ISTORIA Supliment al revistei Redescoperă Istoria IANUARIE - MARTIE 2014
prin reenactment
Responsabilitatea pentru textele publicate aparține autorilor. Reproducerea materialelor din revista Redescoperă Istoria fără acordul scris al redacției este interzisă.
Ești pasionat de istorie? Vrei să te alături echipei noastre? Trimite-ne articole scrise de tine la adresa redescopera.istoria@gmail.com!
REDACŢIA ISSN 2344 – 3243 Membrii fondatori & Redactori: ISSN–L 2344 – 3243 Alice Diana BOBOC şi Mihăiţă ENACHE www.redescoperaistoria.ro www.facebook.com/RedescoperaIstoria
•ALBUM•
În urmă cu un secol, în Balcani se declanșa un coflict cum nu mai fusese până atunci. Istoricii l-au denumit Războiul cel Mare datorită amplorii sale. Nu credeau că peste doar două decenii un nou război, și mai mare, ucidea pacea. Una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Primului Război Mondial a fost Ofensiva Brusilov, cunoscută și ca Înaintarea din Iunie. Aceasta a avut ca rezultat obținerea celei mai mari victorii a armatei Imperiului Rus din timpul Războiului cel Mare și totodată una dintre bătăliile cu cele mai multe victime din timpul primei conflagrații mondiale. Profesorul Graydon A. Tunstall de la University of South Florida a numit Ofensiva Brusilov din 1916 cea mai mare criză a Austro-Ungariei și cea mai mare victorie a Antantei din Primul Război Mondial. Ofensiva Brusilov a fost o ofensivă de mari proporții împotriva armatelor Puterilor Centrale pe frontul de răsărit, lansată pe 4 iunie 1916 și care a durat până pe 20 septembrie, același an. Luptele s-au desfășurat pe teritoriul Ucrainei de azi, în regiunile orașelor Lemberg, Kovel și Luțk, iar ofensiva a primit numele comandantului rus al operațiunilor militare de pe frontul de sud-vest, Front Alexei Brusilov. Fotografii: englishrussia.com
03
•ALBUM•
04
•ALBUM•
05
06
•ALBUM•
07
•ALBUM•
08
09
•ALBUM•
10
•ALBUM•
11
12
13
•ALBUM•
14
15
•ALBUM•
16
•ALBUM•
17
•ALBUM•
18
•ALBUM•
19
•ALBUM•
20
•FOTOREPORTAJ•
Mihăiță ENACHE În imediata apropiere a Pieței Obor, una dintre clădirile care, vreme de mai bine de un secol a reprezentat un capitol important al istoriei Bucureștiului, zace bine ascunsă după lama de blocuri comuniste de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Este vorba de Moara lui Assan, una dintre clădirile istorice ale Capitalei. Trecută prin două incendii devastatoare și lăsată pradă hoților de fier vechi, fosta “moară de foc de la Obor”, cum mai era cunoscută în epocă, a devenit un loc periculos, în care istoria se conjugă la timpul trecut, printre dărâmături. Monument istoric din 2004 Intrată în peisajul Capitalei în anul 1853, Moara lui Assan a fost prima moară cu abur din România. Clădirea a fost ridicată de constructori germani pe un teren cumpărat de Gheorghe Assan de la Epitropia Ghica, ulterior proprietatea extinzându-se prin achiziționarea de terenuri de la locuitorii din jur. Clădirea morii a fost ridicată într-o perioadă în care în București nu exista nici măcar o fabrică de cărămidă. Un secol și jumătate mai târziu, zidurile încărcate de istorie încearcă să reziste cu stoicism sub povara intereselor obscure și a indiferenței autorităților.
Cel mai recent exemplu este incidentul petrecut în urmă cu an, mai exact în februarie 2013, când un zid exterior al fostei mori s-a prăbușit din cauza furturilor de fier vechi din structura de rezistență. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, însă incidentul era “binevenit” pentru unele firme din mediul imobiliar deoarece, în urma deciziei de clasare a Morii lui Assan ca monument istoric în anul 2004, destinația terenului pe care aceasta se află construită nu poate fi schimbată atât timp cât fosta moară este încă în picioare. De atunci, seria evenimentelor nefericite au început să afecteze monumentul istoric.
Gigant economic Societatea Anonimă Fabricile Assan, cum era numită în acte moara construită de Gheorghe Assan, a fost dezvoltată constant de către fiul acestuia, Vasile. În anul 1894, acesta introduce metoda de extragere cu benzină a uleiurilor şi construiește o secție specială pentru lacuri şi vopsele de ulei. Vechea afacere moștenită de la tatăl său tocmai se transformase într-un gigant economic. Astfel, pe lângă măcinatul grânelor, uzina a început să ofere și o gamă largă de produse: variate tipuri de uleiuri, atât cele extrase din in, rapiță și floarea-soarelui pentru fabricarea untdelemnului, cât și a celor secative utilizate la vopsire, precum și lacuri, ipsos, grăsimi consistente și vegetalina, obținută prin procesarea nucilor de cocos. Remarcabil este faptul că mare parte a materiei prime utilizate pentru obținerea acestor produse provenea din țări exotice precum China, Japonia, Zanzibar, Mozambic, Siera Leone, Noua Zeelandă ș.a. După naționalizarea din iunie 1948, toată această gamă de produse a dispărut, odată cu ele și parfumul unei epoci. La scurt timp, în clădirile societății Assan au început să funcționeze două entități: Fabrica de pâine „Grâul” și Fabrica de
21
Foto: Mihăiță Enache, Colecția arh. Cătălin Zafiu, Arhivele Naționale ale României, romuluscristea.wordpress.com
•FOTOREPORTAJ•
ulei „13 Decembrie”, devenite în anii ’80 Întreprinderea de morărit „Grâul” și, respectiv, IAS 30 Decembrie - fabrica de ulei. Separate de un gard metalic, cele două societăți s-au adaptat schimbării de regim din decembrie ’89, continuând să desfășoare activități economice până la începutul anilor 2000, când fabricarea pâinii și producerea uleiului a încetat. 24 de ani mai târziu, fostele fabrici arată ca după război.
22
•FOTOREPORTAJ•
23
24
Portretul lui Assan Vasile Assan nu a fost doar industriaș, ci și un excentric. Astfel, în anul 1896, devine primul român care a călătorit în ținuturile arctice ajungând până la 81° 35’ latitudine nordică, pentru ca în următorii doi ani să devină primul român care a călătorit în jurul lumii. Călătoria a urmat ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Singapore – Hong Kong – Shanghai – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San Francisco – New York – Londra, ocazie cu care a încheiat și primele contracte comerciale ale României în Extremul Orient. De asemenea, Vasile Assan a fost și proprietarul primului automobil înregistrat în Bucureşti, în anul 1900, cu numărul 1-B. Doi ani mai târziu, acest fapt avea să-l angajeze într-o dispută cu Prinţul Valentin Bibescu la întoarcerea acestuia din Franța. Motivând prin faptul că automobilul său a fost înmatriculat în Paris înaintea lui Vasile Assan, prințul i-a cerut prefectului Capitalei să-i transfere lui numărul 1-B. Cum industriaşul a refuzat să-i cedeze numărul, prefectul Capitalei i-a dat Prinţului Bibescu numărul de înmatriculare 0-B. Tot de numele industriașului se leagă și Casa Oamenilor de Ştiinţă, pe care acesta şi-a construit-o ca reşedinţă între 1906 şi 1914, în stil neoclasic francez, după proiectul arhitectului I. D. Berindei.
25
•FOTOREPORTAJ•
26
•FOTOREPORTAJ•
«În bugetul Sfatului orăşenesc pe 1847 – 1848 e trecută şi suma de 1200 lei - mult prea mică – a cărei destinaţie era „cumpărătoarea maşinilor pentru moara cu vapor”. Acelaşi sfat era preocupat şi în 1849 de „înfiinţarea unei mori cu aburi spre înlesniciosul mijloc al măcinişului grâului pentru această capitală”. Dezideratul se realizează peste câţiva ani, numai că noua moară nu aparţine autorităţii comunale, ci unui particular, numitul Assan. Motorul, adus de la Viena, avea un cazan în greutate de 7.000 kilograme; transportul lui durase şase săptămâni, dintre care două pe Dunăre până la Giurgiu, iar patru de la Giurgiu la Bucureşti, cu boii, întărindu-se podurile, făcându-se unele noi şi dregându-se drumul.» Istoria Bucureştilor – Constantin C. Giurescu
27
28
•FOTOREPORTAJ•
29
•FOTOREPORTAJ•
30
Redacția revistei Redescoperă Istoria mulțumește pe această cale domnului arh. Cătălin Zafiu pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziție fotografii cu Moara lui Assan din vremuri demult apuse…
ISTORIA