Revista Banchetul de toamnă

Anul IV, nr. 46-47-48 (octombrie, noiembrie, decembrie), 2019 APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

„Trecătorule, nu mă judeca după cele ce le-am făcut, ci după cele ce le-am refuzat a le face!”

POESIS nu există nicio amintire cu un copil în pantalon scurt ci doar un bătrân colecționar de răni pe care și Dumnezeu l-a uitat

nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni singurătatea cotrobăie prin umbră și mușcă puțin câte puțin îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...

Complicele umbrei

când îți vine timpul calci pe întuneric ca pe o iarbă cosită prea devreme primăvara o altă realitate respiră din tine e ca și cum ai traversa strada simțind umbrele altui anotimp nu te clatini dar brusc îți amintești de tine

în acest răgaz dintre noapte și zi ești doar tu și o umbră care te desparte de lucruri

cineva intră prin efracție nu-i nimic zici e doar complicele umbrei pe care o aștept...

urme de fluturi

dincolo de orice tăcere e-ntuneric și niciun cer umbrele adorm într-un fel anume ca și când nu ar fi existat atingeri

aciuit în primul anotimp după naștere îmi desfac singurătățile în șuvițe lungi

pe palmele mele goale au mai rămas doar urme de fluturi

Jumătatea de cer

luasem cu mine creioanele de colorat

și ultimul zâmbet al mamei apoi am intrat ca un pictor în copilărie vrând să o desenez pe bunica cum se înalță pe vârful degetelor de la picioare să prindă în căușul palmei cel mai frumos măr din livada din spatele casei

cândva ascunsesem acolo jocurile copilăriei pentru atunci când mă voi înălța pe vârful degetelor pentru a prinde în căușul palmei cel mai frumos măr pe care să-l dăruiesc nepotului meu

privirea îmi era înnodată de negura vremii livada din spatele casei dispăruse odată cu bunica doar un păianjen rămas acolo de când lumea țesea cu migală pe urma bunicii mi-am scos din desagă creionul albastru și am desenat jumătate de cer de undeva de pe marginea cealaltă mă privea Dumnezeu

știu că și înlăuntrul meu am lăsat ceva neterminat mă voi întoarce la anul când vara va fi pe sfârșite și voi desena jumătatea de cer rămasă pentru atunci când mă voi întâlni cu Dumnezeu și o să-l întreb în care parte de cer o găsesc pe bunica până atunci o să desenez o punte între cer și pământ un fel de trecătoare pe care o să-mi exersez plecarea

mama a plecat și ea să o caute pe bunica și nu s-a mai întors

POESIS bebelușul ăsta se va naște într-o zi iar tu vei fi vinovată de înfometarea lui nu, voi fi o mamă splendidă, m-am gândit însă la păpușile copilăriei și am roșit ca la un gest nepotrivit în fața audienței le făceam injecții cu seringi rămase de la moldamin le coseam haine întotdeauna două trei mărimi mai mari copiii sunt în creștere și le plac poveștile. da, poveștile au magie în pâlpâire te-ajută să crești gata te poți întoarce acum mi-a spus vocea ei și m-am recunoscut în oglindă, cercuri de funingine în jurul ochilor și lapte trecând prin sutien

the right one

trei sute de pași până acasă când un trecător talia mai large decât întunericul mi-a atins posteriorul you touched the wrong girl i-am zis cu un calm care nu-mi aparține m-a contrazis the right girl și s-a proptit înaintea mea abia atunci am intrat în panică (în orașul de unde vin la toate cursurile de supraviețuire înveți să pescuiești) l-am plesnit cu un curaj care jur nu-mi aparține și ochi închiși anticipând

o lovitură bumerang dai primești m-a sărutat însă și mi-a zis să o șterg nu înainte de-a-mi aminti the right girl

astăzi am încetat să ud gerbera de la tine

mi s-a lipit nasul de geam vorba cuiva „& normal” seară de seară mă ivesc după draperii când aud poc-poc urmăresc focurile de artificii noiembrie decembrie luni de asediu în Londra trebuie să crezi în artificii sex la prima vedere și prăjitură cu morcovi dimineața de după draperii apar cu sandalele în mâini vecinele ca niște câini ce-și cară singuri lesa prin parc

cimitirul evreilor

demult buna-bunică s-a dus la iarmaroc să dea fasole pe vopsele gallus neguțătorul nu și nu. voia ceva mai de valoare și îmbufnată (cum fasolea ei n-avea valoare) s-a-ntors cu tăbolașul în spinare prin râpe peste ape și ogoare

mi-a zis când faci afaceri cu evreul să nu-ți vinzi sufletul și țarina de sub picioare a folosit frunze de nuc în loc de gallus iar cu fasolea a ieșit din postul mare