3 minute read
Înfrå¡irea la grâu
CULTURI VEGETALE
Înfr\]irea la grâu
Luarea deciziilor la nivel de fermå a devenit din ce în ce mai dificilå în ultimii ani din cauza condi¡iilor climatice în continuå schimbare, precum ¿i a volatilitå¡ii pre¡ului produc¡iilor ob¡inute. În acest context, fermierii se confruntå cu noi provocåri, fiind nevoi¡i så ia cele mai bune decizii în materie de tehnologie pentru a putea fi competitivi.
Grâul se cultivå pe suprafe¡e foarte mari la nivel mondial, fiind printre primele specii luate în culturå de om. Acest lucru se datoreazå, pe de o parte, plasticitå¡ii ecologice ridicate, putându-se cultiva în condi¡ii foarte variate de climå ¿i relief, iar pe de altå parte, cali tå¡ilor nutritive a boabelor utilizate cu precådere în hrana oamenilor sau a animalelor.
În România sunt cultivate anual în jur de 2 milioane hectare cu grâu, ob¡i nându-se o produc¡ie medie de 35004000 kg/ha, conform datelor Institutului Na¡ional de Statisticå.
Pe parcursul perioadei de vegeta¡ie a acestei plante, se disting douå etape, ¿i anume una vegetativå, ce se întinde de la råsårire ¿i pânå la începutul alungirii tulpinii, ¿i o a doua etapå generativå, cuprinså între alungirea tulpinii pânå la recoltare. Pentru a putea trece de la stadiul vegetativ la cel generativ, plantele de grâu trebuie så parcurgå procesul de vernalizare. Pe parcursul etapei vegetative se disting mai multe stadii, cel mai important fiind înfrå¡irea. Ce este înfrå¡irea?
Înfrå¡irea este un fenomen cu determinism genetic, influen¡at de condi¡iile de mediu ¿i agrotehnica aplicatå, cu implica¡ii directe asupra randamentului final al plantei. Dupå formarea celei de-a treia frunze, la un interval de 12-15 zile de la råsårire, plantele de grâu apa rent stagneazå din cre¿tere, pregåtindu-se pentru aceastå nouå etapå. Ramificarea tulpinii, cum mai este de numit acest proces, are loc de la nivelul nodului de înfrå¡ire situat la o adâncime de 2 cm în sol. Practic, de¿i pare cå to¡i fra¡ii pornesc din acela¿i loc, în realitate ei se dezvoltå din noduri diferite situate unul foarte aproape de celålalt.
Treptat, odatå cu formarea fra¡ilor începe ¿i dezvoltarea rådåcinilor nodale care vor aproviziona planta cu apå ¿i såruri minerale pânå la recoltare. Nu mårul fra¡ilor fertili se gåse¿te în legåturå directå cu numårul de rådåcini no dale formate astfel: pentru sus¡inerea fiecårui frate fertil sunt necesare 6 rådåcini nodale.
Grâul are o capacitate foarte bunå de înfrå¡ire. Numårul fra¡ilor forma¡i este în legåturå directå cu capacitatea geneticå de înfrå¡ire a acelui soi, fiind influen¡at atât de adâncimea de semånat, spa¡iul de nutri¡ie al plantei, cât ¿i de existen¡a unui raport echilibrat de elemente nutritive în solu¡ia solului, în special azot ¿i fosfor. Prezen¡a hormonilor de cre¿tere, în special a celor din categoria auxinelor sau citoki nine lor, are o influen¡å favorabilå asupra proceului de înfrå¡ire atunci când se gåsesc în cantitå¡i ¿i rapoarte bine echilibrate. La intrarea în iarnå, o plantå trebuie så aibå 2-3 fra¡i forma¡i ¿i 3-5 frunze
Pentru stimularea procesului de înfrå¡ire a cerealelor, speciali¿tii Timac Agro recomandå aplicarea biostimulatorului Fertiactyl Trium în dozå unicå de 3 l/ha aplicat în toamnå sau splitat în douå doze de 1,5 l/ha cu aplicare în toamnå ¿i în primåvarå, la reluarea ve geta¡iei. Produsul are o ac¡iune multiplå, astfel: prezen¡a acizilor humici ¿i fulvici cu o reactivitate de 120 ori mai mare decât a produselor concurente din pia¡å, gra¡ie procesului unic de activare patentat de Grupul Roullier, stimuleazå absorb¡ia ¿i transportul elementelor minerale în plantå, crescând coeficientul de utilizare al nutrien¡ilor. Totodatå, au ac¡iune beneficå asupra solului prin stimularea formårii agregatelor structurale, îmbunåtå¡ind astfel regimul aero-hidric.
Zeatina, fitohormon din grupa cito kininelor, are ac¡iune asupra sistemului radicular, stimulând dezvoltarea peri¿o rilor absorban¡i, crescând astfel volumul de sol explorat de o plantå ¿i implicit cantitatea de apå ¿i såruri minerale ce poate fi absorbitå.
Glicin-betaina cre¿te toleran¡a plan telor la factorii de stres (termic, hidric, chimic), contribuind astfel la reducerea perioadelor în care planta nu acumu leazå materie uscatå.
