ANTIELEGII RAUL CONSTANTINESCU DIVA Prin burgul vechi cu metereze suave duduci visau să valțeze cu chipeși fanți de inimă albastră doriți în clipa nesihastră, adulmecați din depărtare, îngenuncheați lor la picioare, prin loje, cu-evantaie și lornioane, ocheade săgetau juni cu galoane... șoapte dulci și vise-n mai sub luna acompaniind tandră „Minciuna”... priviri furișe-n cișmigiu ori pe magheru în inimi adânceau jungheru'... Perechi-perechi de-ndrăgostiți în neștire își jurau strop cu strop marea iubire, dar când apărea Ea, Diva, regina promenadei cu mers de fee, Elena Helladei, înmărmureau toți ca sub ochii Meduzei... Diva superb zâmbea-n colțul buzei, cu galeșe priviri ce-adânc te cheamă, prin oceanul de ochi trecea fără teamă, dăruire și sfială și-arome zambile înnobilau boarea-ntregii prearare zile... Cine o clipă o vedea pășind maiestuoasă și azi o vede tot mai frumoasă dulce-amintire fără preț minune-n lumină te-nalță sublim în eterna clipă divină 10.05. 2014 ELEGIA TRECUTELOR CLIPE Milva, mai simți cum prin landă fremătai sub fina olandă... boiul tău – fierbintele punci – aromea prin crânguri și lunci când eros, tiranicul rege, ne lega sub nestinsa-i lege... fără cumpăt, fără cuvinte, lui Unu slavă ardeam inimi și minte; copii ai soarelui crud și-ai ierbii,
ne vegheau din cetine cerbii și-amiezi se pârguiau în noi cu fluturi, mierle și petale roi... azi, când privim cu sete în urmă, ne ning viers clipele-n vis turmă... 10.05. 2014 AZUR DEASUPRA CIOCLOVINEI Cerul suprem – azur intens limpid – cosmic vibrează-n mesteceni și-n mine; porți de catedrale spre-nalt se deschid, vieți descifrând luminii destine... Cu trup și gând sorbeam azurul din unde, în preistorii coboram prin Cioclovine; înfrigurat zăream în dorne rotunde curcubeie în bezne, sori de rubine. Arhaice pulberi, scrum, milenare cenuși, o piramidă albă de oase și cranii... lame de cremene prin firide și uși seamănă reflexe telurice stranii... Sub grele tăceri dorm umbre străvechi, cu guri de piatră pereții murmură; din preistorii răsar perechi-perechi șiruri strămoșii cu totemul pecete pe gură. 10.05. 2014 BIZANTINA IMPERIALĂ RISIPIRE
În București podoabe de aur de sânge curge amiaza pe turle palate marchize – ofrandă iubirii tandre suave narcize ce-n alcovuri patimi și doruri vor stinge și-n bizantina vesperala risipire amurguri se cern în suflet, în gânduri – jocuri de umbre ard inimi în vânturi pe-altare de temple în părasire... Un ultim sărut de coral sub cerul șters de funigei ninge-n miraje azurul, chipuri florale își poartă murmurul – balsam de flăcări pe rugul invers... E poezia în noi mireasă a lumii cu dorul de-a fi totul în clipă – eonilor infiniți dăruind imperiala risipă – plutim în vis de liniști florile spumii...
VÂNTOASA Vântoasă, vântoasă, du-te după casă, intră-n baltă și-n sori te scaldă, ieși cu șerpi și pești să te-nvârtești pân' nu mai ești; din ierugi de apă, stelele adapă, treci prin anini să te anini, intră-n horn să te adorm... Nu plânge, copile, că vin dalbe zile cu crini și zambile, când vântoasele nu-ți vor suci oasele, în care Ielele nebunele nu-ți vor suci mințile... Ieși, copile,-n deal, că Frumoasele-s pe cal; ieși, copile,-n vale că vântoasele-s pe cale; fugi, copile,-n drum, că Sânzienele-s în fum de tămâi și busuioace, de te-or coace și te-or stoarce... fugi, copile, scoală, că Mușatele răscoală visele blestemele sângele ce-ți încearcă zilele, revărsându-și voile în de doruri ploile... 10.05.2014 AVE FEMINA ALMA MATER GENERIS HOMINUM! 8 MARTIE 2015 Șirag de perle zile senine să-ți înflorescă lupta durerii-n irizări de lumină sublimă femeie mamă soție cerească vieții pururi izvor spulberi moartea haină Raul Constantinescu