Cartea alba a Energiei by Raluca Messai

ENERGIA

O ŞANSÃ PENTRU ROMÂNIA

CARTEA ALBĂ

Comitetul de redactare Camera Franceză de Comerț şi Industrie din România, Ambasada Franței la București şi Secțiunea Română a Consilierilor de Comerț Exterior ai Franței. Martie 2011

www.ccifer.ro

Mulțumim tuturor celor care au colaborat la realizarea acestei Cărți Albe, la elaborarea celor zece propuneri şi la documentarea tehnicã a acestora, şi în special: - autorităților române, şi în mod deosebit lui Mihnea CONSTANTINESCU, Ambasador cu însărcinări speciale în Ministerul Afacerilor Externe, pentru sprijinul acordat acestei inițiative, - reprezentanților grupurilor de lucru, şi în mod deosebit lui Tristan BOSSER, Cristian CIUCAŞU, Nathalie DAVID, Gilles HUMBERT, Dana LEONTE, Dumitru MANEA, Richard PERRIN şi Eleonora UDROIU pentru contribuția lor majorã la documentarea şi elaborarea propunerilor, - Secțiunii economice a Ambasadei Franței la București şi, în mod deosebit, lui Jean-Marc PUPPI pentru implicarea în animarea grupurilor de lucru. 2

Abrevieri şi termeni ANRE - Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei Contract ESCO – Contract tip de gestionare a energiei (Energy Saving Contract) FEDER - Fondul European pentru Dezvoltare Regională GES - Gaze cu efect de seră IPES - Inserția Producției Eoliene în exploatarea Sistemului electric francez MECMA - Ministerul Economiei, Comerțului şi al Mediului de Afaceri POS - Program Operaţional Sectorial UE – Uniunea Europeană

Editorial

Henri PAUL

Ambasadorul Franței în România

România are șansa de a fi o țară producătoare de gaze şi de petrol, 70% din consumul sãu național fiind acoperit din producția proprie. România beneficiazã de un potențial hidroenergetic important pe care a știut să-l exploateze. Ea dispune de o centrală nucleară pe care intenționează sã o dezvolte. România se situeazã la intersecţia regionalã a oportunitãţilor de dezvoltare pentru construirea gazoductelor. Pe scurt, România este o țară care dispune de un potențial demn de un mare actor pe scena energetică. Cu toate acestea, acest potențial trebuie optimizat datorită noilor constrângeri apărute, mai ales în Europa : energia este un bun preţios. În contextul cerințelor normelor europene, producerea şi exploatarea energiei trebuie sã fie mai eficiente şi mai atente faţã de mediu. Aceste noi constrângeri sunt o preocupare atât pentru cetățeni, cât şi pentru mediul economic. Locul energiei în economia româneascã justificã prezența ei în centrul componentei economice a parteneriatului strategic dintre Franța şi România, pe care președinții celor douã țări l-au semnat în anul 2008. Această poziție considerabilă era cu atât mai justificată cu cât societățile franceze sunt actori de prim plan în sectorul energetic român, fie cã sunt producători, distribuitori, furnizori de echipamente sau de soluții, sau chiar investitori în

proiecte care trasează viitorul energetic al țării. Aceasta este cauza pentru care, în ianuarie 2010, am luat inițiativa de a crea un grup de lucru consacrat mediului, în special în ceea ce privește chestiunile energetice. Doream sã înființez acest grup de lucru deoarece mi se părea necesar ca societățile franceze din acest domeniu, foarte prezente în România, să se reunească si să lucreze împreunã pentru a face propuneri în vederea valorificării potențialului României în sectorul energetic. Din luna ianuarie 2010, aceste societăți franceze au lucrat împreună în grupuri mici, în strânsã colaborare cu serviciile Ambasadei, consacrându-se următoarelor teme: eficiența energetică, cogenerarea de înaltă eficienţã, energiile regenerabile şi cadrul juridic al investițiilor, făcând propuneri concrete pe baza expertizei lor, a experienței şi a cunoașterii situaţiei din România. Cu ocazia unui seminar intitulat « Energia – un pariu pentru România », care a avut loc pe 1 octombrie 2010 la București, în faţa unui public numeros şi în special în faţa reprezentanților autorităților publice, au fost prezentate zece propuneri, structurate în jurul a trei axe : echitate, eficiență energetică şi armonizare europeană, pe care le veți regăsi dezvoltate în aceastã Carte Albă care se dorește a fi un instrument de dialog între autoritățile publice şi societățile noastre private. Îmi doresc ca aceastã nouă abordare a cooperării noastre cu România sã nu rămână singulară şi să fie urmată de alte inițiative care sã demonstreze angajamentul pe termen lung al societăților noastre şi voința lor de a pune experienţa şi cunoștințele lor în slujba dezvoltării relațiilor economice dintre țările noastre.

Zece propuneri pentru ameliorarea eficienţei energetice, favorizarea echitãții şi armonizarea europeanã AMELIORAREA EFICIENŢEI ENERGETICE

Stabilirea unui contract tip de gestionare a energiei pentru a răspunde provocărilor legate de eficienţa energetică a clădirilor.

Construirea unui program operaţional dedicat eficienţei energetice a clădirilor.

Valorizarea cogenerării de înaltã eficienţã prin intermediul unui program naţional de modernizare a centralelor de producţie de energie termică cogeneratã.

Acordarea unei vizibilităţi pe termen lung investitorilor prin angajamente ferme şi de durată din partea autorităţilor publice.

FAVORIZAREA ECHITĂȚII 5

Reunirea autorităţilor de control a sistemelor de încălzire într-o singură entitate.

Definirea a evoluţiilor sistemului energetic esenţiale pentru dezvoltarea energiei regenerabile, împreună cu operatorii de reţea şi cu autoritatea de reglementare.

Garantarea pentru operatori a accesului transparent şi echitabil la gazele de producţie internă.

ARMONIZAREA EUROPEANĂ 8

Actualizarea standardelor de performanţă energetică pentru construcţiile noi şi pentru renovarea clădirilor pentru a reduce cu 30-35% până în anul 2020 decalajele dintre România şi celelalte ţări europene.

Elaborarea şi implementarea normelor de aplicare referitoare la energia regenerabilă în primul semestru al anului 2011

10 Transpunerea celui de-al treilea pachet de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de energiei electrică şi gaze naturale ale Uniunii Europene în legislaţia română, cu sprijinul operatorilor, în primul semestru al anului 2011.

AMELIORAREA EFICIENŢEI ENERGETICE

Stabilirea unui contract tip de gestionare a energiei pentru a răspunde provocărilor legate de eficienţa energetică a clădirilor Eficienţa energetică în clădiri presupune consumul unei cantități cât mai mici de energie, asigurând aceeaşi calitate a serviciilor şi a confortului. Performanţa energetică a unei clădiri necesitã o abordare integrată, care pune în evidenţă elementele nefuncţionale şi soluţiile care permit ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor. În România, consumul mediu de energie din locuinţe este de 390 KWh/m²/ an, comparativ cu media europeană care este de aproximativ 220 KWh/m²/an, respectiv cu aproape 50% mai puţin. În raport cu aceste constatări importante, o soluţie ar putea fi adoptarea unui contract tip de gestionare a energiei (numit ESCO la nivelul Uniunii Europene), încheiat între proprietar şi administratorul clădirii. Acest contract stabileşte: Un nivel de performanţă energetică a clădirilor în timp, Angajamentele reciproce prin garantarea rezultatelor în timp, Modalităţile de repartizare a câştigurilor sau a pierderilor în ceea ce priveşte economia de energie. 8

Acceptarea unui contract tip de către autorităţile române va facilita punerea în aplicare a acestui tip de contract, cu următoarele beneficii: revitalizarea şi consolidarea profesionalismului în acest sector de activitate, reducerea consumului de energie şi a emisiilor de gaze cu efect de seră, creşterea nivelului de siguranţă a instalaţiilor. Acest tip de contract poate prevedea modalităţile de finanţare pentru înlocuirea instalaţiilor, indicând şi modalitatea de remunerare a acestor investiţii în funcţie de câştigul obţinut prin economia de energie. Acest tip de contract se încheie pe termen lung (în funcţie de angajementele luate) şi stabileşte un nivel de eficienţă energetică a clădirii de lungã duratã. Stabilirea preţului prestaţiei se face în mod liber între contractanţi şi se poate compune din douã pãrţi: o parte fixã pentru prestaţiile de gestionare a instalaţiilor şi o parte variabilã pentru furnizarea energiei, integrând modalităţile de repartizare a câştigurilor sau a pierderilor în termeni de economie de energie. Anterior încheierii acestui contract se realizează un audit energetic de către un organism terţ autorizat, care permite identificarea stării iniţiale, precum şi a obiectivelor de performanţă energetică ce pot fi atinse prin intermediul contractului tip de gestionare a energiei. Pentru a asigura eficienţa contractului, acesta trebuie să prevadă în mod explicit clauzele de control.

AMELIORAREA EFICIENŢEI ENERGETICE

Construirea unui program operaţional dedicat eficienţei energetice a clădirilor Cu trei ani în urmă, Uniunea Europeană a lansat o politică energetică foarte ambiţioasă. Numită « 3x20 », aceasta îşi propune reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu 20% până în anul 2020, prin creşterea ponderii energiei regenerabile la 20% din totalul de energie şi prin creşterea cu încă 20 % a eficienţei energetice. Mai mult, Consiliul Europei a anunţat recent că cele 27 de state membre ar trebui să îşi propună reducerea emisiilor cu până la 80 - 95% înainte de anul 2050. În raport cu aceste provocări, Comisia Europeană a adoptat, în data de 3 decembrie 2008, o propunere care permite, pentru prima dată, statelor membre şi regiunilor din Uniunea Europeană să investească în anumite măsuri legislative cu privire la eficienţa energetică şi la energiile regenerabile în clădiri şi locuinţe. În practică, acest lucru presupune cã UE poate cofinanţa programe ale unor autorităţi naţionale, regionale sau locale pentru izolarea pereţilor, instalarea ferestrelor cu geam termoizolant şi a panourilor solare pentru locuinţe, producerea energiei la nivel local. 4% din bugetul FEDER (Fondul European pentru Dezvoltare Regională) poate fi investit în renovarea clădirilor, ceea ce, pentru România ar echivala cu 359 milioane de Euro în perioada 2007-2013. Comisia va propune, până la 10

jumătatea anului 2011, stimulente pentru investiţii şi instrumente financiare inovatoare pentru a creşte eforturile în materie de economie de energie în domeniul transporturilor şi al clădirilor. În acest context, implementarea unui Program Operaţional Sectorial (POS) « Eficienţă Energetică a clădirilor » reprezintă o oportunitate pentru a se încadra în obligaţiile stabilite de UE în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dezvoltarea energiilor regenerabile şi economia de energie. Revizuirea politicilor comunitare în România la jumătatea perioadei ar presupune crearea acestui POS, între 2014-2020 şi colaborarea cu organizaţiile profesionale în cauză. Acest POS ar putea cuprinde atât domeniul construcţiilor noi cât şi pe cel al renovării clădirilor vechi şi al dezvoltării surselor noi de producţie de energie : energie regenerabilă, cogenerare cu randament ridicat. Aplicarea unor stimulente financiare, a unor documente de referinţă, ar putea reprezenta un impuls, creând o dinamică în rândul operatorilor publici sau privaţi şi administratorilor parcurilor imobiliare, determinându-i să se implice în demersurile pentru atingerea eficienţei energetice a clădirilor. Aceste lucruri vor conduce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la reducerea consumului de energie la nivel naţional şi la structurarea acestui sector economic.

AMELIORAREA EFICIENŢEI ENERGETICE

Valorizarea cogenerării de înaltã eficienţã prin intermediul unui program naţional de modernizare a centralelor de producţie de energie termică cogeneratã Cogenerarea este un sistem inteligent de producere a energiei electrice şi termice cu randament global (electricitate şi căldură) de peste 75%. Comparativ, producţia separatã de energie electrică şi termică, care include pierderi prin coşuri şi prin turnuri de răcire, obţine un randament de 55% . Prin economiile de energie realizate, prin utilizarea prioritară a gazelor naturale şi ulterior a energiilor regenerabile (biomasă), cogenerarea contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră. În România, care constituie a treia piaţă din Europa în ceea ce priveşte sistemele centralizate de încălzire urbană, 96% din reţelele de termoficare urbane sunt într-o situaţie economică şi tehnică excesiv de sensibilă. România numără în prezent aproximativ 30 de instalaţii majore de cogenerare în stare de funcţionare, amplasate în cele mai mari 30 de oraşe din ţară, şi aproximativ 100 de reţele de termoficare. La acestea se adaugă instalaţiile întreprinderilor industriale, care produc energie electrică şi termică, precum 12

şi motoarele din sectoarele terţiare. Cea mai mare parte a acestor instalaţii sunt învechite. Sistemele de cogenerare sunt prezente pe tot teritoriul ţării. Aceasta este o rezervă de putere disponibilă de producţie de energie electrică ce poate contribui la echilibrarea sistemului naţional de energie electrică în orice moment (în situaţii de intemperii, accidente la marile centrale de producţie, închideri programate pentru întreținere etc.). Reţelele de termoficare (cu precădere cele ce utilizează cogenerarea) furnizează adesea agent termic pentru categoriile sociale aflate în dificultate în cadrul contractelor de concesiune (serviciu public finanţat de către primării). Abordarea globală între producţia şi distribuţia de energie termică produsă prin cogenerare s-ar putea materializa într-un program naţional strategic şi bine structurat. Pornind de la identificarea necesităţilor, acest program ar trebui să propună modurile de exploatare şi investiţiile necesare pentru a înlocui şi moderniza instalaţiile existente. În cadrul Directivei europene, introducerea în România a unui “bonus pentru cogenerarea de mare eficienţă”, care să fie acordat pentru fiecare MWh de energie electrică produs prin această metodă, ar reprezenta un stimulent pentru dezvoltarea cogenerării. Această măsură ar putea fi întãritã prin asociere cu lansarea licitaţiilor pentru delegarea gestionării integrate a acestor sisteme (producţie - transport - distribuţie) prin contracte de performanţă (în cadrul stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 717/2008 privind contractele de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice).

AMELIORAREA EFICIENŢEI ENERGETICE

Acordarea unei vizibilităţi pe termen lung investitorilor prin angajamente ferme şi de durată din partea autorităţilor publice Modernizarea în domeniile electricităţii, gazului şi încălzirii centralizate necesită şi va necesita investiţii semnificative (producţia de energie electrică, înlocuirea reţelelor, cogenerarea). Este vorba despre investiţii de structură, pe termen lung, care ar mobiliza capitaluri importante. Ne referim la investiţii care vor “produce efecte” timp de 20 sau 40 de ani, poate chiar şi mai mult. Aşadar, trebuie să se definească o viziune pe termen lung, să se stabilească priorităţile şi să se identifice surse de finanţare. Viziunea pe termen lung presupune, printre altele, o vizibilitate în privinţa strategiei, o stabilitate a mediului, cu precădere în domeniul reglementării, precum şi o transparenţă a relaţiilor parteneriale. România ocupă un loc special în sectorul energetic, iar construirea unui cadru favorabil investiţiilor în acest domeniu poate reprezenta motorul relansării economice, ca o completare a deciziilor luate pe termen scurt. În momentul de faţă este vorba despre finanţarea investiţiilor în contextul actual şi despre garantarea remunerării/recuperării acestor investiţii în perioade de 10 până la 15 ani, putând crea efectul unei pârghii majore pentru relansarea altor sectoare economice. 14

Vizibilitatea pe termen lung este un subiect cheie în materie de investiţii necesare în reţeaua de distribuţie de electricitate şi de gaz; stabilitatea şi transparenţa reglementărilor reprezintă elemente esenţiale pentru a atinge nivelul de vizibilitate dorit. Astfel, organizarea de licitaţii de cãtre colectivităţile locale, care să impună performanţa în contractele de administrare a energiei pentru perioade mai îndelungate, ar permite ameliorarea eficienţei energetice a clădirilor. Respectarea angajamentelor referitoare la actualizarea preţurilor şi tarifelor la gaz şi electricitate, precum şi transparenţa mecanismelor pe piaţa energiei reprezintă o serie de elemente ce favorizează investiţiile pentru modernizarea instalaţiilor. Aceste demersuri ar trebui să creeze un climat propice dezvoltării proiectelor pentru obţinerea fondurilor europene. Respectarea angajamentelor contractuale şi plata datoriilor vor sprijini instaurarea unui climat de încredere şi investirea sumelor necesare demarării acestor proiecte în economie. În acelaşi context, cadrul legislativ ce prevede promovarea anumitor modalităţi de producere a energiei (energie regenerabilă, cogenerare de înaltă eficienţă, etc.) ar trebui să fie conceput astfel încât să integreze experienţa celorlalte ţări europene, pentru a permite demararea rapidă a investiţiilor necesare. În fine, un subiect de interes pentru România ar fi integrarea regională şi oportunitatea de a deveni un punct de referinţă în Balcani prin dezvoltarea unei burse de energie la Bucureşti. Nicio altă ţară din zonă nu beneficiază de un ansamblu de resurse atât de diversificat, ceea ce conferă României o poziţie privilegiată în regiune. 15

FAVORIZAREA ECHITĂȚII

Reunirea autorităţilor de control a sistemelor de încălzire într-o singură entitate În momentul de faţă, responsabilităţile de control şi administrare a sistemelor de încălzire urbană sunt împărţite între : patru ministere: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Mediului şi Pãdurilor. douã autorităţi de reglementare: Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (pentru electricitate şi gaz) şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC - în domeniul energiei termice). Mizele pentru încălzirea urbană sunt multiple, atât pentru a moderniza infrastructurile perimate, unele având mai bine de jumătate de secol, cât şi pentru a defini cele mai incitante metode din punct de vedere al performanţei, dar şi pentru a stabili tarifele pentru operatori şi preţul la consumatorul final. Reţelele de încălzire şi în mod special sistemul de încălzire centralizat reprezintă în aceeaşi măsură o miză socială prin ponderea importantă a costurilor asupra bugetului unei familii într-o ţară în care iernile pot fi aspre. Mai mult, finanţarea lucrărilor de reabilitare şi a celorlalte măsuri menite să conducă la un consum mai scăzut de energie ar putea să beneficieze de sprijin 16

financiar din partea comunităţii europene prin crearea unui POS pentru Încălzire Urbană şi Eficienţă Energetică, ceea ce nu exclude, ci dimpotrivă, încurajează partenariatele public – privat. În acest context, este uşor de înţeles implicarea mai multor autorităţi ale statului în acest domeniu. Însă, în acelaşi timp, această împărţire a responsabilităţilor îngreunează procesul decizional şi provoacă întârzieri în punerea în aplicare a operaţiunilor. Astfel, pe termen lung, vizibilitatea operatorilor sau a investitorilor este redusă iar, în cele din urmă poate prejudicia performanţa economică şi obţinerea de fonduri necesare pentru modernizarea instalaţiilor existente. De asemenea, comasarea responsabilităţilor statului, pe de o parte, şi a autorităţilor de reglementare, pe de altă parte, într-o singură entitate tutelară şi o singură entitate de reglementare ar consolida coerenţa cadrelor legislative şi normative. Acest lucru ar simplifica structurile de administrare şi de control. Acest demers ar respecta solicitările Comisiei Europene referitoare la independenţa autorităţii de reglementare în raport cu autoritatea cea mai înaltă a statului şi multitudinea operatorilor şi a părţilor implicate. Astfel, aceste prevederi ar consolida clarificarea priorităţilor şi coordonarea în prioritizarea investiţiilor cele mai potrivite, prin urmare, accesul la fondurile structurale europene disponibile. Această propunere este în conformitate cu organizarea profesionalã a producãtorilor/ distribuitorilor de cãldurã pentru a dinamiza sectorul şi a ajuta la crearea unui centru de expertiză, cu care statul şi autoritatea de reglementare ar putea purta un dialog permanent şi constructiv pentru acest sector economic care însumează aproximativ 3% din PIB. Aceste recomandări ar putea fi implementate începând cu primul semestru al anului 2011. 17

FAVORIZAREA ECHITĂȚII

Definirea evoluţiilor sistemului energetic esenţiale pentru dezvoltarea energiei regenerabile, împreună cu operatorii de reţea şi cu autoritatea de reglementare Dezvoltarea cu succes a pieţei energiei regenerabile impune reuşita în paralel a evoluţiei sistemului energetic. Particularităţile energiilor regenerabile (difuze şi intermitente) necesită revizuirea condiţiilor de racordare la reţeaua electrică, precum şi echilibrarea în condiţii de securitate. Spre exemplu, regiunea Dobrogea, unde în momentul de faţă sunt dezvoltate o serie de proiecte în domeniul energiei eoliene (a se vedea harta), a fost identificată ca fiind o regiune care necesită un plan specific pentru dezvoltarea reţelei energetice din zonă (acţiune cuprinsă în Planul de acţiune privind energia regenerabilă în România). Pentru racordarea proiectelor noi, în conformitate cu Directiva 2009/28/ CE, propunem stabilirea până în iunie 2011 a regulilor specifice referitoare la proiectele care se încadrează la capitolul “Energii regenerabile”. Directiva menţionată prevede ca regulile să fie transparente şi să specifice modul în

care costurile aferente adaptării reţelelor ce preiau energia astfel obţinută se repartizează între investitori şi operatorii reţelelor. Pentru a garanta securitatea echilibrării reţelei, este necesară definirea unui plan de evoluţie a sistemului energetic (cu accent pe dezvoltarea unor mijloace flexibile de producţie a energiei electrice, de tipul hidrocentralelor mari şi centralelor pe gaz).

PROIECTE EOLIENE CU « CONTRACTE DE RACORDARE » ÎN OCTOMBRIE 2010 (ÎN MW)

0 MW 11 MW

0 MW

ENEL 89 MW ELECTRICA

399 MW 0 MW

E.ON

3161 MW

Sursã : www.transelectrica.ro

FAVORIZAREA ECHITĂȚII

Garantarea pentru operatori a accesului transparent şi echitabil la gazele de producţie internă România dispune de un avantaj considerabil, aproape unic în Uniunea Europeană; ea produce o parte importantă din consumul propriu de gaze naturale, ceea ce în anul 2009 a reprezentat 12 miliarde m3, acoperind peste 75% din consumul său anual. Producţia de gaze în România este asigurată de către societăţile Petrom SA şi Romgaz SA cu 5,5 şi respectiv 6,5 miliarde m3 pentru 2009. Pentru restul de 25%, România depinde exclusiv de gazele de provenienţă rusească. România a făcut o opţiune strategică, aceea de fi rupt legãtura dintre preţul gazelor de producţie internă şi preţurile de pe pieţele internaţionale (aflate în strânsă conexiune cu preţul petrolului). Astfel, încă din 2008, preţul gazelor de producţie internă este stabilit de către stat la 46 RON / MWh. Preţul gazului importat depinde de variaţiile cotaţiilor Evoluție RON/Dolar

Preț de import (RON/MWh)

3.4 3.3

140

3.2

120

3.1

100

3.0

2.9

2.8

2.7

2.6

117,70 113,72

94,85 76,35

79,4

0 Q3 2009

118,72 114,98

Q4 2009

Q1 2010

Q2 2010

Q3 2010

Q3 2009 Q4 2009 Q1 2010 Q2 2010 Q3 2010 Q4 2010 Q1 2011

petrolului de tip Brent şi de cursul de schimb RON/USD. În ultimul an, acest preţ a crescut cu peste 50% şi astăzi depăşeşte 110 RON/MWh. Având în vedere diferenţa semnificativă între preţul gazelor de producţie internă şi preţul gazelor de import, modalităţile de arbitraj pentru alocarea de cantităţi în coşul de gaze în funcţie de categoriile de clienţi pot conduce la costuri foarte diferite pentru consumul de gaze. Legea gazelor din 2004 (Legea 351/2004) prevede, ca principiu, accesul echitabil la resursele de gaz de producţie internă. ANRE publică lunar o valoare normativă a procentului de gaze din import în funcţie de volumele disponibile în intern şi de necesarul de energie estimat. Această valoare se actualizează în funcţie de consumul efectiv, influenţat în special de condiţiile climatice. Opţiunea de a menţine preţul gazelor de producţie internă net inferior celui practicat pe pieţele internaţionale, protejându-l de riscurile pieţei, permite consumatorilor români să se bucure de cel mai scăzut preţ al gazelor la nivelul Uniunii Europene.

Prețul gazelor naturale pentru consumatorii casnici (in €/ GJ)

Cu toate acestea, mecanismele de alocare a cantităţilor de gaze şi excepţiile avute în vedere la aplicarea acestora trebuie să se înscrie într-un cadru de nediscriminare şi de transparenţă, în concordanţă cu legislaţia europeană, mai ales în cazul alocării discriminatorii între categorii de clienţi.

25 20 15

TVA Alte taxe Preţul gazului

10 5 0

Sursa : Eurostat

RO LV TR EE BG LT HR UK PL LU SK CZ IE FR EU BE ES DE EA SI PT IT AT NL SE DK

ARMONIZAREA EUROPEANĂ

Actualizarea, în trei etape, a standardelor de performanţă energetică pentru construcţiile noi şi pentru renovarea clădirilor pentru a reduce cu 30-35% până în anul 2020 decalajele dintre România şi celelalte ţări europene În momentul de faţă, în România standardele de performanţă termică pentru construcţiile noi se situează sub pragurile existente în alte ţări europene (spre exemplu, decalajul dintre cerinţele din normele româneşti şi cele franceze este de aproximativ 20 %). Până în 2020, Uniunea Europeanã va ridica standardele de exigenţă, ceea ce pentru România va reprezenta un efort pentru atingerea obiectivelor stabilite de către UE de 30% mai mare în raport cu situaţia actuală. Convergenţa progresivă, de-a lungul mai multor ani, însă comunicată încă de acum, atât în ceea ce priveşte construcţiile noi cât şi renovarea, ar permite: realizarea unor economii de energie, reducerea costurilor de exploatare a imobilelor, reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã, 22

comunicarea intenţiilor autorităţilor române în domeniul mediului înconjurător, întrevederea alinierii României la standardele europene. « Normativul C 107/2005 » stipulează cerinţele ce trebuie respectate în domeniul eficienţei energetice pentru construcţiile noi. Ar trebui să se facă progrese pentru atingerea acestora la nivelul UE, până în anul 2020 (conform tabelului de mai jos). Aceste norme trebuie sã includă şi lucrările de renovare. Deşi o parte a acestui normativ a fost revizuită în decembrie 2010, prevederile acestuia sunt încă departe de reglementările care există în alte tări ale Uniunii Europene (ex. nivelul de performanţă al pereţilor). Aplicarea acestor măsuri nu ar implica eforturi financiare din partea statului român, în măsura în care sunt redactate de către autorităţile în cauză, în consultare deschisă cu organizațiile profesionale, însă, pe termen mediu, ar conduce către efecte financiare pozitive, precum reducerea importurilor de gaze naturale şi hidrocarburi. Evoluţia Normativului

Stadiul actual

C107/2005

Propunere de

Obiectivele UE

revizuire

2020

Etapa I – în 2011 Consumul de

kWh/

energie pentru

(m² an)

46-117

34-73

10-15

încălzire Coeficient

de pierderi

(m² K)

0,17 – 0,33 0,20-0,90

termice

Acoperiş – 0,17

0,10-0,12

Pereti – 0,25 Ferestre - 1,1

Domeniul de aplicare a Normativului C107/2005

Construcţii noi

+ renovare

ARMONIZAREA EUROPEANĂ

Elaborarea şi implementarea normelor de aplicare referitoare la energia regenerabilă în primul semestru al anului 2011 Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile din iulie 2010 prevede o creştere semnificativă a investiţiilor începând cu anul 2010, astfel încât România să se poată conforma obiectivelor Uniunii Europene pentru anul 2020 (Directiva Europeană 2009/28/CE ; a se consulta graficul de mai jos). Pentru a-şi putea lua angajamentul că vor face investiții, partenerii industriali şi financiari au nevoie de un cadru de reglementare complet şi stabil. În contextul actual, legea referitoare la energiile regenerabile din iulie 2010 necesită unele completări prin texte de lege secundare: 4 decizii guvernamentale, 8 reglementări de pregătit sau de actualizat de către autoritatea de reglementare, 1 normă de pregătit de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri Finalizarea textului reglementărilor secundare pentru anul 2011 este esenţială pentru a garanta reuşita investițiilor majore prevăzute de către autorităţile româneşti, astfel încât să poată fi atinse obiectivele cu privire la energiile regenerabile pentru 2020. O legislaţie completă şi stabilă va securiza şi 24

va accelera investiţiile prevăzute pentru perioada 2010 - 2020 (estimate la aproximativ 30 - 45 miliarde RON, respectiv între 7 şi 10 miliarde de Euro, pe o perioadă de 10 ani). Conform prevederilor Directivei Europene 2009/28/CE, Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile va face obiectul unui raport bianual asupra stadiului obiectivelor pentru 2020. Primul raport trebuie prezentat Comisiei Europene până la data de 31 decembrie 2011.

Previziune de creștere a energiilor regenerabile în România

35000 30000 25000 20000 15000 5000 2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

0 2006

Sursa : MECMA

10000

2005

SOLAR BIOMASA EOLIAN HIDRAULIC

ARMONIZAREA EUROPEANĂ

Transpunerea, în legislaţia română, cu sprijinul operatorilor, a celui de-al treilea pachet de măsuri legislative europene cu privire la pieţele interne de energie electrică şi gaze naturale Cel de-al treilea pachet de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de energie electrică şi gaze naturale trebuie să fie transpus în legislaţia fiecărei ţări membre a Uniunii Europene în primul semestru al anului 2011. Cele mai multe dintre ţările europene au demarat discuţii cu operatorii pe acest subiect cu cel puţin un an în urmă, în vederea transpunerii acestor directive în legislaţia ţării lor. Directiva gazelor naturale are un impact deosebit asupra României, întrucât impune, de exemplu, separarea clară a activităţilor de producţie de gaze naturale de cele de înmagazinare. Aceeași directivă impune fiecărui stat membru definirea noţiunii de « client vulnerabil » şi redefinirea responsabilităţilor ce le revin agenţiilor naţionale de reglementare. Pachetul al treilea de măsuri legislative cu privire la pieţele interne de energie electrică şi gaze naturale ale Uniunii Europene cuprinde două directive şi trei regulamente:

Directiva cu privire la regulile comune ale pieţei interne de energie electrică; Directiva cu privire la regulile comune ale pieţei interne de gaze naturale; Regulamentul referitor la condiţiile de acces la reţea în cazul schimburilor transfrontaliere de electricitate; Regulamentul care impune crearea unei Agenţii de cooperare a Autorităţilor de Reglementare în domeniul Energiei; Regulamentul referitor la condiţiile de acces la reţelele de transport de gaze naturale. Acest al treilea pachet legislativ vizează completarea regulilor existente, cu scopul de a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne pentru toţi consumatorii, de a sprijini Uniunea Europeană în procesul de garantare a unei aprovizionări cu energie mai sigură, mai competitivă şi mai durabilă. El îşi propune de asemenea să ofere o mai bună protecţie consumatorilor de energie, care să poată beneficia de preţurile cele mai bune posibil în domeniu. Printre altele, prin pachetul legislativ menţionat se doreşte favorizarea eficienţei energetice şi garantarea accesului la piaţa energiei, cu precădere a întreprinderilor mici care investesc în energia regenerabilă. Un alt obiectiv fundamental al acestor directive este garantarea unei concurenţe echitabile între companiile din Uniunea Europeană şi cele din alte ţări. In vederea transpunerii directivei gazului, un text a fost discutat cu operatorii, sub coordonarea ANRE şi MECMA. Acest text trebuie trimis Guvernului, în vederea aprobării printr-o Ordonantă de urgenţă care va modifica legea gazului. Aceastã procedură se aplică şi directivei electricităţii, care însa se confruntã cu o întârziere, din cauza discuţiilor nefinalizate cu operatorii.

Discursul de încheiere a seminarului

“ ENERGIA, UN PARIU PENTRU ROMÂNIA ”

1 octombrie 2010

Mihnea CONSTANTINESCU Ambasador cu însărcinări speciale Reprezentant special pentru securitate energetică în Ministerul Afacerilor Externe

Seminarul de astăzi este un rezultat al obiectivelor Foii de parcurs definite în cadrul Parteneriatului strategic românofrancez şi este, poate, şi cea mai concretă formă a aplicării angajamentelor stabilite. Discuţiile au stabilit un standard înalt şi o metodă de lucru deosebit de productivă. Seminarul a oferit, de asemenea, o foaie de parcurs pentru îmbunătăţirea cadrului de activitate al companiilor, sugestii pentru consolidarea reglementărilor ce decurg din Strategia Energetică naţională şi pentru formarea unei pieţe competitive a energiei în România. Există însă un subiect pe care mi-aş fi dorit ca acest seminar să îl abordeze cu mai mare deschidere. Sub aspectul reglementărilor, avem datoria să găsim soluţii nu numai pentru interesele directe ale marilor companii ce operează pe piaţa energiei din România. Ne dorim cu toţii mai multe răspunsuri utile comunităţilor locale, întreprinzătorilor orientaţi către consumatorul final de securitate energetică, cetăţeanul român. Astfel, ne-am fi dorit ca dezbaterile de astăzi să acorde o mai mare pondere şi pentru soluţiile de prevenire a vulnerabilităţii sociale cauzate de costurile energiei, de sprijinire a categoriilor

defavorizate, pentru un acces sigur şi echitabil la energie. Din discuţiile de astăzi au reieşit şi o serie de semnale extrem de valoroase care impun din partea autorităţilor mai multă atenţie acordată celor ce au curajul de a investi în creşterea eficienţei energetice în sectorul public sau în reabilitarea locuinţelor, în condiţiile decalajului sever al acestui indicator faţă de media europeană. Contractul global de gestiune a energiei poate fi o soluţie ingenioasă aşa cum a fost prezentată şi în seminarul de astăzi. Am reţinut propuneri extrem de interesante precum cele conţinute în planul de valorizare a cogenerării, crearea zonelor unitare de încălzire de înaltă eficienţă, inclusiv managementul integrat, precum şi propunerea de a organiza o Conferinţă Naţională dedicată acestui sector. Trebuie să recunoaştem că acestea nu sunt teme excentrice faţă de politicile guvernamentale actuale. Măsurile luate de sectorul public pentru atingerea obiectivului asumat de România pentru creşterea eficienţei energetice trebuie să aibă un rol de multiplicare pentru iniţiativele sectorului privat. Pentru aceasta avem nevoie de o mai mare coerenţă în stimularea accesării fondurilor comunitare disponibile – în special pe dimensiunea POS - Competitivitate, un plus de rigoare în cadrul legislativ, inclusiv în identificarea unor formule stimulative de finanţare. Experienţa naţională şi regională arată rolul decisiv al investiţiei în creşterea capacităţii administrative şi managerial-bugetare la nivelul administraţiilor locale. Contractul global de gestiune a energiei poate fi şi în acest caz o soluţie ce merită reţinută spre analiză. În ceea ce priveşte domeniul energiilor regenerabile, consider 29

că radiografia şi concluziile desprinse astăzi au valoarea unei adevărate foi de parcurs. Acestea ar putea completa în mod constructiv şi practic prevederile Planului Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei Regenerabile recent adoptat de Guvern. Modificarea în perspectivă a mix-ului energetic, cu o pondere din ce în ce mai vizibilă a energiilor regenerabile către ţinta naţională de 24%, va impune investiţii substanţiale pentru upgradarea Reţelei Electrice de Transport a Sistemului energetic naţional precum şi introducerea unui nou tip de management şi planificare în cadrul operatorilor de sistem. Experienţa franceză a IPES ar putea fi un suport util pentru a identifica cele mai potrivite soluţii. Este evident că priorităţile în domeniul securităţii energetice europene trebuie să se regăsească într-o Strategie Energetică revizuită la nivel naţional, cea actuală, datând din anul 2007, fiind excedată de noul context macroeconomic naţional şi de noile ţinte strategice europene. Multe dintre propunerile discutate astăzi aici vin în întâmpinarea acestor exigenţe. În fine, ca reprezentant al Ministerului de Externe, aş dori să fac două remarci care depăşesc, poate, cadrul dezbaterii de astăzi. Mai întâi, doresc să vă invit către o abordare mai atentă a dimensiunii externe a securităţii energetice europene şi a rolului strategic pe care România îl poate juca în efortul de a reseta dinamica regională a politicilor energetice într-o paradigmă emancipată, bazată mai mult pe investiţia în progresul tehnologic. Este o perspectivă la care cooperarea strategică româno-franceză în domeniul energeticii îşi poate aduce o contribuţie decisivă. Mai mult chiar, putem identifica împreună soluţii europene pentru a remedia deficitul între nivelul de acces la tehnologiile 30

avansate în domeniul energetic între Vestul şi Estul Europei. Potenţialul imens existent în universităţile româneşti, în institutele de cercetare sau în mediul de consultanţă poate fi un teren extrem de fertil pentru investiţiile franceze, în special în cercetările dedicate creşterii eficienţei energetice şi dezvoltarea de surse alternative de energie. Je souhaite vous exprimer toutes mes félicitations pour la réussite de ce séminaire et je vous remercie pour vos efforts que vous déployez au bénéfice de la coopération économique franco-roumaine. J’ajoute tous nos vœux de succès futurs à la Chambre de Commerce et d’Industrie franco-roumaine.