Idealuri...

Formarea statului național român modern. Unirea Principatelor Române

Organice- primele consituții din istoria Românieirealizate în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Ideea unirii Moldovei și Valahiei a fost înscrisă în două documente care au circulat sub formă de manuscris în cadrul revoluției de la 1848-1849. Spre exemplificare, în ”Prințipiile noastre pentru reformarea patriei” se cerea ”Unirea Moldovei și Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”, iar în ”Dorințele partidei naționale în Moldova” se specifica faptul că ”Unirea Moldovei cu Valahia este cheia bolții fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național”. În Transilvania și în Țara Românească, unitatea națională a fost prezentă în conștiința poporului, manifestându-se în adunări, cum a fost cea de la Blaj, unde participanții au strigat la unison ”Noi vrem să ne unim cu Țara!” Înfrângerea revoluției de la 1848-1849 n-a însemnat abandonarea luptei pentru unire.

Ea a continuat în deceniul 1849-1859 pe un dublu plan. Acțiunile au fost duse în străinătate de emigrația română, dar și în interior, cu intensitate variabilă, în condiții diferite, datorită politicii duse de domnitorii Convenției de la BaltaLiman, Barbu Știrbei-în Țara Românească și Gr. Al. Ghica în Moldova (care a favorizat acțiunile unioniste).

Problema românească a devenit una internațională într-un context determinat de războiul Crimeei (1853-1856) pe fondul prelungirii ”chestiunii orientale”. La Congresul de pace de la Paris (1856), în favoarea unirii Principatelor s-au pronunțat Franța, Sardinia, Prusia și Rusia, iar împotrivă Austria, Turcia și ulterior, Anglia.

Tratatul de pace de la Paris (martie 1856) prevedea printre altele: -modificarea statutului juridic al Principatelor.

Noutatea o constituia înlăturarea protectoratului rusesc și intrarea lor sub garanția colectivă a puterilor europene, menținându-se în continuare autonomia sub suzeranitatea otomană; -alegerea Adunărilor Ad-hoc (în care românii erau consultați în problema unirii); -trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune ”bazele viitoarei lor organizări”.

Alegerile pentru Adunările Ad-hoc au fost organizate de caimacanii (locțiitorii de domn) N. Vogoride în Moldova și Al. Ghica în Țara Românească.

Prof. Ionescu Constantin Pe toate treptele evoluției societății, oamenii nu au trăit izolați, ci în cadrul unor forme de comunitate socială.

Cea mai evoluată dintre acestea este națiunea, caracteristică epocilor modernă și contemporană, deși unele elemente ale sale au apărut încă din Evul Mediu.

Națiunile au apărut în anumite condiții istorice și prezintă mai multe caracteristici: teritoriu comun, piață economică unitară, limbă comună, cultură proprie, factură psihică originală a cărei formă înaltă de manifestare este conștiința națională.

Secolul al XIX-lea”secolul naționalităților”, are ca manifestare particulară în spațiul carpatodunăreano-pontic, lupta națiunii române pentru înfăptuirea statului național.

Statul național reprezintă expresia cea mai înaltă, forma finală de evoluție a unei națiuni.

Din această perspectivă, națiunea română nu se putea afirma plenar decât în acest cadru politic numit statul național. În realizarea acestui obiectiv, un rol esențial l-a avut curentul pașoptist, format dintr-o galerie de mari personalități, între care: Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuțiu, Vasile Alecsandri, frații Golescu, I. C. Brătianu, C. A. Rosetti etc. Încă din evul mediu, românii au trăit în trei provincii separate: Transilvania, încorporată monarhiei habsburgice, Moldova și Valahia (Țara Românească), ca state autonome sub suzeranitate otomană. În secolul al XIX-lea, condițiile istorice nu permiteau unirea tuturor românilor într-un stat național.

Prin urmare, clasa politică românească și-a fixat ca obiectiv prioritar formarea unui nucleu statal realizat prin unirea Moldovei și a Valahiei. Cele două provincii românești erau aproape identice sub raportul evoluției socio-economice și, mai ales, instituționale. La această evoluție asemănătoare au contribuit, între altele, reformele în spirit iluminist realizate de domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat, dar, mai ales, Regulamentele 1

Falsificarea alegerilor în Moldova de către N. Vogoride a provocat o gravă criză internațională care a fost depășită în urma întâlnirii de la Osborne (1857) dintre regina Victoria și împăratul Franței, Napoleon al III-lea, încheiată cu un compromis: Anglia era de acord cu anularea alegerilor falsificate, iar Franța renunța la ideea unirii depline sub un principe străin. În consecință, cele două Adunări Ad-hoc au hotărât unirea Moldovei cu Țara Românească sub un principe străin.

Conferința puterilor garante întrunită la Paris a luat act de hotărârea Adunării Ad-hoc și a adoptat Convenția de la Paris (august 1858) care avea rolul unei Constituții.

Conform acesteia, Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Turciei și garanția celor 7 puteri. Se propunea- cum afirma un politician al timpului- ”o unire prin despărțire”. Se adopta denumirea de ”Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, dar cu doi domnitori, două capitale, două adunări (parlamente), două guverne, două armate etc. Se înființau doar două instituții de interes comun: Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi) și Înalta Curte de Casație și Justiție. Imperfecțiunile Convenției l-au determinat pe Vasile Boerescu să afirme că după ce ”Europa ne-a ajutat” urma ”să ne ajutăm noi înșine”. În spiritul Convenției, Adunarea Electivă de la Iași și Adunarea Electivă de la București l-au ales ca domn al Moldovei și al Țării Românești, la 5 ianuarie și respectiv 24 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza, personalitate marcantă a revoluției române de la 1848.

Dubla alegere simboliza Unirea Principatelor, iar ziua de 24 ianuarie a devenit sărbătoare națională și, prin urmare, Europa a fost pusă ”în fața faptului împlinit”.

(Actul de la 24 ianuarie a fost recunoscut în cadrul Conferinței din martie 1859 de Franța). Ziua de 24 ianuarie 1859 a marcat triumful principiului naționalităților într-o Europă în care deciziile erau luate de cele 7 puteri.

Obiectivul prioritar al noului domnitor a fost acela al transformării și recunoașterii unirii personale într-o unire deplină. În septembrie 1860, Cuza a efectuat o vizită la Constantinopol unde a fost primit ca un adevărat suveran. Prin urmare, Conferința de la Constantinopol (septembrie 1861) a puterilor europene a recunoscut deplina unire politică a Principatelor, dar numai pe timpul domniei lui Cuza. În acest context favorabil, evenimentele s-au succedat cu maximă rapiditate astfel: - la 11 decembrie 1861 Cuza a proclamat unirea națiunii române; - la 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic

condus de Barbu Catargiu; - la 24 ianuarie 1862 își deschide lucrările Adunarea Legislativă (Parlamentul); - la 24 ianuarie 1862 Principatele Unite și-au luat numele de România.

Era nevoie în continuare de consolidarea și modernizarea tânărului stat. Obiectivul s-a realizat prin punerea în practică a unui set de reforme de o complexitate deosebită. În interiorul clasei politice românești s-au conturat două grupări referitoare la ritmul și conținutul aplicării celor două reforme fundamentale: agrară și electorală.

Conservatorii (albii) erau adepții adoptării celor două reforme în mod gradual care să nu le afecteze regimul proprietății și sistemul de vot censitar care-i avantaja.

Liberal-radicalii (roșii), adepți ai programului revoluției de la 1848, susțineau adoptarea rapidă a reformelor.

Cuza, fiind presat de cele două grupări, a fost nevoit să conlucreze cu personalități politice moderate, între care Mihail Kogălniceanu și I. Ghica. Cele două grupări, albii și roșii, vor încheia în decembrie 1862 o alianță numită în istoriografia românească ”monstruoasa coaliție”. Scopul declarat era acela de a împiedica instaurarea unui regim autoritar și chiar de a-l înlătura pe domnitor.

Conflictul dintre Adunare (Parlament) și puterea executivă se va acutiza în martie 1864, când Mihail Kogălniceanu a prezentat proiectul legii rurale. În consecință, Cuza va trece la instaurarea unui regim autoritar.

La 2 mai 1864 a dat o lovitură de stat prin care a dizolvat Adunarea, iar primul ministru a prezentat o nouă constituție și o nouă lege electorală care au fost supuse unui plebiscit, rezultatul fiind favorabil lui Cuza. Noua constituție, numită prudent Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, mărea atribuțiile domnului și introducea instituții noi: Corpul Ponderator (viitorul Senat -Parlamentul devenind bicameral- și Consiliul de Stat (care elabora proiectele de legi pe baza inițiativei domnului). Prin noua lege electorală, votul rămânea cenzitar, însă censul fiind diminuat avea drept consecință lărgirea masei de alegători.

Prin urmare, în august 1864 a fost adoptată legea agrară. Ea prevedea emanciparea țăranilor clăcași și împroprietărirea lor pe loturile aflate în folosință în funcție de numărul de vite de muncă în trei categorii: fruntași, mijlocași și pălmași. Conform legii, țăranii trebuia să plătească o răscumpărare timp de 15 ani, iar loturile în proprietate nu puteau fi înstrăinate 30 de ani.

2

De lege au beneficiat aproximativ 500.000 de țărani care au primit 1.892.927 ha. Legea s-a aplicat și celor trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail). Cu toate imperfecțiunile sale, măsura a avut efecte benefice, contribuind la răspândirea republicii capitaliste în lumea satului.

Anterior, Adunarea a votat la 25 decembrie 1864 proiectul de lege privind secularizarea averilor mănăstirești, care reprezentau circa 25,26% din teritoriul național. Despăgubirile acordate Bisericii s-au cifrat la imensa sumă de 80 de milioane de lei.

O prioritate a constituit-o legea învățământului, promulgată de Cuza tot în 1864. Conform acesteia, învățământul primar era declarat ca obligatoriu și gratuit, în această direcție România situându-se printre primele țări din lume. Prin aceeași lege s-a înființat și Universitatea din București, cea din Iași datând din 1860.

Se prevedea și un sistem de burse care să permită și elevilor săraci să pătrundă în licee și universități.

Paleta variată de reforme, precum și regimul autoritar, au adâncit conflictul dintre Cuza și cele două grupări politice. Prin urmare, la 18 februarie 1866 ”monstruoasa coaliție” l-a obligat pe Cuza să abdice.

Ultima pagină a domniei acestui iubit domnitor a fost scrisă din păcate cu cerneală de culoare neagră.

Ce înseamnă să fii bibliotecar?

Elev Marinescu Rareș In ediția de astăzi vom sta de vorbă cu o doamnă care are sufletul la fel de frumos ca anotimpul primăvara! Este vorba despre Crina Popescu, bibliotecarul comunei Pietrari. În cei peste 20 de ani în slujba cărții și a cititorilor, doamna Crina a ajuns să fie iubită atât de elevii Școlii Gimnaziale Pietrari, cât și de adulții care trec pragul bibliotecii!

Când am pășit in bibliotecă, doamna Crina era înconjurată, așa cum este de obicei, de copii. Când i-am prezentat ideea unui interviu, a fost foarte bucuroasă, iar răspunsul a fost afirmativ și, chiar dacă nu îi place să iasă in față, așa cum spune chiar dânsa, ne-a răspuns la câteva întrebări.

- Doamna Crina, sunteți unul dintre cei mai iubiți cetățeni ai comunei Pietrari, atât de către adulți, cât și de copiii care vă trec pragul bibliotecii. Ce v-a făcut sa urmați această profesie, profesia de bibliotecar? Care a fost momentul când ați spus “asta trebuie să fac!”?

- Eeee, cam mult spus “printre cei mai iubiți”… sunt doar un om obișnuit, un om care încearcă să facă bine, nu doar să primească binele de la altcineva. Ce m-a făcut să devin bibliotecar? A fost și o întâmplare, dar și un noroc în același timp – înființarea posturilor de bibliotecar în anul 1990. Și, da, a mai fost ceva! A fost dragostea de carte, de bibliotecă, de lectură. Când eram copil, dar și adolescentă fiind, veneam în fiecare vacanță la biblioteca școlii a cărei bibliotecară era mama mea, profesoară de limba română, și răscoleam efectiv toate rafturile, după care plecam cu brațele încărcate de cărți acasă, unde CITEAM. Zi și noapte… Citeam cu o plăcere, cu o uimire, cu o sete și cu o nesfârșită curiozitate aproape tot ce îmi cădea în mână. Îmi plăcea tare mult să mă pierd în poveștile și aventurile de tot felul cuprinse în paginile volumelor îngălbenite de vreme, să visez la tot și la toate atunci când citeam în leagănul de sub mărul rotat din spatele casei sau pe pătura întinsă la soare, ori în camera mea unde mă ascundeam de arșița verii alături de o carte bună și de un borcan de dulceață proaspătă de zmeură.

Citeam ziua, citeam și noaptea, când toată casa se liniștea și mă lăsa să mă scufund efectiv în lectură, și…să visez.

3

De asta am iubit și iubesc în continuare cărțile, pentru că te pot face să visezi, chiar și cu ochii deschiși. Momentul decisiv a fost însă altul, atunci când am renunțat la o carieră în învățământ și am ales pentru totdeauna meseria de bibliotecar. O decizie importantă pe care nu o regret niciun moment!

-In afară de numeroasele premii pe care le-ați câștigat de-a lungul timpului, ce alte satisfacții mai primiți in urma activităților pe care le desfășurați?

-Nu premiile sunt cele care mă motivează. De cele mai multe ori nu știu dacă, la finalul unui proiect, vor exista șanse de premiere în vreun fel. Nici nu le caut, aceste șanse… doar se întâmplă.

Ce mă motivează este de fapt o luptă continuă cu mine însămi. Încerc să mă autodepășesc constant și să fac în așa fel încât, nu eu, ci biblioteca noastră mică, mult prea mică față de multe alte instituții și organizații, să demonstreze că poate să facă lucruri deosebite, că avem tineri și copii frumoși și deștepți, că la Pietrari se întâmplă lucruri care în altă parte nici măcar nu sunt încă gândite.

Satisfacții? Ce altă satisfacție să mai cauți când vezi lumina din ochii unui copil atunci când îl ajuți să descopere literele dintr-o carte, să găsească pentru prima dată cartea în care se poate regăsi, mulțumirea unui tânăr pe care l-ai ajutat să-și împlinească un vis, a unui tată care, cu ajutorul tău reușește să se angajeze, a unui bunic care poate să-și vadă pentru prima dată nepoțelul pe skype. Bucuria și mândria de a fi alături de fetele mele frumoase, de voluntarele mele, la diferitele gale la care am participat, nu poate fi înlocuită de niciun premiu din lumea asta.

- Credeți că biblioteca mai este o instituție de actualitate, având în vedere tehnologia care este în momentul de față la îndemâna oricui?

-Bibliotecile sunt instituțiile care vor rezista în timp, indiferent de felul în care se vor dezvolta tehnologiile moderne. Să nu uităm de minunata bibliotecă din Alexandria, de mărirea și decăderea atâtor biblioteci, să nu uităm de cărțile arse de naziști, de previziunile sumbre ale dispariției cărților și bibliotecilor în momentul descoperirii e-book-urilor… toate acestea nu au dus la dispariția bibliotecilor, ci la transformarea și adaptarea lor. Așa s-a întâmplat și la Pietrari…o bibliotecă ce avea în jur de 6000 de volume în 1990, la angajarea mea, a ajuns să numere peste 10.000 de volume, să fie dotată cu tehnologie modernă (conexiune la internet, 8 computere, 3 imprimante, scanner, 2 videoproiectoare, 2 televizoare dotate cu console de jocuri, 1 e-book) ce stă la baza de dezvoltării altor servicii de bibliotecă. Biblioteca modernă nu mai înseamnă doar împrumutul la domiciliu al

volumelor deținute în depozit, înseamnă oferirea de servicii diverse categoriilor de utilizatori, așa cum se întâmplă și la noi prin: - Cursuri de TIC și programare (pentru copii, dar și pentru adulți), - Cursuri de antreprenoriat (adulți), - Cursuri de educație financiară (tineri și adulți), - Ateliere de lectură, de handmade, de limbi străine, de educație pentru sănătate, de siguranță în on-line, de public speking, de ecologie și agricultură, de prim-ajutor (copii și tineri), - Educație cinematografică (tineri), etc.

Toate aceste cursuri, ateliere, programe și proiecte, alături de numărul de cititori, fac ca numărul de utilizatori ai bibliotecii și frecvența cu care aceștia vin la bibliotecă să fie destul de însemnat, clasându-ne pe primul loc în județ, ca număr de utilizatori la 1000 de locuitori.

- Ce ați alege dintre o carte fizică și o carte în format electronic?

- Sigur o carte fizică…pentru că mi-ar aduce aminte tot timpul de

copilăria mea atât de plină de cărți. Pe de altă parte, nu am nicio problemă în a citi o carte în format electronic (doar că trebuie să-mi pun ochelarii)  - Care este cartea dumneavoastra preferată? De ce v -a plăcut acea carte? Aveți un autor favorit, pe care îl recomandați si cititorilor noștri?

- Am mai multe cărți preferate: ”Memoriile unei gheișe”, ”Tess d’Urberville”,” Codul lui daVinci”, ”Vraciul”, ”Ultimul templier”, …cărțile lui Stephen King, James Clavel, Robert Ludlum, Sven Hassel, Dan Brown și altele. Din literatura română- ”Lorelei” de I.Teodoreanu, poeziile lui Minulescu, ”Fiul risipitor” de Radu Tudoran… Îmi e foarte greu să aleg una singură.  - Considerați că multiplele colaborări pe care le aveți cu școala, influențează copiii? Cum?

4

- De multe ori am auzit: ”Pe vremea mea, nu se făcea așa. Nu auzeai asta”...

Da, din păcate timpul trece, iar noi ne schimbăm perpetuu. Societatea se schimbă, oamenii se schimbă și evident odată schimbați, transmitem codul schimbărilor noastre generațiiilor noi. Sunt valori care aveau o greutate înainte, iar acum sunt trecute la coada eticii și moralității. Între timp, alte valori au ocupat podiumul, nu neapărat că aveau greutate, ci doar că sunt promovate și tot ceea ce este promovat este în trend. Generațiile noi cred că au un plus de originalitate, de spectaculozitate. După mine cred că trebuie îndrumate și călăuzite către o cale bună. Pe de o parte școala se străduiește din răsputeri să îi îndrume. Și fac treabă bună. Dascălii noștri pun pasiune în tot ceea ce fac. Prin urmare, generațiile noi sunt așa cum sunt: rezultatul nostru ca părinți, ca sistem educațional și produs al societății. Ca să ne dorim o schimbare benefică a ceea ce vrem să vedem trebuie să ne schimbăm noi.

Fiecare individ trebuie să își dorească să promoveze ceea ce are el mai bun. Așa vom da un exemplu fiecărui copil de-al nostru. Și să nu uităm că fiecare copil de-al nostru reprezintă un exponent din generația următoare. Fiecare copil reprezintă un bulgăre de inocență, de sensibilitate și creativitate. Cultivate și cu asistență emoțională permanentă reușim să modelăm personalități unice. Sper ca această frumoasă colaborare cu școala, dar și activitățile derulate de bibliotecă, de sine-stătător, să influențeze în …bine! Acest lucru nu cred că pot să-l spun doar eu, ci mai degrabă copiii, părinții copiilor, dar și cadrele didactice din școală. Mi-ar plăcea să mi se spună dacă atelierele bibliotecii, orele de codare, cursurile de TIC, orele de lectură sau Programele de vacanță aduc un aport în ceea ce privește educația acestora, dar și în pregătirea lor pentru viață. M-aș bucura să știu că am avut un cât de mic aport în schimbarea în bine a acestora.

- Care sunt cele mai cerute sau cele mai citite titluri din biblioteca dumneavoastră?

- Cele mai cerute sau cele mai citite sunt și cele care sunt deteriorate cel mai repede. Se văd cu ochiul liber.

- Pe ce principii vă bazați atunci când organizați o activitate, cu voluntari de exemplu?

- "Nu te întreba ce-i trebuie lumii. Întreabă-te ce te face pe tine să prinzi viață și pune-te pe treabă. Pentru că lumii îi trebuie oameni care au prins VIAȚĂ!” spunea Howard Thurman.

Este citatul care m-a marcat cel mai mult în această viață și pe care încerc să-l transmit și celor care sunt alături de mine, voluntarilor mei. În ceea ce privește voluntariatul, consider că implicându-i pe tineri în activități de voluntariat reușim

să-i facem să vadă lumea prin ochii celorlalți, să înțeleagă și să observe limitele incorecte pe care societatea le pune uneori în fața unora dintre membrii ei. Implicarea în activități de voluntariat dezvoltă o serie de abilități și competențe sociale, cum ar fi solidaritatea, toleranța, încrederea, spiritul civic și responsabilitatea. Încrederea că orice om poate contribui la o schimbare cât de mică în comunitatea lui, mai ales dacă lucrează cu alți oameni preocupați de aceleași aspecte, se învață prin implicarea în activități de voluntariat. Consider că tinerii au nevoie mai mult ca oricând să învețe aceste abilități și încerc prin ceea ce facem împreună la bibliotecă să atingem aceste idealuri.

- Care considerati ca sunt însușirile pe care trebuie să le aivă un bibliotecar de succes?

- Nu trebuie să fie un bibliotecar de succes…nici eu nu sunt, mai am mult până acolo. Un bibliotecar bun trebuie doar să-și iubească foarte mult meseria, să se respecte pe sine și pe cei din jurul său, de la copii până la cei mai în vârstă. Atât!

Ultima întrebare, este una mai specială, doamna Crina: îsi va găsi revista noastră un loc în biblioteca dumneavoastră personală, sau chiar și în biblioteca publică?

- Deja am un loc pregătit… în inima mea, dar și pe rafturile bibliotecii! O aștept cu nerăbdare, vă urez mult succes și la cât mai multe numere!

Mă bucur nespus că am putut sta de vorbă cu dumneavoastră, într-un cadru atât de familiar cum este biblioteca!

Vă mulțumim pentru timpul acordat! Sunt sigur că cititorii noștri vor fi încantați de acest mic material!

5

Școala mea

săptămână minunată, au participat și la o activitate de înfrumusețare a școlii: au plantat flori în diferite forme care mai de care mai intersante, construirea unui parc de care toți copiii să se bucure. Incă îmi amintesc inaugurarea parcului, la care am participat si eu, un parc al viselor care treaptă cu treaptă ar putea deveni real. La intrarea în parc se află un copac în care se adăpostește, întro căsuță, o pasăre micuță. Oriunde te uitai iarba era verde, alee mare si curtea părea făcută, parcă, din bucăti de smarald. Când oboseai, puteai să te așezi pe una din numeroasele bănci și să iei una din cărțile aflate în căsuța cărții de pe raftul de ințiativă.

De asemenea, se organizează o mulțime de serbări tematice, cum ar fi: Ziua Unirii, în care celebrăm unirea Principatelor Române printr-o festivitate istorică, Hora Costumelor în ziua de Florii, în care portul nostru popular este prezentat pe scena Căminului Cultural Pietrari, unde ansamblul comunei noastre, Moștenitorii, ne încântă cu glasurile lor și dansurile populare specifice, având onoarea să fie gazde și celorlalte ansambluri din comunele alăturate. De Ziua Eroilor, adunăm o mulțime de flori din care confecționăm o minunată coroană, în onoarea celor căzuți în război.

Mă bucur că învăț la această școală minunată, unde visele chiar pot deveni realitate și unde sunt alături de colegii și profesorii mei, care pentru mine sunt ca o familie.

La şcoală îmi petrec o mare parte din viaţă; acolo mă simt ca acasă şi observ cum trecerea ireversibilă a timpului îmi păstrează amintirile plăcute într-un album de neuitat.

Elev Brabete Alexandru Școala reprezintă primul pas spre maturizare. Din prima clipă în care am intrat în acest loc am ştiut că este momentul să fiu responsabil pentru viitorul meu; învăţătura e temelia vieţii, şi, după cum se spune, „Ai carte, ai parte!”.

Am avut norocul de a găsi şcoala potrivită, şi profesori adevărați, ”părinții” din școală, care să mă ajute să urc pe treptele cunoaşterii. Anii au trecut, m-am maturizat, am lăsat în urmă jocurile, jucăriile, încerc să fiu mai serios în privinţa şcolii.

Am ajuns să iubesc această şcoală şi îmi face plăcere să păşesc zilnic în incinta ei. Aici este locul în care noi, elevii, petrecem o mare parte din zi, astfel că aceasta devine o a doua casă. Școala în care învăț eu este una din cele mai frumoase din zona Horezu. Are o curte mare cu multi copaci și spații verzi, parcuri cu leagăne și topogane, unde, în fiecare pauză, se adună o mulțime de elevi zgomotoși. In partea dreaptă se află o sală de sport unde iarna ne desfășurăm orele de sport, în partea din față se află biblioteca scolii, care este dotată cu o mulțime de cărți interesante, unde alături de doamna bibliotecară, și îndrumați de doamna de limba română, ne străduim să citim cât mai mult și să intrăm în magia acestei lumi a literaturii. In corpul din spate al școlii se află o sală de informatică dotată cu o mulțime de calculatoare unde, alături de domnul profesor de informatică, învățăm lucruri noi în "ale tehnologiei". Școala este dotată și cu laboratoare de fizică și de chimie, în care, împreună cu doamna profesoară, facem tot felul de experimente. Avem un teren mare de sport, foarte frumos, pe care, la orele de educație fizică, facem foarte multă mișcare în toate activitățile propuse de domnul professor, acesta învățându-ne că mișcarea este benefică pentru organismul nostru.

Profesorii ne oferă cunoștințe și informații valoroase despre lumea înconjurătoare, despre cultura lumii și istoria acesteia. Impreună, participăm la o mulțime de activăți care mai de care mai interesante și mai educative, cum ar fi: "Săptămâna altfel" în care școala a organizat competiții sportive, "Crosul cititorilor", în care am alergat pe un traseu bine stabilit pentru a promova lectura; tot în școala altfel a fost organizat un curs de aerobic alături de instructoarea Diana Lazăr, și Cupa Pietrarilor. Elevii, în această 6

Premianții pe meleaguri maramureșene

ci pentru distracție.

A doua zi, pregătiți de aventură, am întâlnit locuri neobișnuite, dar în același timp extraordinare. Cel mai emoționant moment a fost vizita la Memorialul Victimelor Comunismului (sau Memorialul Durerii) din Sighetu Marmației. Am fost copleșiți de solemnitatea monumentului și de disperarea, deznădejdea și durerea care se ascund în spatele numelor săpate pe zidurile închisorii.

Fundaţia Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1993, în vederea transformării ei în muzeu. Proiectulcadru a fost propus Consiliului Europei de Ana Blandiana. Apoi am vizitat Mănăstirea Bârsana, un loc pur și simplu magic pentru a-ți găsi liniștea sufletească. Folosind ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de râu, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului. Curtea mănăstirii, plină de flori multicolore, ne-a oferit un decor sublim, copleșitor. Cu greu ne-am smuls din reverie pentru a merge mai departe. Am mers mai departe la Cimitirul Vesel de la Săpânța unde toată lumea era pusă pe glume si pe șotii.

O frumoasă experiență a fost telescaunul către Cascada Cailor, de unde puteai vedea toată frumusețea și splendoarea Maramureșului, uimit de felul cum toate casele luau o formă din ce în ce mai mică. Poate ai să spui că ai văzut multe cascade în timpul călătoriilor tale, și încă una nu te mai poate fermeca; și totuși, Cascada Cailor este specială. Se formează din apa care se adună pe Muntele Cailor, alunecă pe versantul cel mai abrupt al muntelui Piatra Rea și se revarsă peste Podul Cailor. Șuvoaiele de apă cristalină cad peste stâncile golașe de la o înălțime de aproximativ 97 de metri. Uimitor!

Incredibil, cum doar in 4 zile poți vedea atâtea lucruri, de care nici nu aveai idee că există! Toți eram obosiți, dar știam că peste ani ne vom aminti cu bucurie cum ne-am petrecut o frumoasă experiență alături de oameni dragi. Am trăit și de data aceasta bucuria de a călători împreună, hai-hui prin România, într-o mini-vacanță presărată cu vizitarea unor locuri de excepție, încărcate de legende care dăinuie și astăzi...

Elev Bîrlan Alexandra

Acum că e vremea frumoasă și prielnică amintirilor, mi-am făcut curaj să vă povestesc despre cea mai minunată experiență din viața mea: aceea de-a experimenta si de a vizita lucruri noi împreună cu colegii și profesorii. Devenită deja o tradiție, excursia premianților, oferită elevilor Școlii Pietrari care obțin la sfârșitul anului școlar media generală peste 9, a fost și în vara anului 2017 o răsplată minunată după munca și ambiția de care au dat dovadă. Este o metodă prin care copiii sunt încurajați pentru a avea rezultate mai bune și să atingă noi reușite. Această excursie este sponsorizată de Consiliul Local Pietrari și este inițiativa personală a domnului primar al comunei Pietrari, Moraru Nicolae.

Inainte de orice plecare, se citește și se semnează regulamentul, cu care toată lumea trebuie să fie de acord.

Toți erau foarte entuziasmați aflând destinația: Maramureș, considerat și sufletul satului tipic românesc.

Chiar dacă drumul era lung, asta nu împiedica râsul și buna dispoziție. Orele și kilometri zboară când te afli în compania unor tovarăși de drum veseli, energici și creativi. Obiectivele turistice care ne-au atras atenția și ne-au încântat au fost: Salina Turda, Grădina Botanică de la Cluj, Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighetu Marmației, Mănăstirea Săpânța-Peri și Cimitirul Vesel, Mănăstirea Bârsana, Cascada Cailor, Mănăstirea Voroneț, Cetatea Sucevei, Stațiunea Sovata.

După câteva ore bune de mers, am ajuns în ''paradis”. Am rămas uimiți de toate așezările pitorești, dealurile înverzite și câmpiile pline cu flori sălbatice.

Obosit, fiecare copil își lua bagajul și se ducea în camera lui. Insă, în excursie, noaptea nu este făcută pentru somn, 7

Proiecte la Pietrari

împreună cu profesorii, au participat la proiectul Shoe Box-cadoul din cutia de pantofi, în care, împreună, au adunat cutii în care se aflau hăinuțe, jucării și dulciuri pentru copiii nevoiași de la școala Pesceana. Acest proiect reprezintă o încercare minusculă de a face lumea un loc mai frumos. Nu a fost nevoie de multe lucruri, ci doar de: o cutie goală de pantofi (corpul și capacul), hârtie de împachetat cadouri, foarfecă/cutter, timp și/sau bani pentru a cumpăra lucrurile pe care vrem să le dăruim unui copil de vârsta și genul ales. ”ShoeBox NU este Moș Crăciun, reni și alte ființe magice, ci este despre oameni care ajută alți oameni, despre altruism și compasiune” Elevii aduceau de acasă câte o cutie de pantofi în care puneau diferite obiecte care le-ar fi făcut acelor copii sărbătorile mai frumoase. La școală, profesorii împachetau frumos cu diferite hârtii festive.

După ce am terminat, am strâns un număr mare, 90, de cutii și am mers personal să le oferim copiilor. Cei mici ne-au întâmpinat cu îmbrățișări și mulțumiri. Ei ne-au oferit desene făcute de ei care ne-au impresionat profund.

Tot anul trecut, școala a fost implicată într-un schimb de semne de carte cu Portugalia și Ungaria. Fetele mai mari, care știau să coasă, au confecționat, pe etamină, modele tradiționale românești pentru elevii din Portugalia.

Desigur că minunata noastră doamnă bibliotecar Crina Popescu, ne-a ajutat. A durat ceva până când toate au fost gata. Pentru cei din Ungaria am pregătit semne de carte mănuși. Și acelea au fost făcute în timp, dar, la fel ca primele, au ieșit perfect. Elevii școlilor străine au fost încântați de semnele de carte trimise. Cele trimise din Portugalia și Ungaria au fost foarte frumoase, dar îmi place să spun că ale noastre au fost perfecte.

Biblioteca Pietrari în parteneriat cu Școala Gimnazială Pietrari demarează un nou proiect: ”Ora de net”, începând cu 20 noiembrie, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului. Acesta are în vedere promovarea practicilor, politicilor și infrastructurii necesare pentru ca instituțiile din România să se alinieze la standardele europene de educare a generației nativilor digitali.

Aceste concursuri și proiecte au adus prestigiu nu numai școlii noastre, ci și comunei Pietrari. La Școala Pietrari se organizează cele mai frumoase proiecte, avem dascăli minunați și din ce în ce mai buni copii.

Elev Crețu Magdalena De-a lungul anilor, Școala Gimnazială Pietrari a participat la numeroase proiecte care i-au adus un binemeritat prestigiu. Numai în primul semestru al anului școlar 2017-2018 putem enumera: o competiție sportivă județeană, Cupa Tineretului, participarea la proiectul Bookmark exchange, organizarea Concursului Național de alergare pe șosea Cupa Pietrarilor și parteneriatul în proiectul Shoebox, Cadoul din cutia de pantofi, implicarea în proiectul Ora de net, în parteneriat cu Biblioteca Pietrari Concursul Național de alergare pe șosea este unul dintre cele mai importante. Organizarea acestuia le-a dat multe bătăi de cap profesorilor mei. La acest eveniment au participat atleți începători, dar și cu experiență din toată țara. Și elevii din Școala Pietrari au dat tot ce-au avut mai bun pentru a termina traseul pe un loc cât mai sus. Spectatorii care priveau cu zâmbetul pe față de pe margine au fost încântați să vadă că școala noastră desfășoară astfel de evenimente. Concursul Național de alergare pe șosea Cupa Pietrarilor a aliniat la start, în ziua de 12 noiembrie, competitori de toate vârstele, dar în special copii şi elevi, din opt judeţe. Evenimentul sportiv a adunat la start 415 competitori de toate vârstele, dar în special tineri, din Vâlcea, Dolj, Gorj, Argeş, Mehedinţi, Hunedoara, Caraş Severin şi Bacău. Alături de participanţii din localitate sau prezentat şi copii şi elevi din Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Horezu, Stroeşti, Popeşti, Drăgoești, UlmetuCopăceni, Slătioara, Boişoara etc. Școala a oferit premii câştigătorilor fiecărei categorii, dar şi o masă caldă tuturor celor 415 participanţi.

Anul trecut, în preajma sărbătorilor de iarnă, elevii, 8

Erasmus+ la Școala Gimnazială Pietrari stimula participarea în comunitate, creșterea participării la

învățare.

Proiectul nostrum este despre consum și efectele acestuia asupra indivizilor, asupra societății ca întreg și asupra mediului. Organizația coordonatoare este Sehit Mustafa Serin Anadolu Imam Hatip Lisesi, din Turcia, iar ca parteneri: I.I.S.S. "Carlo Maria Carafa" Mazzarino (Italia), Ezikova gimnazia "Joan Ekzarh" (Bulgaria), Zespol Szkol Nr 2 w Opolu Lubelskim; Gimnazjum Nr 2 im.

Oskara Kolberga w Opolu Lubelskim (Polonia), Agrupamento De Escolas Do Levante Da Maia (Portugalia). Școala noastră este singura dintre parteneri care se află la primul proiect internațional de această anvergură, dar suntem convinși că vom compensa lipsa de experiență prin dorința de a învăța și de a ne dezvolta cunoștințele și abilitățile, explorând toate resursele noastre de energie, creativitate și entuziasm.

Când am ales subiectul acestui proiect, am avut în vedere o realitate esențială a tinerilor de astăzi, o problemă care ne amenință viitorul: consumul excesiv, irrational de resusre. Am identificat un motto: Să producem conștient și să consumăm cu înțelepciune!.

Activitățile proiectului sunt diverse și presupun implicarea conștientă și reală a tuturor factorilor. Fiecare țară va fi gazdă pentru ceilalți participanți.

Director, prof. Săndulescu Anamaria Ramona Școala Gimnazială comuna Pietrari este partener, începând cu 1 septembrie 2017, în proiectul THE WISE AND ECO-FRIENDLY CONSUMER, realizat în parteneriat cu alte 5 țări (Turcia, Polonia, Portugalia, Bulgaria și Italia). Proiectul este unul de parteneriat strategic între școli, parte a programului Erasmus+, programul Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport în perioada 2014-2020, KA2 Cooperation for innovation and the exchange of good practices (Cheia de acțiune 2Cooperaare pentru inovare și schimbul de bune practici).

De ce parteneriat strategic între școli? Pentru a dezvolta abordări noi și inovatoare pentru creșterea calității și relevanței ofertei educaționale, de formare, învățare colaborativă, gândire critică, resurse educaționale deschise, mobilitate virtuală sau alte metode inovatoare de învățare. Am urmărit crearea de legături între educația formală, învațarea nonformală și informală, promovarea unei culturi colaborative inter-sectoriale și internaționale, promovarea egalității și includerii în educație, formare și tineret pentru a preveni abandonul școlar și pentru a

9

Ne-am împărțit sarcinile conform caracteristicilor școlilor în care activăm, iar de-a lungul scrierii proeictului am discutat detaliile și am căutat soluții noi, inovatoare.

Fiecare țară va avea o echipă de implementare a proiectului alcătuită din profesori și elevi. Ne-am cunoscut partenerul din Turcia prin intermediul unui prieten comun cu care am colaborat fiecare dintre noi în ocazii anteri-

Prima etapă s-a încheiat cu alegerea unui slogan al proiectului, ales în urma voturilor pe pagina de Facebook dedicate proiectului. Urmează două deplasări, în luna mai, în Polonia și Bulgaria, unde vor fi realizate primele activități comune din proiect. De asemenea, vom pregăti o prezentare a școlii, a comunei și, chiar a țării, pentru a face cunoscut colegilor din celelalte țări viața noastră, a copiilor din Pietrari.

Vis de toamnă Elev Bratu Miriam Toamna a sosit prin sate Arborii lăsându-i goi.

Frunzele cădeau plouate Peste pajiștile moi. Și eram o bucurie Și priveam cu entuziasm Nopți de ceară aurie...

O poveste dintr-un basm oare.

Ne-am înțeles încă de la început, având în vedere interesul nostru pentru un stil de viață sănătos (școala noastră a desfășurat multe proiecte județene și naționale prin care a promovat un stil de viață sănătos și mișcarea pentru sănătate).

Grantul total primit de școala Pietrari este de 24,225.00 euro. Sarcina noastră principală va fi să realizăm un manual sub titulatura ”Cu cât cumperi mai mult, cu atât mai mult irosești. E timpul să devii un consumator înțelept”, care va curpinde capitol despre planificarea bugetului personal, analiza calității bunurilor și serviciilor, drepturile consumatorului și cum să înfruntăm abuzurile societăților asupra consumatorilor atc. Acesta va conține fotografii și articole relevante realizate de elevi și va fi distribuit în școli la nivel local, național și internațional.

10

Și prin ochii de copil Mă vedeam un stol fragil Ce plutea ușor prin fum Urmând cântu’ acestui drum ............................................

Cerul plânge încetișor Spală rodul aurit Se desprinde greu...cu dor, Frunza care-a ruginit Și e toamnă ... Și e fum.... Și mi-e dorul aurit Ca un simplu răsărit.

Toamna

Iarna Elev Bîrlan Alexandra

A venit toamna cețoasă, Vremea e mai răcoroasă.

Florile timide s-au veștejit Frunzele invidioase au ruginit.

Elev Mărăcinescu Daria Natura a început să se îmbrace, Să își pună albele cojoace.

Reci podoabe-n ramuri goale, Zăpada s-a așternut, plapumă moale.

Fructele-au intrat în belele, In toate livezile mele.

Frunzele au îngălbenit Natura s-a împodobit.

Doamna Iarnă ne bate-n poartă Să-i facem loc pentru- a sa artă Pentru peisajul de poveste Pe care frumos ni-l țese

Copacii vor rămâne goi După multe zile cu ploi.

Rândunelele au plecat, Visele s-au spulberat.

Liniștea se sparge de glasurile vesele ale copiilor Se duc la săniuș, conform tradițiilor.

Ei se bucură de darul minunat, Pe care cu drag Zâna Iarnă l-a dat.

De ce?

Elev Marinescu Rareș De ce iarna când apare Și-și întinde-a ei năframă Și zăpada se așterne, Fericirea se destramă?

Iarna Elev Anica Cosmina Nicoleta

De ce mor frunzele verzi Și copacii, dezgoliții, Plâng de frig, suspină tare De sub roua dimineții?

Privesc prin geamul amorțit Iarna geroasă la noi a poposit.

Se aud iar glasuri de copii Ce se bucură de fulgii argintii.

De ce frigul stăpânește Și nu lasă fericirea Să răzbată, și în viscol Ne învăluie iubirea?

Colo-n deal e acum larmă mare Zburdă copiii pe sănioare, Fulgii aleargă-n picioarele goale, Norii își pleacă iar capul spre vale.

De ce ce soarele răsare Și totuși nu ne-ncălzește Și ne lasă reci pe toți, Oare nu ne mai iubește?

Cu nasul roșu de-acum înghețat, Săniile abia se urnesc către sat, Noaptea îi cheamă încet la masă Lasă gerul flori și podoabe pe casă.

11

Dor de iarnă

Primăvara

Elev Găinușe Oana Denisa

Elev Rada Sebastian

Afară-i frig și înnorat Și parcă stă să ningă Toată iarna am așteptat Zăpada să m-atingă.

În grădina casei mele O zambilă a-nflorit.

Ghiocelul alb și galben Stă sub frunze pitit.

Mi-e dor de-o iarnă ca-n povești Mi-e dor să stau pe-afară Cu sania să mă distrez La noi pe ulicioară.

Ar ieși și ei firavii Să privească blândul soare Dar de teamă de zăpadă Stau ascunși ca-ntr-o-nchisoare.

Imi povestește mama, cum, Zăpezile ce –altădată Erau de-un metru, poate doi.

Acum nu se mai arată.

Și așteaptă și sărmanii Să le spună cineva Ciocâlia cântă tare Primăvara e colea.

Sper ca-n anul care vine Să ningă mult și bine Aș vrea să știu că Iarna Nu a uitat de mine.

Zarvă mare în zăvoi Se aude dintr-odată, Trebuie să ieșim și noi Primăvara se arată!

Scrisoare Elev Gorun Daria Sunt un copil oarecare Și acum vă scriu o scrisoare, O scrisoare în rime, În care vorbesc despre mine, Despre mine și carte, Chiar dacă capul meu e pe Marte. Îmi place să visez Dar din păcate mă trezesc, Mă trezesc să merg la școală Deși mintea mea-i tot goală.

12

Visul meu Colectivul Clasei a VII-a Vârsta adolescenţei e una dintre cele mai grele (dacă nu cea mai) perioade din viaţa unui om. Este perioada în care omul, aflat între copil și adult, încearcă să se descopere pe sine, pierzându-se într-un labirint de sentimente. Este vârsta întrebărilor despre rostul nostru în viaţă, pentru ce am venit pe lume, încotro ne îndreptăm, visând să facem lucruri măreţe. Un infinit de vise. Unele se pot realiza, altele… mai greu. Nu „deloc”. Când visezi, „deloc” nu există. Etapa adolescenţei este cunoscută ca fiind vârsta de aur, a marilor elanuri, momentul în care "laboratorul" personalităţii crează cunoaşterea de sine, autodescoperirea şi autovalorizarea.

Totodată, adolescența este considerată vârsta crizelor și a nesiguranţei, a insatisfacţiei și a dramelor, a viselor "neîmplinite", a iubirilor "imposibile" şi a relaţiilor "dezastruoase". ”Fiecare om, atunci când este copil are visul de a ajunge ceva în viață. Acest vis crește și poate să devină realitate. Și eu la rândul meu am ajuns să îmi doresc lucruri care cu siguranță mă vor face fericită.Visul meu este să am o carieră strălucită in muzică și actorie. Iubesc actoria deoarece este plină de provocări, punându-mă în roluri și situații diferite. Iubesc scena și îmi doresc ca prin muzica mea să aduc fericire oamenilor. Muzica este o cale prin care sentimentele tale se pot transmite mai ușor ascultătorilor și în care găsești povești de viață. Știu că prin multă muncă și ambiție visul meu poate să devină realitate”. (Bratu Miriam) ”Visul meu de mic copil a fost să devin învățătoare

până când am ajuns în clasa a 5-a și am vrut să devin profesoară, deși părinții îmi spuneau să mă fac asistentă.

In clasa a 7-a m-am decis să devin profesoară de geografie fiindcă mi se pare o materie fascinantă. Imi place această meserie deoarece lucrez cu copiii și am toată vara liberă. Sper ca Dumnezeu să mă ajute în viață să devin profesoară. Eu o să încurajez orice copil să-și realizeze visul”. (Cebuc Adelina) ”Era o seară liniștită de iarnă. Tocmai mă pusesem la culcare, dar nu puteam să adorm din cauza zgomotelor de afară. Stăteam și mă gândeam la viitorul meu, la toate iluziile și speranțele pe care le aveam pentru a ajunge un om de succes. Dar pentru a-ți îndeplini un vis nu este suficient să visezi. Ai nevoie de dorință, perseverență și, nu în ultimul rând de încredere. Sunt un copil de 13 ani, cu multe visuri frumoase și îndrăznețe, care se bucură de orice clipă a copilăriei, ce tiptil, tiptil vrea să fugă de lângă mine, dar pe care nu o las să scape așa ușor, fiindcă voi rămâne mereu acel copil naiv, dar care mă face să mă gândesc la planurile mele pe viitor. Acum o să vă spun câte ceva despre visul meu, acela de a deveni doctor. Să pot alina suferințele oamenilor, să pot contribui la înbunătățirea stării lor de sănătate, dar mai ales să-i pot ajuta pe cei săraci, care poate nu au bani să meargă la doctor. Imi imaginez cu inocența mea de copil cum pot readuce zâmbetul pe chipul oamenilor. Eu visez la un univers plin de iubire, pace și înțelegere cu speranța că oamenii vor trăi într-o altă Românie”. (Bîrlan Alexandra) ”Visul meu e să devin astronaut, mereu m-am gândit cum ar fi să călătoresc în spațiu, să văd Luna în adevărata sa mărime, să văd planetele sau cel mai important, să pășesc pe Marte și să fac cunostință cu un extraterestru, să văd stelele sau asa numitele ,,găuri negre’’, în care dacă intri nu te mai întorci, dar chiar vreau să văd unde te duce o gaură neagră poate într-o altă galaxie sau poate în viitor, cine stie?

Mi-aș dori să văd cât de repede trece timpul în spațiu, mulți spun că pentru omul care merge în spațiu sunt doar 4 ore, iar pentru cei de pe Pământ sunt 4 ani, poate sunt doar mituri, dar ceva adevărat este și prin ele.

Toată lumea cred că și-ar dori măcar o dată să meargă în spațiu.

Dacă visul nu mi se va îndeplini am și un plan << B>>, acela să devin medic pediatru.

Sper că voi putea să-mi îndeplinesc unul dintre cele două, deoarece nu am niciun plan << C>>”. (Găinușe Oana Denisa)

13

”In viitor aș vrea să mă fac informatician. Mereu mam întrebat cum funcționeaza jocurile și vreau să ajung să -mi creez propriile programe și jocuri.

Meseriile în domeniul informaticii reprezintă viitorul. Chiar și acum poți să câștigi bine în acest domeniu fiind începător. Chiar dacă meseriile din acest domeniu sunt destul de dificile și necesită multă concentrare și atenție, pot fi în același timp și distractive. Din celelalte încercări de a rezolva probleme poți descoperi lucruri care te vor ajuta mai departe.

Vreau să ajung informatician deoarece îmi place să găsesc tot felul de metode de rezolvare a problemelor.

Consider că este o meserie care mi se potrivește deoarece îmi place să acord atenție problemelor din toate domeniile”. (Simon Laura) ”Când eram mică îmi doream să devin polițistă, credeam că o să ajut lumea, că o să fac mult bine și chiar așa era, voiam asta doar până în clasa a V-a când am realizat că visul meu nu este acesta, visul meu este să devin o handbalistă de nota 10 precum Cristina Neagu, poate chiar mai bună decât ea.

Părinții mei nici acum nu cred că o să mă țin de acest sport, dar eu știu că nu o să mă las până nu ajung unde miam propus, ei cred că o să renunț și că după aceea am să regret această alegere. Eu normal că nu-i ascult, știu ce vreau și ce pot. Și chiar dacă nu o să ajung unde vreau nu o să regret niciodată această alegere”. (Ursărescu Ana) ”Ei bine, nu vreau să am o meserie care nu-mi place. Vreau să fiu o persoană care are timp pentru tot și pentru toate. Visul meu ar fi acela de a deveni un fotograf, nu cred că cer prea mult. Pentru mine fotografia înseamnă o artă pe care o poți privi ori de câte ori vrei. Vreau ca această pasiune pe care am dobândit-o de la alții să devină un mod de viață pentru mine. Fiecare fotografie pe care o realizez face parte din mine și reprezintă un fragment al personalității mele. Nu contează cât de mult stai să

realizezi o fotografie atunci când există pasiune. Sper să reușesc să-mi realizez visul.” (Anica Cosmina) Adolescența este o paletă de sentimente, imagini și trăiri cu care omul se joacă la un moment dat al vieții și care uneori poate fi atât de frumoasă încât unii mai stau o zi, o lună, un an, adolescenți doar pentru a mai simți o dată emoțiile vârstei.

Povestea noastră Elev Baltac Loredana Elev Drăghici Alexandra In general, în viața fiecărui om școala are un rol deosebit de important, deoarece reprezintă o sursă inepuizabilă de informații și un prilej de socializare cu cei de vârste apropiate.

In primul nostru an de școală, am trăit o experiență unică pe care nu o să o uităm niciodată. Cu ajutorul doamnei învățătoare am reușit să elucidăm lucruri noi.

Atunci am învățat să citim și să scriem. Îmi aduc aminte şi acum de frumosul meu abecedar, de primul pas în lumea literelor. A fost primul semn că încep să mă descurc de unul singur în viață.

Apoi a urmat un nou capitol din viața noastră. Colegi, calificative și profesori noi. Totul era nou pentru noi, acomodarea a durat foarte puțin timp. Toți ne-am acceptat așa cum suntem și am trecut peste acest mic obstacol. Imi aduc aminte de momentele frumoase petrecute împreună.

14

Ceea ce am învățat de la tovărășii mei este că fiecare avem gândiri diferite și că putem comunica chiar și așa. Profesorii au un loc special în inima și gândurile noastre deoarece ei sunt cei care ne-au învățat tot ce știm noi

astăzi, de la liniuțe, punctulețe, până la formule și definiții pompoase. Am avut și certuri minore peste care am trecut cu brio, toate acestea unindu-ne și mai mult. Amintirile au rămas întipărite în inimile noastre. Am participat la concursuri care ne-au ajutat la dezvoltarea personală.

Acum am ajuns la cea mai importantă etapă din viața noastră. Suntem adolescenți, ne-am maturizat și o să o luăm fiecare pe alt drum. Dascălii neau fost alături si au contribuit la ce suntem noi astăzi. Niste copii care șiau îmbogățit universal cunoașterii pe zi ce trece si care au avut foarte multe de învățat de la cei mai în vârstă. La sfârșitul clasei a VIII-a ne încearcă un sentiment de melancolie. Au trecut ani frumoși din viața mea, alături de persoane cu totul și cu totul minunate. Se spune că cei mai buni sunt aceia care fac din tine o persoană mai bună, iar voi, colegii mei, și dumneavoastră, dragi profesori, ați dovedit asta din plin și vă mulțumim!

15

Copiii şi bunele maniere Prof. înv. primar Năstasie Raluca-Elena Bunele maniere nu sunt lucru de puţină însemnătate, ci rodul unei firi nobile şi-al unui spirit cinstit.

(Emerson) „Manners make man”(Comportamentul îl face pe om) – este celebra inscripţie gravată pe faţada clădirii de la New College din Oxford, care cuprinde în câteva cuvinte cea mai de preţ calitate pe care trebuie să o aibă fiecare om, aceea de a fi manierat.

Bunele maniere trebuie să facă parte din programul de educaţie al oricărui copil. Bunele maniere îl ajută pe copil să-şi dezvolte simţul respectului de sine şi încrederea în propria persoană. Felul în care foloseşte cuvintele are efect asupra oricărui gen de relaţie pe care o are. Pregătit încă de mic în acest sens, el va deveni o persoană adultă manierată, iar gesturile de politeţe şi respect vor constitui un reflex, vor veni ca ceva firesc în comportamentul cotidian.

Manierele sau eticheta reprezintă cartea de vizită a fiecărui individ în societate. Îi percepem pe cei din jurul nostru prin prisma gesturilor lor în diferite situaţii: la masă, pe stradă, în sălile de spectacol, acasă, etc.

Fiecărei circumstanţe îi corespunde un set de ,,reguli”. A avea bune maniere înseamnă:  să avem o ţinută şi un limbaj impecabile;  să ne comportăm cuviincios cu cei din jurul nostru;  să fim politicoşi şi agreabili;  să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru;  să fim capabili să ne stăpânim emoţiile şi impulsurile;  să dăm dovadă de încredere şi onoare;  să fim concilianţi, să ştim să aplanăm conflictele şi să le evităm;

 să ne stabilim şi să respectăm propriile noastre principii morale;  să deţinem simţul responsabilităţii;  să fim diplomaţi, să ştim să acţionăm în orice situaţie; Micuţii învaţă în familie şi stăpânesc deja o parte din bunele maniere la intrarea în colectivitate şi restul nu sunt greu de învăţat. Învăţând bunele maniere în familie şi la şcoală copiii vor deprinde instrumentele de care au nevoie pentru a se descurca mult mai uşor în împrejurări complicate, vor afla cum să se comporte într-o mulţime de situaţii şi vor căpăta încredere pentru a face faţă celor noi.

Educaţia unui copil nu se limitează doar la a învăţa să scrie, să citească şi să calculeze, ci şi la învăţarea felului în care trebuie să se comporte cu ceilalţi, bunele maniere putând constitui cheia către succesul social.

16

Management de timp liber Prof. Lakotoș Ionuț

În sensul dialectic specific domeniului nostru de educatie fizică si sport, actul este perceput ca miscare unică într-o anumită directie si sens, atât în planul material cât si în cel spiritual, intelectual. Ca moment unic si singular, acesta nu are finalitate decât în corelatie și interatiune cu alte acte asemănătoare, care prin compunere dau nastere unei actiuni.

Act motric: “Miscare simplă executată în mod reflex, automat sau voluntar, în situatii pentru a căror rezolvare este necesară interventia aparatului locomotor.”

Astfel sunt differentiate actele motorii reflexe de cele automate sau cele voluntare prin gradul de constientizare a acestora.

Actiune: “Fapt de comportament prin care individul răspunde printr-un act sau un ansamblu de acte voluntare, la stimulări externe (ori interne) sau pe care îl realizează în mod intentionat pentru realizarea unei sarcini, atingerea unui scop, obtinerea unei performante.”

Actiune motrică: “Structură unitară de acte motrice destinate rezolvării unor sarcini concrete ale activitătii motrice. Se execută conform modelului elaborat în aria motoare a scoartei cerebrale pe baza analizei si sintezei informatiilor primite de la analizatori.” Functie de ramura sportivă în cauză avem mai multe tipuri de actiuni motrice: în atac, defensive, conventionale, simple, complexe, pregătitoare, intentionată, etc.

Activitate: “Formă fundamentală de existentă si interactiune a omului cu mediul înconjurător. Presupune desfăsurarea deliberată a unui ansamblu de acte, actiuni si operatii motorii, intelectuale si morale în scopul realizării unui obiectiv, a satisfacerii unor trebuinte sau aspiratii.”

Autorii deosebesc mai multe tipuri de activităti: competitionale, corporale, recreative (loisir), sportive, fizice, ludice, motrice, igienico-sanitare, etc.

Pentru a întelege și mai bine devenirea act, actțiune, activitate, dăm următorul exemplu: - putem considera ca act motric simplu reactia reflexă la un stimul exterior sau miscarea singulară a unui muschi; - ridicarea mâinii o putem considera o acțiune, la aceasta contribuind mai multe grupe musculare; - aruncarea la coș o putem considera o activitate motrică simplă, deoarece are la bază mai multe actiuni, după cum practicarea unui anumit sport o putem considera o activitate complexă.

Orice cetătean al țării noastre are dreptul si obligatia

morală de a folosi metodele si mijloacele specifice sportului, pentru a-si petrece în mod plăcut si sănătos timpul liber, rămas după sau în timpul activitătiilor cotidiene.

Acest lucru este stipulat în diferite normative si acte legislative cum ar fi: Constitutia României, Carta Europeană a Sportului, Legea Învătământului, etc.

Educatia fizică si sportul trebuie încurajate ca o miscare liberă prin promovarea acestor activităti, în primul rând în rândul copiilor, al tinerilor, dar si al adultilor, urmărindu-se mentinerea sănătătii, dezvoltarea fizică si psihică.

Efectele sale benefice se răsfrâng pe întreaga durată a vietii fiecărui individ. “Educatia pentru timp liber” se poate realiza prin: - stimularea dorintei de a face miscare; - asigurarea unei cât mai bune initieri în practicarea diferitelor ramuri sportive, urmârindu-se formarea practicantilor ca sportivi independenti, capabili să facă din sport o parte integrantă a vietii lor de zi cu zi; - dezvoltarea spiritului de initiativă si realizarea unei bune pregătiri a instructorilor si organizatorilor acestei activităti.

Prin activitatea sa, managerul sportiv va urmări atragerea unui număr cât mai mare de oameni în practicarea exercitiilor fizice, jocurilor, dansurilor, a sportului si turismului. În mod deosebit, el va contribui la o corectă initiere, la o pregătire corespunzătoare a practicantilor acestor forme de miscare si educatie fizică.

17

Perioada copilăriei si cea a scolarizării sunt cele mai favorabile formării deprinderii de a practica exercitiile fizice, sportul si turismul pe tot timpul vietii. Eficienta pedagogică în sfera educatiei fizice si sportive va fi de durată prin orientarea acestei activităti în perspectiva educatiei permanente. Pe măsura avansării în vârstă, adolescentii si adultii au posibilitatea “să facă sport” fie în cadrul unor asociatii sau cluburi sportive publice sau private, fie “pe cont propriu”.

Conform “Chartei Europene a Sportului pentru toti”, adoptată de “Conferinta Ministrilor Europeni ai Sportului” (Bruxelles 1975), “fiecare persoană are dreptul de a practica sportul”.

Dat fiind că amploarea practicii sportului depinde, printre altele, de numărul de baze si de instalatii disponibile, de varietatea acestora si de posibilitătile de a le folosi, planificarea utilizării acestora trebuie să tină cont de necesitătile si posibilitătile concrete ale amatorilor de a practica exercitiile fizice si diferite ramuri si probe sportive. De asemenea, se impune a da satisfactie prin activitătile organizate, dublei necesităti de a proteja natura si de a promova sportul si activitătile de timp liber (loisirs). În acest sens Programul national “Sportul pentru toti”, aprobat de Guvernul României, constituie un amplu program de actiune socială, în scopul constientizării, la nivelul societătii, a rolului si importantei sportului, ca activitate de interes national, bazată pe libera alegere, cu rol în ridicarea potentialului biomotric al populatiei, în îmbunătătirea calitătii vietii.

Potrivit DEX timpul capătă semnificatii diferite functie de criteriul investigational. „I. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. 1.

Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfăsurării unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment, scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz; 2. Perioadă determinată istoric: epocă. III. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. Fiecare dintre fazele sau momentele unei miscări, ale unei operatii, ale unui fenomen, ale unei actiuni etc.; în muzică fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referintă si momentul în care se petrece actiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri.”

Adăugând la aceasta si semnificatia bugetului ca bilant al veniturilor si cheltuielilor unei întreprinderi sau la scară mai mică ale unei familii, avem imaginea globală

a bugetului de timp, ca interval derulat pe un anumit segment al vietii.

În activitatea cotidiană timpul are o derulare implacabilă si urmează o spirală cu circuit periodic relativ constant, constantă determinată de miscarea Pământului în jurul Soarelui si relativă datorită influentelor avute în relatie cu alte corpuri ceresti. Astfel avem într-un an 365/366 de zile, într-o zi 24 de ore, 1 ora are 60 de minute si miutul 60 de secunde. În acest sens omul are un ciclu implacabil zilnic de 8 ore de odihnă pasivă, 8 ore de muncă si 8 ore de alte activităti. Ce ne interesează pe noi este modul cum îsi foloseste/iroseste cele 8 ore care vizează activitatea de timp liber.

Timpul constituie un instrument eficient de orientare în perspectiva realizării numeroaselor activităti. Este perceput si trăit efectiv în mod diferentiat de la om la om Putem defini timpul ca formă fundamentală de existentă a materiei în continuă dezvoltare, exprimând succesiunea si simultaneitatea proceselor realitătii obiective. Timpul se caracterizează prin durată, ce corespunde desfăsurării unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment, măsurată în : secunde, minute, ore, zile, săptămâni ani, etc. El reprezintă în principal o scurgere succesivă de momente, ce nu mai revin.

Asa cum consemnează si Constantin Cucos, 2002, pag. 11 "timpul nu are limite. Nu putem sti cu exactitate când a început un proces si când se va termina. Apoi, în anumite circumstante, timpul poate deveni subiectiv, fluid, relativ. Fiecare persoană îsi poate percepe timpul în propriul fel, îl poate gestiona sau construi într-un mod aparte, îsi creează, la limită un timp personal ("pe timpul meu!... ", "pe vremea lui Stefan cel Mare" etc.)", tipul este un bun ce apartine tuturor, dar este consumat după bunul plac al fiecăruia.

18

Caracteristica principală a timpului este scurgerea lui continuă si ireversibilă. Scurgerea timpului si raportarea realizărilor la timpul trecut "întăreste sentimentul de identitate, de continuitate cu propria istorie personală, socială, culturală ( Constantin Cucos, 2002, pag 19), ceea ce face să apreciem tot mai mult viitorul care poate fi reprezentat de "ceasul următor", "ziua de mâine", "luna viitoare" sau "anul, deceniul, secolul, următor". Timpul poate fi considerat realizare sau distrugere în functie de cum este consumat, trăit. Timpul nu poate fi controlat, el există si se scurge indifferent de vointa omului, omul poate însă să-si organizeze, programeze, dirijeze activitatea în timp.

Perceperea scurgerii ireversibilă a timpului poate constitui un factor motivational de bază care dirijează existenŃa fiecăruia pe baza preceptului "ceea ce poti face azi nu lăsa pe mâine". Este câstigat cel care face planuri pe perioade scurte si lungi de timp si îsi urmăreste cu strictete îndeplinirea planurilor.

O notiune des întâlnită, când este vorba de timp, este cea de "timp la discretie". Timpul la discretie are un mare avantaj, întrucât oferă indivizilor libertatea de a îndeplinii telurile si aspiratiile, dar si un mare dezavantaj, în sensul că acest timp poate fi folosit fără un obiectiv, un tel sau un scop precis ceea ce înseamnă irosire si pierdere.

Marea majoritate a oamenilor, nu manifestă un auto control, nu au capacitatea de a se autocontrola, autodisciplina în ceea ce priveste "timpul la discretie". În mare măsură acest timp se pierde fără nici-un avantaj, fără nicio realizare si reprezintă "timpul pierdut". Putini sunt oamenii care reusesc să-si rezolve problemele stringent de fiecare zi. Întrucât timpul nu poate fi conservat, nu poate fi oprit, organizarea lui este o prioritate ce necesită multă gândire, judecată, vointă, perseverentă. Indiferent de mo-

dalitatea în care este folosit "cu folos" sau "fără folos", timpul se scurge în acelasi ritm niciodată mai repede sau mai încet si pierderea este ireversibilă ca si viata. Folosirea cu succes a timpului depinde de modul cum omul reuseste să controleze si dirijeze propria persoană si persoanele din grupul din care face parte.

Pierderile masive ale timpului sunt determinate de lipsa de autocontrol si vointa de a-si dirija actiunile. De cele mai multe ori se invocă pierderile de timp astfel: "am avut sedintă si după aceea am avut o discutie prelungită de 3-4 ore cu un coleg", "m-am întâlnit cu o prietenă, cu care nu mă văzusem de mult timp si întrevederea s-a prelungit încă 2-3 ore", "am văzut un film si de fapt am mai văzut unul care nici măcar bun nu a fost", "am intrat întrun bar să servesc un suc si acolo am întâlnit o cunostintă, cu care m-am întins la vorbă vreo 5 ore", "am stat la cafea si am fumat o tigară si asta a durat vreo 3 ore", "am iesit la joacă si timpul a trecut prea repede" , "m-am întâlnit cu un prieten si nu stiu când s-a făcut seara".

Omul este un risipitor de timp, întrucât de cele mai multe ori nu-si stabileste un program amănuntit sau nu este destul de realist în programare, iar când si-l stabileste, de cele mai multe ori nu-l respectă, temporizează si amână actiunile planificate. Cert este că "pierderea de timp" este distrugătoare pentru actiunile planificate, anulându-le sau limitându-le. O modalitate de limitare a pierderilor temporale este crearea unui "sistem de actionare" fie printr~un semn (un fir rosu la degetul mic) fie prin notarea într-un carnet.

Valoarea timpului subliniată si de Nicolas Grimaldi, în1971, pag. 159, este dată de "consistent a ceea ce a fost si ceea ce va fi", este valorificată prin realizările de zi cu zi, de responsabilitătile asumate si nu în ultimul timp de perceptiile vietii. Subliniind importanta activitătilor desfăsurate Edward Hau, în 1984, pag. 18, precizează că "timpul vorbeste" cu alte cuvinte valabilitatea actiunilor si realizărilor este certificată de trecerea timpului. Timpul este ceea ce omul a avut, a consumat si a pierdut, este ceea ce omul regretă amarnic atunci când devine constient că pentru el este limitat si nu poate să intervină să-l oprească, să-l întoarcă.

Improprie această prezentare a celor doi termeni "buget" - concept ce prezintă aspectul financiar si "timp" concept ce prezintă existenta care trece si nu se mai întoarce. Ambele concepte prezintă "averea omului" adică viața ce trece si nu se mai întoarce, si pe care trebuie s-o trăim din plin si să ne bucurăm cu toată ființa noastră.

19

Câte ceva despre ”nimic” Prof. Manu Maria Deşi oamenii au înţeles întotdeauna conceptul de nimic, conceptului de zero i-au trebuit secole bune din istoria omenirii pentru a deveni ceea ce este în ziua de azi.

S-a dezvoltat pe deplin în India, în jurul secolului al IVlea, poate cu câteva secole mai devreme chiar. Astăzi, zero, atât ca număr, cât şi ca un concept care înseamnă absenţa oricărei cantităţi, ne permite să realizăm calcule, să facem ecuaţii complicate şi să inventăm computere. „Zero indian (sau numeric), văzut pe scară largă ca una dintre cele mai mari inovaţii din istoria omenirii, este piatra de temelie a matematicii şi fizicii moderne“, a declarat Peter Gobets, secretar al Fundaţiei ZerOrigIndia sau Zero Project, fundaţie cu sediul în Olanda.

La început a fost chiar nimic, deoarece hinduşii indicau printr-un gol lipsa unui ordin oarecare dintr-un număr. Apoi au trecut la un punct, după aceea la un pătrat mic, pentru ca la urmă să adopte un cerculeţ care se poate scrie foarte simplu. Pentru că hinduşii întrebuinţau cuvântul „sunia”, care înseamnă „gol”, atunci când aveau de indicat o astfel de lipsă în cuprinsul unui număr, arabii au tradus acest cuvânt în termenul corespunzător din limba lor. În arabă „gol” se traduce prin „ţifr”.

De aceea, când s-a introdus sistemul indoarab care, faţă de modul cunoscut de scriere a numerelor, se caracteriza prin prezenţa lui „zero”, s-a luat obiceiul de a se numi numerele scrise după acest sistem, „numere cu ţifre”.

Cuvântul ţifră sau cifră a devenit apoi comun în limba multor popoare, încât astăzi orice semn folosit pentru scrierea unui număr este numit cifră. Când spunem câteodată „nulă” în loc de zero, nu facem decât să pronunţăm cuvântul italienesc „nulla”, care înseamnă tot „nimic”. Şi această nulă, acest nimic, are rolul cel mai important în actuala numeraţie scrisă pe care noi o considerăm cea mai perfectă. Deşi este „nimic”, această cifră apare ca un ins care spune: „Eu nu sunt nimic, însă atunci când sunt introdus între cifre, pot să ţin locul oricărei din ele şi în acelaşi timp să le fac pe toate care se află în stânga mea de zece ori mai mari. Când sunt aşezat o dată

la dreapta unui număr îl fac şi pe acesta de zece ori mai mare, iar când sunt aşezat de mai multe ori îl măresc de o sută, o mie, zece mii de ori…”.

Numărul zero nu aparţine şirului natural de numere, deoarece cu el nu se numără. Însă în şirul natural de numere fiecare număr este format din precedentul, la care se adaugă o unitate sau din următorul, din care se scade o unitate. Astfel avem: 17 = 18 – 1, 16 = 17 – 1, …, 3 = 4 – 1, 2 = 3 – 1, 1 = 2 – 1.

Dacă continuăm, putem spune că 0 = 1 – 1. Deci, în şirul natural vom putea scrie pe zero imediat înaintea unităţii. Se spune atunci că am extins şirul natural de numere. Numărul zero mai are şi alte particularităţi. El este un număr par, deoarece se poate obţine prin scăderea lui 2 dintr-un număr care este tot par. Şi totuşi este singurul număr par care nu se poate divide prin 2…

Zero ca număr nu se adună, nu se scade. Când se înmulţeşte un număr oarecare cu zero, acest număr devine tot zero. Totuşi zero este un operator, deoarece adăugat la dreapta unui număr îl înmulţeşte pe acesta cu 10.

Mărimea 0 nu are proprietatea fracţionării, adică nu se poate împărţi aşa cum se împarte orice mărime reprezentată printr-un alt număr. Zero împărţit printr-un număr oarecare, afară de zero, dă tot zero.

Mai este ceva interesant la acest număr 0. Încercaţi să înmulţiţi un număr oarecare, de exemplu 7, de zero ori cu el însuşi. Veţi spune că este o absurditate. Totuşi 7° ca şi 8° sau 5° sau în fine, orice număr ridicat la puterea 0 este egal cu 1. Cu toate că, la prima vedere, se pare că un număr la puterea 0 nu are nici un sens şi cu atât mai mult să fie egal cu 1, adică cu un număr natural, totuşi s-a admis acest lucru pentru că altfel nu se pot menţine toate regulile stabilite în aritmetică cu privire la calculele cu exponenţi.

20

Mircea cel Bătrân Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.

Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiințează, Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.

(Umbra lui Mircea. La Cozia, Grigore Alexandrescu) În ziua de 31 ianuarie se împlinesc 600 de ani de la trecerea la cele veșnice a Voievodului Mircea cel Bătrân, Voievod al Țării Românești și ctitor al Mănăstirii Cozia.

Pentru comemorarea Domnitorului ctitor de lăcașuri sfinte și apărător al neamului, Arhiepiscopia Râmnicului a inițiat la începutul acestui an o serie de manifestări cultural-duhovnicești.

Mărturia sa spirituală și strădania recunoscută în întreaga lume de a crea relații apropiate între creștinii din diferite state europene, a fost vădită și în lucrarea ctitoricească, dar și prin dorința de a fi înmormântat în pronaosul Mănăstirii Cozia pe care, și în felul acesta, a apărat-o peste veacuri.

Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă, odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval, primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea Prin părţile Coziei, legenda spune că voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1394/1395, 1397-1418) pornise un război împotriva ungurilor. Şi-a încartiruit armata pe Valea Oltului, în dreptul Bivolarilor. Cortul domnesc era instalat pe pajiştea din faţa muntelui. Acolo, voievodului i s-ar fi dezvăluit o „arătare dumnezeiască". Dimineaţa, când s-a trezit, a hotărât ridicarea unei mănăstiri. Realitatea istorică este alta însă. Mircea s-a războit doar cu turcii, nicicum cu ungurii cărora le-a fost vasal. Numele Cozia provine de la cuvântul pecenego-cuman „Koz", care înseamnă nucă. Într-adevăr, regiunea este recunoscută pentru creşterea nucilor. De altfel, multă vreme i s-a mai spus şi „Mănăstirea de la Nucet".

Mircea cel Bătrân înalță începând din 1387 un nou lăcaș la Cozia, având ca model biserica din Krusevac, Serbia, ridicată de ruda sa, cneazul Lazăr. Zidirea s-a finalizat pe 18 mai 1388 când a fost sfințită. Lucrările la clădirile anexe vor continua până în 1391. Prima danie o avem din 20 mai 1388 când Mircea : „am vrut domnia

mea de am ridicat din temelie mănăstire întru numele sfintei Troițe… în locul ce se cheamă Călimănești la Olt”.

Mircea dă ”de la curtea domniei mele”, un metric anual pentru hrană și îmbrăcăminte constând în: 220 de găleți de grâu, 10 buți de vin, 10 burdușe de brânză, 20 de cașcavaluiri, 10 vedre de miere, 10 sloi de ceară și 12 bucăți de postav etc.. Până la urmă Cozia va primi de la Mircea peste 10 sate, dar și mori, venituri din vămi, bălți, ba chiar o uliță comercială la Râmnic. Nici boierii nu s-au lăsat mai prejos când a venit vorba de danii. Unul a lăsat „cu limbă de moarte” satul Crușia.

Domnitorul român a sprijinit organizarea a numeroase localități, printre care și Râmnicu-Vâlcea pe care l-a confirmat drept „orașul Domniei mele”, contribuind totodată la afirmarea ținutului Olteniei de sub munte pe plan spiritual, cultural și economic.

1415 este anul în care, la Cozia, s-a înfiinţat prima şcoală de caligrafi din Muntenia.

La Cozia s-a realizat o capodoperă a broderiei liturgice bizantine. În 1395 şi 1396, călugării au ţesut pe mătase, cu fire din argint şi argint aurit, un epitaf de o frumuseţe aparte. Ca obiect liturgic, epitaful este un văl de procesiune, scos din altar în Vinerea Mare, aşezat pe o masă în mijlocul bisericii, purtat la Slujba Prohodului, care acoperă Sfânta Masă din altar până la Înălţarea Domnului.

21

Tema piesei religioase de la Cozia este Plângerea.

Iisus este reprezentat întins pe „piatra ungerii", alături de Maica Domnului şi Sfântul Ioan Teologul. Scena conţine şi patru îngeri, dintre care doi au aripile desfăcute. În chenar, în slavonă, se află inscripţia ce reproduce troparul din Sâmbăta Mare de la Liturghia Sfântului Vasile:„Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească;că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie şi să se dea spre mâncare credincioşilor şi merg înaintea Lui cetele îngereşti, cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii

Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenţie largă a specialiştilor în istorie şi disciplinele conexe, elaborânduse un important număr de lucrări în acest sens. Chipul domnitorului a figurat şi pe stema judeţului Durostor, în perioada interbelică, ca simbol al stăpânirii sale pe acel teritoriu.

cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperind şi cântând cântarea:Sfânt, Sfânt, Sfânt". Epitaful, reprezentativ pentru ultima epocă de înflorire a artei bizantine, este expus la Muzeul Naţional de Artă al României.

Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea.

La Cozia” în 1844, Dimitrie Bolintineanu „Viaţa lui Vlad Ţepeş Vodă şi Mircea cel Bătrân” în 1863 şi poezia „Mircea cel Mare şi solii”, Mihai Eminescu - „Scrisoarea III” în 1881, D. Ciurezu - „Noaptea-n miez la mănăstire”, Eugen Jebeleanu - „Cozia”, Ion Brad - „Epitaf la mănăstirea Cozia”, Victor Tulbure - „Mircea”, Ioan Alexandru - „Imnul lui Mircea cel Bătrân”, Dan Ioan „Cavalerii Ordinului Basarab”), sculptură (statui în Piaţa Centrală din Târgovişte, în Piteşti, Turnu Măgurele, Tulcea, Bucureşti, Constanţa), pictură (în special frescele ctitoriilor), film (Sergiu Nicolaescu - „Mircea” în 1989). De asemenea, o serie de instituţii de învăţământ (colegii naţionale din Constanţa şi Râmnicu Vâlcea, Academia Navală din Constanţa ce administrează şi bricul Mircea etc.), străzi, pieţe şi cartiere poartă numele marelui domnitor.

22