Capitolul 1
Ezitare La fel ca întotdeauna, Naruto a ieșit din Ichiraku ținând un bol de ramen. „Kakashi-sensei! Kakashi-sensei!” Kakashi nu avea vreo dorință de a-l vedea pe Naruto. A pretins că este complet absorbit de cartea pe care începuse s-o citească, favorita sa, „Tactici de întâlniri”, și în mod special cel de-al treilea capitol „Taci și vino după mine”. Și totuși, Naruto nu pricepe deloc sentimentele altor oameni. „Kakashi-sensei! Haide, te-am strigat de atâtea ori, știi? Nu ești destul de bătrân încât să asurzești.” „Hm? Oh, Naruto.” Kakashi a oftat în sufletul său. „Scuze, scuze. Eram complet prins de carte, nu mi-am dat seama. Oh! Proteza ta pentru braț e gata?” „Da, dar încă nu m-am obișnuit cu ea”, spuse el, mișcând neîndemânatic bețișoarele pe care le ținea în mâna dreaptă. „Ei bine, cred că nu mă pot plânge.” „Cred că nu.” „Oricum, Kakashi-sensei, încă nu e gata ceremonia de inaugurare?” „Ce?” Vezi? Iar începe. „Hmm, ei bine, nu mă prea pricep la chestii de genul.” În ultima vreme, pe unde mergea, cineva îl tot întreba asta. Kakashi se simțea destul de neliniștit din cauza acestui lucru. Într-adevăr, a decis să devină Hokage, dar personal, el a crezut că nu era potrivit să fie unul, până la urmă. Odată ce va trece de ceremonia de inaugurare, nu va mai putea da înapoi. Chiar se gândea din când în când că, odată cu încheierea celui de-Al Patrulea Mare Război Ninja, nu ar fi nicio grabă cu toate formalitățile acestea.
„Monumentul Hokage e deja terminat, să știi.”, Naruto își folosi neîndemânatic noul lui braț ca să își îndese tăițeii de ramen în gură, printre propoziții. „Adică, cam toată lumea e îngrijorată. Întâi, dacă nu stabilim clar cine este Hokagele, nu vom avea control asupra celorlalte sate. Pentru asta e ceremonia, corect?” „Domnișoara Tsunade este încă foarte sănătoasă, așa că nu cred...” „Bunicuța Tsunade e la capătul puterilor, îți spun eu.”, Naruto îndrăzni să afirme cea mai mare îngrijorare. „Încă de când aproape murise în război, na reușit să lucreze deloc, știi?” „...Nu a reușit?” „Începe să bea în mijlocul zilei, și până să-ți dai seama, dispare dintrodată, și se ia la harță într-o speluncă de jocuri de noroc. Probabil că în acel război a simțit că a îmbătrânit, nu crezi?” Naruto râse din răsputeri. „Și dacă e să te pensionezi, trebuie s-o faci cu stil, corect?” Dar Kakashi nu se afla în măsură să râdă cu studentul său. Nu a detectat o simplă aură întunecată însetată de sânge venind din spatele lui Naruto, ci mai degrabă un val uriaș și încins de mânie. „Dar știi, bunicuța Tsunade își cam face de cap. Are sens faptul că vrea să se pensioneze și să se bucure de anii ei de aur.” „Uh, umm, chiar așa?” Setea de sânge care dădea târcoale pe lângă Naruto, devenind din ce în ce mai intensă, l-a amețit pe Kakashi. „Cred că domnișoara Tsunade este încă foarte tânără, da, asta cred!” „Cum?! Poate că nu-ți poți da seama de la distanță, dar când o vezi deaproape, fața ei e plină de riduri.” „Aaah!” Te implor, doar taci odată! „Tu! Nu spune astfel de lucruri cu voce tare.” De fiecare dată când Naruto făcea astfel de afirmații, setea de sânge creștea din ce în ce mai mare.
„De ce te superi așa, Kakashi-sensei?” Naruto era complet confuz, și nuși dădea seama de ochii care sclipeau de furie în spatele lui. „Nu o voi mai spune tare, dar în ultima vreme, a fost cam prea mânioasă. Și uită lucruri peste tot.” E mort. Kakashi și-a închis ochii ca să n-o vadă pe Tsunade cum își înfige pumnul în capul lui Naruto. Totuși, nu putea opri sunetul foarte neplăcut al crăpăturii pe care-l auzea. „Cine uită lucruri peste tot?” Tsunade a urlat. „Și sunt mânioasă din cauza că tu mă enervezi mereu!” Închizându-și ochii, o umflătură imensă se ivi din capul lui, Naruto fiind deja la pământ. „Kakashi!” „D-Da, doamnă!” Cu Tsunade care se încrunta fioros la el, vocea lui Kakashi s-a schimbat complet. „S-Spuneam că sunteți încă foarte tânără, domnișoară—” „Nu te-ai decis încă pentru ziua inaugurării?” Kakashi și-a întors privirea. „Îți înțeleg ezitarea.” Fața lui Tsunade s-a domolit. „Și eu eram așa.” „Da...?” „Odată ce devii Hokage, nu mai poți trăi în felul în care ai făcut-o până acum.” A arătat cu bărbia ei înspre proteza lui Naruto. „Nici nu mai poți petrece prea mult timp cu idiotul ăsta.” Kakashi a rămas tăcut și a ascultat. „Tu ești singurul care poate fi Al Șaselea,” spuse Tsunade. „Naruto, întradevăr, a devenit mai puternic, dar după cum vezi, nu este încă potrivit pentru titlul de Hokage. Și la Adunarea Celor Cinci Kage, erai hotărât să devii Hokage, nu-i așa?”
„Pe atunci, încă aveam un ochi cu Sharingan. Dar prin pierderea Sharinganului înseamnă că am pierdut și Lama Fulger. Era o tehnică pe care o puteam completa în mod precis fiindcă aveam viziunea dinamică a Sharinganului. Și consideram că, cu o asemenea tehnică, aș putea proteja Konoha dacă devin Hokage.” „Kakashi...” „Îmi pare rău, domnișoară Tsunade. Vă rog să așteptați să discutăm acest lucru până când vi se termină mandatul.” „Trebuie să fii Al Șaselea Hokage, Kakashi.” Vocea lui Obito a revenit la viață în urechile sale. Și apoi Obito mi-a dat Sharinganul. Pentru ce ezit? Kakashi s-a întrebat. Chiar de la început, Sharinganul a fost un împrumut cu dată de expirare, nu? Aah, probabil că m-am bazat pe el prea mult. „Păzeai Tobishachimaru.” Tsunade a schimbat subiectul. „Erau destui oameni?” „Abia, abia. Anul acesta, e rândul nostru la Castelul Hozuki, așa că echipa Guy și echipa zece a lui Shikamaru merg acolo.” „Castelul Hozuki... Sper ca un stăpân pentru castel să fie ales curând.” „Nu va fi ușor de găsit un stăpân care să fie de nivelul lui Mui.” În operațiunea de tactici comune de acum câțiva ani, condusă de Konohagakure și Kumogakure (Satul Ascuns de Nori), Castelul Hozuki a fost distrus. Deși castelul însuși a fost reconstruit, stăpânul castelului, Mui, care a controlat prizonierii prin folosirea unei tehnici sub numele de Închisoarea Celestă, și-a pierdut viața. Încă de atunci, Konoha, Suna (Satul Ascuns de Nisip), Kumo (Satul Ascuns de Nori), Iwa (Satul ascuns al Tărâmului Pământului), și Kiri (Satul Ascuns în Ceață) au trimis gărzi în schimburi lunare.”
„Avem nevoie ca Naruto să protejeze satul, așa că voi lua un grup de Jonini cu mine. E doar un gardian de ceremonie, totuși; N-ar trebui să fie vreo problemă. Odată ce barca își ia zborul, treaba mea acolo s-a terminat.” „Asta mi-a adus aminte, Guy a spus că vrea să-l lași pe el să facă asta. Surprinzător c-ar spune așa ceva având în vedere piciorul său.” „Guy vrea doar să vadă o navă zburând,” spuse Kakashi. ”Ar putea să meargă în Ținutul Valurilor în scaunul său cu rotile.” „O barcă care zboară... Cu adevărat incredibil. Chiar acum, existența lui Tobishachimaru este un secret pentru celelalte națiuni, dar...” „Vor afla despre el cât de curând. Când se va întâmpla asta, toate țările vor coopera și-și vor pune satele ascunse să fure tehnologia „mai ușor ca aerul” al lui Tobishachimaru de la Ținutul Valurilor.” Cu alte cuvinte, Kakashi a vorbit cu inima. Pentru dreptul la cer, Shinobi ar începe să se înșele și să se ucidă unii pe alții din nou.