ISTORIA Supliment al revistei Redescoperă Istoria APRILIE - IUNIE 2014
prin reenactment
Responsabilitatea pentru textele publicate aparține autorilor. Reproducerea materialelor din revista Redescoperă Istoria fără acordul scris al redacției este interzisă.
REDACŢIA ISSN 2344 – 3243 Membrii fondatori & Redactori: ISSN–L 2344 – 3243 Alice Diana BOBOC şi Mihăiţă ENACHE www.redescoperaistoria.ro www.facebook.com/RedescoperaIstoria
•ALBUM•
Interviu: Mihăiță ENACHE Traducere: Gabriela BREȚCANU Prezență constantă pe câmpurile de luptă a reconstituirilor istorico-militare europene, grupul ceh de reenactment Regimentul 92 Infanterie „Decebal” cultivă tradițiile unei unități militare românești din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Modul în care membrii grupului de reenactment îmbină istoria cu reconstituirea este original și redă perfect acțiunile militare românești din timpul războiului.
03
04
05
•ALBUM•
Istoria Regimentului 92 Infanterie „Decebal” Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fost înființat într-un moment în care se simțea nevoia existenței unităților militare românești pentru teritoriul național cu forțe teritoriale românești, în cadrul acțiunii de reorganizare militară, prin încorporarea periodică a foștilor militari combatanți. Stuctura militară a fost constituită efectiv în perioada februarie – aprilie 1918 în baza Ordinului de chemare nr. 167 din 19 ianuarie 1919 și a Ordinului de mobilizare nr. 771 din 21 martie 1919 emis de către Consiliul Dirigent. Potrivit documentelor, noul regiment își avea garnizoana în orașul Orăștie și făcea parte din organigrama Diviziei 18 Infanterie din Sibiu. Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, regimentul începe marșul spre front, fiind angrenat în luptele pentru asediera orașului Odessa (16 octombrie 1941). În timpul confruntărilor, Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a suferit pierderi mari, motiv pentru care a fost retras de pe front, fiind ulterior refăcut și reorganizat. În septembrie 1942, regimentul a fost retrimis din nou pe front în zona Stalingradului, participând la 143 zile de lupte alături de trupele germane.
06
Regimentul a fost din nou decimat, astfel că a fost retras și refăcut în țară. După 23 august 1944, truple Regimentului 92 Infanterie „Decebal” a participat la luptele de eliberare a Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația fascistă. Efectivele care au reușit să mai revină de pe front, la terminarea războiului, au fost încadrate la alte unități cu profil asemănător, iar Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fost desființat prin reorganizări, iar la data de 20 iulie 1949 cazarma acestuia din Orăștie a trecut în custodia Ministerului de Interne.
07
•ALBUM•
Cum a luat ființă grupul de reenactment Regimentul 92 Infanterie Decebal?
„muncitori” de pe front... După aceste căutări a luat naştere şi regimentul nostru.
Honza Šulák: Acţiunile de reenactment având în centru armata regală română au început în urmă cu câteva decenii. Omul care a început totul a fost bunicul meu, magistrul Ladislav Sulak. Atunci când grupul a luat fiinţă, bunicul meu şi-a arătat întreaga lui susţinere. La început am fost 6 membri, iar în prezent suntem în jur de 20 de oameni. Ceea ce ne-am propus să facem a fost să prezentăm oamenilor unităţi de infanterie, aşa că ne-am decis asupra Regimentului 92 Infanterie „Decebal”, deoarece respectiva unitate a fost activă pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial şi mai ales pentru că aceeaşi unitate a fost cea care a eliberat Cehoslovacia în 1945.
Care au fost motivele pentru care ați ales să reprezentați Regimentul 92 și nu o altă entitate militară sau chiar o altă armată (germană, sovietică)?
Câţiva din membrii grupului nostru îi reconstituie, de asemenea, pe Legionarii cehi din Primul Război Mondial, armata cehă de pe fronturile de est şi vest din cel de-al Doilea Război Mondial, armata cehoslovacă interbelică şi alte unităţi. Dar, în principal, noi reconstituim trupe româneşti.
Honza Šulák: Motivul principal pentru care am ales să reconstituim Regimentul 92 a fost că aproape nimeni (din oamenii de rând) nu ştie că aici (în Cehoslovacia) a fost prezentă şi o armată română. Chiar şi după era comunistă, lumea nu ştie decât de prezenţa armatei americane şi a celei sovietice. Ceea ce lumea nu cunoaşte este faptul că prezenţa armatei române a fost a doua cea mai mare ca prezenţă aici. În prezent, oamenii ştiu mai multe despre armata română.
Danko Panfilov: Mai multe motive au stat la baza alegerii noastre: • Locuim foarte aproape de zona pe care trupele româneşti au eliberat-o şi am dorit să facem acest lucru cunoscut publicului larg. Le datorăm multe soldaţilor români şi nu am vrut să fie daţi uitării în anii care vor urma... • Unitatea românească a fost ceva nou în domeniul reconstituirilor istorice... hai să spunem că este încă o unitate „exotică” în zona
Danko Panfilov: Începând cu anul 1990, câţiva băieţi au început să studieze documentele în vederea aducerii la cunoştinţa publicului contribuţia armatei române la eliberarea ţării noastre. Unul din acei băieţi este tatăl unuia dintre comandanţii noştri. În urmă cu 2 ani ne-am decis să constituim un grup mai tânăr şi mai dinamic, format din 20 de soldaţi, deoarece ne-am dat seama că unităţile alcătuite din 4 sau 6 membri nu sunt de ajuns pentru reconstituirea evenimentelor. Am căutat vreo câteva săptămâni pe internet şi în cărţi informaţii despre o unitate istorică pe care să o „reînviem.” Nu ne-am dorit să reprezentăm o unitate de elită, ci am fost interesaţi să găsim o unitate de infanterie dată uitării. Noi considerăm unităţile de infanterie ca fiind baza armatelor din ziua de azi şi adevăraţii
08
Honza Šulák (stânga) și Danko Panfilov fotografiați cu tricolorul românesc în portul Odessa
11
•ALBUM•
fost din nou decimat, astfel că a fost retras și refăcut în țară. După 23 august 1944, truple Regimentului 92 Infanterie „Decebal” a participat la luptele de eliberare a Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația fascistă. Efectivele care au reușit să mai revină de pe front, la terminarea războiului, au fost încadrate la alte unități cu profil asemănător, iar Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fost desființat prin reorganizări, iar la data de 20 iulie 1949 cazarma acestuia din Orăștie a trecut în custodia Ministerului de Interne.
12
•ALBUM•
muncitori în construcţii... dar avem un lucru în comun. Suntem prieteni buni şi ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Danko Panfilov: În momentul de faţă suntem peste 16 în grup şi sunt de părere că în curând vom fi peste 20... Suntem foarte buni prieteni. Practic, suntem ca o familie. De unde v-ați procurat uniformele și echipamentul? Sunt replici fidele cu cele purtate de Armata Română în timpul celui deal Doilea Război Mondial?
noastră. Există o mulţime de grupuri de reenactment care reprezintă unităţile germane şi sovietice... noi am venit să umplem un gol, având în vedere că multe naţiuni au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. • A fost dificil pentru noi să strângem informaţii despre armata română şi despre prezenţa românească în ţara noastră... Aşa că ne-am gândit că vom uita aceste lucruri dacă nu împărtăşim şi celorlaţi ce am aflat. Iar pe de altă parte, am adus o prezenţă nouă în lumea reconstituirilor.
• Unii dintre noi au şi ceva „trecut istoric românesc”... altora, pur şi simplu, le place ţara voastră (şi femeile).
Honza Šulák: Ceea ce purtăm noi sunt replici, deoarece este imposibil să găsim uniforme „de front” originale. Dar putem spune că aceste uniforme pe care noi le purtăm noi sunt asemănătoare celor originale. O serie de noi uniforme sunt pe cale de a fi realizate. Când vor fi gata, acestea vor fi asemenea uniformelor originale. Echipamentul este din România, iar armele pe care le folosim sunt din Al Doilea Război Mondial. A fost extrem de dificil să găsim vreo informaţie despre culori, textură şi echipamentul românesc din trecut.
Câți membri numără grupul și ce puteți să îmi spuneți despre aceștia?
Honza Šulák: Cum am spus mai devreme, am început cu 6 membri, iar acum suntem mai mult de 15. Ce să spun despre ei? Avem un spectru larg de personalităţi. Din grup fac parte ingineri, studenţi, un medic, un director, un artist şi
09
•ALBUM•
Danko Panfilov: O întrebare foarte bună. Am fost norocoşi. În privinţa uniformelor, am cumpărat materia primă din România, iar restul a fost făcut acasă pe baza fotografiilor. Armamentul a fost achiziţionat de aici şi este, în mare parte, de origine românească şi sovietică. În momentul de faţă încercăm să găsim materiale pentru uniformă care să fie cât mai aproape de cele originale. Din păcate, nu avem nicio uniformă românească originală aşa că nu avem un model real pentru uniformele noastre. Au existat momente dificile pe care a trebuit să le depășiți ca grup? Dacă da, care au fost acestea și cum au fost depățite? Honza Šulák: Suntem de-abia la începutul aventurii şi nu cred să fi avut probleme majore. Poate câteva probleme cu oameni tâmpiţi care cred că românii sunt cerşetori şi îi consideră rromi, dar nouă nu ne pasă de oamenii tâmpiţi. Danko Panfilov: Suntem o unitate tânără, momentele dificile vor veni mai târziu... Uneori este dificil să îi explici publicului sau unor membri că armata română nu a fost o „adunătură de ţigani” şi hai să spunem că nici unitatea noastră nu a fost respectată la început. Dar vremurile s-au schimbat... Ce puteți să îmi spuneți despre filmul la care lucrați, The Promise? Aveți în plan să difuzați acest film și în România? Honza Šulák: The Promise este un scurtmetraj despre 2 prieteni din comunitatea cehă a Banatului. Ei sunt prinşi într-un război pe care nu
10
şi-l doresc, într-o ţară pe care nu o cunosc. Este povestea a doi prieteni dintr-un sat, care au avut noroc şi au supravieţuit războiului. După luptă, soldaţii români se întorc în locurile natale. Ceea ce ei nu ştiau a fost că pe 23 august 1944 liderii români au schimbat politica ţării, aşa că aliatul le-a devenit inamic şi viceversa. Prima întâlnire cu noii aliaţi are loc sub semnul tragicului, când aproape întreaga unitate românească este distrusă, doar cei doi prieteni supravieţuind, după care pornesc pe drumul nesiguranţei, la al cărui capăt se poate afla viaţa sau moartea. Cât
Soldat român (întruchipat de Tomáš Benda) cu echipamentul complet de luptă. Instantaneele reproduc fotografii de epocă realizate de Armata Română la începutul anilor ’40
de departe poate merge un om pentru a supravieţui? Filmul este realizat de studenţi şi va fi parte a examenului meu de absolvire a Universităţii. Ne-ar place să îl aducem în România, dacă va fi posibil.
19
18
•ALBUM•
La ce tipuri de acțiuni de reenactment participați? Au existat evenimente la care ați refuzați să participați?
Honza Šulák: Aici au loc foarte multe acţiuni de acest gen. Organizăm expoziţii, conferinţe, participăm la marşuri, parade şi depuneri de coroane. De asemenea, organizăm şi acţiuni de reenactment. De exemplu, ne dorim ca anul viitor să organizăm „Eliberarea oraşului Kroměříž”. Noi mai mult preferăm reconstituirea luptelor, deoarece vrem să arătăm oamenilor cum „arată”, cum s-au luptat trupele româneşti.
Danko Panfilov: Suntem deschişi spre nou, spre idei noi, dacă noutatea e pe aceeaşi lungime de undă cu principiile noastre. Ai dreptate, uneori refuzăm să participăm – noi căutăm să prezentăm istoria reală, în funcţie de posibilităţi. Asta înseamnă lipsa uniformelor curate, apretate, deoarece noi vrem să prezentăm imaginea soldatului „murdar” de pe front, cu uniforme pline de noroi şi găurite. Soldatul arată total diferit după câteva luni pe front, faţă de prima zi când soseşte la război. Avem un „barometru” după care ne ghidăm când luăm parte la un eveniment. În cazul în care nu se respectă realitatea istorică, refuzăm să fim parte. De asemenea, nu participăm nici când scenariul reconstituirii e în dezacord cu principiile noastre, cum ar fi scenariul cooperării cu trupele SS. Primele voastre fotografii ca grup sunt cele realizate în albia unui râu. Ce puteți să îmi spuneți despre acest moment? A fost o strategie de marketing? Danko Panfilov: Acest tip de fotografiere a început de vreo 2 ani. După o reconstituire neam dus la râu ca să ne curăţăm. Cineva a luat camera... a avut ideea să ne fotografieze acolo, în râu... şi nouă ne-a făcut plăcere chestia asta. Ceea ce vezi tu acum e „reînvierea” acelei idei şi transformarea ei într-o acţiune de PR, în urmă cu un an. La aceste fotografii ştiam că urma să fim fotografiaţi, n-a mai fost o chestie spontană. Reenactorii din Regimentul 92 Infanterie „Decebal” întreprind adesea acțiuni în care rolul inamicului este reprezentat de armata germană
Acțiunile voastre sunt dinamice. Care este secretul acestora? Honza Šulák: Felul în care acţiunea arată depinde foarte mult de organizator și de ceea ce autorităţile permit, bineînţeles. Apoi vine munca noastră. Noi căutăm să fim autentici de fiecare dată. Danko Panfilov: Îmi place să aud asta cu acţiuni dinamice... Suntem tineri, apţi din punct de vedere fizic şi putem să spunem că avem experienţă cu filmele şi cu alte astfel de acţiuni dinamice. Ştim, desigur, şi la ce se aşteaptă publicul de la astfel de spectacole... iar noi înţelegem pe deplin că acest public a venit să vadă acţiune şi că nu vrea să aştepte mult şi să se plictisească...
13
•ALBUM•
Am remarcat că la unele acțiuni aveți drapelul României și o statuetă a Maicii Domnului. Au vreo semnificație specială pentru voi acestea? Danko Panfilov: Sincer... suntem mândri să reprezentăm armata română din cel de-al Doilea Război Mondial, dar cred că nu simţim la fel (şi nici nu avem cum) ca un soldat român când stă sub propriul steag. Pentru noi, steagul românesc face parte din PR. Pentru cei mai mulţi e foarte greu să recunoască uniformele româneşti din al Doilea Război Mondial şi fără steag nu ar şti ce armată văd... Steagul o spune răspicat: „Hei, uite, românii avansează!” La fel şi cu Fecioara Maria. Am trăit în zona numită Valahia, când eram mai mic. Şi ştiu că oamenii mai în vârstă erau credincioşi şi la fel au fost şi primii colonişti austrieci şi români care s-au aşezat în această zonă deluroasă. Aşa că am căutat un simbol care să amintească de asta. Este şi un fel de mesaj: „eram oameni paşnici, ce ne rugam pentru fericirea noastră şi pentru un viitor luminos...dar ne-am născut în vremuri vitrege şi-am fost sortiţi războiului...” Cum vă pregătiți pentru evenimente? Există perioade în care faceți instrucție? Honza Šulák: Bineînţeles, dacă vrei să pari credibil, trebuie să faci multă instrucţie. Avem săptămâni speciale pentru instrucţie. De asemenea, ne instruim şi pe perioada evenimentelor, ca un fel de antrenament, iar publicul poate vedea cum arată instrucţia militară. Totodată, ne antrenăm pentru marşuri, folosind întreg echipamentul. Acesta e modul în care poţi înţelege, cât de cât, cam ce simţea un
14
soldat în trecut. Danko Panfilov: Da, avem „instrucţie de weekend” cel puţin de două ori pe an (primăvara şi iarna). În plus, mai nou avem şi antrenament de patrulare pe timp de noapte, încă de anul trecut. Mărşăluim pe timp de noapte, cu întregul echipament românesc, aproximativ 35-40 km, împreună cu unitatea germană locală. Când este plănuit vreun eveniment special şi noi ştim că nu suntem bine pregătiţi, ne antrenăm/instruim şi înaintea acestui eveniment. Cele mai importante evenimente sunt ceremoniile, când nu e loc de eşec, deoarece o singură mişcare greşită ne poate distruge întreg efortul nostru din ultimii ani. În 2012 ați participat la o ceremonie militară pentru soldații români. Ce a reprezentat această participare pentru grupul pe care îl conduci? Danko Panfilov: Bănuiesc că te referi la înhumarea Soldatului Necunoscut. Pentru noi a însemnat mult şi trebuie să mărturisesc că am fost foarte mişcat de acest eveniment. Pentru unitatea noastră a fost o mare onoare, iar participarea noastră a coincis şi cu începutul unei relaţii plăcute cu ambasadorul român în Praga şi alţi oameni minunaţi ai ambasadei voastre. A fost un eveniment important pentru noi... şi trebuie să recunosc că nu am putut dormi cu o seară înainte... atât de emoţionat am fost... Comemorarea soldaților români, căzuți pentru eliberarea Cehoslovaciei
15
•ALBUM•
Ce părere au cehii despre voi? Colaborați cu Ambasada României din Cehia sau cu alte structuri românești (ex. Ministerul Apărării Naționale)? Honza Šulák: Putem spune că avem mulţi susţinători aici, având în vedere că am pornit de la 6 membri şi acum suntem în jur de 20. Iar „ceilalţi” cehi spun: „Hei, te cunosc pe tine! Tu nu eşti nici rus, nici german, nu-i aşa?” Bunicul meu îmi spune: „Voi sunteţi români! Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Sunt şi oameni care nu cunosc trupele româneşti. Stăm de vorbă cu ei şi apoi înţeleg. Da, cooperăm cu Ambasada României în Praga şi avem relaţii foarte bune cu Excelenţa Sa d-na Daniela Gitman, care ne susţine împreună cu ai săi colegi. Totodată, cooperăm şi cu alte unităţi istorice din România. Danko Panfilov: Avem mulţi suporteri aici. Când ne antrenăm sau mărşăluim în zona rurală suntem plăcut surprinşi, uneori, când oameni în vârstă ne strigă deoarece încă îşi amintesc aceste uniforme din timpul războiului. Aşa că ne oprim să ascultăm ce au de zis aceşti oameni înţelepţi... Da, cooperăm cu reprezentanţii Ambasadei României în Praga... şi suntem deschişi spre alte cooperări cu alte instituţii româneşti. Anul trecut ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai forţelor aeriene româneşti şi ale Fundaţiei culturale Bartoc şi mai suntem în legătură cu alte trei cluburi militare româneşti. Documentele istorice pe care le primim de la colegii noştri români sunt cruciale pentru noi deoarece noi nu avem acces la arhivele româneşti şi la documentele
16
istorice... Aş vrea să îmi exprim mulţumirea faţă de ambasadorul român, Excelenţa Sa d-na Daniela Gitman, faţă de colegii noştri din unităţile militare istorice şi faţă de alţi susţinători din ţara voastră. Personal, apreciez ajutorul primit din partea d-lui Florin Şerban, care ne-a ajutat să traducem documente româneşti de război... ne-au ajutat foarte mult. Ce cunoașteți despre România și despre istoria sa? Honza Šulák: Noi suntem istorici. Dacă vrei să reconstitui un eveniment, trebuie să îl cunoşti în amănunt. Pentru asta studiem mult şi ştim că astfel împărtăşim din informaţii şi altora. Danko Panfilov: Cred că ştim câteva lucruri despre România şi istoria ei, deoarece e musai să ştim... Cred că România şi Cehoslovacia au avut multe în comune în momente cruciale şi din punctul meu de vedere românii mereu s-au comportat corect, în momentele de restrişte ale Cehoslovaciei (mai ales între anii 1938-1968). Pe lângă Serbia şi România nu-mi amintesc o altă ţară care să se fi comportat la fel...
Pe lângă Armata Română mai reconstituiți și alte armate? Honza Šulák: Cum am spus şi la întrebarea numărul 2. Danko Panfilov: Pe lângă armata română, mulţi dintre noi facem parte şi din Regimentul Rusesc Muschetari Apscheron, o unitate de infanterie
din vremea napoleoniană. Această unitate o reprezentăm şi pentru perioada Primului Război Mondial. Unitatea a fost desfiinţată de către bolşevici. Unii dintre noi reprezentăm Legiunile cehoslovace din Rusia, armata cehoslovacă interbelică, Brigada 1 Cehoslovacă din Rusia Sovietică... iar uneori avem probleme când trebuie să jucăm roluri diferite, la nevoie, precum armata ţărănească din secolele XVIIXVIII. Care sunt planurile de viitor pentru grupul de reenactment Regimentul 92 Infanterie Decebal? Honza Šulák: Vrem să devenim din ce în ce mai buni. Vrem să ne perfecţionăm instrucţia militară, să avem uniforme veridice, să găsim alte lucruri originale pentru expoziţii, să aflăm mai multe despre Regimentul 92 Infanterie Decebal. Am vrea să ne îmbunătăţim munca de PR aici şi în România. Vrem să organizăm anul viitor un eveniment prin care să celebrăm eliberarea oraşului Kromeriz, care a fost eliberat în totalitate de către trupele româneşti.
Danko Panfilov: Mai întâi vrem să începem o cooperare cu doi tipi din localitate care deţin o replică a unui tanc românesc. Aşa că noi sperăm că vom avea suport blindat de la mijlocul acestui an. Vrem să creăm un echipaj anti-tanc pentru a aduce pe câmpul de luptă o unitate grea. Şi, bineînţeles, vrem să ne perfecţionăm munca de PR. Asta înseamnă să pregătim un „muzeu mobil” dedicat prezenţei româneşti în Cehoslovacia.
ISTORIA