Master Thesis in Urban Regeneration by Petra Gabriel

UNIVERSITATE TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

LUCRARE DE DISERTAȚIE

REDEFINIREA IMAGINII ORAȘULUI REACȚII CONCEPTE DE REVITALIZARE URBANĂ

Coordonator

Absolvent

Mutică Paul

Gabriel Petra-Renata

CUPRINS Introducere I.

II.

III.

IV.

VI.

VII.

Apartenența centrului tradițional al orașului I.1. Ce este orașul? I.2. Teorii de evoluție a spațiilor urbane Percepția generală asupra modernismului în contextul actual II.1. Scara umană neglijată - Urmările proiectării din avion - Rolul social al arhitectului II.2. Despre bricolerul și găsirea soluției de compromis Revitalizarea spațiilor publice III.1. Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile III.2. Revitalizarea în România - Dezvoltarea și conservarea patrimoniului - O inițiativă de revitalizare a spațiilor publice - Promovarea revitalizării spațiilor publice Cele șase cerințe pentru orașul nostru (chestionar) IV.1. Ordine și varietate IV.2. Viață observabilă IV.3. Compact IV.4. Orientare și mister IV.5. Scara umană IV.6. Vernacular Exemple din Europa V.1. Reconstrucție piață publică – Frydlant, Cehia V.1. Reconstrucție piața centrală – Požega, Croația V.3. Revitalizare spațiu public – St. Gallen, Eleveția V.4. Biblioteca din aer liber – Magdeburg, Germania Exemple din România VI.1. Centrul de afaceri Millennium III – Baia Mare VI.2. Erlebnisraum Altstadt – Sibiu VI.3. Piața Muzeului – Cluj Napoca VI.4. Pietonal "Corneliu Coposu" – Satu Mare Studiu de caz Dezvoltarea temei în legătură cu proiectul personal Concluzie Bibliografie

pag.0 pag.1 pag.2 pag.3 pag.7 pag.8 pag.9 pag.10 pag.11 pag.12 pag.13 pag.14 pag.14 pag.15 pag.16 pag.18 pag.19 pag.20 pag.21 pag.21 pag.22 pag.22 pag.23 pag.24 pag.26 pag.28 pag.30 pag.32 pag.33 pag.35 pag.37 pag.39 pag.41 pag. 42 pag.46 pag.48

fig. 0. Canaletto (Giovanni, Antonio, Canal) Il doge alla festa di San Rocco 1, Veneția, 1735, în prim plan apar diferite grupuri de oameni: dogi, demnitari de stat și participanți cu buchete mici merg în fiecare an în pelerinaj la Basilica să sărbătorească sfârșitului epidemiei de ciumă

Vedută, 147×199 cm, ulei pe pânză, Galeria Națională din Londra, http://www.nationalgallery.org.uk/paintings/canaletto-venice-the-feast-day-of-saint-roch 1

INTRODUCERE

Această lucrare analizează orașul și implicațiile sociale ale acestuia in contextul urban. Înțelegerea noțiunilor cheie ale cadrului urban și a domeniului de aplicabilitate sunt strâns legate cu un studiu axat pe evoluția conceptelor de spații publice din orașul European, de la funcțiile sale istorice și fundamentale până la declanșarea strategiilor de revitalizare în contexte urbane din punct de vedere social și al fondului construit. Orașul este în proces continuu de transformare din punct de vedere funcțional și morfologic, de redefinire a spațiului urban. Abordările analitice şi modelele de oraş aplicate în recunoașterea explicită a caracterului urban, respectiv dezvoltarea ei în timp, confirmă lipsa unei reguli sau angajament cu mediul nostru prezent. În ultimul deceniu se conturează proiectele, susținute de Uniunea Europeană, privind concluziile guvernanței urbane în promovarea incluziunii sociale si dezvoltării urbane durabile (sustenabile). Prezentul studiu reduce cazurile din ultimele două decenii ale revitalizărilor urbane particularizându-le şi adaptându-le la necesitățile specifice locuitorilor, în urma efectuării unui sondaj de opinii şi interpretări legate de arhitectura spațiului public în orașe. Urbanul produce spaţiul public pe căile sale prestabilite, cetățenii săi sunt cei care îl pot activa. Scopul studiului e să ne gândim la arhitectură ca la un proces în oraș şi nu ca la un obiect. Un proces care nu începe odată cu demararea proiectului, ci cu folosirea lui. Omul sfințește locul! Un proces care transformă orașul şi oamenii, prin sine și prin suma relațiilor pe care le stabilește cu locul şi cu oamenii , poate crea punți între profesioniști şi factorii de decizie. Spatiile se corelează, se definesc prin reguli şi produse specifice pe domeniu, dedicate unui public (Gordon Cullen). Spațiile fără un fond stabil şi coerent din România, ne trimit la studierea celor de calitate din alte ţări care cunosc abordările unor asemenea spații. Cuvinte cheie: activare, regenerare, angajament, comunitate, spațiu public, urbanism

APARTENENȚA CENTRULUI TRADIȚIONAL AL ORAȘULUI

În acest capitol se adună laolaltă teoriile legate de perceperea cadrului urban. Cercetarea si concluzionarea spațiilor urbane aduce trei tipuri de modele de oraș studiate și elaborate de Kevin Lynch, reinterpretate de Spiro Kostof si David Grahame Shane. Studiile recompun elementele unui oraș într-o incinta istorică, a căror rol si semnificație se redefinesc în timp în noi sensuri sociale și urbanistice.

Porticul – abordare sacră spațiului public enclav Porticus Septorum Juliorum (Portico de "Septi Giuli) lângă Septa Julia, Roma, http://www.quondam.com/28/2895.htm

I.1. CE ESTE ORAȘUL? „Spaţiul în care trăim, de care suntem atraşi în afara nouă înşine, în care se desfăşoară tocmai erodarea vieţii, timpului şi istoriei noastre, acest spaţiu care ne roade şi ne brăzdează este şi el însuşi un spaţiu eterogen. Altfel spus, noi nu trăim într-un soi de vid, în interiorul căruia s-ar putea situa indivizi şi lucruri."2 Henri Lefebvre argumentează în cartea sa La Production de l'espace, că spaţiul este produsul triadei spaţiilor sociale: cel perceput, cel conceput şi cel trăit, astfel, spaţiul social reflectă „realitatea oraşului şi idealitatea sa, îmbrăţişând practicul, simbolicul şi imaginarul”. Kevin Lynch, urbanist american şi teoretician, insistă pe dinamica formelor perceptuale în definirea oraşului şi că nu există o definiţie obiectivă a oraşului fixată odată pentru totdeauna.3 Gordon Cullen, urbanist englez defineşte oraşul uman în sistemul de proiectare viabilă, ca fiind asocierea unor spaţii public , pieţe care se leagă din loc în loc prin trepte, poduri şi modele distinctive, sau prin orice alt mijloc care să păstreze accesbilitatea şi continuitatea în parcurgerea lui. Acestea pot fi sincronizate cu străzi mari, magazine şi birouri, alteori pot fi retrase şi 'înfrunzite', funcţionând ca un întreg. 4 Discuţiile în jurul spaţiului în oraş arată că, oraşul este „o realitate prezentă şi imediată, un fapt architectural şi practico-material”, în timp ce urbanul este „o realitate socială construită din relaţii care sunt concepute, construite sau reconstruite prin gândire”.5 Spaţiile noastre trebuie să fie bine gestionate în imagine şi confort, la baza cărora stau activităţile şi funcţiunile atrăgătoare uşor accesibile pentru o socializare mai amplă şi astfel, să fie dorite cu scopul de a se trăi ţn ele sau de a se dori întoarcere în acele spaţii.

Foucault, Michel, Altfel de spaţii (trad.Bogdan Ghiu), in Dits et écrits, Gallimard,1994, vol.IV, p.'52 Lynch, Kevin, The Image of the City, The MIT Press, USA, 1990, p. 46-91 4 Cullen, Gordon, The Concise Townscape, The Architectural Press Ltd, 1961, p.54 2 3

'The pedestrian network links the town toghether in a viable pattern: it links place to place by steps, bridge and distinctive floor pattern, or by any means possible so long as continuity and acces are maintained. The traffic routes sweep along impersonally but the tenacious and light-hearted pedestrian network creates the human town. Sometimes brash and extrovert, it may synchronize with the great traffic routes or with shops and offices, at other times it may be withdrawn and leafy, but it must be a connected whole.'

Lefebvre, Henri, Writings on Cities, (trad. Eleonore Kofman și Elizabeth Lebas) Blackwell Ltd, 1996, p.39,103 5

fig. I.2.1

Modelul - religios,

- capitalist,

Kostof, Spiro, The City Shaped, Bulfinch, reprint edition, 1993

fig. I.2.2

Carta de înființare a orașului Mendoza (Mexico), 1563 https://www.studyble.com/notes/note/n/deck/7897220

- ecologic

I.2. TEORII DE EVOLUȚIE A SPAȚIILOR PUBLICE Oraşul, în lucrarea 'A Theory of good City Form' de Kevin Lynch, poate fi redus la unul din cele 3 modele elaborate în dezvoltarea istorică: City of Faith(religios), City as a Machine (capitalist) şi Organic City (ecologic). Spiro Kostof aduce reinterpretări modelelor în lucrarea 'The City Shaped'(1993), (fig.I.2.1) Primul model este a unui oraş feudal si religios, dominat de temple stabilite ca poziţie de preoţi, are o geometrie cosmologică, axele principale corespund orientării punctelor cardinale, şi cu o singură zonă centrală. Este considerat oraşul premergător celui postmodern. Legile Indiilor (1573) afirmau că "piaţa principală trebuie sa fie punctul de pornire al oraşului". În figura I.2.2 se arată dispunerea urbană unui astfel de model, a tipului codificat în Legile Indiilor, prezentată în carta de înfiinţare a oraşului Mendoza (Mexico), 1563. Piaţa (plaza) este în centru, cu o columnă în mijloc, biserica se află înspre vest, iar colţurile exterioare sunt destinate spitalului, stabilimentelor franciscanilor şi stabilimentelor dominicanilor. Modelul oraşului capitalist merge pe principii de producţie şi consum, reţeaua stradală este importantă, legăturilor i se pot adăuga noi celule, şi se definesc în jurul zonelor rezidenţiale, de muncă şi transport. Modelul ecologic aspira spre un spaţiu auto-regulator şi auto-organizator (K.Lynch). Oraşul este în echilibru cu amestecul de oameni şi locuri diferite în proporţii optime. Aceste părţi constitutive nu sunt egale şi nici repetitive, ci diversificate şi îşi dezvoltă fiecare unicitatea. "În oraşe se face diferenţierea de muncă - oamenii pot fi preoţi, meşteşugari sau soldaţi - în rândul cetăţenilor nu se reflectă aceeaşi stare sociala. Aceste distincţii creează ierarhii sociale: bogaţii sunt mai puternici decât cei săraci. Preotul este mai important decât artizanul. Eterogenitatea socială este axiomatica. Populaţia urbană este compusă din grupuri diferite etnice, religioase etc. Chiar şi în oraşele omogene, precum oraşele din originarul Yoruba ar putea fi sclavi sau comercianţi."6 Spiro Kostof consideră că spaţiile publice au fost utilizate în 5 moduri7: 1. Centrul civic-cu rol de dezbateri politice, festivităţi, punct de negoţ sau de anunţ. Agora din Atena din secolul al II-lea (î.Hr.),este forum-ul în utilizarea funcţiilor politice şi sociale. 2. Spaţiul d'Armes - locul de exprimare a puterii de stat utilizat în prezentarea trupelor. Sankt-Petersburg, Piaţa Palatului. 3. Spaţiul de joc -locul de desfăşurare evenimentelor de jocuri sportive. Jocurile au fost rituale si politice. Colosseumul din Roma. 4. Nodul de circulaţie - întâlnirile se pot petrece la un nod important al oraşului, sau poate fi o "poartă" spre o destinaţie. Arcul de Triumf din Paris. 5. Piaţa rezidenţială - proiectele de locuinţe care unifică uneori piaţa oraşului. Covent Garden din Londra. 6

Kostof, Spiro, The City Shaped, Bulfinch, reprint edition, 1993 'Cities are places where the reis a specialized differentiation of work – where people are priests or craftsmen or soldiers – and where weal this note qually distribute damong the citizens. These distinctions creat social hierachies, the rich are more powerfulth an the poor, the priestis more important than the artisan. Social heterogeneityis also axiomatic. The urban population contains different ethnic groups, races, religions. Even in ethnically homogeneous cities, as the original Yoruba cities wer eintendedtobe, there might be slaves or transient traders.' 7

Kostof, Spiro, The City Assembled: Elements of Urban Form through History, Boston 1992; secondprintingThames& Hudson New York, 2005.

fig. I.2.3

Cinci elemente cheie de forme urbane Lynch, Kevin, The Image of the City, The MIT Press, USA, 1990, p. 47-48

fig. I.2.4

Cele trei modele de cadre urbane studiate ĂŽn paralel

Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism â&#x20AC;&#x201C; Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013, p

Faimoasa lucrare 'The Image of the City' a lui Kevin Lynch este rezultatul unui studiu de 5 ani cu privire la modul în care observatorul înţelege şi descrie oraşul. Se exprimă pe trei abordări ale oraşelor Boston, Jersey City şi Los Angeles, şi susţine un alfabet vizual şi secvenţe de cadre care alcătuiesc un parcurs, traseu sau o deplasare. Limbajul lui Kevin Lynch se reduce la cinci elemente cheie:parcurs, nod, sector, reper şi limite.( fig. I.2.3).8 "Centrul enclavei curge într-un spaţiu, cu reţele de transport şi comunicaţii ce facilitează fluxul dea-lungul unui canal"9 D.G.Shane În lucrarea 'Recombinant Urbansim' David GrahameShane examinează cele trei modele de oraş a lui Kevin Lynch şi le dezvoltă în propria sa teorie de percepere a spaţiului de către observator. Astfel, vorbim de trei elemente urbane: enclave,armătura(reţele de transport şi comunicaţii) şi heterotopie. Un oraş format din enclave legate cu set de reţele de transport şi comunicaţii la care se adaugă heterotopiile - locuri generatoare de schimbare în oraş, centralizatoare de activităţi şi oameni. Astfel, avem o înșiruire de idei din teoriile legate de perceperea cadrului urban (Tabel fig I.2.4):  

 

Kevin Lynch, 'The Image of the City': - percepţie şi organizare a informaţiilor spaţiale, hărţi mentale, construirea sensurilor noi de către individ Colin Rowe and Fred Koetter, 'Collage City': - proces neîncetat de fragmentare şi coliziune / suprapunere / contaminare a diverselor domenii în timp; - se remarcă o întreagă categorie heterotopică, clădiri ambigue care, leagă împreună oraşul Paola Viganò, 'La Città Elementare ' - un bricolaj în multe straturi Michel Foucault - Heterotopie: oferă în sine mai multe compartimente, care poate deţine spaţii contradictorii şi complementare

Definiții preliminare și concepte: 



Studii tipo-morfologice - elementele urbane sau morfologia se bazează pe clasificările detaliate a clădirilor şi a spaţiilor deschise în funcţie de tipul lor (tipologia); - caracteristicile volumetrice ale structurilor construite + spatiile deschise = definesc un tip de peisaj construit; - tipul de mediu construit este definit de timp Bricolaj în straturi 1. Dominouri: elementele se ating pe marginile lor; modele care apar din acţiunile jucătorilor de-a lungul timpului 2. Șah / Dame: piesele de joc nu se ating între ele, dar sunt legate într-o rețea / grilă 3. Puzzle: nodurile locale determina fiecare mișcare pentru a contribui semnificativ la coerența întregului 10

Lynch, Kevin, The Image of the City, The MIT Press, USA, 1990, p. 47-48

Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley&Sons Ltd, West Sussex, 2013, p.192 10 Ibidem, p.172 9

fig. I.2.5

Diagrama relațiilor între enclavă și armătură

Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013, p. 40-55

Discuţiile in jurul designului urban, îl fac pe David Grahame Shane să elaboreze un studiu despre relaţiile enclavei cu armătura-reţeaua de comunicare şi transport ( fig.I.2.5). În funcţie de importanţa relaţiei în imaginea urbană şi istorică, acestea scad sau cresc. 11 Conceptul de enclavă aduce orașului: - o concentrare mai mare asupra centrelor urbane și stochează energia fluxurile; creează noduri temporare - coerența internă se referă la un loc îndepărtat, dincolo de împrejurimile imediate - dobândește astfel unitate în creșterea orașului și întărește un teritoriu sau o cetățenie Orașele semnificative care funcționează pe conceptul de enclavă: cazul [E – enclavă; 1- Archi Città, 2- Cine Città, 3- Tele Città, cele trei modele ale orașului] E1: Orașul grec este centrat în jurul unui "space body" 12, Agora E1: Forum-ul roman este o enclavă într-o enclavă E2: Funcții specializate în Revoluția Industrială (producție, consum, depozitare) E2: Consumul creează noi subsisteme care, la rândul lor, creează noi enclave, ascensiunea de burghezie (bulevarde, clădiri publice monumentale, etc.), precum și soarta celor săraci (mahalale) E3: Litoralul, Florida (Duany și Plater-Zyberk) E3: din exemplele anterioare E1 si E2 sistemele de enclava ca imagine trebuie să fie reorganizate / restructurate încât să atragă (de exemplu, cartierele de conservare istorice sau Disneyland!) În oraşe, armătura ( reţeaua de transport şi comunicaţii) joacă un rol secundar: - leagă şi sortează subsistemele oraşului, armăturile sunt aşa-numitele magneţi urbani - merge pe ideea unei străzi principale, unui mall, etc., care împreunează oamenii - de asemenea, poate fi o clădire cu elemente contextualizate (greceşti şi romane) - poate fi comprimată (capacitatea ei creşte cu densitatea) sau întinsă (comunicare / de transport) Orașele care funcționează major pe conceptul de armătură: cazul [A – enclavă; 1- Archi Città, 2- Cine Città, 3- Tele Città, cele trei modele ale orașului] A1: Abordare sacră a enclavelor dominante Stoa- un portic sau un culoar acoperit (hipostil), sus de Agora, în Atena sau procesiunile din forum-ul roman (vizitatorii observă orașul de care se apropie de la o secvența particulară a clădirilor pe linia orizontului) A2: Instrument disciplinar pentru a ordona fluxurile Planul Parisului de Haussmann sau urbanismul NYC de Robert Moses A3: Instrument pentru a atrage, dând iluzia de imagini a locurilor strămutate Las Vegas

Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013, p.192 12 "space body" = gol definit de pereții spațiului străzii. Frederick Gibberd, 1995, Town Design. London: Architectural Press. 11

fig. I.2.6

Parisul Haussmannian. Avenue de l'Opera . Urbansim chirurgical - s-a decupat încât legăturile(armăturile) să fie cu echipamente, insulele compacte

stânga: http://www.picturalissime.com/pissarro_opera_p.htm dreapta: http://thefunambulist.net//history-chronological-cartography-of-the-1871-paris-commune/

fig. I.2.7

Locuri strămutate heterotopice de consum ostentativ Las Vegas Strip, Galeria Houston (de la stânga la dreapta)

stânga: http://en.wikipedia.org/wiki/Las_Vegas_Strip dreapta: http://www3.hilton.com/en/hotels/texas/hilton-houston-southwest-HOUSWHF/index.html

fig. I.2.8

Tabel. Rezumatul celor trei modele urbane după D.G. Shane

Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013, p.179,192

Conceptul de ansamblurilor heterotopice: După arhitectul Victor Gruen, un pionier în proiectarea mall-urilor din SUA, progresia "mallurilor" și a automobilului a adus orașelor13: - centre care devin mai "mici" - o serie de subcentre care s-au creat în jurul aşezărilor urbane datorită apariţiei autostrăzii şi a formelor de mall - producerea pe bandă a pavilioanelor auto Firul evolutiv a modelelor de oraș conduc la un nou model ce cuprinde enclava și armătura complementare ca precum : E2 + A2: Armătura este instrumentul utilitar pentru a conecta principalele atracții în noul spațiu de enclavă (fig. I.2.6) E2: Este considerat modelul bipolar după al doilea Război Mondial SUA: mall-ul regional în aer liber E3 + A3: "palate heterotopice de consum ostentativ" 14 Galeria Houston (fig. I.2.7)

Concluzia: Pe baza sintetizării modelelor de oraş a lui D.G. Shane şi Kevin Lynch (fig. I.2.8), heterotopia este componenta care strânge la un loc spaţiul static al enclavei cu armătura - un circuit tehnologic, de oameni şi maşini al oraşului. Oraşele, începând cu secolul al douăzecilea, au nevoie de un echilibru al relaţiei dintre enclave şi armătură, se doreşte o reformă în acest sens, pentru a schimba aceste condiţii, de a transforma spaţiul public, limitând accesul auto şi a face oraşul mai accesibil pentru oameni. Problema actuală a conceptelor de revitalizare urbană constă în atenţia acordată enclavelor şi armăturilor prestabilite a unui oraş cu scopul de a reuşi o trecere la un oraş eterogen, şi de a convieţui cu formele trecutului şi cu cele ale viitorului, cu specificitatea fiecărui caz în parte. Însumând elementele şi legăturile oraşului, putem ajunge la spaţii cu o sistematizare şi la un oraş cu trăsături unice, al nostru.

Gruen, Victor, articol Larry Smith: Shopping towns USA: The planning of shopping centers, Reinhold, New York, 1960 14 Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013, p.230

II.

PERCEPȚIA GENERALĂ ASUPRA MODERNISMULUI ÎN CONTEXTUL ACTUAL Pornind de la premisele prezentate din capitolul anterior, al oraşului industrializat, City as a Machine în termenii lui Kevin Lynch, acest capitol tratează problema spaţiilor publice care, odată trecute pe planul secundar în favoare circulaţiei, oraşul capătă o nouă imagine. Oraşul modern este inversul oraşului tradiţionalist. Comparând cele două forme de oraşe din punct de vedere planimetric, unul este aproape alb, pe când celălalt este aproape negru, se promovează două categorii de imagine: unul cu o concentrare pe solide şi spaţii libere slab determinate, al doilea cu concentrarea pe spaţii libere între solide slab determinate15 Aman Anders (1992) afirmă că modernismul nu ar fi detronat tradiţionalismul cu adevărat, acesta continuând să existe. Estetica modernistă nu a fost asimilată niciodată cu publicul larg. Difuzia generalizată a modernismului a fost facilitată de suprapunerea a două fenomene: nevoia de industrializare, prefabricare şi hazardul istoric al distrugerilor în urma celui de al doilea război mondial. Manifestul 'Learning from Las Vegas' din 1972 lansat de Robert Venturi şi asociaţii săi, Denise Scott Brown şi Steven Izenour, a adunat dihotomia într-o expresie: "Construirea pentru Om" (omul modernist: uniform, egal, rigid, conform) versus "Construirea pentru oameni" ( spaţii libere, deschise, adaptabile).16 În cartea 'Collage City' la capitolul "Crisis of the Object: Predicament of Texture", autorii sugerează respingerea "vidului continuu" a tendinţei moderniste de a mai plasa "turnuri în parcuri" (à la Le Corbusier -Planul Voisin) şi că "misterul de ceea ce este dincolo" aduce mai multă viaţă în oraş. Trecătorul are o "plăcere speculativă" în a crea o naraţiune cu spaţiile inaccesibile de a experimenta la mai mult, decât să parcurgă totul uşor şi repede. Cu toate acestea, din perspectiva modernistă, clădirile nu sunt ignorate în totalitate. Propunerea lor sugerează ca, clădirile să fie atât deţinătorul, cât şi determinantul al unui spaţiu - să îşi menţină prezenţa specifică oferind în acelaşi timp continuitate texturii urbane.

15 16

Rowe, Coli, Koetter, Fred, Collage City, The MIT Press, Cambridge, 1978, p. 60-61 Anderson, Perry, Originile postmodernismului, (trad. Lelia Marcău), Idea Design&Print, Cluj, 2012, p.25

fig. II.1.1

Numărul foarte mare de mașini din Persia și Danemarca

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http://gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

fig. II.1.2

Imaginea străzii, Irlanda

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

fig. II.1.3

Imaginea orașulului de 5 km / oră și 60 km / oră

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

II.1. SCARA UMANĂ NEGLIJATĂ Oraşul modernist comite în neglijarea omului. Arhitecţii nu gândesc oraşul la scara umană, la scara cu care omul se confruntă zilnic. Interesul oamenilor nu va fi niciodată frumuseţea oraşului văzută de sus, ci la nivelul ochiului uman, fapt ce a demonstrat şi Jan Gehl în lucrarea sa, 'Cities for people',unde analizează schimbarea acestei paradigme. Putem observa că în jurul anului 1960 a intervenit o schimbare de paradigmă cu două componente. Am început să construim oraşe într-un alt mod, dar într-un mod cotropitor. Petrolul a fost ieftin şi impactul în oraşele noastre a fost mare, lucru ce a reuşit să schimbe complet viaţa noastră. În anii '70, plimbându-ne în oraş am observa că tot ce a fost construit înaintea celui de al doilea război mondial a fost practic bine făcut. După al doilea Război Mondial nu se mai simţea acest lucru. Uitând-ne în trecut, au fost timpuri bune din punct de vedere a modului în care se construiau oraşele. Construim oraşe într-un proces continuu. Am construit habitatul nostru urban în acelaşi mod timp de câteva secole întregi şi toate tradiţiile şi experienţele au fost transmise de la o generaţie la alta. Am construit o serie de clădiri de-a lungul străzilor şi a pieţelor, cu care ne-am obişnuit de-a lungul istoriei. Lumea a fost mai lentă în dezvoltare. Am avut toate aceste oraşe tradiţionale şi patrimoniul desfăşurat în jurul unui singur principiu, al unei pieţe sau străzi.17Se tratează spaţiul în mişcare se proiectează în funcţie de paşii noştri şi al ochiului observator. Cele două elemente, pasul si ochiul observatorului, sunt esenţiale pentru o aşezare umană, a se reţine, încă din timpuri istorice. Putem observa că în oraşele vechi totul se întâmpla pe străzi şi în pieţe, şi că lumea era mult în picioare, într-un mod, tradiţional, foloseau spaţiul public ca: loc de întâlnire fiind piaţa şi spaţiile de legătură organizate în grupuri de oameni ce producea armonia oraşului. Aici este vorba de om. După care a venit o schimbarea unei paradigme. După 1960, apariţia automobilului a avut un mare efect asupra oamenilor. Efect ce s-a produs în toate oraşele industrializate. Prima reacţie a omului a fost de a-şi conduce noua maşină pe străzile principale şi de a o arăta celorlalţi. Lucru ce a umplut oraşul cu maşini. În Persia şi Danemarca, peste tot în lume, străzile au început să arate altfel (fig. II.1.1). Apare profesia de planificator de trafic18. În ultimii 50 de ani planificarea a fost foarte grea în asigurarea capacităţii cât mai mare de trafic din oraşe. A influenţat enorm modul nostru de a ne gândi. Am început să uităm însemnările unui oraş şi să fim indiferenţi în cea ce priveşte calitatea unui spaţiu. Precum Jan Gehl ar spune: am crede că imaginea unei asemenea oraş, într-o sâmbătă dimineaţă, ar fi pur normală ( fig. II.1.2). Tratarea oamenilor este întâmplătoare. În acest proces se remarcă scara oraşelor moderniste. Iniţial, deplasarea în oraşe era de 5km/oră. Acesta condiţiona mersul pe jos cu spaţii mici, semnale scurte, detalii observabile şi oameni care te întâlnesc ( fig. II.1.3). Însă am început să avem cu totul altă dimensiune, cea a arhitecturii de 60 km / oră, cu spaţii mari, semnale uriaşe şi fără detalii pentru că nu ai timp să le vezi şi nici cu oameni să te întâlneşti. Oamenii şi arhitecţii au început să aibă din ce în ce mai serioase confuzii în cea ce priveşte scara unui oraş.

17 18

Gehl, Jan, Cities for People,Island Press, 2010, p 7-20 Ibidem, p. 53

fig. II.1.4

Imaginea orașulului după 1960

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

fig. II.1.5

Viziunea modernistă a lui Jacobs și Moses, un oraș traversat de o autostradă http://www.citylab.com/design/2014/04/robert-moses-vs-jane-jacobs-opera/8942/

fig. II.1.6

Orașul Brasilia la nivelul ochiului uman http://images.huffingtonpost.com/2013-06-07-13WashSqRd.Robtmoses.jpg

URMĂRILE PROIECTĂRII DIN AVION O altă schimbare importantă, care a avut loc în jurul anilor'60, a fost extinderea rapidă a oraşelor. Vechea metodă în a extinde oraşe prin construire în mici etape, nu se mai aplica. Noua ideologie a moderniştilor consta în preluarea esenţei planificării urbane din 1933, de a separa mai mult sau mai puţin reşedinţa de locul de muncă, de zona agrement şi de comunicare, lessis more şi , de asemenea, susţin eliminarea relaţiilor obişnuite între clădiri cu spaţii liber vizibile. Arhitecţii trebuie să analizeze interacţiunea între viaţa fizică a omului si formă, să studieze mai degrabă influenţele asupra vieţii decât forma. După 1960, arhitecţii au ajuns la peak scale, au "urcat" în avioane şi au început să proiecteze de la o distanţă de 5 000 de metri. De la această distanţă,toate formele amuzante arătau destul de interesante. 19 Există, de asemenea o scară intermediară, scara site-plan, cunoscuta scara elicopterului sau de acoperiş, şi la care scară se proiectează cartierele individual, însă cu o proiectare văzută de sus. Scara umană, oraşul văzut la nivelul ochiului , parcurs la pas, este mult mai importantă. Problema a fost că nimeni nu a luat în considerare acest lucru, motiv pentru care s-au creat astfel de imagini urbane (fig. II.1.4). Aceasta este o problemă de aproape aproximativ 50 de ani. Jane Jacobs, în cunoscuta carte 'The Deathand Life of Great American Cities', spune că arhitecţii modernişti şi planificatorii de trafic,pe cale de conducere, ar da bazele construirii oraşelor mari americane. A produs o luptă interesantă cu Robert Moses, planificatorul de trafic din New York, care la rândul lui a avut o viziune modernistă a New York-ului în a pune o autostradă peste Manhattan ( fig. II.1.5). Din păcate, Jane Jacobs, care a trăit în Greenwich Village, nu i-a prea ieşit lupta, însă a spus o poveste interesantă despre modul în care o mulţime de oameni din Queens ar opri autostrada din Manhattan. Spaţiile propuse, care se doreau oprite pentru proiectarea autostrăzii, au fost şi cele din Square Park la Washington. Jane Jacobs a câştigat bătălia în acel moment, dar Robert Moses a câştigat celelalte bătălii din New York. Jane Jacobs a fost primul arhitect care a început să vorbească despre oameni.20 Urbanismul de la 5000 de metri,sub cunoscutul "sindromului Brasilia",a apărut odată cu părăsirea terenului de către proiectanţii curioşi să modeleze de sus,dar nu a făcut nimic altceva decât să neglijeze puternic oamenii menţionaţi în proiect. Oraşul Brasilia (1955) este cel mai renumit şi cel mai bun exemplu în acest sens. Forma oraşului în plan este asemenea unui vultur cu aripi desfăcute şi cu clădiri guvernamentale. Din elicopter, arată foarte bine, însă la nivelul ochiului uman pare trist precum artă imaginile (fig. II.1.6). Nimeni nu s-a gândit ca brazilienii vor dori să se plimbe în oraş. Brasilienii ar fi trebuit să deţină fiecare un elicopter pentru a se bucura de frumuseţea oraşului. Astea sunt urmările unei astfel de proiectări la scară mare sau la cea intermediară, caracteristice multor cartiere noi, inclusiv celor ridicate la malurile apelor. Jan Gehl denumeşte arhitectura văzută din avion "birdshitarchitecture", în care se proiectează clădiri prin căderea lor pe sol fără context (centrul oraşului Dubai). Un oraş nou nu se obţine cu o autostradă şi un număr de turnuri aruncate laolaltă.21 19

Gehl, Jan, Cities for People,Island Press, 2010, p 75 Jacobs, Jane, The Deathand Life of Great American Cities,RandomHouse, New York, 1961, p. 405 21 Gehl, Jan, Cities for People:alectureby Jan Gehl,conferință 2012, Igloobooks, p.22 20

'Architects fly in and drop some buildings here and there in no conetxt.I call this planning from above birdshit architecture'

fig. II.1.7

Proiectarea din avion Arhitectul devine concentrat pe formă

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

fig. II.1.8

Obsesia pentru formă – Dubai(dreapta) Expoziția de modele Tate Modern, Londra(stânga)

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

Fig. II.1.9

Frank Gehry, Modelul reședinței Brooklyn, New York

Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, http:/ /gehlarchitects.com/blog/jan-gehls -lectures-1

ROLUL SOCIAL AL ARHITECTULUI Imaginile din fig.II.1.7 arată modul observării de sus. Discuţiile dintre urbanişti pe macheta unui oraşul olandez sugerează doar ideea de formă/model şi nu şi atenţia direcţionată pe locuirea în oraş. Căutarea formei a devenit o obsesie. Încercarea de a găsi forme din propria imaginaţie, cât mai răsucite sunt consecinţele din Dubai (fig.II.1.8) unde clădirile arată mai mult a sticle de parfumuri. Acesta nu este un mod de a face oraşe pentru oameni care să se minuneze mai mult sau mai puţin de clădiri. Un caz extrem s-ar arăta, în modelarea oraşelor, la o expoziţie Tate Modern din Londra, sau modelul proiectului rezidenţial al lui de Frank Gehry pentru Brooklyn. Propunerea este respinsă de localnici,care ajung să se îngrijoreze. Dezvoltatorii proiectului însă îl adoră (fig. II.1.8). "Daca linia orizontului devine interesantă doar prin felul în care clădirile aterizează şi studiul la nivelul ochiului nu se mai face, avem motive să ne îngrijorăm", spune Jan Gehl.22 În ultimii 50 ani, confuzia în cea ce priveşte scara umană nu este cauzată doar de utilizarea maşinii, ci şi de funcţiunile structurilor ce deveniseră mai mari, şi clădirile mai înalte.Oraşul care putea fi parcurs de om la pas , a fost dat uitării. Efectul este de alienare a omului în peisaj.23 Spaţiul arhitectural, în percepţia celor mai mulţi dintre noi şi a celor care studiază arhitectura în şcoli, a adus confuzia în cea ce priveşte scara umană. Arhitectura spaţiilor de calitate nu se face prin încercări de forme, ci prin studierea interacţiunii între viaţa fizică a omului si formă. Noi părem să fim obsedaţi de găsi forma ce am fost învăţaţi şi ce am şi aplicat în arhitectura ultimilor ani şi dăm impresia că nu cunoaştem sau nu dorim proiectarea obiectelor la scara umană. Ignoranţa în cea ce priveşte scara umană ,va determina pe oameni să amintească mereu de vinovat(fig.II.1.9). 24

Gehl, Jan, Cities for People:alectureby Jan Gehl,conferință 2012, Igloobooks, p.22

' You think now that it cannot be any worser. Yes it can![…]When ever a skyline is more interesting then how the buildings land and what kind of city we get in eyelevel, thereis are reasons to be worried.' 23

Gehl, Jan, Cities for People:alectureby Jan Gehl,conferință 2012, Igloobooks, p.43

'Everybody sits in front the low houses in a good human scale and have meals while there is not a soul in front of the big one The big oneis made for dinosaures while the other oneis made for people' 24

Ibidem

II.2. DESPRE BRICOLERUL ȘI GĂSIREA SOLUȚIEI DE COMPROMIS "Omul a creat împotriva sa o prejudecată;orice parte gândită din mintea lui pare să fie ireal sau nesemnificativ. Suntem mulţumiţi doar atunci când ne plac obiectele ce ne înconjură şi nimic nu ne ordonează." Acest comentariu la eterna sursă a autorităţii a lui George Santayana, îl susţine Rowe şi Koetter în construirea teoriei societăţii şi chiar teoriei arhitecturii.25 Se constată că arhitecţii moderni se feresc de ambiguitate printr-o atitudine puristă. Preferinţe postmoderne. Robert Venturi se declară pentru acceptarea răspunsului experienţei sociale directe, în favoarea prezentei ambiguităţii prin lipsa de claritate, în favoarea lipsei de puritate şi a convenţionalului. Spunem "prefer atât-prefer şi" ( both-and) faţă de "fiesau" (either-or), adică o atitudine inclusivistă şi nu o atitudine exclusivistă. Lucru prezentat în cartea fondatoare a postmodernismului 'Complexityand Contradiction in Architecture '(1966). Arhitectura modernă, ca fiind ştiinţifică, a afişat un idealism cu totul naiv. Situaţia trebuie corectată consultând tehnologia, cercetarea behaviouristă şi calculatorul. De asemenea, arhitectura modernă doreşte să fie umană dar afişează o rigoare ştiinţifică total inacceptabilă şi sterilă. Prin urmare, trebuie renunţat la orgoliul intelectual şi să ne mulţumim cu lucrurile cum sunt, trebuie respectat lumea nereconstruită printr-o aroganţă de filosof aşa cum umanitatea ar prefera-o : utilă, reală şi familiară.26 Autorii sugerează că arhitecţii şi urbaniştii ar trebui să urmărească o cale de mijloc, undeva între inginerie ştiinţifică şi bricolaj ad-hoc, pentru a produce soluţii care pot fi atât contemporane, eficiente, dar suficient de flexibile pentru a se adapta la situaţii viitoare. În această fază arhitectul bricoleur Levi Strauss afirmă:"Inginerii produc instrumentele din timpul lor .. inginerii noştri sunt sănătoşi şi virili, activi şi utili, echilibraţi şi fericiţi în lucrările lor [...] inginerii noştri produc arhitectură cu calcul matematic din legi de mediu ." Bricolerul, este, astăzi, ispitit de program – ce ar garanta spre formalism, ad-hoc, pastişă a peisajului urban, populism etc. Temerile omului au fost atenuate odată cu apariţia omului de ştiinţa şi în acelaşi timp a artistului (arhitectul).27 Prejudecata şi mijloacele privind angajarea, a dus la dezechilibrarea profesiei de arhitect. Mai important este faptul că suntem din nou în prezenţa lui Santayana "Omul a creat împotriva sa o prejudecată[…]", pe lângă prejudecată, ne confruntăm cu determinarea de a pretinde că artefactele umane pot fi altele decât ceea ce sunt.28

Rowe, Colin, Koetter, Fred, Collage City, The MIT Press, Cambridge, 1978, p. 8

'Man has a prejudice against himself., anything whichis a product of his mind seems to him to be unreal or comparatively insignificant. we are satisfied only when we fanc yourselves surrounded by objects and laws independent of our nature. George Santayana […]- it might be possible to construct a theory of society and even a theory of architecture., but, if modesty retrains the attempt, there are also pragmatic reasons the same instance.' 26 27

Ibidem, p. 105 Ibidem, p. 108

'But .. the savage mind of the bricoleur! The domesticated mind of the engineer/scientist! The interaction of these two conditions! The artist(architect) as both something of a bricoleur and something of a scientist! These evident corollaries should al leviate such fears.' 28

Ibidem, p. 12

III. REVITALIZAREA SPAȚIILOR PUBLICE

Premisele prezentate din capitolele anterioare, colajului urban ieşit din scara observatorului, aduc problema conceptelor de revitalizare urbană. Leon Krier, în urma carierei sale de urbanist la Londra, susţine în articolul 'On sustainable urbanism and the legible city', că problemele ecologice se soluţionează cu un urbanism tipic tradiţional, şi nu unul modernist dens.29 Aşadar, conceptele de revitalizare merg pe o scară mai mică la condiţii fizice unice, pe istoria şi valorile locului, pe cererea consumatorilor şi pe intenţia civică şi, care includ în abordările lor reorientarea activităţilor de cercetare, analiză, planificarea şi designul urban pentru oameni şi locuri, sprijinind procesele participative şi abordările creative.

Krier, Leon, Leon Krier on sustainable urbanism andthelegiblecity, articol Architectural Review, 2014/27/02 Sepulchra Libertorum et Servorum - promenada arhitecturală romană, dezvoltată în ideea lui Danteum, de a i se adaugă elementul călătoriei de la profan la sacru, respectiv clădirilor ce o cuprind, se interpretează întro nouă formulă http://www.quondam.com/29/2933.htm 12

III.1. CARTA DE LA LEIPZIG PENTRU ORAȘE EUROPENE DURABILE Conceptul de regenerare urbană integrată, îşi propune să optimizeze, să conserve şi să revalorifice întreg capitalul urban existent (social, mediu construit, patrimoniu, etc.) faţă de alte forme de intervenţie în care, în tot acest capital urban, doar evaluarea terenului este prioritară şi conservată prin demolare traumatizantă şi prin înlocuirea întregului capital urban30 şi – cel mai lamentabil- social. Aceasta nu înseamnă că, în anumite operaţiuni de regenerare, nu ar putea fi necesar ca anumite clădiri să fie demolate şi înlocuite, sau că în alte situaţii ("zone industriale dezafectate" aşa-numitele Brownfields, zonele părăsite, abandonate sau zone în declin) nu ar fi cel mai indicat să se reamenajeze complet. Conceptul dezvoltării urbane integrate a apărut la începutul anilor '90 în ţările Europei vestice ca parte a politicii regionale europene. Zonele urbane defavorizate nu trebuie văzute ca o problemă, ci ca o sursă de capital fizic şi talent uman, al cărui potenţial trebuie să fie descătuşat, astfel încât să poată contribui la progresul civic general şi la creşterea economică.31 Carta de la Leipzig reprezintă momentul cheie care a stimulat adoptarea principiilor dezvoltării urbane integrate la nivelul tuturor ţărilor din Uniunea Europeană. Premisa este abordarea integrată dezvoltării şi planificării urbane ,ca oraşele să răspundă provocărilor reprezentate de degradarea infrastructurii urbane, globalizare, schimbările demografice şi climatice. În atingerea obiectului politicii integrate de dezvoltare urbană, în strategia de acţiune a creării şi asigurării spaţiilor publice de bună calitate dezvoltă următorul aspect: "Calitatea spaţiilor publice, peisajele urbane antropice, arhitectura şi dezvoltarea urbană joacă un rol important în condiţiile de viaţă ale cetăţenilor oraşelor. Aceste caracteristici locale sunt importante pentru a atrage afaceri din domeniul industriei cunoaşterii, a unei forţe de muncă creativă şi calificată şi pentru turism. De aceea, interacţiunea între arhitectură, planificarea infrastructurii şi planificare urbană trebuie să fie intensificată pentru a crea spaţii publice atractive şi pentru a atinge un standard înalt în ceea ce priveşte mediul de viaţă, o cultură a construirii ("Baukultur"). "32 "Baukultur" reprezintă în cel mai larg sens al cuvântului, suma tuturor aspectelor culturale, economice, tehnologice, sociale şi ecologice care influenţează la spaţiile publice."Baukultur" este necesară pentru întregul oraş şi pentru împrejurimile sale. Acest lucru este important pentru păstrarea unei moşteniri arhitecturale. Clădirile istorice, spaţiile publice şi valoarea lor urbană şi arhitecturală trebuie să fie conservate. Astfel, prin prisma proiectului de dezvoltare urbană integrată, regenerarea centrelor publice este un subproiect al iniţiativei europene. În acest fel, prin politici expansive, se pot întocmi proiectele de detaliu specializate pe anumite zone, care să aibă coerenţă. Document de referință asupra regenerării urbane integrate și a potențialului său strategic pentru o dezvoltare urbană durabilă și incluzivă social în Europa. Declarație 22iunie 2010, p. 16 31 Ibidem 32 Comisia Europeană – Miniștrii europeni responsabili cu dezvoltarea urbana si coeziunea teritoriala(2007), Carta de la Leipzig pentru orașe durabile, p.4 30

III.2. REVITALIZAREA ÎN ROMÂNIA Perioada socialistă la sfârşitului anilor '70, aduce în România o situaţie contradictorie. Se construieşte mai rar, în mai puţină grabă dar mai bine. În această perioadă se remarcă o creştere a standardelor suprafeţelor locuinţelor, realizarea unor arhitecturi adaptate locului şi o ameliorare a calităţii de execuţie. Pe de altă parte în Bucureşti, se pregăteşte în mare secret transformarea a oraşului "într-un muzeu rece al cultului personal al lui Nicolae Ceauşescu."33 Pe de altă parte,în anii ’90 , în România, datorită limitărilor economice şi a decalajului faţă de state poziţionate mai aproape de centrul Europei, clădirile moderniste s-au păstrat. Majoritatea clădirilor privatizate trec printr-un proces de modificare şi deturnare formală. Exemple precum re-modernizarea Teatrului Naţional din Bucureşti demonstrează însă conştientizarea unor valori, şi prilejuiesc o reflecţie asupra situaţiei modernismului postbelic. De aici, România suportă o clasificare: de patrimoniu, socialistă şi contemporană.34 DEZVOLTAREA ȘI CONSERVAREA PATRIMONIULUI Lipsa unei regenerări urbane o comentează Silvia Costiuc în articolul 'Patrimoniul construit ca o oportunitate'. Starea de conservare a arhitecturii de patrimoniu din România este, în general, una avansată de degradare, în mare parte datorită abandonului şi/sau a lipsei întreţinerii curente. Cauzele pe care le menţionează în articol sunt: "naţionalizările, problemele specifice mediului rural, preţurile mici ale proprietăţilor, succesiunile întârziate, lipsa fondurilor alocate restaurării şi conservării clădirilor de patrimoniu ce aparţin statului. Acestea continuă cu: problemele din sfera legislativă a patrimoniului, situaţia specialiştilor depăşiţi numeric şi pregătiţi în consecinţă după sistarea disciplinei Restaurare în perioada comunistă, educaţia superioară de specialitate orientată către arhitectura nouă." Este greu de stabilit în ce măsură toate aceste cauze care au contribuit şi contribuie la degradarea patrimoniului românesc sunt tributare perioadei comuniste şi sorţii elitelor. Însă cea mai importantă cauză a degradării patrimoniului naţional ar putea fi denaturarea simţului de proprietate şi a scării de valori.35 Pentru început, ar trebui spus că există surogate pe care arhitecţii le iau prea puţin în considerare şi care se fascinează de asocierea milenară dintre ideea de spaţiu public şi forma urbană de piaţă istoriceşte constituită. Spaţiile virtuale de discuţii de pe Internet, suplinesc un procent în creştere din aceste absenţe, sau, ca în cazul televiziunii, camuflează ori suprimă necesitatea spaţiului public. Apoi, trebuie să contra-balanseze notaţiile despre spaţiul public cu remarca lui Koolhaas potrivit căreia, ideea de spaţiu public şi mai ales, obsesia privind necesitatea prezenţei sale în oraş sunt două dintre marotele arhitecţilor care, încet-încet, încetează să mai aibă importanţa din teoriile urbanistice ale deceniilor trecute. Desigur, situaţia stă complet diferit în cazul specific al României, unde deprinderea abilităţii de dialog comunitar trebuie să fie dublată de apariţii expresiei acestor spaţii civice – de la transparenţa şi fortificarea atributelor publice ale instituţiilor, la pieţe şi la televiziune şi media, la chat-rooms pe Internet.36

Aldea, Silviu, Reinterpretarea simbolurilor socialiste. Transformari si atitudini in peisajpostsocialist, UTPRESS, 2013, p.21 34 Costiuc, Silvia, "Patrimoniul national construit ca oportunitate", in Arhitectura, nr. 646/2013, p.82 35 Ibidem 36 Augustin, Ioan, "Spaţiul public în oraşele din România ", în Igloo, nr.50/ februarie 2006, p. 67

fig. III.2.1

Harta TUB http://www.velorutia.ro/blog/atitudine/42-tub-un-proiect-vesel-si-rebel.html1

Camera de cultură contemporană zona Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) - ilustrare de arhitectură a unei camere din cele 9 camere urbane a Bucureștiului Autor: Re-Act Now. Arh. Mario Kuibuş, arh. Teodor Frolu, arh. Elena Toader, arh. Valentin Vârlan, arh. Alexandru Ionescu, arh. Cristina Chivu, arh. Adrian Oancea.

fig. III.2.1

https://www.igloo.ro/articole/tub-transcentral-urban-bucuresti/

O INIȚIATIVA DE REVITALIZARE A SPAȚIILOR PUBLICE DIN BUCUREȘTI Se observă o tendinţă întârziată a revitalizării în România faţă de cele din ţările vestice europene. Politica urbană de regenerare a zonelor centrale este încă în curs de dezvoltare. Fondurile europene sunt disponibile pentru iniţierea procesului, însă implicarea şi interesul lipsesc. Trecuseră decenii de la prăbuşirea sistemului totalitar şi de la abandonarea modelului de planificare urbană centralizat, specific comunismului, autorităţile nu aveau o strategie pe termen mediu şi lung pentru dezvoltarea oraşului Bucureşti. Una dintre cele mai acute probleme este neglijarea spaţiilor publice. Vechile trasee de promenadă au devenit artere majore de circulaţie auto, iar locurile tradiţionale de întâlnire au devenit noduri rutiere. Astfel, un grup de arhitecţi a încercat să aducă o schimbare de perspectivă, susţinând că potenţialul oraşului Bucureşti stă în natura sa conflictuală şi eterogenă.37 Despre TUB (Transcentral Urban Bucureşti), lansat public pentru prima oară în Anuala de Arhitectură Bucureşti 2007, s-a spus că ar fi un proiect de traseu urban complex, un brand pentru Bucureşti, un mod de revitalizare a centrului oraşului, o iniţiativă a grupului de regenerare urbană şi încă multe alte lucruri. TUB rămâne încă o necunoscută pentru public. Proiectul pornea de la premisa: "Oraşul este sufocat, oraşul suferă de lipsa de spaţii publice legate într-un sistem coerent, oraşul are nevoie de reinvestiţii la nivel structural pentru a fi un pol pe harta lumii, oraşul are nevoie să crească cetăţenii într-un spirit nou cu un standard cultural crescut, oraşul are nevoie de asumarea unei viziuni pe termen lung comun asumate de toate părţile (politicieni, societate civilă şi profesionişti).38 Așa cum se arată încă din argumentul catalogului de prezentare, proiectul pune în centrul propunerii oamenii, care privesc orașul fie dintr-o perspectivă nostalgică, fie lipsită de atașament. Primul pas făcut a fost identificarea spaţiilor urbane cu potenţial cultural comunitar. Se constată că locul, unde oamenii se simt cel mai bine, este acasă a căror camere ar trebui să existe şi la nivel de oraş. Spaţiile urbane sunt definite în proiect drept "camere urbane". Unele funcţiuni îşi găsesc foarte bine locul în oraş, sunt camere urbane deja constituite în oraş, aşa cum sunt grădinile (spaţiile verzi), birourile sau chiar bucătăriile (restaurantele), iar alte funcţiuni trebuie redescoperite şi redefinite. Autorii au identificat 9 camere cu funcţiuni diferite. Pasul următor în desenarea proiectului a fost legare acestor camere urbane într-un sistem de trasee pietonale şi pentru biciclişti. Desenul hărţii are un stil de recomandare turistică al Bucureştiului. "Acest traseu are menirea de a reprezenta Bucureştiul şi de a oferi omului de rând şi turistului ambianţă, eveniment şi provocare." Studiul prezintă o colecţie pertinentă de idei inovatoare care viza strategia de dezvoltare a centrului Bucureştiului. La proiect au participat 14 birouri de arhitectură ce ne-au adus spre a analiza atât o diversitate de abordări ambiţioase de regenerare a spaţiilor publice, cât şi un mozaic de topologii de intervenţii.

Băndărău, Oana, "TUB-TransCentral Urban Bucuresti", text în Igloo, nr.72-73/ decemnbrie 2006, p. 70 Kuibuș, Mario & re-Act Now Studio, "TUB – 2007 – un proiect din emoțiile copilăriei pentru București" în Organismele reactive, Ed. Fundației Arhitext Design, București, 2009, p. 215 37 38

PROMOVAREA REVITALIZĂRII SPAȚIILOR PUBLICE Judecând după goliciunea spaţiilor de dinainte şi, mai ales, de după revoluţie, se poate concluziona eşecul lor total: izolate de rutele preferate de promenadă şi comerciale, ele au rămas semne ale unei puteri părăsite de solidaritatea comunităţilor. Întrebarea care decurge este dacă, observând deficitul de spaţii publice, ratarea celor existente şi luarea lor „în posesie” de cetăţeni şi chiar de instituţii care, publice fiind teoretic, ar trebui să prezerve acest caracter cel puţin pentru spaţiul dimprejurul lor, trebuie să insistăm pe inventarea de spaţii publice în oraşele româneşti? Spaţiul public depinde de existenţa spaţiului în întregime privat, în care se întemeiază fiinţa şi din ocrotirea căruia, prin spusa heideggeriană, omul, locuind, poate înfrunta şi alte tipuri de spaţii. Locuirea este un arhipelag de insule individuale, care acceptă să fie ulterior abstractizate într-o „insulă” publică.39 Sunt de observat intenţiile pozitive ale tinerilor implicaţi in studierea acestor problemele in timpul şcolilor de vara. Prin experienţa acumulată în cardul organizaţiilor : Universitatea de Vara, Şcoala de la Buneşti, Winterschool, Roşia Montana, în documentarea şi analizarea interdisciplinara a unor situri protejate din România, tinerii se înfruntă cu problemele actuale a mediului public si devin implicaţi si dedicaţi în soluţionarea acestora. Prin acest proces educativ se oferă o regenerare profesională si o dezvoltare a simţului de proprietate comună. Un alt aspect care redevine mult mai simţită în oraşe, este implicarea activă a publicului în spaţiul urban, care este capabil să preia iniţiativa şi să nu vină doar cu o reacţie palidă la o decizie a administraţiei, ci cu o atitudine pro-activă. De la manevrele de privatizarea a spaţiului public, am trece la tactici de producere a spaţiului public.40 Un exemplu bun este în cazul grupului civic SOS Lacurile Gheorgheni ce a venit cu propunerea unui nou spaţiu verde, amenajat în prelungirea fostului Parc de Est cu scopul de a face cel mai mare parc din Cluj. Este primul parc din Cluj dezvoltat la iniţiativa cetăţenilor. Un exemplu de promovare, ușor accesibilă, a valorilor și documentației de specializare este Centrul de Documentare pentru Construcții, Arhitectură, Urbanism și Amenajarea Teritoriului CDCAS – o instituție publică, subordonată MDRL, cu rol de promovare a culturii tehnice în întreaga ramură a construcțiilor din România.

39 40

Augustin, Ioan, "Spaţiul public în oraşele din România ", în Igloo, nr.50/ februarie 2006, p. 67 Măgerușan, Adriana, Tactici urbane de producere a spațiului comun, p.173

Scopul propus este revalorizarea spaţiilor publice deteriorate şi crearea de noi spaţii deschise, împreună cu protejarea sau recalificarea formelor arhitecturale ce vor contribui nu numai la îmbunătăţirea peisajului urban, a calităţii multor ţesuturi urbane, şi astfel la creşterea atractivităţii pentru afaceri şi forţă de muncă specializată, ci şi la creşterea atractivităţii acestora şi la identificarea localnicilor cu mediul urban şi comunitatea din care fac parte.41 În consecinţă, acest lucru va contribui nu numai la îmbogăţirea culturală, ci şi la crearea sau recrearea identităţii cetăţeneşti, întrucât valorile democraţiei, coexistenţa, schimburile, progresul civic, diversitatea, coabitarea şi libertatea sunt factori cheie în cultura oraşului european, care sunt exprimaţi cel mai bine pe tărâmul public. Sunt de menţionat realizările eficiente a unei îmbunătăţiri la scara mică. Intervenţiile mici sunt mai ieftine, pot fi extinse, pot aduce modificări imediate şi în timp, renunţa cu uşurinţă. "Mai uşor, mai rapid, mai ieftin"(Lighter, quicker, cheaper")42 este expresia folosită de organizaţia Project for Public Space (PPS) pentru a descrie intervenţiile care aduc rezultate rapide, transformându-le în spaţii autentice. Studiul despre spaţii publice (pieţe, pietonale, trasee) ar trebui să fie o practică curentă a primăriilor, în momentul în care solicită proiecte pentru investiţii publice. De aceea este de dorit ca, în final, acest lucru să devină un reflex. Absenţa unor asemenea studii, cu caracter interdisciplinar, şi-a demonstrat deja neajunsurile în punerea în practică a unor proiecte ca Berzei-Buzeşti.43 E păcat pentru că, divizaţi între hăţişul birocratic, încercarea de a arde etape şi de a reduce bugete, ratăm paşi esenţiali în ceea ce ar trebui să fie un demers bine gândit şi fundamentat.

Document de referință asupra regenerării urbane integrate și potențialului său strategic pentru o dezvoltare urbană durabilă și incluzivă social în Europa, 2010, p.13, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-20110284+0+DOC+XML+V0//RO 42 www.pps.org 43 Păcescu, Alexandra, "De ce iubim spațiul public",articolin Arhitectura, http://arhitectura1906.ro/2013/01/de-ce-iubim-spatiul-public/ 41

IV. CELE ȘASE CERINȚE PENTRU ORAȘUL NOSTRU Spaţiul urban al unui oraş marcat de intervenţiile realizate în perioada comunismului comportă un număr de carenţe, insuficienţe, temeri, coliziuni şi realităţi cu care arhitectura trebuie să intre în dialog pentru a putea genera strategii creative de apropriere şi re-apropriere a oraşului. Orice intervenţie care îşi propune regândirea spaţiului trebuie să asume încă de la început câteva dintre întrebările pe care le ridică trecutul recent: dacă există o valoare patrimonială a construcţiilor realizate în perioada comunismului şi cum poate deveni aceasta manifestă pentru locuitorii oraşului de astăzi şi ai oraşului viitor; dacă putem imagina în mod creativ o metodă participativă de a gândi oraşul viitorului; sau dacă utopiile îşi mai găsesc astăzi rostul ca soluţii lucrative ce abandonează idealul pentru a servi unei comunităţi ce revendică spaţiul imediat al oraşului.44 „…dreptul la oraș este un strigăt sau o cerință …este dreptul la informație, dreptul de a folosi numeroase servicii, dreptul utilizatorilor de a își face cunoscute ideile despre timpul și spațiul activităților lor în zonele urbane, dreptul de a folosi centrul.45”(Henri Lefebvre) Acest capitol se deschide cu câteva discuții ale participanților mediului urban din prezent cu scopul de identifica ingredientele din conținut, ce ar alcătui considerente și, că ar privi abordările urbanistice, dacă sunt prioritizate în întregime, fără a ști de la început care va fi al patrulea aspect de urmărit în studiul din capitolul următor. Capitolul prezent măsoară o reacţie a utilizatorilor la diferitele aspecte legate de oraş,pornind de la premisa prezentată anterior, că schimbarea aspectului unui oraş trebuie să includă găsirea şi discutarea plusurilor şi minusurilor, a posibilităţilor de rezolvare a problemelor sau îmbunătăţire a unei stări de fapt, şi crearea de punţi între profesionişti, publicul larg şi factori de decizie. Procesul continuu de urbanizare rapidă, care se întâmplă în detrimentul ariilor rurale, de la începutul mileniului este în plină desfăşurare, creşterea urbană continuând să accelereze în anii care urmează. Este importantă o accentuare a funcţiunii sociale a spaţiilor urbane, promovarea zonelor pietonale, unei arhitecturi sustenabile şi implicit a unor oraşe mai sănătoase, pentru a contribui la dezvoltarea unei societăţi deschise şi democratice.46 Borș, Sabin, "O discuție despre orașul posibil cu +/- PLUSMINUS", în Igloo, nr.132-133/ decembrie 2012, p. 70 45 Aldea, Silviu, "Dreptul la oraș sau cui ii aparține orașul?", in Arhitectura, nr.646/2013, p.28 46 Gehl, Jan, Cities for People, Island Press, 2010, p.5-8 44

Ordine- proporție înaltime/lățime

Varietate – culoare și pinioane

fig. IV.1.1

Piața Centrului vechi din Praga, Cehia http://www.summerday.ro/2015/04/19/

fig. IV.1.2

Locuințele Java, Amsterdam – unități individuale cu,înălțimi egale http://www.urbanophil.net/urbanophil/urbanoreview/rezens

În cele ce urmează vor fi prezentate principalele concluzii ale analizei datelor statistice referitoare la utilizarea spaţiului public din oraşe (Cluj-Napoca). Analiza este sintetizată şi structurată pe 6 dimensiuni: ordine şi varietate, viaţă observabilă, compact, orientare şi mister, scară umană şi vernacular. Analiza statistică va fi prezentată într-o altă secţiune.

IV.1. ORDINE ȘI VARIETATE Un aspect pe care un trecător îl preferă cu adevărat în oraşe este ordinea. Ordine înseamnă echilibru, simetrie şi repetiţie. Este unul dintre motive pentru care oamenii iubesc Parisul haussmannian. Ordinea, în multe dintre oraşe, nu este bine stăpânită. „Este oribil, atunci când totul pare amestecat. Un acoperiş şarpantă lângă un acoperiş terasă, o clădire bloc, lângă un parcking, ( „ à la” dinţilor de lapte)."47 În cazul Londrei, planificarea şi zgârie-norii, oferă acest impuls. New York-ul sau Chicago sunt modele ordonate. Ordinea excesivă nu este preferată de către observator– regularitatea înseamnă rigid, obositor, sumbru, străin şi aspru. Modelul ideal este un echilibru între ordine şi varietate. Exemple ale modelului ordonat şi variat sunt de văzut la Piaţa Centrului vechi din Praga, Cehia, unde proporţia înălţimii clădirilor din jurul Pieţei este în raport egal cu lăţimea acestora. Oferă o imagine variată prin culoare şi forma pinioanelor (fig. IV.1.1). În schimb, modelul clădirilor din Insula Java, Amsterdam, este strictă. Fiecare locuinţă este aliniată într-o gama limitată de culori. Unităţile sunt tratate individual şi echilibrul dintre haos şi plictis variază în anumite puncte, este un alt aspect ce trecătorul adoră.

Anonim, Arhitectura spațiului public, Chestionar.

fig. IV. 2.1

Canaletto (Giovanni, Antonio, Canal) Campo S. Vidal and Santa Maria della Carità, Veneția, 1720, viața observabilă http://www.nationalgallery.org.uk/paintings/canaletto-the-stonemasons-yard

fig. IV.2.2

Tehnologie vizibilă - Podul-apeduct , Port du Gard, Franța

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pont_du_Gard,_a_40-60_AD%3F_Roman_aqueduct_bridge

IV.2. VIAȚĂ OBSERVABILĂ Se remarcă o reducere a numărului de participanţi la evenimente culturale, în 2011 nivelul spectatorilor aflându-se la 78% faţă de nivelul din anul 2005. Un trend contrar este observat în cazul vizitatorilor muzeelor, numărul acestora fiind constat, ajungând ca în 2011 numărul vizitatorilor să fie cu 40% mai mare decât în 2005. Tot la acest nivel, este important de remarcat că începând cu 2011 este dată în folosinţă Cluj Arena, care creşte capacitatea disponibilă pentru evenimente culturale şi sportive cu aproximativ 30.000 de locuri.48 Un număr de participanţi, de între 25-40de ani, îşi petrec timpul în spaţiile bine populate.49 Avem străzi circulate mai des şi străzi circulate mai rar sau aproape deloc de trecător, care ne imploră pentru viată! Cele mai vii străzi se află la Hong Kong. Faimosul pictor peisagist italian, Canaletto, înscenează perfect viaţa oamenilor în Veneţia din secolul al 18-lea. În fermecătoare vedută 'Campo S. Vidal and Santa Maria dellaCarità'(Curtea zidarilor) este observabilă atmosfera de muncă grea a pietrarilor, ne fac să medităm, să ne gândim la cum au încărcat blocurile imense pe gondole (fig. IV.2.1). Aşadar, viaţa oraşului este observabil şi interesant pentru trecător. Proiectele la modă care ar introduce noi utilizări dorite şi ce de fapt strică frumuseţea oraşului, a fost la un moment punerea problemei acelor trasee pentru biciclete. Acestea există în Europa de prin anii 60, la noi în ţară au apărut doar în urmă cu 10 ani. Abia din 2010 există în Cluj un plan cu aceste trasee propuse, dar că nu s-au materializat decât o parte foarte mică din ele, asta e altceva. A fost doar o chestie de campanie. Ele sunt doar pe hârtie, dar pe teren nu se găsesc complete. Multe din trasee pentru biciclete s-au făcut disparat – o bucată pe strada 21 Decembrie, o altă bucată lângă Parcul Rozelor. Nu se leagă nimic.50 Din răspunsurile analizate, reiese că străzile precum cele din centrului vechi, ce sunt funcţionale în alimentaţie publică,comerţ second-hand, bookshopuri etc. Cu siguranţă nu aceste funcţiuni sunt cele care trebuie să primeze în zona centrală a oraşului. Ne dovedim încă o dată lipsa de respect fată de oraş, generată de lipsa noastră de identitate. Nu mai simţim că aparţinem oraşului, ci considerăm că el ne deserveşte, dar nu ne aparţine. Pentru majoritatea oamenilor este mult mai comod să-şi facă cumpărăturile în marile centre comerciale situate oarecum periferic, aşa că centrul oraşului e părăsit în fiecare zi câte un pic. Există zone dezolante, uitate, neplăcute. Second-hand-uri, şaormerii, magazine chinezeşti, etc. sunt funcţiuni care ar fi bine să se regăsească la periferie, iar acest lucru poate fi reglementat . Branduri importante vin în oraş şi deschid puncte de desfacere în mall-uri pentru că acolo e “noul centru”. Oamenii nu pot fi obligaţi să se schimbe, însă exemplele pozitive pot să aibă un impact major. Micile restaurante, librăriile, florăriile sau alte funcţiuni specifice zonei centrale şi cunoscute ca repere, care s-au adaptat şi au ştiut să-şi consolideze poziţia în oraş, să o valorizeze. Un pas spre bine, ce unii spun, este intenţia planificatorilor de a ascunde tehnologia. Un contraexemplu este celebrul pod-apeduct Pont du Gardcare traversează râul Gordon din sudul Franţei (fig.IV.2.2) tratează foarte bine problema printr-o construcţie pentru frumuseţe şi practicitate. Aşadar, trebuie să asigurăm ca străzile noastre să fie pline de viaţă cu oamenii săi. Oraşul va deveni atractiv, spectaculos şi se va aprecia latura practică a acestui lucru.

Cluj. Management and Planning Group, Clujul de azi, http://cmpg.ro/?p=94 Arhitectura spațiului public, Chestionar. 50 Mitrea, Vasile, Interviu Viziunea arhitectului Vasile Mitea despre Cluj-Napoca, http://citynews.ro/interviu/viziunea-arhitectului-vasile-mitea-despre-cluj-napoca-1221921 49

compact –Barcelona, Spania

fig. IV.3.1

extins – Phoenix Arizona, SUA Tehnologie vizibilă - Podul-apeduct , Port du Gard, Franța http://www.architectural-review.com/essays/8659343.article

fig. IV.3.1

Perspectivă Piazza Santa Maria in Trastevere ,Roma, Italia http://crawlpal.azurewebsites.net/Entity?CollectionID=181&ViewType=PR

IV.3. COMPACT Există un al treilea principiu al oraşelor bune. Ele sunt compacte. În trecut, pentru a putea să locuieşti singur sau cu familia a fost un lucru mai greu de obţinut, a fost pentru o clasa înaltă, iar celorlalţi li se ofereau soluţii colective . De îndată ce un cetăţean avea bani, dorea să se mute, să aibă propriile terenuri care cu decenii mai târziu , în secolului douăzeci devin lipsite de viaţă, reci, plictisitoare şi foarte costisitoare. Mai târziu, am construit locuiri rezidenţiale interconectate cu străzi în ideea falsă de a sta departe de centrele aglomerate părăsind în fapt oraşul. Este o necesitate contrabalansarea acestei stări . De aceea, trecătorul doreşte oraşe compacte, ordonate, cu pieţe şi spaţii publice. Un oraş compact ca Barcelona "înghite" energia cetăţenilor săi faţă de unul întins cum este cazul din Phoenix Arizona (fig. IV.3.1). "Cele mai frumoase oraşe sunt cu pieţe."51 Cu toate astea, nu s-a mai construit de mult timp o piaţă urbană precum multe centre vechi. "Cred că centrul oraşului se distruge şi se regenerează câte puţin în fiecare zi. Din păcate, viteza cu care reuşim să distrugem este mult mai mare decât cea cu care restaurăm sau reabilităm." Atât de multe funcţiuni, oameni grăbiţi şi o viaţă care ne forţează deseori la superficialitate au distrus mult din ceea ce aveam acum nu de mult. În analiza statistică a spaţiului public, se constată că un număr de 45 de participanţi, categoria de vârstă cuprinsă între 18-40 ani52, nu aleg pieţele ca loc de întâlnire . Un model ideal de piaţă trebuie să aibă un simţ minim de izolare, dar nu de claustrofobie. Un exemplu în acest sens, este Piazza Santa Maria in Trastevere din Roma, este publică, în acelaşi timp închisă încât oferă intimitate suficientă şi dă impresia de lounge în oraş. Este locul unde poţi să citeşti şi în timp să observi lumea. Astfel, se constată că o pia ţă bună trebuie să aibă efectul scoaterii din închis, caracteristic caselor. Un loc public, precum piaţa, nu ar trebui să fie nici prea mare şi nici prea mic. Un diametru mai mare de 30 de metri, trecătorul se simte mic în raport cu spaţiul din jurul său. Impulsul, de alienare şi dislocare, este de evitat.

IV.4. ORIENTARE ȘI MISTER Este un alt principiu pentru oraşe bune. Din perspectiva trecătorului, cel mai iubite ora şe se constată a fi cele mari, însă confortul unui oraş este dovedit prin frecventarea străzilor scurte, benzi mici pavate, cu aer caracteristic. În cartea 'The Concise Townscape', urbanistul Gordon Cullen defineşte misterul:"Necunoscutul lumii bogate se reflectă în pavajul, misterul unui oraş în care orice se poate întâmpla sau exista, nobil sau sordid, geniul sau nebunia" , însufle ţeşte prin narativism romantic imaginaţia noastră. În Cartagena din Columbia, balcoanele locuinţelor aproape se ating peste drum. Există o relaţie între vecinii, le vezi când îşi iau micul dejun, când au plecat la culcare sau la ce ora fac copiii temele într-o duminică seara. Însă, astăzi, planificatorii tind să ne redea intimitatea maximă presupunând că este cea ce dorim. Din răspunsurile primite, Piaţa Muzeului din Cluj-Napoca, este cel mai plăcut spaţiu urban din oraş. Atrage categorii foarte diferite de oameni pe toată durata zilei Se constată o plăcere speculativă a trecătorului în parcurgerea străduţelor direcţionate spre piaţă,care însă încep să primească, de asemenea. mici funcţiuni.

51 52

Anonim, Arhitectura spațiului public, Chestionar. A se vedea Analiza statistică. Arhitectura spațiului public.

fig. IV.5.1

DouÄ&#x192; ilustraČ&#x203A;ii polemice a lui Krier

http://www.architectural-review.com/essays/leon-krier-on-sustainable-urbanism-and-the-legiblecity/8659343.article

IV.5. SCARA UMANĂ Joseph Campbell, cercetător al miturilor şi religiilor, a scris: „dacă vrei să şti în ce crede o societate cu adevărat, uită-te la clădirile cele mai mari pentru ce sunt dedicate". Modelul ideal de oraş are clădiri cu înălţimi ideale, după Leon Krier, am spune că orice bloc de oraş este de 5 etaje, nu mai mult(fig. IV.5.5).Această opţiune este confirmată de locuitori, dar nu şi de utilizatorii economici sau de investitorii imobiliari. Într-un oraş cu clădiri cu mai mult de cinci etaje, trecătorul devine nesemnificativ. Se pot lua ca exemplu oraşele compacte şi bine ajustate din Berlin, Amsterdam, Londra şi Paris. Desigur, o clădire turn îşi consolidează poziţia în oraş păstrând-o pentru ceva cu adevărat special. Povestea post-comunistă a spaţiilor urbane este marcată de încălcări ale dreptului la oraş, de folosirea spaţiului public în interes comercial, în locul celui comunitar.Spaţii publice au fost sacrificate pentru a face loc unor investiţii de aşa zis "interes public" care în timp nu au confirmat acest deziderat. Majoritatea răspunsurilor celor chestionaţi , referitor la acest subiect au fost : "Mă bucur de case frumoase şi oameni zâmbitori şi mă întristez când agresivitatea distruge armonia pe care o căutăm cu toţii" "Consider ca în ultimii ani aceasta se realizează mult mai controlat." "Oferă beneficii pe plan profesional în nenumărate domenii ceea ce ne dă ocazia să ne dezvoltăm"

IV.6. VERNACULAR Oraşele ne prezintă istoria lor, clima locală , stilul de viaţă a locuitorilor ,tradiţia şi condiţia lor social economică . Într-adevăr, fiecare societate are forţe diferite, nevoi diferite şi puncte slabe dar, în acelaşi timp, ne arată că sunt multe moduri bune şi variate în desfăşurarea vieţii colective. Vernacular înseamnă combinaţia între condiţiile locale de climă,materialele disponibile folosite, tehnologii autohtone de construire,stil de viaţă, tradiţii şi nu în ultimul rând condiţia social economică a locuitorilor. Oraşele trebuie să aibă caractere puternice, legate de utilizarea materialelor locale şi forme reprezentative cu construcţii care se bazează pe rezultatul relaţiei între factorii ecologici,economici,material şi social. Gresia palidă din Glasgow Southside în Scoţia este un material local, s-a format atunci când suprafaţa geografică se afla aproape de ecuator. Cărămida de lut tradiţională din Cambridge, cu o culoare gălbuie şi este un material tradiţional major folosit pentru clădirile oraşului. Glenn Murcutt, în Australia, a reuşit să găsească modalităţi de a pune în valoare clădiri care reflectă caracterul distinctiv al vieţii australiene. Orientul Îndepărtat domina locuinţele din bambus, acesta fiind şi disponibil în abundenţă, dar în acelaşi timp si foarte versatil. Vernacular înseamnă prin excelenţă si sustenabil, este un stil care nu îşi va termina niciodată resursele locale. Daca nu este sustenabil, nu este adecvat în contextul local.

EXEMPLE DIN EUROPA

Studiul se va concentra pe patru exemple de spaţii centrale ale oraşelor, din Europa, în perspectiva studiului alcătuit pe capitolele menţionate. Analiza celor patru proiecte urmăreşte prezentarea diferitelor atitudini abordate, referitor la modul de păstrarea caracterului istoric şi introducere de funcţiuni noi în zonă, pentru atragerea publicului şi potenţarea vieţii civice.

MAGDEBURG Germania

FRYDLANT Cehia

ST GALLEN Eleveția

POZEGA Serbia

fig. V.1.1

Vedere de ansamblu http://www.landezine.com/index.php/2014/09/reconstruction-of-the-square-infrydlant/reconstruction_square_frydlant-01/

V.1. RECONSTRUCȚIE PIAȚA PUBLICĂ Frydlant, Cehia

Birou de arhitectură: Vladimír Balda, Jiří Janďourek Beneficiar: Orașul Frydlant Suprafață: 4 000 m2 Proiectare și execuție: 2004 -2011

OBIECTIVE: -

Crearea unui spațiu public deschis potrivit diverselor activități Delimitarea vechii piețe și a fostei primării prin folosirea diferitelor tipuri de pavaje Sublinierea spațiului deschis prin includerea vechii statui în amenajare

fig. V.1.2

Plan Piața Frydlant

http://www.landezine.com/index.php/2014/09/reconstruction-of-the-square-in-frydlant/reconstructionof-the-square-in-frydlant-draft

fig. V.1.3

Reconstrucția pieței

http://www.landezine.com/index.php/2014/09/reconstruction-of-the-square-in-frydlant/reconstructionof-the-square-in-frydlan

Forma de piață dreptunghiulară dirijează atenția înspre spațiul deschis, idee, ce a stat la baza la reconstrucția pieței orașului Frýdlant, de a crea un spațiu deschis publicului, care permite rezidenților și vizitatorilor, să se întâlnească şi să se bucure de diferitele activităţi care se pot organiza în acesta. Se subliniază ideea spațiului deschis prin amplasarea unei fântâni cu o statuie de bronz a lui Albrecht von Wallenstein ridicată în 1914 în mijlocul spațiului fără să aibă un caracter dominant dar care contribuie la farmecul pieţii. Se diferențiază trei tipuri de spații, delimitările acestora făcîndu-se prin realizarea pavajului din piatră naturală din roci diferite şi modele diferite . Cu excepția parcajului, piața este un spațiu fără bariere Zona centrală a pieței este clar definită prin realizarea pavajului din bazalt negru . Delimitarea a pieței este făcută prin folosirea plăcuțelor de granit. De asemenea, pe suprafața uniformă a pavajului din bazalt, se regăsește conturul vechii primării a orașului. Fundațiile fostei primării renașcentiste au fost descoperite în timpul excavărilor făcute cu ocazia reconstrucţiei pieței. Platoul este multifuncţional, permite organizarea diferitelor evenimente sociale sau culturale.Perimetrul pieței cuprinde locuri de repaus umbrite și zone destinate teraselor cafenelelor.53

http://www.landezine.com/index.php/2014/09/reconstruction-of-the-square-in-frydlant/

(site cu proiecte de arhitectură, proiect Reconstrucție Frydlant, accesat mai 2015)

fig. V.2.1

Vedere de ansamblu http://www.arhitekton.net/centralni-trg-central-square-pozega-2/?lang=en

V.2. RECONSTRUCȚIA PIEȚEI CENTRALE Požega, Serbia

Birou de arhitectură: StudioS, Oliver Stanković, Dragana Stevanović Beneficiar: Agenția de dezvoltare, Municipiul Pozega Suprafață: 10 000 m2 Proiectare și execuție: 2011-2012 Inclus în lista celor mai valoroase spații urbane Premiul European pentru Spațiu Public Urban, inițiat de Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB)

OBIECTIVE: -

Revitalizarea pieței de o entitate unică,cu activități culturale, de afaceri, comerț și locuire Revitalizarea axelor pietonale,delimitarea lor prin folosirea diferitelor modele de pavaj şi amenajarea perimetrală acestora cu fântâni si mobilier stradal Integrarea unui anfiteatru unui cu orientare spre monument și spre clădirea municipalităţii Păstrarea memoriei locului prin ambianță, funcțiune și geometria pieței Sporirea accesibilității pietonale în piață

3 fig. V.2.2

4 Vedere de ansamblu înainte (1) și după renovare (2) perspectivă de ansamblu (3), pavilion (4) http://www.cab.rs/en/blog/trg-u-pozegi#.VWd5c8-qpBd

fig. V.2.3

Modelul propus a pieței centrale din Pozega http://www.arhitekton.net/centralni-trg-central-square-pozega-2/?lang=en

Tipul de piețe circulare, formele pure, erau preferate în neoclasicism. Planificarea pieței din Pozega a fost printre primele din Serbia(1832). După crearea ei și ultima reconstrucție din 1953, a fost efectuată reconstrucția completă. Intersecția pietonalului din centrul pieței este însoțită de modele de pavaj, și este matricea traficului istoric. Ambientul și funcțiunile spațiilor se alcătuiesc după geometria moștenită și punctele ei dominate. Fântâna și axul pietonal echilibrează ortogonalitatea matricei păstrate. Pietonalul concentric este echipat cu suprafețe pavate și locuri de repaus. Fațadele clădirilor definesc din jur piața cu copaci înalți protejați (fig.V.2.2). Prezintă trei puncte importante: piațeta din est, cea centrală și cea din vest. Cea centrală este alcătuită din fântâni și un pavilion. Fântâna accentuează traseul principal spre piața din vest. Piațeta de vest este o extindere a pietonalului cu un loc rezervat statuii cneazului Milos. Adunările cetățenilor se fac în zona centrală, în piațeta cu fântâna și amfiteatru(imaginea 2 din fig.V.2.2).Pavilionul este locul manifestărilor și reprezintă aluzia scării municipiului timpurilor vechi, a construirii pieței (fig.V.2.2.4). 54

http://www.arhitekton.net/centralni-trg-central-square-pozega-2/?lang=en

(site cu proiecte de arhitectură, proiect Reconstrucție Piața CentralăPozega, accesat mai 2015)

fig. V.3.1

Vedere de ansamblu

http://divisare.com/projects/147522-Carlos-Martinez-Pipilotti-Rist-City-lounge-in-St-Gallen/print

V.3. REVITALIZARE SPAȚIU PUBLIC St. Gallen, Austria

Birou de arhitectură: Carlos Martinez, Pipilotti Rist Beneficiar: Schweizer Verband der Raiffeisenbanken, orașul St. Gallen Suprafață: 8 000 m2 Proiectare și execuție: 2005

OBIECTIVE: -

Versatilitate prin forma nespecifică a spațiului public Crearea unui spațiu public deschis pe conceptul de lounge urban Unificarea spațiilor comune prin mediatizarea conceptului mașinii Porsche Acoperirea cu un covor roșu din tartan cu scopul fluidizăriii și a întregirii imaginii pieței – camera urbana Sporirea accesibilității pietonale în zonă Susținerea, prin activități comerciale și de folosire optimă a timpului liber în zonă

fig. V.3.2

Plan de amenajare Stadtlounge, St Gallen, Austria

http://divisare.com/projects/147522-Carlos-Martinez-Pipilotti-Rist-City-lounge-in-St-Gallen/print

2 fig. V.3.3

Vederi Stadtlounge, St Gallen, Austria

http://divisare.com/projects/147522-Carlos-Martinez-Pipilotti-Rist-City-lounge-in-St-Gallen/print

Spațiul de Stadtlounge (City Lounge) este conceput pe ideea camerei urbane în centrul orașului. Din Piața Roter se observă capătul perspectiv al clădirii fostei sinagogi St. Gallen, pe urmă, piața se va strangula într-un alt cadru secvențial, clădiriea băncii Raiffeisenbanken, și a Bisericii Catolice St. Gallen.

Forma nespecifică a pieței are mai bună posibilitate de a adăposti un spațiu public cu funcțiuni mixte. De asemenea, în crearea pieței noi, un oarecare grad de sub-proiectare, se reflectă în utilizarea mixtă. Este gândită pentru scopul de reda interiorul roșu unei mașinii Porsche, un interior fluid caracteristic cu repeziciunea. Conceptul urban este de crea un spațiu public unificat care ar conține diverse piese de mobilier de ședere și zone de adunare, o fântână și un model al mașinii Porsche (imaginile 1 și 2 din fig.V3.3), precum si copaci ginkgobiloba, cu toate că designerii aleg să mențină amenajările plantațiilor la nivel minim. Toate elementele urbane sunt acoperite cu covorul din tartan roșu și pe care sunt imprimate ilustrații/simbolurile utilizării acelui loc ( parcarea mașinilor, bicicletelor) în stilul logo-urilor de mașini (imaginea 3 din fig.V.3.3). Spațiul creat este unul compact. Este publică, în același timp închisă încât oferă intimitate suficientă.55

http://divisare.com/projects/147522-Carlos-Martinez-Pipilotti-Rist-City-lounge-in-St-Gallen

(site cu proiecte de arhitectură, proiect St. Gallen City Lounge, Elveția, accesat mai 2015)

fig. V.4.1

Vedere de ansamblu

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/10/1256906921-as1361-17.jpg

V.4. BIBLIOTECA ÎN AER LIBER Magdeburg, Germania

Birou de arhitectură: Karo Architekten Beneficiar: Orașul Magdeburg Suprafață: 488 m2 Proiectare și execuție: 2008 -2009 Premiu pentru cele mai valoare spații urbane Premiul European pentru Spațiu Public Urban, inițiat de Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB)

OBIECTIVE: -

Crearea unui spațiu public deschis ce a ridicat inovativ calitatea vieții într-un oraș, în care zona centrală era aproape părăsită, cu 80% din clădiri abandonate "sustenabilitatea semnelor"56 prin reciclarea modulelor de fațadă modernistă Construirea spațiului comun și construirea încrederii în interiorul unei comunități Funcționare liberă și permanentă a spațiului public construit

KARO, Biblioteca în aer liber, în Fluențe. Arhitectura Europei Centrale și de Est, Ed. Fundației Arhitext Design, București, 2011, p. 208 56

fig. V.4.2

Plan de situație http://www.archdaily.com/39417/open-air-library-karo-architekten/

Lectură în aer liber

fig. V.4.3

Vedere din intersecție http://www.archdaily.com/39417/open-air-library-karo-architekten

Biblioteca din Magdeburg este un exemplu de arhitectură performativă și de implicare a comunității în procesul de producere a spațiului comun. În 2005 locuitorii din zonă hotărăsc să construiască un pavilion temporar pe terenul viran al fostei biblioteci a cartierului. Materialul era unul ieftin și accesibil - navete de bere din plastic. Acesta a avut mare succes încât comunitatea a decis să construiască o bibliotecă permanentă, pe același spațiu viran. Cărțile bibliotecii, 30 000 de volume, au fost adunate tot cu participarea locuitorilor. Acestea se putea împrumuta fiind deschisă permanent bazată pe încrederea unei comunități. Dacă în prima formă biblioteca era construită din navete de bere, în forma definitivă s-a apelat tot la o reutilizare, prin refolosire modulelor de fațadă (fig.V.4.3)a unei clădiri emblematice de anii '60, demolată. Aceste module de fațadă au fost larg folosite în perioada modernistă în Germania. Este o clădire care inovează la nivel formal și funcțional și care construiește spațiul comun și încrederea în interiorul unei comunități. Participarea cetățenilor nu s-a încheiat odată cu finalizarea clădirii, ei au preluat administrarea bibliotecii. 57

http://www.archdaily.com/39417/open-air-library-karo-architekten/

(site cu proiecte de arhitectură, proiect KAROBiblioteca în aer liber, Magdeburg, accesat mai 2015)

VI. EXEMPLE DIN ROMÂNIA

Cele cinci exemple se orientează către propuneri și intervenții în spațiul public central, cu precădere istorică, cu rol de potențare a vieții civice. Analiza celor patru proiecte urmărește prezentarea diferitelor atitudini abordate pentru rezolvarea diferitelor conflicte în zonele centrale. În acest fel, se evidențiază contextele care dau datele problemei, și necesitatea aplicării unor soluții personalizate pe fiecare sit în parte.

BAIA MARE SATU MARE

CLUJ NAPOCA

SIBIU

fig. VI.1.1

Vedere de ansamblu http://www.arhiforum.ro/proiecte/millennium-iii

VI.1. CENTRUL DE AFACERI MILLENNIUM III Baia Mare

Birou de arhitectură: 9 Opțiune Beneficiar: Consiliul Local Baia Mare Contractare: concurs de soluții Suprafață: 6 600 m2 Proiectare și execuție: 2003 -2004

OBIECTIVE: -

Regenerare urbană Refuncţionalizare și asigurarea unei infrastructuri optime pentru derularea afacerilor Protecția și punerea în valoare a patrimoniului istoric Întărirea coeziunii sociale și unitatea comunității, reducerea sărăciei

fig. VI.1.2

Plan

http://www.bm2000.mmnet.ro/comunicatie/milleniumIII/istorie/images/millenium/plansa%202.jpg

fig. VI.1.3

Restaurare http://www.arhiforum.ro/proiecte/millennium-iii

Proiectul "Centrul de Afaceri Millennium III" urmărește reabilitarea unei zone ultracentrale urbane, degradate pe un areal de circa 44ha, în zona vechi cetății (zonă protejată istoric) și al cărei centru denumit Centrul vechi are un patrimoniu istoric și arhitectural de 23 clădiri ” Circulus Fori ”– monumente de patrimoniu. Prin această investiție s-a dorit și reamenajarea pieței, transformarea ei într-un spațiu preponderent pietonal și care, în cadrul proiectului, urmează să asigure derularea evenimentelor în aer liber organizate de Centrul de afaceri. Centrul de afaceri este organizat în sistem pavilionar cu trei module M1, M2,respectiv M3 , poziționate pe latura estică a pieței. Prin proiectul Millennium III unui grup de 5 clădiri din Centrul vechi i se aloca destinații în scopul susținerii dezvoltării IMM-urilor in zona , creând-se un Centru de Afaceri modern. Aceste lucrări de reabilitare vizează reconstruirea, în limbaj contemporan, cu respectarea tehnicilor de restaurare, a vechiului nucleu administrativ-comercial al orașului, în același timp, punând în valoare patrimoniul istoric prin pavarea pieței (fig.VI.1.2). Fezabilitatea, raportul economic și studiul de impact au fost întocmite accesarea fondurilor PHARE 2000 - programul de coeziune social-economică. După o așteptare de un an proiectul a devenit eligibil și s-a trecut la faza următoare, cea de documentație de licitație. Începerea proiectului pe lucrările de consolidare și restaurare a celor 5 clădiri a constituit pe lângă asigurarea unei infrastructuri optime pentru derularea afacerilor și o operațiune de salvare și de punere în valoare a patrimoniului istoric .58 Oferă: -

Spații pentru birouri (1.535,75 m2 ) cu o capacitate maximă de 263 de posturi de lucru 4 săli de conferință (300m2 ) Piață (7.100 m2 ) 69 parcări auto Parcări de biciclete Spații comerciale (710 m2)

http://www.arhiforum.ro/proiecte/millennium-iii

(site cu proiecte de arhitectură, proiectMillennium III Baia Mare, accesat mai 2015)

fig. VI.2.1

Erlebnisraum Altstadt, Planwerk, 2007 http://www.planwerkcluj.org/project.php?id=50

VI.2. ERLEBNISRAUM ALTSTADT Sibiu

Birou de arhitectură: Planwerk, sub coordonarea GtZ Sibiu Beneficiar: Primăria Municipiului Sibiu Contractare: licitație deschisă Suprafață: între 45 - 1 300 m2, însumate 4 300 m2 Proiectare și execuție: 2004 -2007 Premii: Premiul I la secţiunea “Urbanism şi amenajarea spaţiilor urbane”, Bienala de Arhitectură Bucureşti , 2008 Premiul I la secţiunea urbanism a concursului bianual de proiecte organizat de filiala Transilvania a OAR

OBIECTIVE: -

Activarea locurilor mai puțin cunoscute Completarea piețelor principale cu spațiile reamenajate, Întregirea rețelei de spații publice Accesibilitatea ansamblului centrului istoric Iluminat nou stradal și suprafețe pavate cu piatră naturală

Terasa soarelui – un loc reabilitat în vecinătatea mănăstirii Ursulinelor

Noi corpuri de iluminat și pavare cu patră naturală

fig. VI.2.2

Cișmă cu apă potabilă

Măsurile proiectului Erlebnisraum Altstadt http://www.planwerkcluj.org/project.php?id=50

Acesta conține 25 pachete de măsuri care urmăresc creșterea calității spațiilor publice în centrul istoric. Intervențiile, de mici dimensiuni, în 10 locuri selectate din centru, completează operațiunile de amploare desfășurate asupra principalelor piețe și pietonale, extinzând imaginea noului centru în ansamblul zonei istorice. Măsurile prevăd, printre altele, introducerea unui cinema în aer liber, reorganizarea unei piațete sau amenajarea unui parc liniar – toate au ca scop reactivarea spațiului public în puncte care, la rândul lor, alcătuiesc o rețea. Sunt reabilitate patru spații urbane – “Loc de odihnă lângă zidul de fortificație”, “Terasa soarelui” în vecinătatea mănăstirii Ursulinelor, Piața Aurarilor și un segment degradat al zidului de fortificație. Restaurarea treptelor din Piața Aurarilor și refacerea pavajului pe străzile Argintarilor și Târgului (proiect “Covorul roșu”) extind măsurile asupra unor trasee de legătură cu spațiile reabilitate. Reamenajarea piețelor şi străzilor este secundată de măsuri de încetinire a traficului auto și de o suită de obiecte noi, proiectate pentru fiecare în parte: elemente de mobilier urban, cișmele cu apă potabilă sau parapete de fier forjat . De asemenea, măsurile includ și instalarea de noi corpuri de iluminat stradal. Suprafețele sunt pavate cu piatră naturală: andezit și bazalt(fig.VI.2.2). Extinederea rețelei urbane este considerată prin acest program instrumentul-cheie de dezvoltare urbană. Se rezumă la gesturi mici. Intervențiile de design urban sunt minimale și neutre.59

http://www.planwerkcluj.org/project.php?id=50

(site-ul firmei de arhitectură Planwerk, proiectul Erlebnisraum Altstadt, Sibiu, accesat mai 2015)

fig. VI.3.1

Vedere de ansamblu

http://www.publicspace.org/en/works/f290-reabilitari-urbane-centru-istoric-faza1-piata-muzeului-sistrazi-adiacente

VI.3. REABILITĂRI URBANE CENTRU ISTORIC, FAZA 1 – PIAȚA MUZEULUI ȘI STRĂZI ADIACENTE Cluj-Napoca

Birou de arhitectură: Tirrena-Garboli Beneficiar: Primăria Municipiului Cluj-Napoca Suprafață: 5 050 m2 Proiectare și execuție: 2005 -2008 Finalist în cadrul competiției internaționale Premiile Europene pentru Spatii Publice Urbane 2010, inițiat de Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB)

OBIECTIVE: -

Crearea unei piațete publice cu caracter predominant pietonal Acoperirea cu pavaj cu scopul uniformizării și a întregirii imaginii piațetei Sporirea accesibilității pietonale în piațetă Amenajare pe un singur nivel, eliminarea traficului auto Reabilitarea pavajului de secolul al nouăsprezecelea Iluminat stradal, renovarea elementelor de mobilier urban și includerea copacilor

fig. VI.3.2

Perspectivă de ansamblu http://www.panoramio.com/photo/61491216

fig. VI.3.2

Vedere de ansamblu Obelisc Karolina

http://www.panoramio.com/

fig. VI.3.4

Vedere a amenajării cu noi terase

http://www.panoramio.com/

Proiectul “Reabilitări urbane centru istoric, faza 1 – Piața Muzeului si străzi adiacente” este printre finalistele in cadrul concursului de arhitectura urbana “Premiile Europene pentru Spatii Publice Urbane 2010”, organizat de mai multe organizații de profil din Europa, la inițiativa Centrului de Cultura Contemporana din Barcelona. Scopul a fost crearea unei piațete urbane cu caracter predominant pietonal prin limitarea traficului auto și amenajarea spațiului pieței în așa fel încât să fie perceput ca o suprafață unitară, fără diferențe de nivel. Lucrările au fost realizate în cadrul proiectului “288 de străzi”. Construirea unui parking auto în apropiere a făcut posibilă să elibereze automobilul din zonă. Scoaterea asfaltului care a acoperit piața a permis renovarea instalațiilor de canalizare subterană, precum și cele de apă și furnizarea de lumină. Reabilitarea pavajului de secolul al nouăsprezecelea a fost extrem de dificilă, deoarece, timp de decenii, străzile orașului au fost acoperite cu beton si asfalt in diferite inițiative de dezvoltare urbană și meșteșugari care au știut să lucreze cu pavajul sunt în vârsta de optzeci. În cele din urmă, au preluat sarcina de supraveghere a lucrătorilor în această scop. Iluminatul stradal și alte elemente de mobilier urban au fost renovate. S-a inclus obeliscul Karolina, primul monument laic al Clujului, comemorând vizita "electorală" a perechii imperiale din 1817, ce în 1902 a fost mutat din Piața Mare, odată cu dezvelirea statui regelui Matei Corvin(fig. VI.3.2). Vechile garduri și partere au fost eliminate, copacii bătrâni de sute de ani, au fost păstrate. Ei se stabilesc diferit pe cinci puncte verzi și sunt înconjurate de bănci (fig. VI.3.2).60 Altă dată cea mai frumoasă piațetă a orașului, cu spațiu pietonal pentru promenade si bănci pentru trecători, acum Piața Muzeului s-a transformat într-o mare terasa, care uneori aduce a bâlci. In goana pentru fiecare bucată de piatră cubică, terasele s-au extins asemenea unei pânze de păianjen, astfel ca au ajuns să acopere mult peste jumătatea spațiului pietonal. Mese si scaune lipite unele de altele, astfel ca, de multe ori, clienții nu știu la ce terasa se așază(fig. VI.3.4). Acest haos urbanistic este girat de primărie, prin modul in care sunt autorizate si prin procedura de licitație. In întreaga Piața a Muzeului, autoritățile locale au autorizat 11 terase. 61

http://www.publicspace.org/en/works/f290-reabilitari-urbane-centru-istoric-faza1-piata-muzeului-sistrazi -adiacente (site cu cele mai valoroase realizări arhitecturale europene, proiect Piața Muzeului, Cluj Napoca, accesat mai 2015) 61 http://www.ziardecluj.ro/terasele-din-piata-muzeului-un-haos-urbanistic-pe-o-chirie-de-10000-de-euro-lunar (articol din 09 mai 2014, acesat mai 2015)

fig. VI.4.1

Macheta pasajului pietonal Corneliu Coposu http://www.satu-mare.ro/stiri/macheta-pasajului-pietonal-corneliu-coposu

VI.4. PIETONAL "CORNELIU COPOSU" Satu Mare

Birou de arhitectură: RAUM Beneficiar: Primăria Municipiului Satu Mare Suprafață: 7 650 m2 Proiectare și execuție: 2005-2008

OBIECTIVE: -

Crearea unui spațiu urban de calitate, în același timp familiar și inedit Redescoperirea tactilă a spațiului folosind materiale naturale având la bază o dozare firească și echilibrată a mobilierului stradal, a iluminatului și a vegetației Sporirea accesibilității pietonale în piațetă

2 fig. VI.3.2

Vedere de ansamblu 1 – piața scufundată, 2 – materiale în compoziții diferite http://raum-arhitectura.wix.com/home#!about/c1ger

fig. VI.3.3

Bulevardul "Corneliu Coposu" (astăzi,o piața scufundată) http://raum-arhitectura.wix.com/home#!about/c

Intenția, pentru bulevardul din Satu Mare, a fost înlocuirea spațiului urban abandonat de pana atunci cu unul viu și familiar. Proiectul inițial cuprindea atât pietonizarea Străzii Corneliu Coposu, cat si piața din fața primăriei. In final s-a executat doar reamenajarea Străzii Corneliu Coposu. Acolo unde exista un buzunar al străzii s-a creat o piațetă scufundată, pavată integral cu lemn, un atelier de expresie civică. Denumirea spațiului urban, Corneliu Coposu, face referire la o personalitate marcantă a anti-comunismului. Spațiul desemnează de fapt un spațiu de reprezentare comunist, deci încărcat cu semnificație "își schimbă percepția în mentalul colectiv". 62 Folosind materiale naturale de calitate (andezit, klinker galben, lemn de ipe, stejar etc.), într-un traseu regulator clar precum și o dozare firească, echilibrată a mobilierului stradal, a luminii de seară, a vegetației, autorii au dorit să asambleze un spațiu al tuturor(fig. VI.3.2). Elementul cel mai semnificativ al amenajării este piațeta scufundată, acoperită cu pardoseală din lemn. Plasată între clădiri socialiste reabilitate neprofesionist și clădiri postsocialiste de calitate discutabilă, spațiul acesta trăiește și este viu doar datorită amenajării fericite (fig. VI.3.3). 63

Măgerușan, Adriana, Tactici urbane de producere a spațiului comun, p.143

http://raum-arhitectura.wix.com/home#!pietonal-satu-mare/c22iw ( site-ul biroului de arhitectură RAUM , proiectul Pietonal Corneliu Coposu, accesat mai 2015)

VII. STUDIU DE CAZ Revitalizarea unei zone centrale a Clujului pe Someș Centru de cultură urbană/Centru de afaceri

REVITALIZAREA UNEI ZONE CENTRALE A CLUJULUI PE SOMEȘ Cluj-Napoca

Program: revitalizare urbană, centru cultural Tipul de proiect: propunere Suprafață: 5 047 m2 An: 2015

OBIECTIVE: -

Regenerare urbană Fragmentarea insulei și reorganizarea spațiilor publice Punerea în valoare a clădirii fostei sinagogi Propunerea unui program arhitectural orientat către susținerea evenimentelor culturale/ programe de birouri Îmbunătățirea calității traseului pietonal prin asocierea spațiilor publice existente în continuarea axului pietonal cu piațeta nou creată

fig. VII.1

Clujul de Radu Oltean http://art-historia.blogspot.ro/2009/04/afisele-art-historia.html

fig. VII.2

Malul Someșului la începutul secolului nouăsprezece http://art-historia.blogspot.ro/2009/04/afisele-art-historia.html

CONSIDERENTE ISTORICE Clujul medieval a înviat pe baza așezării din perioada romană, Napoca. În evul mediu odată cu restaurarea activităților urbane s-a dezvoltat orașul întâi în prima incintă pe urmele celor anterioare, după care odată cu expansiunea și dezvoltarea economică, financiară și administrativă și câștigând statutul de Oraș Liber Regal a realizat și a doua incintă definitorie pentru orașul medieval, acesta existând până la sfârșitul secolului nouăsprezece. Pictura lui Radu Oltean surprinde o perspectivă idealizată a Clujului, care reunește clădirile importante ale mai multor epoci în aceeași pictură (fig.VII.71). Este de observat poarta apelor din nordul pieței Muzeului cu o barbacană dincolo de Canalul Morii, o formă tradițional medievală de apărare suplementară a porților care reprezentau oricum un așa zis punct slab. Datorită variației de debit a Someșului, și faptul că era imprevizibil o creștere semnificativă a nivelul apei, locul în apropiere a râului de oraș era un pericol, amenințând cu inundații. Totodată, prezența apei era dorită și era necesară pentru a asigura consumul intern și totodată de a folosi de ea în scopul de apărare, măcar pe o parte a orașului. În această situație malul Someșului nu a beneficiat de o amenajare aparte. Până la restructurările de secol nouăsprezece respectiv început de secol douăzeci. când au apărut primele regularizări de Someș, malul acestuia era într-o situație naturală, prezentând o secțiune în V, permițând intrarea pe plan înclinat în apă. Fiindcă nu a existat o preocupare aparte de valorificare ca spațiu reprezentativ urban al malului Someșului (fig.VII.2), gospodăriile mărunte ”de sacrificiu” situate pe malul neamenajat al Someșului prin transformări și refaceri multiple, au avansat cu “spatele” la Someș și cu fațada principală spre strada/ piața de deservire. În ciuda faptului că în ultimele două decenii a secolului nouăsprezece și în primul de secol douăzeci, în Cluj a avut loc o adevărată explozie imobiliară. S-au realizat lucrări publice, multele reprezentative Statului (ex.cale ferată), orașul devenind un șantier imens. În afară de puține exemple, din lipsa fondurilor suficiente acordate, reprezentativitatea și tratarea uniformă a fațadelor secundare cu cele principale ale clădirilor realizate s-a pierdut în “provincialism”.64 La sfârșitul secolului al XIX-lea , odată cu realizarea celor patru palate pe malul Someșului în jurul actualului pod Horea s-au creat premisele de revalorificare ca spațiu pietonal-circulabilurban al malului.

CONTEXTUL ACTUAL În secolul douăzeci, s-a continuat orientarea noilor construcții cu “spatele” la Someș. Râul a devenit latrina orașului, având o atmosferă murdară, poluată, nedemnă de un curs de apă. Pentru a împiedica inundațiile, Someșul a fost cuprins între ziduri pe ambele maluri, devenind cu secțiune bine definită sub formă de U. În ultimii decenii, după ’89 s-a ameliorat situația, construind clădiri voluminoase pe puținele parcele rămase liber pe malul Someșului. Aceste intervenții vizau chiar și acoperirea râului pentru a prevedea parcări. Astfel, malurile și relația Clujului cu Someșul (din zona centrală) au ajuns să rezume doar pe porțiunile unde existau străzi pe mal

Vais, Gheorghe, Clujul Eclectic: programe de arhitectură în perioada dualistă(1867-1918),Editura UTPress,Cluj-Napoca,2009, p.80-81 64

fig. VII.3

Analiză calitativă

Fig. VII.4 Canalul Morii și imaginea străzii Barițiu

Analizele efectuate pun în lumină revitalizarea a zonei centrale a orașului de pe Someș. Zona studiată este cuprins între malurile Someșului Mic la Nord, Strada Gh. Barițiu la Sud pe de o parte și Opera Maghiară la Vest și Podul Horia La Est pe de altă parte (fig.VII.3). Analizele urbanistice pun în evidență valoarea istorică a acestei zone care, deși adiacentă centrului istoric delimitat de zidurile cetății medievale, poartă o încărcătură uriașă a memoriei colective. -

Din această zonă este vizibilă Cetățuia, dealul preluând numele de la Cetatea de tip Woban; Este sesizabilă o lățire a străzii Barițiu spre est, dat fiind capătul vestic al străzii a fost o poartă de intrare în cetatea medievală; Canalul Morii, care are o prezență semnificativă a istoriei orașului de secole, a fost din păcate acoperit cu dale pe tot parcursul străzii Barițiu (fig.VII.4) ; Configurația străzii și a zonei este marcată de trei clădiri monumentale în stilul neoclasicist. Arhitectului Pakey construiește la mijlocul secolului nouăsprezece cu influențe vizibile ale stilului vienez, actualele clădiri a Rectoratului UTCN, Facultatea de Construcții și Facultățile de Electrotehnică, Automatică și Calculatoare; Zona cuprinde Opera Maghiară, care este extinsă cu un foaier semicircular în a doua jumătate a secolului douăzeci. Imaginea malului drept al Someșului e incompletă chiar în condițiile păstrării clădirii fostei Sinagogi și a memoriei locului; "Casa de Modă" este singura inserție valoroasă în anii '60 pentru că reușește să păstreze scara locului și nu dăunează caracterului general al locului; Funcțiunile care lipsesc zonei sunt cele care ar contribui la ridicarea calității vieții urbane în sens cultural, al confortului de locuire și sporirea numărului de oferte comerciale și de servicii.

Programul propus ca și proiect de diplomă se axează întocmai pe aceste puncte. O soluție se reprezintă a fi atât îmbunătățirea calității traseului pietonal prin asocierea spațiilor existente pe axul Piaței Unirii-Matei Corvin- Piața Muzeului cu valorificarea spațiului din jurul fostei Sinagogi și care s-ar lega printr-o punte cu cetățuia peste râul Someș, cât și secvențialitatea spațiilor străzii Bariţiu,la fel de importante, perpendiculare pe ax. Acesta va atrage după sine multe oportunități de dezvoltare și din punct de vedre economic ,dar mai ales va ajuta la redobândirea identității comunității, prin coerența și claritatea spațiilor propuse.

FAZA I

FAZA II Fig.VII.5

Etape de evoluČ&#x203A;ie a sitului

Cadrul 2 Cadrul 1

Fig. VII.6 Succesiuni de cadre prin deplasare

Maniera de abordare a propunerii rezultă din analiza hărții istorice ale orașului, dar și din studiul succesiunilor de priveliști, a imaginii unui spațiu prin deplasare. Această modernizare aduce modificări de parcelar benefice pentru punerea în valoare a zonei centrale. Primul plan reprezintă situația actuală în care insula clădirii fostei Sinagogi este cuprinsă de anexe gospodărești și servicii, acestea îngreunând accesibilitatea pe incintă și a Sinagogii care încă se păstrează în stare bună. Pentru o mai bună percepere a acestei incinte, se propune eliberarea de clădiri existente și transformarea întregii insule într-o piațetă. Intervenția propusă aduce noi funcțiuni, un program cu temă culturală, în același timp flexibilă de administrație. Arta contemporană poate să se manifeste mai eficient în condițiile unei alăturări cum ar fi locuințele artiștilor, birouri, conferințe, mic comerț sau restaurante, funcțiuni care generează și ar susține financiar. Configurația volumetrică este gândită prin deplasarea spațiului în cele două sensuri ale străzii Barițiu, silueta este abruptă datorită înălțimii băncilor, este favorabil amplasarea unui element înalt și o siluetă care readuce linia fronturilor la o scară ce este definită de clădirile Universității, și care ar marca configurația străzii. Astfel, se propune o suprapunere de cadre cu succesiuni de priveliști în două puncte, a siluetei înalte și a siluetei joase în raport cu intrarea în piațetă (fig.VII.6). Memoria locului este păstrată prin clădirea fostei Sinagogi actualmente centru de artă contemporană administrată de Fundația Tranzit și este nucleul de pornire al acestei dezvoltări, el fiind păstrată ca și o relicvă o mărturie a timpurilor și al efectului de regenerare de tranziție spre viitor. Acesta va beneficia de o mică piațetă urbană. Reluarea "Podului Nemților" permite traversarea Someșului într-o relație mai amplă ce leagă centrul istoric al orașului prin Parcul Caragiale de Cetățuie. Odată cu fragmentarea insulei prin legătura pietonală se asociază spațiile publice existente în continuitate cu pasarela și piațeta față de strada Barițiu creând o structură urbană fluentă, dar și o flexibilitate funcțională și volumetrică.

CONCLUZIE

Se întărește ideea că un obiect nu trebuie lăsat să se "veștejească", ci trebuie "digerat într-o textură predominantă." Se renunță la fixațiile pe obiect sau pe spațiu (oraşul nou-orașul vechi) și se dorește punerea celor două pe plan de egalitate, ba mai mult, prin combinarea acestor două tipuri de gândire, se dorește obținerea unui țesut care transcende ideologia celor două tipuri de țesut, prin diferite strategii: altoirea, distorsiunea, provocarea, reacția, impunerea, supraimpunerea, concilierea. Dar accentul trebuie să cadă și pe elementele fizice neanimate (poporul, politicul). Plinul și golul pot fi tipologizate ca Acropola și Forum. 65

Noua direcție în dezvoltarea orașelor este procesul echilibrat retrospectiv și de documentare, de a identifica cerințele specifice pentru demararea proceselor de proiectare și execuție a lucrărilor de revitalizare în zone cu valoare ambientală, astfel încât ele să se poată include într-o abordare în procesul de dezvoltare durabilă a orașelor. Încep să se contureze idei inovatoare, critici și teorii orientate spre dezvoltarea orașului, a păstrării identității locale și spre a deschide noi perspective în domeniul arhitecturii și al urbanismului . Se pot oferi numai direcții, intenții și păreri pentru soluționarea problemelor. Se oscilează între diverse puncte de observație, în căutarea unor metode de raportare la trecutul si de imaginare a viitorului unui oraș. Astfel, intervențiile de revitalizare sunt contextuale și nu se pot generaliza în reguli. Se observă, se experimentează, se analizează și iar se experimentează, și într-un mod, se încearcă ca atenția să fie atrasă asupra cât mai mulți participanți de oraș.

Rowe, Colin, Koetter, Fred, Collage City, The MIT Press, Cambridge, 1978, p. 80-83

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

Aldea, Silviu, Reinterpretarea simbolurilor socialiste. Transformari si atitudini in peisaj postsocialist, UTPRESS, 2013 Anderson, Perry, Originile postmodernismului, (trad. Lelia Marcău), Idea Design&Print, Cluj, 2012 Cullen, Gordon, The Concise Townscape, The Architectural Press Ltd Gehl, Jan, Cities for people, Island Press 2010 Kostof, Spiro, The City Shaped, Bulfinch, reprint edition, 1993 Kuibuș, Mario & re-Act Now Studio, "TUB – 2007 – un proiect din emoțiile copilăriei pentru București" în Organismele reactive, Ed. Fundației Arhitext Design, București, 2009 Lynch, Kevin, A Theory of a good city, The MIT Press, USA, 1990 Lynch, Kevin, The Image of the City, The MIT Press, USA, 1990 Jacobs, Jane, The Death and Life of Great American Cities, Random House, New York, 1961 Kostof, Spiro, The City Shaped, Bulfinch, reprint edition, 1993 Măgerușan, Adriana, Tactici urbane de producere a spațiului comun Rowe, Colin, Koetter, Fred, Collage City, The MIT Press, Cambridge, 1978 Shane, David, Grahame, Recombinant Urbanism – Conceptual Modeling in Architecture, Urban Design, and City Theory, John Wiley & Sons Ltd, West Sussex, 2013 Vais, Gheorghe, Clujul Eclectic: programe de arhitectură în perioada dualistă(18671918),Editura UTPress,Cluj-Napoca,2009

ARTICOLE Aldea, Silviu, "Dreptul la oraș sau cui ii aparține orașul?", in Arhitectura, nr.646/2013 Augustin, Ioan, "Spaţiul public în oraşele din România ", în Igloo, nr.50/ februarie 2006 Băndărău, Oana, "TUB-TransCentral Urban Bucuresti", text în Igloo, nr.72-73/ decemnbrie 2006 Borș, Sabin, "O discuție despre orașul posibil cu +/- PLUSMINUS", în Igloo, nr.132-133/ decembrie 2012 49

Costiuc, Silvia, "Patrimoniul national construit ca oportunitate", in Arhitectura, nr. 646/2013 Gruen, Victor, articol Larry Smith: Shopping towns USA: The planning of shopping centers, Reinhold, New York, 1960 Krier, Leon, Leon Krier on sustainable urbanism and the legible city, articol Architectural Review, 2014/27/02 Păcescu, Alexandra, "De ce iubim spațiul public",articol in Arhitectura

SURSE WEB Document de referință asupra regenerării urbane integrate și a potențialului său strategic pentru o dezvoltare urbană durabilă și incluzivă social în Europa. Declarație 22iunie 2010, p. 16 http://www.landezine.com/index.php/2014/09/reconstruction-of-the-square-in-frydlant/ (site cu proiecte de arhitectură, proiect Reconstrucție Frydlant, accesat mai 2015) http://www.arhitekton.net/centralni-trg-central-square-pozega-2/?lang=en (site cu proiecte de arhitectură, proiect Reconstrucție Piața CentralăPozega, accesat mai 2015) http://divisare.com/projects/147522-Carlos-Martinez-Pipilotti-Rist-City-lounge-in-St-Gallen (site cu proiecte de arhitectură, proiect St. Gallen City Lounge, Elveția, accesat mai 2015) http://www.archdaily.com/39417/open-air-library-karo-architekten/ (site cu proiecte de arhitectură, proiect KARO Biblioteca în aer liber, Magdeburg, accesat mai 2015) http://www.arhiforum.ro/proiecte/millennium-iii (site cu proiecte de arhitectură, proiectMillennium III Baia Mare, accesat mai 2015) http://www.planwerkcluj.org/project.php?id=50 (site-ul firmei de arhitectură Planwerk, proiectul Erlebnisraum Altstadt, Sibiu, accesat mai 2015) http://www.publicspace.org/en/works/f290-reabilitari-urbane-centru-istoric-faza1-piatamuzeului-si-strazi-adiacente (site cu cele mai valoroase realizări arhitecturale europene, proiect Piața Muzeului, Cluj Napoca, accesat mai 2015) http://www.ziardecluj.ro/terasele-din-piata-muzeului-un-haos-urbanistic-pe-o-chirie-de10000-de-euro-lunar (articol din 09 mai 2014,acesat mai 2015) http://raum-arhitectura.wix.com/home#!pietonal-satu-mare/c22iw ( site-ul biroului de arhitectură RAUM , proiectul Pietonal Corneliu Coposu, accesat mai 2015)