Saøa? Am adus la putere dictatura coloneilor?» Voloøin s°a scărpinat în cap øi a zis «Nu cred».“ Depunând mărturie la o instanflă din Londra246, la ani după aceea, Voloøin nu øi°a putut aminti în detaliu întâlnirea, spunând că scopul acesteia fusese doar de a°l informa pe Berezovski că „s°a terminat concertul, gata cu spectacolul“. Berezovski susfline că s°a apucat pe loc să scrie o scrisoare vechiului său protejat, cerându°i apoi øefului administrafliei să i°o transmită. „Am scris despre un jurnalist american care a spus cândva că orice problemă complicată are o soluflie Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

187

188

simplă øi că acea soluflie este întotdeauna greøită. Øi am scris că Rusia e o problemă colosal de complexă øi ar fi o colosală greøeală să creadă că poate folosi metode simple ca s°o rezolve.“247 Berezovski n°a primit niciun răspuns la mesajul său. După câteva zile, s°a refugiat în Franfla, apoi s°a mutat în Marea Britanie, alăturându°se în exil fostului său rival, Gusinski. În curând, avea să fie emis un mandat de arestare pentru el în Rusia øi avea să°øi predea stocul de acfliuni de la Canal 1. La trei luni de la învestire, doi dintre cei mai bogafli oameni ai flării fuseseră despuiafli de influenflă øi scoøi, efectiv, în øuturi afară din flară. La mai puflin de un an de la venirea lui Putin la putere, toate cele trei televiziuni federale erau controlate de stat. „Le°am spus întotdeauna oamenilor că nu are sens să te duci voluntar la închisoare“248, a spus văduva lui Andrei Saharov, Elena Bonner, unui mic grup de jurnaliøti din Moscova în noiembrie 2000. Berezovski, a zis ea, o sunase în vară ca să ceară un sfat, iar ea îl sfătuise să se flină departe de flară. „Pe vremurile disidenflei am susflinut întotdeauna exilul pentru cei ameninflafli“, a explicat Elena Bonner. Ne chemase la o conferinflă de presă ce anunfla o donaflie a lui Berezovski pentru Muzeul Saharov øi Centrul Pentru Drepturile Omului din Moscova, aflat pe punctul de a se închide. „Ce vremuri infecte am ajuns să trăim“249, a spus directorul muzeului, fostul disident Iuri Samdurov, „am ajuns să luăm apărarea unor oameni pe care nu°i suportăm, ca Gusinski øi Berezovski. Odată trăiam într°un stat totalitar cu două trăsături fundamentale: totalitarismul terorii øi totalitarismul minciunii. Sper că totalitarismul terorii nu mai este posibil în flara noastră, însă am inaugurat o nouă epocă a minciunii totale.“

Masha Gessen

190

C8 Destrămarea democraﬁiei

Sistemul politic se schimba cu o asemenea iufleală, încât până øi activiøtii øi analiøtii politici aveau nevoie de timp ca să°øi tragă sufletul. În decembrie 2000 am participat la o masă rotundă250 a unor specialiøti în øtiinfle politice, care avea ca temă discutarea a ceea ce se întâmplase în anul de când Putin luase puterea în Rusia. „A pus Rusia pe gheaflă“, a spus unul dintre ei, un bărbat trecut de cincizeci de ani, cu o figură distinsă øi ochelari minusculi, cu rame subfliri. „Nu e neapărat un lucru rău. E un soi de efect stabilizator. Dar ce se întâmplă mai departe?“ „E ca øi cum revoluflia s°a terminat“, a spus un altul, fost disident, cu păr øi barbă cărunte, în dezordine. Voia să spună că societatea revenise la stadiul său pre°post°sovietic. „Vechi valori culturale, vechi obiceiuri se întorc. Întreaga flară încearcă să aplice obiceiuri vechi la o realitate nouă.“ „Nu cred că cineva mai înflelege ceva“, a zis un al treilea, un bărbat scund, cu nas proeminent øi voce adâncă. Îl credeam cel mai deøtept tip din încăpere — øi ar fi trebuit să Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

191

fie øi printre cei mai informafli, de vreme ce lucra în administraflia prezidenflială. „Dar toate schimbările din ultimul an s°au produs în zona conøtiinflei publice“, a zis altcineva, un analist politic liberal care ajunsese cunoscut în timpul perestroikăi. „Nafliunea a ieøit dintr°o depresie. O să fie cea mai dură perioadă politică de până acum, fiindcă ideologia naflionalistă e mereu cea mai puternică.“

192

„Dar el trebuie să se ridice la înălflimea aøteptărilor“, a obiectat un intelectual dintr°o generaflie mai tânără, un bărbat corpolent, cu sprâncene negre øi stufoase. Ultimul dintre vorbitori nu renunflase, se vede, la ideile anilor 1990, când presa ori parlamentul îl puteau trage la răspundere pe preøedinte, cum o øi făcuseră de multe ori: Elflîn înfruntase o încercare de suspendare în 1999. Bărbatul mai vârstnic, care vorbise înaintea sa, øi care fusese cândva sfătuitorul ideologic de bază al lui Mihail Gorbaciov, vedea anii 1990 aøa cum fuseseră: perioade scurte de cvasidemocraflie, viziuni fugare, pasagere. „Au câøtigat, dragii mei“, le°a spus Alexandr Tsipko celor prezenfli. „Rusia este un stat mare ce pluteøte într°un spafliu statal inform. Øi ei încearcă să umple spafliul acesta cu imnul naflional, cu vulturul bicefal øi steagul tricolor. Acestea sunt simboluri ale naflionalismului sovietic.“ Identitatea nesigură a Rusiei pe parcursul anilor 1990 se manifestase, printre altele, în incapacitatea de a se decide asupra unor simboluri de stat. După obflinerea suveranităflii în 1991, flara alunecase, aproape imediat, într°un soi de renegare a revolufliei care făcuse din renunflarea la vechile simboluri øi stabilirea unor însemne noi o sarcină dureroasă øi, în ultimă instanflă, imposibilă. Steagul roøu sovietic fusese înlocuit imediat cu steagul alb, albastru øi roøu care fusese drapel al Rusiei vreme de opt luni, între revoluflia burgheză din februarie 1917 øi revoluflia boløevică din octombrie. Sigiliul de stat îøi păstrase totuøi steaua roøie, ciocanul, secera øi cununa de spice care, fără ironie, însemnaseră Masha Gessen

îndestulare în vremurile sovietice. Parlamentul dezbătuse în repetate rânduri chestiunea sigiliului, fără să ajungă însă la vreo decizie, cu excepflia, la mijlocul lui 1992, înlocuirii abrevierii RSFSR (Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă) cu formula „Federaflia Rusă“. La sfârøitul anului 1993, Elflîn crease în sfârøit, prin decret, un nou sigiliu: imaginea sa de bază era un vultur bicefal, simbol împărflit de Rusia cu Albania, Serbia øi Muntenegru. Abia în decembrie 2000, parlamentul lui Putin votase să transforme în literă de lege vulturul bicefal. Imnul naflional punea probleme încă øi mai greu de soluflionat. În 1991, imnul sovietic fusese eliminat în favoarea „Cântecului Patriotic“, o melodie alertă scrisă de compozitorul Mihail Glinka în secolul al XIX°lea. Imnul nu avea însă versuri, ba chiar acestea se dovediseră imposibil de scris: linia ritmică dictată de muzică era atât de scurtă, că orice încercare de a°i alipi cuvinte — øi cuvintele ruseøti au tendinfla să fie lungi — dusese la un aer de profundă absurditate. Unele organizaflii media inifliaseră concursuri de versuri care să se potrivească piesei lui Glinka însă rezultatele, invariabil, erau bune doar pentru distracflia celor din redacflii; încet°încet aveau să øtirbească din legitimitatea imnului. Imnul naflional sovietic, la care se renunflase pentru Glinka, avea o istorie complicată. Muzica, scrisă de Alexandr Alexandrov, apăruse în 1943, iar versurile fuseseră furnizate de un poet pentru copii numit Serghei Mihalkov. Refrenul ridica în slăvi „Partidul lui Lenin, Partidul lui Stalin/Care ne duc spre comunism triumfător“. După moartea lui Stalin, în 1956, succesorul său, Nichita Hruøciov, denunflase „cultul personalităflii“ øi refrenul nu mai putuse fi intonat, aøa că imnul rămăsese fără versuri. Abia după douăzeci øi unu de ani de interpretări exclusiv instrumentale avea să caute Uniunea Sovietică poetul øi cuvintele care să°i exprime identitatea poststalinistă. În 1977, când eram în clasa a treia sau a patra, imnul a căpătat brusc versuri, pe care noi, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

193

øcolarii, trebuia să le învăflăm de îndată. În acest scop, toate caietele fabricate în Uniunea Sovietică în acel an au avut pe ultima copertă versurile, în locul în care altădată apărea tabla înmulflirii sau excepfliile de conjugare ale verbelor. Acelaøi poet pentru copii scrisese noile versuri, la vârsta de øaizeci øi patru de ani. Noul refren lăuda „Partidul lui Lenin, puterea nafliunii“. În toamna anului 2000, un grup de sportivi ruøi s°a

194

întâlnit cu Putin øi s°a plâns că lipsa unui imn care se putea cânta îi demoraliza în competiflii øi le făcea victoriile lipsite de conflinut. Vechiul imn sovietic fusese cu mult mai bun, susflineau ei. Aøa că fostul imn stalinist a fost din nou scos de la naftalină. Poetul copiilor, acum în vârstă de optzeci øi øapte de ani, a scris iarăøi versuri noi. Refrenul proslăvea acum „înflelepciunea de veacuri a poporului“. Putin a introdus o propunere în parlament øi, nici una, nici două, vechiul imn a fost aprobat. La reuniunea Dumei din ianuarie 2001, noul vechi imn a fost intonat pentru prima oară — øi tofli cei aflafli în sală s°au ridicat în picioare, cu excepflia a doi foøti disidenfli, Serghei Kovalev øi Iuli Ribakov. „Am stat øase ani în închisoare cu imnul ăsta în urechi“251, a zis Ribakov; imnul sovietic era pus la începutul øi sfârøitul fiecărei zile pe postul radio de stat, care se transmitea întotdeauna în lagăre. „Am fost băgat la închisoare pentru că m°am opus regimului care a creat acest imn, care a băgat oameni în lagăre øi a executat oameni în sunetul său.“ Ribakov øi Kovalev erau doar doi dintre cei 450 de membri ai Dumei, o minoritate neînsemnatæ, cum fuseseră întotdeauna disidenflii. Spiritul sovietic fusese restaurat. Cei care crezuseră că revoluflia din 1991 era a lor se vedeau acum marginalizafli. Øi nici parlamentul, în forma în care fusese constituit în anii 1990, nu avea să mai existe pentru mult timp. În data de 13 mai 2000, la øase zile după învestirea în funcflie, Putin a semnat primul său decret øi a inifliat câteva Masha Gessen

proiecte de legi, menite toate, potrivit afirmafliilor sale, să „întărească puterea verticală“. Aceste acte legislative erau începutul unei profunde restructurări federale a Rusiei sau, altfel spus, începutul destrămării institufliilor democratice ale flării. Una dintre propunerile legislative înlocuia membrii aleøi ai camerei superioare a Parlamentului cu membri numifli: câte doi pentru fiecare dintre cele optzeci øi nouă de regiuni ale Rusiei, unul desemnat de guvernatorul regiunii øi celălalt de corpul legislativ. O altă lege permitea ca guvernatorii aleøi să fie demiøi din funcflie la cea mai mică suspiciune de fraudă, fără o decizie a instanflei. Decretul desemna øapte împuternicifli prezidenfliali pentru øapte teritorii mari ale flării, fiecare cuprinzând cam douăsprezece regiuni, fiecare cu adunare legislativă øi guvernator ales. Locfliitorii, numifli de preøedinte, urmau să supervizeze activitatea guvernatorilor aleøi. Problema pe care încerca Putin să o rezolve prin aceste măsuri era una reală. În 1998, când Rusia nu reuøise să°øi achite datoria externă øi se cufundase într°o criză economică profundă, Moscova acordase regiunilor o mare libertate în gestionarea bugetelor, colectarea impozitelor, stabilirea tarifelor øi crearea de strategii economice. Din acest motiv, dar øi din altele, Federaflia Rusă devenise pe cât de laxă poate deveni o structură care este, totuøi, numitæ stat unitar. Fiindcă problema era reală, politicienii liberali ai Rusiei — care încă°l credeau pe Putin unul de°ai lor — nu au criticat soluflia, deøi contravenea clar spiritului, dacă nu øi literei Constitufliei din 1993. Putin a numit cei øapte împuternicifli. Doar doi erau civili — iar unul dintre ei părea să aibă biografia unui agent KGB sub acoperire252. Doi erau ofifleri KGB din Leningrad253, unul general de poliflie254 øi alfli doi generali de armată, foøti comandanfli în Cecenia255. Putin numise deci generali pentru a°i supraveghea pe guvernatorii aleøi de popor — guvernatori care puteau, acum, să fie scoøi din funcflie de guvernul federal. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

195

Singura voce care s°a înălflat împotriva acestor legi noi îi aparflinea lui Boris Berezovski sau, mai degrabă, vechiului meu amic, Alex Goldfarb, emigrantul fost disident, care cu doar un an înainte ar fi fost dispus să se lase fermecat de Putin. Acesta a compus o strălucită critică a decretului øi a legilor, publicată sub semnătura lui Berezovski în Kommersant, popularul cotidian deflinut de oligarh. „Afirm că cel mai important rezultat al mandatelor lui Elflîn a constat

196

în schimbarea mentalităflii a milioane de persoane: aceia care erau sclavi dependenfli întru totul de voinfla øefului lor sau de a statului au devenit cetăfleni liberi, dependenfli doar de ei înøiøi“256, arăta mesajul. „Într°un sistem democratic legile există pentru protecflia libertăflii individuale... Legile pe care le°afli propus vor aduce limitări grave independenflei øi libertăflilor civile a zeci de mii de politicieni ruøi de cel mai înalt nivel, forflându°i să se supună unei singure persoane øi să°i accepte voinfla. Dar am mai trecut deja prin asta!“ Nimeni nu a reacflionat. Propunerile de legi au trecut prin parlament. Instalarea împuterniciflilor nu a stârnit niciun protest. Iar mai departe s°a întâmplat exact ce prevăzuse scrisoarea lui Berezovski, depăøind cu mult măsurile legale introduse de Putin. Ceva se alterase, brusc øi perceptibil, ca øi cum notele noului/ vechiului imn sovietic/rusesc ar fi indicat, pentru tofli, zorii unei noi ere. Instinctele sovietice erau, aparent, resuscitate peste tot prin flară, iar Uniunea Sovietică restaurată, cât ai clipi, în spirit. Schimbarea era dificil de evaluat. O doctorandă strălucită de la Universitatea din Moscova a observat că metodele tradiflionale de critică a organizării alegerilor, precum denunflarea încălcărilor procedurale (acestea sporiseră — votul deschis sau în grup devenise ceva obiønuit257) sau a încercărilor de falsificare a actelor (o misiune aproape imposibilă) nu mai reuøeau să circumscrie un lucru atât de efemer precum cultura electorală. Daria Oreøkina258 a introdus termenul de „cultură electorală specială“ — în care Masha Gessen

alegerile, deøi libere formal, sunt orchestrate de autorităflile locale, care încearcă să intre în grafliile centrului federal. A identificat simptomele statistice, precum prezenfla anormal de mare la vot øi procentul izbitor de mare de voturi obflinute de liderul cursei. A reuøit să arate faptul că, în timp, numărul de circumscripflii unde „cultura electorală specială“ decidea rezultatele crescuse constant øi rapid. Cu alte cuvinte, la fiecare noi alegeri la orice nivel, ruøii cedau autorităflii tot mai mult din puterea lor de decizie259. „Geografia a dispărut“, avea ea să spună mai târziu — că întreaga flară, adică, se transforma într°un spafliu uniform gestionat. În martie 2004, când Putin a candidat pentru realegere, a avut cinci contracandidafli. Aceøtia depăøiseră obstacole uriaøe pentru a se alătura competifliei. O lege intrată în vigoare chiar înainte de campania electorală solicita ca un notar să certifice prezenfla øi semnătura tuturor persoanelor prezente la o adunare în care se nominaliza un candidat prezidenflial. De vreme ce legea cerea ca minimul de participanfli la o asemenea întrunire să fie de cinci sute de persoane, preliminariile durau patru sau cinci ore; lumea trebuia să sosească în mijlocul zilei pentru a°øi înregistra prezenfla, astfel ca mitingul să poată începe seara. După miting, candidatul dispunea de câteva săptămâni pentru a aduna două milioane de semnături. Vechea lege solicitase doar jumătate din acest număr øi stabilise un interval de timp de două ori mai mare pentru strângerea semnăturilor; însă, øi mai important încă, noua lege reglementa până la virgulă aspectul acestor semnături. Sute de mii de semnături au fost respinse de Biroul Electoral Central pe motiv că se folosise formula „St. Petersburg“ în loc de „Sankt Petersburg“ sau pentru că nu fuseseră trecute, în spafliul destinat adreselor, cuvintele „clădire“ sau „apartament“. Unul dintre colegii de la primărie ai lui Putin mi°a spus, la ani după aceea, că pe perioada în care fusese adjunctul lui Sobceak, lui Putin îi fusese administrat „un puternic vaccin Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

197

împotriva procesului democratic.“260 El øi Sobceak ajunseseræ, în cele din urmă, victime ale ameninflării democratice din Sankt Petersburg, iar acum Putin conducea flara øi restaura mecanismele de control ale erei sovietice: construia o tiranie a birocrafliei. Birocraflia sovietică fusese într°atât de împovărătoare, incomprehensibilă øi plină de interdicflii, că singura cale de a trăi în interiorul ei era corupflia, ce folosea drept monedă de schimb banii sau favorurile. Asta făcea ca

198

sistemul să se poată plia la infinit — de aceea øi funcfliona atât de bine „cultura electorală specială“. Pe parcursul votului propriu°zis, observatorii internaflionali øi cei de la organizafliile nonguvernamentale ruseøti au înregistrat o sumedenie de nereguli, printre care: øtergerea de pe liste a mai bine de un milion de persoane foarte în vârstă øi a altora cu øanse mici de a se prezenta la vot (când am fost să votez, la rândul meu, am putut vedea că numele bunicii mele de optzeci øi patru de ani lipsea de fapt de pe listă; în plus, secflia mea de votare era, ce coincidenflă, chiar lângă un sediu al partidului Rusia Unită, aflat la putere); trimiterea la spitalele de psihiatrie a unor buletine de vot deja completate; cineva din personalul unei secflii de votare se prezentase cu urna mobilă la casa unei bătrâne, dar plecase în grabă văzând că aceasta nu intenfliona să°l voteze pe Putin; øi directori de øcoli care le spuseseră părinflilor elevilor øi angajaflilor că de votul lor depindeau contractele øi finanflările261. Din câte se văzuse, niciuna dintre aceste măsuri nu fusese dictată direct de Kremlin; mai degrabă, urmându°øi nou°regăsitul instinct sovietic, unii făcuseră tot ce putuseră pentru preøedintele lor. Pe parcursul campaniei, candidaflii din opoziflie s°au confruntat cu refuzuri constante de tipărire a materialelor de campanie, de transmitere a clipurilor sau chiar cu refuzuri de a li se închiria spaflii pentru întâlniri electorale. Iana Dubeikovskaia, care s°a ocupat de campania economistului naflionalist°stângist Serghei Glaziev, mi°a spus că îi trebuiseră zile până să găsească o tipografie dornică să Masha Gessen

accepte banii lui Glaziev. Când candidatul încercase să organizeze un eveniment public în Ecaterinburg, cel mai mare oraø din Urali, poliflia îi dăduse brusc pe tofli afară din clădire, susflinând că era vorba de o ameninflare cu bombă. În Nijni Novgorod, al treilea oraø ca mărime din Rusia, electricitatea a fost oprită chiar când Glaziev se pregătea să citească un discurs — øi toate celelalte întâlniri electorale în acel oraø au fost flinute în aer liber, fiindcă nimeni nu dorea să închirieze spaflii candidatului paria. În preajma alegerilor am făcut un interviu cu o cunoøtinflă îndepărtată, vicedirectorul de treizeci øi unu de ani al departamentului de øtiri de la televiziunea de stat. Cu opt ani în urmă, Evgheni Revenko ajunsese cel mai tânăr reporter la un canal tv naflional, postul independent NTV al lui Gusinski. Se făcuse curând cunoscut drept un reporter foarte activ øi tenace. Însă felul în care lucra acum părea mult diferit. „O flară ca Rusia are nevoie de acel gen de televiziune care să poată transmite eficient mesajul guvernului“, a explicat el. „Pe măsură ce statul devine mai puternic, are nevoie să°øi transmită mesajul direct, fără interpretări“. Politica editorială a canalului, potrivit lui, era simplă: „Prezentăm øi poveøti negative — vom relata despre un dezastru, de pildă, dacă se produce — dar nu le căutăm cu tot dinadinsul. Căutăm mai degrabă subiecte pozitive, dar ne străduim să atragem atenflia telespectatorilor asupra lor. Nu emitem speculaflii fără rost despre ceva anume — concedierea unui oficial, să zicem — chiar dacă se întîmplă să øtim motivul. Toate informafliile noastre provin din declaraflii oficiale. Logica, oricum, este simplă. Suntem o televiziune de stat. Statul nostru e o republică prezidenflială. Asta înseamnă că nu°l criticăm pe preøedinte“. Doar uneori, a admis Revenko la o halbă de bere într°un pub irlandez din centrul Moscovei, simflea nevoia să°øi manifeste impulsul creativ. „Dar îmi spun: aici lucrez.“ Fusese crescut într°o familie de militari øi avusese øi el parte de ceva instrucflie militară. Asta, evident, îi fusese de ajutor. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

199

Statul sovietic, în perioada sa târzie, fusese dependent de manevrarea celor mulfli øi pedepsirea celor puflini — de ultima parte se ocupase KGB. Sistemul era, acum, mai mult sau mai puflin restaurat. În vreme ce majoritatea se conforma cu entuziasm, cei care n°o făceau suportau consecinflele. Marina Litvinovici, tânăra care ajutase la crearea lui Putin øi°l îndemnase să vorbească cu familiile marinarilor de pe Kursk, se ocupa acum de campania

200

singurului opozant liberal al său, fosta membră a parlamentului, Irina Hakamada, care îl sprijinise la rândul ei pe Putin cu patru ani în urmă. În timpul campaniei, Litvinovici a primit un apel telefonic în care i s°a spus aøa: „Øtim unde locuieøti øi unde se joacă copiii tăi“. Øi°a angajat o gardă de corp pentru copilul ei de trei ani. A fost jefuită øi bătută. Iana Dubeikovskaia, directoarea de campanie a lui Glaziev, a fost bătută øi jefuită la rându°i; odată, conducând maøina, a descoperit că cineva îi umblase la sistemul de frânare. Nu lipseau nici spargerile de locuinfle comandate. În lunile de dinaintea alegerilor, jurnaliøtii opozanfli øi activiøtii Comitetului 2008 — un grup ce milita pentru alegeri mai oneste peste alfli patru ani — s°au trezit cu apartamentele vraiøte. Aceste spargeri se întâmplau, adesea, simultan în mai multe părfli ale Moscovei. Øi apartamentul meu a fost spart în februarie. Nu mi s°a luat decât un laptop, o memorie de la un alt computer øi un telefon mobil. În seara alegerilor, Hakamada a pus la cale o mare petrecere dedicată înfrângerii. Echipa ei de campanie a închiriat un restaurant spaflios øi a furnizat din beløug, pentru petrecere, somon, homari, anghinare, plus băutură la discreflie. La microfon s°au succedat trupe muzicale la modă, prezentate de cel mai cunoscut jurnalist de rock din flară. Dar nu a apărut mai nimeni. Chelnerii păreau să fie mai numeroøi ca oaspeflii, iar anghinarea a rămas pe platouri. Øi totuøi organizatorii au continuat să°i verifice pe invitaflii apărufli după o listă cu nume alese pe sprânceană. Liberalii Masha Gessen

ruøi încă nu reuøeau să se împace cu ideea că ajunseseră într°atât de marginali. Privindu°i pe oaspefli, m°am gândit că era de înfleles de ce pricepuseră atât de greu cum stăteau lucrurile. La patru ani după ce°l puseseră în funcflie pe Putin, puflinii liberali care trecuseră de partea opozifliei încă mai aveau legături cu ex°liberalii care rămăseseră de partea puterii. În sala goală de dineu Marina Litvinovici se iflea singuratică de după lunga masă de stejar, lângă Andrei Bîstriflki, vicepreøedinte al companiei radio°tv de stat. Bîstriflki, un bărbat la patruzeci de ani, cu barbă roøcată øi gusturi fine, s°a plâns de calitatea vinului. „Vinul e la fel de bun ca øi rezultatele noastre la alegeri“, i°a replicat Litvinovici. Bîstriflki a comandat imediat o sticlă de vin de o sută de dolari, apoi încă una. Părea că simte nevoia să°øi înece vinovăflia. I°a asigurat pe tofli cei care voiau să°l asculte că°øi dăduse votul pentru Hakamada, ba chiar că le spusese celor doi oameni ai săi de la machiaj să voteze cu ea. Doar că, desigur, se ocupase øi de campania mediatică ce ajunsese în patruzeci de milioane de locuinfle ruseøti, în cadrul căreia le spusese cetăflenilor, din nou øi din nou, să°l voteze pe Putin. Øaptezeci øi unu la sută dintre ei o făcuseră. M°am dus să°l văd pe Bîstriflki la trei zile după alegeri. Ne øtiam de mult timp — îmi fusese editor la Itogi pe la mijlocul anilor 1990 — aøa că n°avea rost să ocolesc întrebarea de căpătâi. „Ia spune°mi“, am zis, „cum dirijezi propaganda regimului Putin?“ Bîstriflki a înălflat din umeri stânjenit øi øi°a făcut de lucru cu gesturile de ospitalitate preliminare. Mi°a oferit ceai, prăjiturele, ciocolăflele, bezele cu glazură de ciocolată øi în cele din urmă un CD ce cuprindea o colecflie de discursuri, fotografii øi secvenfle filmate cu preøedintele Putin. Coperta avea pe ea cinci fotografii ale preøedintelui: serios, preocupat, pasionat, cu zâmbet formal øi cu zâmbet informal. Cea cu figura serioasă fusese din beløug multiplicată: doar în ziua Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

201

alegerilor o văzusem pe coperflile caietelor de øcoală, în portrete gata înrămate la Poøta Centrală din Moscova (1,5 dolari, un chilipir pentru o poză mare cât o vedere) øi pe baloane roz, albe øi albastre care se găseau de cumpărat în Piafla Roøie. Vinderea oricăror obiecte de acest gen, în ziua votării, însemna o încălcare a legii electorale. „Nu facem neapărat propagandă“, a zis Bîstriflki lăsându°se pe spate într°un fotoliu de piele. „Uite, de

202

exemplu, alegerile.“ O lege rusească, rămasă din anii 1990, cerea mass°mediei să ofere candidaflilor acces egal la timpul de antenă. Bîstriflki avea cifrele pregătite, øi aduceau a matematică distractivă: preøedintele, susflinea el, se implicase într°o singură activitate de natură electorală — întâlnirea cu activiøtii săi de campanie — iar această øedinflă de douăzeci øi nouă de minute fusese difuzată de trei ori, integral, pe parcursul unor emisiuni de øtiri normale, al căror interval trebuise mărit pentru ca filmul să încapă. Cam o dată la două zile, pe parcursul campaniei, televiziunea de stat îl prezentase pe Putin în timpul øtirilor — de obicei ca subiect de bază —, însă acelea, mi°a explicat Bîstriflki, nu erau activităfli de campanie, ci chestiuni care flineau de munca zilnică a preøedintelui. Un studiu exhaustiv realizat de Uniunea Jurnaliøtilor Ruøi262, pe de altă parte, ajunsese la concluzia că Putin beneficiase de o expunere media, la øtirile televiziunii de stat, de øapte ori mai mare decât Hakamada sau candidatul Partidului Comunist; alfli candidafli stăteau øi mai rău, prin comparaflie. La celălalt post de stat, cel care fusese cândva condus de Berezovski, discrepanfla era øi mai mare, în vreme ce la NTV, postul care°i fusese luat lui Gusinski, îi oferise lui Putin de patru ori mai mult spafliu decât următorului candidat în ordinea expunerii media. Asta numise Revenko „transmisie eficientă a mesajului conducerii“. Cei din administrafliile locale recepflionaseră prea bine mesajul øi organizaseră alegerile potrivit lui. * Masha Gessen

Ziua de 1 septembrie se numeøte, în Rusia, Ziua Învăflăturii: toate øcolile primare, gimnaziile øi liceele din întreaga flară încep simultan cursurile. Prima zi de øcoală e mai degrabă o ceremonie: copiii, mai ales cei din clasa întâi øi cei dintr°a unsprezecea (anul terminal) sosesc îmbrăcafli îngrijit, cu flori în mâini, însoflifli de obicei de părinfli. Se flin discursuri, concerte ocazionale, se fac urări, rugăciuni publice øi procesiuni festive. În vara lui 2000 — în care trebuise să părăsesc pentru scurt timp flara, după arestarea lui Gusinski — adoptasem un copil, un băieflel pe nume Vova (øi năøteam o fetiflă, unsprezece luni mai târziu). Pe 1 septembrie 2004, l°am dus pe Vova, pentru prima dată, la øcoală. Arăta foarte serios într°o cămaøă albastră, cu nasturi care se tot descheiau. I°a oferit învăflătoarei un buchet de flori, am ascultat discursurile inaugurale, apoi copiii au intrat în øcoală. Eu m°am suit în maøină, gata de lungul drum spre slujbă: Ziua Învăflăturii e una dintre cele mai aglomerate din an. Am deschis radioul øi am ascultat øtirile: un grup de bărbafli înarmafli luaseră ostatici câteva sute de copii øi pe părinflii lor, la o øcoală din Osetia de Nord. Chiar dacă am coordonat de la Moscova realizarea materialului despre subiect — eram acum redactor°øef adjunct la un nou săptămânal — în următoarele trei zile am avut parte de cea mai grea muncă din viafla mea. Asediul de trei zile din oraøul Beslan, încărcat de frică, nedumerire øi câteva momente de speranflă intensă, avea să culmineze cu pătrunderea în forflă a trupelor federale în clădirea øcolii, ducând la moartea a mai bine de trei sute de persoane. În după°amiaza zilei de 1 septembrie, odată ajunsă la muncă, le spusesem colegilor mei, cu toflii tineri øi nu foarte experimentafli în relatări pe asemenea subiecte: „O să fie un asalt asupra clădirii. Întotdeauna e un asalt“. Însă când s°a întâmplat, m°am aøezat la birou, mi°am ascuns fafla în palme øi am plâns. Când mi°am luat mâinile de pe faflă am Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

203

dat peste o cutie de Coca°Cola, pe care unul dintre mai tinerii mei colegi mi°o adusese încercând să mă consoleze cumva. În următorul sfârøit de săptămână ne°am strâns, membrii familiei mele øi familia celui mai bun prieten al meu, la cabana mea. Când fetifla lor de opt ani a ieøit pentru scurtă vreme afară din curte, noi, cei patru adulfli, am intrat în panică. Simfleam că întreaga flară e la fel de traumatizată. Acestei nafliuni zguduite i s°a adresat Putin, după un

204

răgaz, pe data de 13 septembrie 2004. Øi°a strâns cabinetul, personalul său de la preøedinflie øi pe tofli cei optzeci øi nouă de guvernatori øi a vorbit cu ei, în spatele uøilor închise, vreme de două ore. Textul discursului său a fost apoi distribuit jurnaliøtilor. „Nu putem decât să deplângem ce s°a întâmplat în Beslan“263, apărea în discurs. „Ne dau lacrimile doar gândindu°ne la asta. Însă compasiunea, lacrimile øi vorbele, când vin de la cei aflafli la guvernare, sunt cu totul insuficiente. Trebuie să acflionăm, trebuie să sporim eficienfla administrafliei în combaterea întregului complex de probleme cu care se confruntă flara... Sunt convins că unitatea flării este condiflia majoră pentru succesul luptei împotriva terorismului.“ De acum înainte, a anunflat el, guvernatorii nu vor mai fi aleøi; el însuøi îi va numi, ca øi pe primarul Moscovei. Øi nici membrii camerei inferioare a parlamentului nu vor mai fi aleøi direct, cum fuseseră până atunci jumătate dintre ei. Cetăflenii cu drept de vot ai Rusiei îøi vor exercita votul în favoarea partidelor politice, care vor desemna apoi reprezentanfli din rândurile lor. Noua procedură pentru înregistrarea partidelor, precum aceea de înregistrare a candidaflilor la preøedinflie, pălea prin comparaflie. Toate partidele trebuiau să se reînregistreze, ceea ce însemna că majoritatea aveau să fie eliminate. Limita minimă de acces în parlament urca de la 5 procente la 7. Øi, în sfârøit, propunerile legislative aveau să treacă printr°un filtru înainte de a fi supuse dezbaterii camerei inferioare: Masha Gessen

preøedintele îøi acorda dreptul de a numi o aøa°zisă cameră publică pentru revizuirea tuturor proiectelor de lege. După ce aceste schimbări au devenit lege, lucru întâmplat la sfârøitul anului 2004, rămânea un singur demnitar de nivel federal care era ales în mod direct: preøedintele însuøi. În primăvara anului 2005, unul dintre cei mai faimoøi ruøi i°a declarat război lui Putin. Garri Kasparov, campionul la øah, cel mai bun jucător al tuturor timpurilor øi totodată un vechi dar discret activist, a flinut o conferinflă de presă în care anunfla că se retrage din øah øi că°øi asuma sarcina de a restaura democraflia rusească. Părea să aibă tot ce°i trebuia: notorietate, bani, o minte de o logică imbatabilă, combinată cu o abilitate oratorică ce°i permitea să°øi explice programul politic unor oameni foarte diferifli, ca øi puterea de a face campanie fără să obosească. Øi°a petrecut pe teren vara anului 2005, øi pentru o vreme l°am însoflit øi eu. În Beslan, la locul crizei ostaticilor, de la care trecuse un an, Kasparov a petrecut o oră øi jumătate la cimitir. Cimitirul Nou, cum îi spuneau localnicii, era un platou împărflit în 300 de secfliuni rectangulare menite să arate identic, deøi muncitorii mai lucrau încă: tăiau plăci de granit pentru împrejmuirea mormintelor, acopereau cu pietriø øi amplasau peste locurile de veci lespezi de granit roz. În partea din faflă a cimitirului monumentele funerare fuseseră terminate, iar părinflii øi alte rude amplasaseră pe pietrele funerare fotografii color ale copiilor morfli. În afară de asta, despărfliturile erau diferenfliate doar de mărime: erau simple, duble sau triple, ba chiar øi câteva morminte de familie ce găzduiau o mamă øi trei dintre cei patru copii ai săi, sau două surori øi cei cinci copii ai lor. Pe morminte se vedeau o mulflime de sticle cu apă, sifon sau suc: devenise o tradiflie a Beslanului să se aducă de băut rudelor moarte, care suferiseră de deshidratare înainte de a fi ucise. Kasparov s°a oprit la fiecare mormânt, a citit numele, datele de naøtere øi de deces (deøi toată lumea îngropată acolo murise pe Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

205

3 septembrie 2004), øi s°a aplecat să aøeze pe fiecare câte o garoafă roøie dintr°o cutie pe care o ducea una dintre gărzile sale de corp. Tempoul era cel al unui politician care înaintează în lungul unui øir de alegători; lipseau însă bliﬂurile presei. Apoi Kasparov a pornit spre o casă de cultură — un fel de sală polivalentă destinată adunărilor øi divertismentului care există în orice oraø rusesc — unde trebuia să aibă o întâlnire

206

de discuflii cu populaflia. Casa de cultură era încuiată, însă în vestibulul de beton se adunaseră cam cincizeci de persoane. Multe erau femei cu rochii negre øi baticuri — îndoliate sau, după cum deveniseră cunoscute în întreaga Rusie, „Mamele Beslanului“. „Ele au fost forfla motrice din spatele strădaniei de a transforma procesul singurului supraviefluitor dintre cei ce au luat ostaticii într°o investigaflie amănunflită a evenimentelor petrecute la øcoală. Ele au ajuns să creadă tot mai mult că răspunderea pentru moartea copiilor lor aparfline trupelor federale, care s°au concentrat asupra uciderii răpitorilor, în loc să elibereze ostaticii — omorându°i, ca rezultat, atât pe răpitori, cât øi pe ostatici.“ „Minciunile v°au ucis copiii“, s°a adresat Kasparov femeilor în negru. Oficialităflile susflinuseră, în timpul crizei, că în øcoală erau 354 de ostatici. Dar, de fapt, erau mai mult de o mie. Din cele spuse de supraviefluitori, rezulta că răpitorii, ce se uitau la televizorul din cancelarie, văzuseră cifra de 354 øi ajunseseră la concluzia că guvernul pregătea terenul pentru o intrare în forflă, subestimând numărul de eventuale victime. Abia atunci, mărturisiseră supraviefluitorii, sechestratorii lor încetaseră să le mai dea apă. Mai erau øi alte declaraflii oficiale supuse contestărilor: că cei ce°i luaseră ostatici nu avansaseră nicio solicitare — deøi martorii susflineau că existaseræ cel puflin o casetă video øi o scrisoare cu cerinfle care ar fi putut duce la negocieri. „Minciunile sunt baza acestui regim“, a continuat Kasparov. „Dacă procesul în instanflă e înăbuøit, dacă permitefli ca ancheta să fie întârziată, atunci Beslan se va întâmpla iarăøi. Masha Gessen

Eu nu vreau să fiu la putere, dar vreau ca puterea să°mi spună adevărul. I°aø obliga pe nemernicii ăia să vină aici øi să umble prin tot cimitirul. Să vadă la ce au dus minciunile lor. Minciuni!“, a zis, cu lacrimi în ochi, Kasparov. Chiar în acel moment s°a auzit un pocnet sec, aducând mult cu un foc de armă, iar femeile au început să flipe: „Garri! Garri!“ Mulflimea s°a spart, iar gărzile lui Kasparov au încercat cu stângăcie să°l protejeze, evitând busculada mulflimii øi retrăgându°se din vestibulul clădirii. Un tânăr, oprit în fafla clădirii cu un recipient cu ketchup în mână, a zgâlflâit sticla de plastic, l°a flintit pe Kasparov øi a strâns recipientul în pumn. Kasparov a primit jetul în plin: capul, pieptul øi umărul hainei sale albastre, sport au fost pătate cu roøu lipicios. Vestibulul era gol acum, în afara unei pungi de plastic, ce conflinea câteva ouă sparte, care izbise tavanul verandei înainte să cadă pe jos: aceea era sursa sunetului de mai înainte. O bătrână, care venise øi ea în vestibul între timp, a încercat să curefle fafla lui Kasparov cu o batistă. „Iertare, iertare“, øoptea el iarăøi øi iarăøi, scuzându°se pentru declanøarea acestui incident într°un oraø deja măcinat de suferinflă. O altă femeie în negru, solidă, trecută de patruzeci de ani, a zis „Să mergem la øcoală — acolo e sigur“, iar Kasparov a pornit pe øosea, înconjurat de femei, către clădirea ce fusese aproape distrusă în atacul care pusese capăt crizei ostaticilor. Au mers aøa cam zece minute, øi în acest timp Kasparov a vorbit despre faptul că o criză politică era inevitabilă, despre importanfla protestelor øi despre nevoia de a lăsa deoparte divergenflele politice în scopul doborârii regimului actual. Mulflimea a crescut treptat în număr, fiindcă mulfli oameni au ieøit din case øi apartamente øi s°au alăturat grupului. Au intrat în øcoală prin găurile uriaøe din pereflii a ceea ce fusese cândva sala de sport. La sfârøitul asediului, acest spafliu fusese plin de copii; aici muriseră cei mai mulfli. Dovezile fizice sugerau că sala de sport fusese distrusă de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

207

tancuri ce trăseseră de aproape: în zidul gros de cărămidă erau găuri imense, în locurile unde se aflaseră cândva ferestrele cu gratii de oﬂel. Spaﬂiul dinăuntru era pârjolit — de un foc, credeau Mamele Beslanului, provocat de un aruncător de flăcări folosit de armata rusă (statul recunoscuse că se folosiseră aruncătoare de flăcări, dar negase că acestea ar fi produs vreun incendiu). Când a intrat în sala de sport, lui Kasparov i s°a oprit, un

208

moment, răsuflarea. „Doamne, Dumnezeule“, a început să murmure. Femeile s°au îndreptat spre diferite unghere ale spafliului distrus øi au început să bocească; peste locul masacrului a început să se întindă un sunet înfundat, ascuflit. Kasparov era zguduit: ochii i se înroøiseră, gura îi rămăsese întredeschisă, capul îi tremura. Era clar că acolo nu se putea vorbi: încăperea era mult prea încărcată de durere. A cerut să i se arate interiorul øcolii øi, în vreme ce mergea alături de oameni, al căror număr crescuse până la aproape o sută, a început să vorbească: „Merg prin øcoala asta øi mă gândesc: oare cum suportă cei din Moscova să°øi vadă de°ale lor, să vorbească, să mintă mai departe? Este, printre ei, cineva care a dat ordinul să se tragă. Dacă persoana aceea scapă, suntem cu toflii de vină!“ Restul zilei lui Kasparov a fost bizar. Øi°a continuat drumul spre Vladikavkaz, capitala Osetiei de Nord, aflată la jumătate de oră cu maøina. Avea în program un discurs, însă directorul său de campanie a fost înøtiinflat că pe scena sălii se prăbuøise cortina, aøadar spafliul nu se putea folosi. După o campanie de patru săptămâni, un lucru se tot repeta până la rutină: orice spafliu închiriat de Kasparov, oriunde în Rusia, avea ceva în neregulă. Aici nu doar că sala nu era disponibilă, dar în fafla clădirii se organizase, în grabă, o serbare de copii cu muzică extrem de gălăgioasă. Însă Kasparov a continuat oricum øi øi°a răcnit mesajul în fafla a cam øaizeci de oameni, vorbind despre cheltuieli sociale, care constituiau cam 15 la sută din bugetul Rusiei — mult mai puflin, chiar, decât în Statele Unite. Câfliva tineri se agitau pe Masha Gessen

de lături. Unul a aruncat cu o piatră în Kasparov, dar nu l°a nimerit. Kasparov a vorbit mai departe. A urmat apoi un torent de ouă, dintre care două l°au nimerit pe Kasparov în cap. Adolescenflii care aruncaseră ouăle au luat°o apoi la fugă spre maøinile de poliflie øi s°au făcut nevăzufli: nu se făcea niciun efort pentru a se ascunde că fuseseră aduøi de poliflie øi că acflionau sub protecflia acesteia. Când un jurnalist german, care fusese øi el flintit cu ouă, a încercat să pună mâna pe atacatorul său, unul dintre polifliøti — care s°a dovedit mai târziu a fi purtătorul de cuvânt al ministrului de interne local — l°a înøfăcat de brafl øi i°a spus cu brutalitate să°øi vadă de treaba lui. „Regimul lor se teme de cuvinte!“, a strigat Kasparov. Doi dintre bodyguarzii săi, vizibil afectafli de evenimente, vorbeau în øoaptă. „Era doar un puøti — nici nu mi°am dat seama“, a zis unul. „Eram pe picior greøit“, a admis celălalt, care încercase, øi eøuase, să°i protejeze capul lui Kasparov. Ouăle nu°s foarte periculoase, dar serviseră la a demonstra cât de lipsit de apărare era Kasparov, în ciuda celor opt paznici care i se învârteau în jur. „Am prevăzut tot ce se putea prevedea“, mi°a zis Kasparov. „Dar dacă aø fi stat să mă gândesc cu adevărat, n°aø fi continuat.“ Unul dintre paznicii lui supraveghea întotdeauna prepararea mâncării, iar Kasparov nu bea decât apă îmbuteliată øi nu mânca decât ce se comanda în comun la masă. La o cină, pe finalul expedifliei sale în Osetia de Nord — o poveste de cam cinci ore în care Kasparov jucase trei partide de øah, dintre care două cu un copil°minune din zonă — Alan Ciociev, un activist oset care executase de curând unsprezece luni de închisoare pentru că distribuise broøuri antiguvernamentale, a făcut un toast: „Nimeni n°a mai încercat ce încercafli dumneavoastră. Nu vorbifli unei mulflimi de patru sute de mii de oameni în fiecare oraø. Ba nici măcar înaintea a patru sute de oameni, în vreo sală mare. Vorbifli cu câte cincizeci sau øaizeci de oameni odată, într°o flară cu o Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

209

populaflie de 145 de milioane. E o misiune nebunească. Vreau să închin paharul pentru asta: pentru un om care a ales să facă imposibilul. Fie ca acesta să devină posibil!“ Asta era doar o parte a poveøtii despre misiunea imposibilă a lui Kasparov. Kasparov nu se agita doar pentru a°øi susfline opiniile; încerca totodată să adune øi să răspândească informaflii, să se transforme într°un substitut al mediei deturnate de la scopul său. Întreba simpatizanfli

210

locali despre situaflia din regiunea lor, apoi dădea mai departe informaflia. Memoria sa de øahist era neprefluită: potrivit unui asistent de°al său, Kasparov nu avusese niciodată nevoie de agendă pentru numere de telefon, fiindcă îøi amintea inevitabil orice număr de telefon ar fi auzit. Acum făcea necontenit, în minte, calcule øi estimări procentuale. fiinea socoteala procentajului impozitelor locale din fiecare regiune, a problemelor cu care se confruntau activiøtii din opoziflie øi reflinea detalii din discuflii øi comportamente ce meritau menflionate. Acum, că presa locală øi naflională exista doar pentru a difuza mesajul guvernamental, informaflia trebuia adunată în maniera aceasta fragmentată. În Rostov, unde Kasparov a vorbit în fafla unei biblioteci publice — ar fi trebuit s°o facă chiar în bibliotecă, dar clădirea fusese închisă accesului sub pretextul că s°ar fi spart o fleavă — de asistentul lui s°a apropiat un tânăr, i°a întins cartea de vizită øi øi°a oferit serviciile ca organizator local. Când l°am întrebat de nume, a zis: „Asta nu se poate, aø fi concediat pe loc“. Din câte am aflat mai târziu de la asistentul lui Kasparov, bărbatul era profesor la un colegiu de stat. Kasparov zburase spre sudul Rusiei cu un avion închiriat, iar planul era să°l folosească øi pentru a merge din oraø în oraø. Însă după mai bine de o zi de blocaj la sol, fiindcă nici un aeroport din zonă nu voia să°øi dea acordul pentru aterizare, grupul format din treisprezece persoane — Kasparov, echipa lui øi doi jurnaliøti — a trebuit să treacă la Masha Gessen

autovehicule. Când am sosit în Stavropol, am descoperit că rezervările noastre la hotel fuseseră anulate. De la recepflia hotelului, managerul de campanie al lui Kasparov a sunat la toate hotelurile din oraøul somnoros; peste tot i s°a replicat că nu mai sunt locuri. Atunci a apărut directorul hotelului. „Îmi pare rău“, a zis acesta, vădit impresionat de prezenfla lui Kasparov. „Dar trebuie să înflelegefli în ce poziflie mă aflu. Pot totuøi să fac o poză cu dumneavoastră?“ „Îmi pare rău“, i°a replicat Kasparov. „Dar trebuie să înflelegefli în ce poziflie mă aflu.“ Directorul s°a făcut roøu ca focul. Era la fel de stânjenit, acum, pe cât de speriat fusese înainte. „La naiba cu asta“, a zis. „O să vă dăm camere.“ În acea seară, la cină s°a prezentat doar o persoană dintre cele câteva zeci invitate. Organizatorul local, un om de afaceri, a susflinut că tuturor invitaflilor li se ceruse, telefonic øi sub ameninflare, să nu vină la cină. În Daghestan, Kasparov a avut în program acordarea trofeelor unui turneu de øah pentru copii. Însă, la sosirea noastră, am fost întâmpinafli de un singur om, un jurnalist local care făcea opoziflie. El ne°a explicat că øeful Federafliei de Øah din Daghestan primise un apel telefonic de la guvernul regional; i se transmise că îl păøtea concedierea dacă Garri Kasparov participa cumva la eveniment, aøa că øoferii — tofli erau, a reieøit, polifliøti de°ai locului — ne duseseră într°o altæ zonæ. Oriunde ar fi mers Kasparov, era urmărit. Pe urmele sale se aflau de obicei măcar doi agenfli ai polifliei secrete, uøor de identificat prin atitudine, îmbrăcăminte øi camerele video standard. Unii îl filmau pe Kasparov, alflii se pretindeau jurnaliøti — puneau mereu aceleaøi întrebări øi refuzau să se prezinte —, iar alflii doar se flineau după el. Era imposibil de spus dacă asemenea măsuri extraordinare de securitate, supraveghere øi obstrucflionare continuă se luaseră la ordinul Moscovei sau erau o inifliativă locală. Oricum, aceøti supraveghetori îl stimulau pe Kasparov să creadă că regimul Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

211

212

era speriat øi adăugau greutate cuvintelor sale. Îl øi marginalizau însă: chiar øi un geniu faimos în întreaga lume începe să arate uøor ridicol când e redus la purtatul de haine mânjite cu bulion, când călătoreøte cu o dubă uzată øi vorbeøte mereu la adunări ad-hoc înjghebate în stradă. Kasparov s°a flinut de campanie cu o perseverenflă neobosită, la fel ca atunci când juca øah: avusese unele dintre cele mai lungi meciuri din istoria acestui joc øi, aflat întotdeauna la periferia institufliei sportului sovietic, nu i se părea bizar că jocul e măsluit. Însă organizaflia sa politică nu se dezvolta: fără nicio apariflie la televizor, vocea sa devenise, pe parcursul anilor, tot mai marginală. În cele din urmă, banii, celebritatea øi inteligenfla s°au dovedit neputincioase împotriva regimului, deøi era adevărat că regimul se temea de el. Odată dezmembrate institufliile democrafliei, era imposibil — era prea târziu — să mai concepi strategii cu care să le aperi.

Masha Gessen

214

C9 Domnia terorii

La 23 noiembrie 2006, un bărbat pe nume Alexandr Litvinenko murea într°un spital londonez. Avea patruzeci øi unu de ani, era ofifler FSB, iar ultimele sale zile fuseseră transmise aproape în direct de presa britanică øi de o parte a celei ruseøti. „Cu doar trei săptămâni în urmă era un bărbat înstărit, fericit, cu păr des, care alerga câte opt kilometri pe zi“264, scria pe 21 noiembrie Daily Mail. O fotografie a lui Litvinenko însoflea articolul, înfăfliøându°l sfrijit øi chel, într°un halat de spital deschis la piept, acoperit de electrozi. „Dl Litvinenko abia°øi poate înălfla capul, atât de slăbifli îi sunt muøchii gâtului. Îi vine greu să vorbească øi poate pronunfla cuvintele doar în izbucniri scurte, dureroase.“ În ziua de după apariflia articolului, Alexandr Litvinenko s°a cufundat în comă. În următoarea, urme ale otrăvii care îl ucidea au fost găsite în sfârøit în urină: era poloniu, o substanflă foarte rară øi extrem de radioactivă. Câteva ore mai târziu, inima lui Litvinenko s°a oprit pentru a doua oară în două zile, de data asta definitiv265. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

215

Litvinenko fusese un „informator“ clasic. În 1998 a apărut la o conferinflă de presă televizată, împreună cu patru colegi de la poliflia secretă. Au declarat că primiseră misiuni ilegale de la FSB, printre care øi ordinul de a°l ucide pe Boris Berezovski. Conferinfla propriu°zisă fusese organizată de Berezovski, pe care Litvinenko îl cunoscuse în 1994, în urma unei tentative de asasinat eøuate, pe care Litvinenko o cercetase. Cei doi se prefluiau reciproc øi fiecare părea să°øi

216

pună prea multe speranfle în celălalt. Berezovski avea impresia că dacă øtie un om cinstit la FSB e o măsură de protecflie; Litvinenko spera ca influentul miliardar să°l ajute să repare erorile sistemului. Litvinenko fusese cadru încă de la vârsta de optsprezece ani. Ajunsese unul dintre cei mai tineri locotenenfli°colonei ai polifliei secrete ruse; era devotat cu totul sistemului care°l crescuse, dar aparflinea acelui soi rar de oameni incapabil să accepte imperfecfliunile sistemului — ale oricărui sistem — øi care sunt complet surzi la cerinflele celorlalfli de a accepta lucrurile aøa cum sunt. Vladimir Putin fusese numit øef al FSB în august 1998, în urma unor acuzaflii de corupflie la adresa fostei conduceri. „Când a fost numit, l°am întrebat pe Saøa cine era“, mi°a zis văduva lui Litvinenko, Marina. „Mi°a spus că se zvoneøte printre colegii lui că n°ar fi fost niciodată în acfliune. Asta însemna că°l priveau de sus — nu avansase în grad pe merit.“ Însă Berezovski a aranjat o întâlnire între protejatul său, øeful serviciilor, øi prietenul său informator. Era în perioada aceea în care Putin credea că mediul său de lucru e atât de ostil, încât se întâlnea cu Berezovski în liftul defect din sediul FSB. Berezovski øi°i dorea aliafli pe cei doi. Litvinenko a apărut cu grafice care, spunea el, arătau legături nepotrivite între departamentele FSB øi căile pe care circulau atât ordine ilegale, cât øi bani. I°a spus lui Putin øi de ordinul de ucidere a lui Berezovski; øi oligarhul, øi integrul Litvinenko erau convinøi că Putin nu are cunoøtinflă de aøa ceva. Litvinenko avea să°i spună mai târziu sofliei sale øi lui Berezovski că Putin nu se arătase interesat; întâlnirea nu Masha Gessen

durase decât zece minute. Se întorsese acasă debusolat øi temându°se pentru viitor — øi, cum le este felul oamenilor ca el, se hotărâse să acflioneze. Următorul pas fusese conferinfla de presă pe subiectul activităflilor ilegale ale FSB. În afară de ordinul de a°l ucide pe Berezovski, a susflinut că primise instrucfliuni să răpească øi să agreseze fizic oameni de afaceri cunoscufli. Putin a răspuns cu o declaraflie televizată în care îi reproøa lui Litvinenko caracterul mizerabil, susflinând că acesta refuza să°øi plătească pensia alimentară către prima soflie (a doua soflie a subliniat însă că ea personal făcea plata lună de lună øi că avea øi chitanflele doveditoare). Trei luni mai târziu, Litvinenko era arestat sub acuzaflia cæ ar fi tratat un suspect cu exces de forflă, cu trei ani înainte. Cazul nu a putut fi susflinut, øi o curte militară l°a achitat în noiembrie 1999. Dar n°a mai apucat să iasă din tribunal: ofiflerii FSB l°au arestat din nou, sub alte învinuiri. S°a renunflat fără proces la caz, însă o a treia acfliune în justiflie a fost inifliată imediat. Un judecător militar l°a eliberat pe cuvânt până la începerea noului proces; însă când Litvinenko a aflat că audierile urmau să aibă loc într°un orăøel aflat la o sută de kilometri de Moscova, unde era puflin probabil să se aventureze prea mulfli jurnaliøti sau observatori străini, a decis să părăsească Rusia. În septembrie 2000, i°a spus Marinei că pleacă într°un oraø rusesc din sud, într°o vizită la părinfli. După aproape o lună a sunat°o øi a îndemnat°o să plece în vacanflă. „I°am spus că nu°i un moment potrivit“, mi°a povestit Marina. „Tolia, fiul nostru, îøi începuse lecfliile de muzică, de ce să plecăm în vacanflă? Øi el a zis: «Dar mereu ai vrut o vacanflă. Ar trebui să mergi acum». Øi mi°am dat seama — avea uneori aøa, o voce — că trebuia să nu°mi mai bat capul øi să fac ce mi°a spus.“ Øi°a luat bilete pentru o excursie de două săptămâni în Spania øi a pornit acolo cu fiul lor de øase ani. La capătul celor două săptămâni, Litvinenko i°a cerut să fie în aeroportul din Málaga la miezul nopflii. A sosit, înfricoøată Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

217

øi nedumerită, øi a fost întâmpinată de o cunoøtinflă care a dus°o, împreună cu Tolia, la bordul unui avion privat ce°i aparflinea probabil lui Berezovski, până în Turcia, unde Alexandr o aøtepta în stafliunea Antalia. „Era ca°n filme“, a povestit ea, „nu ne venea să credem“. Cu excepflia faptului că nu le scrisese nimeni scenariul evadării. Angajatul lui Berezovski, cel care°o însoflise pe Marina de la Málaga, trebuise să plece. După două zile în

218

care øi°au sărbătorit revederea la un hotel din Antalia, Alexandr øi Marina au început să priceapă că erau fugari øi n°aveau încotro se duce. Berezovski promisese să°i sprijine financiar, dar nu øtia cum să°i ajute logistic, aøa că a apelat la prietenul său Alex Goldfarb din New York øi l°a rugat să zboare în Turcia øi să rezolve lucrurile. Goldfarb a acceptat, deøi implicarea sa în evadarea lui Litvinenko avea să°l coste slujba de la George Soros. Goldfarb l°a dus pe Litvinenko la ambasada americană din Ankara, unde „turnătorul“ a fost anchetat øi refuzat politicos: era ofifler al serviciului secret, însă nu øi spion, iar SUA nu erau interesate de informafliile sale. Însă, ducându°se la ambasadă, Litvinenko îøi dezvăluise prezenfla agenflilor ruøi care, o øtia, flineau sub supraveghere clădirea ambasadei. Era îngrozit øi avea nevoie, urgent, de o soluflie. Goldfarb a pus la cale, în cele din urmă, un plan ingenios: tofli patru øi°au cumpărat bilete la o cursă cu schimbare în Londra; familia Litvinenko urma să se predea autorităflilor chiar în aeroport. Au făcut°o — au ajuns în Londra øi au rămas, cu chiria øi øcoala lui Tolia plătite de Berezovski. După câteva luni de nesiguranflă, Litvinenko a început să scrie. Alături de istoricul ruso°american Iuri Feløtinski, pe care°l cunoscuse când Feløtinski lucrase, pentru scurtă vreme, în echipa media din Moscova a lui Berezovski, a scris o carte despre exploziile din blocuri produse în 1999. Litvinenko s°a folosit de experienfla sa profesională pentru a analiza probele ce fuseseră deja trecute în revistă la televiziunea rusă, indicând numeroase inconsecvenfle în Masha Gessen

versiunea oficială a FSB privind explozia eøuată din Riazan. Cei doi autori au analizat øi probele scoase la iveală de reporterii de la Novaia Gazeta, un săptămânal rusesc specializat pe investigaflii. Jurnaliøtii găsiseră doi recrufli care se furiøaseră într°un depozit al forflelor aviatice din Riazan, în toamna lui 1999, căutând niøte zahăr de pus în ceai. Găsiseră: zeci de saci de cincizeci de kilograme cu inscripflia ZAHĂR. Însă substanfla pe care o scoseseră din saci le făcuse ceaiul să aibă un gust atât de ciudat, că raportaseră întreaga poveste, inclusiv pătrunderea lor frauduloasă øi furtul, unui ofifler superior. Ofiflerul ceruse analizarea substanflei øi descoperise că era hexogen, adică explozibil. Litvinenko øi Feløtinski au găsit dovezi266 øi că depozitul era folosit de FSB, care, credeau ei, depozitase acolo materialul explozibil. Treptat începeau să iasă la iveală øi alte probe267. Un deputat din opoziflie, Iuli Ribakov — unul dintre cei care refuzaseră să se ridice în picioare la intonarea imnului sovieto°rusesc — i°a oferit lui Litvinenko stenograma øedinflei din 13 septembrie a Dumei. Preøedintele Camerei întrerupsese øedinfla spunându°le: „Tocmai am primit veøti că o clădire de locuinfle din Volgodonsk a fost aruncată azi°noapte în aer“. Clădirea, de fapt, avea să fie aruncată în aer abia peste trei zile: se pare că omul FSB plasat la biroul preøedintelui — pe care Litvinenko a reuøit mai târziu să°l identifice — îi transmisese acestuia informaflia nepotrivită la momentul nepotrivit, dar øtiuse dinainte de explozia de la Volgodonsk. Un alt dezvăluitor de secrete, Mihail Trepaøkin, fost agent FSB ce participase la infama conferinflă de presă din 1998, s°a alăturat anchetei. El a reuøit să facă legătura dintre FSB øi blocurile de locuinfle din Moscova, identificând un om de afaceri al cărui nume fusese folosit pentru închirierea de spaflii în ambele clădiri, un agent FSB care se folosise de numele afaceristului, ba chiar øi pe doi dintre cei angajafli să facă aranjamentele pentru explozia propriu°zisă. Øi mai øocant încă, Trepaøkin a găsit dovezi că portretul°robot al Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

219

unui suspect fusese schimbat cu altul. Fuseseră arestafli doi bărbafli, iar Trepaøkin, care avea pregătire de avocat, plănuia să reprezinte doi supraviefluitori la audierile în instanflă, folosindu°se de ocazie pentru a°øi prezenta probele. Însă, cu doar o săptămână înainte de audieri, Trepaøkin a fost arestat pentru deflinerea ilegală a unei arme de foc; îl aøteptau cinci ani de închisoare. Audierile au fost închise publicului; cei doi suspecfli au fost condamnafli la închisoare pe viaflă, însă fără

220

să apară vreodată informaflii despre cine erau øi despre motivele pentru care comiseseră crimele. În seara zilei de 23 octombrie 2002, doi prieteni au trecut pe la mine să bea ceva: aveam un copil de trei ani øi unul de un an, aøadar îmi petreceam acasă majoritatea serilor. Prietenii, dintre care unul era producător de televiziune, a sugerat să deschidem televizorul øi să urmărim un talk°show recent lansat, pe care nu°l văzusem încă. Nici n°a început bine emisiunea, cæ a øi fost întreruptă de o ediflie specială de øtiri. O criză a ostaticilor se desfăøura într°un teatru din Moscova. Lucram, la acea vreme, ca editor la un site independent de analize politice, polit.ru. Mă aøteptau, în următoarele trei zile, doar trei ore de somn: reporterii mei au făcut de veghe cu rândul la teatru, iar eu am postat noutăflile pe site. Asediul teatrului a început după ora nouă seara. Musicalul prezentat în acea seară la teatru includea o scenă în care apărea un avion adevărat din vremea celui de°al Doilea Război Mondial. În momentul acela apăruseră pe scenă øi înconjuraseră perimetrul sălii oameni mascafli, cu automate în mâini; timp de câteva momente publicul crezuse că fac parte din piesă. În sală erau, în acea seară, cam opt sute de oameni; cu excepflia câtorva zeci de copii øi cetăfleni străini pe care atacatorii i°au eliberat curând — øi cu excepflia unor actori, printre care se numărau, iarăøi, mai mulfli copii, øi care au reuøit să scape pe un geam al unei cabine de machiaj — restul aveau să°øi petreacă în sală Masha Gessen

următoarele cincizeci øi opt de ore, tot mai sleifli de puteri, deshidratafli, înspăimântafli øi, în cele din urmă, deznădăjduifli. Deøi teroriøtii le ceruseră să°øi predea telefoanele mobile, câfliva dintre aceøtia vor izbuti, pe parcursul crizei, să sune la un post radio de øtiri, aøa că, pe durata asediului, oraøul, încremenit de spaimă øi neliniøte, va auzi voci din interiorul teatrului. În jurul orei øapte a celei de°a treia zi de blocaj, câfliva oficiali guvernamentali au intrat în sala de festivităfli a unui liceu din apropiere, unde rudele celor luafli ostatici îøi petrecuseră mare parte din intervalul celor trei zile. „Erau bucuroøi, încântafli“268, îøi aminteøte o rudă. „S°au dus la microfon. În încăpere s°a făcut tăcere absolută. Øi au zis cuvintele astea dulci: «Operaflia s°a desfăøurat potrivit planului». Au zis că teroriøtii fuseseră omorâfli øi că nu existau victime printre ostatici. Cei de acolo au izbucnit în aplauze, au început să chiuie de bucurie. Tofli le mulflumeau autorităflilor că îi salvaseră pe cei dragi lor.“ Totul, în această declaraflie de triumf, era o minciună. Asaltul teatrului din Moscova este simultan una dintre cele mai de succes øi una dintre cele mai penibil de absurde operafliuni de salvare din istorie. Pe parcursul asediului, teroriøtii, care lăsau impresia de confuzie øi dezorganizare, au continuat să negocieze cu mai tofli cei apărufli la masa tratativelor — øi au eliberat, treptat, o parte din ostatici. O mulflime pestriflă de doctori, politicieni øi jurnaliøti au avut voie să intre øi să iasă din clădire pentru a negocia condiflii mai bune pentru captivi. Rude ale ostaticilor, sperând cu ardoare la o soluflie paønică, s°au adunat în ziua a doua pentru un miting, producând øi o petiflie sprijinită cu peste 250 de semnături: Stimate domnule Preøedinte, Suntem copiii, rudele øi prietenii ostaticilor aflafli înăuntrul teatrului. Apelăm la judecata øi mila domniei Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

221

voastre. Øtim că imobilul este minat øi că folosirea forflei va face ca teatrul să fie aruncat în aer. Suntem siguri că nu există concesii îndeajuns de mari pentru a nu fi acordate atunci când viafla a øapte sute de oameni e în discuflie. Vă rugăm să nu lăsafli oamenii să moară. Continuafli negocierile! Acceptafli unele dintre cererile lor! Dacă cei pe care°i iubim mor, nu vom mai crede că statul nostru e puternic øi că guvernarea sa e adevărată. Nu ne lăsafli orfani!269

222

Câteva ore mai târziu, unul dintre reporterii noøtri a sunat pentru a spune că un spital aflat chiar lângă teatru era evacuat. Armata se pregătea să dea asaltul øi avea nevoie de spafliu pentru victime, am cugetat eu. Sâmbătă dimineafla, la ora 5:30, în a treia zi a asediului, doi dintre ostatici au sunat la Echo Moskvi, cel mai important post radio de øtiri øi dezbateri. „Nu øtiu ce se petrece“, a suspinat în receptor o femeie. „E gaz. Toată lumea stă în hol. Vă rugăm mult, sperăm să nu fie aici un alt Kursk.“ Incapabilă să mai vorbească, i°a trecut telefonul prietenului ei, care a zis: „Mi se pare că încep să folosească forfla. Vă rugăm, nu ne abandonafli dacă mai este vreo øansă, vă implor.“ E clar, dincolo de orice îndoială, că nici ostaticii øi nici familiile lor aflate afară nu aveau încredere că forflele armate ruse îi vor salva. Referinfla la Kursk era evidentă: nu aveau încredere că guvernul lor prefluieøte viafla umană. Planul de salvare, de fapt, fusese excelent: forflele speciale folosiseră tunelele de sub clădire ca să umple teatrul cu un gaz ce avea să°i adoarmă pe tofli, împiedicându°i pe teroriøti să detoneze explozibilul dispus prin încăpere — femei îmbrăcate în negru, ce păreau să poarte veste pline cu explozibil, erau împrăøtiate prin sală. Teroriøtii adormifli puteau apoi fi arestafli, iar ostaticii eliberafli de trupele ce aveau să iasă prin aceleaøi pasaje subpământene, dar øi să pătrundă pe uøile din faflă. Nimic nu a funcflionat potrivit planului. Teroriøtii au avut nevoie de câteva minute ca să adoarmă. De ce n°au detonat Masha Gessen

explozibilul este neclar øi a alimentat speculaflia potrivit căreia nici nu existase nimic care să explodeze. Ostaticii, privafli de somn øi deshidratafli grav — în parte øi din cauză că unităflile speciale aflate afară nu se puseseră de acord dacă să lase sau nu să treacă o provizie de apă øi suc, pe care teroriøtii consimfliseră să le accepte — au adormit iute øi au avut nevoie de ajutor medical ca să se trezească. În loc să li se ofere asistenflă medicală imediat, au fost scoøi afară din clădire øi lăsafli pe treptele teatrului, mulfli întinøi pe spate în loc să fie poziflionafli pe o parte, cum ar fi trebuit. Mulfli s°au înecat cu propria vomă øi au murit, chiar acolo pe treptele clădirii. Apoi cei morfli, laolaltă cu cei abia conøtienfli, au fost băgafli în autobuze, unde, iarăøi, au fost aøezafli în poziflie øezândă; când capul le°a căzut pe spate, s°au mai înecat cu vomă øi alflii. În loc să fie duøi la spitalul alăturat, ostaticii au fost transportafli, mai ales cu autobuze, la spitalele din centrul Moscovei, unde doctorii nu au fost în stare să°i ajute deoarece armata øi poliflia au refuzat să le spună ce substanflă chimică fusese folosită în teatru. Câfliva ostatici au căzut în comă øi au murit la spital, unii la o săptămână după încetarea incidentului. Au murit, în total, 129 de persoane. Guvernul a declarat victoria. Fotografii ale teroriøtilor, executafli cu toflii sumar, în somn, de trupele ruse, au fost prezentate în repetate rânduri la televiziune: bărbafli øi femei, căzufli în scaunele din teatru, cu urme vizibile de gloanfle în zona capului. Când am scris un material despre lipsa de consideraflie cu care guvernul trata viafla umană, am primit la rândul meu o serie de ameninflări cu moartea: triumful asupra terorismului nu trebuia pus la îndoială. Aveau să treacă luni până ce câfliva activiøti pentru drepturile omului să arate că Rusia încălcase o serie de convenflii internaflionale, plus legile proprii, folosind gaze øi aplicând forfla când teroriøtii încă mai erau dornici de negociere. Prea puflini ruøi au aflat vreodată că teroriøtii, conduøi de un tânăr de douăzeci øi cinci de ani care nu mai ieøise până atunci din Cecenia, emiseseră pretenflii care ar fi fost extrem de uøor Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

223

de îndeplinit, ducând, posibil, la eliberarea tuturor ostaticilor. Voiau ca preøedintele Putin să declare public că doreøte încetarea războiului din Cecenia øi să°øi demonstreze bunăvoinfla prin retragerea armatei dintr°un district, la alegere, al republicii separatiste. Dar cu toată aparenta simplitate a cererilor lor, teroriøtii solicitaseră ca Putin să acflioneze într°un fel care era contra naturii lui. Băiatul care nu se putea abfline de la bătaie — cel

224

care părea să se calmeze numai pentru a se aprinde iarăøi øi a ataca din nou —, ajuns acum preøedintele care promisese „să°i arunce cu nasul în hazna“, a preferat desigur să sacrifice 129 de cetăfleni decât să spună public că doreøte pace. Fiindcă nu dorea. Cu doar două săptămâni înainte de asaltul teatrului, Putin se afla în Bruxelles, la un summit UE°Rusia dedicat îndeosebi discutării ameninflării reprezentate de terorismul islamist internaflional. La o conferinflă de presă de după reuniune, un reporter de la ziarul francez Le Monde a pus o întrebare despre uzul artileriei grele asupra civililor din Cecenia. Putin, arătând calm, ba chiar schiflând un zâmbet din colflurile gurii, a răspuns: „Dacă suntefli gata să devenifli un aderent radical al Islamului øi suntefli gata să fifli circumcis, vă invit la Moscova. În flara noastră avem multe religii. Øi avem specialiøti în asta. Aø recomanda ca operaflia să fie făcută în aøa fel încât acolo să nu mai crească nimic, niciodată“. Interpretul nu a îndrăznit să traducă în întregime răspunsul lui Putin, care nu avea să ajungă nici în ediflia de a doua zi a New York Times: ziarul, sfios, a tradus ultima sa frază cu „Suntefli bine°venit, oricine øi orice este tolerat în Moscova.“270 Dar imaginile cu el batjocorindu°l pe reporter încă mai erau populare pe RuTube la nouă ani de când Putin îøi lansase ameninflarea270 — demonstrându°øi astfel incapacitatea profundă de a se preface măcar că ia în calcul o soluflie paønică a conflictului din Cecenia. * Masha Gessen

Alexandr Litvinenko locuia acum într°un cartier de case identice din nordul Londrei, vizavi de Ahmed Zakaev, fost actor din Groznâi care devenise, în anii 1990, fafla inteligentă øi charismatică a unei Cecenii independente. Fusese un membru de seamă al guvernului cecen de după încetarea focului øi reprezentant al Ceceniei în Occident. Fusese rănit în 2000 øi plecase din Cecenia pentru tratament; ceruse, apoi, azil politic în Marea Britanie. Trăia acum în Londra dintr°un stipendiu pe care i°l oferea vechiul său partener de negocieri, Boris Berezovski — exact ca Litvinenko, ce îøi petrecuse o bunæ perioadæ din sfârøitul anilor 1990 în Cecenia, de partea trupelor ruse. Camarazii supraviefluitori ai lui Zakaev îl considerau prim°ministrul în exil al Ceceniei. Împreună, Litvinenko øi Zakaev au răsfoit documente, au văzut filmări de la asedierea teatrului øi au făcut o descoperire uimitoare: unul dintre teroriøti nu fusese ucis; ba chiar, se părea, plecase din clădire la scurt timp după intrarea în forflă a echipelor militare sovietice. L°au identificat drept Hanpaø Terkibaev272, ex°jurnalist care, credeau ei, lucra de mult pentru poliflia secretă rusă. Pe 31 martie 2003, Zakaev l°a văzut pe Terkibaev la Strasbourg, unde ajunseseră amândoi în calitate de reprezentanfli ai poporului cecen în Parlamentul European, Terkibaev cu voie de la Moscova, Zakaev fără. La începutul lui aprilie, Litvinenko l°a căutat pe Serghei Iuøenkov, colonelul liberal cu care Marina Salie se ocupase de organizarea de acfliuni politice înainte să fugă din Moscova øi care era implicat acum într°o anchetă parlamentară a evenimentelor de la teatru. I°a încredinflat toate informafliile pe care le avea despre Terkibaev273. La două săptămîni după aceea, Iuøenkov a fost ucis cu focuri de armă la Moscova, în plină zi. Litvinenko era sigur că acest lucru se afla în legătură directă cu ancheta evenimentelor de la teatru. Iuøenkov însă trecuse mai departe documentele primite de la Litvinenko. Ana Politkovskaia era o jurnalistă trecută de patruzeci de ani, care°øi petrecuse cea mai mare parte a vieflii Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

225

profesionale în relativă obscuritate, scriind articole excesiv de documentate øi încâlcite despre tot felul de problematici sociale. Pe timpul celui de°al doilea război cecen se dovedise un reporter plin de curaj, care petrecuse în Cecenia săptămâni întregi, părând să nu°i pese de restricﬂiile impuse de armata Rusiei, adunând probe ale abuzurilor øi crimelor de război. În doi ani, ajunsese cel mai de încredere ziarist rus printre ceceni. Cu păr cărunt øi ochelari, mamă a doi copii,

226

nu aducea prea mult a ziarist de investigaflii sau de război, lucru care probabil că îi salvase viafla de mai multe ori. În timpul crizei teatrului, i se permisese să intre în clădire øi să încerce să se înfleleagă cu teroriøtii, iar ajutorul ei fusese hotărâtor în a°i convinge să permită aducerea de apă øi suc pentru ostatici. Politkovskaia l°a găsit pe Terkibaev, pe care a susflinut că°l recunoscuse de la teatru, øi a făcut un interviu cu el. Individul s°a dovedit a fi aproape ridicol de vanitos, iar jurnalista l°a determinat cu uøurinflă să se laude că fusese înăuntrul teatrului în timpul asediului, că°i condusese pe teroriøti acolo, că le asigurase trecerea, în câteva dube încărcate cu arme, prin câteva puncte de control din Cecenia øi secflii de poliflie în drum spre Moscova, øi că se aflase în posesia unei harte detaliate a teatrului, care le lipsise øi teroriøtilor, dar øi trupelor federale. Pentru cine lucra? A susflinut că pentru Moscova.274 Politkovskaia nu s°a ambalat cu concluziile în urma interviului. Terkibaev minflea mult, asta măcar era evident. Mai erau øi faptele: se aflase într°adevăr printre răpitori; era încă în viaflă; se miøca liber, inclusiv ca membru al unei delegaflii oficiale în străinătate. Susflinerea sa că ar fi lucrat pentru unul dintre serviciile secrete trebuia să fie adevărată. Øi°i spusese un alt lucru important Anei Politkovskaia: motivul pentru care teroriøtii nu detonaseră explozibilul chiar øi când simfliseră gazul — preludiu de neconfundat al atacului asupra clădirii — era acela că explozibilul nu existase. Femeile oprite printre rândurile de scaune, cu ochiul Masha Gessen

la ostatici øi degetele pe declanøatoare, purtaseră veste cu dinamită falsă. Dacă acesta era adevărul — øi existau multe motive pentru a crede că aøa stăteau lucrurile — atunci tofli cei ce muriseră fuseseră omorâfli în zadar. Øi, de vreme ce Hanpaø Terkibaev plecase înainte de intrarea trupelor de intervenflie, probabil că øi Kremlinul era la curent. Pe 3 iulie 2003 murea un al doilea membru al comitetului independent de investigare a exploziilor din 1999. Iuri Øcecocikin, politician liberal care nu se sfia să°øi declare public opiniile øi jurnalist de investigaflii — redactor°øef adjunct la Novaia Gazeta øi øef ierarhic al Anei Politkovskaia — fusese spitalizat în urmă cu două săptămâni, prezentând simptome misterioase: se plângea de o senzaflie de arsură pe tot corpul øi avusese episoade de vomă. Într°o săptămână avea să intre în comă, să i se jupoaie pielea de pe corp øi să°i cadă părul. Moartea s°a produs în urma cedării mai multor organe, din cauza unei toxine necunoscute274. Doctorii de la cel mai bine utilat spital din Moscova, care îi puseseră diagnosticul de „sindrom alergic“, nu fuseseră în stare să°i încetinească declinul sau să°i uøureze semnificativ suferinfla. Øcecocikin lucrase la atâtea anchete, încât prietenii øi colegii, care credeau mai tofli că fusese asasinat, nu øtiau precis de la care dintre misiunile sale sinucigaøe i se trăsese moartea. Zakaev era sigur că Øcecocikin fusese ucis pentru a°l împiedica să difuzeze informafliile pe care le strânsese despre criza de la teatru, øi anume dovezi că unele dintre femeile°teroriøti erau infractoare condamnate care, pe hârtie, încă îøi executau pedepsele în închisori ruseøti în timpul ocupării teatrului. Cu alte cuvinte, fuseseră eliberate de cineva cu puteri dincolo de lege — øi asta, din nou, indica o posibilă implicare a polifliei secrete în organizarea acestui act terorist276. Pe 1 septembrie 2004, de îndată ce vestea despre ocuparea øcolii din Beslan a început să se răspândească, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

227

Politkovskaia, desigur, a dat fuga la aeroport ca să pornească spre Osetia de Nord. La fel au făcut øi mulfli alfli jurnaliøti, inclusiv celălalt reporter foarte bine cunoscut în Cecenia, Andrei Babiflki — cel care fusese răpit de trupele ruseøti chiar la începutul regimului lui Putin. Babiflki a fost reflinut la aeroportul din Moscova, suspectat fiind că ar avea cu el materiale explozibile; nu s°a găsit nimic øi i s°a dat drumul, însă în Beslan n°a mai ajuns. Politkovskaia îøi făcuse

228

rezervări pentru trei curse consecutive, toate anulate înainte să urce la bord; a găsit în cele din urmă un loc pe un avion spre Rostov, cel mai mare oraø din sudul Rusiei, cam la øase sute de kilometri de Beslan; plănuia să parcurgă restul drumului cu o maøină închiriată. Intenfliona să nu acflioneze atât ca reporter, cât mai degrabă ca negociatoare, cum făcuse cu doi ani înainte la criza din teatru277. Înainte să plece din Moscova stătuse pe îndelete de vorbă cu Zakaev, aflat la Londra, îndemnându°l să°i mobilizeze pe tofli liderii ceceni pentru a discuta cu teroriøtii øi a negocia eliberarea copiilor. Sugerase că liderii rebeli ar trebui să iasă din ascunzători øi să se ocupe de problemă, dar fără să°øi impună condifliile proprii. Zakaev se arătase de acord. Atentă la detalii — la acea vreme Politkovskaia devenise deja o flintă obiønuită a ameninflărilor cu moartea øi îøi văzuse øeful, pe Iuri Øcecocikin, ucis de otravă — Politkovskaia a venit cu mâncarea ei la aeroport, cerând doar o ceaøcă de ceai. Zece minute mai târziu, îøi pierdea cunoøtinfla. Când avionul a aterizat, se afla deja în comă. Faptul că a reuøit să iasă din ea a fost, în opinia doctorilor care au îngrijit°o în Rostov, un adevărat miracol. Medicii din Moscova, unde a fost transportată după alte două zile, au concluzionat că fusese otrăvită cu o toxină necunoscută care°i afectase grav rinichii, ficatul øi sistemul endocrin. Politkovskaia, căreia i°au trebuit luni întregi ca să°øi revină øi nu øi°a mai recăpătat niciodată sănătatea pe deplin, fusese împiedicată să investigheze tragedia din Beslan. Dar Masha Gessen

alflii au ridicat mănuøa în locul ei. Printre anchetatori se număra øi Marina Litvinovici, fosta consultantă de imagine a lui Putin. Demisionase din postul de consultant politic de la Kremlin după asediul de la teatru nu atât fiindcă nu era de acord cu felul în care îl gestionase FSB, ci fiindcă fusese flinută departe de celula de criză. Intrase în opoziflie tocmai când aceasta înceta literalmente să existe, lucrase pentru oligarhul Mihail Hodorkovski, care fusese arestat cu promptitudine, øi ajunsese la Beslan încercând să°øi folosească cumva considerabilele sale abilităfli øi nenumăratele relaflii. „Mi°a fost frică să mă duc“, a mărturisit ea. „Nu mai fusesem în Caucaz.“ S°a dovedit prea stânjenită pentru a°mi spune peste ce anume se aøteptase să dea acolo, dar era, până la urmă, un produs modelat în zece ani de propagandă de război, la care ea însăøi contribuise: s°ar fi aøteptat la orice, dar nu să întâlnească, atât de aproape de Cecenia, oameni ca ea însăøi: „Am mers din familie în familie, pe la casele unde oamenii îøi pierduseră copiii, øi peste tot ne turnau câte un păhărel de votcă «pentru sufletul lor». Øi tofli plângeau, am plâns øi eu, am plâns până mi s°au umflat ochii în Beslan. Mi°au spus ce li se întâmplase, au plâns øi s°au rugat să°i ajutăm. Deja toată lumea din Rusia părea să fi uitat de Beslan, aøa că cereau ajutor tuturor celor care veneau la ei. Le°am spus lucrurile obiønuite, le°am spus că ar trebui să se organizeze. Era cam bizar să spui aøa ceva unor femei care°øi petrecuseră vieflile fiind casnice — sau care, dacă aveau o slujbă, lucrau, cel mai probabil, la o prăvălie de familie. Øi treptat am început să stau mai mult pe acolo, ca să lucrez la câteva proiecte. Am creat o organizaflie. Apoi am început să strângem mărturii. După aceea, a fost deschis procesul.“ Ca øi în cazul acfliunii de la teatru, cei mai mulfli dintre răpitori fuseseră executafli sumar de trupele ruse. Exista, oficial, un singur supraviefluitor, øi de data asta a fost adus la judecată. Audierile aveau să dureze doi ani, iar mărturia Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

229

acelui bărbat, la care s°au adăugat declarafliile martorilor oculari, au zugrăvit din nou un portret incriminator al felului în care guvernul rus se ocupase, ba chiar intervenise, în criza ostaticilor. fiinut în Beslan øi urmărit mai ales de localnici măcinafli de durere, procesul ar fi căzut în obscuritate totală dacă Litvinovici n°ar fi făcut un lucru simplu. S°a asigurat că toate øedinflele erau înregistrate audio øi a avut grijă ca transcrierile să fie postate pe un site numit

230

Adevărul Despre Beslan. Folosindu°se de mărturiile în instanflă, Litvinovici a reuøit să reconstruiască ce se petrecuse oră după oră în øcoală, ba chiar, în ultima zi, aproape minut cu minut. A descoperit că existaseră două încercări de salvare care se bătuseră cap în cap: una locală, condusă de guvernatorul Osetiei de Nord, Alexandr Dzasokov (oficial, funcflia sa era de preøedinte al Osetiei de Nord), øi una direcflionată de FSB de la Moscova. În primele ore ale crizei, răpitorii transmiseseră un bilet cu un număr de mobil øi o solicitare: nominalizau cinci persoane, printre care øi Dzasokov, cu care să negocieze. Dzasokov a încercat să intre în øcoală, însă a fost împiedicat de trupe aflate în subordinea FSB. A reuøit însă să obflină ca fostul lider al Inguøetiei, Ruslan Auøev, să pătrundă în clădire; Auøev a izbutit să obflină eliberarea a douăzeci øi øase de ostatice, toate femei cu copii. A adus øi o listă cu revendicări adresate lui Vladimir Putin: se solicita independenflă pentru Cecenia, retragerea trupelor øi încetarea acfliunilor militare. În a doua zi a crizei, Dzasokov a luat contact cu Zakaev în Londra, iar acesta din urmă a reuøit să°l convingă pe preøedintele autoproclamatei republici cecene, Aslan Maøhadov, să vină la Beslan pentru a negocia cu teroriøtii — un acord pe care Politkovskaia îl obflinuse deja, dar pentru care Dzasokov a trebuit să facă noi demersuri. Existau semne că teroriøtii doreau să negocieze. Mai peste tot, asta ar fi însemnat că blocajul avea să se prelungească atâta vreme cât exista øansa de a mai salva din ostatici. Însă, Masha Gessen

la fel ca øi la teatru, conducerea de la Moscova nu a aøteptat epuizarea oricărei forme de negociere; acfliunea militară în forflă, de fapt, părea să fi fost mai degrabă inifliată tocmai pentru a împiedica o întâlnire între teroriøti øi Maøhadov, care avea øanse mari să ducă la o rezolvare paønică. Pe 3 septembrie, la ora unu după°amiază, la doar câteva minute după ce lucrători ai ministerului pentru urgenfle intraseră în clădire pentru a ridica trupurile celor câfliva oameni uciøi de teroriøti la începutul acfliunii — lucru ce fusese negociat cu Auøev — două explozii au zguduit clădirea. În acel moment majoritatea ostaticilor erau, de mai bine de două zile, înghesuifli în sala de sport. Erau deshidratafli — mulfli începuseră să°øi bea urina proprie — øi îngrozifli. Øtiau că sala de sport este minată — materialele explozibile fuseseră amplasate la vedere —, iar doi dintre teroriøti stăteau de pază cu piciorul pe detonatoarele ce puteau declanøa exploziile. Însă cele două bubuituri, la doar câteva secunde una de cealaltă, proveneau din afara clădirii. Litvinovici a reuøit să stabilească faptul că amândouă se datoraseră lansării de grenade direct către sala de sport supraaglomerată. „A fost ca øi cum înăuntru ar fi intrat ceva în zbor, o minge uriaøă de foc“, a declarat unul dintre foøtii ostatici. Ca majoritatea adulflilor aflafli acolo, era vorba de o mamă cu copilul ei. „Am întors privirea“, a mărturisit un alt fost ostatic, „øi am văzut că pe unde fusese uøa către curte era acum o gaură imensă în tavan, iar gaura asta ardea foarte, foarte repede.“ „Când mi°am revenit, deasupra mea erau corpuri“, a mărturisit un alt ostatic. „Totul ardea“, a spus altcineva. „Zăceam pe un morman de cadavre. Erau øi cadavre ce stăteau în fund pe bănci“. Potrivit unui al treilea martor, „Am ridicat privirea øi am văzut că fetifla mea nu mai avea cap øi că braflul øi piciorul îi fuseseră zdrobite complet“. Ostaticii petrecuseră două zile în iad, iar iadul acesta era acum răscolit. Teroriøtii păruseră panicafli — încercaseră să salveze ei viafla ostaticilor. Îi mânaseră pe cei care se puteau Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

231

miøca în cantina øcolii, care era apărată de deflagraflii imediate. Îi îndemnaseră pe cei rămaøi în sala de sport să se apropie de ferestre øi să arate trupelor ruseøti că spafliul era plin cu ostatici, că se trăgea asupra femeilor øi copiilor. Trupele ruseøti au continuat să folosească tancuri, lansatoare de grenade øi aruncătoare de flăcări, flintind mai întâi spre sala de sport, apoi øi spre cantina din imediata apropiere. Teroriøtii încercaseră în mod repetat să mute

232

femeile øi copiii în încăperi care nu erau expuse direct tirului. Afară, în acest timp, poliflia locală se străduise fără succes să convingă unităflile ruseøti de asalt să înceteze focul. Muriseră 312 persoane278, inclusiv zece ofifleri care nu erau de la FSB, răpuøi de flăcări în timp ce încercau să salveze ostaticii. Cu ocazia celei de°a doua comemorări a tragediei din Beslan, în septembrie 2006, Litvinovici a alcătuit o broøură cu descoperirile ei. Politkovskaia, care se recupera, a scris foarte pufline despre Beslan, însă a avut o importantă contribuflie: făcuse rost de un document al polifliei care arăta că o persoană reflinută timp de patru ore înainte de declanøarea crizei avertizase poliflia de existenfla planului terorist. Avertismentul fusese ignorat: paza nu fusese nici măcar întărită279 de Ziua Învăflăturii. Ce era de înfleles de aici? Unii erau siguri că atentatul de la Beslan fusese plănuit øi executat de poliflia secretă de la cap la coadă, ca øi exploziile de la blocuri. Faptul că Putin a luat măsura alegerilor de guvernatori la doar zece zile după tragedie, făcând°o să pară un răspuns la acfliunile teroriste, conferă credibilitate acestei teorii. Zakaev, cel puflin, era sigur că FSB aranjase ca un grup de ceceni turbulenfli să ocupe sediul guvernatorului local — pentru a°i oferi lui Putin scuza necesară ca să instituie controlul federal direct asupra administrafliilor regionale — însă ceva nu ieøise bine øi teroriøtii nimeriseră la øcoală. Eu cred că realitatea e mai dură decât atât. Faptul că exploziile de la blocurile de apartamente au fost lucrarea Masha Gessen

polifliei secrete pare aproape neîndoielnic — în absenfla ocaziei de a examina toate dovezile, øi cele disponibile øi cele care nu sunt disponibile. Criza ostaticilor de la teatru øi cea de la Beslan nu°mi par atât operafliuni bine plănuite, cât mai degrabă o serie de miøcări greøite, alianfle imorale øi planuri eøuate. Apare evident că un anumit număr de ofifleri FSB menflineau relaflii îndelungate cu teroriøti sau potenfliali teroriøti din Cecenia. Unele dintre aceste relaflii implicau servicii făcute pe bani. E clar că cineva — poliflia, poate, dar nici serviciile secrete nu se exclud — trebuise să°i ajute pe teroriøti să se deplaseze prin Rusia. Există, în sfârøit, indicii clare că administraflia Putin nu s°a străduit să prevină atacuri teroriste øi nici să rezolve paønic crizele la declanøarea acestora; dimpotrivă, preøedintele øi°a clădit constant reputaflia pe hotărârea sa de „a°i arunca cu nasul în hazna“ indiferent de circumstanfle, dar øi pe reprezentarea teroriøtilor ca lipsifli de milă. Să se fi adăugat toate acestea unor planuri întocmite cu grijă, menite să întărească poziflia lui Putin într°o flară care răspundea cel mai bine la politica fricii? Nu neapărat, sau nu chiar. Iniflial, cred, cei care au pus la cale atacurile de la teatru øi de la øcoală aveau motivaflii diferite faflă de cei care le facilitaseră: unii dintre rebelii ceceni, cel puflin, voiau să°i facă pe ruøi, printr°o sperietură bună, să priceapă ce coømar însemna pentru ei războiul; unii dintre cei care, din partea rusă, îi ajutaseră să execute atacurile erau, foarte probabil, motivafli de simplul profit; alflii, din ambele tabere, îøi reglau conturile; mai era øi o altă categorie, a celor implicafli în scheme politice cu bătaie lungă, care ajunseseră sau nu să fie avizate la vârf. Un lucru e sigur: odată declanøate crizele ostaticilor, forflele speciale ce acflionau sub coordonarea directă a lui Putin se asiguraseră că acestea se vor termina în cel mai crâncen fel cu putinflă — pentru justificarea continuării războiului în Cecenia, restricflionării activităflii presei øi opozifliei ruse øi, în sfârøit, pentru a amufli orice critici posibile venite dintr°un Occident care, după Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

233

11 septembrie, fusese obligat să recunoască în Putin un tovarăø în lupta împotriva terorismului islamist. Există un motiv pentru care forflele ruseøti au acflionat, atât în Moscova, cât øi în Beslan, în aøa fel încât să faciliteze vărsarea de sânge; flinta lor era să mărească frica øi groaza. Este un clasic modus operandi terorist, øi în acest context se poate spune, cu siguranflă, că Putin øi teroriøtii au acflionat în tandem.

234

În 20 martie 2006, Marina Litvinovici pleca de la muncă; era trecut de ora nouă seara. Lucra acum pentru Garri Kasparov, fostul campion la øah ajuns politician. Menflineau, la sediul lor din centrul Moscovei, o prezenflă discretă: uøa de la intrare nu purta niciun însemn øi în spatele ei se aflau mereu câte doi dintre cei opt paznici permanenfli ai lui Kasparov. Serile, după o zi de lucru, Kasparov øi bodyguarzii săi urcau în SUV°ul său, iar restul micii lui echipe se dispersa, plecând spre casă cu maøina, pe jos sau cu metroul. Litvinovici, care stătea aproape, mergea de obicei pe jos. Cam la o oră după ce plecase din birou, Litvinovici a deschis ochii øi a realizat că zăcea întinsă pe o prelată øi că cineva încerca să°øi dea seama cum se simte. Nu era bine deloc: fusese doborâtă de una sau mai multe lovituri în cap. Fusese bătută rău, era plină de vânătăi øi rămăsese fără doi dinfli din faflă. Geanta îi era alături; banii, laptopul øi telefonul mobil erau neatinse. În acea noapte a trebuit să stea trei°patru ore la urgenflă; alte trei°patru ore le°a petrecut, în următoarea zi, la secflia de poliflie. Polifliøtii au fost neobiønuit de amabili, dar insistau că nu fusese bătută. O femeie de treizeci øi unu de ani să fi leøinat pur øi simplu øi să fi căzut într°un mod aøa de neobiønuit, alegându°se cu vânătăi peste tot? Ea a obiectat, arătând că avea pe un picior o vânătaie care, îi spuseseră doctorii, fusese probabil cauzată de o lovitură cu un baston de cauciuc. Dar poate fusese lovită de o maøină? Litvinovici a arătat că hainele îi rămăseseră curate, că purta aceiaøi pantaloni øi aceeaøi haină, deci nu fusese lovită de o maøină. Masha Gessen

Ba chiar era un semn, printre altele, că fusese atacată de profesioniøti: probabil o flinuseră cât o loviseră, apoi o întinseseră cu atenflie pe prelata unde se dezmeticise. Atacul era un mesaj. Execuflia impecabilă øi faptul că obiectele de valoare nu°i fuseseră atinse erau menite să sublinieze asta. Un alt tânăr consilier politic, un fost coleg de°al lui Litvinovici care îøi făcuse o carieră strălucită lucrând pentru regimul Putin, a formulat acest mesaj pe blogul său: „Femeile n°ar trebui să facă meseria asta... Marina a intrat în război, øi nimeni n°a spus că războiul acesta se desfăøoară după reguli“.279 Cu alte cuvinte, asta avea să li se întâmple celor ce înfruntau Kremlinul. În data de 7 octombrie 2006, Ana Politkovskaia, care se îndrepta spre apartamentul ei dintr°o zonă centrală a Moscovei, a fost împuøcată în lift øi ucisă. Cine ar fi putut să o facă? Oricine. Politkovskaia putea fi foarte neplăcută: pe lângă personalitatea ei extraordinar de empatică părea să mai existe o alta, gata să izbucnească la cea mai măruntă provocare. Era o trăsătură de caracter periculoasă pentru o jurnalistă care°øi număra printre surse o mulflime de bărbafli înarmafli, obiønuifli cu violenfla øi neînvăflafli cu replicile dure din partea femeilor. Putea fi lipsită de cruflare cu sursele ei, cum fusese cu Hanpaø Terkibaev, pe care îl înfăfliøase vanitos øi prost după ce acesta încercase, cu sinceritate, să o impresioneze. Fusese părtinitoare, lucru primejdios într°o vreme a luptelor dintre clanuri. Însă, mai mult decât orice, se evidenfliase ca un critic acerb al regimului Putin. Alexandr Litvinenko era sigur că asta o omorâse. „Ana Politkovskaia a fost ucisă de Putin“, astfel øi°a intitulat necrologul postat în acea zi. „Eram în dezacord uneori, ne mai øi certam“281, a scris el despre relaflia cu Politkovskaia. „Însă asupra unui punct ne înflelegeam de minune: credeam amândoi că Putin este un criminal de război, vinovat de genocidul poporului cecen, øi că ar trebui judecat de un tribunal independent. Ania øtia că Putin era în Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

235

stare să o omoare pentru ceea ce credea, øi pentru asta îl dispreﬂuia.“ În ziua morﬂii Anei Politkovskaia, Putin împlinea cincizeci øi patru de ani. Jurnaliøtii au numit imediat asasinatul „cadou de ziua lui“. Putin nu a scos un cuvânt despre moartea jurnalistei. În următoarea zi a trimis felicitări unui vestit patinator care împlinea øaizeci de ani, ca øi unui actor popular ce făcea øaptezeci, dar fără să sufle o vorbă despre

236

crima care zguduise capitala øi flara. La trei zile după crimă se afla în Dresda, oraøul în care odinioară fusese acasă, la o întâlnire cu cancelarul Angela Merkel. Când a ieøit din maøină, în Dresda, a dat de vreo treizeci de oameni aøezafli în øir282, cu pancarte pe care scria „Ucigaøule!“ øi „Ucigaøii Nu Mai Sunt Bine°venifli Aici!“. La conferinfla de presă ce a urmat întâlnirii cu Merkel, jurnaliøtii — ba chiar øi Merkel însăøi — l°au forflat în cele din urmă să facă o declaraflie publică despre moartea Anei Politkovskaia. Putin avea să demonstreze încă o dată că, presat să vorbească public despre chestiuni cu importanflă emoflională, nu se putea abfline. Vorbind, părea să fiarbă: „Jurnalista aceea a fost, într°adevăr, un critic dur al administrafliei ruse actuale. Dar cred că jurnaliøtii øtiu — sigur, experflii sunt conøtienfli de asta — că influenfla ei politică în flară era de°a dreptul insignifiantă. Era cunoscută în cercurile de jurnaliøti, printre activiøtii pentru drepturile omului øi în Occident, însă influenfla ei asupra politicii din Rusia era minimă. Uciderea unei asemenea persoane — asasinarea cu sânge rece a unei femei, a unei mame — este ea însăøi un atac asupra flării noastre. Această crimă face mai mult rău Rusiei øi conducerii sale actuale, ca øi guvernării actuale din Cecenia, decât au făcut articolele sale.“283 Avea dreptate: Politkovskaia a fost mai cunoscută în Occidentul european, în flări precum Franfla øi Germania, unde cărflile ei erau traduse øi promovate, decât în Rusia, unde era de mult pe lista neagră a televiziunilor (cândva fusese o obiønuită a dezbaterilor televizate), unde ziarul la Masha Gessen

care lucra era perceput ca marginal øi unde, cel mai important, piese de investigaflie care ar fi fost adevărate bombe dacă Rusia ar fi rămas o cvasidemocraflie erau pur øi simplu ignorate. Guvernul nu reacflionase la interviul ei cu Terkibaev sau la semnalarea că poliflia ignorase avertismentele la Beslan. Nu°øi pierduse slujba nici măcar un funcflionar inferior al polifliei: nu se întâmplase absolut nimic, de parcă nu s°ar fi spus nimic sau nimeni n°ar fi auzit ce se spusese. Iar uciderea ei, care îl punea pe Putin în situaflia de a trebui să°øi dovedească nevinovăflia, îl afectase cu siguranflă mai mult decât o făcuse în viaflă Politkovskaia. Sunt înclinată să cred că o declaraflie atât de prost concepută, lăsând să se vadă atât de clar părerea lui Putin despre jurnaliøti, nu putea fi decât sinceră. Pe 1 noiembrie 2006, la doar trei săptămâni de la asasinarea Anei Politkovskaia, lui Alexandr Litvinenko i s°a făcut rău. Gândindu°se că ar fi putut să fie otrăvit, a înghiflit pe loc trei litri de apă, încercând să elimine substanfla din organism. Fără folos: în câteva ore se declanøau crize violente de vomă. Avea øi dureri crâncene: i se părea că gâtlejul, esofagul øi stomacul i°au luat foc; mâncatul øi băutul erau imposibile, iar vomitatul era insuportabil. După trei zile de manifestare a simptomelor a fost internat în spital. Litvinenko le°a spus imediat medicilor că exista posibilitatea să fi fost otrăvit de agenfli ai Rusiei. Ca răspuns s°a ales cu o consultaflie psihiatrică — øi a decis să flină povestea pentru el. Doctorii i°au spus sofliei sale, Marina, că se aflau în căutarea unei bacterii neobiønuite, despre care credeau că e cauza simptomelor grave ale lui Litvinenko. O vreme i°a crezut øi, răbdătoare, a aøteptat ca soflul ei să se simtă mai bine. Dar după zece zile de suferinfle a observat că starea lui Alexandr se înrăutăflea vizibil. A observat øi că halatul lui de spital era plin de păr. „L°am mângâiat pe cap“, mi°a spus mai târziu. „Aveam o mănuøă de cauciuc pe mână Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

237

øi părul lui mi°a rămas pe mănuøă. Am zis: «Ce°i asta, Saøa?», øi el: «Nu øtiu, se pare că°mi cade părul». Øi atunci m°am ridicat în picioare, lângă patul lui, øi am început să flip: «Chiar nu avefli pic de ruøine?» Până atunci am încercat să fiu răbdătoare, dar atunci mi°am dat seama că nu mai suport. Medicul de gardă a venit imediat, øi i°am spus: «Vedefli ce se întâmplă, îmi putefli explica?» Au adus pe cineva de la oncologie, øi încă un specialist, øi au început consultaflia.

238

Oncologul mi°a spus: «O să°l iau la mine în salon, fiindcă arată ca øi cum ar fi fost expus la radiaflii». L°au dus øi acolo, dar tot n°au descoperit nimic.“ Abia peste încă o săptămână doctorii lui Litvinenko, presa britanică øi poliflia londoneză aveau să înceapă să creadă că fusese cu adevărat otrăvit. În urină i se găsiseră urme de taliu, un metal greu folosit cândva în otrava pentru øobolani, dar interzis de mult în Occident. Descoperirea le°a redat speranfla lui Litvinenko, sofliei øi prietenilor săi: avea să capete un antidot øi să se facă bine. „Mă gândeam că o să rămână, poate, invalid — pentru asta eram pregătită“, mi°a spus Marina, „dar nu am crezut că o să moară. Mă gândeam ce tratamente va trebui să urmeze.“ Descoperirea a furnizat øi presei engleze pretextul de a relata povestea „spionului rus“, cum s°au încăpăflânat să°l numească, aflat pe patul de moarte într°un spital londonez; a oferit øi Scotland Yardului motive să°l ancheteze pe Litvinenko. Fostul „turnător“, slăbit, incapabil să înghită — primise exclusiv alimentaflie intravenoasă pe parcursul spitalizării — øi suportând dureri chinuitoare când trebuia să vorbească, a făcut, în ultimele sale zile de viaflă, o mărturie lungă de cam douăzeci de ore. Însă diagnosticul nu°l convingea pe un expert toxicolog chemat de Goldfarb în ajutor: simptomele lui Litvinenko, dupæ opinia lui, nu prea aduceau cu cele produse de intoxicaflia cu taliu. Cu o zi sau două înainte de a intra în comă, Litvinenko a dictat o declaraflie, cerând ca aceasta să fie făcută publică în eventualitatea morflii sale. Începea cu trei paragrafe în care Masha Gessen

îøi exprima recunoøtinfla faflă de doctori, de Marea Britanie øi de Marina, apoi continua astfel284: Simt, întins în patul meu, prezenfla îngerului morflii. Poate că voi reuøi să nu°i cad pradă, dar mă tem că picioarele nu°mi mai sunt atât de iufli ca altădată. Cred că a venit vremea să°i spun câteva vorbe celui responsabil pentru starea mea actuală. Mă pofli forfla să tac. Poate, dar tăcerea asta va avea un prefl pentru tine. Ai dovedit acum că eøti cu adevărat un barbar nemilos, aøa cum te°au zugrăvit cei mai duri critici ai tăi. Ai demonstrat că nu respecfli viafla umană, libertatea sau alte valori ale civilizafliei. Ai arătat că nu°fli merifli funcflia øi că nu merifli încrederea lumii civilizate. Pofli să închizi gura unui singur om, însă vuietul de protest al lumii întregi îfli va răsuna în urechi, dle Putin, până la sfârøitul vieflii tale. Să te ierte Dumnezeu pentru ce ai făcut, nu doar mie, dar øi Rusiei mele dragi øi poporului ei. Cu câteva ore înainte de moartea lui Litvinenko, doctorii aveau să identifice, în sfârøit, cauza intoxicafliei sale. Era vorba despre poloniu, o substanflă extrem de radioactivă care se găseøte în natură în cantităfli minuscule, însă poate fi fabricată de om. Rudele øi cei dragi au aflat cauza morflii de la poliflie, la puflină vreme după ce Alexandr Litvinenko murise. La cinci ani după ce°l cunoscuse pe Litvinenko øi°l ajutase să scape, Goldfarb s°a apucat să scrie o carte despre el, având°o drept coautoare pe văduva lui, Marina. În mai puflin de un an, cartea a apărut în mai multe limbi. În engleză titlul ei era Death of a Dissident:The Poisoning of Alexander Litvinenko and the Return of KGB (Moartea unui disident: otrăvirea lui Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

239

Alexandr Litvinenko øi întoarcerea KGB°ului). Om de øtiinﬂă, vechi activist politic øi sceptic de la natură, Goldfarb a reuøit să reconstruiască o convingătoare istorie a uciderii lui Litvinenko, cu atât mai mult cu cât nu crezuse niciodată aøa°numitele teorii ale conspiraﬂiei vehiculate de Litvinenko øi Politkovskaia. Însă propria lui teorie le făcea de ruøine pe ale lor. În perioada când avuseseră loc cele două crime, strategia

240

Rusiei în Cecenia trecea printr°o transformare. Fără să admită înfrângerea, fără măcar să negocieze deschis — ambele variante ar fi fost umilitoare pentru Putin —, Rusia a pornit să°øi evacueze trupele din Cecenia, oferind conducerea teritoriului, ca øi importante sume de bani, unui tânăr lider cecen ales cu grijă, Ramzan Kadîrov, în schimbul loialităflii øi iluziei păcii øi victoriei. Pentru ceilalfli conducători militari ceceni, mari øi mici, asta însemna capătul drumului. Kadîrov era nemilos cu duømanii, ca øi cu rivalii. Pe baza a numeroase probe circumstanfliale øi unele interviuri semnificative făcute unor persoane care doriseră să rămână anonime, Goldfarb concluzionase că unul dintre aceøti øefi militari pusese să fie ucisă Politkovskaia, sperând ca astfel să pară că asasinatul ar fi fost comandat de Kadîrov — øi discreditându°l pe acesta din urmă înaintea administrafliei ruse. Politkovskaia îl criticase puternic, ba chiar îl insultase pe Kadîrov, însă Goldfarb credea că responsabilii pentru omor aparflineau unui alt clan cecen rival. Apoi, sugera Goldfarb, Putin se trezise în poziflia de a trebui să probeze că nu el o făcuse — øi simflise că i se înscenează ceva. Doar că, mulflumită øi consilierilor săi, el nu credea că înscenarea fusese pusă la cale de Kadîrov: bænuia că totul fusese plænuit de tabăra lui Berezovski din Londra. Cea mai vehementă persoană din acel grup era de departe agentul FSB trădător Litvinenko, care, e drept, îl acuzase pe Putin de crimă. Øi pentru asta, Putin pusese să fie ucis285. Masha Gessen

Teoria lui Goldfarb este impecabilă logic; tofli protagoniøtii au motive øi mobile. Dar mie mi se pare prea complicată ori, mai degrabă, prea puflin cuprinzătoare. Asasinarea lui Alexandr Litvinenko este, indiscutabil, rezultatul unei autorizaflii primite de la vârful conducerii ruse: poloniul°210, substanfla care l°a ucis, se produce exclusiv în Rusia. Producflia øi exportul sunt controlate strict de autorităflile nucleare federale, iar extragerea dozei dorite din lanflul de producflie necesită intervenflii la cel mai înalt nivel, în fazele timpurii ale procesului de producflie. O asemenea autorizaflie trebuia să vină de la biroul preøedintelui. Cu alte cuvinte, Vladimir Putin ordonase moartea lui Alexandr Litvinenko. Odată otrava identificată, polifliei britanice i°a fost uøor să°i găsească pe suspecfli; poloniul, nevătămător dacă nu este înghiflit, lasă urme radioactive pe orice suprafaflă cu care vine în contact. Acest lucru i°a permis polifliei să identifice persoanele care transportaseră poloniu la Londra, ca øi locul øi momentul exact în care se produsese otrăvirea. Cei doi suspecfli identificafli erau Andrei Lugovoi, fost øef al pazei partenerului de afaceri al lui Berezovski, care°øi întemeiase o înfloritoare firmă de securitate la Moscova, øi partenerul său, Dmitri Kovtun. Pe baza unor probe nedezvăluite de poliflia britanică, Lugovoi a fost identificat ca suspect de omor, iar Kovtun ca martor. Rusia a refuzat cererea de extrădare pentru Lugovoi; ba, mai mult, acesta a fost făcut parlamentar, lucru care°i asigura imunitatea, inclusiv pentru extrădări. Marea Britanie, în ce°o priveøte, a tratat cazul ca pe o chestiune pur infracflională øi nu a făcut presiuni politice pentru extrădarea lui Lugovoi. Niciun alt asasinat din lungul øir de ucideri ale unor jurnaliøti øi politicieni nu are o poveste atât de clară. Este într°adevăr posibil ca Ana Politkovskaia să fi căzut victimă luptelor pentru putere din Cecenia. E posibil ca Iuri Øcecocikin să fi fost ucis de vreun afacerist sau politician care nu dorea să i se dea în vileag ilegalităflile. E posibil ca øi Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

241

Serghei Iuøenkov să fi fost ucis, cum a susflinut mai târziu poliflia, de un rival politic. Se poate ca øi Anatoli Sobceak să fi murit de atac de cord. Însă aceste posibilităfli, luate una câte una, par improbabile; luate împreună sunt de°a dreptul absurde. Adevărul simplu øi la îndemână este că Rusia lui Putin e o flară unde rivalii politici øi criticii insistenfli sunt adesea uciøi øi unde măcar o parte dintre ordine îøi au originea în biroul preøedintelui.

242

Masha Gessen

244

C10 LÄ&#x192;comie de nesÄ&#x192;turat

Scriind în momentul acesta despre primii săi ani de mandat prezidenflial, mă izbesc rapiditatea øi siguranfla cu care a acflionat Putin. Chiar øi când scriam despre ceva ce se întâmpla în timp real, evenimentul părea să se deplaseze cu o viteză uimitoare. Putin a schimbat rapid flara, schimbările au fost profunde øi au prins uøor. Parcă ar fi inversat, instantaneu, evoluflia istorică a Rusiei. Øi nimeni, o bună bucată de vreme, nu a dat semne că ar observa asta. Sau aproape nimeni. După alegerile parlamentare din decembrie 2003, în care Rusia Unită a lui Putin a obflinut aproape jumătate din locuri, iar restul s°au împărflit între Partidul Comunist, Partidul Democratic Liberal, o formafliune absurd°naflionalistă cu nume revoltător de lipsit de noimă øi un nou partid ultranaflionalist numit Rodina (fiara°mamă), în vreme ce liberalii øi democraflii rămaøi øi°au pierdut locurile, Organizaflia pentru Securitate øi Cooperare în Europa (OSCE) raporta: „Alegerile... nu au întrunit multe dintre angajamentele asumate faflă de OSCE øi Consiliul Europei, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

245

lucru ce pune la îndoială dorinfla Rusiei de a îndeplini standardele europene pentru alegeri democratice“.286 The New York Times proclama însă ceva cu totul diferit, publicând un editorial condescendent, dar aprobator, sub titlul „Rusia, târâø°grăpiø spre democraflie“.287 Ziarul nu menfliona criticile observatorilor internaflionali în materialul apărut în ziua alegerilor, dar publica un altul, despre aceste critici, în următoarea zi; The Washington Post øi The Boston Globe lăsau

246

criticile deoparte cu totul. The Los Angeles Time a mers øi mai departe: a reuøit, într°un articol mamut, să minimalizeze concluzia OSCE într°un fel care sugera că opusul ar fi fost valabil.288 Ziarul cita un oficial OSCE care declara că votul „a fost bine organizat øi nu am observat nicio neregulă majoră“. Cotidianul lăuda totodată øi controlul de necontestat pe care°l exercita Putin asupra parlamentului, considerându°l o øansă pentru preøedinte de a „grăbi øi alte reforme, inclusiv curăflarea zonelor de corupflie cronică“. Publicafliile din afara SUA erau mai critice. În ajunul alegerilor, National Post din Canada a difuzat o øtire în care întreaga poveste se regăsea în titlu: „Rasiøti, ucigaøi øi infractori candidează pentru Duma: alegeri parlamentare. Două decenii după decadenfla erei Elflîn, corupflia e atotprezentă în Rusia.“289 The Economist declarase moartea democrafliei în Rusia într°un editorial apărut cu o lună înainte de alegeri; a revenit cu un reportaj special în care Parlamentul era numit „coømarul democraflilor“290 øi unde se punea accent pe creøterea în forflă a influenflei ultranaflionaliøtilor. Însă cel mai influent corp de presă, cu cei mai mulfli jurnaliøti prezenfli la Moscova, adormise la volan. De ce? Parflial fiindcă situaflia politică din SUA avea întâietate. În toamna lui 2000, când Putin naflionaliza televiziunea, presa americană era ocupată până peste cap cu înfruntarea pentru preøedinflie dintre Bush øi Gore. Mă alăturasem atunci echipei de la U.S. News & World Report øi rămăsesem inactivă Masha Gessen

în primele câteva luni: publicaflia nu avea loc, în paginile ei, pentru Rusia. Odată terminată povestea cu alegerile, presa americană a fost afectată de consecinflele „bulei internetului“, inifliind un val de reduceri bugetare øi restrângeri de activitate care avea să dureze mai bine de un deceniu. Multe trusturi media øi°au redus personalul corespondent din străinătate, inclusiv din Rusia — ba chiar uneori începând cu Rusia. Devenea o poveste care se autoperpetua: fiindcă spusese publicului øi°øi spusese ei înøiøi că Rusia intra într°o perioadă de stabilitate economică øi politică, presa americană a pus, pur øi simplu, Rusia pe linie moartă øi a tăiat resursele necesare, anihilându°øi aøadar capacitatea de a trata subiectul. ABC, care avusese câteva zeci de angajafli ce ocupau o clădire întreagă în centrul Moscovei, a închis cu totul filiala. Alte trusturi media au luat măsuri mai puflin dramatice, însă la fel de drastice: tofli angajaflii redacfliilor au fost înlocuifli cu liber°profesioniøti cu jumătate de normă. Doar câteva ziare — The New York Times, The Wall Street Journal øi The Los Angeles Times — øi°au menflinut secfliile străine intacte, cu echipe complete de reporteri øi personal redacflional. În iunie 2001, George Bush øi Vladimir Putin s°au întâlnit pentru prima oară. Preøedintele american, se øtie, „l°a privit în ochi“ øi „a reuøit să°i citească în suflet“. Relatările exuberante de prin presă nu au băgat de seamă că Putin era nu doar considerabil mai puflin entuziast291 în privinfla noului său prieten, dar øi că avertizase de fapt SUA că perioada de ostilitate începută odată cu bombardarea Iugoslaviei în 1999 era departe de a se fi sfârøit. A urmat apoi 11 septembrie øi, brusc, războiul rus din Cecenia a fost înglobat în lupta Occidentului împotriva terorismului fundamentalist islamic — în ciuda tuturor dovezilor contrare, care includeau, printre altele, abrogarea de către Putin a unui acord stabilit în timpul lui Elflîn292, potrivit căruia Rusia se angaja să nu mai vândă Iranului øi statelor arabe armament în valoare aproximativă de câteva miliarde de dolari pe an293. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

247

Øi, din rafliuni geografice, presa naflională din SUA a început să perceapă Moscova nu atât ca pe capitala Rusiei, cât ca pe o bază pentru reporterii aflafli în drum spre Afganistan øi, mai târziu, Irak. Foamea de poveøti din război era de nesăturat, iar Rusia a fost retrogradată la acele subiecte relatate în fugă, printre misiuni cu adevărat importante. Prezentærile despre Rusia nu făceau decât să confirme povestea øtiută deja, conturată de oamenii care inventaseră

248

imaginea de tânăr øi energic reformist liberal a lui Putin. Că nu erau prea multe de zis pe această temă anume nu părea să°i deranjeze pe cei mai mulfli jurnaliøti øi editori americani. Aceøtia găseau explicaflii naflionalizării presei, considerau numirea împuterniciflilor federali pentru supravegherea guvernatorilor o măsură menită să facă ordine în haos, ignorau complet stagnările în reforma justifliei — øi preferau, tot mai mult, să pună accent pe chestiuni de natură economică. Spre deosebire de Elflîn, care părea mereu să facă doi paøi înainte øi unul înapoi, Putin øi°a umplut cancelaria prezidenflială øi segmentul economic al guvernului cu liberali declarafli. Premierul său era fostul ministru de finanfle, un nomenclaturist ataøat de tradifliile birocratice sovietice, dar unul dedicat cu sinceritate înfăptuirii reformelor începute în 1990 — øi, convenabil pentru Putin, se concentra pe această sarcină excluzând aproape cu totul alte chestiuni legate de guvernare. Chiar øi înainte de a ajunge preøedinte interimar — pe vremea când nu era decât un succesor desemnat — Putin formase un grup însărcinat cu crearea unui plan de dezvoltare economică a Rusiei øi numise la conducerea lui un economist liberal care lucrase cândva cu Sobceak.294 După alegeri, øeful grupului de strategii economice devenise ministru al dezvoltării economice, post creat special pentru el. Nu se poate trece cu vederea nici faptul că Putin îl numise pe Andrei Ilarionov consilier economic prezidenflial. A fost prima numire în calitate de preøedinte ales, øi se intenfliona un gest grandios. Opiniile lui Ilarionov erau bine°cunoscute: Masha Gessen

membru al clubului economiøtilor din Sankt Petersburg din perioada anilor 1980, evoluase ajungând un libertarian coerent, în toată puterea cuvântului. În Statele Unite ar fi fost numit ultraconservator (øi, ce potriveală, în cele din urmă a acceptat un post la Cato Institute, un think tank libertarian din Washington D.C.), însă în Rusia vederile lui îl situau în partea liberală a spectrului politic. Ilarionov nu credea în încălzirea globală, însă credea în potenflialul de autoreglare nelimitată a pieflelor libere. Era cunoscut øi pentru strălucita sa capacitate de analiză, dar øi pentru temperamentul irascibil, care°l flinuse pe tuøa multor evenimente importante ale anilor 1990. Numirea sa fusese o surpriză pentru toată lumea, inclusiv pentru el. Într°o după°amiază, pe 28 februarie 2000, Ilarionov lucra în biroul său înflesat cu hârtii de la un grup de analiză pe care°l conducea în Moscova. Localizat lângă Staraia Ploøad (Piafla Veche) din Moscova, vizavi de birourile administrafliei prezidenfliale øi la mai puflin de un kilometru de Kremlinul însuøi, Institutul de Analize Economice al lui Ilarionov era totuøi la ani°lumină de putere, dacă flineai cont că Ilarionov li se adresa pe numele mic multora dintre cei care alcătuiseră în ultimii ani strategiile economice. Ilarionov mai era chemat când øi când să flină câte o prelegere — cum făcuse în preajma incapacităflii de plată din 1998, când avertizase că dezastrul e iminent —, însă sfaturile sale erau mai degrabă percepute drept exerciflii academice. Se afla, de ani întregi, într°o stare de frustrare: avea parte de respectul amicilor de la putere, dar nicio influenflă asupra lor. Însă la ora patru după°amiaza, pe 28 februarie, cu mai puflin de o lună înaintea alegerilor prezidenfliale, îi suna telefonul: i se cerea să se întâlnească în seara aceea cu Putin. Întâlnirea a durat trei ore. Pe parcursul ei, la un moment dat, un asistent a intrat pentru a°l informa pe viitorul preøedinte că trupele federale tocmai ocupaseră oraøul Øatoi din Cecenia. „Putin era teribil de bucuros“, îøi va aminti Ilarionov. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

249

„Făcea gesturi pline de emoflie øi zicea: «Le°am arătat noi lor, i°am aranjat». Øi, de vreme ce n°aveam nimic de pierdut, i°am spus tot ce credeam despre războiul din Cecenia. I°am spus că eu cred că armata rusă, comandată de el, comitea o crimă. Dar el a continuat să spună că erau tofli niøte bandifli, că o să°i radă de pe fafla pământului øi că o să se asigure că Federaflia Rusă rămâne intactă. Cuvintele pe care mi le°a spus în particular erau exact aceleaøi pe care le spusese

250

mereu în public: poziflia sa era sinceră. Iar a mea, tot sinceră, era că aveam de°a face cu o crimă.“ Schimbul de replici, tot mai animat, a continuat vreme de douăzeci sau treizeci de minute. Ilarionov cel lipsit de diplomaflie øtia exact cum avea să se termine această dispută: nu avea să mai fie invitat niciodată acolo øi i se închidea încă un drum al potenflialei influenfle, fiindcă, cu opiniile sale la care flinea cu dârzenie, nu se potrivea în peisaj. Atunci s°a întâmplat ceva remarcabil295. Putin a tăcut o clipă, øi°a schimbat expresia facială, eliminând din ea orice urmă de emoflie, øi a spus: „Asta e. Tu øi cu mine am încheiat discuflia despre Cecenia“. Øi, în următoarele două ore, cei doi au vorbit despre economie — sau, mai degrabă, Putin l°a lăsat pe Ilarionov să°i flină o prelegere. La plecare, Putin a sugerat o nouă întâlnire, în ziua următoare. Ilarionov a mai comis, îndată, două erori: a spus nu, oferind øi motivul refuzului — trebuia să sărbătorească aniversarea sosirii în Rusia a sofliei sale americance, care, fiindcă mutarea se făcuse într°un an bisect, nu se putea sărbători decât o dată la patru ani. Øi totuøi, în loc să se supere pentru refuz sau pentru motivul refuzului, Putin a sugerat, pur øi simplu, o altă zi de întâlnire. Ilarionov i°a mai flinut o lecflie de economie øi, la două săptămâni după alegeri, pe 12 aprilie 2000, a fost numit consilier al noului preøedinte. Asta l°a fermecat pe Ilarionov. Vreme de ani întregi crezuse că reformele economice din Rusia se făcuseră fără pricepere, ba chiar eronat, însă nu putuse influenfla cu nimic lucrurile. Acum avea acces neîngrădit la øeful statului, care Masha Gessen

părea sincer interesat de mesajul lui — øi deloc deranjat de stilul său de comunicare. Ca øi mulfli alflii, când Ilarionov găsea la ceilalfli trăsături de caracter care lui îi lipseau, se simflea înclinat să le considere semne ale unor abilităfli deosebite. Vorbind cu mine la unsprezece ani după numirea sa, Ilarionov a insistat că Putin era „o persoană extraordinară“, invocând ca probă covârøitoare abilitatea acestuia de a°øi controla emofliile. Între timp se acumulaseră sumedenie de dovezi contrarii, inclusiv câteva ocazii în care Putin îøi pierduse cumpătul în public. Însă, fiind structural o persoană incapabilă să°øi flină opiniile pentru el, Ilarionov a continuat să fie impresionat de capacitatea lui Putin de a „închide“ discuflia despre Cecenia — øi chiar, se pare, de stăpânirea de sine a lui Putin. Ilarionov nu a reuøit să°øi imagineze că era indus în mod sistematic în eroare — øi exact aøa s°a putut lăsa înøelat atât de mult timp. Ilarionov øi alfli economiøti situafli în apropierea lui Putin au trimis un semnal puternic presei din SUA prin însăøi prezenfla lor. Însă, mai mult decât orice, jurnaliøtii americani nu păreau să înfleleagă cum stau în esenflă lucrurile cu Putin fiindcă cele mai importante surse de informare nu abordau — sau ignorau voit — subiectul. Marii afaceriøti înfloreau sub Putin. Economia crescuse necontenit de la punctul de prăbuøire din 1998, când rubla scăzuse atât de mult, încât producflia internă, oricât de ineficientă ar fi fost, redevenise profitabilă. Pe la începutul anilor 2000, preflul petrolului începuse să crească, dar nu suficient cât să facă irelevantă industria internă (asta avea să se întâmple mai târziu). Investitorii care intraseră pe piafla rusă în timp de criză începeau acum să scoată profituri frumuøele. Printre aceøti investitori se distingea William Browder, nepot al unui fost lider al Partidului Comunist din SUA. Soflia lui era rusoaică. Browder era un ideolog pursânge: venise în Rusia să edifice capitalismul. Credea cu tărie că dacă face bani pentru investitorii săi creează prin asta un luminos Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

251

viitor capitalist pentru o flară pe care se simflea obligat s°o iubească. Strategia de investiflii a lui Browder era simplă øi eficientă. Începea prin cumpărarea unui stoc de acfliuni mic, dar semnificativ, într°o companie mare, precum monopolul gazului sau vreun gigant petrolier, începea o anchetă care indica inevitabile matrapazlâcuri corporatiste øi lansa apoi o campanie pentru reformarea organizafliei. Corupflia era peste

252

tot øi destul de uøor de demascat. Corporafliile cele mai mari erau adesea conglomerate de companii privatizate în ultimii trei sau cinci ani, adesea ostile pe faflă noilor proprietari. Aøa°numiflii „directori roøii“ furaseră de la angajafli în timpurile sovietice øi nu vedeau vreun motiv să se oprească. Dezvăluirile lui Browder întâmpinau anumite rezistenfle, însă cel mai adesea reuøeau să producă unele schimbări. Ca rezultat, valoarea acfliunilor, cumpărate invariabil la prefluri extrem de scăzute, creøtea exponenflial. Noua administraflie se interesa activ de investigafliile lui Browder. Oamenii săi au fost convocafli de mai multe ori la Kremlin, unde prezentările în PowerPoint nu au întârziat să°øi facă efectul. Browder era sigur că e pe val. De fiecare dată când reuøea să obflină o nouă hotærâre judecătorească sau decizie a vreunei agenflii de supraveghere care forfla încă o companie rusească să acorde ceva mai multă atenflie legii, prin birourile organizafliei sale, numită ostentativ Fondul Hermitage, răsunau chiote de bucurie. „Spiritul de echipă era ca nicăieri altundeva“296, mi°a spus cu nostalgie după câfliva ani, „fiindcă se întâmplă foarte rar să câøtigi bani øi totodată să faci bine“. La apogeul său, fondul, început cu un capital de 25 de milioane de dolari, avea 4,5 miliarde de dolari băgafli în economia rusească, sumă care îl făcea cel mai mare investitor străin din flară. Atât de mare era încrederea lui Browder în strategia proprie, încât până øi la arestarea celui mai bogat om din Rusia — mai ales după arestarea celui mai bogat om din Rusia —, Browder a slobozit unul dintre chiotele sale: asta însemna, pentru el, că noul preøedinte Masha Gessen

voia să nu precupeflească niciun efort pentru instaurarea legii øi ordinii. Cel mai bogat om din Rusia era în turneu. Mihail Hodorkovski, născut în 1963, împărflea o importantă trăsătură de caracter atât cu Ilarionov, cât øi cu Browder, una care°i făcea pe cei trei extrem de diferifli de Putin øi vulnerabili în fafla acestuia: conduita le era călăuzită de idei. Părinflii lui Hodorkovski, doi ingineri care°øi petrecuseră carierele muncind la o fabrică de instrumente de măsură, aleseseră să°øi ferească fiul de propriul lor scepticism politic. Dilema lor era una des întâlnită: spune ce crezi despre Uniunea Sovietică, riscând să°fli faci fiul nefericit cu nevoia constantă de gândire øi vorbire dedublată, sau încearcă să creøti un conformist satisfăcut. Rezultatul eforturilor lor le depăøise totuøi cu mult aøteptările: se aleseseră cu un comunist fervent øi patriot sovietic, membru al unei specii care părea pe cale de dispariflie. După ce°øi luase diploma de inginer chimist, Mihail Hodorkovski alesese să lucreze la comitetul Komsomolului. Nu avea planuri ascunse, însă pe la mijlocul anilor 1980 alegerile sale de carieră îi ofereau o poziflie strategică pentru a extrage avantaje din ocazii cvasioficiale øi adesea extralegale de afaceri. Înainte să împlinească treizeci de ani, Hodorkovski îøi încercase mâna făcând comerfl cu computere importate în Uniunea Sovietică øi, mai important, realizase scheme financiare pentru a stoarce bani297 de pe urma mastodontului economic sovietic. Fusese consilier economic în primul guvern al lui Elflîn, când Rusia mai era parte a URSS. În timpul puciului eøuat din august 1991, se aflase pe baricade în fafla Casei Albe a Rusiei, ajutând fizic la apărarea guvernului său. Pe la începutul anilor 1990 aøadar, fostul funcflionar comsomolist se reformase cu totul. A conceput, împreună cu prietenul øi partenerul său de afaceri, un fost inginer programator pe nume Leonid Nevzlin, un manifest pro°capitalist lung cât o carte întreagă øi intitulat Omul cu Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

253

rubla. „Lenin flintea către anihilarea bogaflilor øi a bogăfliei înseøi — øi a creat un regim care scotea în afara legii chiar posibilitatea de a deveni bogat“, scriau ei, condamnând ideologia pe care Hodorkovski jurase cândva să o respecte. „Cei care voiau să facă bani erau puøi în aceeaøi oală cu infractorii de rând. A venit vremea să nu mai trăim după învăflăturile lui Lenin! Farul nostru călăuzitor este Profitul, obflinut pe căi absolut legale. Stăpânul nostru este

254

Majestatea Sa Banul, fiindcă doar El ne poate îndrepta spre o viaflă în care bogăflia să fie regula. A venit vremea să abandonăm Utopia øi să ne dedicăm Afacerilor, care ne vor îmbogăfli!“298 La publicarea cărflii, în 1992, Hodorkovski avea deja o bancă proprie øi, ca tofli noii întreprinzători, cumpăra cupoane de privatizare, încercând să preia controlul asupra câtorva companii care aparflinuseră statului. În perioada 1995–1996, guvernul Rusiei a cerut împrumuturi celor mai înstărifli oameni din flară, oferind în schimb pachete de acfliuni majoritare în cele mai mari companii ruseøti — pe care, potrivit înflelegerii, urmau să le păstreze în caz că guvernul, cum era de aøteptat, nu reuøea să le înapoieze banii împrumutafli. Ca rezultat, Hodorkovski s°a ales cu Iukos, un conglomerat petrolier nou°creat, cu rezerve considerate printre cele mai însemnate din lume. Următoarea schimbare de atitudine s°a produs în 1998. Criza financiară din acel an a scos din afaceri banca lui Hodorkovski. Viitorul companiei petroliere era nesigur: preflul petrolului pe piafla internaflională era de 8 dolari pe baril, însă echipamentul învechit de la Iukos ducea la un cost de extracflie de 12 dolari pe baril. Compania nu avea bani lichizi ca să°øi plătească sutele de mii de angajafli. „Mă duceam la puflurile noastre“299, avea Hodorkovski să scrie după mai bine de zece ani, „iar oamenii nici măcar nu flipau la mine. Nu intrau în grevă: înflelegeau. Doar că erau leøinafli de foame. Mai ales cei tineri, cu copii mici øi fără grădină de zarzavaturi. Iar spitalele — până atunci cumpărasem medicamente, trimisesem oamenii să se trateze dacă aveau Masha Gessen

nevoie, acum însă nu mai erau bani. Dar cel mai rău lucru erau figurile acelea pline de înflelegere. Oamenii spuneau doar: «Nu ne aøteptam la nimic bun. Suntem doar recunoscători că afli venit să stafli de vorbă cu noi. O să avem răbdare».“ Ajuns la vârsta de treizeci øi trei de ani, unul dintre cei mai bogafli oameni din Rusia descoperea conceptul de responsabilitate socială. Sau poate credea, de fapt, că o inventase el. Capitalismul, o observase, putea să°i facă nu doar bogafli øi fericifli pe oameni, ci øi săraci, înfometafli, nefericifli øi neputincioøi. Aøa că Hodorkovski a decis să°i construiască Rusiei o societate civilă. „Până atunci“, a scris el, „afacerile mi se păreau un joc. Un concurs în care voiai să câøtigi, dar exista øi posibilitatea să pierzi. Un joc în care sute de mii de persoane veneau de dimineaflă la slujbă ca să ne jucăm împreună. Iar seara plecau øi°øi vedeau de vieflile lor, care nu mai aveau nimic de°a face cu mine.“300 Era un scop ameflitor de ambiflios — dar, pentru cineva care avea impresia că pusese temelia economiei de piaflă, unul nu tocmai absurd. Hodorkovski a înfiinflat o fundaflie numită Otkritaia Rossia, Rusia Deschisă. A deschis internet café°uri în provincie, pentru a°i face pe oameni să învefle să comunice unii cu alflii. A oferit burse în străinătate pentru ziariøti øi a sponsorizat studii de o lună, la Moscova, pentru cei mai talentafli jurnaliøti de televiziune. A înfiinflat un internat pentru copiii cu nevoi speciale; după tragedia de la Beslan au fost aduøi ca elevi, acolo, câteva zeci de supraviefluitori. Nu peste mult timp ocupa locul din care se retrăseseră fundafliile øi guvernele occidentale; Rusia era acum, până la urmă, considerată o democraflie stabilă. Potrivit unor voci, finanfla mai bine de jumătate dintre organizafliile nonguvernamentale din Rusia; unii susflineau, chiar, că finanfla 80 la sută dintre ele. În 2003, Iukos s°a angajat să ofere, într°un interval de zece ani, 100 de milioane de dolari Universităflii Umaniste de Stat, cea mai bună øcoală Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

255

superioară în domeniul artelor liberale — era pentru prima dată când o companie rusească contribuia în manieră semnificativă la finanflarea unei instituflii de învăflământ. Hodorkovski a început să se preocupe øi de ideea de a°øi transforma compania într°o corporaflie bine gestionată øi administrată transparent. I°a angajat pe cei de la McKinsey&Company, gigantul global al consilierii pe probleme de management, øi pe cei de la

256

PricewaterhouseCoopers, alt gigant mondial, să°i creeze o structură contabilă nou°nouflă. „Înainte să apară Pricewaterhouse, tot ce øtiau contabilii de la Iukos era să bată din picior øi să fure pic cu pic“301, mi°a spus fostul avocat pe probleme financiare al lui Hodorkovski. „Au trebuit să ia totul de la început“. Partenerii săi încruntaseră frunflile — efortul lui Hodorkovski nu părea bine°venit —, el însă era hotărât să transforme Iukos în prima corporaflie multinaflională cu capital rusesc. În acest scop a angajat øi o firmă de relaflii publice cu sediul la Washington. „Aranjam câte cinci interviuri la New York øi ne treceam ziua cu un interviu după altul“302, îøi aminteøte consultantul care a lucrat cu el. „Nu sunt prea mulfli preøedinfli de corporaflie care să piardă atâta timp cu asta. Am obflinut øi pagina întâi la revista Fortune. Era o imagine exemplară pentru ce aøtepta lumea să se întâmple în Rusia.“ Capitalizarea Iukos creøtea exponenflial, în parte datorată mæririi preflului flifleiului, în parte sistemului modernizat de foraj øi rafinare, care redusese drastic costul producfliei, øi în parte noii transparenfle. Hodorkovski era cel mai bogat om din Rusia øi pe cale să devină cel mai bogat om din lume. La data de 2 iulie 2003, Platon Lebedev, preøedintele consiliului de conducere al companiei°mamă a Iukos, Group Menatep, a fost arestat. La câteva săptămâni era arestat øi øeful pazei de la Iukos, un fost ofifler KGB. Hodorkovski însuøi a fost informat, de cei care øtiau cum funcflionează lucrurile, dar øi de cei care înflelegeau logica evenimentelor, că va fi øi el arestat. Cineva i°a făcut chiar øi o listă cu lucrurile care Masha Gessen

trebuiau rezolvate pentru a evita arestarea; documentul, transmis prin unul dintre angajaflii de la relaflii publice, nu a ajuns niciodată la Hodorkovski, fiindcă o altă persoană, din aceeaøi echipă de relaflii publice, l°a rupt în bucăfli, înfuriatæ. Era însă evident ce trebuia Hodorkovski să facă: să plece din flară. Partenerul său øi coautorul cărflii Omul cu rubla, Leonin Nevzlin, a făcut chiar aøa: s°a mutat în Israel. Hodorkovski a plecat pentru scurt timp în Statele Unite, dar s°a întors — øi a pornit în turneu. La vremea aceea, de vreun an øi ceva, Hodorkovski avea un discurs anume. Îl auzisem odată303, când se adresase unui grup de scriitori tineri, adunafli la solicitarea sa. Ideea discursului era că Rusia trebuia să se alăture lumii moderne: să nu°øi mai conducă companiile ca pe niøte domenii feudale, în cel mai bun caz, ori ca pe niøte închisori în cel mai rău; să°øi transforme economia într°una bazată pe export de cunoaøtere øi specializare, în loc de una bazată pe petrol øi gaze; să°øi prefluiască oamenii inteligenfli, educafli — cum eram noi, scriitorii — øi să°i plătească bine. Hodorkovski nu era un foarte bun orator: avea tendinfla să fie cam fleapăn, iar vocea îi era moale øi neaøteptat de subflire pentru un om cu înălflimea, aspectul øi averea lui. Dar avea forflă de convingere øi puterea reputafliei; de obicei, oamenii voiau să øtie ce anume dorea să le comunice. Aøa că în loc să plece din flară sau să°i facă mătănii lui Putin — era exact sfatul pe care°l conflinuse peticul de hârtie rupt în bucăfli — Hodorkovski a decis să°øi creeze propriul circuit de conferinfle. A angajat°o pe Marina Litvinovici, fosta consilieră de imagine a lui Putin, ca să°i dea lecflii de oratorie. Ea i°a spus că insista prea mult pe o idee, chiar øi după ce îøi atrăgea audienfla de partea sa, iar asta îl făcea să piardă ritmul. Hodorkovski, câfliva asistenfli øi opt gărzi de corp aveau să inaugureze o perioadă de câteva luni de deplasări continue cu avionul. A mers prin flară să vorbească cu studenfli, muncitori, ba chiar, odată, øi cu recrufli ai armatei (deøi acest din urmă eveniment pare să fi fost o eroare de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

257

organizare). Litvinovici stătea în primul rând de scaune, în mână cu o bucată de hârtie pe care era scris cuvântul „Ritmul“; ori de câte ori cel mai bogat om din Rusia se repeta, ea ridica foaia înaintea lui. Pe parcursul zilei de 18 octombrie 2003, la sfârøit de săptămână, echipa lui Hodorkovski s°a aflat în Saratov, un oraø de pe Volga. Ningea øi, lucru neobiønuit pentru acea perioadă din an, zăpada nu se topea. Dintr°un motiv

258

oarecare, neînfleles øi neformulat de nimeni, întregul grup a ieøit øi a început să hoinărească pe vasta întindere albă. La întoarcerea în hotel, Hodorkovski le°a urat noapte bună tuturor, cam repezit, după care a dispărut, în vreme ce restul grupului s°a cufundat repede într°o beflie cruntă. De dimineaflă, Hodorkovski i°a cerut Marinei Litvinovici să se întoarcă la Moscova304: nu°øi văzuse băiatul, în vârstă de trei ani, de săptămâni bune, iar el se putea descurca øi fără ea la următorul popas. Telefoanele s°au făcut auzite în orele întunecate de dinainte de răsărit, pe 25 octombrie: Hodorkovski fusese arestat la aeroportul din Novosibirsk la ora opt dimineafla (sau cinci, ora Moscovei). Deci de asta m°a trimis acasă, a cugetat Litvinovici. Anton Drel, avocatul personal al lui Hodorkovski, primise un mesaj criptic printr°un intermediar: „Dl Hodorkovski a cerut să fifli informat că a fost arestat. A spus că o să øtifli dumneavoastră ce°i de făcut.“ Exact în stilul lui Hodorkovski, a gândit Drel, care habar n°avea ce să facă. Mai târziu a primit un nou apel telefonic: „Mihail Hodorkovski sunt. Dacă nu vă deranjează, afli putea veni la sediul parchetului chiar acum?“, întreba arestatul cu formalismul său tipic; fusese deja transportat la Moscova. În câteva ore avea să fie acuzat de øase infracfliuni, printre care fraudă øi sustragere de la plata impozitelor. Optsprezece luni mai târziu, Hodorkovski avea să fie găsit vinovat nu la øase, ci la øapte capete de acuzare øi condamnat la nouă ani de închisoare într°o colonie Masha Gessen

penitenciară. Un nou proces, declanøat cu mult înainte să°øi fi executat sentinfla, a dus la o nouă condamnare, de data asta la paisprezece ani de închisoare. Lebedev, fostul preøedinte al consiliului companiei, a fost øi el acuzat alături de Hodorkovski, în ambele procese. Alte persoane care aveau legătură cu Iukos, inclusiv fostul øef al pazei, avocafli øi diverøi directori de la Iukos øi de la filiale ale companiei au avut de suportat acuzaflii øi sentinfle la fel de dure. Alflii, cu zecile, au fugit din flară. În cele din urmă, până øi Amnesty International, care ezitase vizibil să preia cazul unui miliardar, avea să°i declare pe Hodorkovski øi Lebedev deflinufli politici. Nimeni nu se mai îndoieøte, de la un punct încolo — nici măcar paznicii săi de la închisoare — că a fost închis pe nedrept, însă nici după opt ani scurøi de la arestarea sa nu se øtie sigur ce anume a făcut Hodorkovski care să°l coste libertatea øi averea. Hodorkovski însuøi, ca øi mulfli membri ai echipei sale, a crezut că fusese pedepsit pentru că vorbise despre corupflie. În februarie 2003, Putin îi strânsese pe cei mai bogafli oameni de afaceri la una dintre rarele discuflii deschise øi presei. Hodorkovski sosise cu o prezentare în PowerPoint, cu opt grafice simple ce conflineau fapte pe care le øtiau cu certitudine tofli cei prezenfli, după cum, la fel de sigur, se prefăceau că n°au habar. Graficul øase avea titlul „Corupflia costă economia rusă peste 30 de miliarde pe an“ øi cita patru studii diferite care ajungeau aproximativ la aceeaøi cifră. Graficul opt, numit „Formarea unei noi generaflii“, conflinea o comparaflie între trei instituflii de studii specializate: una scotea manageri în domeniul industriei petroliere, alta pregătea inspectori fiscali, iar a treia funcflionari publici. Concurenfla pentru admiterea la ultima dintre cele trei instituflii se ridica la aproape opt persoane pe loc, aspiranflii la posturile de inspectori fiscali trebuiau să fie mai buni decât alfli patru candidafli, în vreme ce viitorii manageri din industria petrolului se confruntau doar cu alfli doi concurenfli pe loc — chiar dacă salariile de debutant în industria Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

259

petrolului erau de două până la trei ori mai mari305 decât cele din sectorul public. Øi acestea, arătase Hodorkovski, nu erau decât datele oficiale; elevii de liceu îøi făceau planurile pentru carieră flinând cont de venitul obflinut prin corupflie. Vorbind, Hodorkovski menflionase øi fuziunea gigantului petrolier de stat Rosneft cu o companie mai mică, privată. „Toată lumea crede că afacerea asta mai are, ca să spunem aøa, øi o altă faflă“306, zisese Hodorkovski făcând aluzie la

260

preflul uimitor de mare plătit de Rosneft. „Preøedintele Rosneft e aici — poate doreøte să spună ceva.“ Preøedintele de la Rosneft nu dorise să comenteze, iar asta semănase foarte bine cu o admitere jenantă øi publică a vinovăfliei. Putin însuøi îi dăduse replica lui Hodorkovski. Pe figură i se citea aceeaøi strâmbătură307 cu care, la conferinfla de presă din urmă cu câteva luni, sugerase că acel jurnalist francez ar fi trebuit castrat — expresia facială care indica dificultatea de a°øi stăpâni furia. „Unele companii, inclusiv Iukos, au rezerve extraordinare. Problema e: cum a ajuns compania să le aibă?“, întrebase sucindu°se în scaun, ridicându°øi umărul drept într°un gest menit să°l facă să pară mai impunător øi zâmbind într°un fel golănesc, ce indica ameninflarea, øi nu o simplă întrebare. „Øi compania dumitale avea ceva probleme cu impozitele. Recunoaøtem că actuala conducere a găsit o cale să rezolve totul øi să se ocupe de problemele cu statul. Dar poate de aceea e o asemenea concurenflă la øcoala de inspectori fiscali?“ Cu alte cuvinte, Putin îl acuza pe Hodorkovski că°i mituise pe cei de la fisc øi forflase preluarea companiei. Mai erau øi cei care considerau că motivul pentru problemele lui Hodorkovski era politica: se implicase prea mult. Făcuse donaflii partidelor politice, inclusiv comuniøtilor. Îndată după arestarea lui Lebedev din iulie, Hodorkovski îl rugase pe premierul Kasianov, cu care avea o relaflie distantă, dar cordială, să afle ce s°a întâmplat. „Au trebuit trei sau patru încercări“308, mi°a spus Kasianov. „Putin spunea mereu că parchetul øtie ce face. Însă într°un sfârøit Masha Gessen

mi°a spus că Iukos finanflase partide politice, nu doar din cele mici, liberale, pentru care primise permisiunea lui Putin, dar øi pe comuniøti, cu finanflarea cărora nu fusese de acord.“ Opt ani mai târziu, Nevzlin — partenerul Iukos care părăsise flara — a susflinut că donafliile către partidul comunist avuseseră „desigur“ binecuvântarea Kremlinului309. Unele persoane din cercul lui Hodorkovski numiseră chestiunea finanflării partidelor „dubla păcăleală“, crezând că Hodorkovski fusese păcălit de cineva apropiat lui Putin, care°i spusese, fals, că finanflarea partidului comunist căpătase aprobarea. Toate aceste discuflii se purtaseră înainte de alegerile parlamentare din decembrie 2003 — cele după care The New York Times scrisese că Rusia „se îndreaptă târâø°grăpiø spre democraflie.“ Un al treilea grup de observatori a emis cea mai simplă dintre explicafliile referitoare la soarta lui Hodorkovski. „N°a nimerit la puøcărie pentru neplata taxelor sau furt de petrol, pentru numele lui Dumnezeu“310, mi°a spus Ilarionov la øapte ani øi jumătate după arestare. „A intrat fiindcă era — øi rămâne — o fiinflă umană independentă. Fiindcă a refuzat să plece capul. Fiindcă a rămas un om liber. Statul ăsta pedepseøte oamenii independenfli“. Însă în octombrie 2003, când s°a răspândit vestea arestării, natura ei absurdă øi întunecată nu apărea atât de evidentă tuturor. William Browder, cel puflin, a aplaudat arestarea. Într°un articol de opinie publicat în cotidianul de limbă engleză The Moscow Times øi distribuit investitorilor, el scria: „Ar trebui să°i oferim tot sprijinul nostru lui Putin în misiunea sa de a prelua controlul flării de la oligarhi“.311 Pe 13 noiembrie 2005, Browder se întorcea la Moscova, venind de la Londra. Locuise în Rusia vreme de nouă ani øi, cu toate că nu vorbea ruseøte, se simflea la fel de acasă în Moscova ca oricine altcineva. Banii săi îi garantau un nivel de confort obiønuit pentru bogaflii din flările producătoare de petrol: ajuns la Moscova mergea pe o pistă luxoasă, separată, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

261

era scutit de formalităfli pe aeroport øi luat apoi de øoferul său, un fost poliflist care°øi păstrase insigna, mulflumită căreia era regele øoselelor lipsite de reguli ale Moscovei. Însă de data asta, Browder a rămas blocat în sala pentru VIP°uri din aeroport: paøaportul, nu se øtia de ce, îi fusese reflinut la graniflă. Două ore mai târziu, ajungea în spafliul de detenflie al aeroportului, o încăpere opacă, cu scaune reci de plastic øi alfli câfliva reflinufli cu soartă incertă. La cincisprezece ore de

262

la sosire, Browder a fost suit într°un avion ce se întorcea la Londra: viza sa pentru Rusia fusese revocată. Se părea că e vorba despre o uriaøă neînflelegere. Browder i°a sunat pe miniøtrii øi pe funcflionarii de la Kremlin care apreciaseră atât de mult prezentările sale în PowerPoint. A primit răspunsuri vagi, evazive, lipsite de angajament. După câteva astfel de apeluri a început să priceapă că problemele sale cu viza nu aveau să se rezolve în perioada imediat următoare. Cu toată încrederea sa în bunele intenflii ale lui Putin, Browder øtia prea bine că în Rusia nicio afacere nu trebuia lăsată de izbeliøte. A început să°øi mute operafliunile la Londra. Analiøtii øi°au luat tălpăøifla; fondul s°a debarasat de cele 4, 5 miliarde de dolari în acfliuni deflinute la companii ruseøti, fără ca cineva să dea semne că ar observa. La sfârøitul verii lui 2006, companiile ruseøti ale Fondului Hermitage erau doar niøte carapace goale, cu un birouaø în Moscova pe care°l vizita ocazional secretara companiei. Era acolo, împreună cu cineva venit în vizită de la Londra, când douăzeci øi cinci de polifliøti de la Fraude Fiscale au descins în clădire, întorcând°o cu susul în jos. Acelaøi număr de polifliøti, conduøi de acelaøi colonel ca øi prima dată, au apărut apoi la firma de avocatură a Fondului Hermitage, căutând, se pare, øtampile, parafe øi certificate ale unor companii, trei la număr, prin care Fondul îøi derulase investifliile. Când un avocat a obiectat că descinderea se făcea fără mandat, a fost dus într°o sală de conferinfle øi bătut. Masha Gessen

Patru luni după aceea, Browder a fost informat că o instanflă din Sankt Petersburg decisese că firmele sale datorau o sumă de multe milioane de dolari. Pus în gardă de anularea vizei, speriat de raidurile polifliei economice, era acum înspăimântat de°a binelea de un curs al evenimentelor pe care nu øi°l putea explica raflional. De ce ar fi vrut poliflia documente, parafe øi øtampile pentru niøte companii care existau doar de formă? Cum puteau aceste companii să fie trase la răspundere financiar dacă reprezentanflii lor nici nu fuseseră informafli de existenfla unui proces sau despre audieri în instanflă? Browder le°a cerut avocaflilor săi din Moscova să investigheze. Dar nu un avocat, ci un tânăr contabil avea să reuøească reconstruirea, după mai bine de un an de cercetări intense, a unui lanfl de evenimente absurd, aproape de necrezut, însă nu mai puflin logic. Cele trei companii fără capital, a descoperit Serghei Magniflki, fuseseră reînregistrate pe numele altor persoane, cu toflii infractori condamnafli. Apoi companiile fuseseră date în judecată de alte companii, care aduseseră ca probe contracte ce arătau, chipurile, că cele trei companii furate le°ar fi datorat bani. Trei instanfle diferite, din trei oraøe ale Rusiei, aranjaseră audieri grăbite øi obligaseră prin decizie judecătorească la o despăgubire totalizând un miliard de dolari, sumă care, întâmplător, reprezenta exact profitul pe care cele trei companii îl declaraseră în anul fiscal anterior. Apoi noii proprietari ai companiilor făcuseră plângeri la autorităflile fiscale, cerând să li se înapoieze sumele vărsate sub formă de impozite: păreau a întruni condifliile pentru asta deoarece, pe hârtie, companiile nu mai obflineau profit. Sumele înapoiate, de 230 de milioane de dolari, fuseseră vărsate într°o singură zi din luna decembrie 2007; fuseseră transferate către noii deflinători ai companiilor øi dispăruseră din sistemul bancar rusesc. Magniflki descoperise, se părea, o schemă de fraudă care implica organismele fiscale, dar øi instanflele de judecată din Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

263

cel puflin trei oraøe: dacă judecătorii n°ar fi fost implicafli, nu øi°ar fi pus parafa pe decizii date atât de uøor. Øi nici n°ar fi înapoiat organismele de control fiscal atât de rapid banii — sau deloc, flinând cont că avocaflii lui Browder depuseseră deja øase plângeri în care acuzau furtul companiilor sale — dacă întregul mecanism n°ar fi fost orchestrat chiar de la conducerea institufliei. Browder, care rămânea un ideolog, a văzut o ieøire. Dar

264

credea acum că izgonirea sa din Rusia provenise de la nivelul cel mai de sus: chiar dacă nu øtia motivul exact, putea crede că cineva pe bătăturile căruia călcase ar fi conspirat pentru a°l convinge pe preøedinte sau pe o persoană foarte apropiată acestuia că Browder devenise indezirabil. Acum însă Browder avea o øansă de a salva iarăøi Rusia. „Nu este posibil ca preøedintele unei flări să permită ca 230 de milioane de dolari din banii flării să fie furafli“, cugetase el. „Chestia asta cu impozitele e teribil de cinică. Dacă faci un pic de gălăgie, lumea o să zică că e prea din cale°afară. Aøteptam ca echipele de intervenflie øi elicopterele să coboare din ceruri øi să°i aresteze pe tipii cei răi.“ Magniflki a scris cincisprezece plângeri diferite, menite să dea în vileag înøelătoria øi să ducă la declanøarea unei anchete. Însă, în loc de echipe de intervenflie coborâte din ceruri, asupra avocaflilor angajafli de Browder a început să plouă cu acuzaflii penale. Øapte avocafli de la patru firme de avocatură diferite au fost cercetafli pe diverse motive de natură penală. Browder, pentru că pricepuse în sfârøit cum stau lucrurile, a aranjat ca avocaflii săi să se refugieze în Marea Britanie. „Øtifli, eu am pregătire de analist financiar“, mi°a spus la doi ani după aceea, încercând într°un fel să°mi explice cât de greu a fost pentru el procesul, øi pe de altă parte încercând să justifice de ce°i luase atâta până să°øi dea seama de deplina gravitate a situafliei. „Nu eram soldat. Nu eram ca oamenii aceia care°øi riscă viafla. Øi i°am contactat pe absolut tofli avocaflii noøtri øi le°am spus: «Îmi pare rău că s°a întâmplat asta. Nu a fost intenflia mea să vă pun în Masha Gessen

pericol; vreau să plecafli din Rusia pe cheltuiala mea, să venifli la Londra øi să stafli acolo pe cheltuiala mea». N°a fost uøor să discut asta cu ei. Erau cu toflii trecufli de patruzeci de ani, la apogeul carierelor, øi unii nu øtiau boabă de engleză. Iar eu le ceream să renunfle la vieflile lor, la meseria lor, la toată comunitatea lor øi să se exileze imediat pentru a se feri de pericol.“ Øase dintre cei øapte avocafli au acceptat oferta lui Browder øi s°au mutat la Londra. Cel care a refuzat era Serghei Magniflki, contabilul; la treizeci øi øase de ani, era cel mai tânăr din grup —, iar Browder îøi explică astfel refuzul său: „Serghei era dintr°o generaflie care credea că Rusia se schimbă. Era o Rusie nouă, poate o Rusie imperfectă, dar o Rusie care se însănătoøea. Principiile fundamentale ale legii øi justifliei existau — de la premisa asta pornea. A zis: «Nu suntem în 1937. N°am greøit cu nimic øi cunosc legea. Nu există vreun motiv legal pentru care să vină øi să mă aresteze».“ Pe 24 noiembrie 2008, Serghei Magniflki a fost arestat pentru participare la chiar frauda pe care încercase să o scoată la suprafaflă. Ca øi clientul său cu trei ani în urmă, a fost mai întâi sigur că era vorba despre o neînflelegere ce urma a fi clarificată cu ajutorul avocaflilor săi. La prima audiere în instanflă a cerut să fie eliberat312 invocând, printre alte motive, øi faptul că fiul său se îmbolnăvise de gripă; era foarte sigur că totul avea să se termine în doar câteva zile. Însă nu doar că nu a fost eliberat, dar condifliile în care era deflinut au continuat să se deterioreze în vreme ce era plimbat între două închisori din Moscova. Nu i s°a dat voie să°øi vadă soflia øi copilul. S°a îmbolnăvit, dar i s°a refuzat constant asistenfla medicală pe care o solicita. Pe 16 noiembrie 2009, Serghei Magniflki a murit în închisoare, la vârsta de treizeci øi øapte de ani. După moartea sa, închisoarea a trimis familiei caietele sale, în care Magniflki copiase cu meticulozitate toate plângerile, apelurile øi cererile pe care le depusese: odată Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

265

ce°øi dăduse seama că arestarea sa nu era o neînﬂelegere, purtase de unul singur o neînfricată bătălie, scriind 450 de documente în cele 358 de zile petrecute în închisoare. Crease o enciclopedie a abuzurilor suferite. Descrisese celulele supraaglomerate în care nu putea decât să mănânce øi să scrie aøezat pe saltea. Într°una dintre celule lipseau geamurile, iar temperaturile dinăuntru erau aproape de zero grade. În alta, toaleta — sau mai degrabă gaura în podea care

266

îndeplinea acest scop — se înfundase øi dăduse pe dinafară, inundând încăperea cu conflinutul flevilor de canalizare. Descrisese cum i se refuzaseră sistematic mesele calde øi, adesea, orice fel de mâncare timp de zile întregi. Øi mai strigător la cer era faptul că nu i se acordaseră îngrijiri medicale nici chiar atunci când durerile sale cronice de stomac se agravaseră dramatic, împiedicându°l să doarmă, cu toate că scrisese apeluri în care îøi descrisese simptomele øi°øi menflionase drepturile legale privitoare la sănătate. Avea să moară de peritonită. Browder øi angajaflii fondului său de investiflii aveau să devină soldafli, în cele din urmă. Au lansat o campanie foarte vizibilă, gălăgioasă øi eficientă pe care au numit°o Justiflie pentru Serghei Magniflki. Au strâns numeroase probe împotriva celor care avuseseră de°a face cu închiderea øi torturarea colegului lor, ca øi a celor implicafli în schema frauduloasă pe care o descoperise acesta. În câteva luni, ca urmare, au fost depuse propuneri de refuz al vizelor øi de îngheflare a proprietăflilor øi conturilor acestor oficiali în Congresul SUA, Parlamentul European øi parlamentele naflionale ale flărilor membre ale Uniunii Europene. Deja, în perioada aceea, perspectiva dominantă asupra Rusiei, aøa cum o reflectau articolele media, începea în sfârøit să se schimbe. Trebuise o bucată mare din al doilea mandat al lui Putin pentru schimbarea formulărilor: „democraflia incipientă“ lăsa loc, încet°încet, „tendinflelor autoritare“, care treptat au ajuns să contureze imaginea unui Masha Gessen

sistem devenit, fără doar øi poate, o tiranie criminală. În 2003, când Hodorkovski încercase să vorbească cu Putin despre corupflie, organizaflia Transparency International cataloga Rusia drept mai coruptă decât 64 la sută din flările lumii: un pic mai coruptă decât Mozambicul øi ceva mai puflin coruptă decât Algeria. În raportul din 2010, organizaflia arăta că Rusia ajunsese mai coruptă decât 86 la sută din flările globului: era undeva între Papua Noua Guinee øi Tadjikistan.313 Rusia îøi pierduse, în cele din urmă, încrederea de care se bucurase în ochii presei øi mediului de afaceri internaflional. Browder critica regimul din Rusia nu doar în parlamentele din întreaga lume, ci øi la întâlnirile marilor afaceriøti de la Davos, Elveflia. Andrei Ilarionov îøi dăduse între timp demisia. „Toată lumea ajunge odată øi°odată la limită“314, mi°a explicat el. „Eu mi°am atins°o pe a mea când cu Beslanul. Atunci mi°am dat seama că aceea era maniera de a se face lucrurile. Existase posibilitatea reală de salvare a unor viefli, iar el [Putin] a optat în schimb pentru uciderea unor oameni nevinovafli, pentru uciderea ostaticilor. Lucram pe atunci, vedeam øi ascultam, øi mi°am dat seama spre ce se îndreaptă toată povestea. Dacă lucrurile mai rămâneau în suspensie măcar câteva ore s°ar fi putut salva viefli, toate sau cea mai mare parte din ele. N°ar mai fi existat niciun asalt, copiii, părinflii øi profesorii ar fi fost salvafli. Øi dacă aøa stăteau lucrurile, atunci exista o singură explicaflie pentru descinderea în forflă în øcoală. Totul mi°a devenit clar în ziua aceea, pe 3 septembrie 2004.“ Ilarionov a renunflat la poziflia sa de expert — reprezentant personal al lui Putin — în Grupul celor Opt; câøtigarea statutului de membru cu drepturi depline în G8 al Rusiei fusese una dintre realizările sale majore. „Să fii consilier e una“, a explicat. „Consilierul e consilier, un post important, dar nu e acelaøi lucru cu reprezentantul personal al cuiva. Øi i°am spus angajatorului meu că, datorită circumstanflelor, nu mai puteam îndeplini misiunea de reprezentant al său.“ Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

267

Peste øase luni, Ilarionov a renunﬂat øi la postul de consilier prezidenﬂial. „Ajunsese ceva ridicol. Nu°mi urma nimeni sfatul în chestiuni economice sau în orice altceva. Trenul statului rus înainta cu toată viteza pe niøte øine complet diferite“. A început să scrie o serie de articole tăioase privitoare la aceste „øine diferite.“315 Rusia, scria, devenise opusul unei economii liberale: era un stat lipsit de libertate, războinic, condus de un grup corporatist. Ca øi Browder,

268

Ilarionov se transformase într°un critic neobosit øi acerb al regimului Putin. Mihail Kasianov, prim°ministrul, plecase øi el. Limita sa fusese atinsă odată cu arestarea lui Hodorkovski. „Au mai fost semne“, mi°a spus. „Preluarea televiziunilor øi gestionarea crizei ostaticilor de la teatru — toate au fost semne —, dar nu am crezut că era vorba despre un plan. Mi se părea că erau greøeli ce ar fi putut fi corectate. Øi am gândit aøa până când au ajuns să fie arestafli Lebedev øi Hodorkovski. Atunci mi°am dat seama că nu era vorba despre erori accidentale — asta era strategia, aøa înflelegea el viafla în general.“ Kasianov avusese grijă să respecte cerinfla lui Putin de a „nu intra pe tarlaua lui“ — adică în politică — atâta grijă, de fapt, încât ajunsese să închidă cu bună øtiinflă ochii la viafla politică a flării. Aøa că, în vara lui 2003, când Putin i°a spus că punerea sub acuzare a lui Lebedev øi Hodorkovski era pedeapsa pentru că donaseră bani partidului comunist, Kasianov a fost øocat. „Nu puteam crede că ceva legal avea nevoie de o permisiune specială de la Kremlin.“ Conflictul dintre Putin øi premierul său devenea curând public: Kasianov a criticat deschis arestările, numindu°le lipsite de temei øi extreme. Era clar că Putin nu avea să°l mai păstreze pe premierul cel slobod la gură øi în al doilea mandat al său, însă răbdarea preøedintelui s°a terminat øi mai devreme chiar: în februarie 2004, cu o lună înainte de alegeri, guvernul Kasianov a fost demis316. Masha Gessen

După concedierea lui Kasianov, Putin s°a gândit să°l păstreze într°o poziflie mai puflin publică. I°a propus diverse posturi, cu tot mai multă insistenflă: îi oferea øefia consiliului de securitate ori conducerea unei noi bănci de investiflii cu capital de stat; acest din urmă post Putin i l°a oferit de două ori. Când Kasianov, în cele din urmă, a spus nu, tonul fostului său øef s°a transformat din seducător în ameninflător: „Eram deja lângă uøă când mi°a spus: «Mihail Mihailovici, dacă avefli vreodată vreo problemă cu poliflia financiară putefli să°mi cerefli ajutorul, dar avefli grijă să venifli la mine personal»“. Kasianov a interpretat cele spuse de Putin atât ca pe o ameninflare, cât øi ca pe o ofertă de a nu rupe complet legăturile. Øi desigur că problemele legate de impozite nu au întârziat să apară: compania de consultanflă a lui Kasianov, pe care o înfiinflase îndată după ce°øi pierduse slujba, a fost supusă unui audit. Kasianov a ales să nu apeleze la nimeni, ceea ce a însemnat nu doar că ancheta s°a întins pe parcursul a doi ani (cele două părfli au ajuns la un acord în privinfla unei încălcări cu totul minore a legii, contabilizarea improprie a unei cutii cu coli de scris), ci øi că fostul premier Kasianov a devenit persona non grata în politica rusă. În anii de după concediere a încercat să candideze ca deputat øi să înfiinfleze un partid politic — reuøind, se pare, chiar să øi strângă numărul absurd de mare de semnături necesare —, dar documentaflia i°a fost refuzată de fiecare dată de autorităflile responsabile cu înregistrarea. Lipsit de acces la televiziune sau la marile cotidiene, Kasianov a ajuns repede dintr°o poziflie de putere într°una complet marginală. Cazul Hodorkovski a ajuns în instanflă pe la mijlocul anului 2004 øi a fost lungit vreme de zece luni, în ciuda faptului că toate întâmpinările apărării fuseseră respinse, limitând astfel drastic numărul de martori øi de audieri de la Tribunalul Basmanii din Moscova. Igor Øuvalov, avocat øi nou asistent influent al lui Putin, a declarat cu puflin înainte de prezentarea verdictului: „Cazul Iukos a fost un proces°tip, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

269

destinat să fie un exemplu pentru alte companii care folosesc diferite scheme pentru a°øi micøora povara fiscală. Dacă n°ar fi fost Iukos, ar fi fost altă companie“. Chiar øi presa moscovită, obiønuită să scrie despre unii dintre cei mai cinici politicieni de pe planetă, a fost øocată de folosirea fără perdea a limbajului din era stalinistă într°un sens mai mult sau mai puflin apropiat de cel pe care°l intenflionase Stalin însuøi: că instanflele existau ca să rezolve treburile øefului

270

statului øi ca să pedepsească pe cine considera acesta că merită pedepsit. Doar două dintre cele øapte capete de acuzare din procesul Hodorkovski aveau de°a face, de fapt, cu aøa°zisele fraude fiscale; ce s°a întâmplat la Moscova a fost mai degrabă un spectacol decât un proces. Apărarea a chemat puflini martori la bară — nu doar fiindcă instanfla refuzase atâtea mofliuni ale sale, ci øi din cauză că acuzarea avea un caz atât de subflire, încât nu necesita o apărare susflinută, mai ales că a mărturisi de partea apărării implica un risc considerabil. Zece oameni ce aveau legătură cu Iukos, printre care øi două avocate, fuseseră deja arestafli, iar alfli nouă scăpaseră de arestare fugind din flară; aceste cifre aveau în curând să pară de°a dreptul nesemnificative, în comparaflie cu zecile de oameni aruncafli în închisoare øi cu sutele de autoexilafli pe care avea să°i vadă viitorul apropiat. Aflată în mijlocul acestui proces kafkian, apărarea a adoptat un stil de o intenflionată sobrietate. În pledoaria finală, Genrik Padva, avocatul principal al lui Hodorkovski, poate cel mai cunoscut avocat al apărării din flară, a părut mai mult un profesor de øcoală decât un participant îndârjit la o competiflie judiciară. Pe parcursul a trei zile de audieri, Padva øi°a pronunflat argumentele, enunflând metodic toate erorile procurorilor, încercând să arate că acuzarea nu produsese niciun fel de acte care să dovedească implicarea în orice fel a acuzaflilor în afacerile unora dintre companiile enunflate în rechizitoriu, darmite vinovăflia. „Fără a mai menfliona că acuzafliile au fost aduse potrivit unor legi care Masha Gessen

au intrat în vigoare la ani după producerea presupuselor fapte“, iată o replică tipică pentru Padva. Tonul său sugera că el personal era cât se poate de sigur că°i poate convinge de orice pe judecători, însă era nevoie, pentru crearea de jurisprudenflă øi pentru eventualitatea unor apeluri viitoare la instanfle internaflionale, ca argumentaflia să°i fie înregistrată în instanflă. Magistraflii, trei femei supraponderale în vârstă de cam patruzeci de ani, toate cu câte un coif lucitor de păr pieptănat pe spate, au stat nemiøcate, cu buzele strânse a nemulflumire. Expresia lor, copiată parcă la indigo, părea să transmită: decizia a fost luată de mult, iar insistenflele tale legate de procedură øi de analizarea corectă a probelor sunt o jignire øi o pierdere de timp pentru tofli. Hodorkovski øi Lebedev au fost condamnafli fiecare la câte nouă ani într°o colonie penitenciară; după trei luni, o curte de apel le°a scurtat sentinfla cu un an. Cei doi au fost trimiøi în locaflii diferite, ambele foarte depărtate. Ca să°øi viziteze clientul317, avocaflii lui Hodorkovski trebuiau să călătorească nouă ore cu avionul øi încă cincisprezece cu trenul. Legea rusească stipula ca plasarea condamnaflilor în închisori să se facă potrivit principiului unei distanfle uøor de parcurs de la casele lor — aøa că legea a trebuit schimbată, retroactiv, pentru a se potrivi cazului Hodorkovski. În primele øase luni de la arestare, Hodorkovski a încercat să°øi conducă din închisoare compania. Dându°øi în cele din urmă seama că aøa ceva era imposibil, i°a cedat acfliunile sale lui Nevzlin, partenerul care se mutase în Israel. Însă compania, bombardată cu cereri de plată a impozitelor øi cu procese, cu posesiunile din interiorul Rusiei de mult sechestrate de stat, se prăbuøea. Într°un an de la arestarea lui Hodorkovski, cea mai mare øi mai de succes companie petrolieră a Rusiei, care plătise cândva cinci la sută din toate impozitele strânse de guvernul federal, se confrunta cu perspectiva falimentului. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

271

Cea mai prefluită posesiune Iukos, o companie numită Iuganskneftgaz, deflinătoare a unora dintre cele mai mari rezerve de petrol din Europa, a fost scoasă la licitaflie. Compania de stat ce deflinea monopolul gazului, condusă acum de fostul adjunct al lui Putin din Sankt Petersburg318, era decisă să câøtige licitaflia. Pentru a împiedica tranzacflia, avocaflii de la Iukos au solicitat intrarea în faliment la o instanflă din Texas, cerând apoi o decizie de suspendare a

272

vânzării companiei; Gazprom, compania rusească, nu ar fi respectat, desigur, decizia unei instanfle americane, însă întâmplarea făcea că plănuise să cumpere Iuganskneftegaz cu bani împrumutafli de la bănci americane øi vest°europene. Finanflarea a fost retrasă. Se părea că preluarea mai poate fi amânată un timp, când o companie nou°apărută, Baikalfinansgrup, s°a ivit de nicăieri cerând să se înscrie la licitaflie. Jurnaliøtii s°au deplasat imediat la sediul social din Tver, un orăøel uitat de lume aflat cam la trei ore de Moscova; clădirea, un imobil micufl, s°a dovedit a fi adresa legală a 150 de companii, dintre care niciuna nu părea să deflină bunuri materiale. Baikalfinansgrup nu avea nici capital. Potrivit actelor de înregistrare, completate cu două săptămâni înainte de licitaflie, capitalul social al firmei era de zece mii de ruble, aproximativ 300 de dolari. Însă cumva gigantul petrolier de stat, Rosneft — cel al cărui preøedinte nu dorise să răspundă întrebărilor lui Hodorkovski cu un an în urmă — i°a împrumutat necunoscutei până atunci companii peste 9 miliarde de dolari spre a cumpăra Iuganskneftegaz; era mai puflin de jumătate din valoarea estimată atunci a companiei. Licitaflia, flinută pe 19 decembrie 2004, nu a durat decât două minute319. fiinând un discurs în Germania, la două zile după licitaflie, Putin a încruntat sprânceana la aluzia că posesiunile Iukos ar fi fost cumpărate de o entitate necunoscută. „Îi øtiu pe acflionarii companiei, øi sunt persoane reale. Sunt persoane care lucrează de mult în sectorul energetic“, a precizat Masha Gessen

preøedintele. Peste alte două zile, Rosneft a cumpărat Baikalfinansgrup, preluând controlul posesiunilor Iukos — dar asigurându°se totodată că nu putea fi dat în judecată pentru a le fi cumpărat printr°o licitaflie aranjată320. Abia trecuse un an de la arestarea lui Hodorkovski øi era clar că Rusia depăøise două granifle importante. Odată ce omul cel mai bogat din Rusia fusese băgat pe termen nedefinit după gratii, nimeni, nici chiar cei bogafli øi puternici, nu°øi mai putea permite să facă afaceri fără intervenflia statului. Øi, odată cu spolierea la lumina zilei a uneia dintre cele mai mari companii private din flară, Putin îøi ocupase locul de drept ca naø al clanului mafiot ce conducea flara. Ca tofli øefii mafiei, nu făcea prea multă distincflie între proprietatea lui personală, proprietatea clanului øi proprietatea celor supuøi clanului. Ca tofli øefii mafiei, strânsese averi însemnate prin jafuri strigătoare la cer, ca în cazul Iukos, colectând aøa°numitele datorii øi plasându°øi asociaflii oriunde erau bani sau alte bunuri ce puteau fi însuøite. La sfârøitul lui 2007, cel puflin un expert rus în politică — cineva despre care se credea că are acces la Kremlin — estima averea personală netă a lui Putin la 40 de miliarde de dolari321. Cifra nu poate fi nici confirmată, nici infirmată, însă a existat o poveste pe care am reuøit să o tratez în detaliu. A adus lumină nu doar în privinfla dimensiunilor averii personale a lui Putin, dar øi asupra mecanismelor prin care a fost adunată aceasta. Am avut nevoie de mult noroc øi de un om curajos care s°o spună. La începutul anilor 1990, Serghei Kolesnikov fusese unul dintre sutele de oameni de øtiinflă sovietici transformafli în întreprinzători. Doctor în biofizică, a început să fabrice echipament medical øi apoi să°l importe. În timpul administrafliei Sobceak a format cu municipalitatea Sankt Petersburgului o societate cu capital mixt, care aproviziona clinicile øi spitalele oraøului. După ce Sobceak n°a mai fost Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

273

primar, a cumpărat partea din societate deflinută de municipalitate øi a făcut din companie o instituflie privată, rămânând în aceeaøi branøă. De îndată ce Putin a fost ales preøedinte, Kolesnikov a fost contactat de un vechi partener de afaceri din perioada Sankt Petersburg. Acesta i°a propus o schemă: unii dintre cei mai bogafli oameni din Rusia aveau să doneze sume importante de bani, menite achiziflionării de echipament medical pentru

274

spitalele Rusiei. Kolesnikov ar fi trebuit să°øi folosească capacităflile pentru a obfline echipamentul cu reduceri semnificative. Diferenfla dintre preflurile care aveau să fie raportate donatorului øi banii cheltuifli efectiv trebuia să nu fie mai mică de 35 la sută; în cazul în care Kolesnikov obflinea o reducere øi mai mare, putea păstra diferenfla sub formă de profit. Cei 35 la sută trebuiau depuøi într°un cont al unei bănci din vestul Europei øi folosifli mai târziu pentru investiflii în economia rusă. Kolesnikov a acceptat fără probleme afacerea. Ca øi Browder, credea într°un trai bun øi totodată că face bine Rusiei: echipamentul medical, foarte căutat, era fără îndoială un lucru bun; øi, în plus, partenerii săi urmau să investească sume mari de bani în economia rusească. Sigur, îøi luau øi ei caimacul — mai bine de o treime din sumele donate — dar banii îi băgau în Rusia, nu în buzunarele proprii. Øi, pe lângă asta, „øtiam că nu°s bani făcufli cărând cu spinarea. Nu pofli face atâflia bani cinstit.“322 Primul donator a fost Roman Abramovici, un oligarh rus secretos, cel care avea să devină patronul clubului de fotbal Chelsea. A donat 203 milioane de dolari, din care 140 de milioane s°au dus pe cumpărarea de echipamente pentru Academia Medicală Militară din Sankt Petersburg (condusă de amicul lui Putin, ministrul sănătăflii, cel care îl ajutase pe Sobceak să scape din biroul procurorilor øi să plece din Rusia), iar peste 60 de milioane au nimerit într°un cont bancar european. Donaflia sa a fost urmată de altele, mai mici. Prin 2005 se acumulaseră cam 200 de milioane în acel Masha Gessen

cont. Kolesnikov øi cei doi parteneri ai săi — unul începuse împreună cu el la Petersburg, celălalt îl adusese în această nouă afacere — au întemeiat o nouă companie numită Rosinvest, o filială a unei societăfli cu capital integral elveflian, care făcea afaceri prin intermediul unei a treia companii, tot elvefliană, a cărei valoare a fost împărflită în acfliuni anonime. Cu alte cuvinte, oricine avea documentele la mână era proprietarul de drept. Fiecare dintre cei trei a primit 2 la sută din acfliuni. Restul de 94 la sută i°a fost încredinflat lui Putin însuøi. Nou°formata companie avea øaisprezece proiecte de investiflii, mai ales în producflia industrială; erau foarte bine alese, li se garantau, evident, o serie de scutiri de taxe øi alte beneficii legale, øi aduceau un profit frumuøel — din care 94 de procente îi reveneau lui Putin. Mai exista aici øi un mic proiect personal al lui Putin, o casă pe malul Mării Negre prefluită la 16 milioane de dolari. „Dar se adăugau necontenit alte øi alte lucruri“, mi°a spus Kolesnikov. „Un ascensor către plajă, un port de agrement, o linie de înaltă tensiune trasă separat, o conductă de gaz separată, trei øosele care duceau direct la palat øi trei spaflii pentru aterizarea elicopterelor. Øi clădirea se schimba necontenit: i°au adăugat un amfiteatru, apoi un teatru de iarnă. Øi totul trebuia decorat: mobilă, opere de artă, argintărie. Totul foarte scump!“ Kolesnikov a mers de două ori pe coasta Mării Negre pentru a monitoriza proiectul; ultima dată, în vara lui 2009, ceea ce fusese cândva o casă se transformase într°un complex cu douăzeci de clădiri, iar preflul sărise de mult peste un miliard de dolari. Se mai întâmplase ceva cu câteva luni înainte. Ca rezultat al crizei financiare mondiale, partenerul lui Kolesnikov l°a informat că Rosinvest nu mai putea face investiflii: singurul său scop era acum finalizarea palatului de la Marea Neagră. Kolesnikov, care nu era un fanatic al legalităflii, dar se mândrise cu munca lui øi fusese sincer convins că producea bogăflie pentru flară, s°a simflit profund ofensat. A părăsit Rusia, luând cu el actele companiei, øi a plătit o sumă Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

275

considerabilă unei case de avocatură din Washington pentru a analiza documentele øi a°i verifica povestea. Apoi a ieøit în public cu povestea a ceea ce a devenit cunoscut drept Palatul lui Putin. Povestea însă, deøi a stârnit destulă atenflie când am scris despre asta în Rusia, a făcut prea puflină agitaflie la nivel de conducere: mai întâi purtătorul de cuvânt al lui Putin a desfiinflat°o, numind°o o grămadă de mizerii, apoi, după ce copii ale unor contracte de construcflii au fost

276

publicate de Novaia Gazeta, Kremlinul a confirmat că proiectul de la Marea Neagră chiar exista323. Ar fi corect să ne închipuim că istoria cu acest palat era doar una dintre multele escrocherii cu care se fura bogăflia Rusiei. Întrebarea se pune astfel: care este natura, principiul din spatele acestor scheme financiare? Cu alte cuvinte, întrebarea devine, din nou: cine este domnul Putin? Exista povestea cu Putin birocratul care nu lua mită — un element°cheie care explică atracflia lui Berezovski, care, la rândul ei, a fost un element°cheie pentru ungerea ca preøedinte a lui Putin. Mâna dreaptă a lui Berezovski, Iuli Dubov, de mult plecat în exil la Londra, mi°a spus una dintre cele mai uimitoare poveøti despre statutul de excepflie al lui Putin. Odată, pe la începutul anilor 1990, Dubov se încurcase în niøte acte ale unui service auto pe care îl deschidea Berezovski în Sankt Petersburg. Avea nevoie ca Putin să dea un telefon øi să uøureze lucrurile, øi pentru acest motiv îøi planificase un prânz cu el. Dubov ajunsese la primărie devreme, la fel ca øi Putin — deøi acestuia din urmă nu°i stătea în obicei. Cum aøteptau amândoi să se facă ora prânzului, Dubov a adus în discuflie subiectul apelului telefonic. Putin s°a ocupat imediat de problemă, apoi însă a refuzat să mai iasă la prânz: „Ori mă laøi să te ajut cu afacerea, ori mă scofli la prânz“324, øi°l aminteøte Dubov zicând. Era, cu siguranflă, mai mult decât un birocrat care nu lua mită: era un birocrat a cărui identitate se baza pe incoruptibilitate. Masha Gessen

Dar mai exista øi un Putin în mandatul căruia se evaporaseră contracte de 100 de milioane de dolari, cum a arătat Marina Salie. Partea remarcabilă a poveøtii nu este furtul în sine — era cât se poate de clar că în acele zile, øi în situaflii similare, se fura în absolut orice colfliøor al Rusiei, motiv pentru care dezvăluirile Marinei Salie nu căpătaseră cine øtie ce greutate —, ci că tofli banii par să fi fost furafli. Presupun că dacă Putin øi°ar fi tras doar 5, 10, 20, chiar øi 30 la sută, nu øi°ar fi creat un duøman pe viaflă, cum făcuse cu Salie — iar Kolesnikov nu øi°ar fi început campania dacă palatul nu ar fi fost decât un proiect secundar, deøi foarte costisitor. Dar era de parcă Putin nu se putea abfline să nu înhafle totul. Øi cred că e literalmente adevărat. În câteva ocazii, dintre care cel puflin una stânjenitor de publică, Putin s°a comportat ca o persoană afectată de cleptomanie. În iunie 2005, găzduind un grup de oameni de afaceri americani la Sankt Petersburg, Putin a øterpelit inelul cu diamant de 124 de carate Super Bowl al lui Robert Kraft, proprietar al clubului de fotbal american New England Patriots. „Aø putea omorî pe cineva cu ăsta“, se spune că ar fi zis după ce ceruse să°l încerce pe deget, apoi a băgat inelul în buzunar øi a ieøit rapid din cameră325. După un øir de articole în presa americană, Kraft a anunflat că inelul fusese un dar — prevenind astfel escaladarea unei situaflii stânjenitoare. În septembrie 2005, Putin a fost invitat de onoare la muzeul Solomon R. Guggenheim din New York326. La un moment dat, ghidul său a indicat o piesă exotică pe care un alt invitat rus o donase probabil muzeului: o copie de sticlă a unui Kalaønikov, umplută cu vodcă. Acest suvenir cam de prost gust costă la Moscova în jur de 300 de dolari327. Putin a făcut un semn cu capul unuia dintre paznicii săi, care a luat Kalaønikovul de sticlă øi l°a scos din încăpere, lăsându°l fără cuvinte pe ghidul lui Putin. Relaflia extraordinară a lui Putin cu bogăflia materială fusese observabilă încă din vremea studenfliei, dacă nu chiar Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

277

mai devreme. Când acceptase maøina câøtigată de părinfli la loterie, cu toate că banii obflinufli pe ea ar fi putut îmbunătăfli semnificativ condifliile de trai ale familiei, sau când îøi cheltuise aproape tofli banii câøtigafli într°o vară pe o haină de iarnă exagerat de scumpă — øi îi cumpărase øi mamei lui o prăjitură — se comportase într°un fel cu totul neobiønuit øi aproape inacceptabil pentru un tânăr din generaflia øi condiflia sa socială. Afiøarea ostentativă a bogăfliei i°ar fi

278

putut încurca uøor planurile pentru o carieră KGB, iar el o øtia. Istoria relatată de fostul radical vest°german — cu Putin cerându°i cadouri în Dresda — completează această imagine. Pentru un om care°øi construise întregul capital social pe respectarea normelor, un asemenea comportament era ieøit din comun: se pare că nu se putea, cu adevărat, abfline. Termenul corect nu este, probabil, cunoscutul cleptomanie, care se referă la dorinfla patologică de a poseda obiecte lipsite de valoare, ci mai exoticul pleonexie, dorinfla de nestăvilit de a poseda ce este de drept al altora. Dacă Putin suferă de acest impuls de nereprimat, asta îi poate explica personalitatea scindată: compensarea compulsiei prin crearea identităflii unui funcflionar public cinstit øi incoruptibil. Andrei a descoperit asta la mai puflin de o lună de la ocuparea postului de consilier economic al lui Putin328: la doar câteva zile după învestirea sa, Putin a semnat un decret ce concentra 70 la sută din producflia de alcool a flării la o singură companie; un apropiat de°al său din Petersburg a fost pus la conducerea acesteia. La acea vreme preflurile la petrol nu se ridicaseră atât de mult, iar alcoolul era cea mai productivă afacere a flării. Ilarionov urma să descopere că nimeni din noul consiliu economic al preøedintelui nu fusese consultat, nici măcar informat despre această decizie. Ilarionov avea să se obiønuiască cu asta: Putin continua să vorbească în presă øi în public despre creøtere economică sănătoasă øi părea să°øi asculte echipa de economiøti liberali titrafli, în vreme ce pe la spatele lor lua decizii ce concentrau toate resursele flării în mâinile camarilei sale. Masha Gessen

Oare asta să se fi întâmplat cu Hodorkovski? L°a arestat Putin fiindcă voia să pună mâna pe compania lui, øi nu din motive politice sau de natură personală? Nu tocmai. L°a băgat după gratii pe Hodorkovski din acelaøi motiv pentru care a abolit alegerile sau a pus să fie ucis Litvinenko: în încercarea sa continuă de a transforma flara într°un model la scară mare al KGB°ului, nu este loc pentru disidenfli sau pentru acfliune independentă. Øi cei care acflionează independent sunt o povară fiindcă, printre altele, refuză să accepte regulile mafiei. Odată ajuns Hodorkovski după gratii, ocazia de a°l jefui a apărut de la sine. Profitând de ocazie, Putin, ca de obicei, nu a izbutit să facă distincflia între el øi statul pe care°l conducea. Lăcomia poate că nu e instinctul său principal, dar este unul căruia nu°i poate rezista.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

279

280

C11 Înapoi în URSS

Pe 2 octombrie 2011, Boris Berezovski flopăia încântat prin birou. Eram în Londra pentru a scrie despre un proces pe care°l intentase într°o încercare de a°øi recupera, la mai bine de zece ani de când plecase în exil, o parte din bunuri, øi mă invitase să trec pe la biroul lui în duminica de dinaintea înfăfliøărilor în instanflă, ca să°mi dezvăluie ce crede despre situaflia politică din Rusia. „Înflelegi?“ a început. „Regimul din Rusia nu are ideologie, nu are partid øi nici politică — nu e decât puterea unui singur om.“ Zugrăvea o imagine a Vrăjitorului din Oz, nemaisimflind nevoia să susflină faptul că el îl inventase pe omul acela. „Tot ce trebuie să facă cineva este să°l discrediteze — pe el personal.“ Berezovski avea chiar øi un plan sau două — dar aici mi s°a cerut să păstrez secretul. Am plecat amuzată de la omul care se încăpăflâna să rămână „făcător de flari“, însă recunoøteam că analiza lui Berezovski era corectă. Întregul edificiu al regimului rus — care, în ochii lumii, trecuse de mult de la „tendinfle Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

281

autoritare“ la autoritarism în toată legea, învecinat cu tirania — se proptea pe umerii unui singur om, cel pe care Berezovski crezuse, cu doisprezece ani în urmă, că°l alege pentru flară. Asta însemna că regimul actual din Rusia era, în esenflă, vulnerabil: cel sau cei care ar fi dorit să°l doboare nu ar fi avut de înfruntat forfla unei ideologii integrate — ar fi trebuit doar să arate că tiranul are picioare de lut. Mai însemna øi că momentul prăbuøirii era la fel de imprevizibil

282

ca al oricărei tiranii — putea veni în luni, ani sau chiar decenii, declanøat poate de un eveniment mărunt, cel mai probabil de înseøi greøelile regimului, care aveau să°i evidenflieze, brusc, vulnerabilităflile. Mai văzusem aøa ceva în Iugoslavia, cu unsprezece ani în urmă; Slobodan Miloøevici, care se agăflase de putere folosind pe de o parte teroarea øi pe de alta exploatarea fervorii naflionaliste, organizase alegeri anticipate, sigur că va câøtiga — pierduse, øi înflelesese că pierduse prea târziu pentru a mai putea domoli valul tot mai viguros de proteste. Văzusem øi în 2011 dictaturi arabe căzând precum piesele de domino, răsturnate de mulflimi devenite brusc neînfricate datorită puterii cuvântului øi a exemplului celorlalfli. Problema cu Rusia totuøi era că imensul ei spafliu se prezenta cât se poate de fragmentat. Putin reuøise, cu succes, să distrugă efectiv spafliul public. Internetul se dezvoltase în ultimii zece ani în Rusia, ca øi în alte flări, dar căpătase forma bizară a unui øir de bule de informaflie. Cercetătorii americani care „cartografiaseră“ blogosferele lumii descoperiseră că, spre deosebire de blogosfera americană — ori chiar cea iraniană — care forma o serie de cercuri intersectate, blogosfera rusă consta în cercuri discrete, izolate unele de celelalte329. Era o distopie a erei informafliei: un număr nesfârøit de camere cu ecou. Øi asta era valabil nu doar pentru internet. Kremlinul avea propriul post tv; marii afaceriøti îøi aveau propriile ziare; intelighenflia îøi avea propriile bloguri. Niciunul dintre grupurile cu pricina nu Masha Gessen

conøtientiza realităflile celorlalte grupuri, iar asta făcea protestele în masă de orice fel foarte puflin probabile. La alegerile din 2000, Putin obflinea aproape 53 la sută din voturi, în vreme ce contracandidaflii săi, zece la număr, obflineau fiecare între 1 øi 29 la sută din voturi. La alegerile din 2004, a căpătat 71 la sută din voturi — procent tipic regimurilor autoritare —, iar cei cinci contracandidafli obflineau fiecare între 0,5 øi 14 procente. Cum, în 2007, al doilea mandat al lui Putin se apropia de final, clasa politică din Rusia a început să°øi pună întrebări despre ce va aduce viitorul. Avea Putin să schimbe Constituflia, pentru a°øi da voie să candideze pentru mai mult de două mandate consecutiv? Avea să o ia pe calea lui Elflîn, îndemnând alegătorii să voteze cu un om ales de el? O perioadă Putin păruse să°l favorizeze pe ministrul apărării, Serghei Ivanov, fost coleg în KGB. Însă în luna decembrie a acelui an, Putin a flinut o întrunire televizată cu conducătorii a patru partide°marionetă, care au declarat cu toflii că voiau să°l nominalizeze pe prim°viceprim°ministrul Dmitri Medvedev pentru funcflia de preøedinte. Medvedev, întâmplător, era øi el prezent la acest eveniment bine regizat. La alegerile care au urmat, din martie 2008, acesta a adunat mai mult de 70 la sută din voturi, în vreme ce contracandidaflii, trei la număr, nu strângeau decât între zero øi 17 procente. Odată învestit, Medvedev l°a numit pe Putin prim°ministru. Medvedev, în vârstă de patruzeci øi doi de ani, îl făcea pe Putin să pară charismatic. Nedepăøind cu mult un metru øi cincizeci de centimetri înălflime (înălflimea exactă era un secret păzit cu grijă, dar zvonurile nu lipseau, øi nici imaginile cu Medvedev stând pe o pernă sau urcat pe o băncuflă ca să ajungă la microfon), îl făcea pe Putin să pară înalt. Era de meserie avocat, lucrase øi el la primăria din Sankt Petersburg øi nu condusese niciodată o echipă sau instituflie, darmite o flară. Putin făcea ca orice silabă a sa să dea impresia unei ameninflări, în vreme ce Medvedev suna ca Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

283

un sintetizator de voce. Øi, spre deosebire de Putin, Medvedev nu făcea glume grosolane. Asta — øi poate o nevoie disperată de a°øi pune speranﬂele în cineva — a fost suficient pentru a°l face pe Medvedev îndrăgit de intelectualii Rusiei. Pentru prima oară de când Putin distrusese presa øi închisese gura politicii ruseøti, omul de la Kremlin se adresa celor ce gândeau în Rusia. Medvedev vorbea despre ceea ce autorii discursurilor sale preferau să numească „Cei patru I“:

284

instituflii, infrastructură, investiflii øi inovaflie. Afiøându°se cu un iPhone, apoi cu un IPad, Medvedev încerca, se pare, să°øi îmbibe vocabularul bogat cu un spirit modern, occidental. Intelighenflia a muøcat momeala. Când Medvedev a făcut un apel la activiøtii pentru drepturile omului, la analiøtii politici liberali øi la alfli gânditori de tot felul să intre într°un nou°format consiliu prezidenflial, aceøtia au venit cu toflii, sacrificându°øi timpul pentru a scrie rapoarte ce nu erau, în mod clar, citite. Când jurnaliøtii din presa de opoziflie au îndrăznit să°l critice nu doar pe Putin, ci øi pe Medvedev, redactorii°øefi nu au dat drumul materialelor330. Când Medvedev a spus unui grup de istorici activiøti că urma în sfârøit să aprobe un plan îndelung amânat de înfiinflare a unui muzeu în onoarea victimelor lui Stalin, istoricii au lăsat totul baltă pentru a desena planuri, pentru a aduna documente øi pentru a face toată munca ce trebuia făcută de birocraflii federali, totul numai pentru a°l încuraja pe Medvedev să semneze decretul — lucru pe care nu l°a făcut. Însă a continuat să flină discursuri în care promitea să lupte cu corupflia øi să modernizeze flara, deøi nimic nu se schimba. Mihail Hodorkovski a apărut pentru a doua oară ca acuzat în fafla instanflei. Serghei Magniflki a murit în închisoare. Iar Vladimir Putin nu doar că øi°a construit palatul de la Marea Neagră, dar a continuat să conducă flara. Rolul lui Medvedev era aproape exclusiv ceremonial, însă în adresările lor publice cei doi lideri dezbinau øi cucereau flara. Medvedev, cu dicflia sa rafinată, cu discursul despre inovaflie øi promisiunile de luptă împotriva corupfliei, a dus Masha Gessen

de nas minoritatea altădată vizibilă de activiøti øi intelectuali, reuøind să°i liniøtească. Pentru majoritatea populafliei, Putin producea încă øi mai multe grosolănii memorabile. După două explozii ucigaøe produse la metroul din Moscova în martie 2010, øi°a reluat celebrul „să°i băgăm cu nasul în hazna“ cu referire la teroriøti. „Øtim că stau pitifli“331, a zis. „Însă e de datoria legii să°i radă de pe fundul canalului.“ În iulie 2009, ca răspuns la observaflia preøedintelui Barack Obama că prim°ministrul avea „un picior în vechiul fel de făcut afaceri øi pe celălalt în cel nou“, Putin a zis „Noi nu ne desfacem picioarele.“332 În iulie 2008, când acflionarul majoritar al unei fabrici de prelucrare a metalului øi cărbunilor nu a izbutit să ajungă la o întâlnire la care Putin plănuise să°i aplice o corecflie, acesta din urmă a zis: „Eu pricep că boala e boală, dar aø recomanda ca Igor Vladimirovici [Ziuzin] să se facă bine cât mai repede cu putinflă. Sau o să°i trimit eu un doctor care să rezolve odată problema.“333 În august 2010, Putin i°a zis unui ziarist că activiøtii opozifliei care se implicaseră în demonstraflii fără aprobare (deja majoritatea demonstrafliilor opozifliei nu mai primeau aprobări) trebuiau să se aøtepte „să fie pocnifli cu băflul în cap“334. Aceste replici scurte de bădăran erau felul în care îøi făcea campanie pentru câøtigarea popularităflii, la fel ca øi cu fotografiile sale la bustul gol335 din concediul petrecut în regiunea nordică Tiva ori, mai târziu, relatarea în media a scufundării sale în Marea Neagră336, de unde ieøise cu două amfore din secolul al øaisprezecelea pe care arheologii le amplasaseră dinainte acolo337. Era o campanie de dictator, una ce nu tolera nici opoziflie øi nici semne de întrebare, însă permitea o atentă punere în scenă. Putin îøi făcea reclamă pentru a rămâne liderul indisputabil al flării — un scop surprinzător de uøor de atins, dacă se flinea cont că exista un preøedinte în funcflie — øi, ca o consecinflă firească a continuităflii vizibile a øefiei sale, pentru a deveni iarăøi preøedinte când lui Medvedev i°ar fi expirat mandatul, în 2012. Într°adevăr, în nici øase luni de Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

285

preøedinflie, Medvedev a introdus — iar parlamentul a aprobat — o măsură ce schimba Constituflia pentru creøterea perioadei de mandat prezidenflial la øase ani338. Planul, în mare, era ca Medvedev să stea patru ani nefăcând nimic altceva decât să vorbească frumos øi să°i cedeze tronul lui Putin, de data asta pentru alte două mandate consecutive de câte øase ani. Dar oricât de transparent ar fi fost planul, persista speranfla că Medvedev era sincer în intenfliile sale

286

sau că, după ce i se spunea vreme de câfliva ani „domnule preøedinte“, putea căpăta adevărate ambiflii prezidenfliale — sau, pur øi simplu, că sistemul creat de Putin s°ar fi putut fisura, cum se întâmplă în cele din urmă cu toate sistemele închise. Cea mai mare vulnerabilitate a sistemului provenea de la pleonexia lui Putin øi a anturajului său, dorinfla de neostoit de a avea ce aparfline de drept altora, care exercita o presiune internă tot mai crescută în cadrul regimului. An după an, Rusia scăzuse în Indexul de Percepflie a Corupfliei realizat de grupul de monitorizare Transparency International339, atingând în 2011 locul 154 din 178 (pentru anul 2010). În 2011 activiøtii pentru drepturile omului estimau că 15 la sută dintre deflinuflii din închisorile ruseøti erau oameni de afaceri340 ce fuseseră aruncafli după gratii de competitorii lor mai bine situafli, care se folosiseră de sistemul judiciar pentru a prelua afacerile altora. Pe la mijlocul lui 2010 un avocat de treizeci øi patru de ani, pe nume Alexei Navalnîi, avea un blog ce a ajuns sæ fie accesat de zeci de mii de utilizatori zilnic; aici, prelucrând informaflii de pe site°uri guvernamentale pentru a găsi dovezi ale exceselor ascunse la vedere, monitoriza multele fărădelegi ale unei birocraflii ce nu era trasă la răspundere. Apărea acolo regiunea Voronej, ce organiza o ofertă publică pentru cumpărarea a cinci ceasuri de mână în valoare de 15.000 de dolari341. Se vedea øi oraøul Krasnodar din sudul Rusiei, oferindu°se să plătească 400 de milioane de dolari pentru documentaflia tehnică a unui nod feroviar342. Mai erau øi cele două paturi cu servante Masha Gessen

placate cu aur de 24 de karate343 achiziflionate de ministerul de interne. Navalnîi i°a poreclit pe cei aflafli la conducerea Rusiei „Partidul Escrocilor øi Hoflilor“ — un nume care avea să prindă imediat. În toamna lui 2010, revista pe care o editam a publicat un interviu lung øi detaliat cu Navalnîi, iar ca titlu am pus „Un politician adevărat a fost brusc descoperit în Rusia“344. Au urmat øi alte publicaflii care l°au ridicat pe copertă pe chipeøul øi blondul Navalnîi, atenflia media culminând cu un profil apărut în aprilie 2011 în New Yorker345. La 2 februarie 2011, Navalnîi a anunflat că extindea la nivel public campania anticorupflie pe care o făcuse de unul singur, cerând donaflii pentru noua organizaflie formată. În trei ore a obflinut primii 5 000 de dolari, alcătuifli din donaflii ce porneau de la cinci copeici (mai puflin de un cent) pânæ la sume echivalente cu 500 de dolari. Într°un interval de 24 de ore adunase deja primul milion de ruble (cam 30 000 de dolari) — un record absolut de viteză pentru donafliile online din Rusia346. Era un semn clar că mai existau ruøi care se săturaseră să fie traøi în piept — øi care erau dispuøi să plătească pentru schimbare. Era la fel de clar øi că un luptător singuratic precum Navalnîi nu putea aduce schimbarea. Cum învăflase deja øi campionul de øah Garri Kasparov, să ai bani, să fii popular øi să ai dreptate nu era îndeajuns, ca marginal, pentru a pune befle în roatele sistemului. Doar cineva aflat deja în interior ar fi putut să spargă monolitul. Acel om a părut să intre în scenă în mai 2011. Surprinzând pe toată lumea, inclusiv pe el însuøi, Mihail Prohorov, acum al doilea om ca avere în Rusia, øi°a anunflat intrarea în politică. La patruzeci øi øase de ani, povestea vieflii lui Prohorov aducea cu aceea a unui alt superbogat: intrase în afaceri de pe băncile facultăflii, făcuse primii bani la sfârøitul anilor 1980 vânzând øi cumpărând ce°i căzuse în mână, adunase o avere în anii 1990 folosindu°se cu isteflime de privatizare øi investind cu iscusinflă øi restructurând ce Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

287

căpătase. Spre deosebire de Gusinski, Berezovski øi Hodorkovski, se flinuse mult timp la distanflă de Kremlin, preferând să rămână manager øi să lase politica pe seama partenerului său de afaceri. Intrarea în politică de acum nu fusese chiar ideea sa — deøi aøa avea să susflină el. I se solicitase, în numele preøedintelui øi al prim°ministrului, să preia frâiele unui partid de dreapta liberal aflat pe punctul să se prăbuøească.

288

Până aici scenariul era familiar: în fiecare an electoral, Kremlinul permitea câte unui partid de dreapta øi unuia de stânga să candideze, pentru a contribui, împreună cu Rusia Unită, partidul lui Putin, la un simulacru de alegeri. Partidele politice adevărate, cu lideri øi programe veritabile, aveau de suferit la înscriere datorită ansamblului de legi øi regulamente adoptate la începutul anilor 2000. Prohorov fusese aøadar ales să reprezinte un partid de dreapta adormit ce urma să fie resuscitat pentru a prinde la timp alegerile parlamentare din decembrie 2011. Rolul său era scris deja: ar fi putut face øi câteva declaraflii mai nechibzuite de tip înstărit, cu scopul de a polariza øi mai mult sprijinul votanflilor tipici ai lui Putin, urmând ca apoi, la semn, să se retragă pe margini. De data asta mi se păruse însă că păpuøarii de la Kremlin deveniseră prea încrezători øi făcuseră o greøeală capitală. Îl øtiam un pic pe Prohorov: condusesem în ultimii ani o publicaflie la care era investitorul principal. Părea incapabil, constituflional, să fie un om de paie. Ba dimpotrivă, îøi căuta un domeniu căruia să i se dedice cu totul. Izbutise tot ce îøi plănuise în afacerile din Rusia, era profund deprimat de situaflia flării øi se gândise chiar øi la descurajanta posibilitate de a°øi lichida afacerile øi de a se muta la New York, unde cumpărase o echipă din NBA ce avea să devină Brooklyn Nets. Dar iată că apăruse øi o alternativă: în loc să plece, putea să rezolve lucrurile. Putea să se apuce de treabă, să°øi stăpânească noul rol cu aceeaøi măiestrie cu care se ocupase de metalurgie øi de management când intrase în posesia Masha Gessen

gigantului metalurgic Norilsk Nickel, cu care se mândrea pentru a°l fi refăcut din temelii, obflinând øi sprijinul muncitorilor pentru multele schimbări implementate. Prohorov era nemaipomenit; era, la cei doi metri ai săi, literalmente un gigant. Credeam că ar putea zdruncina sistemul. În doar câteva luni am urmărit cum Prohorov a suferit o remarcabilă transformare. Primise consiliere de specialitate: a scăpat de bluzele marinăreøti largi øi a început să poarte costume bej øi cenuøii. A scăpat de tendinfla uøor autistă de a răspunde exhaustiv întrebărilor, pe ton absolut sigur, cu paragrafe corecte gramatical, øi a învăflat să folosească adjective øi o topică mai puflin riguroasă. Dar mai ales a adunat zeci de experfli în politică, economie øi media pentru a°l ajuta să°øi construiască poziflii nuanflate despre politica rusească øi pentru a°øi construi un nucleu de alegători. A acoperit spafliile din oraøele mari cu bannere ce°l înfăfliøau, cu slogane precum „Plănuieøte°fli viitorul“. Avea bani destui nu doar pentru a cumpăra toate spafliile de publicitate existente, ci øi pentru a înlocui imediat materialele de campanie pe care în destule locuri autorităflile locale, surprinse de îndrăzneala lui, le dăduseră jos. Oricine ar fi fost cei care veniseră cu ideea de a°l folosi pe Prohorov ca marionetă, nu s°au aøteptat, cu siguranflă, ca el să°øi ia slujba atât de în serios. Vladislav Surkov, un asistent de°al lui Putin care°øi clădise de°a lungul anilor reputaflia de manipulator°øef al Kremlinului — preluând locul lăsat vacant de Berezovski — a început să°l cheme pe Prohorov, aproape zilnic, la discuflii. Prohorov, neînvăflat să dea cuiva socoteală, s°a supus totuøi acestui ritual pe care°l considera straniu øi extrem de umilitor: să°i dea lui Surkov un raport complet al activităflii sale. Surkov, la rândul său, făcea sugestii; i°a cerut cel puflin o dată lui Prohorov să dea pe cineva afară din rândurile partidului său. Prohorov a ignorat sugestiile øi a continuat să facă ce credea că e bine — până pe 14 septembrie 2011, când a descoperit că fusese lăsat pe Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

289

dinafara propriului congres de partid. Mulfli dintre activiøtii recrutafli de Prohorov în ultima perioadă n°au fost nici ei lăsafli să participe, permiflând unui grup complet diferit de persoane să°øi aleagă o conducere complet diferită. Cei care°i dăduseră lui Prohorov partidul i°l luau acum înapoi. Mi°a fost greu să văd cum unul dintre cei mai bogafli øi distinøi oameni din Rusia se pierde în confuzie, trădat dureros. Prohorov a convocat o conferinflă de presă în care a

290

anunflat că accesul său la congres fusese blocat ilegal. A mai convocat un congres alternativ, a doua zi, øi a luat cuvântul acolo. A promis că va avea grijă ca Surkov să°øi piardă serviciul. A promis să lupte. A promis să revină în zece zile øi să°øi prezinte planul pentru bătălia politică. Surkov, desigur — dacă într°adevăr despre Surkov era vorba — nu a fost singurul care øi°a greøit grav socotelile. Prohorov, care trăise într°o bulă de informaflie formată de experienfla sa în afaceri, la distanflă sigură de Kremlin, reacflionase prea gălăgios, aøadar a eøuat catastrofal. În zilele de după congres a recepflionat destule mesaje care°l înøtiinflau despre soarta sa viitoare øi despre cea a afacerilor sale pentru a°l forfla să renunfle complet la politică. Prohorov nu a mai ieøit să°øi prezinte planul de bătaie, ci a dispărut cu totul din atenflia publicului. Se părea că cel care°l alesese pe Prohorov ca să i se opună lui Putin greøise din prea multă încredere în sine — dar a avut vreme să°øi repare greøeala. La data de 24 septembrie 2011, formafliunea Rusia Unită øi°a flinut propriul congres de partid. Medvedev s°a adresat mulflimii. „Cred că este drept să sprijin candidatura lui Vladimir Vladimirovici Putin la preøedinflie“, a declarat el. Sala a izbucnit în aplauze frenetice, în picioare. Când reprezentanflii s°au liniøtit, Medvedev a dezvăluit celor adunafli, fără să se gândească prea mult, că el øi cu Putin aranjaseră astfel lucrurile încă de când Medvedev ajunsese preøedinte. Acum, Masha Gessen

când Putin s°ar fi întors în funcﬂia de preøedinte, Medvedev urma să fie prim°ministrul său347. În doar câteva ore, blogosfera rusească s°a umplut de poze ale lui Putin, modificate ca să°l facă să arate mai în vârstă øi surprinzător de asemănător cu Leonid Brejnev, liderul sovietic care murise după optsprezece ani de preøedinﬂie, aproape paralizat øi complet incoerent. Putin, øi°au transmis unii altora bloggerii, ar fi ajuns să aibă øaptezeci øi unu de ani când i se termina cel de°al doilea mandat de øase ani. Øi astfel transformarea Rusiei înapoi în URSS devenea, în ce°l privea pe Putin øi scopurile sale, completă.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

291

Epilog: O săptămână din decembrie Sâmbătă, 3 decembrie 2011 Merg cu maøina, însoflită de familie, să văd o comedie americană insipidă la un mall scump din centrul Moscovei. Zăpada întârzie în acest an, iar oraøul pare să se fi scufundat într°un întuneric umed øi permanent. Luminile stridente de pe Inelul Grădinilor, øoseaua cu opt benzi care înconjoară centrul oraøului, nu schimbă cu mult situaflia. Însă îmi atrage atenflia o structură uriaøă, luminată. Ai putea°o crede un poster sau panou de reclamă, însă nicio descriere n°ar putea cuprinde imensitatea acelui obiect. E amplasată deasupra unei clădiri cu două nivele de secol optsprezece øi pare mai înaltă decât aceasta. E luminată din spate øi de pe margini, un fel de King Kong al pozelor digitale. În poză, Putin øi Medvedev, unul cu cravată roøie øi altul cu una albastră, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

293

se înfăfliøează hotărâfli unul lângă celălalt, sub o inscripflie uriaøă: RUSIA UNITĂ. ÎMPREUNĂ VOM ÎNVINGE. Mâine sunt alegerile parlamentare. Asta face ziua în curs, prin lege, „zi a tăcerii“, însemnând că orice fline de campania electorală e interzis — inclusiv posterele uriaøe. Trag pe dreapta la o intersecflie, pozez cu telefonul mobil monstruozitatea øi o încarc pe Facebook. Într°o oră, fotografia adună øaptesprezece comentarii — nu°i vreun

294

record mondial, dar reacflia e mai mult decât aø fi aøteptat într°o sâmbătă seară. Ba, øi mai surprinzător, comentatorii nu sunt grupul obiønuit de amici implicafli politic. „Porcii!“ scrie un director de marketing. „Te gândeøti că ai văzut øi mai rele, dar tot te face să vomifli, nu?“, scrie un fost reporter pe domeniul politic care a renunflat la jurnalism acum paisprezece ani. N°am mai votat la parlamentare de mai bine de doisprezece ani, fiindcă legile lui Putin au făcut inutile alegerile: partidele politice nu mai pot candida fără aprobarea Kremlinului, membrii parlamentului nu mai sunt aleøi direct, iar rezultatele sunt oricum trucate de cei de la birourile electorale. Însă acum două luni, când un grup format din cunoscufli scriitori liberali, artiøti øi activiøti politici au îndemnat lumea să se ducă la urne øi să scrie un cuvânt obscen pe buletine, am criticat online ideea, considerând°o o strategie greøită. Guvernul organiza o batjocură de alegeri, însă, susflineam, nu pofli să°fli bafli joc de un cinic. Ne trebuia o alternativă cu sens la băøcălie — poate un motiv pentru a vota. Printre toate vocile apărute apoi în diverse publicaflii, ieøiseră la iveală øi câteva motive reale pentru participarea la vot: mai întâi pentru siguranfla că Partidul Escrocilor øi Hoflilor nu vota în numele tău; apoi pentru a vota cu unul dintre partidele de cvasiopoziflie, pentru ca Rusia Unită a lui Putin să nu obflină o majoritate constituflională în parlament. Aceste propuneri naive, uimitor, s°au răspândit exponenflial. Masha Gessen

Pentru că øi°a dat doctoratul pe tema alegerilor, prietena mea e, în principiu, un votant prezent întotdeauna. Alaltăieri s°a trezit øi m°a întrebat „Am visat eu sau ai zis că o să te duci la vot?“ „Da, mă duc.“ „De ce?“, a întrebat. „Nu°mi explic exact“, am spus. „Dar simt că se miøcă ceva.“ Am zis asta fiindcă în ultimele câteva zile am avut mai multe discuflii cu prietenii, care se duceau øi ei la vot: încercasem să ne hotărâm pe care dintre aøa°zisele partide să°l alegem. Øi mii de oameni, printre care øi o parte din prietenii mei, se înscriseseră ca observatori voluntari ai alegerilor, ori în nume propriu, ori ca parte a unui efort colectiv numit Observatorul Cetăflean, organizat de un cunoscut analist politic, Dmitri Oreøkin (care este, totodată, øi tatăl prietenei mele). Or să°øi petreacă ziua de mâine la secfliile de votare, încercând să prevină încercările de fraudare. Øi lumea discută despre poza cu Putin øi Medvedev de pe pagina mea de Facebook ca øi cum, dintr°odată, le°ar păsa. Duminică, 4 decembrie Ajung la urne cu jumătate de oră înainte de închidere, cum m°au sfătuit amicii pe net, ca să°i prind asupra faptului pe hoflii de voturi, dacă au folosit deja numele meu. Dar nu, nici eu øi nici bunica mea de nouăzeci øi unu de ani, înregistrată cu acelaøi domiciliu, nu am votat încă. Øi nici nu observ alte încălcări ale legii. Votez fără probleme, îmi fotografiez buletinul, îl pun pe Facebook ca document potenflial doveditor pentru vreo eventuală numărătoare frauduloasă a voturilor (tot o idee a amicilor de pe net) øi mă duc la petrecerea aniversară a unui fost coleg care împlineøte patruzeci de ani. Adunarea e pestriflă: persoane din lumea editorială, jurnaliøti, designeri øi cel puflin un antreprenor înstărit — Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

295

prietenul meu e dintre aceia care par să cunoască pe toată lumea. Øi toată lumea vorbeøte despre alegeri. Tipi de treizeci øi ceva de ani declară: „Am votat pentru prima oară în viafla mea!“ După o vreme devine previzibil că fraza va fi rostită de tofli cei ajunøi la majorat după venirea la putere a lui Putin, la puflină vreme după ce pătrund în încăpere. Niøte musafiri care au fost observatori voluntari ne cadorisesc cu istorii despre fraudări: tineri plătifli ca să ascundă sub haine

296

buletine gata completate øi să le strecoare în urnă odată cu ale lor; responsabili electorali care i°au dat afară pe observatori după începerea numărătorii. (Mâine vom afla că mulfli au falsificat pur øi simplu cifrele finale, fără consideraflie pentru numărul real de voturi.) Pe mine øi pe Daria nu ne miră toate acestea. Nou aici e faptul că vorbim despre acest subiect la o petrecere, noaptea târziu. Øi că am votat cu toflii. Dar mai e ceva: observatorii ne spun că printre colegii lor s°a numărat un profesor, soflia unui patron, sosită într°un Range Rover, ca øi alflii ce nu sunt... ca noi. Ceva s°a modificat, øi nu doar pentru noi, dependenflii de media lipifli de paginile Facebook. „Cât o să le ia să ajungă în stradă?“, îi întreabă pe cei adunafli în bucătărie Vladimir, un reporter tânăr øi istefl, din grupul vizat, teoretic, de discursul electoral prezidenflial. „Nu sunt sigură“, zic, „dar se simte ceva în aer.“ Luni, 5 decembrie În timp ce°i duc pe copii la øcoală, ascult la radio øtiri despre rezultatele parfliale ale scrutinului. Rusia Unită, se spune, are mai puflin de 50 la sută din voturi. Øtiu că cifra nu este exactă, însă este considerabil mai scăzută decât în cazul rezultatelor la fel de falsificate de la alegerile parlamentare trecute, când partidul lui Putin ar fi avut, se pretindea, 66 la sută. Poate că de data asta cifrele adevărate le sunt atât de defavorabile, încât unii responsabili de la birourile electorale locale nu le°au putut umfla mai mult. Cei cinci sute de observatori ai Cetăfleanului Observator, postafli la 170 de Masha Gessen

secflii de votare din Moscova, nu au sesizat încălcări majore ale procedurilor de votare în doar 36 la sută dintre ele. La calcularea rezultatelor extrase exclusiv din acele secflii, Rusia Unită a ieøit pe locul doi, cu doar un pic peste 23 la sută din voturi, în urma Partidului Comunist348. Presupunând că selectarea acestor secflii a fost reprezentativă, se pare că rezultatele oficiale au fost umflate cu mai mult de două ori. Observatorii au raportat că la votare au participat 49 la sută din cetăflenii cu drept de vot — mai mult decât la oricare dintre alegerile mai recente din Rusia. Se plănuieøte un protest pentru diseară øi intenflionez să particip. Nu°mi convine: protestele în Moscova sunt chinuitoare, periculoase sau ambele. Cum stau lucrurile acum, oricine plănuieøte să organizeze orice fel de adunare publică sau demonstraflie trebuie să anunfle autorităflile cu zece până la cincisprezece zile în avans; primăria poate aproba sau refuza mitingul, pentru un loc anume øi un număr specificat de participanfli. Dacă permisiunea este refuzată, dar demonstraflia se desfăøoară totuøi, există øanse mari ca participanflii să fie arestafli øi bumbăcifli bine pe parcurs. Dacă se dă aprobarea, poliflia instituie cordoane ce demarcă spafliul desemnat pentru manifestaflie øi controale cu detectoare de metale. Protestatarii trebuie să treacă printr°o percheziflie uneori neplăcută øi să se menflină în limita trasată de poliflie, ajungând, literalmente, să vorbească de unii singuri. Adunările legale îmi plac øi mai puflin decât cele ilegale, însă simt, o dată la câteva luni, că trebuie să mă duc. Acum e unul din momentele acelea. Prietena mea Ana îmi trimite un mesaj pe net cu un citat din articolul de azi al New York Times dedicat alegerilor din Rusia. Ana, pe care am cunoscut°o în Kosovo, a stat câfliva ani în Moscova, în calitate de corespondent, øi locuieøte acum la Haga. «Democraflia este în acfliune»349, a zis dl Medvedev, aflat împreună cu dl Putin la sediul de campanie al Rusiei Unite, unde au apărut amândoi, un pic Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

297

cam zguduifli. Adaugă: „Dacă n°ar fi aøaaa de trist, ar fi chiar amuzant.“ „Da“, îi răspund. „Se miøcă ceva, dar nu duce nicăieri.“ Øi plec la protest. E încă neobiønuit de cald pentru Moscova, adică rece øi neplăcut: temperaturi la limita îngheflului øi ploaie abundentă. Cine o să fie curajos, pe vremea asta, øi o să lupte, fără speranflă, pentru democraflie? Toată lumea.

298

Sau cel puflin tofli cei pe care°i cunosc. Mă apropii de parcul unde se fline protestul împreună cu doi amici, Andrei øi Maøa, øi chiar când mă îndrept într°acolo micul nostru grup este atacat. Unul dintre fraflii mai tineri ai lui Andrei, apoi altul. Doi dintre foøtii mei reporteri — cei care au stat să transmită cu rândul când a fost criza ostaticilor de la teatru, acum nouă ani. Unul dintre ei, Anton, e acum un activist al artei radicale øi a stat destul prin închisoare pentru proteste°farsă. Celălalt, Griøa, a renunflat de curând la un post de editor din cauza unei dispute despre cenzura preelectorală: i s°a cerut să excludă articolele critice din rezumatele făcute articolelor din presa străină despre Rusia. Pe măsură ce ne apropiem, ne dăm seama că nu reuøim să trecem nici măcar de detectoarele de metale. Apoi vorba se împrăøtie: zonele delimitate sunt atât de pline, că poliflia nu mai lasă oameni să treacă de cordoane. Asta înseamnă că în parc sunt cel puflin cinci sute de oameni — iar asta, după standardele contemporane din Moscova, este imens. O apucăm pe lângă parc, căutând un loc pe unde să sărim gardul. În parc nu sunt sute, ci mii de oameni. Ne trezim într°o falangă informală de cam zece persoane. Pe toată strada sunt autobuzele polifliei øi dube pentru prizonieri, în aøteptare. „Blocăm traficul“, zice Andrei. „Or să ne reflină.“ Poliflia priveøte indiferentă cum vreo zece dintre noi sar gardul ca să se alăture demonstranflilor. Plouă mai departe. Părul mi°e îmbibat de apă øi îmi simt picioarele de parcă ar fi pe punctul să mi se desprindă din øolduri. Mă bucur să stau Masha Gessen

aici, înfrigurată, øi să°mi salut la nesfârøit prietenii care sosesc din toate direcfliile. Apare prietenul meu fotograful, cu care am călătorit prin zone de război în 1990. Din altă direcflie apare øi fiul lui, student, născut la un an după colapsul Uniunii Sovietice. Øi iat°o øi pe Tatiana, care mi°a fost redactor°øef cu mai bine de cincisprezece ani în urmă. „Am pierdut socoteala“, îmi spune. „Mai flii minte cum număram lumea la demonstrafliile din anii nouăzeci, împărflind mulflimea, mental, în cuadranfli? Nu°mi mai iese.“ Nici mie: nu mai flin minte cum făceam, øi nici nu disting nimic în mulflimea îmbulzită, prin ploaie, prin întuneric. Sunt însă sigură că acolo sunt mai mult de cinci sute de oameni — estimările vor urca până la zece mii — øi asta face ca protestul să fie cel mai mare de la începutul anilor 1990. După ce adunarea se împrăøtie, invit grupul la mine în apartament, care e la doi paøi. Femeile acceptă invitaflia, însă bărbaflii zic că trebuie să meargă la un marø spre clădirea Biroului Electoral Central. Marøul este evident ilegal øi mă tem să nu°i aresteze cumva. Øi, într°adevăr, vor fi cam trei sute de arestări, øi va fi violenflă. Dar øi altceva: în cam o oră, în timp ce gătesc ceva de mâncare øi lumea soarbe coniac în apartamentul meu, încă încercând să se încălzească, Griøa îmi dă un mesaj că Andrei a reuøit să°øi scoată fraflii mai tineri dintr°o dubă a polifliei trăgându°i de gulerele paltoanelor. După încă o oră, øase tineri — Griøa, Andrei, cei doi frafli ai lui Andrei øi încă doi băiefli pe care nu°i øtiu — vor ajunge la mine øi ei, răvăøifli øi satisfăcufli într°un fel romantic, revoluflionar, înfrumuseflând întâmplarea cu eliberarea prizonierilor la fiecare repovestire. Am mai văzut asta, mă gândesc. E momentul în care dispare frica. Cineva intră într°o dubă pentru deflinufli ca să°øi salveze fraflii, iar poliflia în echipament de luptă se dă deoparte øi°l lasă. E un moment micufl al unei mari schimbări. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

299

Tinerii mănâncă ceva øi apoi o pornesc spre secfliile de poliflie unde au fost duøi prietenii lor mai puflin norocoøi. Marfli, 6 decembrie Mergând la øcoală cu copiii, aleg traseul care mă apropie de o secflie de poliflie la care au fost duøi o parte dintre cei reflinufli aseară. Văd, chiar lângă intrare, un grup: cam o sută de persoane au stat acolo zgribulite de frig øi de umezeală,

300

cerând — fără succes — ca avocaflilor să li se permită accesul în clădire. Un nou protest ilegal e anunflat pentru diseară. Mă gândesc toată ziua dacă să merg øi decid, în cele din urmă, că nu. Am mai participat eu pe la proteste ilegale øi am reuøit să mă strecor (o dată printre picioarele unui poliflist de la intervenflii). Dar prietena mea e însărcinată în øapte luni øi nu pare o idee prea grozavă să risc un arest administrativ de cincisprezece zile, cum vor căpăta mulfli dintre reflinufli. Îmi văd de°ale mele simflind cum stăruie o senzaflie ciudată. Mă duc la sală, apoi la o cafenea, la o întâlnire cu directorul general al editurii la care o să încep lucrul de săptămâna viitoare. Cafeneaua nu°i departe de piafla unde va avea loc protestul din seara asta, øi de aceea semnalul telefonului meu fluctuează: umblă vorba că celularele sunt bruiate. Întorcându°mă acasă cu maøina, trec pe lângă vehicule blindate øi autobuze de poliflie, care par acum să ocupe toate pieflele din centrul oraøului. Potrivit øtirilor de la radio, zeci de mii de trupe de ordine au fost aduse în Moscova din alte oraøe. Nu reflin de unde am auzit asta — de la un prieten, de pe Facebook sau de la radio — însă mai există un protest, legal, programat pentru sâmbătă. Asta face prezenfla trupelor øi a blocajelor mai mult incitantă decât rău prevestitoare: protestul de luni n°a fost doar o toană. Poate că, până la urmă, o să se aleagă ceva de aici. Îmi fac griji totuøi că revoluflia incipientă nu are un simbol unificator, øi nici un slogan clar. La 2:43 dimineafla Masha Gessen

un tip din publicitate pe nume Arsen Revazov postează pe Facebook: Revoluflia de zăpadă sau un stat curat: Când øi dacă vreo câteva milioane de oameni øi°ar lega panglici albe la brafl sau de maøini, de reverele hainelor etc., va deveni imposibil să truchezi sau să mai falsifici ceva. Va ninge. Întregul oraø se va face alb. Cetăflenii poartă panglici albe. Mai întâi sunt zece la sută din populaflie, apoi treizeci, cincizeci, apoi øaptezeci øi cinci de procente. Odată ce procentul creøte peste treizeci, nu se mai teme nimeni. Øi deodată toată lumea — sau aproape toată — îi iubeøte øi îi respectă pe ceilalfli din cauza asta... Trebuie să continuăm aøa până în martie. Apoi o să hotărască Dumnezeu. Sunt sigur că dacă îøi pun panglici albe câteva milioane de oameni (sau măcar øerveflele de hârtie) la noi în oraø, totul se va schimba repede øi fără violenflă în bine. În câteva ore, mesajul primeøte aproape o mie de „like“°uri, øi mai mult de øapte sute de persoane îl preiau. Reiese, în plus, că un demers separat, tot cu panglici albe, a început cu câteva ore mai devreme. Revoluflia are un simbol acum. Alfli trei sute de oameni au fost reflinufli la protestul ilegal. Un prieten deschide un cont de Facebook pentru a coordona eforturile de asistenflă a celor reflinufli. Intru, odată cu alte câteva sute. De mâine vor fi pachete cu mâncare regulate, mulflumită cafenelei în care am avut azi întâlnirea de afaceri, øi pentru tofli deflinuflii vor fi cumpărate sau donate pături øi saci de dormit; aceøtia sunt, altfel, silifli să stea pe bănci tari sau în picioare. Grupul se numeøte HELP°Revolution, øi la trei dimineafla plesnesc de mândrie că m°au făcut administrator. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

301

Miercuri, 7 decembrie Înainte să mă duc la culcare aseară, numărul celor care au dat clic pe „merg“ la pagina de Facebook a protestului de lunea viitoare ajungea la aproape trei mii. De dimineaﬂă, numărul e de peste cinci mii. Fostul preøedinte Mihail Gorbaciov, acum în vârstă de optzeci de ani, a solicitat o reluare a votării350. Într°o postare pe blogul de opinii de la International Herald Tribune, pe care°l frecventez cu regularitate, descriu protestul de luni øi încerc să formulez în

302

cuvinte faptul de netăgăduit că Rusia trece printr°un moment de cotitură. Problema cu regimul sovietic — øi cu cel creat de Vladimir Putin după imaginea sa — este că sunt ambele sisteme închise, a căror distrugere este de neprevăzut351. Nu există o relaflie cauzală evidentă între protestele de stradă øi căderea în cele din urmă a regimului, fiindcă nu există mecanisme care să facă guvernarea să răpundă înaintea poporului. Chiar øi cea mai evidentă øi recentă analogie ce s°ar putea face, Revoluflia Portocalie din Ucraina, din 2009, nu se potriveøte ca model: acolo, înfruntarea dintre protestatari øi guvernul care fraudase alegerile a fost soluflionată de Curtea Supremă, care a cerut o renumărare øi o repetare a votului. Însă Rusia nu are un sistem de justiflie independent de braflul executiv. Øi, mai rău, nicio renumărare sau repetare a votului nu ar merge, de vreme ce legile electorale nu mai permit de mult candidatura altor partide în afara celor aprobate de Kremlin. Aøadar cei care protestează împotriva lipsei de corectitudine a alegerilor cer, de fapt, demolarea întregului sistem. Lucru care, în lipsa unei analogii mai bune, ne aduce iarăøi la căderea URSS. Procesul a durat atunci cinci ani øi a fost desfăøurat într°o manieră „doi paøi înainte, unul Masha Gessen

înapoi“. Protestele au fost permise, apoi interzise, apoi permise din nou. Disidenflii au fost eliberafli, apoi apartamentele le°au fost devastate de poliflie. Cenzura a fost eliminată treptat, cu suiøuri øi coborâøuri. La apogeul miøcării de protest pe străzi se aflau sute de mii de oameni, înfruntând nu doar poliflia, ci øi tancurile, øi totuøi era imposibil de spus dacă acfliunile lor aveau urmări directe — fiindcă, exact ca acum, populaflia nu avea mecanisme de control asupra guvernării. Însă din această retrospectivă se desprinde un lucru clar: odată procesul declanøat, regimul a fost sortit pieirii. Cu cât se pompa mai mult aer fierbinte în balonul în care subzista, cu atât devenea mai sensibil la tot mai marea presiune de afară. Exact asta se întâmplă acum. Poate să dureze luni, poate să dureze câfliva ani, dar balonul lui Putin se va sparge. Øi mai departe? Kremlinul pare să dea înapoi. Ieri zeci de mii de tineri, aduøi cu autobuzele din afara oraøului, au fost mânafli în centrul Moscovei pentru un miting de victorie al Rusiei Unite. Li s°au dat veste fosforescente øi tobe albastre, pe care le°au azvârlit fără fasoane după terminarea evenimentului. Poze cu tobele, îndoite, pătate øi ude, îngrămădite pe trotuare au inundat blogurile. Păreau niøte simboluri perfecte ale regimului: multă gălăgie øi pompă, apoi o abandonare lipsită de glorie în ploaia mohorâtă, rece ca gheafla. Ce alte opfliuni mai are guvernarea? Mulfli dintre cei reflinufli luni øi marfli mai sunt încă în celulele polifliei øi au supraaglomerat deja secfliile øi tribunalele: arestările în masă la protestul de sâmbătă nu sunt, pur øi simplu, o opfliune. Violenfla este posibilă, dar pare îndoielnică, fiindcă Putin, bănuiesc, încă nu øi°a dat seama cât de dramatică este situaflia. Mai probabil e că va încerca să°i înmoaie pe protestatari aruncându°le un os de ros. Vladislav Surkov, păpuøarul°øef al Kremlinului, a sugerat deja formarea unui Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

303

nou partid, pentru a se fline cont de „comunităflile urbane nemulflumite“352. Nu par să priceapă că toată flara e nemulflumită din cauza lor, aøa că au probabil impresia că dacă permit un surogat de candidatură a opozifliei la votul prezidenflial din martie or să mai calmeze spiritele. Protestele trebuie să continue până ce Putin øi cercul său de apropiafli îøi vor da seama că au rămas o minoritate restrânsă øi disprefluită — øi atunci se vor purta ca niøte øobolani încolflifli.

304

Oare ce confline repertoriul lor limitat — vreun atac terorist care să°i permită lui Putin să declare stare de urgenflă? O asemenea măsură n°ar salva regimul, dar i°ar putea amâna căderea cu un an°doi. Mă duc, pe seară, la o întrunire a Rus, Sidiaøceaia (Rusia în Spatele Gratiilor), o organizaflie formată acum două luni de Olga Romanova, o fostă lucrătoare în PR care ajunsese activistă cu normă întreagă pentru drepturile prizonierilor după ce soflul său, patron, fusese arestat øi condamnat la opt ani de închisoare pentru fraudă. După ce mita n°a izbutit să°l elibereze, Romanova a început o anchetă pe cont propriu, găsind dovezi că soflul său fusese condamnat pe baza unor acte falsificate — furnizate, crede ea, de fostul partener de afaceri, care, până anul trecut, a fost øi senator. Romanova a ajuns la Curtea Supremă, care a anulat verdictul — øi după ce tribunalul din Moscova a ignorat decizia, a ajuns iarăøi la Curtea Supremă øi s°a ales cu verdictul schimbat. După care a pornit cu avionul spre o depărtată colonie penitenciară pentru a°øi lua acasă soflul, care stătea deja de trei ani după gratii. Filmul cu revederea lor a devenit imediat un succes pe net. Rusia în Spatele Gratiilor se întâlneøte la o cafenea din centru, genul în care tineri øi tinere aleg cu grijă între optsprezece varietăfli de ceai excelente, după care trec la cele câteva varietăfli de vin mediocru. Însă în serile acestea de miercuri apar mai mult femei care aduc a contabile sau a øefe de birou. Cu excepflia faptului că lucrează cu normă întreagă pentru a°øi scoate din închisoare bărbaflii, „prizonieri Masha Gessen

de afaceri“. Mă aøez la masă cu Svetlana Bahmina, fostă avocată la Iukos care a făcut patru ani øi jumătate de puøcărie, øi cu o femeie timidă, cu ochelari, care îmi spune că soflul i°a fost condamnat pentru false acuzaflii de fraudă. „Øi iată°l pe Irek Murtazin!“ flipă Romanova, o femei dolofană, la patruzeci øi cinci de ani, cu părul vopsit roøu. În cafenea intră un bărbat firav, de aproape cincizeci de ani. E un fost director de televiziune din Tatarstan care a fost concediat în octombrie 2002, din cauza transmiterii crizei ostaticilor de la teatru. A ajuns un blogger popular, iar în 2009 a fost arestat pentru o aøa°zisă defăimare a preøedintelui Tatarstanului. A primit douăzeci øi una de luni de închisoare pentru calomnie øi, potrivit curflii, „pentru incitare la duømănie împotriva unui grup social aparte“353, adică cel al oficialilor de la conducere. „Am o veste bună øi o veste proastă“, zice Murtazin. „Aia proastă e că un judecător din Tatarstan, care a dat, beat, peste o femeie cu maøina vara trecută, a fost achitat.“ Cei dinăuntru scot un oftat unanim: nu prea e cine øtie ce veste, atât de obiønuite sunt accidentele în care sunt implicafli demnitari — la fel ca øi achitările lor. „Vestea bună“, continuă Murtazin, „e că mai bine de jumătate dintre magistraflii care aveau de judecat dosare ale celor reflinufli la proteste au anunflat că sunt bolnavi øi nu pot veni. Asta înseamnă optzeci de judecători cu gripă.“ Acum da, asta e o veste. Øi, se pare, fiindcă nu mai sunt locuri de detenflie, unii dintre deflinufli sunt eliberafli øi sfătuifli aøa, între patru ochi, să se prezinte mai târziu la instanflă. Totuøi luptătorul anticorupflie Alexei Navalnîi a apărut în fafla judecătorului øi a primit cincisprezece zile de arest pentru rolul său în conducerea marøului ilegal de luni. Una dintre femeile prezente împarte tuturor panglici albe. În mai puflin de o zi simbolul revolufliei a devenit oficial. Când ajung acasă, numărul de persoane care au dat „merg“ pe Facebook pentru protestul de sâmbătă a trecut de zece mii. * Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

305

Joi, 8 decembrie Mai bine de douăzeci de mii de utilizatori de Facebook intenflionează acum să participe la protestul de sâmbătă. Stau de vorbă cu cineva care este în contact zilnic cu membri ai administrafliei prezidenfliale øi ai guvernului federal. „Au luat°o razna“, îmi spune. „Nimeni nu øtie ce să facă, iau decizii în funcflie de partea pe care s°au trezit dimineaflă. Ieri, Medvedev voia să închidă [televiziunea independentă prin cablu] Dojd. De°abia l°am putut opri.“

306

Aveam să aflu, peste câteva zile, că furnizorii de servicii prin cablu primiseră telefoane prin care li se ceruse să nu mai transmită Dojd, însă hotărâseră să nu dea curs cererii, invocând obligaflii contractuale. Nimeni nu era mai surprins decât proprietarul øi directorul de la Dojd. Preøedintele Medvedev, între timp, scosese linkul de la Dojd de pe contul său pe Twitter. Se începuseră øi reparaflii grăbite în Piafla Revolufliei, unde e programat protestul de sâmbătă — o tactică clasică, disperată, pentru a°i fline departe pe demonstranfli. Vineri, 9 decembrie Sunt agitată. Ascult radioul, în timp ce°i duc pe copii la øcoală, øi°mi fac griji — tocmai atunci redactorul de øtiri anunflă că mai bine de douăzeci øi cinci de mii de oameni plănuiesc să vină sâmbătă. E ca un moment din acelea de la începutul unei relaflii amoroase pasionale, când se rostesc aceleaøi vorbe ca øi ieri, însă cumva căldura pare să mai fi scăzut un pic. Las copiii, mă întorc acasă øi mă culc la loc. Dar când mă trezesc iar, după două ore, revoluflia contină încă øi pasiunile sunt la fel de înflăcărate. Problema e acum că, deøi protestul de sâmbătă este tehnic legal, formularul de aplicaflie al organizatorilor — completat acum zece zile — specifică trei sute de participanfli. Se øtie că altădată participanflii în exces au mai fost arestafli. Øi totuøi nu se pot aresta mii sau zeci de mii — asta ar putea însemna violenflă poliflienească. Masha Gessen

Doi organizatori — un politician de carieră øi un editor de revistă — se duc la primăria Moscovei, încercând să negocieze. Pe la mijlocul amiezii, editorul, Serghei Parhomenko, postează rezultatele negocierilor pe pagina lui de Facebook: municipalitatea a oferit o nouă locaflie pentru protestul de mâine øi a dat autorizaflie pentru treizeci de mii de participanfli, extinzând øi durata protestului la două ore. În curând, administraflia locală e de acord să ofere celor care se duc din greøeală la Piafla Revolufliei liberă trecere către noul loc al mitingului, aflat la jumătate de oră de mers pe jos. Singura veste proastă e că în loc de Piafla Revolufliei, cu numele ei fabulos, protestul se va fline la Piafla Bolotnaia (Mlăøtinoasă). Un prieten, cunoscutul poet øi comentator politic Lev Rubinstein, numeøte asta, imediat, „o provocare lingvistică“. Cel mai cunoscut øi iubit scriitor al flării, Grigori Cehartiøvili, autor, sub pseudonimul Boris Akunin, de romane istorice cu detectivi, scrie pe blogul său354: N°aø putea să stau locului. De ce trebuie, în flara asta, să fie totul aøa? Până øi societatea civilă se trezeøte când e cel mai incomod pentru scriitori. Am plecat la flară, în Franfla, pentru un pic de liniøte, ca să lucrez la următoarea mea carte. Dar acum nu mă pot concentra. Cred că mă întorc acasă. Asta înseamnă 500 de kilometri la volan — øi apoi urafli°mi noroc să prind un avion. Sper să ajung la timp øi să văd momentul istoric cu ochii mei, nu pe YouTube. Însă motivul acestei postări e că am fost rugat să°i avertizez pe tofli cei care nu au încă informaflia: PROTESTUL SE VA fiINE ÎN PIAfiA BOLOTNAIA (nu în Piafla Revolufliei).

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

307

La øedinfla cu părinflii din seara asta, observ că mulfli dintre ei poartă panglici albe. Când îmi aøez fetifla în pat, mă întreabă dacă poate merge mâine cu mine la protest. „Nu, îmi pare rău, nu cred că°i o idee bună să luăm copii deocamdată.“ „Dar protestul e legal, nu?“ Øtie că altfel aø putea fi arestată.

308

O asigur că este øi că n°o să mi se întâmple, probabil, nimic rău. „O să mai merg la multe proteste, cred, în lunile următoare, øi n°o să te pot lua cu mine. Dar o să te iau la ultimul, când o să sărbătorim.“ „Când nu mai e Putin, adică?“ Îøi trage răsuflarea, de parcă gândul ar fi prea de tot. Are zece ani; s°a născut după venirea la putere a lui Putin øi a auzit discuflii despre el întreaga ei viaflă. Când erau mici, copiii mei l°au transformat pe Putin într°un soi de răufăcător domestic, un soi de „omul negru“ care putea veni să te înøface dacă nu te purtai frumos la masă. I°am oprit să facă asta øi am încercat, când au mai crescut, să le ofer o viziune a politicii rezonabil de nuanflată; cred că am uitat totuøi să le explic că nimeni nu conduce o veønicie. Sâmbătă, 10 decembrie Întorcându°mă cu maøina de la dacea noastră, unde or să stea Daria øi copiii cât mă duc eu la protest, ascult radioul øi nu°mi găsesc locul. Øi ce dacă treizeci øi cinci de mii de oameni au anunflat pe Facebook că se vor duce la protest? Am mai văzut eu oamenii anunflându°se pe la petreceri cu sutele, fără să apară vreunul. Până la urmă, e sfârøit de săptămână: oamenilor le e lene, or să vrea să doarmă sau să se ducă pe la cabanele lor, or să°øi spună că alflii se vor duce la protest. Apropiindu°mă de Piafla Bolotnaia văd lume curgând din toate direcfliile: în grupuri, cupluri, singuri; tineri, bătrâni, adulfli. Oameni cu panglici albe, cu fulare albe, cu pălării Masha Gessen

albe, ba chiar øi cu pantaloni albi, în mâini cu baloane albe øi cu garoafe albe. Nu a nins încă, aøa că albul pe care°l au cu ei e menit să compenseze asta. Mă întâlnesc cu un grup de prieteni, inclusiv Andrei øi doi dintre fraflii săi. La detectoarele de metale poliflia e calmă øi politicoasă. Pătrunøi în îngrăditură, începem să ne uităm după fefle cunoscute. La protestul de luni øtiam că sunt acolo cu toflii fiindcă îi vedeam; astăzi øtiu că sunt aici cu toflii fiindcă nu°i văd din cauza mulflimii. Până øi mesajele°text devin imposibile, cantitatea lor depăøind capacitatea reflelei de telefonie mobilă a Moscovei. Căscăm gura la pancartele aduse de oameni. Una înfăfliøează un grafic al rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central, completat cu o linie curbă ce spune o istorie diferită: arată cum s°ar prezenta în mod normal sprijinul electoral pentru Rusia Unită. „Nu te credem, îl credem pe Gauss“, se vede scris pe pancartă, cu referire la Carl Friedrich Gauss, matematicianul care a oferit lumii curba cu acelaøi nume. „Nu am votat pentru nemernicii ăøtia“, proclamă un alt banner, purtat de un bărbat cu barbă roøcovană, „am votat pentru ceilalfli nemernici. Vreau renumărarea.“ „Sunt atât de mulfli!“, răcneøte un tânăr în telefonul mobil. „Øi°s tofli normali. Am auzit un milion de bancuri øi toate erau haioase!“ Dacă fli°ai petrecut ani cu credinfla că opiniile tale sunt împărtăøite de doar câfliva prieteni, să fii înconjurat de zeci de mii de indivizi care gândesc ca tine, te simfli, într°adevăr, ca øi cum ai auzi un milion de bancuri haioase deodată. Undeva, la distanflă, e un podium. Nu°l văd øi abia dacă aud ce se vorbeøte acolo. Unul dintre prietenii mei îøi aminteøte de o ømecherie din anii 1990, când oamenii aduceau radiouri portabile la mitinguri øi°i ascultau acolo pe vorbitori: dă drumul la radio pe telefonul mobil (o fi abonamentul cam scump, dar în piafla asta există internet la liber, wireless) øi ne rezumă esenflialul din discursuri. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

309

Ne uităm în dreapta øi°n stânga øi ne alăturăm sporadic scandărilor: „Alegeri noi!“, „Libertate!“, „Rusia fără Putin!“. Printre vorbitori se numără Boris Akunin (a reuøit să ajungă la timp din sudul Franflei), un cunoscut prezentator tv pus multă vreme pe lista neagră øi diverøi activiøti. Tatăl Dariei vorbeøte despre fraudarea alegerilor. Niciunul dintre cei care se prefac a fi politicieni din opoziflie — „ceilalfli nemernici“ — nu e aici. Încă nu au recepflionat mesajul că

310

puterea s°a mutat de la Kremlin. Navalnîi e tot în închisoare, aøa că un jurnalist citeøte alocufliunea lui adresată protestatarilor. Øi Mihail Prohorov, miliardarul care øi°a suspendat cariera politică acum două luni, e tot tăcut. Îøi va anunfla luni candidatura la preøedinflie, dar prea târziu pentru a mai intra în grafliile mulflimii revoluflionare: va fi considerat omul lui Putin. Port lenjerie groasă de corp, două jachete øi bocanci îmblănifli; nu°i de stat nemiøcat, îmbrăcat aøa, în iarna rusească. După două ore decidem, eu øi prietenii mei, să plecăm. Dar încă mai soseøte lume. Mă desprind de mulflime øi mă opresc pe o pasarelă să mă uit la lume. Sunt mult mai mulfli de treizeci øi cinci de mii; estimările de după vor avansa cifra de o sută cincizeci de mii. Ocupăm o masă mare la un restaurant care, ca toate birturile din zonă, e plin de protestatari care comandă vin fiert cu speranfla de a se încălzi. Prieteni øi necunoscufli îøi strigă peste mese ultimele øtiri. Andrei citeøte primul câteva rânduri de pe site°ul unui post de radio. „Protestul se apropie de final. Un reprezentant al polifliei a urcat pe scenă. Spune: «Astăzi am acflionat ca o forflă de poliflie dintr°o flară democratică. Vă mulflumesc». Se aplaudă.“ La masa noastră se lasă, momentan, tăcerea. „E fantastic“, începem tofli odată, privindu°ne neîncrezători. „E fantastic.“ Cât să fi trecut de când vreunul dintre noi a avut ocazia să spună, lipsit de echivoc, „e fantastic“ despre ceva ce se întâmplă în oraøul nostru? Masha Gessen

Îmi las prietenii la restaurant øi revin la cabană, la familia mea. Trec cu maøina peste Podul de Piatră — cel mai mare pod peste râul Moscova — chiar când poliflia iese din Piafla Bolotnaia. Sunt cu sutele, merg în øiruri de câte patru øi cinci, pe toată lungimea podului. E pentru prima oară când nu simt un nod în stomac la vederea polifliei în uniforme de intervenflie. Rămân blocată în spatele unui camion portocaliu, cu plug de zăpadă. Tot nu ninge, aøa că nu øtiu ce caută utilajul acolo, însă văd că de o margine a plugului e legat un balon alb. Astăzi au fost proteste în nouăzeci øi nouă de oraøe din Rusia, ca øi în fafla consulatelor øi ambasadelor ruseøti din mai bine de patruzeci de oraøe din toată lumea355. Mai pe seară, secretarul de presă al lui Putin, Dmitri Peskov, le spune jurnaliøtilor că guvernul nu are comentarii de făcut în privinfla protestelor356 øi promite să anunfle dacă asemenea comentarii vor fi formulate. Câteva minute mai târziu, NTV, canalul tv luat de la Vladimir Gusinski øi eviscerat acum zece ani, emite un reportaj excelent despre protest. Îl privesc pe net — nu mai am televizor în casă de ani întregi — øi recunosc ceva ce am observat øi în alte flări, când am relatat despre revolufliile lor. Vine o zi când deschizi televizorul øi vezi că aceiaøi nemernici care øi°au deversat ieri propaganda asupra ta, în acelaøi studio, cu acelaøi decor, încep să vorbească pe limba oamenilor. Acum totuøi momentul mă bagă mai tare în priză, fiindcă mi°i amintesc pe aceøti jurnaliøti de dinainte să se transforme în nemernici, de când au vorbit ultima oară omeneøte, acum doisprezece ani. Când mă apropii de dacea noastră se porneøte ninsoarea. Până dimineaflă totul va fi alb.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

311

MULfiUMIRI Îi sunt recunoscătoare lui Cullen Murphy, care a sugerat mai întâi să scriu ceva despre Vladimir Putin pentru Vanity Fair, øi agentei mele Elyse Cheney, care a observat că articolul rezultat se voia transformat într°o carte. Editoarea mea, Rebecca Saletan, a făcut cartea asta cu mult mai bună decât ar fi fost fără ea. Mulfli alflii m°au ajutat pe parcurs øi sper că într°o bună zi o să le pot mulflumi într°o pagină tipărită, fără să mă tem că o asemenea recunoaøtere le°ar putea face rău. Øtifli cine suntefli øi sper că vă dafli seama cât vă sunt de recunoscătoare. Însă nu pot evita să°i menflionez pe doi dintre aceøtia: prietenul øi colegul meu Ilia Kolmanovski, ale cărui investigaflii øi analize au fost covârøitor de importante în fazele inifliale ale acestui proiect, øi partenera mea, Daria Oreøkina, care m°a făcut mai fericită øi mai productivă decât am fost vreodată. Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

313

NOTE

Prolog 1 Textul complet al legii este disponibil la http://www.shpik. info/statya1.html. Accesat pe 14 iulie 2010. 2 Marina Katis, „Polozhitelny itog: Interview s deputatom Gosudarstvennoy Dumy, sopredsedatelem federalnoy partii Demokraticheskaya Rossiya Galinoy Starovoitovoy“, Professional, 1 iulie 1998. http://www.starovoitova.ru/rus/main.php?i=5&s=29. Accesat pe 14 iulie 2010. 3 Decizie a Curflii Constituflionale care citează decretul øi îi schimbă cele mai importante prevederi. http://www.panorama.ru/ ks/d9209.shtml. Accesat la14 iulie 2010. 4 De fapt, interzicerea protestelor a fost o miøcare făcută în doi timpi: cabinetul a emis interdicflia, iar Gorbaciov a adăugat un decret ce instituia un corp special de poliflie menit să asigure respectarea interdicfliei. Ambele au fost socotite neconstituflionale

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

315

de guvernul Rusiei, a cărui autoritate, la rândul său, nu era recunoscută de Gorbaciov. http://iv.garant.ru/SESSION/PILOT/main. htm. Accesat pe 15 iulie 2010. 5 Andrei fiiganov, „Seleznev dobilsya izvineniya za statyu Starovoitovoi,“ Kommersant, 14 mai 1999. http://www.kommersant. ru/doc°rss.aspx?DocsID=218273. Accesat pe 15 iulie 2010. Capitolul 1. Un preøedinte la nimereală Andrei Shleifer øi Daniel Treisman, „A Normal Country: Russia After Communism,“ Journal of Economic Perspectives, vol. 19, nr. 1 (iarna lui 2005), pp. 151–74. http://www.economics.harvard.edu/ faculty/shleifer/files/normal_jep.pdf. Accesat pe 30 aprilie 2011. 7 David Hoffman, The Oligarchs: Wealth and Power in the New Russia (New York: PublicAffairs, 2002). 8 Interviu al autoarei cu Boris Berezovski, iunie 2008. 9 Hoffman. 10 Este neclar, de fapt, dacă Berezovski a fost sau nu proprietar a 25 la sută din Sibneft øi a 49 la sută din ORT, compania deflinătoare a Canalului Unu: la data trimiterii la tipar a cărflii de faflă un tribunal londonez încearcă să determine exact asta. Rămâne de necontestat faptul că a fost totuøi singurul manager al companiei de televiziune øi că a obflinut venituri însemnate de pe urma companiei petroliere. 11 Natalia Gevorkian, Natalya Timakova øi Andrei Kolesnikov, Ot pervogo litsa: Razgovory s Vladimirom Putinym. http://archive.kremlin. ru/articles/bookchapter1.shtml. Accesat la 7 februarie 2011. 12 Blogul Tatianei Iumaøeva (Diaøenko), postare din 6 februarie 2010. http://t°yumasheva.livejournal.com/13320.html#cutid1. Accesat pe 23 aprilie 2011. 6

316

Capitolul 2. Războiul alegerilor 13 Numărul victimelor este luat din sentinﬂa judecătoriei municipale din Moscova în cazul lui A. O. Dekuøev øi Y. I. Krimøhahalov. http://terror1999.narod.ru/sud/delokd/prigovor. html. Accesat pe 5 mai 2011. 14 Discurs al parlamentarului Serghei Iuøenkov la Kennan Institute din Washington, D.C., 24 aprilie 2002. http://terror99.ru/ commission/kennan.htm. Accesat pe 5 mai 2011. 15 Apariﬂie tv a lui Putin din 24 septembrie 1999. http://www. youtube.com/watch?v=A_PdYRZSW°I. Accesat pe 5 mai 2011. 16 Comunicare nepublicată, transmisă mie de echipa lui Berezovski în noiembrie 1999.

Masha Gessen

Interviu al autoarei cu Marina Litvinovici, 1 iulie 2008. Alocufliunea lui Boris Elflîn, 31 decembrie 1999. Text: http:// stra.teg.ru/library/national/16/0. Accesat pe 6 mai 2011. Video: http://www.youtube.com/watch?v=yvSpiFvPUP4&feature=related. Accesat pe 6 mai 2011. 19 Alocufliunea lui Vladimir Putin, 31 decembrie 1999. Text: http://stra.teg.ru/library/national/16/2/print. Accesat pe 6 mai 2011. Video: http://www.youtube.com/watch?v=i4LLxY4RPwk. Accesat pe 6 mai 2011. 20 Interviu al autoarei cu Natalia Gevorkian, iunie 2008. 21 Pavel Gutiontov, „Zauryadnoye delo.“ http://www.ruj.ru/ authors/gut/100303_4.htm. Accesat pe 8 mai 2011. 22 Transcrierea unei emisiuni de øtiri NTV din data de 9 februarie 2000. http://www.library.cjes.ru/online/?a=con&b_id=426&c_ id=4539. Accesat pe 7 mai 2011. 23 Andrei Babiflki, Na voine, transcriere în limba rusă a unui manuscris pregătit pentru apariflie în Franfla. http://somnenie. narod.ru/ab/ab6.html. Accesat pe 7 mai 2011. 24 Transcriere a conferinflei de presă a lui Andrei Babiflki din 1 martie 2000. http://archive.svoboda.org/archive/hr/2000/ ll.030100°3.asp. Accesat pe 8 mai 2011. 25 Oleg Panfilov, Istoriya Andreia Babitskogo, Capitolul 3. http:// www.library.cjes.ru/online/?a=con&b_id=426&c_id=4539. Accesat pe 8 mai 2011. 26 Panfilov, Istoriya Andreia Babitskogo. 27 Broadcasting Board of Governors FAQ. http://www.bbg.gov/ about/faq/#q6. Accesat pe 8 mai 2011. 28 Congressional Research Service report, „Chechnya Conflict: Recent Developments“, actualizat pe 3 mai 2000. http://www.fas. org/man/crs/RL30389.pdf. Accesat pe 8 mai 2011. 29 Interviu al autoarei cu Natalia Gevorkian, iunie 2008. 30 Pentru cronologia evenimentelor din Riazan, am recurs în principal la Alexandr Litvinenko øi Iuri Feløtinski, FSB vzryvayet Rossiyu, ed. a II°a (New York: Liberty Publishing, 2004), pp. 65–108, care compilează multe relatări în presă cu relatări originale, øi Ryazanski sahar:Nezavisimoye rassledovaniye s Nikolayem Nikolayevym, program al televiziunii NTV emis la 24 martie 2000. http://video. yandex.ru/users/provorot1/view/54/. Accesat pe 8 mai 2011. 31 „13 sentyabrya v Rossii — den’traura po pogibshim ot vzryvov“, un material nesemnat apărut în Gazeta.ru, 10 septembrie 1999. http://gazeta.lenta.ru/daynews/10°09°1999/10mourn.htm. Accesat pe 8 mai 2011. 17 18

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

317

32 ITAR°TASS citată de Litvinenko øi Feløtinski, FSB vzryvayet Rossiyu. 33 Ryazanski sahar.

Capitolul 3. Autobiografia unui golan Michael Jones, Leningrad: State of Siege (New York: Basic Books, 2008). 35 Alex Adamovici øi Daniil Granin, Blokadnaya kniga. http://lib. rus.ec/b/212340/read. Accesat pe 7 februarie 2011. 36 Harrison Salisbury, The 900 Days: The Siege of Leningrad (New York: Da Capo Press, 2003), pp. vii–viii. 37 Oleg Bloflki, Vladimir Putin: Istoriya zhizni (Moscova: Mezhdunarodniye Otnosheniya), p. 24. 38 Gevorkian et al. 39 Iuri Poliakov, Valentina Jitomirskaia øi Natalia Aralovefl, „«Demograficheskoye ekho» voyny“, publicat în jurnalul online Skepsis. http://scepsis.ru/library/id_1260.html. Accesat pe 7 februarie 2011. 40 Irina Bobrova, „Kto pridumal Putinu gruzinskiye korni?“ Moskovski komsomolets, 13 iunie 2006. http://www.compromat.ru/ page_18786.htm. Accesat pe 7 februarie 2011. 41 Interviu al autoarei cu Natalia Gevorkian, iunie 2008. 42 Prietenul din copilărie Viktor Borisenko, citat în Bloflki, Vladimir Putin: Istoriya zhizni, pp. 72, 89. 43 Gevorkian et al. 44 Evgheni Putin, citat în Bloflki, p. 46. 45 Viktor Borisenko, citat în Bloflki, pp. 68–69. 46 Viktor Borisenko, citat în Bloflki, p. 68. 47 Viktor Borisenko, citat în Bloflki, p. 67. 48 Gevorkian et al. 49 Profesoara Vera Gurevici, citată ibid. 50 Grigori Geilikman, citat în Bloflki, p. 160. 51 Nikolai Alekov, citat în Bloflki, p. 161. 52 Serghei Roldughin, citat în Gevorkian et al. 53 Bloflki, p. 259. 54 „S vyslannymi iz SshA razvedchikami vstretilsya Vladimir Putin“, 25 iulie 2010. http://lenta.ru/news/2010/07/25/spies/. Accesat pe 25 februarie 2011. 55 Bloflki, p. 199. 56 I. Popov, „Diversanty Stalina“, http://militera.lib.ru/h/popov_ au2/01.html. Accesat pe 25 februarie 2011. 57 Gevorkian et al. 34

318

Masha Gessen

Ibid. Bloflki, pp. 199–200. 60 Gevorkian et al. 61 Bloflki, p. 155. 62 http://www.ref.by/refs/1/31164/1.html. Mihail Blinkin, „Avtomobil’ v gorode: Osobennosti natsionalnogo puti“, http://www. intelros.ru/pdf/arc/02_2010/42°45%20Blinkin.pdf. Accesat pe 27 octombrie 2011. 63 Gevorkian et al. 64 Ibid. 65 Gevorkian et al.; Bloflki, pp. 226–27. 66 Gevorkian et al. 67 Bloflki, p. 287. 68 Ibid., pp. 287–88. 69 Serghei Roldughin, citat în Gevorkian et al. 70 Gevorkian et al. 71 Serghei Zaharov, „Brachnost’ v Rossii: Istoriya i sovremennost’“, Demoskop Weekly, Oct. 16–29, 2006, pp. 261–62. http://www.demoscope.ru/weekly/2006/0261/tema02.php. Accesat pe 27 februarie 2011. 72 Gevorkian et al. 73 Ibid. 74 Ibid. 75 Vadim Bakatin, Izbavleniye ot KGB (Moscova: Novosti, 1992), pp. 45–46. 76 Bakatin, pp. 32–33. 77 Filipp Bobkov, KGB i vlast (Moscova:Veteran MP, 1995). 78 Gevorkian et al. 79 Vladimir Usolflev, Sosluzhivets (Moscova: Eksmo, 2004), p. 186. 80 Ibid. 81 Bobkov. 82 Gevorkian et al. 83 Ibid. 84 Ludmila Putina, citată ibid. 85 Gevorkian et al. 86 Interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov (fost agent KGB în Berlin), Düsseldorf, 17 august 2011. 87 Usolflev pp. 70–74; interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov, Düsseldorf, 17 august 2011. 88 Usolflev, p. 36. 89 Ibid., p. 30. 90 Interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov, Düsseldorf, 17 august 2011. 58 59

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

319

320

91 Interviu al autoarei cu respectivul bărbat, Bavaria, 18 august 2011; cel intervievat a cerut ca numele să nu°i apară în carte. 92 Usolﬂev, p. 62. 93 Usolﬂev, p. 105. Interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov, Düsseldorf, 17 august 2011. 94 Interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov, Düsseldorf, 17 august 2011. 95 Bobkov. 96 O. N. Ansberg øi A. D. Margolis, ed., Obshchestvennaya zhizn’Leningrada v gody perestroiki, 1985–1991: Sbornik materialov (St. Petersburg: Serebryany Vek, 2009), p. 192. 97 Elizabeth A. Ten Dyke, Dresden and the Paradoxes of Memory in History (New York: Routledge, 2001). 98 Gevorkian et al. 99 Ludmila Putina, citat ibid. 100 Serghei Roldughin, citat în Gevorkian et al.

Capitolul 4. O dată spion… Obshchestvennaya zhizn’, p. 502. Serghei Vasiliev, memorii publicate în Obvodny Times, vol. 4, nr. 22 (aprilie 2007), p. 8, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 447. 103 Alexandr Vinnikov, Tsena svobody, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 449. 104 Elena Zelinskaia, „Vremya ne zhdet,“ Merkuriy, vol. 3 (1987), citat în Obshchestvennaya zhizn’, pp. 41–42. 105 Vasiliev, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 447. 106 Obshchestvennaya zhizn’, pp. 47, 76. 107 Ibid., pp. 51, 52, 54, 74. 108 Ibid., p. 632. 109 Ibid., p. 633 110 Ibid., p. 112. 111 Prima adunare a Frontului Popular, flinută în Leningrad în august 1988, a strâns reprezentanfli a douăzeci de organizaflii provenite din diferite oraøe ruseøti, plus încă douăsprezece din alte republici sovietice. http://www.agitclub.ru/front/frontdoc/ zanarfront1.htm. Accesat pe 13 ianuarie 2011. 112 Obshchestvennaya zhizn’, p. 119. 113 Andrei Boltianski, interviu, 2008, ibid., p. 434. 114 Petr Øeliø, interviu, 2008, Obshchestvennaya zhizn’, p. 884 a versiunii online. 115 Thomas de Waal, BlackGarden: Armenia and Azerbaijan Through Peace and War (New York: New York University Press, 2004). 101 102

Masha Gessen

Obshchestvennaya zhizn’, p. 115. Alexandr Vinnikov, memorii, ibid., p. 450. 118 Obshchestvennaya zhizn’, p. 126. 119 Articolul 70, Codul Penal al RSFSR. http://www.memo.ru/ history/diss/links/st70.htm. Accesat pe 17 ianuarie 2011. 120 Obshchestvennaya zhizn’, p. 127. 121 Natalia Serova, interviu, ibid., p. 621. 122 http://pravo.levonevsky.org/baza/soviet/sssr1440.htm. Accesat pe 17 ianuarie 2011. 123 Afiø al comitetului Alegeri°89; reprodus în Obshchestvennaya zhizn’, pp. 139–40. 124 Anatoli Sobceak, Zhila°Byla Kommunisticheskaya partiya, pp. 45–48, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 623. 125 Iuri Afanasiev, intervievat de Evgheni Kiselev pe Echo Moskvi, 2008. http://www.echo.msk.ru/programs/all/548798°echo/. Accesat pe 18 ianuarie 2011. 126 Alexandr Nikiøin, „Pokhorony akademika A. D. Sakharova“, Znamya, nr. 5 (1990), pp. 178–88. 127 „A. D. Saharov“, Voskreseniye, vol. 33, nr. 65. http://piter. anarhist.org/fevral12.htm. Accesat pe 18 ianuarie 2011. 128 Alexandr Vinnikov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, p. 453. 129 Marina Salie, interviu, 2008, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 615–16. 130 Ibid. 131 Igor Kuøerenko, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, p. 556. 132 Alexandr Vinnikov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, versiunea online, pp. 568–69. 133 Viktor Voronkov, interviu, 2008, Obshchestvennaya zhizn’, p. 463. 134 Nikolai Girenko, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, p. 473. 135 Viktor Veniaminov, memorii, Avtobiografiya Peterburgskogo gorsoveta, p. 620, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 449. 136 Bella Kurkova, memorii, în Obshchestvennaya zhizn’, p. 552. 137 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 138 Vladimir Gelman, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 471. 139 Dmitri Gubin, „Interview predsedatelya Lenosveta A. A. Sobchaka,“ Ogonyok, no. 28 (1990), citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 269. 140 Alexandr Vinnikov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 453–54. 141 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010; Vinnikov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 453–54. 142 Bakatin, p. 138. 116 117

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

321

Ibid., pp. 36–37. Gevorkian et al. 145 Ibid. 146 Anatoli Sobceak, interviu, Literaturnaya Gazeta, februarie 2000, pp. 23–29, citat în Anatoly Sobchak: Kakim on byl (Moscova: Gamma°Press, 2007), p. 20. 147 Interviu al autoarei cu Serghei Bezrukov, Düsseldorf, 17 august 2011. 148 Gevorkian et al. 149 Komitet Konstitutsionnogo Nadzora SSSR, 1989–91. http:// www.panorama.ru/ks/iz8991.shtml. Accesat pe 8 martie 2011. 150 Bakatin, 135. 151 Ibid. 152 Gevorkian et al. 153 Ibid. 143 144

322

Capitolul 5. Un puci øi o cruciadă „Playing the Communal Card: Communal Violence and Human Rights“, raport Human Rights Watch. http://www.hrw .org/ legacy/reports/1995/communal/. Accesat pe 26 ianuarie 2011. 155 Leningradskaya pravda, 28 noiembrie 1990, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 299. 156 Vladimir Monahov, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 574. 157 Iuli Ribakov, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 610. 158 Vladimir Beliakov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 425–26. 159 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 160 Alexandr Konanikin. http:// www.snob.ru/ go°to°comment/305858. Accesat pe 10 martie 2011. 161 „Obrashcheniye k sovetskomu narodu“, în I. Kazarin øi B. Iakovlev, Smert’ zagovora: Belaya kniga (Moscow: Novosti, 1992), pp. 12–16. 162 Kazarin øi Iakovlev, Smert’ zagovora, p. 7. 163 Igor Artemiev, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 407–8. 164 Alexandr Vinnikov, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, pp. 454–55. 165 Igor Artemiev, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, p. 408. 166 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 167 Bakatin, p. 21. 168 A. Golovkin øi A. Cernov, interviu cu Anatoli Sobceak, Moskovskiye novosti, 26 aug. 1991, citat în Obshchestvennaya zhizn’, p. 627. 154

Masha Gessen

Sobceak, memorii, Obshchestvennaya zhizn’, p. 627. Kazarin øi Iakovlev, p. 131. 171 G. Popov, „Zayavleniye mera goroda Moskvy“, în Kazarin øi Iakovlev, pp. 68–69. 172 Center Labyrinth, biografia lui Lujkov. http://www. anticompromat.org/luzhkov/luzhkbio.html. Accesat pe 13 martie 2011. 173 Iuli Ribakov, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 612. 174 B. Elflîn, I. Silaiev øi R. Hasbulatov, „K grazhdanam Rossii“, în Kazarin øi Iakovlev, p. 42. 175 Viaceslav Øcerbakov, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 681. 176 Ibid.; interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010; textul decretului dictat de Ruflkoi øi varianta citită de Sobceak, furnizate de Salie. 177 Elena Zelinskaia, interviu, Obshchestvennaya zhizn’, p. 505. 178 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 179 Øcerbakov, în Obshchestvennaya zhizn’, p. 683. 180 Gevorkian et al. 181 Interviu al autoarei cu Arseni Roghinski, Moscova, 20 iunie 2008. 182 Scrisoare a Marinei Salie către inspectorul°øef al Federafliei Ruse, Iuri Boldîrev, datată 25 martie 1992, nepublicată. 183 Scrisoare a lui Iuri Boldîrev adresată lui Petr Aven, din data de 13 martie 1992, document #105°177/n. 184 Interviu al autoarei cu Irene Commeaut, Paris, iunie 2010. 185 Ilia Kolmanovski, interviu cu Alexandr Margolis, St. Petersburg, iunie 2008. 186 Marina Ientalfleva, citată în Gevorkian et al. 187 Gevorkian et al. 188 Otchet rabochey deputatskoy gruppy Komiteta pomezhdunarodnym i vneshnim svyazyam, postoyannykh komissiy po prodovol stviyu,torgovle i sfere bytovykh uslug Sankt°Peterburgskogo gorodskogo Soveta na rodnykh deputatov po voprosu kvotirovaniya i litsenzirovaniya eksporta i importa tovarov na territorii Sankt°Peterburga, cu o hotărâre din 8 mai 1992, #88; Marina Salie, „Putin—prezident korrumpirovannoy oligarkhii!“, obflinută de la Fundaflia Glasnost din Moscova, 18 martie 2000. 189 Gevorkian et al. 190 Salie, „Putin—prezident“. 191 „Analiz normativnykh dokumentov, izdavayemykh merom i vitse°merom S. Peterburga,“ datată 15 ianuarie 1992, cu notaflia: „Transmisă lui B. Elflîn pe 15 ianuarie 1992“. 169 170

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

323

324

192 Vezi, de exemplu, „Rasporyazheniye mera Sankt°Peterburga o predostavlenii zhiloy ploshchadi Kurkovoy B. A.“, 08.12.1992, #1107°R; øi „Rasporyazheniye mera Sankt°Peterburga o predostavlenii zhiloy ploshchadi Stepashinu S. V.“, 16.12.1992, #1147°R. 193 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 194 Ibid. 195 http://1993.sovnarkom.ru/TEXT/ SPRAVCHN/VSOVET/ vsovet1.htm. Accesat pe 2 aprilie 2011. 196 Besik Pipia, „Lensovetu stuknulo 10 let,“ Nezavisimaya gazeta, 5 aprilie 2000. http://www.ng.ru/politics/2000°04°05/3_lensovet. html. Accesat pe 12 aprilie 2011. 197 Interviu al autoarei cu Marina Salie, 14 martie 2010. 198 „Pokhmelkin, Yushenkov, Gologlev i Rybakov vyshli iz SPS“, articol nesemnat, newsru.com. http://www.newsru.com/russia/ 14jan2002/sps.html. Accesat pe 8 mai 2011. 199 „V Moskve ubit deputat Gosdumy Sergei Yushenkov“, articol nesemnat, newsru.com. http://www.newsru.com/russia/17apr2003/ killed.html. Accesat pe 8 mai 2011. 200 Masha Gessen, „Pamyati Sergeya Yushenkova“, polit.ru, 18 aprilie 2003. http://www.polit.ru//world/2003/04/18/615774.html. Accesat pe 8 mai 2011.

Capitolul 6. Sfârøitul unui reformator Gevorkian et al. Vladimir Øurov, citat ibid. 203 Anatoli Sobceak, Dyuzhina nozhey v spinu (Moscova: Vagrius/ Petro°News, 1999), p. 72. 204 Reportaj de Masha Gessen, „Printsip Pitera“, Itogi, 5 sept. 2000. 205 Alexandr Bogdanov, interviu, Obshche stvennaya zhizn’, pp. 431–32. 206 Interviu Radio Liberty cu Iuri Boldîrev, 9 martie 2010. http:// www.svobodanews.ru/articleprintview/1978453.html. Accesat pe 1 decembrie 2011. 207 Interviu cu Ana Øarogradskaia realizat de Ilia Kolmanovski în data de 1 iunie 2008. 208 Sobceak, Dyuzhina, pp. 73–78. 209 Boris Viønevski, „Kto i zachem kano niziruyet Sobchaka?“ Radio Svoboda, 25 feb. 2010. http://www.svobodanews.ru/content/ article/1968322.html. Accesat pe 27 octombrie 2011. 201 202

Masha Gessen

210 „Lyudi oni horoshiye, no kvartirny vopros ih isportil…“ Na strazhe Rodiny, 14 august 1996; Brian Whitmore, „Is a Probe of City Graft a Tool of City Hall?“ St. Petersburg Times, 9 aprilie 1998. 211 Gevorkian et al. 212 Ibid.; Boris Viønevski, K demokratii i obratno. http://www. yabloko.ru/Publ/Book/Freedom/freedom_054.html. Accesat pe 10 aprilie 2011. 213 Julie Corwin, „Russia: U.S. Academics Charge Putin with Plagiarizing Thesis“, site°ul RFERL, 27 martie 2006. http://www.rferl. org/content/article/1067113.html. Accesat pe 10 aprilie 2011. 214 Peter Reddaway, „Some Notes on the Possible Murder of Sobchak, the Political Career and Persecution of Marina Sal’ye, and Some Related Cases“, lucrare nepublicată. 215 Reddaway. 216 Interviu al autoarei cu Natalia Rojdestvenskaia, martie 2000. 217 Arkadi Vaksberg, Le Laboratoire des Poisons: De Lénine à Poutine (Paris: Buchet Chastel, 2007). 218 Reddaway.

Capitolul 7. Ziua în care a murit presa Raport al misiunii OSCE din 26 martie 2000, alegeri, traducere în rusă. http://hro°uz.narod.ru/vibori.html. Accesat pe 17 mai 2011. 220 Statistici electorale din 2000. http://www.electoralgeography. com/ru/countries/r/russia/2000°president°elections°russia.html. Accesat pe 17 martie 2011. 221 Andrei Kolesnikov, Ya Putina videl! (Moscova: Eksmo, 2005), p. 13. 222 Specialista în miøcare corporală Brenda Connors, citată în Paul Starobin, „The Accidental Autocrat“, Atlantic, March 2005. http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2005/03/the°acciden tal°autocrat/3725/. Accesat pe 9 mai 2011. 223 Øamil Idiatulin øi Olga Tatarcenko, „Pora perevodit’ chasy na pravuyu ruku“, Kommersant, 18 mai 2000. http://www.kommersant. ru/Doc/148145. Accesat pe 19 mai 2011. 224 „Kakiye chasy nosyat prezidenty i oligarkhi“, material nesemnat pe newsru.com, postat pe 17 feb. 2005. http://www. newsru.com/russia/17feb2005/watch.html. Accesat pe 19 mai 2011. 225 Kolesnikov, p. 16. 226 Vitali Iaroøevski, „Operatsiya ‘Vnedreniye’°zavershena“, interviu cu Olga Kriøtanovskaia, Novaya Gazeta, 30 aug. 2004. http:// www.novayagazeta.ru/data/2004/63/43.html. Accesat pe 19 mai 2011. 219

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

325

227

Interviu al autoarei cu Mihail Kasianov, Moscova, 18 mai

2011. Masha Gessen, „Lockstep to Putin’s New Military Order“, New York Times, 29 februarie 2000, p. 21. 229 Serghei Parhomenko, „Besedy na yasnom glazu“, Itogi, 11 mai 2000. http://www.itogi.ru/archive/2000/20/111020.html. Accesat pe 21 mai 2011. 230 Reportaj de Masha Gessen, „Leningradskoye delo“, Itogi, 18 iulie 2000. http://www.itogi.ru/archive/2000/29/112897.html. Accesat pe 23 mai 2011. 231 Interviu al autoarei cu Nina Lepcenko, 3 iulie 2000. 232 Masha Gessen, „Leningradskoye delo“, Itogi, 18 iulie 2000. 233 „Glava ‘Russkogo video’ Dmitri Rojdestvensky umer ot serdechnogo pristupa“, articol nesemnat pe lenta.ru. http://lenta. ru/russia/2002/06/06/rusvideo/. Accesat pe 23 mai 2011. 234 Mihail Kasianov, Bez Putina (Moscova: Novaya Gazeta, 2009), pp. 70–73. 235 Dmitri Pinsker, „Ulika nomer 6“, Itogi, 26 sept. 2000. http:// www.itogi.ru/archive/2000/39/114667.html. Accesat pe 25 mai 2011. 236 „Gusinsky ne budet ispolnyat’ soglasheniya s Gazpromom, potomu shto oni podpisany pod ugrozoy lisheniya svobody. Ugrozhal yemu lichno Lesin“, articol nesemnat pe www.polit.ru. http://old.polit.ru/documents/320557.html. Accesat pe 25 mai 2011. 237 „Putin schitayet, shto konflikt mezhdu Gazpromom i Media°Mostom—spor khozyaystvuyushchikh subyektov, reshat, kotoryi dolzhen sud“, øtire nesemnată pe www.polit.ru.http://old. polit.ru/documents/329155.html. Accesat pe 25 mai 2011. 238 „Kasyanov snova publichno otchital Lesina. Na tom delo i konchilos’“, øtire nesemnată pe www.polit.ru.http://old.polit.ru/ documents/334896.html. Accesat pe 25 mai 2011. 239 Boris Kuzneﬂov, „Ona utonula…“: Pravda o „Kurske“, kotoruyu skryl genprokuror Ustinov (Moscova: De°Fakto, 2005). 240 „Gibel atomnoy podvodnoy lodki ‘Kursk.’ Khronologiya“, øtire nesemnată pe RIA Novosti. http://ria.ru/society/20050812/41140663. html. Accesat pe 1 iunie 2011. 241 Interviu al autoarei cu Marina Litvinovici, 1 iulie 2008. 242 Kolesnikov, p. 35. 243 Ibid., pp. 38–39. 244 Programma Sergeya Dorenko ob APL Kursk, transmisă pe 2 sept. 2000. http://sergeydorenko.spb.ru/news°1°24.htm. Accesat pe 1 iunie 2011. 245 Larry King Live, „Russian President Vladimir Putin Discusses Domestic and Foreign Affairs“, transmisă pe 8 sept. 2000. http:// 228

326

Masha Gessen

transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0009/08/lkl.00.html. Accesat pe 1 iunie 2011. 246 Alexandr Voloøin, mărturie la Londra Commercial Court, 14 noiembrie 2011. 247 Interviu al autoarei cu Boris Berezovski, iunie 2008. 248 Elena Bonner, conferinflă de presă, Moscova, 30 noiembrie 2000. 249 Iuri Samodurov, conferinflæ de presæ, Moscova, 30 noiembrie 2000. Capitolul 8. Destrămarea democrafliei 250 „A Year of Putin“, masă rotundă flinută la Moscova pe 26 decembrie 2000. Vorbitorii erau Leonid Ionin, decan al Facultăflii de Øtiinfle Politice Aplicate de la Øcoala Superioară de Economie; deputatul în Duma Viaceslav Igrunov; consilierul politic Simor Kordonski; filosoful Alexandr fiipko øi cercetătorul Andrei Ryabov de la Carnegie Center. 251 Iuli Ribakov, intervievat de Marina Koroleva în Echo Moskvi, 17 ian. 2001. http://www.echo.msk.ru/programs/beseda/13380. phtml. Accesat pe 7 iunie 2011. 252 Leonid Dracevski a lucrat în ambasade sovietice din Spania øi Polonia. 253 Viktor Cerkesov øi Georgy Poltavcenko. 254 Piotr Latîøev. 255 Viktor Kazanflev øi Konstantin Pulikovski. 256 Boris Berezovski, „Lichniye svobody—glavny zakon demokraticheskogo obchshestva. Otkrytoye pismo prezidentu Rossiyskoy federatsii Vladimiru Putinu“, Kommersant, 31 mai 2000. http://www.kommersant.ru/doc/149293/print. Accesat pe 1 mai 2011. 257 OSCE Election Observation Mission Report 2004. http://www. osce.org/odihr/elections/russia/33101. Accesat pe 8 iunie 2011. 258 Dezvăluire: la doi ani după susflinerea tezei despre subiect, Daria a devenit partenera mea de viaflă. 259 Daria Oreøkina, Kartograficheskiy metod v issledovanii elektoral’nogo povedeniya naseleniya Rossiyskoy Federatsii, teză de doctorat susflinută la Universitatea de Stat din Moscova în 2006. 260 Interviu al lui Ilia Kolmanovski cu Alexandr Margolis, Sankt Petersburg, iunie 2008. 261 Conferinflă de presă la Golos, Moscova, 14 martie 2004. 262 Soyuz Zhurnalistov Rossii, „Predvaritel’niy otchyot o monitoringe osveshcheniya s SMI vyborov Prezidenta Rossiyskoy

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

327

Federatsii 14 marta 2004 g.“ http://www.ruj.ru/news_2004/news_ 040331_1.html. Accesat pe 3 decembrie 2011. 263 „Putin obyavil o perestroike gosudarstva posle tragedii v Beslane“, øtire nesemnată pe newsru.com øi textul complet al discursului lui Putin, 13 septembrie 2004. http://www.newsru.com/ russia/13sep2004/putin.html. Accesat pe 9 iunie 2011. Capitolul 9. Domnia terorii Terrible Effects of Poison on Russian Spy Shown in First Pictures“, øtire nesemnată, Daily Mail, 21 noiembrie 2006. http:// www.dailymail.co.uk/news/article°417248/Terrible°effects°poison° Russian°spy°shown°pictures.html. Accesat pe 22 iunie 2011. 265 Interviu al autoarei cu Marina Litvinenko, Londra, 24 aprilie 2011. 266 Alexandr Litvinenko øi Iuri Feløtinski, FSB vzryvayet Rossiyu (New York: Liberty Publishing, 2004). 267 Alexandr Goldfarb øi Marina Litvinenko, Sasha, Volodya, Boris... ed. a II°a (New York øi Londra: AGC/Grani, 2010), p. 236. 268 L. Burban et al., „Nord°Ost. Neokonchennoye rassledovaniye. Sobytiya, fakty, vyvody“, Moscova, 26 aprilie 2006, Appendix 6.5, „Opisaniye sobytiy poterpevshey Karpovoy T. I.“ http://www. pravdabeslana.ru/nordost/pril6.htm. Accesat pe 23 iunie 2011. 269 Burban et al., Khronologiya terakta. http://www.pravdabeslana. ru/nordost/1°2.htm. Accesat pe 23 iunie 2011. 270 Elaine Sciolino, „Putin Unleashes His Fury Against Chechen Guerrillas“, New York Times, 12 nov. 2002. http://www.nytimes. com/2002/11/12/international/europe/12RUSS.html. Accesat pe 23 iunie 2011. 271 Vezi, de exemplu, http://www.youtube.com/ watch?v=m°6ejE1KG8A. Accesat pe 23 iunie 2011. 272 Interviu al autoarei cu Ahmed Zakaev, Londra, 6 iunie 2011. 273 „Litvinenko: FSB ubila Yushenkova za pravdu o Nord°Oste“, øtire nesemnată pe grani.ru, 25 aprilie 2003. http://grani.ru/Events/ Terror/m.30436.html. Accesat pe 24 iunie 2011. 274 Ana Politkovskaia, „Odin iz gruppy terroristov utselel. My yego nashli“, Novaya Gazeta, 28 aprilie 2003. http://politkovskaya. novayagazeta.ru/pub/2003/2003°035.shtml. Accesat pe 20 iunie 2011. 275 „K zaklyuchehiyu kommissionnoy sudebnomeditsinskoy expertizy o pravilnosti lecheniya Shchekochikhina Yuriya Petrovicha,1950 goda rozhdeniya“, Novaya Gazeta, 1 iulie 2004. 264

328

Masha Gessen

http://2004.novayagazeta.ru/nomer/2004/46n/n46n°s05.shtml. Accesat pe 20 iunie 2011. 276 Interviu al autoarei cu Ahmed Zakaev, Londra, 6 iunie 2011. 277 Serghei Sokolov øi Dmitri Muratov, „Ana Politkovskaya otravlena FSB“, Novaya Gazeta, 4 sept. 2004. http://tapirr.narod.ru/ politkovskaya2005.html#OTpaBeЛeHa. Accesat pe 20 iunie 2011. 278 „Pravda Beslana.“ http://www.pravdabeslana.ru/pravda_ beslana.pdf. Accesat pe 26 iunie 2011. 279 Ana Politkovskaia, „Shto delalo MVD do Beslana, vo vremya i posle“, Novaya Gazeta, 28 aug. 2006. http://politkovskaya. novayagazeta.ru/pub/2006/2006°77.shtml. Accesat la 26 iunie 2011. 280 Blogul lui Alexei Øadaiev, 21 martie 2006. http:// kerogazz°batyr.livejournal.com/365459.html?thread=4023699#t4023 699. Accesat pe 3 decembrie 2011. 281 Alexandr Litvinenko, „Annu Politkovskuyu ubil Putin“, Chechenpress, 8 oct. 2006. http://alexanderlitvinenko.narod.ru/ myweb2/article3.html. Accesat pe 27 iunie 2011. 282 „V Dresdene Putina nazvali ubiytsey“, nesemnat, grani.ru, 10 octombrie 2006. http://grani.ru/Society/Media/m.112666.html. Accesat pe 27 iunie 2011. 283 Putin la o conferinﬂă de presă în Dresda, 10 octombrie 2006. http://www.newstube.ru/Media.aspx?mediaid=511BE4A2 —5153°4F 4E°BEA2°3086663E96D4. Accesat pe 27 iunie 2011. 284 Goldfarb øi Litvinenko, p. 335. 285 Interviu al autoarei cu Alexandr Goldfarb, Londra, 6 iunie 2011; Sasha, Volodya, Boris… Capitolul 10. Lăcomie de nesăturat 286 OSCE PA International Election Observation Mission Statement of Preliminary Findings and Conclusions. http://www. osce.org/odihr/elections/russia/18284. Accesat pe 14 iunie 2011. 287 „Russians Inch Toward Democracy“, editorial nesemnat, New York Times, 8 dec. 2003. http://www.nytimes.com/2003/12/08/ opinion/russians°inch°toward°democracy.html. Accesat pe 14 iunie 2011. 288 David Holley øi Kim Murphy, „Election Bolsters Putin’s Control“, Los Angeles Times, 8 dec. 2003. http://articles.latimes. com/2003/dec/08/world/fg°russelect8. Accesat pe 14 iunie 2011. 289 „Racists, Killers and Criminals Run for Duma“, National Post, 6 decembrie 2003. 290 „Putin’s Way“, Economist, 11 dec. 2003. http://www.economist. com/node/2282403. Accesat pe 14 iunie 2011.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

329

330

291 „Bush and Putin: Best of Friends“, BBC News, 16 iunie 2001. http://news.bbc.co.uk/2/hi/1392791.stm. Accesat pe 11 iulie 2011. 292 Robert O. Freeman, „Russia, Iran and the Nuclear Question: The Putin Record“, o publicaflie a Institutului de Studii Strategice. http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/pub737.pdf. Accesat pe 11 iulie 2011. 293 Vezi, de pildă, „Russia Signs Arms Deals with Arab States Totaling $12 Billion“, øtire nesemnată din pravda.ru. http://english. pravda.ru/russia/economics/22°02°2011/116979°russia_arms_ deals°0/. Accesat pe 11 iulie 2011. 294 Economistul era Gherman Gref, iar grupul de analiză era Tsentr strategicheskih razrabotok (Centrul pentru Inifliative Strategice). 295 Interviu al autoarei cu Andrei Ilarionov, Moscova, iunie 2011; Andrei Ilarionov, „Slovo i delo“, Kontinent nr. 134 (2007), pp. 83–147. 296 Interviu al autoarei cu William Browder, Londra, 13 mai 2011. 297 Hoffman, The Oligarchs. 298 Mihail Hodorkovski øi Leonid Nevzlin, Chelovek s rublem. http://lit.lib.ru/n/newzlin_l_b/text_0010.shtml. Accesat pe 16 iulie 2011. 299 Ludmila Uliflkaia øi Mihail Hodorkovski, „Dialogi“, Znamya, no. 10 (2009). http://magazines.russ.ru/znamia/2009/10/ul12.html. Accesat pe 16 iulie 2011. 300 Ibid. 301 Interviu al autoarei cu Pavel Ivlev, New York City, 2 iulie 2011. 302 Interviu al autoarei cu Charles Krause, New York City, 30 iunie 2011. 303 Discursul a fost flinut în Zvenigorod pe 27 octombrie 2002. 304 Interviu al autoarei cu Marina Litvinovici, decembrie 2009. 305 „Korruptsiya v Rossii—tormoz ekonomicheskogo rosta“, o prezentare grafică obflinută de la Centrul de Presă Hodorkovski din Moscova, iunie 2011. 306 Kolesnikov, Ya Putina videl!, p. 284. 307 Înregistrare video a întâlnirii: http://www.youtube.com/ watch?v=3KLzF3_°ShU&NR=1. Accesat pe 17 iulie 2011. 308 Interviu al autoarei cu Mihail Kasianov, Moscova, mai 2011. 309 Interviu al autoarei cu Leonid Nevzlin, Greenwich, Conn., 1 iulie 2011. 310 Interviu al autoarei cu Andrei Ilarionov, Moscova, iunie 2011. 311 Moscova Times, 21 ian. 2004. Text complet: http:// hermitagefund.com/newsandmedia/index.php?ELEMENT_ID=312. Accesat pe 17 iulie 2011.

Masha Gessen

312 Mărturie în instanflă a lui Serghei Magniflki, document nepublicat. 313 Transparency International, Global Corruption Reports 2003 and 2010. http://www.transparency.org/publications/gcr. Accesat la 17 iulie 2011. Locurile în clasament sunt 86 în 2003 øi 154 în 2010, însă fiindcă numărul total al flărilor incluse în raport s°a schimbat (133 în 2003 øi 178 în 2010), am oferit cifrele sub formă procentuală. 314 Interviu al autoarei cu Andrei Ilarionov, Moscova, iunie 2011. Comentariile următoare au aceeaøi sursă. 315 Andrei Ilarionov, „Drugaya Strana“, publicat iniflial în Kommersant, 27 ian. 2006. http://www.liberal.ru/anons/312. Accesat pe 17 iulie 2011. 316 „Kasyanov, Mikhail“, dosar Lentapedia nesemnat. http:// lenta.ru/lib/14159606/full.htm. Accesat pe 17 iulie 2011. 317 Interviu al autoarei cu Karina Moskalenko, Strasbourg, 5 iulie 2011. 318 „Miller, Alexei“, dosar nesemnat Lentapedia. http://lenta.ru/ lib/14160384/. Accesat pe 18 iulie 2011. 319 Elena Lubarskaia, „‘Yuganskneftegaz’utopili v ‘Baikale’“, lenta.ru, 20 dec. 2004. http://lenta.ru/articles/2004/12/20/ugansk/. Accesat la 18 iulie 2011. Denis Skorobogat’ko, Dmitri Butrin øi Nikolai Kovalev, „‘Yugansk’kupili ludi iz ‘Londona’“, Kommersant, 12 decembrie 2004. http://www.kommersant.ru/doc/ 534631?isSearch=True. Accesat la 18 iulie 2011. „Russia to Hold Yukos Auction Despite US Ruling“, øtire fără semnătură pe MSNBC. http://www.msnbc.msn.com/id/6726341/. Accesat pe 18 iulie 2011. 320 „‘Rosneft’ kupila ‘Baikalfinansgrup’, poluchiv control nad ‘Yuganskneftegazom’“, øtire nesemnată, newsru.com. http://www. newsru.com/finance/23dec2004/rosneft.html. Accesat pe 18 iulie 2011. 321 Luke Harding, „Putin, the Kremlin Power Struggle, and the $40bn Fortune“, Guardian, 21 dec. 2007. http://www.guardian.co.uk/ world/2007/dec/21/russia.topstories3. Accesat pe 18 iulie 2011. 322 Interviu al autoarei cu Serghei Kolesnikov, Helsinki, iunie 2011. 323 Roman Anin, „Dvortsovaya ploshad 740 tysyach kvadratnykh metrov“, Novaya Gazeta, 14 februarie 2011. http://www. novayagazeta.ru/data/2011/016/00.html#sup. Accesat pe 19 iulie 2011. Pavel Korobov øi Oleg Kaøin, „Vot chego°chego, a kontrollerov u nas khvatayet“, Kommersant, 20 aprilie 2011. http://www. kommersant.ru/Doc/1625310. Accesat pe 19 iulie 2011. 324 Interviu al autoarei cu Iuli Dubov, Londra, 6 iunie 2011.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

331

332

325 Jacob Gershman, „Putin Pockets Patriots Ring“, New York Sun, 28 iunie 2005. http://www.nysun.com/foreign/putin°pockets°patriot s°ring/16172/. Accesat la 19 iulie 2011. Donovan Slack, „For Putin, It’s a Gem of a Cultural Exchange“, Boston Globe, 29 iunie 2005. http://www.boston.com/sports/football/patriots/ articles/2005/06/29/for_putin_its_a_gem_of_a_cultural_exchange/. Accesat pe 19 iulie 2011; „Vladimir Putin poluchil persten s124 brilliantami“, øtire nesemnată, Kommersant, 30 iunie 2005. http:// www.kommersant.ru/news/984560. Accesat pe 19 iulie 2011. Comentariul lui Putin, că „ar putea omorî pe cineva cu el“, a fost relatat de soﬂia lui Robert Kraft, Myra; vezi „Myra Kraft: Putin Stole Robert’s Ring“, Jewish Russian Telegraph, 18 martie 2007. http:// www.jrtelegraph.com/2007/03/myra_kraft_puti.html. Accesat pe 31 octombrie 2011. 326 Curatorul Nic Iljine relatează incidentul în eseul său „Guggenheim 24/7“, în Laura K. Jones, ed., A Hedonist’s Guide to Art (Londra: Filmer, 2010); vezi øi http://www.theaustralian.com.au/ news/world/book°details°strongman°vladimir°putins°artful°ways/st orye°6frg6so°1225978192724. 327 Aici, de pildă, apare cu preﬂul de 8 200 de ruble: http://www. alcoport.ru/katalog/products/vodka/vodka°kalashnikov/ vodka°kalashnikov°1l. Accesat pe 19 iulie 2011. 328 Interviu al autoarei cu Andrei Ilarionov, Moscova, iunie 2011.

Capitolul 11. Înapoi în URSS Interviu cu Bruce Eitling øi John Kelly, Cambridge, Massachusetts, 7 noiembrie 2008. 330 În martie 2011, Dojd, un canal tv pe internet, a anulat emisiunea Grazhdanin Poet din cauza unui scheci care°l înflepase pe Medvedev. Directoarea generală Natalia Sindeeva a explicat într°o declaraflie că nu intenflionase să°l insulte pe Medvedev personal. http://tvrain.ru/teleshow/poet_and_citizen/. Accesat pe 10 nov. 2011. Am avut câteva experienfle similare ca editor la www.snob.ru, unde site°ul, de pildă, m°a făcut să scot o referinflă la un articol dintr°un cotidian britanic unde Medvedev era numit „asistentul lui Putin“. 331 „Putin poruchil spetssluzhbam ‘vykovyryat’ terroristov so dna kanalizatsii“, øtire nesemnată pe www.lenta.ru, 30 martie 2010. http://lenta.ru/news/2010/03/30/drainpipe/. Accesat pe 1 0 noiembrie 2011. 332 „Putin obidelsya na sravneniye Obamy: My neumeyem stoyat’ ‘vraskoryachku’,“ øtire nesemnată pe www.newsru.com, 3 iulie 329

Masha Gessen

2009. http://www.newsru.com/russia/03jul2009/raskoryachka.html. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 333 Piotr Mironenko, Dmitri Butrin øi Elena Kiseliova, „Rvyot i Mechel“, Kommersant, 25 iulie 2008. http://www.kommersant.ru/ Doc/915811. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 334 „Putin predrek oppozitsioneram ‘otovarivaniye dubinkoy’,“ øtire nesemnată de pe www.lenta.ru, 30 august 2010. http://lenta. ru/news/2010/08/30/explain/. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 335 „Vladimir Putin Goes Fishing“, galerie foto, Guardian, 14 aug. 2007. http://www.guardian.co.uk/news/gallery/2007/aug/14/russia. internationalnews. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 336 „Vladimir Putin, nashedshiy amfory VI veka, stal obyektom dlya nasmeshek rossiyskikh bloggerov I zarubezhnykh SMI“, articol nesemnat pe www.newsru.com, 11 aug. 2011. http://www.newsru. com/russia/11aug2011/putin_amf.html. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 337 Secretarul de presă al lui Putin, Dmitri Peskov, a admis mai târziu că vasele fuseseră aøezate acolo din timp. Vezi Stepan Opalev, „Peskov pro Putina: Amfory nashel ne sam“, www.slon.ru, 5 oct. 2011. http://slon.ru/russia/peskov_pro_putina_amfory_ nashel_ne_sam°684066.xhtml. Accesat pe 10 noiembrie 2011. 338 „Medvedev vnyos v Gosdumu zakonoproekt o prodlenii prezidentskikh polnomochiy“, articol nesemnat pe www.lenta.ru, 11 nov. 2008. http://lenta.ru/news/2008/11/11/medvedev/. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 339 Transparency International, Corruption Perceptions Index. http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/ cpi/2010/results. Accesat pe 15 noiembrie 2011. 340 Ludmila Alexeeva, discurs la ceremonia de decermare a Premiului Egor Gaidar, Moscova, 14 noiembrie 2011. 341 „Zolotiye chasy dlya upravleniya delami Voronozhskoy oblasti. Prodolzheniye“, Rospil blog, 6 oct. 2011. http://rospil.info/ news/p/983. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 342 „Recheniye komissii FAS po zakazu s tsenoy kontrakta boleye chem 11.5 mlrd rubley“, Rospil blog, 11 octombrie 2011. http://rospil. info/news/p/999. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 343 „MVD zaplatit 25 millionov rubley za otdelanniye zolotom krovati“, articol nesemnat pe www.lenta.ru, 19 august 2008. http:// lenta.ru/news/2009/08/19/gold/. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 344 Ana Kaciurovskaia, „Alexei Navalnîi: Tol’ko, pozhaluysta, ne nado govorit’: ‘Navalny sravnil sebya s Obamoy’“, Snob, noiembrie 2010.

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

333

334

345 Julia Ioffe, „Net Impact: One Man’s Cyber°Crusade Against Russian Corruption“, New Yorker, 4 aprilie 2011. http://www. newyorker.com/reporting/2011/04/04/110404fa_fact_ioffe. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 346 „Proekt ‘Rospil’ sobral perviy million na ‘Yandexden’gakh’“, øtire nesemnată pe www.lenta.ru, 3 feb. 2011. http://lenta.ru/ news/2011/02/03/million/. Accesat pe 11 noiembrie 2011. 347 „Putin vydvigayetsya na prezidentskiye vybory 2012 goda“, articol nesemnat pe www.gazeta.ru, 24 septembrie 2011. http:// www.gazeta.ru/news/lastnews/2011/09/24/n_2022837.shtml. Accesat pe 12 noiembrie 2011. 348 Aleksei Zaharov, „Rezultaty vyborov na tekh uchastkakh, gde ne byli zafi ksirovany narusheniya“, www.slon.ru, 5 decembrie 2011. http://slon.ru/calendar/event/723777/. Accesat pe 11 decembrie 2011. 349 David Herszenhorn, Ellen Barry, „Majority for Putin’s Party Narrows in Rebuke from Voters“, New York Times, 4 decembrie 2011. http://www.nytimes.com/2011/12/05/world/europe/russians°vote° governing°party°claims°early°victory.html?n=Top/News/World/ Countries%20and%20Territories/Russia?ref=russia. Accesat pe 11 decembrie 2011. 350 „Mihail Gorbaciov—Novoy“, Novaya Gazeta, 7 decembrie 2011. http://www.novayagazeta.ru/politics/49918.html. Accesat pe 12 decembrie 2011. 351 Masha Gessen, „When There’s No Going Back“, International Herald Tribune, 8 dec. 2011. http://latitude.blogs.nytimes. com/2011/12/08/when°theres°no°going°back/ ?scp=2&sq=masha%20gessen&st=cse. Accesat pe 12 decembrie 2011. 352 Natalia Raibman, „Surkov: Nuzhno sozdat’ partiyu dlya razdrazhennykh gorozhan“, Vedomosti, 6 dec. 2011. http://www. vedomosti.ru/politics/news/1444694/surkov_nuzhno_sozdat_ partiyu_dlya_razdrazhennyh_gorozhan. Accesat pe 12 decembrie 2011. 353 Olga Korol’, „Ex°presssekretaryu prezidenta Tatarstana Murtazinu dali real’niy srok“, Komsomol’skaya Pravda, 26 noiembrie 2009. http://www.kp.ru/online/news//577494/. Accesat pe 12 decembrie 2011. 354 Boris Akunin, postare pe blog, „I Could Not Sit Still“, 9 decembrie 2011. http://borisakunin.livejournal.com/45529.html. Accesat pe 12 decembrie 2011. 355 Konstantin Beniumov, „Vstavay, strana ogromnaya! Mitingi protesta 10 dekabrya proshli v 99 gorodakh Rossii“, onair.ru. http://

Masha Gessen

www.onair.ru/main/enews/view_msg/NMID_38499/. Accesat pe 13 decembrie 2011. 356 „Dmitry Peskov ne kommentiruyet miting na Bolotnoy ploshchadi“, øtire nesemnată, www.gazeta.ru, 10 dec. 2011. http:// www.gazeta.ru/news/lenta/2011/12/10/n_2130194.shtml. Accesat pe 12 decembrie 2011.

335

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

336

INDICE

Armenia 89, 94, 320

Abramovici, Roman 21, 187, 274

Artemiev, Igor 121, 322 asasinate 73, 150, 172, 216,

activism 8, 99, 101, 121, 191,

227, 240, 241

200, 202, 210, 223, 236,

FSB 216

284, 285, 286, 290, 294,

Putin øi 236

310

Auøev, Ruslan 230, 231

Leningrad 92, 93

autoritarism 282

pro-democraﬂie 88, 92, 93,

Azerbaidjan 7, 89, 91, 114,

107

320

Albright, Madeleine 42 Al Doilea Război Mondial 44, 114, 220

B Babiﬂki, Andrei 38, 39, 40, 41,

alegeri 25, 33, 35, 37, 41, 42,

42, 48, 175, 228, 317

53, 74, 94, 98, 99, 103,

Baikalfinansgrup 272, 273,

139, 146, 149, 150, 151, 152, 159, 162, 164, 175, 185, 196, 197, 199, 200,

330 Bakatin, Vadim 103, 104, 319, 321, 322

201, 202, 232, 246, 247,

Baku 114

248, 250, 268, 279, 288,

Bătălia pentru Angleterre 86,

294, 295, 296, 297, 302,

99, 100

310

Beliaev, Alexandr 121, 122

anticipate 282

Berezovski, Boris 16, 19, 20,

consiliu local 87

21, 22, 23, 24, 25, 26,

consiliu municipal 98

32, 33, 34, 37, 38, 47,

legislative 138

48, 51, 143, 152, 185,

libere 75

187, 188, 196, 202, 216,

locale 74

217, 218, 225, 240, 241,

parlamentare 245, 246, 261,

276, 281, 282, 288, 289,

294, 296 prezidenﬂiale 119, 175, 181, 202, 249, 283

316, 326 Putin øi 19, 20 Berlin 70, 72, 73, 75, 107, 117

Alegeri°89, comitetul 93

Berzin, Ian 61

Alexandrov, Alexandr 193

Bezrukov, Serghei 107, 108,

analist politic 192, 295 armata øi Putin 76, 250 Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

319, 321 Bîstriﬂki, Andrei 201, 202

337

Bogdanov, Alexandr 147, 324 Boldîrev, Iuri 131, 133, 135, 136, 148, 323, 324 boløevici 61, 192

Presă 149, 150 cenzuræ 83, 92, 93, 289, 303 vezi øi jurnalism; media

Bonner, Elena 188, 326

Cerkesov, Viktor 326

Borisenko, Viktor 56, 64, 318

Cimitirul Nou (Beslan) 205

Browder, William 251, 252,

Ciociev, Alan 209

253, 261, 262, 263, 264,

338

Centrul Independent de

265, 266, 267, 268, 274, 329 Buhre, Paul 91 Buinaksk 29 Bush, George W. 246, 247, 329

26, 34, 37 CNN 187 Comitetul de Stat pentru Stare de Urgenﬂă din URSS (GKChP) 120 Comitetul de Supraveghere Constituﬂională 108

C Canalul Unu (Televiziunea publică rusă) 21 Casa de cultură, Kasparov la 206 Catedrala Kazanski (Leningrad) 88 „Cântecul Patriotic“ (Mihail Glinka) 193 ceceni 30, 31, 39, 40, 41, 47, 162, 163, 225, 226, 228, 230, 232, 233, 235, 240 Cecenia 9, 22, 29, 31, 32, 34, 38, 39, 45, 119, 159, 162, 163, 164, 168, 169,

Comitetul pentru Relaﬂii Externe 133 export mærfuri 133, 134, 135, 136, 147 import mærfuri 134, 147 companii 18, 21, 131, 132, 134, 137, 163, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 181, 201, 252, 254, 256, 257, 259, 260, 262, 263, 264, 269, 270, 271, 272, 273, 274, 275, 278, 279 comunism 8, 9, 10, 17, 25, 57,

176, 223, 224, 225, 226,

87, 99, 107, 118, 137,

228, 229, 230, 233, 236,

144, 148, 193, 253

240, 241, 247, 249, 250,

vezi øi Partidul Comunist al

251 celule/colonii penitenciare 259, 271, 304 Masha Gessen

Ciubais, Anatoli 16, 24, 25,

Uniunii Sovietice conflicte etnice 7, 91, 92, 114, 118

vezi øi Armenia; ceceni;

disidenﬂi 34, 68, 82, 83, 84, 91,

Cecenia

93, 94, 95, 96, 104, 116,

Congresul Deputaﬂilor

138, 161, 174, 188, 191,

Poporului 137, 138 constituﬂie 25, 95, 108, 124,

194, 196, 239, 279, 303 Dorenko, Serghei 185, 186,

138, 139, 167, 168, 195, 283, 286

187, 326 Douæsprezece cuﬂite în spinarea

corupﬂie 13, 116, 133, 139,

mea (Sobchak) 153

144, 151, 156, 198, 216,

Drel, Anton 258

246, 252, 259, 260, 267,

Dresda 70, 74, 160, 236, 278

276, 278, 284, 287, 305

birou 73

criză economică (1998) 195

clædirea Stasi 75

curﬂi, clădiri de apartamente

filiala KGB 71, 72, 73

sovietice 31, 54, 56

Universitatea de

Curtea Supremă 89, 302, 304

Tehnologie 71 Drozdov, Iuri 107

Dubeikovskaia, Iana 198, 200

Death of a Dissident: The

Dubov, Iuli 276, 330

Poisoning of Alexander

Duma 24, 246

Litvinenko and the Return of the KGB

vezi øi parlament Dzasokov, Alexandr 230

(Goldfarb) 239 decret 8, 32, 119, 125, 130,

138, 139, 167, 168, 193,

Echo Moskvi 222, 326

194, 195, 196, 278, 284

economie 6, 17, 18, 81, 83,

democraﬂie 7, 9, 33, 34, 42,

114, 120, 138, 146, 153,

88, 89, 92, 93, 94, 97,

167, 195, 247, 248, 249,

98, 99, 100, 101, 102,

250, 251, 252, 253, 255,

103, 106, 107, 108, 114,

257, 259, 263, 268, 274,

115, 116, 120, 122, 123, 125, 128, 131, 137, 143,

278, 289 Elﬂîn

144, 146, 147, 161, 166,

ca preøedinte al Rusiei 7

191, 192, 195, 196, 198,

dezamægiri în privinﬂa lui

205, 212, 237, 246, 255, 261, 266, 297, 298, 310 deputaﬂii poporului 95 Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

17 miting în favoarea lui 8 øi „Familia“ 16, 18, 19, 25

339

øi destræmarea Sovietului Suprem 138

Fondul Hermitage 252, 262 Forﬂele speciale ale poliﬂiei

Putin øi 24, 25, 26 epoca stalinistæ 67 Esenin, Serghei 82 Estonia 118, 145 explozie

115, 169 Frontul Popular 89, 90, 97, 98, 99 Fundaﬂia pentru Politică Eficientă 33, 34

de la Volgodonsk 219 din Riazan 219

340

Buinaksk 29 în submarin 179, 180 3 septembrie 231 în blocuri de apartamente (1999) 170, 218, 227, 232 la Leningrad, Hotel Angleterre (1987) 82, 85 la metrou Moscova (2010) 285 explozii Moscova 44, 45 explozii Moscova (1999) 29, 30, 46, 47, 48 extorcare de stat 177 vezi øi corupﬂie

G Gagri 63 Gaidar, Egor 17, 139 Gazprom 176, 177, 178, 272 Georgia 53, 119 Germania 60, 69, 91, 107, 131, 236, 272 Al Doilea Ræzboi Mondial 52, 60 de Est 69, 70, 71, 72, 73, 74, 77, 107 de Vest 69, 70, 72 reunificare 74, 77 Gevorkian, Natalia 39, 40, 42, 53, 59, 103, 175, 316, 317, 318, 319, 320, 321, 322, 323, 324

F „Familia“ (din jurul lui Elflîn) 16, 18, 19, 22, 25 Facfliunea Armata Roøie (RAF) 72, 73 Federaflia Rusæ 32, 138, 193, 195, 250 vezi øi Rusia Feløtinski, Iuri 218, 219, 317, 327 Masha Gessen

Ghidaspov, Boris 99 GKChP 120, 121, 122, 123, 125, 131 vezi Comitetul de Stat pentru Stare de Urgenﬂă din URSS glasnost (deschidere) 83 Glaziev, Serghei 198, 199, 200 Glinka, Mihail 193

Goldfarb, Alexandr 34, 196,

Hotel Angleterre (Leningrad)

218, 238, 239, 240, 241,

82, 83, 85, 86, 87, 99,

327, 328

100

Gonøar, Nikolai 127

Hramﬂov, Viktor 121

Gorbaciov, Mihail 8, 17, 73,

Hruøciov, Nikita 84, 193

83, 84, 95, 96, 102, 103, 108, 118, 119, 120, 126,

127, 177, 192, 302, 315,

Iakovlev, Vladimir 151, 172,

316, 333 vezi øi puci (1191) Grădinile Mihailov (Leningrad) 87, 88 Groznîi 31, 32, 160, 161, 162, 164 Grup Interregional 7, 94, 102 Gusinski, Vladimir 42, 47, 144, 169, 170, 172, 175, 176, 177, 178, 188, 199, 202, 203, 288, 311

322 ideologie 254, 281, 282 clisee 144 naflionalistæ 192 Iedinstvo (Unitate) 35 Ilarionov, Andrei 248, 249, 250, 251, 253, 261, 267, 268, 278, 329, 330, 331 imnul naflional 166, 192, 193, 194, 196, 219 Indexul de Percepflie a Corupfliei 286 inegalitate economică øi socială 17

informali 84, 85, 100, 101,

„Hyde Park“ (Grădinile

102, 103, 147

Mihailov, Leningrad)

informator 216

87, 88

Itogi 5, 178, 201, 324, 325

Hakamada, Irina 200, 201, 202 Hamzat (bărbat cecen) 162, 163 Hodorkovski, Mihail 144, 229,

Iuganskneftegaz 272 Iukos 254, 255, 256, 259, 260, 261, 269, 270, 272, 273, 305 Iumaøev, Valentin 16, 22, 24

253, 254, 255, 256, 257,

Iumaøeva, Tatiana 24

258, 259, 260, 261, 267,

Iuøenkov, Serghei 139, 140,

268, 269, 270, 271, 272, 273, 279, 284, 288, 329 Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

141, 225, 242, 316 Iuriev, Alexandr 150

341

Ivanov, Igor 42

rezerva activæ 61, 103, 104, 105, 148, 152

Ivanov, Serghei 283

supradimensionat (anii J

1970) 69

jurnalism 150, 168, 294 de investigaﬂii 114, 154, 156,

Klebanov, Ilia 183 Kolesnikov, Serghei 273, 274,

219, 226, 227, 237

329, 330

342

275, 277, 316, 325, 326,

Kadîrov, Ramzan 240 Kartofelnikov, Alexei 43, 44, 45, 46 Kasianov, Mihail 167, 168, 177, 260, 268, 269, 325, 329 Kasparov, campania pentru democraﬂie 205, 206, 207

Kommersant 166, 196, 316, 325, 326, 330, 331 Komsomol 62, 145, 253 Kontinent 131, 329 Kovalev, Alexei 85, 100, 194, 330 Kovtun, Dmitri 241 Kraft, Robert 277, 331 Kremlin 20, 33, 37, 152, 153, 154, 165, 169, 181, 198,

Kasparov, Garri 114, 205, 206,

229, 252, 262, 268, 273,

207, 208, 209, 210, 211,

284, 288, 290, 302, 310,

212, 234, 287 KGB 8, 12, 34, 38, 42, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 76, 78, 103, 104, 106, 107, 108, 109, 110,

330 Kriuøkov, Vladimir 129, 130, 166 Kuroiedov, Vladimir 183 Kursk 178, 179, 180, 181, 182, 185, 186, 187, 200, 222,

118, 120, 122, 129, 130,

326

145, 149, 166, 174, 176, 195, 200, 239, 256, 278,

283, 319

Larry King Live 187, 326

agenfli sub acoperire 70, 71, 108, 195 desfiinflare 103 disidenfli 68 lovitura de stat (1991) 110, 118, 129, 130 Masha Gessen

Lebedev, Platon 256, 259, 260, 268, 271 Lenin, Vladimir Ilici 96, 193, 194, 254 Leningrad 7, 19, 20, 23, 42, 45, 51, 53, 58, 60, 61,

62, 63, 66, 68, 70, 74, 77, 81, 82, 89, 92, 93, 94, 96, 97, 98, 99, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 116, 117, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 130, 131, 134, 153, 174, 318, 320 asediu 51, 52, 53, 81, 114 cartele øi proteste (1989– 1990) 114 consiliu municipal 98, 101, 107, 109, 114, 115, 119, 125, 126, 137, 138 Putin, viceprimar al 20, 119, 148 Lesin, Mihail 177, 325 Letonia 118 liberali 34, 103, 139, 140, 192, 195, 200, 201, 225, 227, 248, 249, 261, 284, 288 Linkov, Ruslan 11 Lituania 118, 155 Litvinenko, Alexandr 215, 216, 217, 218, 219, 225, 235, 237, 238, 239, 240, 241, 279, 317, 327, 328 Litvinovici, Marina 33, 181, 200, 201, 229, 230, 231, 232, 234, 235, 257, 258, 316, 326, 329 locuri de discuﬂie, Leningrad 86 Lugovoi, Andrei 241 Lujkov, Iuri 25, 33, 124, 175, 322 Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

lustraﬂie 8, 10, 77 proiect de lege 8 Putin øi 77 M Magniﬂki, Serghei 263, 264, 265, 266, 284, 330 Maksimov, Vladimir 149 Maksimova, Tamara 149 Mamele Beslanului 206, 208 Maøhadov, Aslan 230, 231 Marea Teroare 89 Marele Palat (Kremlin) 165 media 162, 169, 170, 173 Media°Most 169, 173 Medved (Ursul) 35 Medvedev, Dmitri 283, 284, 285, 286, 290, 291, 293, 295, 297, 306 Meri, Lennart 145 Merkel, Angela 236 Mihalkov, Serghei 193 N Nagorno-Karabah 7, 91, 92 Narusova, Ludmila 148, 152, 153 Navalnîi, Alexei 286, 287, 305, 310, 332 Nevski Prospekt (Leningrad) 88, 115, 126, 149, 172 Nevzlin, Leonid 253, 257, 261, 271, 329 Nikolaiev, Nikolai 46, 47 NKVD 60 Novaia Gazeta 219, 227, 276, 325, 328, 330, 333

343

NTV 42, 46, 47, 170, 178, 199, 202, 311, 317

344

O Omul cu rubla (Hodorkovski øi Nevzlin) 253, 257 Oreøkina, Daria 196, 313, 327 Organizaﬂia pentru Securitate øi Cooperare în Europa (OSCE) 245, 246, 325, 327, 328 Osetia de Nord 203, 208, 209, 228, 230 ostatici 42, 203, 224, 226, 227, 230, 231, 232, 233, 267, 268, 298, 305 øcoala Beslan 205, 206, 207 teatru Moscova 220, 221, 222, 223, 226 Oteøestvo — Vsia Russia (ﬁara Strămoøească — Rusia Întreagă) 19 Otkritaia Rossia (Russia Deschisă) 255 otrăvire 156, 180, 215, 228, 237, 238, 239, 241 P Padva, Genrik 270, 271 Palatul Mariinski (Leningrad) 99, 100, 121, 123 Parlamentul European 225, 266 parlament 7, 10, 24, 25, 35, 94, 95, 140, 152, 154, 155, 166, 192, 193, 195, Masha Gessen

196, 200, 204, 246, 286, 294 alegeri (2003) 245, 261 Putin øi 193, 194, 246 vezi øi Duma Partidul Comunist din SUA 251 Partidul Comunist din Uniunea Sovieticæ 8, 10, 26, 67, 83, 87, 90, 91, 93, 94, 95, 97, 98, 99, 102, 107, 116, 130, 136, 145, 165, 167, 202, 245, 261, 268, 297 Partidul Democratic Liberal 245 Patruøev, Nikolai 45, 48 Pavlov, Valentin 131 perestroika (restructurare) 83, 89 Petrograd 81 vezi øi Leningrad; Sankt Petersburg petrol 6, 21, 32, 37, 135, 144, 251, 252, 254, 257, 259, 260, 261, 271, 272, 278 Piafla Maiakovski, miting (Moscova, 1991) 8, 9 Piafla Sfântul Isaac (Leningrad) 82, 86, 99 pionieri 57, 145 Podolfleva, Ekaterina 88, 92 poliflia secretæ 8, 22, 60, 61, 70, 104, 152, 166, 167, 171, 174, 211, 216, 227, 233

vezi øi Serviciul de Securitate Federal (FSB) Politburo 83 Politkovskaia, Ana 225, 226, 227, 228, 230, 232, 235, 236, 237, 240, 241, 328 vezi øi ucidere

126, 127, 128, 129, 130, 144, 166, 253 Punct de Informare 86, 87 Putin, Vladimir (tatæl) 52, 53, 60, 61, 62 Putin, Vladimir Vladimirovici 37 ambiﬂii ale lui 179

Popov, Gavriil 123

armata øi 76, 168, 185

Primakov, Evgheni 21, 23, 25,

asasinate øi 73, 236, 240,

26, 33, 47 privatizare 87, 147, 170, 252, 254, 287 Prohorov, Mihail 144, 287, 288, 289, 290, 310 proiecte legislative 8, 195, 205 propagandæ 33, 92, 201, 202, 229, 311 proteste 97, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303, 304, 305, 306, 307, 308, 309, 310, 311 alimente pe cartelæ în Leningrad 115, 116 Bætælia pentru Angleterre 85, 86 în Germania de Est 74, 75, 76, 77

241 autoritarismul lui 266 Babiflki øi 38 Berezovski øi 19 biografie 52 cæsætoria lui 65 ca golan øi bætæuø 56, 57, 58, 59, 224 candidat la preøedinflie 33 candidat pentru realegere (2004) 197 ca preøedinte interimar 37, 167 ca prim°ministru 48, 60, 186, 283 Cecenia øi 195 comunismul øi 145 Constituflia øi 167, 168, 195, 283, 286

în Vilnius 118

contactat de KGB 64

Iugoslavia 282

corupﬂia lui 133, 278

pro°democraﬂie 97

criza ostaticilor din teatrul

vezi øi „Informali“ puci (1991) 8, 73, 109, 118, 120, 122, 123, 124, 125, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

din Moscova øi 220, 221, 224, 230, 233 decret 167

345

decrete 167, 168, 194, 195,

pærinﬂii 53

196, 278

parlamentul øi 193, 194,

Elﬂîn øi 19, 22, 24, 25, 26, 27

246, 294

FSB øi 166, 174, 216

popularitatea lui 32, 35

idolul sæu 61

preøedinte interimar 167

Ilarionov øi 248, 278

proiecte de legi øi 195

împuterniciﬂi ai lui 154,

relaﬂiile sale 65

195, 196, 248

346

Rojdestvenski øi 172, 173,

în consiliul municipal din

174

Leningrad 109

Sobceak øi 20, 21, 26, 105,

învestire 278

106, 107, 108, 197, 198,

învestirea în funcﬂie (2000)

248

194

terorism øi 73, 204, 224,

Kasianov øi 167

232, 233, 234, 304

KGB øi 174

tinereﬂea 58, 59, 60

Kursk øi 181, 182, 183, 185,

uciderea Annei

186, 187, 200

Politkovskaia øi 235,

la facultate 62, 63

236, 237

la Kremlin 20, 153, 154

viceprimar al Leningradului

la sediul KGB din Dresda

20, 119, 148

70, 71, 72, 73

visul lui 66

Litvinenko 216

vulgaritatea lui 32, 106,

lovitura de stat (1991) øi 128

284, 285 Putina, Ekaterina (fiicæ) 70,

Medvedev øi 283, 284, 285, 286, 290, 291, 293, 295,

77 Putina, Ludmila

297

Alexandrovna (soﬂie)

mitologia lui 54, 56

66, 70, 77, 132, 152

øcoala de la Beslan øi 204

Putina, Maria (fiicæ) 66

øcoala lui 55, 56, 57

Putina, Maria Ivanovna

øi alegerile din 2000 283

(mama) 63, 278

øi bogæﬂia 277 øi distrugerea spaﬂiului public 282 otrævirea lui Litvinenko øi 216 Masha Gessen

R Radio Liberty 324 Radio Liberty/Europa Liberă 38, 42

Războiul sovieto-finlandez 81

36, 37, 39, 43, 47, 78,

Războiului sovieto°german

106, 109, 119, 133, 136,

143, 147, 148, 150, 153,

redistribuirea bogæﬂiei 136,

154, 156, 162, 164, 165,

254

166, 167, 168, 169, 170,

repartizare stræinætate

173, 175, 185, 188, 191,

bani øi 70, 71, 72, 77

192, 193, 195, 198, 199,

Dresda 71

203, 208, 217, 223, 229,

Germania 69, 70

233, 236, 237, 240, 241,

Republica Socialistă

242, 245, 246, 247, 248,

Federativă Sovietică

249, 250, 251, 252, 253,

Rusă (RSFSR) 193, 320

255, 256, 257, 258, 261,

republici baltice 118, 145

262, 264, 265, 267, 268,

republici sovietice 320

273, 274, 275, 276, 281,

Revenko, Evgheni 199, 202

282, 283, 284, 286, 287,

revoluﬂii ruseøti 61, 81, 96,

288, 290, 291, 294, 296,

148, 153, 192, 194, 300,

297, 298, 302, 304, 309,

305, 306

310, 311

Riazan 30, 43, 45, 46, 47, 219, 317

Rusia Democrată 9 Rusia Unită 198, 245, 288,

Ribakov, Iuli 92, 194, 219, 322, 326

290, 294, 296, 297, 309 Russkoie Video 173, 174, 175

Rodina (ﬁara-mamă) 245 Roghinski, Arseni 130, 323

Rojdestvenski, Dmitri 170,

Saharov, Andrei 34, 83, 93,

171, 172, 173, 174, 175, 325 Roldughin, Serghei 64, 65, 78, 318, 319, 320

94, 95, 96, 98, 102, 188, 321 Salie, Marina 90, 91, 93, 96, 97, 98, 100, 101, 102,

Rosinvest 275

107, 113, 114, 116, 117,

Rosneft 260, 272, 273, 330

118, 122, 123, 125, 127,

Rostov 210, 228

130, 131, 133, 134, 135,

Ruﬂkoi, Alexandr 125, 323

136, 137, 139, 140, 148,

Ruøailo, Vladimir 45

225, 277, 321, 322, 323

Rusia 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 18, 19, 21, 22, 33, 34, 35, Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

Sambo (artă marﬂială sovietică) 59, 62

347

Samodurov, Iuri 326 Samsonov, Viktor 121, 123, 124, 125 Sankt Petersburg 11, 12, 20, 26, 51, 81, 102, 103, 132, 136, 138, 146, 147, 148, 149, 150, 153, 155, 169, 170, 171, 172, 173, 197, 198, 249, 263, 274,

348

276, 277, 283, 327 vezi øi Leningrad; Petrograd Scutul øi sabia 60 Sergheiev, Igor 41 Serviciul de Securitate Federal (FSB) 22, 23, 29, 44, 45, 46, 47, 48, 166, 174, 186, 215, 216,

Sovietul Suprem 7, 94, 102, 126, 131, 138 spionaj sovietic 61 Stalin, Iosif Visarionovici 61, 74, 84, 155, 171, 193, 270, 284 Starovoitova, Galina 7, 9, 12, 13, 92, 119, 170, 172 Stasi 72, 75, 77 Statele Unite ale Americii 8, 38, 60, 62, 71, 103, 208, 249, 257 steag nou Rusia (1991) 126, 127, 192 URSS 126, 127, 192 Surkov, Vladislav 289, 290, 303, 333

217, 219, 229, 230, 232, 233, 240, 317, 327, 328 sigiliu de stat 192, 193 Skoibeda, Vitali 121, 126 Sobceak, Anatoli Alexandrovici 20, 21, 26, 94, 101, 102, 103, 105, 106, 107, 108, 109, 115, 116, 117, 119, 122, 123, 124, 125, 126, 128, 129, 130, 131, 133, 135, 136, 137, 139, 143, 144, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 171, 172, 173, 174, 197, 198, 242, 248, 273, 274, 321, 322, 323, 324 Soønikov, Ivan 88 Masha Gessen

Ø Øarogradskaia, Ana 149, 150, 324 Øcecocikin, Iuri 227, 228, 241 Øcerbakov, Viaceslav 128, 322, 323 øcoala de ofiﬂeri 68 øcoala de spioni 58, 69, 71 Øevcenko, Iuri 152, 153, 155 Øuvalov, Igor 269 T televiziune 18, 42, 101, 119, 124, 126, 148, 166, 170, 171, 172, 174, 181, 187, 199, 218, 220, 223, 246, 255, 269, 305, 306 televiziunea de stat 199, 202

Terkibaev, Hanpaø 225, 226, 227, 235, 237 terorism 43, 48, 73, 204, 223, 224, 227, 232, 233, 234, 247, 304 Trepaøkin, Mihail 219, 220 Tsipko, Alexandr 192 U U.S. News & World Report 176, 178, 246 ucidere Ana Politkovskaia 236, 237 Berezovski 216 Galina Starovoitova 13, 92, 170 ostatici 267 vezi øi asasinate; otrævire 13, 242, 267 Ucraina 119, 302 unitatea de informaﬂii ilegale 71 Uniunea Europeanæ 145, 266 Uniunea Jurnaliøtilor Ruøi 202 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) 6, 8, 18, 35, 63, 77, 78, 82, 87, 89, 91, 92, 103, 104, 114, 119, 120, 126, 136, 145, 146, 156, 179, 253, 291, 331 Uniunea Sovietică 9, 35, 53, 62, 63, 70, 73, 74, 76, 83, 89, 90, 93, 98, 100,

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

105, 109, 118, 128, 133, 145, 149, 193, 194, 196, 253 vezi øi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Universitatea Brown 8 Universitatea din Leningrad 62, 153 Universitatea din Moscova 150, 196 Universitatea din Sankt Petersburg 150 Universitatea Umanistæ de Stat 255 V Vaksberg, Arkadi 154, 156, 324 Vaniuøin, Iuri 174, 175 Vidiaievo 182, 185, 186 Vinnikov, Alexandr 85, 320, 321, 322 Vladikavkaz 208 Volgodonsk 30, 219 Voloøin, Alexandr 16, 24, 181, 187, 326 Z Zakaev, Ahmed 225, 227, 228, 230, 232, 327, 328 Zelinskaia, Elena 84, 86, 126, 320, 323 Zidul Berlinului 75, 96 Ziua Învăﬂăturii 203, 232

349

cuprins

Prolog 1. Un preøedinte la nimereală

5 14

2. Ræzboiul alegerilor

3. Autobiografia unui golan

4. O datæ spion… 5. Un puci øi o cruciadæ

80 112

6. Sfârøitul unui reformator

142

7. Ziua în care a murit presa

158

8. Destræmarea democraﬂiei

190

9. Domnia terorii

214

10. Læcomie de nesæturat

244

11. Înapoi în URSS

280

Epilog. O sæptæmânæ din decembrie

293

Mulﬂumiri

313

Note

315

Indice

336

Omul færæ chip. incredibila ascensiune a lui vladimir Putin

351