Stud-Life Decembrie 2010 Nr 12 by Stud Life

decembrie 2010 | numărul 12 revistă studențească distribuită gratuit în București

REDACTIA

Echipa Mihaela Georgescu | redactor-șef mihaela.georgescu@stud-life.ro

Denisa Căldăraru | redactor-șef adjunct denisa.caldararu@stud-life.ro

Proiect realizat în colaborare cu:

Redactori: Anca Iosif, Dana-Silvia Login, Diana Dragnea, Florentina Ionescu, Horatiu Ticau, Ina-Alice Dănilă, Iulia Marginean, Lucian Florin Vasile, Nicoleta Simionescu, Steluţa Florescu Redactori online: Adina Antonie, Evelina Jianu Fotografi: Alina Cristea, Otilia Doboş, Ruxandra Paraschiv, Sorana Enoiu HR: Mihaela Dudescu, Minodora Igescu Alexandru Cristian | PR alex.cristian@stud-life.ro Florian Adam | manager distribuție florian.adam@stud-life.ro Layout & DTP: Sabin Macovei | sab.graphic.design@gmail.com Ruxandra Gherghinoiu | andy.mvp89@gmail.com Alexandru Cîinaru | alexandru.ciinaru@gmail.com Coperta: Ruxandra Gherghinoiu andy.mvp89@gmail.com Sabin Macovei | sab.graphic.design@gmail.com

Parteneri in Leadership

Luăm poze de pe:

sxc.hu youthmedia.org.ro Creative Commons images by Google creativecommons.org, deviantart.com flickr.com/creativecommons commons.wikimedia.org, gettyimages.com Revista Stud-Life este o revistă generalistă pentru studenţi, distribuită lunar în 13.000 de exemplare gratuite. Stud-Life este o revistă a studenţilor pentru studenţi, echidistantă şi nepărtinitoare. Stud-Life îşi propune să spună lucrurilor pe nume, să lase studenţii care au ceva de zis să se exprime şi să ofere cititorilor săi un mix de informaţii, divertisment, cultură şi relaxare.

Ne găsești la: redactie@stud-life.ro publicitate@stud-life.ro | www.stud-life.ro |

www.stud-life.ro

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare şi pentru modificările de programe survenite ulterior. Răspunderea asupra conţinutului şi autenticităţii articolelor revine, în exclusivitate, autorilor. Redacţia nu îşi asumă nicio resposabilitate în acest sens.

Tipografia PUBLIROM numărul 12 / Decembrie 2010

Decembrie

Highlights Crăciun de ONGs-ist | pag. 39

Cum să-l enervezi pe Moș Crăciun | pag. 85

CineMAuitat | pag. 56

„Vreau să arăt ce se poate face cu nişte faianţă şi un cleşte” Piața muncii în 2011

| pag. 23

| pag. 44

Artificii, baloane și strălucire | pag. 77 numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

CUPRINS iStudent

Cuprins 5 6

Vin, Sărbătorile vin... VOX-POP

9 13 15 19 21 23 27 29 32

Despre produse naturale și bio: “Îmi plăcea să caut și să culeg cei mai strâmbi castraveți și cele mai ciudate roșii” Eseu minune în 5 pași și ½ Nmic nu e imposibil... Excelența e totul Experiența Europeana România, o țară a străinilor Vreau să arăt ce se poate face cu niște faianță și un clește Stop administratorilor nedrepți Should I stay or should I go? Tu câți prieteni ai în rândul studenților ERASMUS?

35 39 40

Voluntar la Fundația Principesa Margareta a României Un Crăciun de ONG-ist Al Olympics: Concurs de software pentru cei pasionați de Inteligență Artificială

42 44 46 48 50

De pe băncile facultății la antreprenoriat Piața muncii în 2011 În final, jobul te alege pe tine Calea către succesul personal Stiri Academice

52 56

Stud-Life Gallery: Bijuteria, ca sculptură de mici dimensiuni CineMAuitat

63 66 68 69 70 71 74 75 77

Românești de ieri și de azi The Mentalist - Știe la ce te gândești Iubiri vinovate ale Holocaustului StiriDeBine.ro - Știri. Știri de Bine. Știri pozitive Târguri de iarnă Artă în general, film în special Toate cântecele lui... Dekadens sounds great Artificii, baloane și strălucire

83 85 86 87 88 91 92 94 95 96

Un cadou original necesită o împachetare originală! Cum să-l enervezi pe Moș Crăciun Scrisoare studenșească pentru Moș Crăciun Bărbatul - autocaracterizare Mărimea contează!(?) Jocuri online Potretul studentului în spoturile publicitare din 2010 Bancuri The Funny Page Horoscop

ONG

iWORK

FOTO

weLIKE

FUN

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

EDITORIAL

Vin, Sărbătorile vin... de Mihaela Georgescu | redactor-șef | mihaela.georgescu@stud-life.ro

Și odată cu ele beculețele de pe stradă, oamenii de zăpadă, decorațiunile din vitrine, târgurile de cadouri, Moș Crăciunii și Crăciunițele sexy care te îmbie la “super-promoții”, stereotipurile cu miros de portocale și scorțișoară, toate ediție limitată cu ocazia sărbătorilor, iar ofertele turistice cu revelioane în destinații pitorești ne asaltează. Practic, orașul se transformă într-un gigantic centru comercial, în care tu ești cel mai important element, pentru că tu dai banii, tu aduci profitul, tu ești cel care trebuie fascinat de “magia sărbătorilor de iarnă”. Odată cu toate astea, apar la televizor și reclamele specifice anotimpului. Televiziunile își refac promo-urile, ba cu vedete îmbrăcate festiv, ba cu sexycrăciunițe care dansează lasciv, încercând să ne introducă în povești. Companiile de telefonie mobilă vin, așa cum ne-au obișnuit în fiecare an, cu mega oferte de neratat pentru telefoane, cartele sau abonamente. Apar și reclamele la produsele farmaceutice de sezon: Coldrex pentru răceală și gripă, Linex sau Dicarbocalm pentru o digestie echilibrată, în perspectiva îmbuibării cu zeci de feluri de mâncare, de la caltaboși la sarmale și cozonaci. Mai nou, de când cu tevatura

numărul 12 / Decembrie 2010

obligativității (sau nu!) a cauciucurilor de iarnă, în peisaj au apărut și reclamele la anvelope de iarnă ca Michelin sau Continental. Stud-Life s-a gândit să îți ofere o alternativă la haosul comercial de sărbători și să aducă în prim-plan arta. De la priceperea de a cultiva produse bio, la măiestria de a restaura clădiri. De la talentul de a cânta, la dorința de a organiza un festival de film de la zero. De la iscusința de a prelucra metalul pentru a obține bijuterii, la arta fotografică și de design. Pentru toate am găsit studenți mișto, care au ceva de spus lumii, care fac artă și care au o voință de fier pentru a reuși, pentru care lucrurile vin natural, pentru că lor le curge simțul artistic prin vene în loc de sânge. Ne-am gândit și la umplutul timpului liber din vacanță și am venit cu câteva sugestii de jocuri online sau idei de a-l enerva pe Moșul. Bineînțeles, nu am ratat ocazia de a-i scrie lui Moș Crăciun și de a afla ce își doresc studenții sub brad. Cu această ocazie, Stud-Life îți urează sărbători frumoase, cadouri multe și relaxare în vacanță! Nu uita să îți pui o dorință de Anul Nou! ;)

www.stud-life.ro

Decembrie

VOX POP

Moş Crăciunul Studenţilor - ce vor studenţii de Crăciun? Realizat de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com

Ioana I., Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, ASE “Aş vrea ca Moş Crăciunul studenţilor să aducă un târg handmade organizat în ASE pentru ca studenţii să simtă magia sărbătorilor chiar în facultatea lor şi să se bucure”. Adriana P., Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București „Nu am dorințe exagerate de Crăciun. Vreau o bicicletă bună, care să urce dealul fără prea mult efort din partea mea”. Eugen V., Masterat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București „Vreau ca Moșul să îmi aducă reducerea taxei de studii la facultatea mea și răspunsurile la examenele din sesiune. Mi-ar plăcea să îmi pună sub brad un chinez care să îmi facă orice obiect electronic am nevoie, gen laptop nou, televizor, telefon de ultimă generație”. Monica I., Masterat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București “Eu aș vrea să primesc un set de tarabane, un evantai imens din pene de păun și un balansoar de curte. Sper să încapă în tolba moșului tot ce îmi doresc eu!”

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Decembrie

Ramona P., Facultatea de Relații Comerciale și Financiar Bancare Interne și Internaționale, Universitatea Româno-Americană „Aș vrea să-mi aducă mult succes la susținerea lucrării de dizertație, pentru că sunt la masterat în ultimul an. În rest, pe plan personal, nu vreau decât să îmi aducă liniște și armonie în familie”. Andreea M., Facultatea de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu “Mi-aș dori, dacă se poate, ca Moș Crăciun să îmi dea darul statisticii, pentru ca am un test astăzi și n-am învățat nimic. Aș mai vrea, pe lângă ajutorul pentru facultate, să îmi aducă un pulover alb de cașmir, multe rochii de zi, câteva perechi de pantofi și 6 kilograme - în minus!” Mari D., Masterat Facultatea de Matematică- Informatică, Universitatea București „Ce vreau să îmi aducă Moșul? Nu să îmi ‘aducă’, ci să îmi ia o sesiune de pe cap. Aș vrea să îmi aducă un BookReader care să îmi ușureze munca atunci când citesc cărți în format electronic și apoi aș mai vrea... o casă. Cât de mică, dar să fie a mea!” Cristina G., Masterat Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA ”De la Moşu’ aş dori să-mi aducă două bilete de avion spre Halkidiki pentru mine şi iubitul meu. Acolo să ne aştepte o vilă splendidă, la malul mării, bolid în parcare, yaht, sky-jet şi o banană în portul special amenajat pentru familia noastră, dar şi doi copii. Eu să deţin ziarul cel mai bine vândut din zonă, iar iubitul meu să fie bancher desăvârşit!” Ce își dorește autoarea - e normal să îi scriu și eu Moșului :P „Dragă Moșule, eu aș vrea o memorie nouă, de mai mulți giga, mega, terra... ce naiba or fi! Memoria mă cam lasă, la doar 23 de ani, deci fă-mi repede un upgrade sau update. Și să nu îmi vii cu lecitină, că ți-o bag la loc în sac! Și mai vreau o fabrică de dulciuri, cam în genul fabricii din ”Charlie and the Chocolate Factory”. Și dacă nu îți este peste putință, aș mai vrea o valiză cu bani, ca a lui Gigi Becali, dar fără cercetările de rigoare. Eu vreau doar banii din valiză” :)

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

“Îmi plăcea să caut şi să culeg cei mai strâmbi castraveţi sau cele mai ciudate roşii”

iSTUDENT

ECOSTUDENT Despre produse naturale şi bio: Ce fac studenţii când vor să adopte un stil de viaţă sănătos, eco friendly, şi, mai ales, să mănânce sănătos? Simplu, se apucă de grădinărit! Şi nu oriunde... Nu în oraş, nu pe balcon, nu în faţa blocului. Ci pe un întreg teren tocmai bun de cultivat legume bio. Articol de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com

Maria Dumbravă este studentă la Automatică, dar a reuşit să îşi facă loc în orarul ei şi aşa destul de încărcat pentru a-şi îngriji legumele, florile şi pomii fructiferi pe care le creşte în grădina ei din apropiere de Bucureşti. Alături de familia ei, Maria vrea să promoveze legumele bio, adică cele

numărul 12 / Decembrie 2010

crescute natural, fără îngrăşăminte chimice, insecticide, pesticide sau ierbicide care lear putea dăuna atât plantelor, cât şi celor care le consumă. Mai mult, studenta este foarte mândră de microferma ecologică pe care o are în apropierea Capitalei, mai ales că aşa reuşeşte să scape de agitaţia oraşului ori de câte ori simte nevoia.

www.stud-life.ro

iSTUDENT

Visul transformat în realitate Familia Mariei visa, într-o vară toridă, la o grădină cu o livadă cu mulţi pomi, legume, viţă de vie şi flori. Împreună, au mers să vadă mai multe terenuri din jurul Bucureştiului şi, la un moment dat, le-a plăcut un teren cu o suprafaţă de aproximativ 1 hectar care dădea în râul Ciorogârla, situat la 15 kilometri de Bucureşti. „Era foarte aproape de noi şi era destul de mare pentru toate visele noastre”, spune Maria. „Am făcut credit în bancă şi am cumpărat pământul. Când s-au încheiat toate formalităţile, primul lucru pe care l-am făcut a fost să plantăm trei copăcei unde urma să fie intrarea în curte. Din păcate doar doi s-au prins, iar până în prezent a rezistat doar unul, un prun frumos”, povesteşte studenta cum a luat naştere microferma ei şi a familiei, Biodumbrava. În anul următor, după ce au cumpărat terenul, tatăl Mariei a plantat câteva seminţe de legume (roşii, ardei, vinete şi altele) pentru familie şi nu le-a stropit cu substanţe toxice - insecticide, pesticide sau ierbicide.

„După ce am mâncat acele legume ne-am dat seama cât de diferit poate să fie gustul şi ne-a plăcut atât de mult încât am zis că nu o să stropim niciodată cu substanţe ca să avem legume “adevărate”. Neam apucat să ne documentăm serios despre agricultura bio şi ce înseamnă ea. Şi deşi roşiile s-au mănat şi celelalte legume, neavând suficientă apă, abia au crescut, eram convinşi că anul viitor vom avea fructe şi legume mari şi frumoase”, povesteşte tânăra. Tehnică... nemțească Au început să planteze pomii şi au cumpărat un hidrofor (pentru a scoate apa din fântână), furtunuri şi diverse ustensile de grădinărit. „De fiecare dată când aveam timp, mergeam cu tata şi stăteam de dimineaţa până seara în grădină şi munceam toată ziua, chiar şi pe cele mai mari călduri... Se găsea mereu câte ceva de făcut şi îmi plăcea să îmi bag mâinile în pământ, să plantez butaşi sau răsaduri”, mărturiseşte Maria. Munca familiei a început, treptat, să dea roade. Pomii s-au prins, „deşi a trebuit să le cărăm apă cu găleata până când am cumpărat o pompă şi chiar şi după aceea, pentru că furtunul nu ajungea până în spatele curţii, ca să putem uda toţi pomii”, explică tânăra. După ce a citit cartea unui neamţ care făcea agricultură eco, tatăl Mariei a făcut şi două valuri de pământ pe care a pus castraveţi, mazăre şi alte legume. „În anul acela am avut aşa de mulţi castraveţi încât nu ştiam ce să mai facem cu ei! Castraveţii fiind plante căţărătoare, s-au lăsat pe valul de pământ care le-a oferit toate elementele nutritive necesare. Roşiile s-au mănat din nou, dar mai târziu, astfel încât am apucat să mâncăm destul timp roşii delicioase din grădina noastră”, spune studenta.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Ne plăcea să facem comparaţii între legumele din piaţă sau “stropite” şi legumele noastre şi erau diferenţe mari atât de gust, cât şi de formă... Îmi plăcea să caut şi să culeg cei mai strâmbi castraveţi sau cele mai ciudate roşii... Îmi plăcea că nu toate legumele au aceeaşi formă.

„

iSTUDENT

„

În anul următor, tatăl Mariei a plantat mai multe roşii şi „au crescut foarte frumos pentru că au avut apă de la sistemul de irigaţie prin picurare pe care l-am cumpărat de la târgul Indagra”. „Ghinionul a făcut că nu s-a făcut aproape nicio roşie... Toate au rămas verzi, roşiile cherry erau singurele care s-au mai copt cât de cât. Am avut din celelalte legume din belşug. De exemplu, am avut atât de multă conopidă încât am dat la toţi prietenii şi la toate cunoştinţele şi am gătit după toate reţetele de conopidă pe care leam găsit şi tot nu ştiam ce să mai facem cu ea”, își amintește Maria amuzată. Anul de glorie 2010 - Târgul Romania Goes Raw „Anul acesta, am demarat procesul de achiziţionare a certificării bio pentru legume, am cumpărat seminţe certificate ca fiind nemodificate genetic - cu foarte multe rugăminţi pentru că institutul de cercetare acreditat pentru a vinde astfel de seminţe comercializa numai cantităţi mari, de ordinul kilogramelor de seminţe şi noi nu aveam nevoie de cantităţi aşa mari”, explică studenta.

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

iSTUDENT

Tot anul acesta, a fost primul an când Maria şi-a făcut singură răsadurile pentru grădina ei. „Am pus împreună cu fratele meu în răsadniţe din plastic şi în pahare de iaurt găurite. Am făcut aproximativ 100 de pahare de iaurt şi spre uimirea mea chiar au ieşit plăntuţe mici şi firave. Îmi plăcea să le privesc cum cresc de pe o zi pe alta, puţin câte puţin, dar cel mai mult mi-a plăcut să le plantez în pământ. Le udam de fiecare dată când treceam pe acolo cu stropitoarea”, povesteşte tânără adeptă a agriculturii bio. Legumele bio, neatrăgătoare pentru clienți Maria a fost foarte dezamăgită când a văzut că legumele pe care încerca să le vândă în piaţă erau privite cu scepticism de către oameni, dar mai ales de faptul că ei nu înţelegeau că ceea ce încerca ea să promoveze nu era o păcăleală. „Erau atât de reticienți când citeau că legumele sunt bio şi, deşi le arătăm o copie a certificatului, tot strâmbau din nas şi treceau mai departe, de parcă vindeam cianură. Se duceau la taraba de alături şi cumpărau cele mai mari roşii care arătau de parcă erau din plastic, nu aveau acelaşi gust ca roşiile noastre de grădină şi nu erau la fel de sănătoase”.

www.stud-life.ro

Prin intermediul primului ei client, Laura, Maria a ajuns să o cunoască pe Ligia Pop, Raw Vegan Chef şi organizatoarea primului târg dedicat Zilei Internaţionale Raw Vegan: ”Romania Goes Raw” (un târg de hrană vie). „Ligia Pop ne-a invitat la târgul de hrană vie, la care am participat cu toate legumele de sezon: roşii, ardei kapia, gogoşari, ardei gras, dovlecel, ţelină, sfeclă, pătrunjel, ardei iute, vinete, gogonele, morcovi şi altele. Mulţi oameni au fost foarte impresionaţi de calitatea legumelor şi ne-au devenit clienţi fideli de atunci”, mărturiseşte Maria Dumbravă. Trebuie să mărturisesc că o invidiez puțin pe Maria. Cu multă răbdare, ea a reușit să își împlinească visul, mănâncă fructele care îi plac și le culege cu mâna ei, gătește și încearcă diferite rețete cu legumele din grădina ei. Mai mult, nici nu trebuie să cumpere sau să primească flori, pentru că în grădină se găsesc tot timpul trandafiri și sub privirile atente ale Mariei, semințele de creasta-cocoșului, de crăițe, de gălbenele sau de regina nopții se transformă în cele mai îmbietoare și parfumate flori. Mai multe detalii despre microferma ecologică a Mariei și cum puteți cumpăra legume și fructe de la ea găsiţi pe www. wix.com/mistify/biodumbrava.

numărul 12 / Decembrie 2010

Da, vine vremea parţialelor şi a presesiunii. Da, vine vremea eseurilor. Ceea ce înseamnă zile de nervi, nopţi de neodihnă, cearcăne late, ţigări putrezite, haine nespălate şi mâncare de la Mc. Spre a te ajuta, ca nişte săritori ce suntem, ne-am gândit să-ţi oferim câţiva paşi ce, credem noi, te vor ajuta, ca o formulă magică, în elaborarea unui eseu de nota 10. Mai în glumă, mai în serios, urmând aceşti paşi vei obţine, dacă nu un eseu de nota 10, unul de nota 9. Dacă nu, măcar vei obţine un eseu corect elaborat din punct de vedere ştiinţific, ce sigur te va scoate în evidenţă. Articol de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com

nainte de a începe să urmezi paşii ţine minte cel mai important sfat: citeşte cu atenţie tema. Încearcă să fii sigur că ai înțeles bine ce ai de făcut şi că nu este nicio confuzie la mijloc. Aşa sigur o să ai un avantaj faţă de majoritatea colegilor (trust me!) 1. Cercetarea: un eseu cu adevărat bun nu se poate face fără o documentare laborioasă în prealabil. Ştiu, sună chinuitor, însă nu trebuie să te dai bătut. Eseul trebuie (să pară şi) să fie veridic din punct de vedere ştiinţific. Fie că foloseşti internetul, bazele de date academice sau bibliotecile, ai grijă ca sursele să fie obiective. Chiar dacă trebuie să faci un eseu de opinie, bibliotecile îţi pot fi de ajutor pentru că poţi folosi jurnale sau experienţe anterioare ce te pot ghida. 2. Teza eseului: din multitudinea de idei strălucite pe care încovoiatul tău creier le coace, alege una (dă cu banul dacă e nevoie). Aceasta va fi centrul eseului tău. Ideea aceasta trebuie să o elaborezi într-o propoziţie simplă şi concisă, care să informeze cititorul ce vei face în continuare.

numărul 12 / Decembrie 2010

3. Schiţa sau organizarea ideilor: sunt sigură că acum eşti (sau te imaginezi) înconjurat de cărți, reviste, laptop-uri, fiţuici, că ai un post-it în frunte şi că te împiedici de dicţionare. Ar fi bine să nu disperi (deşi, probabil, eu aş face-o în locul tău). După tot ce ai citit, deschide câte un sertar al luminatei tale minţi, scoate ideea ascunsă acolo şi pune-o la locul ei. Astfel, îţi vei face un plan al ideilor. Ai grijă să-ţi stabileşti premisa de la care vei pleca, argumentele şi concluzia la care vei ajunge, într-un final (să sperăm!).

iSTUDENT

Eseu-minune în 5 paşi şi ½

iSTUDENT

4. Forma brută: înainte de a începe, te rog fă tot ce doreşti pe ziua de azi, fumează-ţi țigara, aleargă, ieși la un suc cu prietenii etc., apoi înarmează-te cu o tonă de răbdare şi un vagon de calmitate şi... start! Începem cu introducerea. Ţine cont de faptul că titlul şi introducerea sunt părţile cele mai importante ale eseului tău. Titlul trebuie să capteze atenţia cititorului, iar introducerea să-l incite, astfel încât să citească mai departe. Cuprinsul trebuie să conțină mai multe paragrafe, fiecare dintre acestea concentrându-se pe o singură idee care să susţină teza elaborată de tine. Începe fiecare paragraf cu o expunerea ideii, apoi susţine-o prin argumente valide, expuse într-o manieră cât mai clară. Ai grijă să nu fi extremist: adu şi un contraargument. Concluzia trebuie să cuprindă într-un paragraf, întrun stil măreţ, dar obiectiv, tot eseul tău. Greu, nu? Ei bine, greu, dar nu imposibil!

Acesta se bazează pe anumite convenții de notare. Astfel, în ceea ce privește referințele bibliografice vei avea nevoie de referințe în interiorul textului, care să arate cititorului ce concepte ai împrumutat și de unde, precum și o listă de texte citate, adică bibliografia. În plus, MLA propune și anumite conveții de “formatare” a textului: se recomandă fontul Times New Roman - 12 point, alinierea textului spre stânga etc.). Ca un bun student şi un viitor... (orice vei ajunge) trebuie să ţii minte că nu trebuie să copiezi. Prezentul ştiinţific are motto-ul: NU PLAGIATULUI!!! 5 ½ În final, dar nu în ultimul rând, ai grijă la bibliografie. Trebuie să respecte normele academice şi referinţele făcute de tine pe parcursul eseului. Probabil doar citind aceşti paşi te-a apucat ameţeala. Dacă nu a venit încă vremea deadline-urilor, eşti un student norocos. Însă vine şi vremea ta. Aşa că, ia-o ca un extra-sfat, poţi să te apuci din timp şi chiar să predai eseul în avans! :)) M-am făcut să râd! Baftă multă, dragilor!!!

You can do it! Impresionează-ţi cititorul! 5. Forma finală: după ce ai terminat această schiţă, reciteşte-o, corectează-ţi greşelile de orice fel (de logică, gramaticale, de coerenţă, de argumentare etc). Cei mai buni scriitori sunt cei care investesc timp şi răbdare în munca de după creaţie: adică în etapa de corectare şi rescriere. Ai grijă şi la formă şi la stilul ştiinţific (dacă ai folosit MLA style = Modern Language Association, stil adoptat în majoritatea școlilor, universităților și academiilor. 14

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Nimic nu e imposibil... Excelența e totul

iSTUDENT

PROFI MISTO

Se spune adesea că România nu mai are valori. Că excelența moare și că nimeni nu mai mișcă un deget pentru această țară. Asta o spun cei mulți. Dar mai sunt și cei puțini. Oameni excepționali, foarte bine pregătiți, care nu doar că fac ceva, dar o fac cu pasiune. Emil Slușanschi este unul dintre ei, un alt prof tare pe care vi-l prezentăm în acest număr, conferențiar doctor inginer la Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnica din București.

FOTO de Ruxandra Paraschiv

Interviu de Ina-Alice Dănilă | ina.alice.danila@gmail.com SL:Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii profesor și, mai ales, un profesor bun? Emil Slușanschi: Pentru a fi profesor e important să vrei să treci dincolo de cuvinte, nu doar să expui o serie de concepte. Ceea ce contează e să vezi sclipirea din ochii oamenilor, să nu-i pierzi, să știi când să te oprești și să faci pauze. De aceea, e necesar să îți placă să lucrezi cu studenții. Trebuie să treci prin oameni... materia predată e doar un suport – mesajul e important. Și, la cursuri,

„

generații. Suntem diferiți pentru că avem un background diferit. Faptul că noi, până la 14 ani, am văzut și alt tip de educație ne diferențiază în mod evident. Însă, din punct de vedere al pregătirii, al capacității de absorbție, există niște proporții care rămân constante în timp. De când m-am întors aici, în 2005 (n.r. la Politehnică), toate generațiile pe care le-am avut se împart în trei categorii: prima treime cu studenți excepționali, pe care trebuie să te lupți să-i păstrezi motivați; o treime cu oameni pentru care merită să te lupți să-i duci mai sus; și încă o treime, la care, dacă am renunța, îmi pare rău s-o spun, nu am pierde nici 5% din calitate.

Un profesor bun nu răspunde doar la întrebări, un profesor bun naște întrebări în mintea studenților.

„

Cum sunt studenții de azi, spre deosebire de cei din generația dumneavoastră? E.S.: Nu prea îmi plac comparațiile intre FOTO de Ruxandra Paraschiv

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

iSTUDENT

FOTO de Ruxandra Paraschiv

Ați studiat și în străinătate, la Rheinisch-Westfälische Technische Hochschule Aachen (Universitatea Tehnică din Aachen), Germania. Care sunt diferențele dintre învățământul de acolo și cel de aici? E.S.: În primul rând, relația mult mai personală cu studenții. Mai ales la nivelurile înalte, de master și de doctorat. În principal, datorită numărului de oameni. Acolo intrau 600-700 de studenți la ciclul de bachelor. În anul trei dădeau examen și se făcea o selecție. Cei care nu îl luau, nu mai aveau voie să continue în acea specializare nicăieri în Germania. Asta asigura sistemul că oamenii care trec acel examen au vocația meseriei. O altă diferență majoră este că, deși există și acolo un trunchi de materii, tu îți poți alege majoritatea obiectelor pe care vrei să le studiezi. La noi e o rigiditate administrativă, care presupune un munte de hârtii ce ne stau, din păcate, împotrivă. Dacă ați fi ministrul Educației, în acest moment, ce ați schimba la învățământul românesc?

www.stud-life.ro

E.S.: Din punctul meu de vedere, Ministerul Educației are o problemă existențială, și anume: competența oamenilor care sunt în pozițiile de decizie. Ce am putea face? Am putea pune în pozițiile de coordonare și în structurile de implementare a celor trei cicluri mari de învățământ (primargimnazial, liceal și superior) oameni care să fi văzut ce înseamnă lucrurile afară, dar, în același timp, oameni care să fi trăit și muncit în sistemul nostru suficient de mult timp ca să știe ceea se poate și ceea nu se poate face. Important este să motivezi oamenii care vor să facă ceva. Iar cei din ministerul actual nu se luptă pentru oamenii pe care îi conduc și pe care îi reprezintă. Avem nevoie și de idei strategice, concepute pentru perioade de timp mai lungi și cu ținte clar definite.

„

Mie îmi place să spun că Ministerul ar trebui să fie ca un sistem de operare.

„

numărul 12 / Decembrie 2010

Se spune că profii de la Poli sunt prea conservatori. Cum vedeți dumneavoastră lucrurile? E.S.: Acest lucru este corect și îl sprijin. Părerea mea e că în absolut orice tip de învățământ e nevoie de rigurozitate. Există niște lucruri dure, cum e faptul că un deadline e un deadline. Problema de bază a studenției este gestiunea timpului, și, ca atare, noi încercăm să determinăm studenții să arate o seriozitate care poate că nu e cerută la același nivel și în alte centre universitare. Așadar, eu aș numi atitudinea noastră ca fiind consecventă și nu conservatoare. E perfect adevărat că și în rândul profesorilor există destui oameni dezamăgiți de ceea ce li se întâmplă și de felul în care sunt tratați de societatea de astăzi, dar care devin activi într-o secundă, dacă un student sau un coleg îi abordează cu un subiect interesant. Credeți că învățământul românesc va ajunge vreodată la nivelul celui occidental? E.S.: Dacă mă întrebați de departamente care scot oameni la un nivel comparabil cu cel de afară, răspunsul meu e “da”, avem și acum centre și echipe ce produc oameni la nivelul de competență oferit de colegii din lumea largă. Material uman există... încă. Însă, dacă ne referim la întregul învățământ și, mai ales, la aparatul administrativ, nu avem motive să fim optimiști. Ce putem face noi este să încercăm să întărim și să dezvoltăm acele centre care sunt la un nivel corespunzător și, în același timp, să sprijinim colegii care luptă pentru a-și promova meseriile. Ce metode de evaluare preferați? E.S.: Eu și colegii mei dăm o mare importanță părților practice. Jumătate din numărul 12 / Decembrie 2010

punctajul materiilor de specialitate din facultatea noastră aparține laboratorului și cealaltă jumătate părții teoretice de la examen. Apoi, eu cer și examen oral... o altă influență luată din Germania. În primul rând, copierea dispare, iar în al doilea rând, e o evaluare directă, ce îmi dă posibilitatea de a evalua modul de gândire al studenților. În plus, acest mod de evaluare îi pregătește și pe studenți pentru interviurile de angajare pe care le vor avea de susținut în viața lor.

iSTUDENT

Funcția de bază a unui sistem de operare este să-ți dea tot ceea ce iți trebuie și să fie invizibil. Exact asta ar trebui să fie și funcția de bază a administrației.

FOTO de Ruxandra Paraschiv

Cum se desfășoară un curs de-al dumneavoastră? E.S.: Cursurile, în general, le țin ca pe o discuție. Vreau ca oamenii să înțeleagă ceea ce spun.

„

Ideea e ca la predare să oferi mereu o imagine de ansamblu a subiectului, ca o privire din avion. Așa menții atenția tuturor

„

După aceea, începi să cobori, până când ajungi la detaliile materiei pe care o predai. În acel moment, îi pierzi pe unii dintre www.stud-life.ro

iSTUDENT

studenți și revii la vederea de ansamblu. Și tot așa, urci și cobori în timpul unui curs, amintindu-le motivele pentru care învață acele lucruri de detaliu și subliniind că un bun profesionist trebuie să știe tot, de la vederea largă până la ultimul detaliu. La final, spuneți-ne cum vă motivați studenții... E.S.: În primul an, le spunem studenților că diferența majoră dintre liceu și facultate e că acum nu-i mai trage nimeni de mânecă, că e momentul să hotărască singuri care le sunt prioritățile și responsabilitățile. În facultate, noi le arătăm unde trebuie să ajungă, le creăm o mentalitate, o stare de gândire. Studenții trebuie astfel să ajungă să-și pună singuri întrebări. Trebuie să-i învățăm să gândească și să se adapteze, nu să-i învățăm doar să facă. Aceasta este motivarea pe care încercăm să le-o dăm. Iar cea mai mare recompensă pe care o putem avea este momentul când studenții noștri confirmă acolo unde lucrează, fie în mediul academic, fie în cel industrial.

„

FOTO de Ruxandra Paraschiv

Trebuie să-i învățăm (n.r. pe studenți) să gândească și să se adapteze, nu să-i învățăm doar să facă.

„

O rețetă de succes nu are nevoie de prea multe ingrediente: se ia un tânăr cu tot viitorul înainte, se adaugă câteva visuri mărețe, se amestecă cu ceva determinare și muncă temeinică și gata! - avem de-a face cu un proaspăt student la una dintre universitățile apreciate ale Europei.

iSTUDENT

Experienţa Europeană

Articol de Amalia Mihăilescu| Corespondent de la Colchester, Anglia | amalia.mihailescu@gmail.com

Opțiunile pentru a pleca la studiu în străinătate sunt nenumărate, fie că ești elev în ultimul an de liceu și îți dorești să îți petreci anii de studenție pe alte meleaguri, fie că ești deja student la o facultate în țară și vrei să experimentezi învățământul superior în altă parte, pentru licență sau masterat. Dacă nu ai suficienți bani, nu renunța, căci există soluții și pentru acoperirea cheltuielilor. Oricum ai lua-o, tot poți să-i dai de cap! Zis și făcut! Acum că ai luat hotărârea de a pleca, nu mai trebuie decât să ajungi la destinație și să vezi cu ochii tăi ce poți să găsești și ce poți face cât timp ești acolo. numărul 12 / Decembrie 2010

Experiența mea europeană începe cu un zbor cu avionul și aterizarea patru ore mai târziu pe aeroportul Luton din Londra, apoi mersul cu autobuzul până la universitate. Drumul este anevoios, dar după ce te instalezi și recuperezi ceva odihnă și răbdare, începi să vezi de ce noua ta casă (unde stai singur în cameră) este așa grozavă. Prima săptămână este perioadă de acomodare pentru „boboci”: încerci să nu te rătăcești (de prea multe ori) și începi să cunoști locul, dar și oamenii. Pe lângă cei 13-15 colegi de apartament care îți vor deveni și primii prieteni din campus, www.stud-life.ro

iSTUDENT

la universitate poți să întâlnești peste o sută de naționalități, să înveți despre tot atâtea culturi și să observi cum ceilalți sunt diferiți, dar totuși la fel ca tine. Viața ta socială este atent îngrijită printr-un program de petreceri foarte creativ în cele două cluburi din campus și peste tot pe unde te uiți vei găsi un restaurant sau chiar barul studenților, unde poți oricând să petreci o seară împreună cu prietenii tăi. Freshers’ Fair (sau mai pe românește Târgul Bobocilor) are loc la sfârșitul acestor 7 zile și aici îți sunt prezentate peste o sută de societăți la care te poți înscrie în schimbul unei sume modice: de la sporturi (hochei, jiu jitsu, lacrosse, golf chiar și planat - cu un avion adevărat etc.) până la societăți pe naționalități (e și o societate a românilor p-acolo) sau de film, călătorii, comedie sau benzi desenate. Poți face fotografii, voluntariat, scrie la ziar, fi moderator la radio sau la postul de televiziune al universității și pe lângă faptul că te distrezi cu ceea ce îți place, poți deja să începi să-ți construiești CVul cu experiența atât de cerută de către angajatorii de astăzi.

www.stud-life.ro

De lucrat pe bune, ai posibilitatea să o faci după ce îți primești permisul de muncă (care durează aproximativ 3 luni), în campus sau în oraș. Viața este mai scumpă aici, dar și salariile sunt proporţionale (de la 5,93 £/oră), iar programul de studiu (între 8 și 20 de ore pe săptămână) îți permite să te împarți între un job part-time și școală. În plus, Uniunea Studenților este tot timpul alături de tine să îți facă drumul mai ușor de parcurs. Totul sună grozav, dar să nu credeți că experiența europeană n-are cusur și că nici nu se poate compara cu cea din România. Fiecare lume are și părți bune și părți rele și scopul nostru, ca tineri, actuali sau viitori studenți, este să strângem cât mai multe bune pe care să le putem valorifica la întoarcerea în țară. Așa că ai grijă ce îi ceri Moşului anul acesta. Mai ai timp până în ianuarie (majoritatea termenelor-limită pentru aplicații sunt atunci) să te hotărăști. Orice ai face, baftă multă și, în spiritul lunii cadourilor, sărbători fericite!

numărul 12 / Decembrie 2010

România, o ţară a străinilor

iSTUDENT

ALTFEL DE STUDENT

La cei 37 de ani, Faheem Uddin Nasir îşi urmează, cu determinare, aspiraţiile. Deşi a făcut Facultatea de Limbi în ţara lui natală, Pakistan, studiind araba, engleza şi persana, Faheem şi-a dorit să studieze, ce credeţi? Chiar româna noastră. Aşa l-am cunoscut eu: student tăcut şi timid la Facultatea de Litere, în Bucureşti. Deşi iese în evidenţă chiar prin timiditate, Faheem spune că s-a adaptat foarte repede şi că s-a îndrăgostit de tot ce reprezintă ţara noastră. Interviu de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com Faheem Uddin Nasir: Totul e mult mai simplu şi mai uşor. În Punjab (n.r. provincia în care Faheem locuieşte) nu trebuia să merg zilnic la facultate. Acolo există şi un sistem în care studenţii pot alege să se pregătească aşa cum doresc şi cu 3-4 luni înainte de examen trebuie să obţină permisiune de examen, printr-o procedură specială. Există şi o carte, “Guide Book”, care dă explicaţii despre examen, modul de examinare şi cuprinde şi bibliografie, explicaţii şi comentarii. Astfel de cărţi sunt foarte importante pentru cei ce fac facultate fără a merge la cursuri.

Pentru că aproape toţi românii îşi doresc să plece în străinătate, pentru că noi vedem doar aspectele negative ale ţării noastre, pentru că nu mai ştim să apreciem şi deoarece ne-am pierdut, majoritatea, simţul valorii, un străin ne dă o lecţie de viaţă. Faheem, “străinul” de care vă vorbeam, apreciază mai mult decât noi ţara în care trăim. Stud-Life: Cum este sistemul învăţământ în Pakistan? numărul 12 / Decembrie 2010

Ştiu că ai familie. Spune-ne câte ceva despre ei! F.U.N: Da, am familie. Eu şi soţia mea avem doi băieţi, unul de 10 ani şi altul de 7 ani, de care îmi este foarte dor. Având în vedere că merg foarte rar acasă, mă străduiesc să-i aduc şi pe ei aici, să fim o familie aici. Acum pregătesc actele necesare, dar este o procedură grea. Îmi doresc să rămân în România şi îi vreau şi pe ei alături. De ce ai ales tocmai România şi limba română? F.U.N: La început nu ştiam foarte multe lucruri despre România. Dar în ţara mea sunt oameni care au o conexiune cu români (prin internet). Am aflat astfel că România este celebră prin gimnaşti, prin www.stud-life.ro

iSTUDENT

fotbal şi că fetele din România sunt foarte frumoase. În lume există multe stereotipuri şi prejudecăţi. Am ales să vin aici să studiez, să învăţ limba (prin comunicare şi prin facultate) şi apoi să fac anumite traduceri despre Islam din română în urdu şi învers. Din ce comunitate faci tu parte? F.U.N: Şi în islam sunt comunităţi , iar eu fac parte din comunitatea Ahmadiyya Muslim. Motto-ul nostru este “Dragoste pentru toţi. Ură pentru nimeni”. Comunitatea Ahmadiyya e internațională şi promovează pacea, fraternitatea, respectul între oameni. Serveşte umanitatea în multe moduri şi oferă ajutoare pentru cei afectaţi de dezastre. Cum ţi se pare România în comparatiţie cu ţara ta? F.U.N: În România este foarte bine. Este o stabilitate mai mare din punctul de vedere al economiei şi al securităţii, lucru care este foarte important. Îmi place totul aici. Şi cum la noi iubirea ţării este parte din credinţă, iubesc România. Cum ai ajuns în România şi cum te descurci aici? F.U.N: Am ajuns mai întâi în Cluj, unde am făcut un an pregătitor pentru a învăţa limba. Apoi am venit în Bucureşti la facultate. Stau cu chirie, ceea ce e foarte bine pentru că m-am împrietenit cu vecinii, care sunt foarte amabili şi cooperativi. În prezent lucrez la asociaţia comunităţii mele. Până nu stăpânesc limba la perfecţie nu pot face foarte multe lucruri. Deocamdată pregătim doar nişte pliante de introducere în religia noastră. Colegii mei sunt deosebit de buni şi mă ajută oricând am nevoie. Nu am prea multe contacte cu ei, dar când le cer ajutorul nu mă refuză. Profesorii, de asemenea, sunt buni, amabili, foarte pregătiţi şi stăpâni pe materie. Dacă am nelămuriri sau ceva de discutat cu dumnealor mă înţeleg şi îmi explică. Nu sunt foarte stricţi sau foarte severi (disciplinari însă sunt).

www.stud-life.ro

Citeşti literatura noastră? Ce-ţi place în mod deosebit? F.U.N: Citesc mult. Recunosc că nu înţeleg tot, dar mă străduiesc. Îmi place Ion Creangă pentru că are poveşti foarte frumoase. Îmi plac şi proverbele voastre. Exprimă în cuvinte puţine foarte multe lucruri. De exemplu : „Vorba dulce mult aduce” sau „Ai carte, ai parte”. Sunt un fel de poezie cu mesaj. În plus, citesc şi bancuri. Ai vizitat România sau Bucureştiul? F.U.N: În Cluj am fost la teatru şi la restaurante. În ţară am fost în Sibiu, Constanţa şi Cluj. Toate mi s-au părut foarte frumoase. Aveţi cu ce vă mândri. Am avut un prieten neamţ (el e cetăţen al Gemaniei, locuieşte acolo din copilărie însă de origine este din Pakistan), care a studiat medicina aici. Cu două zile înainte de reîntoarcerea lui în Germania mi-a spus că îi pare rău că pleacă, deoarece oamenii din jurul lui, vecini, prieteni, colegi erau foarte amabili şi prietenoşi. Chiar dacă se duce în ţara lui, acolo nu va găsi oameni atât de prietenoşi. Poate alţii au altă părere. Sau puteţi să spuneţi că exagerez, dar eu asta am observat până acum. Românii, faţă de mine, s-au dovedit respectuoşi şi prietenoşi. În cazul în care cineva (dintre străini) nu are o părere foarte bună despre ţară, e o vorba din popor: “Cinci degete sunt la o mână şi nu seamănă unu’ cu altu’ ”. Faheem nu trăieşte de mult timp în România. Dar s-a îndrăgostit de ţara noastră, de literatura noastră, de cultura noastră, de oameni. Îi vede prietenoşi şi amabili. Noi unde ne-am pierdut partea aceasta de suflet? Când am închis ochii atât de brusc încât să nu vedem că încă avem unde trăi şi cu ce ne mândri? Şi când oare ne-am pierdut capacitatea de a simţi dragostea de ţară?

numărul 12 / Decembrie 2010

iSTUDENT

NU DOAR STUDENT „Vreau să arăt ce se poate face cu nişte faianţă şi un cleşte” Nu a apucat să stea la cafele cu Antoni Gaudi sau cu Michelangelo, dar reprezintă permanente surse de inspirație pentru lucrările sale. Articol de Anca Iosif | lucrurismplee.wordpress.com Se trezeşte dimineaţa, dar visează-n continuare. Până la vârsta de 30 de ani speră să aibă un atelier propriu, care să-i fie şi casă totodată. Îl va decora cu mult chef de lucru. Va fi mic, simplu şi primitor. Zâmbeşte. Vrea să ajungă cel mai cunoscut artist din România. Se numără

proaspăt absolvent al Facultăţii de Artă Murală, din cadrul Universităţii Naţionale de Arte, însă, dacă în aceşti trei ani s-ar fi rezumat la tehnicile deprinse acolo, acum ar fi stat degeaba. Lucrează la mozaicuri, pictează, desenează, restaurează, dar este conştient că nu va fi niciodată pe placul tuturor: “Niciodată nu o să aprecieze toată lumea arta pe care o faci, iar când te gândeşti să mergi pe drumul ăsta, pornești din start cu ideea că nu faci artă pentru toată lumea, faci asta pentru că îţi place şi te simţi bine. Vreau să cred că prin muncă, vor veni şi rezultatele”. Dragostea faţă de artă a moştenit-o din şcoala generală, de la profesorul său din Târnăveni, Iuliu Moldovan, care l-a îndrumat spre această facultate. “Dacă am învăţat ceva din facultate, este să am răbdare”

printre cei care cred încă în succes prin eforturi proprii, când vine vorba de “the land of choice”. Iulian Moldovan este numărul 12 / Decembrie 2010

Când se duce la magazine să cumpere gresie şi faianţă, vânzătorii au impresia că vrea să-şi facă un mozaic în baie, nicidecum că plăcile alea ar putea deveni, cumva, sinonime cu noţiunea de “artă”. Îi rugăm să-l scuze că încă n-are bani pentru sticlă de Murano. Iulian lucrează icoane www.stud-life.ro

iSTUDENT

prin tehnica mozaicului. Întâlnim mozaic în Egipt încă din timpurile primelor dinastii, dar este preferat în mod special de romanii care-o răspândeau în tot imperiul. Deşi în România o regăsim mai rar în biserici şi mânăstiri, Reghin, Ibăneşti Pădure, Buzău şi Cernica sunt câteva dintre localităţile în care-i sunt găzduite lucrările lui Iulian. Când trecem pe lângă o biserică acoperită cu icoane astfel realizate, nu ne gândim niciodată că în spatele lor se ascunde multă muncă şi răbdare. Înainte de a începe o anumită lucrare, Iulian caută mai multe imagini cu sfântul respectiv, pentru că nu-i place să-l copieze în totalitate, astfel încât îmbină elemente din poze diferite şi încearcă să aducă ceva nou. Apoi stabileşte ce culori îi trebuie - pe lângă cele standard, precum auriu pentru aureolă, roşu şi alb pentru faşă. Urmează desenul. E perfecţionist, aşa că încearcă să redea cât mai bine poza reprezentativă. Trasează o linie. O şterge, reîncepe şi tot aşa. După ce taie piatra în bucăţi - mai mari pentru fundal şi din ce în ce mai mici spre detalii (ex: mâini) - le aşează conform desenului, apoi curăţă lucrarea, ca să nu rămână urme de gresie sau faianţă. „Vreau să arăt ce se poate face cu nişte faianţă şi un cleşte”, spuse el, senin. Apoi întinde cu pensula pe-o hârtie papul - o substanță lipicioasă, făcută din făină, puţin zahăr şi apă. Hârtia o aşează peste lucrare. Joacă o horă, două, peste el, astfel încât să fie sigur că s-au lipit toate bucăţelele. După ce lucrarea s-a uscat, trasează mijlocul şi alte câteva linii, pentru a despărţi lucrarea în mai multe plăci. Asta va facilita montajul. Iulian udă hârtia cu apă şi-o lasă la înmuiat în jur de 12 ore, după care o desface.

www.stud-life.ro

Deşi este o ramură importantă a artei murale, Iulian nu poate spune că din facultate a învăţat tehnica mozaicului, ci “anturându-se” cu un coleg mai mare, care lucra cu un artist pe nume Adrian Chisiu. Treptat a-nvăţat ce trebuia să ştie despre mozaicuri şi a început să fie căutat pentru a lucra singur la ele. Lucrează pentru biserică pentru a câştiga un ban, dar în acelaşi timp, este în permanenţă fascinat de spectaculosul tehnicii în sine. N-o poate face oricine. Sfântul Petru sau Băsescu? numărul 12 / Decembrie 2010

“Ce vreau eu să fac nu prea e legal” Entuziasm şi inovare. Mai poposim asupra artei mozaicului, dar înmuiem întâi pensula în culoarea urbană. Iulian vrea să dezvolte un proiect numit “Mozaic in street art”. Motivul? Simplu. Pentru că tehnica este folosită foarte mult cu scop religios. Totodată îl sâcâie o problemă mare din ţara noastră – probabil de pe vremea când Băse era doar primar – şi anume gropile! Plănuieşte să monteze lucrări din mozaic, realizate 3D, în gropi aleatorii din diferite oraşe ale ţării. Vor fi diferite personaje care par a ieşi din gropile respective. Scopul? Alertarea autorităţilor asupra uneia dintre multele probleme ale fascinantei Românici. Noi îi urăm baftă, deşi nu ştim dacă autorităţile au un simţ artistic dezvoltat.

Ştie că ce vrea el să facă este interzis, dar d-asta s-au inventat pseudonimele, nu? Plus că întotdeauna va fi mai interesant să faci ceva interzis. Ambiţie. Vrea să-şi lase amprenta peste tot unde va călători. Ştie că-ntr-o zi va inova arta. În toată lumea asta mare! Anul acesta nu a reuşit să intre la master cu proiectul “Mozaic in street - art” pentru că nu “a pupat în fund profesorii” – spune el. Dar va încerca şi anul viitor, cu acelaşi proiect. Dacă intră bine, dacă nu, se va descurca, cum a reuşit şi până acum, fără un mare ajutor din partea facultăţii. Alte îndeletniciri d’ale artistului Iulian a participat la o suită de restaurări din Bucureşti: Palatul Ghica, Catedrala Patriarhală şi Mânăstirea Darvari. Înjectări, integrări cromatice, chituiri. Mizilicuri şi alte fleacuri de genul! N-ai decât să baţi cu pumnul în perete şi să auzi dacă sună a gol. Dacă da, trebuie să foloseşti o super – seringă şi, cu un furtun, să injectezi un chit.

iSTUDENT

Pentru el nu e nicio diferenţă între ei, dacă este vorba despre realizarea unui mozaic. El ştie să spargă faianţa cu cleştele - cel fără de care nu poate face nimic – şi să pună-n aplicare paşii enumeraţi mai sus. Mai adaugă şi răbdare.

A ales şantierele, în detrimentul atelierelor şi dacă vorbim despre tehnica picturii de frescă. “De pe şantiere învăţam şi mai ieşeau şi bani”. Această tehnică se foloseşte tot pe partea religioasă a cuibului. Amestecă var stins şi vechi de minimum doi ani cu nisip şi câlţi (deşeuri, sub formă de fire scurte și groase, rămase după dărăcitul cânepei sau inului). Întinde pe perete fix cât pictează, pentru că fresca trebuie să fie umedă. Când începe să se usuce, culorile nu mai prind. Sgraffito este o tehnică pe care o puteţi admira pe faţada Universităţii de Arte. Se folosesc două – trei straturi de tencuială suprapuse, de culori diferite. “Cu cât zgârii mai tare, cu atât iese primul strat pe care l-ai pus în evidenţă. Primul strat întotdeauna trebuie să fie cel închis, urmat de cel intermediar şi cel alb”. Întâi se face un desen pe hârtie cu modelul pe care doreşti să-l transpui. Acest model se numeşte pauză. Altfel spus, artiştii încep orice lucrare printr-o pauză. Fiecare este liber să interpreteze după bunul plac. Cum imprimi pauza pe perete? Cu ajutorul unei pisici. Nu, nu cu una reală - deşi ar fi curios de urmărit un asemenea procedeu – pur şi simplu, aşa se numeşte obiectul cu care aplici desenul. Momentan lucrează la două icoane în tehnica mozaicului, care vor fi incluse într-o expoziţie ce va avea loc în Bucureşti. Vrea să facă şi lucrări grafice, pe hârtie, pe care le va lipi ca stickere în diferite locuri din România. În privinţa desenului, Iulian ştie că stă la baza artelor: “Desenul stă la baza artelor plastice, indiferent că faci pictură, grafică, sculptură, design. Trebuie să ştii să desenezi, nu poţi face artă fără desen.”

numărul 12 / Decembrie 2010

Stop administratorilor nedrepți !

iSTUDENT

MANIFEST

Ați fost vreodată agresați sau agasați de un administrator, fie el de bloc, de școală sau de cămin? Ați simțit măcar o dată că ființa aceasta “nemărginită”, din clasa bârfitoarelor de bloc, vă invadează în mod nedrept intimitatea? V-a scos din sărite și, totuși, nu ați putut face nimic, pentru că ea deține puterea? Să spunem “stop”! Stop controlului exacerbat, stop ignoranței, stop nesimțirii. Astăzi spunem “nu!” administratorilor care nu ne respectă drepturile! Manifest de Ina-Alice Dănilă| ina.alice.danila@gmail.com

Țâfnoși din naștere și veșnic indispuși. Mereu puși pe ceartă, însă niciodată luați pe nepregătite. Omniprezenți și cvasiatotputernici pe un teritoriu dat. Răutăcioși, învechiți și indiscreți... Da, ați ghicit, sună a relicvă comunistă. Administratorii de azi sunt, în mare parte, turnătorii comuniști de ieri. Ei sunt cei care suferă de amnezie, cei care uită că trăim într-o lume liberă, unde se promovează valoarea și nu pârâcioșii. Totuși, nu neg că există și administratori corecți și cu bunsimț. Aceștia, sunt, însă, din ce în ce mai puțini. De ce să mai suportăm comportamentul discriminator al administratorilor care își depășesc prerogativele? De ce să le creăm iluzia că sunt puternici și de neatins? Noi putem pune capăt abuzurilor, noi putem alege să nu suportăm umilințe nemeritate! Și, ca să vă demonstrez că manifestul meu împotriva acestor categorii

numărul 12 / Decembrie 2010

de funcționari este perfect legitim (deși, cred că mulți, poate prea mulți dintre voi, mă vor înțelege perfect), o să vă dau două exemple din propria mea istorie de student maltratat. Anul trecut, locuiam într-o garsonieră închiriată, undeva prin Militari. Mă

www.stud-life.ro

iSTUDENT

hotărâsem eu să locuiesc singură, ca să nu fiu deranjată și ca să mă simt cât mai liberă cu putință. Dar ce credeți? Am descoperit că e aproape imposibil să te simți singur și liniștit când administratorul de bloc te pândește pe la geamuri, când acesta se urcă pe garduri și se cațără pe balcon ca să te spioneze. Și cu ce motiv? Pentru că tu, student neînfrânat și rebel, dai petreceri (pe tăcute) și te droghezi în grup (cu prieteni și droguri invizibile pentru ochiul de ne-administrator) în propriul lui bloc! Pentru că îndrăznești să le permiți amicelor tale să te viziteze! Pentru că ai curajul să te speli cu apa a cărei factură o achiți! Pentru că tu exiști, pentru că tu ești tânăr și pentru că tu nu lucrezi într-o cămară de bloc comunist... Anul acesta locuiesc în cămin. Un cămin studențesc, dintre alte câteva zeci. Fericită că am scăpat de proprietari și de administratori de bloc stresanți, îmi permit să dorm în patul pe care îl plătesc, e drept, cu bani puțini de data aceasta. E dimineață și lenevesc în pat. Colega mea, la fel. Deodată, cineva bagă cheia în ușă, descuie rapid și o deschide larg. Intră o femeie (“doamna”

administrator) mai mult decât nervoasă, urmată de doi bărbați în salopete... grăbiți, dau buzna în cameră și se apucă de treabă... dezinfectează! Eu, somnoroasă, sunt luată la rost de administratoră, pe fel de fel de motive puerile. Sunt certată de un om care mi se adresează cu “asta”, doar pentru că am 20 de ani. De cineva care intră, fără să ciocănească măcar, într-o cameră încuiată. Sunt umilită pentru simplul fapt că trăiesc într-un imobil al statului și, deci, al nimănui... Acestea sunt numai două dintre miile de experiențe de acest gen. Ca mine, mai sunt zeci de studenți, tratați în cel mai grosolan mod posibil. Eu vă întreb... cât o să mai acceptăm asemenea atitudini? Cât să mai suportăm să fim luați de fraieri? Astăzi, spunem “gata, e de ajuns!”. Stud-life vă provoacă să înfruntați administratorii care nu își merită funcția. Nu uitați că autoritatea nu se sfârșește la ei, amintiți-vă că aceștia au șefi, la care îi puteți reclama. Mărturia voastră înseamnă liniștea altora!

iSTUDENT

Should I stay or should I go? În fiecare zi auzim câte o voce care susţine sus şi tare că vrea să plece în străinătate şi că studenţii care pleacă în afara ţării sunt mult mai bine pregătiţi. Totodată, mai sunt şi alte voci mai răguşite şi timide, care nu recomandă plecatul din ţară şi care cred că te poţi dezvolta mai bine în România.

Articol de Ţicău Horaţiu | ticauhoratiu.wordpress.com

Cu toţii ne-am pus întrebarea asta la un moment dat şi în ultimul timp parcă din ce în ce mai des. Aşa că am hotărât să răspund definitiv la această nelămurire: “Unde e dom’ne mai bine: la noi sau în afară?” Sistemul de învăţământ Poate nu e corect că începem în ordinea asta, dar sistemul de învăţământ din România este inferior celor din Vest. Simplul fapt că nu avem nicio universitate în top 1000 Shanghai spune tot ce vrei să ştii despre nivelul educaţiei postliceale de la noi. Dacă e să ne raportăm la resurse şi la suportul pe care îl primeşti (deşi eu în ultima vreme nu am mai dus lipsă de cărţi), în România nu o ducem chiar atât de rău. Ah, că te mai obligă profu’ să-i cumperi cartea ca să nu te pice, asta e cu totul altceva. numărul 12 / Decembrie 2010

Un alt suport este susţinerea pe care o primeşti din partea profesorilor. Aici, totul depinde de noroc şi de profesor şi nu putem să generalizăm spunând că în străinătate toţi profii te ajută şi aici toţi se uită scârbiţi la tine când le ceri ajutorul. Voi ştiţi cel mai bine cum e cu proful de licenţă, Calitatea studenţilor este discutabilă. Luând ca exemplu studenţii care pleacă din România, nu putem să spunem că numai cei mai buni pleacă. Totodată, mulţi studenţi, după ce au ajuns în străinătate, şi-au dat seama că nivelul de pregătire al colegilor era sub nivelul celor pe care îi aveau aici şi, ca urmare, şi nivelul facultăţii era mult sub potenţialul lor. În loc să crească, ei stagnau.

www.stud-life.ro

iSTUDENT

La noi, calitatea studenţilor este foarte posibil să scadă, din moment ce în fiecare an tot mai multe universităţi aleg să scoată examenul de admitere şi să accepte studenţii doar pe bază de dosar. Tragem linie : România - Străinătate: 0 - 1 Experienţa Când vorbesc de experienţă nu mă refer numai la ce apare în CV la sfârşitul facultăţii. Mă refer la ce ştii tu să faci, cu ce cunoştinţe şi abilităţi te prezinţi în faţa angajatorului (pentru cei care vor să se angajeze!) la sfârşitul celor 3 ani de zile. De asemenea, experienţa poate fi văzută şi ca

procesul de învăţare care se desfăşoară pe parcusul întregii vieţi. În străinătate e mişto că se pune destul de mult accent pe practică. De asemenea, şi datele pe care se lucrează sunt actuale şi ai posibilitatea să faci studii de caz pe companiile momentului, cum ar fi Microsoft, RyanAir sau Mercedes. În România, datele nu sunt actuale, iar mulţi dintre profesori sunt depăşiţi şi, implicit, informaţiile pe care ni le prezintă nu mai sunt în concordanţă cu realitatea. Spre exemplu, la facultatea de Management ni se prezintă soluţii de eficientizare a proceselor şi de control al calităţii, având ca studiu de caz o fabrică din America anilor 90’.

Cu toate acestea, cred că experienţa pe care o poţi cumula în România, pentru aceia care nu aşteaptă întotdeauna să li se dea, poate fi mai valoroasă decât cea de afară. Personal, aş compara străinătatea cu o multinaţională de prestigiu, iar România cu o afacere proprie aflată la început. Intrând într-o multinaţională de succes, cu o vechime de câţiva zeci de ani, în care structurile şi procesele sunt bine definite şi totul este făcut ca la carte, impactul tău în aceea organizaţie este mult mai mic, eşti doar o picătură într-un ocean. Vei fi învăţat cum se fac lucrurile ca la carte, vei creşte treptat, învăţând de la cei dinaintea ta, vei ajunge CEO, end of story. Practic, de la început ştii drumul pe care trebuie să-l urmezi pentru a ajunge să fii ”şef” de “multinaţională”. Ştii structurile, ştii cum merge treaba, te confomezi şi creşti. Ai ajuns şef de şef. Felicitări! O singură întrebare am pentru tine: “Ce ai lăsat în urmă?”. Ai satisfacţia că ai făcut ceva pentru tine, că poţi să spui despre un anumit lucru că e al tău, că tu l-ai crescut, că ai reuşit din nimic să faci ceva extraordinar, sau că întotdeauna ai făcut totul ca la carte? Carte pe care nu ai scris-o tu, tu doar ai învăţat-o pe de rost. 30

www.stud-life.ro

A două variantă: startup-ul. Vrei să faci ceva extraordinar, cu propriile forţe, să construieşti ceva în care crezi 100%. Începi de la 0, iar în faţa ta se află un drum nebătătorit, plin de provocări şi obstacole la tot pasul. Te uiţi de pe geam la multinaţională şi te gândeşti că aşa ai vrea să arate şi afacerea ta. Nu ştii cum vei ajunge acolo, vei da greş de multe ori, dar fiecare succes va fi plin de satisfacţie, pentru că ai făcut totul pe puterile tale. Startup-ul tău începe să prindă o formă şi

Despre experienţa multiculturală, nu are rost să discutăm. Ştim că plecatul în afară îţi oferă posibiltatea să întâlneşti atâtea naţii şi culturi diferite, din care poţi învăţa foarte multe. Poţi lega prietenii şi îţi poţi deschide orizonturi noi. Greu de spus un scor. Nu pot să nu fiu subiectiv şi să nu văd punctul marcat de România în game-ul 2 din acest set, deci scor România - Străinătate: 1- 3 Costuri

Dacă e să privim din punct de vedere financiar, este clar că studiile şi viaţa sunt mai scumpe în afară. Totuşi, întrebarea

corectă este dacă sunt justificate costurile şi dacă plăteşti preţul corect pentru cât primeşti. Cert este că facultatea o poţi face pe gratis la noi, în afară mai greu. Există şi burse sau împrumuturi de care beneficiează studenţii români, dar pentru majoritatea va trebui să plăteşti după ce termini facultatea şi te angajezi. Dacă ne gândim la problemele pe care le mai întâmpini şi când vrei să te angajezi (acte, permis de muncă, reticenţa angajatorilor), ne dăm seamă că este destul de greu să te autosusţii financiar. Game. Set. Match. În cazul meu, rezultat final: România Străinătate: 2-3. Deşi scorul sugerează că mi-ar fi mai bine în afară, consider că satisfacţia pe care o resimţi ar trebui să valoreze mai mult. Aşadar, sfatul meu: călătoriţi cât de mult puteţi în străinătate, vizitaţi şi cunoaşteţi oameni noi. Deschideţivă viziunea, orizonturile şi nu vă gândiţi la barierele geografice. Rămâneţi acolo unde inima vă cântă 24 de ore pe zi.

iSTUDENT

ceilalţi oameni încep să vadă asta. Ţi se alătură şi împreună puneţi câte o cărămidă la viitoarea companie. Nu ajungeţi să faceţi o multinaţională, nici pe departe. Nu are nicidecum un sediu înalt şi nu e foarte atrăgătoare din afară. Însă vă uitaţi împreună la ea şi ştiţi că e a voastră şi că fiecare cărămidă a fost pusă cu multă muncă.

iSTUDENT

Tu câţi prieteni ai în rândul studenţilor ERASMUS? Prin intermediul programului ERASMUS, studenţii români au ocazia de a intra în contact cu studenţi străini. Nu este doar interesant, ci şi benefic pentru cei care ştiu cum să exploreze această oportunitate. Tu câți studenți Erasmus ai cunoscut? de Dana Login | dana.silvia.login@gmail.com

Începând cu 2006, a luat naştere programul sectorial ERASMUS (European Community Actions for the Mobility of University Students), care se adresează învăţământului superior, aplicabil în toate statele UE. La rândul său, ERASMUS face parte dintr-un concept mai larg şi anume LIFE LONG LEARNING PROGRAMME (LLF), care se desfăşoară în perioada 2007-2013.

programului ERASMUS creşte de la an la an. Nou veniții petrec de obicei un semestru sau un an (în funcţie de modul de aplicare) într-un colectiv universitar românesc, având ocazia să își continue studiile, dar şi să învețe mai multe despre tradiţiile româneşti, felul în care petrec studenţii români şi despre personalitatea lor. Fie că eşti student la Poli, ASE, Universitate, Drept, Teatru sau Jurnalism, cu siguranţă există studenţi ERASMUS în anturajul tău! Avantaje peste avantaje… La prima vedere, unii studenţii români sunt mai reticenţi faţă de erasmuşi însă TU nu ai de ce! Unii probabil se întreabă ”Cu ce mă ajută să îi cunosc?”, în timp ce ar trebui să privești lucrurile mai degrabă din perspectiva “De ce să NU îi cunosc?”. Dacă reuşeşti să vezi dincolo de graniţe, poţi transforma un semestru obişnuit întrunul de minune, făcând parte dintr-un mediu internaţional de studiu!

Impactul ERASMUS în România Lăsând istoria la o parte, cert este că numărul studenţilor străini care au ales să vină în România prin intermediul 32

www.stud-life.ro

Ca studenţi străini, necunoscând ţara şi cerinţele universităţii, aceştia caută ajutor în rândul colegilor. Așa apare ocazia perfectă de a intra în contact cu erasmuşi, iar tot ce rămâne este să fii dispus să menţii comunicarea cu ei, atât tu, cât şi colegii tăi.

numărul 12 / Decembrie 2010

● Îți poți face prieteni noi ● Ai posibilitatea să îţi îmbunătăţeşti cunoştinţele de limbi străine prin comunicare şi socializare ● Ai ocazia să experimentezi un mediu de studiu internaţional, cu toate că eşti în România (este un avantaj foarte important, care nu te costă nimic) ● Poţi chiar să îţi descoperi dorinţa de a învăţa o nouă limbă străină ● Descoperi tradiţii noi, concepţii şi personalităţi ● Ai oportunitatea unei noi experienţe, care apare doar în timpul facultăţii

În acceaşi măsură în care studenţii străini vin în România cu burse ERASMUS, există mii de studenţi români care îşi iau viitorul în mână şi aplică pentru burse ERASMUS în străinătate. Există avantaje de ambele părţi, însă atâta timp cât eşti student în România - GET THE BEST OF IT!

iSTUDENT

Ce îți iese ție din asta?

Socializarea cu studenţii ERASMUS îți aduce o grămadă de avantaje, experiențe noi, prieteni buni și, de ce nu, poate oportunitatea de a vizita și tu, la un moment dat, țara lor!

Cum să intri în contact cu studenţii ERASMUS? Socializarea cu studenţii ERASMUS nu trebuie să se reducă la simple discuţii în timpul cursurilor, ocazie ideală dealtfel pentru a le da câteva sfaturi şi informaţii utile despre seminarii, profesori, colegi etc. Astfel, nu uita să-i inviţi la ieşirile în oraş cu colegii tăi! Cu siguranţă vor dori să cunoască Bucureştiul, istoria lui, tradiţiile româneşti, oportunităţile de distracţie din România şi nu numai. O să vezi, aveţi multe în comun! De îndată ce se vor obişnui cu anturajul şi lumea, stând de vorbă la o bere, vei vedea că totul merge mai uşor. Poţi afla mai multe despre ţara lor natală, obiceiurile lor, până şi motivul pentru care au ales România ca ţară de studiu (un subiect foarte interesant).

numărul 12 / Decembrie 2010

ONG

Voluntar la Fundaţia Principesa Margareta a României A face voluntariat este un lucru grozav, o experiență minunată și un avantaj în CV. Dar ce înseamnă a face voluntariat la una din cele mai vechi fundații din România? Pentru a afla câteva răspunsuri, am luat un interviu domnului Mugurel Mărgărit-Enescu, director executiv al Fundației Principesa Margareta a României, una din cele mai importante asociații din țară. Interviu de Lucian Vasile | lucianflorin.vasile@gmail.com Stud-Life: Prima întrebare a studentului este ”de ce voluntar?”. Care ar fi răspunsul în opinia dvs? Mugurel Mărgărit-Enescu: Te faci voluntar pentru că vrei să faci ceva deosebit față de ce îți oferă viața de zi cu zi. Te faci voluntar pentru că vrei ceva pentru sufletul tău, pentru tine, să te simți tu bine. În mod normal, ai viața ta, ai facultatea ta, ai cursurile tale, ai problemele tale, ai grija zilei de mâine, ai dorința de a te angaja, toate chestiile astea care sunt lucruri absolut normale, dar care sunt toate legate de griji materiale și de drumul în viață pe care îl are fiecare student. Dar simți la un moment dat că vrei ceva în plus, vrei să faci o schimbare, iar vremea studenției este un moment în care te gândești că tu vrei ca lumea în care trăiești să fie mai bună, ca semenii tăi să o ducă mai bine. Atunci încerci să găsești tot felul de oportunități prin care poți să aduci un beneficiu societății și până la urmă, e un beneficiu pe care ți-l aduci ție. Pentru sufletul tău. SL: Cei 20 de ani de activitate plasează FPMR între cele mai vechi fundații din România. Cum a luat ființă și prin ce se deosebește FPMR de restul asociațiilor? M.M.E.: Fundația a luat ființă în momentul în care Altețea Sa Regală Principesa Margareta a României s-a întors în țară (ei i s-a permis să facă acest lucru, spre deosebire de tatăl său) și a văzut dezastrul care era în România postdecembristă – numărul 12 / Decembrie 2010

copiii din orfelinate, mizeria, persoanele cu handicap – tot ce regimul comunist ascunsese sub preș. A văzut toate lucrurile astea și a realizat că trebuie să le schimbe, să facă tot ce-i stă în putere ca să le schimbe. O dorință absolut simplă de a ajuta. Spre deosebire de celelalte asociații, sunt mai multe chestiuni. Prima este legată de Altețea Sa Regală. Ea este președinta consiliului de administrație și este cea care stabilește direcțiile strategice ale fundației. Suntem singura fundație din România care are un astfel de președinte, o astfel de imagine, o astfel de personalitate care o reprezintă și care îi ghidează pașii. Al doilea lucru prin care ne deosebim este faptul că noi am ales un spectru foarte larg de acțiuni. Noi atingem copii, bătrâni, tineri, comunități și tineri talentați. Sunt multe direcții pe care ni le-am asumat, dar aici era nevoia și pe asta am mers.

www.stud-life.ro

ONG SL: FPMR derulează mai multe proiecte, printre care și centrul internerațional din Regie (campusul Politehnicii, n.r.). În ce constă acest proiect? M.M.E.: Atingem mulți beneficiari, puteam să facem proiecte pentru fiecare în parte, dar am preferat (și asta e o abordare pe care o considerăm unică la nivelul României) să încercăm să combinăm aceste categorii de beneficiari, astfel încât să-și ofere reciproc beneficiile aferente. Bătrânii împrumută din entuziasmul copiilor, copiii și tinerii împrumută de la bătrâni experiența și împreună creează o anumită conexiune, care înseamnă mult mai mult, care înseamnă un respect între generații, ceva ce s-a pierdut undeva pe drum în societatea românească modernă. Centru Generații există de aproape 4 ani de zile și este un centru care se dezvoltă mereu, un centru care învăță noi metode să-și implice membrii, să-i facă mai activi la evenimentele sale, să umple această breșă care există între generații. Nu e ușor – copiii când vin la centru sunt gălăgioși, bătrânii preferă să fie un pic mai multă liniște. Dar poți să aduci niște activități în discuție prin care să vină împreună, să se respecte reciproc și rezultatele sunt chiar foarte frumoase. Și fac tot felul de 36

www.stud-life.ro

chestii: fac teatru, fac dansuri, fac meditații împreună – sunt lucruri care le sunt utile la școală și lucruri care le sunt utile în integrarea lor socială. Bătrânii împrumută din entuziasmul copiilor, copiii și tinerii împrumută de la bătrâni experiența și împreună creează o anumită conexiune, ceva ce s-a pierdut undeva pe drum în societatea românească modernă -pus in caseta de citat SL: În ce măsură pot studenții să se implice în acest proiect? M.M.E.: Studenții pot să se implice, mai ales că avem o mare nevoie de voluntari. Avem voluntari care coordonează activități, la fel cum avem voluntari care fac meditații cu copiii. Sistemul intergenerațional nu presupune exclusivitate. Dacă la meditații nu găsim o persoană în vârstă care să facă, spre exemplu, matematică cu ei, atunci apelăm la un voluntar care vine acolo și participă la activitățile cu copiii. La fel, voluntarii participă la toate celelalte activități. Nu sunt excluși cu nimic și nu sunt în plus niciodată. Și da, voluntarii se pot implica și sunt bineveniți oricând.

numărul 12 / Decembrie 2010

„

În felul acesta ne asigurăm că avem 20 de tineri în acest proiect, tineri care au mare nevoie de ajutorul nostru, care sunt talentați și care, din punctul meu de vedere, sunt viitori artiști de succes ai României.

SL: De pe site-ul fundației am aflat și de proiectul Voluntari – Ambasadori ai schimbării. Puteți detalia ce înseamnă și care este rolul său? M.M.E.: Acesta este un proiect foarte fain care înseamnă că voluntarii merg la persoane în vârstă la domiciliu și fac pur și simplu activități de socializare. Mergem cu bătrânii în parc, mergem cu ei la cumpărături, stăm de vorbă și voluntarii își adoptă bunicii. Se creează o anumită relație între voluntari și persoanele în vârstă. Voluntarii noștri vin la ei acasă și stau pur și simplu la povești și le mai spun ce se mai întâmplă și socializează cu acești oameni care sunt îngrozitor de izolați. Deci este un mic proiect prin care în acest moment sunt 47 de voluntari care merg acasă la cei peste 40 de persoane în vârstă, dar care, din când în când, merg și la cămine de bătrâni. Aici voluntarii nu

„

intenție în care își descriu oarecum situația și ne spun la ce le-ar folosi lor această bursă. Evaluăm aceste dosare, după care tinerii care au trecut de această fază, merg către o evaluare cu un juriu de specialitate. Trebuie să fie îndeplinite două criterii: să fie această situație socio-materială mai puțin plăcută și trebuie să beneficieze de un talent real. Și atunci la muzică avem un juriu în fața căruia se prezintă și interpretează o bucată muzicală de 5-7 minute și mai stau de vorbă apoi și cu juriu, iar la arte plastice vin cu un portofoliu și tot așa o discuție cu juriul care evaluează talentul lor. Juriul este format din specialiști – profesori la Universitate, artiști plastici, oameni care știu să evalueze talentul.

„

sunt neapărat persoane tinere – există și destui studenți, dar sunt și foarte multe persoane care sunt angajate și care se duc la bătrâni în weekend sau când au timp. Sunt activități pe care le faci pentru sufletul tău. SL: Cum poate un tânăr să se implice întrunul dintre proiectele Fundației și căror tineri se adresează pentru rolul de voluntar? M.M.E.: În primul rând, un tânăr trebuie să ia contact cu noi, să sune la telefoanele noastre fixe și avem două persoane care se ocupă de voluntari: una dintre persoane este cea care coordonează proiectul Voluntari – Ambasadori ai schimbării și poate să-i direcționeze pe voluntari către persoanele în vârstă și cealaltă persoană este coordonatorul centrului de la Generații, unde voluntarii pot face diferite activități cu copiii, tinerii și bătrânii.

Este un proces de selecție, pentru că nu vii pur și simplu și faci voluntariat.

numărul 12 / Decembrie 2010

ONG

SL: Bursa ”Tinere talente” este cunoscută ca o șansă acordată tinerilor cu aptitudini în domeniul artistic. Cui se adresează și ce presupune? M.M.E.: Proiectul ”Tinere talente” este adresat tinerilor talentați care nu au posibilitățile materiale să-și dezvolte acest talent. Selecția noastră se face la facultățile și liceele de profil – în cazul proiectului care se desfășoară în acest moment vorbim de muzică și arte plastice. Mergem la aceste licee și facultăți, anunțăm proiectul, vorbim cu directorii, punem afișe, după care primim la noi la sediu dosarele acestor tineri cu vârste între 14 și 24 de ani și evaluăm situația lor socio-materială. Ei ne depun la dosar care sunt veniturile lor, ne dau și o scrisoare de

www.stud-life.ro

„ 37

iONG

Ai o discuție cu coordonatorii noștri – este un proces de selecție destul de riguros pentru că nu vrem ca beneficiarii noștri să fie dezamăgiți (un voluntar să le promită marea cu sarea și să nu mai apară niciodată) și totodată un proces de selecție benefic pentru ambele părți, pentru că voluntarul este întrebat ce program are el, la ce ore poate să vină, de câte ori poate să vină, ce preferințe are, ce își dorește el să facă și cel mai ades și se găsește un locșor. În acest moment, avem nevoie de niște voluntari care să facă meditații cu copiii (română, matematică, limbi străine), pe latura aceasta de after school pe care o avem la centrul Generații. SL: Ce poate câștiga un tânăr în urma voluntariatului la FPMR? M.M.E.: Este în principal o chestie de suflet, dar pe lângă ea se adaugă niște

„

lucruri care sunt inevitabile și e foarte bine că există. Pe de o parte, a pune în CV faptul că a fost voluntar și că a fost de încredere și important pentru cineva, înseamnă că ești o persoană care la un anumit moment în existența ta, ai făcut niște lucruri de însemnătate – ai lucrat într-o echipă, ai participat la organizarea unor evenimente sau ai participat pur și simplu la niște activități. Iar câștigul material cu siguranță nu există, dar câștigă această experiență, că face parte dintr-o echipă și câștigă el experiența de a se supune unor norme de lucru, dar își câștigă și prieteni sau niște povești frumoase pe care le spune cu un zâmbet larg. Spre deosebire de ceilalți colegi ai tăi care s-au dus la facultate și și-au luat examenele și au trecut prin viață fără să aibă ce să povestească cu adevărat, ei pot să vină și să spună

„

uite ce am făcut – l-am ajutat pe un copil, a trecut clasa pentru că eu l-am ajutat la matematică

Sunt toate aceste lucruri care practic trebuie făcute. Se poate, dacă mergem și mai departe, și e valabil pentru unii dintre colegii mei, dacă ești o persoană de încredere și ai făcut voluntariat la noi o perioadă mai lungă, când avem un post pentru coordonator sau asistent de proiect, ei sunt primii selectaţi pentru că deja îi cunoaştem, avem încredere. Atunci ai practic posibilitatea să fii angajat al fundaţiei.

numărul 12 / Decembrie 2010

De dimineaţa până seara, pe toată perioada facultăţii, ONGs-iştii (membrii organizaţiilor studenţeşti) sunt omniprezenţi, hiperactivi şi mereu te împiedici de ei. Aşa că nu poţi să nu te întrebi: “Dom’ne, da’ ăştia nu mai iau şi ei vacanţă?”. Ca să ne răspundem la această întrebare, am stat de vorbă cu cinci ONGs-uri şi am încercat să vedem dacă ei chiar iau vacanţă, şi dacă da, cum îşi vor petrece sărbătorile anul acesta. Articol de Ţicău Horaţiu | ticauhoratiu.wordpress.com

Primii care au răspuns au fost cei de la AIESEC. De Crăciun, ei fac o petrecere cu Secret Santa, unde fiecare primeşte cadou de la altcineva fără să ştie cine este. Există un comitet de organizare a petrecerii care alege tema şi locaţia. Anul trecut tema a fost “Children again for X-mas”, iar pentru anul ăsta nu se ştie încă. Alumni iau şi ei parte la acestă petrecere şi se distrează cot la cot cu mai tinerii AIESEC-eri. Party, party, dar nici părinţii nu sunt uitaţi. În fiecare an sunt trimise felicitări la casa fiecărui membru, în oraşul de provenienţă. Felicitarea este adresată, bineînţeles, părinţilor. De revelion există în fiecare an o petrecere, iar cei care se ocupă de ea sunt aleşi prin decembrie. În general are loc la munte. Se bea, se mănâncă, se dansează şi toţi AIESEC-erii se distrează. Cei de la ASER şi cei de la AEGEE de Crăciun fac party în club în Bucureşti, dar AEGEE-işti fac ceva cu totul inedit de revelion: când toată lumea caută muntele şi zăpada, ei caută marea şi nisipul. Pleacă 5 zile la Constanţa şi vor sărbători cu un invitat special: un membru vechi de 7 ani în AEGEE Brescia, care a făcut parte 2 ani din Boardul AEGEE Europe.

numărul 12 / Decembrie 2010

ONG

Un Crăciun de ONGs-ist

Pentru că şi cei din Poli se distrează de sărbători, VWI ESTIEM organizează în fiecare an o petrecere de Crăciun la ei în facultate, în spirit nemţesc, cu preparate tradiţionale şi Gluehwein (vin fiert din Germania). La aceasta participă şi profesori şi studenţi din FILS germană, precum şi decanul facultăţii şi alţi invitaţi. Membrii organizaţiei şi alumnii au o petrecere într-un bar, la care îşi dau cadouri în funcţie de bileţelele extrase pe loc (nu vei ştii dinainte cui îi dai), apoi se mută într-un club. Cei de la BOS îşi petrec şi ei sărbătorile împreună. De Crăciun ţin o petrecere în club, unde îşi fac cadouri şi se distrează până dimineaţă, iar revelionul îi găseşte tot împreună. Anul acesta nu s-au gândit ce vor face, însă având în vedere că anul trecut au petrecut ultima noapte a anului laolaltă în cămin, se aşteaptă ca ziua de 31 decembrie 2010 să-i găsească tot reuniţi. Vacanţa se apropie, Crăciunul la fel. Pentru majoritatea, această zi e cu totul inedită şi cu totul diferită faţă de oricare altă zi din an. Pentru ONGs-iştii se pare însă, că e doar o altă zi petrecută împreună.

www.stud-life.ro

ONG

AI Olympics: Concurs de software pentru cei pasionați de Inteligență Artificială Pentru că ești un student mereu gata de provocări, AI-MAS Winter Olympics ți-a pregătit trei probe de concurs, premiate cu 1000 de euro fiecare. Articol de Anca Bălănel | Coordonator PR AI-MAS WO | anca@aiolympics.ro Pentru că ești un student mereu gata de provocări, AI-MAS Winter Olympics ți-a pregătit trei probe de concurs, premiate cu 1000 de euro fiecare. AI Olympics, alături de alte 3 secțiuni (AIdeas, AI-MAS Village și AI:Discuss and Discover), face parte din AI-MAS Winter Olympics, proiect ce își propune să reunească persoane interesate de inteligență artificială. AI-MAS Winter Olympics este organizat anual de AI-MAS Group, laboratorul de cercetare în inteligență artificială din cadrul Facultăţii de Automatică și Calculatoare, Universitatea Politehnica București. Probele AI Olympics îți testează inventivitatea și cunoștințele de IA. Poți alege să participi împreună cu echipa* ta la una sau mai multe dintre ele. Probele sunt: 1. Ticket to Ride - un board game bine cunoscut, în care jucătorii trebuie să construiască rute feroviare între orașele de pe o hartă. Cu cât rutele sunt mai lungi, cu atât ele aduc mai multe puncte, iar la finalul jocului, cea mai lungă rută, precum și terminarea cu succes a unor misiuni stabilite, aduc puncte bonus. Câștigă cine obține cele mai multe puncte! 2. Recycle Swarm - jocul care, transpus în lumea reală, ar avea și o utilitate practică.

www.stud-life.ro

Pe scurt, este vorba despre niște echipe de vehicule care adună gunoaiele dintr-o zonă. Unitățile dintr-o echipă au capabilități diferite: unele descoperă gunoiul pe hartă, altele îl strâng, și un al treilea tip îl transportă la stațiile de reciclare. Secretul constă în coordonare. Cea mai eficientă echipă câștigă! 3. Crafting Quest: Treasure Hunt - aventura unei echipe formate din trei personaje: o vulpe, un diavol tasmanian și un crocodil. Acestea trebuie să exploreze harta pe care se află și să adune diverse resurse. Pe baza unor tipare obținute pe parcursul jocului de la comercianți, ei pot folosi resursele pentru a asambla vestigii din vremuri îndepărtate, care îi vor îmbogăți. Organizatorii pun la dispoziție câte o platformă pentru fiecare probă, iar echipele își pot finaliza și trimite soluțiile până pe 16 februarie 2011. Turneele finale ale jocurilor se vor desfăşura în zilele de 19 și 20 februarie 2011, când va avea loc evenimentul final al AI-MAS Winter Olympics. Competiția este una internațională, deci provocarea este pe măsură. Înscrie-ți și tu echipa în cursa pentru premii! Accesând site-ul www.aiolympics.ro poți afla mai multe informații despre concurs, cât și despre celelalte 3 secțiuni ale AI-MAS Winter Olympics.

numărul 12 / Decembrie 2010

iWORK

De pe bǎncile facultǎţii la antreprenoriat Eşti student, cu adevǎrat priceput într-un domeniu şi te tenteazǎ ideea de a-ţi transforma visele în realitate? Râvneşti la independenţa financiarǎ, nu te dai în lǎturi de la a prelua responsabilitǎţi, iar nevoile de libertate de gândire şi de acţiune sunt vitale pentru tine? Dacǎ consideri cǎ nu îţi poţi atinge maximul dezvoltǎrii profesionale într-o instituţie sau o corporaţie, atunci poate ai cochetat cu ideea de a deveni antreprenor. Dar ştii cu adevǎrat ce presupune transformarea în propriul şef? Pentru a te ajuta în luarea deciziilor, află ce sfaturi îţi oferǎ oamenii de success din România, prezenţi în cadrul programelor Fundației LEADERS. Articol de Alexandra Bideaua | alexandra.bideaua@leaders.ro Felix Pǎtrǎşcanu, vorbitor la Leadership School 6, este unul dintre fondatorii FAN Courier, o afacere evaluatǎ la peste 30 de milioane de euro. În perioada în care compania încǎ nu era un jucǎtor major pe piaţǎ, momentele dificile nu au fost puţine. Felix le sugereazǎ studenţilor care doresc sǎ devinǎ antreprenori sǎ îşi cântǎreascǎ cât mai bine deciziile şi sǎ evalueze greutatea tuturor rǎspunderilor pe care le vor avea. Alexandru Costin, prezent și el în cadrul Leadership School, este General Manager Adobe România. Studiile politehnice le-a finalizat cu câţiva ani întârziere pentru cǎ a renunţat la facultate de câteva ori pentru a demara start up-uri, chiar dacǎ multe dintre ele au eşuat. Succesul a venit cu fondarea InterAKT, compania care a ajuns la o cifrǎ de afaceri de aproape 2 milioane de dolari şi a fost achiziţionatǎ de Adobe. Alexandru le sugereazǎ celor care îşi vor deschide propria afacere sǎ colaboreze cu profesionişti şi sǎ dobândeascǎ cunoştinţe din management, marketing, resurse umane şi finanţe. Întrebat de către participanții Leadership School ce ar face diferit acum, Alexandru Costin i-a sfǎtuit sǎ câștige prima dată experiență într-o organizație și apoi să își pornească propriul business. Intradevǎr, succesul va veni mai uşor așa.

www.stud-life.ro

Andrei Roşca, prezent în cadrul Mentoring by Leadership School, program dedicat absolvenților Leadership School, este un antreprenor care a fǎcut față cu succes trecerii cǎtre sfera proiectelor online. Este fondatorul Pawnee, un grup de publishing de nişǎ care deţine şi www.bookblog.ro, cel mai important blog colectiv din România. Andrei este autorul cǎrţii “Suntem furtuni”, în care înfǎţişeazǎ într-o manierǎ subiectivǎ modul în care te maturizeazǎ antreprenoriatul. El nu crede cǎ existǎ imposibil, iar numitorul comun pe care l-a identificat la majoritatea antreprenorilor cu care a colaborat este inadaptabilitatea. Astfel, oamenii de afaceri încep sǎ îşi construiascǎ propriile medii economice care sǎ le satisfacǎ nevoile.

Marius Ghenea, fondatorul Flamingo Computers şi a altor afaceri din domeniul online, ”judecătorul” nelipsit al simulǎrilor de business unicat din cadrul şcolii de leadership este şi unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri şi finanţatori din România. El le recomandǎ celor care aspirǎ la statutul de antreprenor sǎ îşi aleagǎ cu mare grijǎ strategia de intrare pe piaţǎ şi sǎ aibǎ rǎbdare, pentru cǎ cifrele de afaceri impresionante nu se ating peste noapte.

Dacǎ sunteţi gata sǎ construiţi un plan de afaceri coerent, sǎ rezolvaţi probleme de cash flow şi sǎ nu faceţi nicio economie de pasiune, atunci nimic nu vă va impiedica să faceţi parte din topul antreprenorilor de succes. V-au fost oferite primele unelte necesare pentru a reuși, restul depinde de voi. Fundația LEADERS are peste 10 ani de experienţǎ în aria leadershipului și își propune să educe generaţia de lideri care va conduce România.

numărul 12 / Decembrie 2010

iWORK

Piața muncii în 2011 După doi ani în care piața muncii a fost serios afectată de criza economică, anul 2011 se anunța a fi anul în care lucrurile vor reintra într-o oarecare normalitate. Conform celor mai recente previziuni, se pare însă că această revenire se va lăsa așteptată mai mult decât s-a crezut inițial. Astfel, cel puțin în prima parte a lui 2011, nu se întrevede nicio îmbunătățire a situației de pe piața forței de muncă. Articol de Steluța Florescu │ steluta.florescu@gmail.com

Privind însă la numărul angajărilor din 2010, putem observa un fapt relativ îmbucurător: acesta l-a depășit, ce-i drept nu cu mult, pe cel din 2009. Astfel, deși un an dificil, 2010 s-a dovedit a fi ceva mai bun în această privință decât 2009, mai ales spre finele anului, când, potrivit datelor furnizate de specialiști în recrutare citate de Adevărul, am asistat la o ușoară revenire pe piața forței de muncă. E drept, revenirea a fost atât de “ușoară”, încât sunt convinsă că cei mai mulți dintre noi nu am simțit efectele ei. Poate doar o dată cu începerea noului an universitar am putut vedea ceva mai multe afișe prin facultăți și cămine cu oferte de joburi pentru studenți - majoritatea în call center-uri - și ceva mai multe anunțuri

www.stud-life.ro

prin ziare și pe site-urile de recrutare. Din păcate, mai este încă o cale lungă până la o revenire totală, cele câteva joburi în plus neputând avea un impact prea mare asupra imaginii de ansamblu. Situația are însă aspecte și mai greu de digerat. Adevărul citează declarația Adelei Râpeanu, specialist în recrutare, care susține un fapt îngrijorător, dar bine cunoscut absolvenților: diplomele nu garantează un loc de muncă sau venituri pe măsura pregătirii. Ceea ce nu mai e deloc surprinzător în condițiile competiției acerbe pentru puținele locuri de muncă disponibile. Iar dacă mai adăugăm veșnicele nepotisme și, în general, prea puțina meritocrație, intrăm într-o zonă de dezbatere din care e greu de ieșit.

numărul 12 / Decembrie 2010

iWORK

Previziunile economice pentru anul 2011, deși inițial pozitive, au luat un alt curs, și nu doar la noi, ci la nivel mondial, FMI anunțând o schimbare a diverșilor indicatori economici în sensul scăderii valorilor anunțate anterior. Situația se traduce pe plan intern, printre altele, prin continuarea concedierilor în sectorul bugetar și o încă incertă creștere a salariilor de numai 10-15%, comparativ cu cei 25% deja tăiați. În sectorul privat în schimb, deși majoritatea companiilor vor avea reduceri de cheltuieli, se preconizează că salariile vor crește cu 10. Dacă însă economia nu dă semne de revenire, nici numărul locurilor de muncă nu va crește. Există totuși din partea specialiștilor în domeniu speranțe mari pentru a doua jumătate a lui 2011.

Fără îndoială, lipsa locurilor de muncă afectează toate clasele sociale. Cu toate acestea, în calitate de student, nu poți să nu deplângi situația absolvenților care fie nu își găsesc de lucru, fie sunt nevoiți să accepte joburi aflate sub nivelul pregătirii lor. Totuși, indiferent cât de dificil ar putea fi, părerile de rău și revolta în fața situației trebuie depășite și înlocuite cu o atitudine ceva mai constructivă. Ce putem face? Și pentru că, mai ales în prag de sărbători, trebuie să păstrăm o notă optimistă, putem găsi o parte bună în toată această situație. Astfel, dacă pentru obținerea jobului visat e nevoie să mai așteptăm, acum e momentul să fructificăm timpul avut la dispoziție pentru a dobândi noi cunoștințe sau a ne dezvolta abilitățile și competențele. În acest sens, ne stau la dispoziție o serie de traininguri sau stagii de practică ce pot constitui un pas înainte spre cariera pe care o visăm. Totul e să pândim orice oportunitate și să profităm de ea. E drept, mulţi tineri își doresc din start posturi de conducere sau cu responsabilitate cât mai mare,

numărul 12 / Decembrie 2010

dar nu trebuie pierdut din vedere, oricât de banal ar suna, că de cele mai multe ori e necesar să pornești de jos pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus.

www.stud-life.ro

iWORK

În final, jobul te alege pe tine Am ales demult Bucureștiul, atunci când am cântărit posibilitățile de angajare. Asta mi-am spus că înseamnă capitala - o mare de joburi și de oportunități, o piață de desfacere mult mai mare, pentru o eventuală afacere, un public selectiv și, am zis eu, de calitate, o sumedenie de mentori pentru atâția învățăcei plini de entuziasm. N-am prevăzut discrepanța dintre facultate și jobul de la final când mi-am înfăptuit marele plan al carierei. Articol de Iulia Mărginean | iulia.mmarginean@gmail.com

Alegerea carierei Mi-ar plăcea să spun că primul pas în alegerea carierei a fost pentru toți încă din copilărie. Că toți care au spus pompier, asta s-au făcut, că medicii au visat de mici la stetoscop, că mecanicii desenau șuruburi și filtre de motorină încă din grădiniță, dar nu e chiar așa. Câți dintre voi v-ați făcut piloți de curse și câte dintre voi au ajuns prințese?

www.stud-life.ro

Primul pas a fost făcut cu un pic mai multă conștiință, un pic mai târziu și oarecum constrânși de anumiți factori, atunci când s-a ales facultatea. S-au luat în calcul abilitățile și cunoștințele, părerea părinților, cât se câștigă, cât de departe sau de aproape e de casă și pe ce post poi ajunge la terminarea studiilor. După admitere încă ești convins că e alegerea potrivită. Și poate e! Chiar dacă nu, și chiar dacă aveai șansa la ceva uluitor, asta e realitatea ta. Realitate pe care o mulezi pe forma personalității, după crezul și nevoile tale. E păcat, însă, că realitatea societății în care trăim e alta. Dăm vina pe Ea, că Ea, Societatea, nu se mulează pe nevoile noastre. Învăţăm, luăm examene, le picăm pe altele, bem termosuri de cafea, ca într-un final să le luăm pe toate. Toate astea într-un sistem educațional rigid, care impune materii și nu lasă loc de opțiune, dar în spatele căruia găsim o lume idilizată. Lumea asta o găsim mai târziu, ce-i drept, când ne dăm seama că e chiar bine să știm de toate. Poate nu suntem ași în ceva anume, dar avem libertatea alegerii jobului și în alte domenii. numărul 12 / Decembrie 2010

iWORK Investești în tine Există aproximativ 600 de mii de studenți pe an, din care aproape 400 de mii în București. Dacă am face un calcul scurt (deși nu simt nevoia de matematică), din totalul de studenți doi din trei plătesc taxa de studii, unul la stat, celalalt la particular, ajungându-se la mai mult de 600 de euro pe an, de student. Dintre cei care aplică la o facultate din București, mai mult de jumatate sunt din provincie, ceea ce înseamnă că dacă nu ești la buget... ai încurcat-o! Trebuie să scoți cam mulți bani din buzunar, tu sau tatăl, care probabil stă cu contul cardului tău în buzunar ca să alimenteze, după posibilități. E o investiție în tine, pe care speri s-o acoperi cu timpul. Un absolvent de medicină, de exemplu, ajunge mai mult ca sigur cadru medical, unul de la Facultatea de Drept are cam trei opțiuni, dar tot din domeniul juridic, tânărul de la Teologie ori alege calea Domnului, ori Pedagogia, deci rambursarea e destul de sigură, ca să nu spun evidentă. Pentru alții, nu e o investiție sigură. E un joc de noroc, dacă găsim sau nu locuri de muncă în domeniu. numărul 12 / Decembrie 2010

Companiile nu au destule legături cu universitățile, iar universitățile nu sunt la zi cu nevoile pieței. Așa că se dezvoltă o teamă a studentului, să nu rămână pe salariu minim pe economie sau să nu rămână la jobul pe care el îl numește de ceva vreme ”provizoriu”. N-o să scăpăm niciodată de complexul experienței. Sau a lipsei ei. În final, te ajung taxele de școlarizare, cheltuielile sunt tot mai mari, chiriile bat la ușă, iar standardele personale încep să scadă. Ponderea studenților care lucrează fiind de doar 30%, mizezi pe faptul că sunt destule companii care prestează servicii și care au nevoie de tineri. Nu asta ai învățat pe băncile școlii să faci, dar te pricepi, că doar noi românii suntem buni la toate şi te lasi ales de locul de muncă fiindcă momentan n-ai încotro. Oamenii se schimbă permanent şi ăsta nu trebuie să fie un lucru rău. Nu contează că ai terminat facultatea de matematică şi te-ai gândit că mai bine scrii într-o revistă. Întrebarea la final, după ce jobul te-a ales pe tine, este: Eşti mulţumit de ceea ce faci? www.stud-life.ro

iWORK

Calea către succesul personal "Poate

că singura demnitate adevărată a omului este

" (J.J. Rousseau)

capacitatea de a se depăşi pe sine.

Articol scris de Laurenţiu Cîrlan | laurentziu2@yahoo.com

Calea către succesul propriu necesită, desigur, o personalitate puternică. Aceasta se dobândeşte prin câştigul de experienţă de viaţă, care include depăşirea de noi bariere permanent. Astfel, trebuie să ai experienţă pozitivă şi negativă în: - socializare - dragoste - bani Adunând toate cele trei, va rezulta o fiinţă umană cu personalitate. 1. Socializare Ne aflăm într-o societate. Trebuie sa purtăm conversaţii, cât mai multe şi NU cu un singur grup de prieteni. Socializează tot timpul cu oameni de diferite ranguri sociale. Discută intelectual, cât şi mărginit. Nu te limita la un singur nivel. Poţi căpăta cunoştinţe chiar de acolo de unde te aştepţi mai puţin. Viaţa e surprinzătoare! Ca regulă generală, experienţa se câştigă DOAR când ai parte de multe situaţii distincte, oricare ar fi ele. Până şi un doctor învaţă mai mult dintr-o operaţie care implică atenţie, decât una de succes care decurge ‘ca la carte’. Acumulând experienţa socializării, vei deveni un om capabil de a vorbi tuturor nivelurilor sociale, atât portarului de la intrarea într-o clădire, cât şi directorului unei societăţi, diferenţa de limbaj între cei doi fiind una majoră. 48

www.stud-life.ro

Prin urmare, fii deschis! Discută chiar şi cu oamenii pe care nu îi cunoşti! Retragete atunci când consideri că discuţia nu mai este una interesantă sau plăcută. Fă schimb de informaţii, fiindcă INFORMAŢIA înseamnă PUTERE. Astfel, vei deveni o persoană care ştie să menţină o conversaţie, dar vei avea şi un fler bun în ceea ce priveşte EXPRIMAREA, fiindcă deseori ceea ce gândeşti nu reflectă cu ceea ce exprimi. Doar câştigând experienţă vei fi mai presus în ceea ce priveşte exprimarea.

3. Banii Reprezintă un alt fragment din personalitatea ta. Se spune că banii n-aduc fericirea. Oare e adevărat? Dacă nu aduc fericirea, atunci ce aduc? Cuvântul cheie este: ÎNCREDEREA. Nu numai că banii te ajută să ai încredere în tine, dar îţi oferă posibilitatea de a-ţi împlini visele, fiindcă toţi avem vise.

numărul 11 / Noiembrie 2010

iWORK

2. Dragoste Este foarte important să ştii ce înseamnă viaţa în doi. Nu te feri de acest capitol, fiindcă este unul strict necesar. Înveţi foarte multe lucruri noi despre femei în general şi respectiv despre bărbaţi, despre preferinţele lor, despre mentalitatea acestora, despre ce este necesar ca să întreţii o relaţie, dar şi cât de rapid se poate pierde una în care ai investit timp, bani şi suflet. Astfel, reuşeşti să faci diferenţa dintre SINGURĂTATE şi ÎMPLINIRE sufletească. Înveţi să apreciezi fiecare tip de relaţie la timpul ei.

Vei deveni un om de succes atunci când vei dobândi un procent satisfăcător din fiecare din cele de mai sus. Te poţi gândi la tine însuţi ca la un proiect în care investeşti resurse mereu: timp, bani, efort. Rezultatul acestui proiect trebuie să fie desigur unul profitabil. Ce semeni, aduni! Îţi recomand şi un test de personalitate, pe care îl poţi accesa de la adresa: h t t p : / / w w w. p o r t a l r o m a n . c o m / t e s t e psihologice/Ai_personalitate_ puternica_-78.html Ne citim în numărul următor al Stud-Life!

www.stud-life.ro

iWORK

Știri Academice de Dana Login | danalogin@yahoo.com 1. Alătură-te Cursurilor de Prim Ajutor! În perioada 4-5 decembrie, Crucea Roşie Română organizează cursuri de prim ajutor premedical, atât pentru persoane fizice, cât şi juridice. Durata cursului este de 12 ore și se desfăşoară timp de 2 zile (câte 6 ore pe zi). Vei învăţa lucrurile esenţiale care ţin de acordarea primului ajutor. Preţul acestui curs este de 150 lei și în urma lui vei primi un certificat de atestare a cunoştinţelor de prim ajutor dobândite pe parcursul celor 2 zile. Pentru înscrieri trimiteți un e-mail la crucearosie.sector.6@ gmail.com

2. Se dă startul Concursului de Film Până pe 17 ianuarie 2011 ai timp să trimiţi filmul promoţional, participând la concursul de film organizat de Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene. Se face apel la creativitatea, inovaţia şi aptitudinile tehnice ale studenţilor de la comunicare şi film. Fie că vrei să realizezi un film promoţional scurt sau mai lung, să ai în vedere două servicii: UE Bookshop şi TED. Nu există o limită în ceea ce priveşte numărul de filme, aşa că tot ce rămâne este să dai frâu liber imaginaţiei şi să te apuci de treabă! Pentru detalii complete ale concursului accesaţi: www.publications.europa.eu

3. Înscrie-te la Cursurile BEST Dacă eşti student la politehnică, până pe 19 decembrie 2010 mai ai timp să te înscrii pentru cursurile BEST, care se vor desfăşura în perioada 1 martie - 7 iunie 2011. Organizaţia studenţească non-profit BEST, va da startul unui nou eveniment în cadrul căruia studenţii de la politehnica au ocazia de a-şi aprofunda un anumit subiect din aria de interes. Principalele subiecte abordate vor acoperi domenii precum tehnologie, economie, management şi marketing. Pentru a dovedi cunoştinţele acumulate de-a lungul cursurilor, studenţii vor susţine la sfârşit un test. Pentru informaţii generale despre cursurile BEST şi procesul de aplicare, accesaţi www.best.eu.org.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

FOTO

STUD-LIFE GALLERY Bijuteria, ca sculptură de mici dimensiuni Text de Alina Cristea | alina.cristea03@gmail.com Fotografii de Alina Cristea și Ruxandra Paraschiv

Câți dintre studenți lucrează? Câți dintre voi sunt ONGiști? Dar câți dintre voi mai dau pe la facultate? Dacă tot am restrâns categoriile, vă mai pun o întrebare: câți știu să facă bijuterii? Nu, aici nu vorbesc de cerceluși din ceramică și broșe din fimo, ci de bijuterii din metale prețioase și pietre de calitate. Și nu este vorba de vreun bijutier renumit, ci de un student. Sergiu Ioana (Ioana este numele de familie, da) este student în anul I de Master la secția Ceramică Sticlă Metal a Universității de Arte din București. El nu a urmat un liceu de Arte, ci unul cu profil teologic din Curtea de Argeș, iar pasiunea pentru bijuterie a descoperit-o tot atunci, prin intermediul unui artist plastic, Traian Duță, de la care a primit primele lecții de desen și de modelaj. Ceea ce a învățat atunci l-a deteminat să urmeze cursurile de licență tot la secția la care este și acum. În munca lui, Sergiu consideră că e foarte importantă calitatea materialelor cu care lucrează, acesta fiind motivul pentru care realizează numai bijuterii din argint și pietre semiprețioase. Atunci când începe să execute un inel, alegerea unei pietre de cât mai bună calitate îl determină Foto de Alina Cristea 52

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

În afară de bijuterie, Sergiu mai realizează și busturi, candelabre, trofee și premii pentru diferite ocazii (de exemplu: trofee pentu Campioni de

legendă, Premiile VIP pentru Cristian Brancu și Antena 3), dar și medalii și lucrări de sculptură, care se găsesc și în București. Pe lângă acestea, a participat la concursul de sculptură în zăpadă Knustwege, care a avut loc anul acesta în stațiunea Pontresina, Elveția, unde a câștigat premiul al IIlea, executând un rinocer din zăpadă.

FOTO

să facă o montură care să o pună cât mai bine în valoare. De asemenea, creează numai piese unicat, pentru că, în bijuteria handmade, crede că este imposibil să faci două piese absolut identice. Totuși, primește comenzi de la clienți care vin cu poza inelului pe care și-l doresc, iar el deține tehnica și experiența necesare pentru a îndeplini cerințele clientului.

Pentru Sergiu bijuteria este mai mult decât o pasiune, deoarece vede în ea o sculptură de mici dimensiuni, motivând că urmează cam aceiași pași în realizarea ambelor.

Foto de Ruxandra Paraschiv

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

Foto de Ruxandra

Paraschiv

Foto de Alina Cristea

Foto de Ruxandra Paraschiv

numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FOTO

Foto de Ruxandra Paraschiv

Foto de Ruxandra Paraschiv numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FOTO

CineMAuitat Fotoreportaj și text de Alina Cristea | alina.cristea03@gmail.com http://www.flickr.com/photos/alina-cristea/

Când ieși din multiplex-uri, iar ochelarii 3D au rămas la IMAX și doar te plimbi pe străzile din centru, se întâmplă să-ți sară în ochi o fațadă cu tencuiala căzută, o firmă din metal ruginit cu literele șterse, poate chiar un bilet de intrare aruncat pe trotuar. Dacă n-ai trecut mai departe și ai vrut să vezi mai bine despre ce este vorba, felicitări, ai găsit unul din cinematografele vechi ale Bucureștiului! Prin acest traseu, ne-am gândit să parcurgem un drum al studentului cinefil (și nu numai). Pornind de la START (Bvd. Regina Elisabeta), am ajuns în zona Sălii Palatului, pe Magheru până la Romană, STOP-ul fiind Calea Moșilor. În această incursiune, am descoperit 3 categorii de cinematografe. Prima le include pe cele care nu mai funcționează, din care nici nu a rămas vreo urmă, categorie în care intră Cinema Lumina (acum un outlet de pe Elisabeta) și Grădina Doina (Terasa Doamnei). În a doua categorie, avem cinematografele care nu mai funcționează, dar a căror fațadă s-a păstrat, aici fiind nominalizate: București, Festival și Grădina Capitol, ultima redeschisă ca grădină de vară, unde zburdau vreo 16 iepuri. Ultima categorie e cea a cinematografelor încă în picioare și funcționale: Corso, Cinemateca Eforie, Union, Scala, Patria, Studio, Europa. În final, *aprindeți reflectoarele*: haideți să ignorăm denumirile comunisto-glorioase, care intră în contradicție cu starea cinematografelor și să mergem la un film bun (clasic sau recent), la prețuri studențești, cum nu găsești la mall! Aaand CUT!

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

FOTO Foto de Alina Cristea

numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FOTO Foto de Alina Cristea

Foto de Alina Cristea

www.stud-life.ro

numﾄビul 12 / Decembrie 2010

FOTO

Foto de Alina Cristea numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FOTO

Foto de Alina Cristea Foto de Alina Cristea

www.stud-life.ro

numﾄビul 12 / Decembrie 2010

FOTO Foto de Alina Cristea numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

Pont: Verificaţi programul cinematecii Eforie (în spatele KFC-ului de la Universitate). De multe ori rulează filme vechi, româneşti. Găsiţi bilete şi abonamente la preţuri acceptabile pentru studenţi. Avantaje: linişte, fără bufet cu floricele şi “suce”, plus aerul vintage. Să nu uităm că filmele au un farmec aparte în sala de cinema.

weLIKE

Româneşti de ieri şi de azi

Articol de Anca Iosif | ancutaiosif@yahoo.com | www.lucrurisimplee.wordpress.com “Reconstituirea” (1968) Regizat de Lucian Pintilie, filmul este realizat după nuvela cu acelaşi nume, scrisă de Horia Pătraşcu (1967) şi bazată pe un fapt real. Doi tineri – Nicu şi Vuica – arestați din cauza unei încăierări, sunt aduşi la locul faptei, pentru a reconstitui întreaga scenă. Scopul filmărilor este unul “educativ”, însă finalul este tragic. Veţi vedea interpretări de excepţie ale actorilor: George Mihăiţă, Vladimir Gaitan, George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei, Ileana Popovici, Stefan Moisescu.

“Adresa contestatară a poveştii era evidentă, fapt care a atras după sine scoaterea filmului de pe ecrane şi transformarea Reconstituirii (tot) într-un”film-cult” - cel mai cunoscut exemplu de peliculă politic-subversivă din cinematograful românesc! (…)filmul lui Pintilie şochează prin directeţea cu care atacă sistemul în părţile sale “moi”, inteligent şi fără menajamente, în condiţiile în care cenzura era o realitate inconturnabilă: aproape că îţi vine să crezi că filmul a fost făcut special pentru a fi cenzurat, sperând să-şi câştige o durabilă notorietate prin aceasta…” (agenda. liternet.ro) “Nunta de piatră” (1972) Este format din două mediu-metraje: “Fefeleaga” și “La o nuntă”, ambele inspirate din povestirile cu aceleași nume, ale lui Ion Agârbiceanu. Primul, regizat de Mircea Veroiu, surprinde universal rural tradițional și respectă culoarea locală. Cel de-al doilea exprimă tragicul prin ironii repetate, pretextul fiind o nuntă, iar finalul fericit și nefericit în același timp este insinuat în mare parte prin gesturi. Coloana sonoră – de Dorin Liviu Zaharia și Dan Andrei Aldea – este cea care marchează momentele de tensiune din film (în traducere liberă: ți se va ridica părul pe mâini la 80% dintre scene). Trebuie precizat ca “duetul” a obținut „Diploma de onoare” la Festivalul internațional al filmului, Cannes, în 1972.

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

“Schimb Valutar” (2008) Filmul este în regia lui Nicolae Mărgineanu. Emil (Cosmin Selesi) este românul tipic. După ce este dat afară de la fabrica la care lucra, decide să emigreze în Australia. Vinde mașina, se mută cu soția în casa socrilor, de unde ulterior va pleca spre București pentru a schimba leii, iar de acolo, spre meleaguri îndepărtate. Bineînțeles că planurile îi sunt încurcate de cineva cu “experiența străzii”, pe care o va dobândi și el, din nevoie. Simulează astfel plecarea, sună acasă și trimite vederi de “peste șapte mări și șapte țări”. Ciudat pentru familie este faptul că întârzie cu trimisul banilor... Related, “Cealaltă Irina” (2009) – în regia lui Andrei Gruzsniczki, cu tânăra actriţă, Simona Popescu, pe care o puteţi vedea şi la Teatrul Mic, Act sau TNB (“Tartuffe”). Cealaltă Irina este cea pe care Aurel (Andi Vasluianu) o descoperă după ce aceasta moare şi ajunge acasă într-un sicriu. “Pas în doi” (1985) Un film în regia lui Dan Pița. Claudiu Bleonț câștigă la Costinești premiul pentru cel mai bun actor. Când susții că “iubești” două femei în același timp, lucrurile clar se complică. Nu numai că șansele de a rămâne la final cu una dintre cele două sunt foarte mici, dar șansele de a rămâne – pur și simplu – sunt la fel de mici. Iar dacă nu se întâmplă ca în acest film, oricum rămâi singur, fredonând “Pentru voi”, de la Țapinarii. “Balanţa” (1992) Regizat de Lucian Pintilie, interpretare la înălţime – ca întotdeauna – a lui Răzvan Vasilescu, completată de cea a Maiei Morgenstern. Este povestea a doi răzvrătiţi în perioada comunistă. Ca şi Mario, ei trebuie să depăşească o serie de obstacole precum securişti, mizerie, țigani, mineri, terorişti. Replicile tranşante şi ironia fac din acest film unul care să merite să fie văzut.

www.stud-life.ro

“E pericoloso sporgersi” (1993) Cristina (Nathalie Bonnifay), elevă întrun orășel uitat de lume, visează să devină actriţă şi se îndrăgosteşte de Dino (George Alexandru) – un actor care vine cu trupa de teatru în turneu. Filmul, în regia lui Nae Caranfil, traversează trei praguri: al elevei, al actorului și al soldatului, iar tema centrală este de natură sexuală. De asemenea, veți regăsi dulci ironii referitoare la regimul communist, induse în special prin factorul “Europa Liberă”. “Terminus paradis” (1998) Definit de replica “Bine-ați venit, rău ați nimerit”, filmul reflectă dimensiunea tragicomică a stagiului militar și ironizează cadrele superioare, care întotdeauna vor să parvină. Astfel, căpitanul nostru se “murdărește” la gură de engleză în cele mai haoise feluri posibile. Filmul, în regia lui Lucian Pintilie, poate fi privit ca un rezumat românesc al celebrului M.A.S.H. sau ca un preview al albumulu “Am să mă întorc bărbat”, de la Vama Veche.

numărul 12 / Decembrie 2010

unghia-n gât că nu le-a inclus în schiţele sale. Tiparul lor exista însă, datorită lui.

weLIKE

“Occident” (2002) O comedie cu acțiune retroactivă, despre români care vor să plece și români care vor să rămână. Ironii şi coincidenţe, iluzii şi speranţe, toate într-un film delicios, în regia lui Cristian Mungiu. “Hârtia va fi albastră” (2006) În regia lui Radu Munteanu, filmul parcurge o noapte din viața unui pluton de intervenție, din timpul revoluției. Costi (Paul Ipate) – unul dintre soldați – este iluminat. El vrea să lupte pentru libertatea țării, aşa că îşi lasă trupa de “securişti” în urmă şi porneşte spre îndeplinirea “idealului” său. Plutonul pleacă după el, pentru a-l recupera şi a-i băga minţile-n cap. Un film despre revoluţie, într-un cadru mai “îngust”, dar şi la îndoielile şi paranoia din acele zile. Ca o “nişă” a acestui film, uitaţi-vă şi la “A fost sau n-a fost“ (2006), în regia lui Corneliu Porumboiu. Jderescu (un Vanghelie reloaded), patronul unui post TV local, vă invită la o discuţie cu două personaje pentru care Caragiale îşi bagă

“Niki Ardelean – colonel în rezervă” (2005) Victor Rebengiuc versus Răzvan Vasilescu. Polemici, înţepături şi dispute între cuscri, cu alte cuvinte. Filmul în regia lui Lucian Pintilie te face să vreţi să afli mai multe. Pomenesc doar: “California Dreamin”, “Restul e tăcere”, “Nuntă Mută”, “Moartea domnului Lăzărescu”, “Filantropica”, ”Operaţiunea ‘Monstrul”, presupunând că sunt foarte cunoscute şi că aţi văzut măcar o parte. Dacă nu, sunt must – see, aşa că nu mai pierdeţi vremea! Simpatic este şi “Amintiri din epoca de aur” (în special episodul cu porcul şi copiii), interesant este şi “Francesca”, deşi nu spune nimic nou. Vizionare plăcută!

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

The Mentalist - ştie la ce te gândeşti! Patrick Jane, fost medium celebru, încearcă acum să-şi spele păcatele, folosindu-şi talentul pentru a-i ajuta pe cei de la Biroul de Investigații din California (CBI) să prindă criminali în serie. Recenzie de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com Are simţul observaţiei deosebit de dezvoltat, fiind capabil să descifreze comportamentul persoanelor din jurul său, să observe detalii care pentru ceilalţi sunt total nesemnificative şi să reţină cuvinte care sunt spuse, aparent fără sens. Apoi, cu toate aceste piese, să constuiască puzzle-ul care îi dezvăluie, în general, adevărul. Eroul are mijloace “neortodoxe” şi ciudate de a prinde criminalii: se joacă cu mintea lor, îi testează, le distrage atenţia etc.

Însă, mai târziu, aflăm că, printr-o extrapolare, Jane şi Red John seamănă foarte mult: amândoi sunt inteligenţi şi cu un pas înaintea tuturor. Când Jane se întoarce acasă în acea seară, descoperă în dormitor semnătura lui Red John: criminalul se răzbunase, omorându-i soţia şi copilul. Acesta este momentul în care Jane se hotărăşte să renunţe la viaţa sa plină de minciună şi să lupte prin mijloace oneste.

The Mentalist este un tip deosebit de “crime drama”. Personajul lui Baker (Patrick Jane) atrage din primul moment, chiar dacă are trăsături pe care nu leam accepta prea uşor oamenilor din jurul nostru: este prea încrezător, puţin arogant, însă, în combinaţie cu umorul şi şarmul său, rezultă un caracter impresionant. În majoritatea timpului, The Mentalist pare un simplu serial cu detectivi, iar Patrick o combinaţie între Sherlock Holmes şi Dr. Watson. Însă, printr-o serie de flashback-uri descoperim adevăratul substrat al serialului. În aceste momente ne este prezentat Patrick Jane de acum 5 ani, un medium care foloseşte metode frauduloase pentru a-i face pe oameni să creadă că poate vorbi cu cei din lumea de dincolo. Într-o emisiune TV se laudă că ajută poliţia să prindă un criminal în serie, poreclit Red John. Considerând că metodele sale vor da randament şi de această data, Jane îl jigneşte pe criminal.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Toate acestea şi toţi aceştia completează serialul într-unul ce merită văzut. Cu dramă, crime, mister, umor şi romantism, serialul te acaparează din primul moment şi te antrenează în munca de detectiv.

weLIKE

Însă acesta nu este rezumatul filmului. Sunt indicii pe care le aflăm pe parcurs, pentru a rezolva noi misterul din spatele acestui personaj, ce se lasă măcinat de vină. Serialul nu se rezumă doar la crime şi dramă. The Mentalist are şi umor, oferit chiar de personajul principal: cu şarmul său de şarlatan, Jane adoră să-i bată pe detectivi la propriul joc. Grila de caractere este completată de Teresa Lisbon (Robin Tunney - a jucat şi în Prison Break), şefa biroului, detectiv ce acţionează întotdeauna ca la carte. Cu toate că ea este complet iritată şi enervată de Jane, între cei doi există o chimie; nu în sensul romantic însă. Nu încă. Mai avem un macho, Wayne Rigsby (Owain Yeoman), fata plină de graţie, Grace Van Pelt (Amanda Righetti), între care se va dezvolta o frumoasă, dar complicată poveste de dragoste şi Kimball Cho (Tim Kang), ce întruchipează un asiatic singur, dar foarte inteligent.

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

Iubiri vinovate ale Holocaustului Cititorul (The Reader, autor Bernard Schlink, apărută în 1995 în Germania) este un bestseller internaţional, tradus în peste 40 de limbi şi distins cu numeroase premii literare. Romanul a fost şi ecranizat, în regia lui Stephen Darly (The Reader) cu Kate Winslet şi Ralph Fiennes în rolurile principale. Recenzie de Nicoleta Simionescu | simionescu.nicoleta@gmail.com Filmul a câştigat un Glob de Aur şi a fost nominalizat la Oscar şi la premiile Bafta. Cartea a apărut, pentru prima dată, la editura Polirom, în 2002, în traducerea Anei Mureşan. Aceasta ne prezintă povestea unei iubiri. Nu e o iubire ca toate celelalte. E o iubire masacrată de vină, o iubire ce transcende vârsta, mediul social şi închisoarea. O iubire între Michael Berg, tânărul narator al poveştii şi taxatoarea de tramvai Hanna Schmitz, cu 20 de ani mai în vârstă. Sentimentul nu este tandru, ci aproape brutal. Ea iubeşte cu hotărâre, cu siguranţă, cu dorinţă şi cu devotament total. Analfabetă, ea îl îndeamnă pe Michael să studieze. Chiar dacă mediul îi desparte, iubirea nu dispare. Aceasta îşi caută protagoniştii, care se regăsesc într-o sală de tribunal. Această dragoste devine mai mult decât o iniţiere erotică a tânărului neexperimentat, devine asumarea trecutului unei naţiuni. Judecată şi condamnată pentru faptele pe care le-a comis, aparent, în calitate de supraveghetoare la un lagăr pentru femei, Hanna îl iniţiază şi în propriul trecut istoric.

Holocaustul devine fundalul acestei “ecranizări” în cuvinte a vieţii personajului principal. Însă Schlink nu vorbeşte de oroarea lui, de consecinţele lui, ci importanţa cade asupra sentimentelor şi a experienţelor marcate de vinovăţie şi ruşine. De un erotism impresionant, romanul, complex din punct de vedere moral, îmbină perfect iubirea cu enigma şi oroarea cu compasiunea într-o proză de calitate superioară. În fond, romanul ar putea fi tratat ca o analiză psihologică a sentimentului de vină, atât individual, cât şi colectiv, prin extrapolarea acestui sentiment şi transpunerea lui în iubirea dintre cei doi. Opera, simetrică şi circulară, este insuportabil de intensă, lipsită de patetism şi vulgarism. Este o operă a întrebărilor existenţiale, ce ne macină pe toţi.

În închisoare, Hanna îşi depăşeşte condiţia, învăţând să citească pe baza casetelor trimise de Michael, în care el îi citeşte cărţi. Căci aceasta era plăcerea ei maximă: să îl audă pe el citind. Astfel, cei doi nu se despart niciodată, chiar dacă gratiile sunt între ei.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

În această vară îmi căutam un nou loc de muncă și, dintr-una într-alta, în timp ce discutam cu o colegă despre asta, ea mi-a recomandat să aplic pentru un job pe site-ul www.stiridebine.ro. Aşa am ajuns la secţiunea Vreau să fiu editor, ascunsă undeva întrun colţisor. Mi-am spus ”Gata, asta este! Am dat lovitura!”, după ce am citit rândurile: ”Dacă ai ajuns aici înseamnă că eşti ca noi: îţi place să scrii, ai ceva de spus, îţi plac lucrurile frumoase, eşti optimist, îţi place să râzi cu gura până la urechi, dar îţi tratezi cu seriozitate îndatoririle (fie ele şi voluntare), îţi place să te implici şi să contribui la construirea unei lumi mai bune, unei lumi pozitive!”

weLIKE

StiriDeBine.ro - Ştiri. Ştiri de bine. Ştiri pozitive

Articol de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com Ce conține site-ul?

Ce înseamnă StiriDeBine.ro?

Conceptul site-ului StirideBine este destul de simplu şi accesibil pentru oricine. Are mai multe secţiuni de unde poţi alege să citeşti ştiri sau interviuri: Ştiri, Cultură, Economie, IT&C, Lifestyle, Mediu, Online, Societate, Sport, Ştiinţă, Culinar. De asemenea, în fiecare zi, editorii de la StiriDeBine pregătesc materiale speciale: marţi poţi citi interviuri speciale realizate cu ”Oameni de Bine”, miercuri poţi citi despre Horoscop, joi poţi citi interviuri despre ”Romani Excepționali”, iar vineri - articole despre oameni și locuri din România.

Ştiri de bine este un proiect de ştiri deschis, dedicat 100% comunităţii, non-profit şi fără partizanat de nici un fel, care pune binele pe primul plan. Site-ul este făcut de oameni care s-au săturat să citească 90% ştiri negative, scandaluri, violuri, crime, ştiri mondene de genul cine pe cine înşeală şi alte porcării de genul acesta. Deci, e pentru noi! :)

Cel mai importat lucru de reţinut la siteul StiriDeBine este că le oferă tinerilor studenţi, şi nu numai, posibilitatea de a scrie (în regim de voluntariat) despre lucrurile care le plac, despre lucrurile pe care le iubesc şi nu contează dacă ești bucureştean, timişorean sau clujean, sau că eşti pasionat de sport, de IT, de online sau eşti ecologist. Aici îţi vei găsi sigur un loc pentru a exersa scriitura pentru mediul online, și poți fi sigur că semnătura ta va există mereu pe site. În plus, înveți foarte multe lucruri care îți vor fi utile mai târziu, în carieră, şi capeţi experienţă.

numărul 12 / Decembrie 2010

StiriDeBine a plecat la drum cu trei idei fundamentale: 1. Aici au loc numai ştirile pozitive, optimiste sau constructive, analizele, articolele şi interviurile care ne fac viaţă mai frumoasă, care ne informează şi ne ajută pe plan profesional sau personal. 2. Aici nu au ce caută publicitatea, bannerele, goana după bani. Stiridebine este şi va rămâne întotdeauna un proiect non-profit. 3. Aici scriem noi, toţi. Vrei să ajuţi? Ai ceva de spus? Fie că vrei să scrii o ştire pe lună, 10 de ştiri pe zi sau doar să dai o idee celor de la site, o informaţie promptă şi utilă, o poţi face pe StiriDeBine, trimițând un mail la stiri@stiridebine.ro.

www.stud-life.ro

weLIKE

Târguri de Iarnă Târgurile nu sunt numai o bună sursă de inspiraţie dacă nu aveţi idei de cadouri pentru anul acesta, dar sunt şi o plăcută ocazie de a vă lăsa cuprinşi de atmosfera Crăciunului încă de pe acum. Iată ce târguri puteţi vizita în Bucureşti. Articol de Ela-Evelina Jianu | ela.evelina@yahoo.com Primul a început încă din data de 30 noiembrie şi se va desfăşura până în ziua de Moş Nicolae. Târgul se numeşte Desaga lu’ Moş Nicolae - Cadouri de Iarnă 2010. Organizatorii ne promit o gamă largă de produse specifice sezonului. Locaţia este Palatul Copiilor din Bucureşti. Un alt târg de Sfântul Nicolae este cel de la Muzeul Ţăranului Român, care se va desfăşura între 4 şi 6 decembrie. Ca de obicei, aici găsim produse tradiţionale, dulciuri şi decoraţiuni făcute manual. Nu lipsesc colindătorii autentici din zonele Bucovina, Maramureş, Oltenia şi Moldova.

În perioada 2 decembrie – 5 decembrie, vor avea loc la Complexul Romexpo două târguri de sezon: suveniruri, o expoziţie internaţională de suveniruri şi cadouri, şi Târg de Crăciun, târg cu produse tradiţionale.

Expoziţia de Crăciun de la Sala Dalles are una dintre cele mai îndelungate tradiţii. În fiecare an reuneşte standuri de cadouri, obiecte handmade, felicitări, obiecte de artizanat, globuri personalizate şi decoraţiuni. Expoziţia cu vânzare îşi aşteaptă vizitatorii între 2 şi 24 decembrie, până în Ajunul Crăciunului.

Cumpărături plăcute!

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Brașovul cere cultură, respiră și emană cultură. Și asta pentru că nu numai capitala trebuie să se bucure de talentul studenților pe care îi formează. Diana Olaru, în vârstă de 22 de ani și deja absolventă MediaPro, a început cariera în media de la 17 ani. Le-a încercat pe toate: a scris, a prezentat spectacole, a jucat, a moderat emisiuni, a fost producător TV, ca să descopere mai târziu, că e făcută pentru regia și producția cinematografică. A strâns oamenii cu experiență din jurul ei, oameni de film, dar și din alte arii culturale, a adunat filmele realizate de ea, dar și ale altora, și creat Festivalul de Film la Brașov, pe care îl pregătește pentru toți iubitorii de artă.

weLIKE

Artă în general, film în special

Interviu de Iulia Mărginean | iulia.mmarginean@gmail.com În exclusivitate pentru Stud-Life Stud-Life: Înainte de toate, cum de ai ajuns ca atât de tânără, fără pregătire în domeniu, încă de pe băncile şcolii, să fii ”aruncată” în lumea mass-media? Diana Olaru: În timpul liceului la Brașov, am urmat un curs de actorie. La sfârșit de curs trebuia să pregătim un filmuleț, însă în ultimul moment neam dat seama că nu avem scenariu, regizor, nimic. Am scris eu textul, am ajutat cu regia, am făcut rost de locație și a ieșit cum trebuia. În juriu a fost actrița Stela Popescu, pe care, se pare că am impresionat-o, fiindcă mi-a spus la sfârșit: ” Fetițo, tu ai un ambâț sclifosit. Dacă vrei, bine, dacă nu,nu! Aici la București ai mai multe uși deschise! Doar dacă vrei!”. N-o să uit cât trăiesc asta. M-am împrietenit astfel cu Magda Catone, cu care am făcut cursuri de actorie, pentru un proiect în care era implicată. M-am dus la casting și a fost tare amuzant. Miau spus: ”Mimează un castravete!”. Au început să-mi treacă o mie de gânduri prin cap, dar am zis că nu mă întorc acasă cu coada între picioare și am întrebat: ”De care? Verde sau murat?”. Și asta a fost. M-au acceptat pentru spontaneitate. După asta au urmat multe proiecte, care au ținut mai mult de TV decât de film.

D.O.: Ideea de a organiza un festival persista de mult în cap și, odată ce am terminat și facultatea de film, mi-am zis că e momentul și că sunt pregătită de acest pas. O să fie între 27-30 ianuarie, la Centrul Cultural Reduta. Pregătită în ce sens? D.O.: Pregătită nu numai emoțional. Am deja o experiență de cinci ani în TV, în timpul ăsta absolvind o facultate de film

Ce te-a determinat să organizezi ”sub semnătura ta” Festivalul de Film la Brașov și cînd o să aibă loc? numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

și mi-am zis să-mi încerc mâna și ca producător de film, nu numai de TV. Am considerat că e cel mai bun perimetru în care să pun în joc relațiile pe care le aveam și experiența Ai ales Brașovul doar pentru că orașul nu avea un festival de film al lui? D.O.: Am ales Brașovul pentru că e un oraș care respiră cultură prin fiecare colț de stradă și ca să fiu subiectivă e vorba și de orașul unde m-am născut și copilărit. De Brașov am să mă simt totdeauna legată. Dintr-un alt punct de vedere, erau foarte ușor de pus la punct toate detaliile de producție - locație, tematică, echipament. Brașovul are toate argumentele unui plan palpabil pentru un festival de film. De ce ai creat acest festival? Care e miza? D.O.: Nu-l facem doar așa, ca să arătăm lumii cât de talentați suntem. E important să ne știm între noi, artiștii, dacă vrei, să facem networking. E important pentru noi toți, cei care participăm, să sperăm la mai mult decât un simplu ”Felicitări!” și să captăm atenția producătorilor internaționali invitați, pentru viitoare colaborări. Poți să dezvălui un pic din programul Festivalului? D.O.: Programul nu e fixat, dar se merge pe ideea de tematică. Pe lângă participarea efectivă a filmelor de scurtmetraj introduse și aflate în competiție, vor fi și alte ramuri artistice, dar pe post de ”guest”, care n-or să participe la niciun concurs. O să fie un moment artistic de muzică cu formația God Mode, de la Cluj, sesiune de literatură cu Dana Lungu, director promo B1 TV, care vine cu proză fantastică, fotografie de Roxana Cozaru și Liviu Mihail Marian, care a mai avut expoziții în Republica Moldova, pictură de Mariana Tudorache cu expoziții multiple în Franța, scenaristică cu Filip Columbeanu, câștigător al concursurilor de scenaristică din Polonia și Bosnia și Herțegovina și câteva reprezentații de Foto MihaiIonuț Sebastian Manole care teatru dedecătre Adăscăliței, mai joacă în această perioadă în ”Dulcea

www.stud-life.ro

pasăre a tinereții” la TNB și ”Floare de cactus” la teatrul Metropolis, și Ruxandra Coman, absolventă UNATC. De altfel, toți sunt cu studii terminate în domeniile lor. Mi-ai vorbit de celelalte arii artistice, dar nu mi-as spus ce filme vor putea fi cu siguranță urmărite la festival. D.O.: Pe film o să existe scurtmetraje regizate de Liviu Mihail Marian și filmulețele mele ”Penitenciar”, ”Obișnuit/ă ” și ”Trei”, dar și un al patrulea scurtmetraj, Dollywood, la care încă lucrez. Cine participă în competiția scurtmetrajelor? D.O.: Nu e un festival strict pentru studenți. Nu există o condiție de participare în ceea ce privește studiile în domeniu. La acest festival poate participa orice pasionat de film și interesat să primească un feed-back avizat din partea juriului. numărul 12 / Decembrie 2010

Cine o să fie în juriu? D.O.: Se așteaptă confirmări de la specialiști în domeniu, atât din țară cât și din afară, pe care nu pot să-i menționez. Nu pot să divulg toate detaliile pană nu sunt confirmate. Câți s-au înscris până acum și care e data limită de înscriere? D.O.: Sunt 22 de filme până acum, care nu sunt mai vechi de un an de zile. Toți sunt studenți sau absolvenți cu specializările de imagine sau regie de la UNATC, MediaPro și Hyperion. Repet, asta nu reprezintă o condiție pentru înscrierea în festival. Am stabilit deadline-ul pe 10 ianuarie. Aveți așteptări la o a doua ediție? La mai multe, eventual? D.O.: Ne concentrăm deocamdată ca inițiativa noastră să fie una de succes și sperăm ca de la o ediție la alta, să atragem atenția unui public cât mai numeros. Sperăm ca inițiativa noastră să inspire și pe alții, ca să ne asigurăm de o continuitate a festivalului. Din fericire, oamenii încă preferă evenimentele artistice, expoziţii, teatru şi film în schimbul distracţiilor lejere fără substrat cultural, care nu transformă individul nicicum. Arta ar trebui să fie cea care farmecă, care civilizează, care transformă omul în bine. Diana Olaru la o astfel de artă speră, care sub toate formele ei, să trezească artişti ai generaţiilor viitoare. Ea a clădit în minte opere frumoase spre încântarea publicului şi le aduce în faţa noastră la Braşov pentru ca munca ei să-i fie încununată de apaluze. Să nu punem la îndoială recunoştinţa publicului, ci să aşteptăm cu nerăbdare “Braşov Film Festival”. Detalii puteti gasi pe pagina de Facebook a festivalului (Brașov Film Festival) sau pe pagina Dianei: www.facebook.com/diana.e.olaru

numărul 12 / Decembrie 2010

weLIKE

Toate cântecele lui...

Sunt convinsă că ştiţi povestea cu ‘stereotipurile nu sunt bune’. De asemenea, cred că aţi fi de acord că “hipster” este stereotipul (uneori tâmpit) du jour. Skinny jeans, ochelari cu rame groase şi converşi îi transformă pe cei care le poartă în ţinte uşoare. Din nefericire, canadianul John O’Regan, sau mai bine spus Diamond Rings e o pradă la fel de uşoară. Cu ciuful blond a la Vanilla Ice, machiaj de culoarea curcubeului, videoclipuri cu coregrafii care aduc a Lady Gaga şi cuvinte ca “mult aşteptat” folosite de toată blogosfera de specialitate, mai că îţi e milă de săracul băiat când te gandeşti cum îl vor ataca hienele. Recenzie de Ana Dinescu | nancy_boyo@yahoo.com

Din fericire pentru noi restul, cei care chiar îl vor asculta, O’Regan se va dovedi a fi doar un artist extrem de creativ şi căruia nu îi e frică să exploreze şi să experimenteze. Ironia, pastişa şi tot ce ţine de postmodernism deoparte, iubirea lui pentru new-wave-ul anilor ’80 şi technoul ’90ist, nostalgia pentru orice lucru de o culoare neon şi orice fard cu sclipici, vocea cu iz puternic de Ian McCulloch de la Echo and The Bunnymen, toate se întrepătrund sublim pe “mult aşteptatul” (da, asta am spus) album de debut, Special Affections. O primă ascultare arată că nu minţea când declara în interviuri că a scrie cuvintele cântecelor e partea lui favorită: versurile leagă tematic albumul minunat. Iar dacă în videoclipuri O’Regan îşi pune o mască, în melodii îşi poartă inima la vedere. “Special Affections” este un fel de catarsis, o declaraţie de independenţă. Îţi cere cu atât de multă vehemenţă să îl RESPECŢI încât îţi lasă impresia că el este femeia, o inversare de roluri chiar binevenită. Ultima melodie e parcă piciorul în prag: dacă până la “All Yr Songs”, s-a jucat şi nu a spus lucrurilor mereu pe nume, în momentul în care pe sub respiraţie îi scapă “I’ve been bad and mean to you, but you right my wrongs/ I do try, you know I love to sing all your songs”, ştii că tot albumul este despre nevoia de cineva 74

www.stud-life.ro

(“Girl, I wish we were just strangers”) pe care l-ai rănit şi care te-a rănit. Melodiile sunt construite extrem de simplu: O’Regan foloseşte aceleaşi câteva bătăi de tobe, nişte sintetizatoare şi, din plin, vocea lui joasă. Dar ce îi face muzica delicioasă e neruşinarea cu care creează melodii POP contagioase din atât de puţin. Cu sclipici, machiaj întins şi fără nici o scuză. Şi deşi poate totul este doar o reinterpretare a unui singur personaj flamboiant care aminteşte de David Bowie, O’Regan îşi bagă degeţele şi prin alte lumi. Intro-ul, “Play By Heart”, are straturi goth create de pian şi vocea cavernoasă. Dar se foloseşte şi de cântece de majorete pe “Give It Up”. Cinematicul “It’s Not My Party” are la baza distort-uri care dau o stare de tensiune înaintea ultimei melodii. Şi, deşi “Show Me Your Stuff” nu este pe album, “You Oughta Know” îi ia uşor locul cu al său new wave dur şi uber-încrezător. Perfect de acord cu cei care spun că, da, dar multe melodii sunt pe bloguri din 2009. Dar acest (mic) detaliu nu ştirbeşte cu nimic din frumuseţea albumului. Şi, dacă mai era necesar să o spun, “Special Affections”, cu toate toanele şi accesoriile lui, este aproape un zece perfect şi străluceşte cu o forţă care râde în faţa oricui îndrăzneşte să îi aplice vreo etichetă lui O’Regan.

numărul 12 / Decembrie 2010

Sunt diferiți și talentați. Într-o lume a senzaționalului și a prostului-gust, Dekadens refuză să se conformeze. Își inventează propriul lor “oraș de hârtie”, unde să fii normal înseamnă să fii original. Andreea Lupescu, solista trupei, ne-a răspuns la câteva întrebări despre cum e să fii... Dekadens.

weLIKE

Dekadens sounds great

Interviu de Diana Dragnea și Ina-Alice Dănilă Stud-Life: Spune-ne câte ceva despre istoria Dekadens. Cum a luat naștere? Andreea Lupescu: Formația a fost înființată în 2006, însă pe atunci avea altă componență: Becky Elian ca solistă și Mihai Andrei, la bass. După turneul din Canada și din America, desfășurat în 2009, solista de atunci a părăsit trupa. A urmat o perioadă neagră, cauzată de nepotrivirile de caracter și de tensiunile dintre membrii trupei. Astfel, în 2010, formația s-a reinventat și a apărut o nouă voce. Astăzi, Dekadens arată cam așa: Andreea Lupescu (voce), Janin Pasniciuc (chitara, sampler), Andrei Petrila (tobe).

Ce înseamnă pentru tine Dekadens? A.L.: Dekadens este suma tuturor sentimentelor, energiilor și elementelor din noi, care vor să iasă la iveală. Cu ce se diferențiază Dekadens de celelalte formații românești? A.L.: Nu vreau să fac o analiză a celorlalte formații românești. Nu am făcut niciodată comparații de acest gen. Fiecare artist se exprimă așa cum simte sau cum crede de cuviință. Fiecare își creează o identitate. Noi suntem “not typical”, energici, dinamici și sinceri pe scenă. Noi facem un tip de “performing art”.

Cum se face o trupă la noi? Cât de dificil este să te promovezi? A.L.: Depinde ce fel de promovare îți dorești. La TV sau la radio e mai greu să apari. Dacă nu lansezi albumul cu o casă de discuri, e complicat să faci un videoclip care să fie difuzat pe canalele de specialitate. Însă există, bineînțeles, și publicitatea alternativă, promovarea pe Facebook, Twitter, Myspace, Youtube. Iar pentru publicul nostru e exact ceea ce trebuie. Totuși, asta nu înseamnă că nu am încercat și promovarea convențională. Piesa noastră, „News on the radio”, a fost difuzată la Radio Guerilla și, în prezent, se află de câteva luni în topul City FM. Ce gen de muzică abordați? A.L.: Urăsc întrebarea aceasta despre genul muzical. Nu e un gen, e un ansamblu de stări. Vibe-ul nostru. Dacă trebuie neapărat să le încadrați într-un gen, atunci puteți să-i spuneți indie, post punk, electro. numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

Vorbește-ne puțin despre turneele voastre . Actuale și viitoare. A.L.: Zilele acestea pregătim turneul de promovare al noului album “City of paper”. Ne propunem să ajungem la Cluj, Arad, Timișoara, Craiova, Deva, Iași, Pitești... și lista rămâne deschisă... Ce vă inspiră atunci când compuneți o nouă melodie? A.L.: Intensitatea anumitor momente. Într-un proces de creație, cel puțin la noi, lucrurile se nasc spontan. Ni se potrivește sintagma “work in progress”. Eu și Jan compunem piesele împreună. Ne influențăm reciproc. Iar produsul finit este unul nou și diferit de versiunea separată a fiecăruia dintre noi. De ce aţi ales să compuneţi piesele în engleză? A.L.: Așa am simțit. Care este piesa voastră favorită? A.L.: Se tot schimbă de la concert la concert, în funcție de public. Noi lucrăm foarte mult cu energia primită de la oamenii din sală. De aceea, fiecare concert e altfel. De ce “City of paper”, de ce un album care se inspiră din presa scrisă? A.L.: Pentru că suntem bombardați la tot pasul de pseudovedete, de tabloide, de articole lipsite de substanță și așa mai departe. Noi ne-am creat un univers paralel - City of Paper - în care ne regăsim și pe care îl putem modela cum ne dorim. Ați avut, de curând, lansarea acestui nou album. Cum a fost primit de public? A.L.: Excelent! Am primit mailuri și telefoane de la persoane cu care nu mai vorbisem de mulți ani și care ne-au felicitat. La finalul concertului, au venit la noi mulți necunoscuți, impresionați de idee și de show-ul nostru. A fost minunat, iar publicul a reacționat și a rezonat cu noi. Care sunt artiștii tăi preferați? A.L.: Mă fascinează oamenii care au carismă. Actori, cântăreți... nu contează. Îmi place tot ce ține de „nouvelle vague”. Îmi e greu să vă dau niște nume, însă,

www.stud-life.ro

dacă vă referiți la trupe și la partea muzicală, ascult chestii de care lumea nu a prea auzit: Metric, Le Tigre, The Trucks, Noisettes, Be your own pet. Am totuși și perioade în care ascult mult jazz. Mulți spun că industria muzicală românească este în cădere liberă, către kitsch. Cum vede lucrurile un artist? A.L.: Încerc să evit cât de mult pot noțiunea de „kitsch”. O văd la TV, o citesc în ziare, o simt când mă duc în mall sau când mă plimb pe Lipscani. Problema este aceasta: nu există numai în industria muzicală, este peste tot, de aceea a intrat și în acest domeniu. Ca un virus care se înmulțește extrem de repede. Dacă mă gandesc mai bine, kitsch-ul este ca o celulă canceroasă, e un fapt al realității românești. Din această cauză, prefer să mă uit în direcția opusă – spre oamenii de valoare, care fac lucruri minunate. Ce planuri de viitor are Dekadens? A.L.: Mai compunem câteva piese. Mai cântăm. În țară, dar și în afara țării. De asemenea, vom lansa și un videoclip în viitorul apropiat. Care este sensul vieţii într-un „oraş de hârtie”? A.L.: Sensul vieții într-un oraș de hârtie vine din multitudinea de modele pe care le poți încerca. Trebuie doar să ai grijă să nu se rupă hârtia. But then again, dacă e un oraș de hârtie, poți începe din nou, cu o nouă foaie albă sau cu una deja colorată. Mai mult, poți experimenta toate ipostazele personalității tale. numărul 12 / Decembrie 2010

weLIKE Petrecerile de peste an sunt o nimica toată dacă stăm să ne gandim la cea mai lungă noapte din an. Şi ce ocazie mai bună să îi impresionezi pe toţi cu ţinuta ta decât petrecerea de Revelion. Nu uita că acum poţi fi cât de glam îţi doreşti, mai ales că şi stiliştii o recomandă. Şi dacă tot a venit vorba de trenduri, se poartă scurt şi strălucitor! Totuşi, nu lăsa bunul gust acasă. Nici curentul vintage nu a iesit din modă, de la accesorii şi coafură, până la rochia în stilul anilor `20 şi dantela. Chiar dacă iarna pe podiumuri culorile devin tot mai şterse, pentru seara dintre ani culoarea face diferenţa. Dar având aceste sugestii în minte atunci când îţi alegi ce vei purta, sigur nu vei trece neobservată. Aşa că nu ne rămâne decât să îţi urăm petrecere frumoasă! Foto de Constantin Barbu Styling & Modelling: Iulia Cîrcei numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

weLIKE

FUN

Un cadou original necesită o împachetare originală! Cum haina îl face pe om, aşa ambalajul face cadoul... să fie cu adevărat deosebit! La prima vedere, ambalajul poate transformă un cadou obişnuit într-unul original dacă ştii cum să adaugi câteva detalii personalizate. Căutarea unui cadou poate fi uneori stresantă şi dificilă, însă NU şi dacă dai frâu liber imaginaţiei când vine vorba de împachetat! Articol de Dana Login | danalogin@yahoo.com | Intern Stud-Life Mai nou, există magazine specializate pentru astfel de servicii, însă preţurile vorbesc de la sine. Dacă vrei să oferi cadoul unei persone dragi ţie, aceasta cu siguranţă va aprecia efortul de a împacheta cadoul singur-singurel. Forma de prezentare poate valora cât o mie de cuvinte! Pentru împachetarea unui cadou ai în primul rând nevoie de hârtie de împachetat. În funcţie de mărimea cadoului cumpără o coală de hârtie de ambalat ca să ai de rezervă în cazul în care nu îţi reuşeşte din prima. Pentru ceva mai simplu, că de exemplu o carte, poţi cumpăra şi o pungă de cadou pe care să o mai personalizezi cu alte accesorii drăguţe. Ce fel de hârtie de împachetat să cumpăr? Nu sunt recomandate ambalajale foarte colorate sau încărcate cu multe forme. Dacă eşti tipul conservator, cumpără ceva simplu şi elegant atât pentru ambalaj cât şi celelalte detalii. Dacă vrei ceva mai wild şi colorat, atunci caută ceva simplu având o culoare plăcută (poate chiar culoarea ei/ lui preferată) şi combin-o cu o fundiţă de culoare diferită realizând un contrast de culoare reuşit!

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FUN

Idei originale de împachetat O împachetare inedită necesită podoabe pe măsură precum: fundiţe, hârtie creponată, panglică satinată, etichete funny, abțibilduri etc. Detaliile originale sunt uşor de adăugat:

Printr-un cadou plin de mici surprize “De la mic la mare”: cumpără cutii de dimensiuni diferite şi introdu câte o mică surpriză în fiecare cutie, păstrând ce e mai bun pentru sfârşit! Fie că introduci bomboane, mesaje sau alte mici cadouri, entuziasmul sărbătoritului va creşte, iar bucuria va fi mai mare!

Poți crea o foaie de împachetat asemenea unui colaj cu poze din momente diferite de-a lungul anilor! Fie că sunt poze de la petreceri, de Crăciun sau anul nou, fiecare detaliu contează. Lipeşte stick-ere cu mesaje şi dedicaţii pe cutie, punga sau ambalaj! Picteaza cutia!

Poți să semnezi cutia, folosind-o în loc de felicitare! Pentru o cutie într-o formă inedită, poți oricând urmări câteva filmuţe pe tema asta. Nu e deloc greu, dar cu siguranţă foarte FUN! Poți utiliza o bucată de ziar din ziua în care v-aţi cunoscut, fie ca hârtie de ambalaj sau bucăţi din ziar lipite direct pe cadou. Dacă eşti o fire mai romantică, funda roşie nu dă niciodată greş. Poţi alege o panglică satinată sau chiar imprimată cu un mesaj, ceea ce va căpăta o notă personală. Când vine vorba de împachetarea cadoului, pe cât posibil, trebuie să ţii cont de preferinţele şi gusturile sărbătoritului. Nu strică să adăugaţi ceva nou şi original. În afara gestului foarte drăguţ din partea prietenilor, cu siguranţă va fi un moment memorabil pentru toţi!

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Pamflet de Ela-Evelina Jianu | ela.evelina@yahoo.com

FUN

Cum să-l enervezi pe Moş Crăciun

1. Corectează şi completează în ultimul moment lista ta de dorinţe pentru Crăciun. 2. Lasă-i sub brad un mesaj în care îi spui că eşti plecat la ski în vacanţa de iarnă. Roagă-l să îţi ude plantele şi să hrănească pisica în lipsa ta. 3. În loc de tradiţionala gustare cu lapte şi fursecuri, lasă-i Moşului o salată, cu menţiunea că ar trebui să mai slăbească. 4. Aşteaptă-l pe Moş Crăciun cu o petrecere surpriză dată în cinstea lui. Nu-l lăsa să plece până nu vin şi stripperii. 5. Goleşte-ţi toată casa, ca şi cum tocmai ai fost jefuit. Când vine Moşul, comportă-te ca şi cum l-ai prins asupra faptului şi acuză-l că e un infractor. 6. În loc de ornamente de Crăciun, decorează-ţi casa cu ouă de Paşti. 7. Costumează-te în iepuraşul de Paşti şi declară-i război lui Moş Crăciun. 8. Construieşte în curtea casei o armată de oameni de zăpadă care să aibă pancarde ameninţătoare cu “Urâm Crăciunul!” 9. Lasă la vedere multe trofee şi arme de vânătoare prin casă, în aşa fel încât Moşul să le vadă când coboară pe horn. Când el e înăuntru, tu strigă tare de afară “Uuu, uite un ren! Şi are nasul roşu!”. Apoi trage un foc de armă. 10. Cât timp Moşul pune cadourile sub pom, blochează hornul cu sârmă ghimpată.

Succes şi îţi urăm un Crăciun plin de cadouri! :)

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FUN

Scrisoare studențească pentru Moș Crăciun de Florentina Ionescu | florentina.ionescu87@gmail.com „Dragă Moş Crăciun, am fost student bun :) În anul universitar care a început de vreo... câte luni? am fost pe la cursuri, laboratoare şi seminarii (nu la toate, că doar nu sunt robot şi mai oboseşte și creierul)... Nu am refuzat invitaţiile la petrecerile din cămin (mă ştii doar, îmi place să mă distrez), nu am refuzat avansurile tipei/ tipului de la mine din grupă (nota redactorului: după gen!) când ne aflam în club acum... câte zile? - şi nu am refuzat banii de buzunar pe care mi i-a oferit biata mama atunci când am trecut ultima oară pe acasă (când a fost asta, de Paşte?). Ah, era să uit! Şeful meu mă iubeşte: astăzi am reuşit să nu îl enervez deloc când m-a rugat (a se citi ”țipat”) să ies din biroul lui în următoarele secunde. Aceeaşi performanţă ţi-o poţi nota, Moşule, în carneţelul tău, şi referitor la profa/ proful care are mereu ceva cu mine: la fiecare seminar parcă o ia razna și ne contrazicem şi mă face să îi spun unele lucruri pe care nu regret nici de-al naibii că i le-am spus; De data asta, la ultimul seminar, că tot mai avem câteva zile şi intrăm în vacanţă de iarnă, am fost student(ă) bun(ă) şi - ca să vezi - decât să ne certăm tot seminarul din cauză că nu suportă să o (îl) contrazic, nu m-am mai dus deloc la seminar. Şi, de fapt, ce să o mai lungesc, nu m-am dus deloc la cursuri în ultima săptămână de dinaintea vacanţei de iarnă! Tu nu ai fi făcut la fel în locul meu? Semnat, Un Student Eminent PS: Hai, Moşule, mai are rost să îţi spun ce îmi doresc de Crăciun?”

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

Bărbatul sunt eu, eşti tu, suntem noi toţi, cu calităţi şi defecte. Ce motivaţie şi ce scop are EL? Atâtea întrebări şi cu mult mai multe răspunsuri. Dileme şi lucruri banale se reunesc într-o singură fiinţă, un trup, o minte.

FUN

Bărbatul - autocaracterizare

Articol de Silviu Dobre | publicat pe blogul personal silviudobre.blogspot.com Ce reprezintă bărbatul în această lume? - forţă de muncă - cheia perpetuării speciei - opusul femeii - un romantic incurabil - un scop - un element al puterii - un idealist - un vis Dar cel mai important: e un om. Un om care face totul să aibă totul. De ce? Pentru că poate! Pentru că nu îi place monotonia, nu îi place că cineva să fie mai bun ca el. Chiar dacă aparent lasă garda jos uneori şi devine vulnerabil, el aşteaptă un atac; deşi rănit, el se şterge de praf şi învaţă din greşeli, devenind tot mai putenic cu fiecare eşec, ajungând la o perfecţiune relativă. Spun relativă pentru că bărbatul nu este mulţumit niciodată de nimeni şi nimic. Întotdeauna există ceva mai bun. Momentele de decadenţă sunt extrem de rare, dar când apar, caracterul se schimbă radical, uneori în bine, alteori în rău - în legumă, respectiv fiară sălbatică.

- un savant - un nebun - un profet - un rege - o maşina de ucis - un poet - un visător, dar cu picioarele pe pământ - un aparat de senzaţii tari frica. Atunci bărbatul devine prima dată visător şi lasă garda jos, şi, deşi conştient de o eventuală respingere brutală din partea femeii, el se aruncă cu capul înainte. Dacă este refuzat , el se ridică şi se şterge de praf, cu orgoliul rănit, cu ura în suflet accentuată de mintea care-i redă la nesfârşit scena eşecului. Totul se reface după câteva săptămâni, devenind mai puternic, mai încrezător. Nu spun acum că bărbatul este lipsit de sentimente, dar nu îi place să trăiască în trecut şi vede viitorul în tot ce atinge.

Bărbatul vede în femeie o provocare, un lucru pe care nu îl are şi pe care îl poate obţine doar renunţând la o parte a libertăţii sale de gândire şi la o parte a timpului său, atât de preţios. Acest mister caracteristic femeii îl face pe bărbat să îşi modifice comportamentul, gândirea, felul lui de a fi pentru a o impresiona, devenind graţios, atent, subtil, galant. Când apare sentimentul de atracţie dintre cei doi, nimic nu-l împiedică pe el să-şi manifeste dorinţa de a o avea; nici măcar timiditatea, nici numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FUN

Mărimea contează! (?) Am zis să o lămurim și p-asta. Cum e domne’ - contează sau nu contează mărimea? Această întrebare probabil ne-am pus-o (!) fiecare dintre noi la un moment dat. Indiferent dacă eram de partea scurtă sau lungă a situației... Oricât ne-am fofila noi, vine un moment în viață în care începi să cântărești lucrurile și să te întrebi ce poate compensa ce, și în ce măsură. Analiză de... ce credeți, femeie sau bărbat?

Ipoteza 1 - Mărimea contează, e bine să fie mare! Aici s-ar încadra femeile care sunt (sau vor sa pară) versate. Ele spun clar și răspicat că ele vor mare, că altfel nu se simt bine. Și tot aici s-ar încadra bărbații cu o bună părere despre sine, fie că ea e justificată sau nu. Ei se vor da mereu cocoși și vor spune “bineînțeles că mărimea contează”, crezând că în momentul ăla femeile pică, gândindu-se că el nu ar fi spus-o dacă nu ar fi fost dotat. Eu zic așa: normal că e bine să fie mare! Toți vrem mare! Casa ne place să fie mare, sticla de băutură la chef cu cât e mai mare cu atât mai bine, parcă ne-am simți mai bine într-o mașină mare - SUV să fie zic! (nu comentăm alte aspecte) - pentru femei șifonierul nu va fi niciodată suficient de mare, televizorul îl vrem cu diagonala cât mai mare, iar pentru noi studenții, bursa nu ar trebui să aibă limite în acest sens. Până și pozele pentru această revistă ar trebui să fie cât mai mari!

www.stud-life.ro

Ipoteza 2 - Mărimea nu contează, poate să fie (mai) mică (dar jucăușă!) Aici se ridică de pe scaun virginele care pledează pentru faptul că mărimea nu contează oricum, iar dacă e mare, se gândesc că oricum doare. Mai sunt și frustratele sau cele care n-au avut mai mult de un partener-doi și care nu prea au cu ce să compare... Și să nu îi uităm nici pe bărbații care o au mică și atunci fie mai bine se abțin, fie se înroșesc și fâstâcesc când e vorba de d-astea, fie susțin sus și tare (!) că iscusimea face toată magia. Deci, cealaltă față a monedei: cine naiba nu vrea probleme mai mici, cheltuieli cât mai reduse, ace de seringă și microscopice dacă s-ar putea, dobânzile la credite cât mai aproape de inexistență, iar gropile din asfaltul românesc dacă tot există, măcar să fie mici, mici, mici? Mai putem adăuga aici nesimțirea, care cu cât e mai mică, cu atât ne bucurăm mai mult, burta pe care ne-o dorim micuță și zveltă (nu doar la noi, ci și la partener(ă)), iar noi, studenții, facem greve pentru micșorarea taxelor. numărul 12 / Decembrie 2010

Nu fac referire la filmul cu același nume, ci vă prezint cifre. În urma unor studii a reieșit că în spațiul european, dimensiunile (da, alea!) se situează între 16 și 19 cm, cu o valoare medie normală (ce-mi plac astea cu normalitatea) de 17 cm. Spre dezamăgirea multor femei, care cred în mitul negrilor, bărbații afro ocupă un loc secund în clasamentul mondial, cu o lungime situată între 15,5 - 16,5 cm.

FUN

Adevărul gol-goluț

Care va să zică, există un soi de “normalitate”, la care ne putem raporta. Asta însă nu m-a convis - sau lămurit - dacă mărimea contează. Cifrele pot doar să te facă să te simți mai bine (“Yes, sunt cum trebuie! Sunt un gladiatooor!” sau “Ah, ce bine, iubitul meu e normal!”) sau mai prost (“Hai că astea sunt bullshit-uri, bine că știu cercetătorii englezi ce e normal și ce nu!” sau “Adică al meu o are mică? Hmm... cum o fi cu unu’ mai mare? Poate d-aia nu termin eu...”). Ambele stări însă sunt doar ceva de moment. Teoria relativității, aplicabilă și la mărime Hai că nu intru chiar în fizică, ci doar în fizic. Concluzia zilei ar fi că mărimea contează, dar este relativă. Ce tâmpenie mai e și asta, nu? Păi e logic: dacă te simți bine cu una mică, atunci nu contează, dar dacă nu te simți bine, atunci clar contează! Și la fel valabil și pentru varianta “mare”. Important e să fie potrivită pentru nevoile și plăcerile, vorba aia, fiecăreia și fiecăruia. Și aici, din păcate pentru unii, femeile sunt cele care dau verdictul. Că bărbatul se cam simte bine oricum ar fi. Femeia în schimb e aia mai ciufută, ei îi trebuie cheia care nu doar să intre în broască, ci să reușească și să deschidă ușa. Acuma normal, degeaba o ai mare, dacă nu știi ce să faci cu ea, dar aici și experiența își va spune cuvântul.

www.stud-life.ro

FUN

Până la urmă, comunicarea e cea care trebuie obligatoriu să existe, iar de aici încolo, lucrurile se ușurează, pentru că fiecare se va putea adapta după cum îi e bine și celuilalt. Sfatul sexoloagei e să găsiți un echilibru între ce înseamnă sentimente și sex. Mai ales acum, cât suntem tineri, nu are rost să ne privăm de la plăcerile vieții în favoarea iubirii eterne, pe care oricum, cel mai probabil, o vom găsi mai târziu în viață. Așadar, vă urez plăcere multă și protecție maximă! Și ca să nu vă las în dubiu, vă ofer o formulă de calcul a mărimii, găsită pe un forum - spor la calcule! “E o treabă științifică. Se face o integrală finită de la 0 la vârf să se determine suprafața. Apoi se ia în calcul capacitatea de reacție la stimul (foarte importantă), curbura elementului... Am uitat să spun că prima etapă este determinarea punctului 0. După determinarea suprafeței, a curburii și a capacității de reacție la stimul, se va determina forma în spațiu liber și în spațiu ocupat. Se vor afla astfel coordonatele în spațiu (x, y, z), precum și coordonatele de timp. Din coordonatele x și y se determină grosimea elementului luat în calcul, iar z este căutata lungime (zisă și înălțime erectilă în cărțile de specialitate).” [Mulțumiri lui vad_voci de pe elady.ro pentru formula magică]

Credem că ne-am maturizat și avem alte priorități, dar pasiunile copilăriei revin din când în când. Așa că ni se face dor de vremurile în care ne jucam, după caz sau preferințe, cu mașinuțe, soldăței sau păpuși. Și cum poți să îți satisfaci această dorință interioră când ai de învățat teancuri de cursuri, de citit zeci de cărți sau de redactat eseuri pentru a doua zi? Simplu, cu câteva clickuri pe internet. Pe web poți găsi o mulțime de jocuri foarte distractive și care nici nu îți consumă decât câteva minute zilnic.

FUN

Jocuri online

Articol de Lucian Vasile | lucianflorin.vasile@gmail.com Pentru că românul s-a născut antrenor, prima recomandare este un manager online de fotbal – hattrick.org. Jocul a apărut în 1997 și are o schemă foarte simplă și atractivă: îți creezi propria echipă, setezi programul de antrenamente, transferi jucători și îți conduci formația la victorie! Poți promova în ligi superioare, dar la fel de bine poți retrograda. Partea interesantă la acest joc este latura sa socială. Majoritatea jucătorilor sunt studenți sau oameni cu studii superioare, așa că pe lângă fotbal, cu siguranță vei avea multe subiecte de dezbătut cu ceilalți antrenori!

Un alt joc care sigur va trezi interesul este erepublik.com – poate că e surprinzător, dar a fost creat de un român. Practic, este un simulator geopolitic supranumit ”the new world”. Ceea ce este interesant la această lume nouă este că, după ce îți faci cont, poți să te angajezi sau să îți faci propria firmă, poți să îți faci propriul ziar sau propriul partid politic, să devii parlamentar sau chiar președintele e-țării! Și nu am ajuns încă la esența jocului – războaiele. Țările s-au împărțit în două alianțe mondiale care se confruntă mereu. Poți intra într-o unitate militară și lupta împotriva inamicilor (e-Ungaria, e-Serbia, e-Indonezia, etc). În prezent, e-România încearcă să redevină cel mai mare imperiu din noua lume, așa cum a fost în primăvara lui 2009, când se întindea până în Asia! numărul 12 / Decembrie 2010

Totuși, ține minte că erepublik este doar un joc, iar singurul scop este distracția, așa că nu trebuie să existe tensiunile și certurile din istoria reală. Dacă ești pasionat de SF, atunci ogame. ro – joc de strategie spațială – merită neapărat încercat. Inițial ai o planetă, îți construiești apoi o flotă, îi ataci pe ceilalți jucători și colonizezi alte planete. Poate că nu pare foarte atractiv la prima vedere, dar discuțiile de pe forum sunt extrem de interesante: postezi rapoartele bătăliilor și poți să te lauzi cu victoriile tale epice și să te amuzi de cum inamicii tăi au pierdut flote spațiale imense. Dacă ești într-o alianță, poți să stai pe chat cu partenerii tăi și astfel jocul are o parte socială foarte dezvoltată. La fel ca și pe hattrick, comunitatea este formată, în general, din persoane cu o cultură generală deloc de neglijat, așa că poți să îți faci prieteni noi, atât din rândul aliaților, cât și din cel al inamicilor!

Oferta e largă, iar dacă vrei ceva fără obligația de a intra zilnic, poți încerca ejocuri.ro sau miniclip.com. Așa că depinde doar de tine să alegi modul de petrecere a timpului liber.

www.stud-life.ro

FUN

Portretul studentului în spoturile publicitare din 2010 Portretul universal al studentului este greu de creat, însă ne putem da seama măcar din reclamele pe care le vedem la TV cum sunt văzuţi cei care studiază sau, mai degrabă, se distrează în facultate. Exact aşa îl prezintă pe student şi spoturile publicitare din 2010: pus pe şotii, amuzant, dar şi romantic şi uneori erou. de Adina Antonie | antonieadina@gmail.com Pentru cei grăbiţi. Agenţia Publicis le-a făcut studenţilor portretul ideal. În reclamele de la Orange, ei sunt mai tot timpul pe fugă şi cei care găsesc soluţii inedite pentru a-şi rezolva problemele. Aşadar, când veţi alerga după tren, vă vor ajuta oamenii de pe peron şi pe care nu îi cunoaşteţi să vă aruncaţi bagajale în vagon, iar când sunteţi în întârziere, metroul vă va aştepta întodeauna dacă afişaţi o foaie A4 în care anunţaţi că aveţi o premieră importantă... sau cel puţin aşa e în reclamele pe care le veţi găsi sub numele de „Train” și „Premiera”! :) Pentru cei de la Poli. Şi cei de la Cosmote i-au implicat pe studenţi în promovarea produselor lor, astfel compania îi aşează pe tineri în mediul lor natural şi stresant în acelaşi timp: la examene. Studenţii îşi arată din nou creativitatea şi vastele metode de a-şi păcăli profesorul în reclama

„Robotics”, unde pregătesc un roboţel care ştie să răspundă la orice întrebare pusă de cei de la catedră. Există bineînţeles şi aici un truc, căci jucăria funcţionează de fapt pe baza unui telefon ascuns, la celălalt capăt al firului aflându-se un alt tânăr care ştie să folosească internetul. Pentru romantici sau pentru cei care vor să cucerească. Milka îi învaţă pe tineri să „spună mai uşor ce simt” cu ajutorul bomboanelor de ciocolată şi tot agenţia Ogilvy arată, în reclama „Truth or Dare”, încercările unui tânăr de a afla numărul de telefon al celei care serveşte la cafeneaua Cosmote, cu ajutorul jocului „Adevăr sau Provocare”. Pentru supereroul din tine. Pe lângă cafea, şi energizantul poate avea un rol important în viaţa unui student, mai ales când este plecat la distracţie. Astfel, agenţia Propaganda a creat o reclama la Rienergy, unde după ce consumă băutura, la o petrecere un tânăr devine „un super om mai super liniştit care de obicei nu dansează, ci superstă şi se superuită la alţii cum dansează”. „Pisica, pisica!” sunt replicile unui superbăiat superobişnuit care superîncearcă să superdea jos o pisică din copac superstrigând-o. Pentru echipele formate în timpul studenţiei. Agenţia McCann-Erickson îi arată, într-un spot Nescafe 3 în 1, pe studenţii care dansează şi formează împreună o inimă pentru a „învinge plictiseala” şi a „alege pasiunea”.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

FUN Pentru cei care vor să se distreze. Tot McCann-Erickson ne spune povestea a doi studenţi. Astfel, în reclamele Vodafone aflăm de la Paul Maximus că marea ieşeală este un eveniment important şi că, deşi există primejdia necombinatului, nimic nu îl poate opri să plece la mare alături de prietenii săi, printre care şi Cristina. Să nu uităm că Paul vrea să creeze Maximia, „tărâmul tuturor combinaţiilor”, pentru că „toate mijloacele de distracţie care ajută la combinat ar trebui să se ieftinească”.

Aşteptăm cu nerăbdare să vedem care va fi portretul studentului şi în reclamele de anul viitor.

Pentru cei care îndrăznesc. Întrucât am vorbit despre superreclame cu superstudenţi, putem vorbi şi despre supereroi, însă nu din reclamele cu superenergizant, ci din spoturile publicitare de la Joe, create de cei de la Scala JWT. Astfel, tânărul nostru are o serie de poveşti îndrăzneţe în care ne arată cum se scapă de un prieten care sforăie (punându-i salteaua pe apă), cum să te descotoroseşti de colegul de cameră care te aduce la exasperare (scotându-i patul pe/la geam) şi, mai ales, cum să fii un erou în autobuz şi să supravieţuieşti după ce îi oferi cadou un odorizant auto celui care a uitat ce înseamnă deodorantul, apa sau săpunul. numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FUN

culese de Nicoleta Simionescu 1. Chiar înainte de Crăciun, un politician cinstit, un avocat binevoitor şi Moş Crăciun se aflau în liftul unui hotel foarte select. Înainte ca uşa să se deschidă observă o bancnotă de o sută de lei care zace pe jos. Care dintre cei trei credeţi că o ridică?? Moş Crăciun, desigur, ceilalţi doi nici nu există! 2. - Ce cadou vrei să-i faci soţiei tale de Moş Nicolae? - Toată dragostea mea! - Dar asta-i curată risipă. De Crăciun ce o să-i mai dai? 3. - Bulişor, ce cadou i-ai cumpărat bunicii pentru Crăciun? - O minge de fotbal. - Păi cum, Bulişor, bunica joacă fotbal? - Dar ea cum mi-a cumpărat mie cărţi cu Eminescu?

7. Un pensionar îşi sună fiul: - Trebuie să-ţi spun că eu şi cu mama ta divorţăm! 45 de ani de mizerie mi-au ajuns! Fiul răspunde derutat: - Tată, dar despre ce vorbeşti? Tatăl continuă: - De un timp nu ne mai suportăm şi m-am săturat să discutăm despre acest subiect! Sun-o pe sora ta şi spune-i. Apoi bătrânul închide telefonul. După ce află, fiica, speriată, îşi sună tatăl şi îi spune: - Nu se poate aşa ceva! Mâine venim acasă să discutăm! Bătrânul închide telefonul şi îi spune soţiei : - Gata, am aranjat! De Crăciun vin sigur! Ce le mai spunem să vină şi de Paşti?

4. Două blonde hotărăsc să meargă în pădure să-şi caute un brad de Crăciun. După câteva ore de căutare, una dintre ele îi spune celeilalte: - Aşa nu mai merge! Eu propun să luăm primul brad pe care îl găsim... indiferent dacă are globuri sau nu! 5. Moş Crăciun vine la copiii din Somalia: - De ce sunteţi aşa de slabi, dragii Moşului ? - Păi dacă nu mâncăm... - Ei, cine nu mănâncă nu primeşte cadouri! 6. Canibalul către copiii săi : - Copii, să fiţi cuminţi, că dacă nu vine anul ăsta Moş Crăciun, nu avem din ce face friptură…

www.stud-life.ro

8. O femeie caută un cadou pentru soţul ei. La un moment intră într-un pet-shop şi se opreşte în faţa unei broaşte. Preţul afişat era exorbitant: 10.000 de euro. Îl întreabă pe vânzător: - Ce are atât de special această broască pentru a costa aşa de mult??? - Face sex oral mai bine decât o zeiţă. Femeia îşi zice atunci că ar fi un cadou foarte original şi că în mod sigur o să-i facă plăcere bărbatului ei. Cumpără broasca şi pleacă bucuroasă. Seara i-o oferă bărbatului ei, îi urează la mulţi ani şi se duce la culcare. Pe la 3 dimineaţa o trezesc nişte zgomote ciudate. Soţul ei nu era lângă ea. Era în bucătărie cu şorţul pus, plin de faină din cap până-n picioare, cu borcane desfăcute peste tot, etc. şi cu broasca lângă el. - Dar ce faci dragă la ora asta? - O învăţ să facă mâncare… după asta… poţi să te cari!!!

numărul 12 / Decembrie 2010

numﾄビul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

FUN

Caricaturi de Ruxandra Gherghinoiu

FUN

HOROSCOPUL STUDENTULUI DECEMBRIE 2010

Ai fost cuminte anul ăsta? Moşul îţi va aduce cadouri, iar astrele tale arată că:

BERBEC Banii de buzunar: Cheltuielile vor creşte în luna decembrie, vei face pe moşul şi nu vei termina anul 2010 cu mulţi bani în buzunar. Însă ca întotdeauna vei găsi o soluţie! D’ale sufletului: Vei avea parte de momente plăcute în viaţa personală şi e foarte posibil să ai cu cine petrece sfârşitul anului. Profesional: Atenţie mare la serviciu şi pe plan profesional. Comunicarea este foarte importantă, în special în cea de-a doua jumătate a lunii decembrie.

TAUR Banii de buzunar: Moşul te va răsplăti cu un surplus financiar la care nu te aştepţi şi îţi va ameliora situaţia financiară. D’ale sufletului: În dragoste totul este bine, însă nu ar strica să te implici mai mult în relaţia actuală. Dacă eşti în căutarea unei noi idile, iubirea îţi va surâde. Profesional: Va fi o luna liniştită la locul de muncă, şi intelectual îţi vei depăşi limitele.

GEMENI Banii de buzunar: Vei avea parte de câştiguri extra şi îţi vor fi foarte utile! Moşul va fi generos cu tine şi tu cu cei dragi ţie. D’ale sufletului: Nu vor fi probleme însă comunicarea rămâne foarte importantă în această perioadă. Ai depăşit deja o serie de pericole, şi este timpul ca totul să între pe un făgaş normal. Profesional: La locul de muncă vei da dovadă de eficienţă şi vei primi aprecieri din partea şefului. Ai însă grijă cu sănătatea şi dieta, evită excesele.

RAC Banii de buzunar: Luna decembrie îţi va micșora nivelul economiilor, însă fiecare bănuţ cheltuit va fi bine meritat. Dacă ai fost cumine, Moşul te va răsplăti înzecit! D’ale sufletului: Va fi un sfârşit de an frumos şi fericit! Apele s-au liniştit şi este timpul să te bucuri de mai multă iubire. Profesional: Nu vor fi probleme la locul de muncă, o luna liniştită şi fără prea mult stres. Sănătatea ta s-a ameliorat faţă de luna trecută, un semn bun.

LEU Banii de buzunar: Vei încasa o sumă importantă de bani şi încă o dată îţi vei dovedi abilităţile excelente de investitor. D’ale sufletului: Cu iubirea stai bine, însă întotdeauna e loc de mai bine. Implică-te mai mult şi vei vedea că se merită! Profesional: O lună decembrie liniştită la serviciu şi la şcoală, însă evită excesele pentru a-ţi menţine randamentul ca de obicei. Sănătatea s-ar putea să îţi facă probleme, în special ficatul.

FECIOARĂ Banii de buzunar: Vei avea parte de bani şi nu stai prea mult pe gânduri când vine vorba de cadouri pentru cei dragi. Nu vei duce lipsă de bani şi vei începe anul 2011 cu destul de mulţi bani în buzunar. D’ale sufletului: Nu sunt probleme în ceea ce priveşte dragostea şi relaţia actuală. Dacă eşti în căutarea iubirii, norocul îţi va surâde. Profesional: Va fi o lună relativ plină de stres la locul de muncă, trebuie să ai răbdare pentru ca randamentul tău intelectual arată destul de bine.

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010

FUN BALANŢĂ Banii de buzunar: Vei primi o sumă de bani la care nu te aştepţi şi îţi va ameliora situaţia financiară. Chiar dacă e criză, Moşul va avea grijă să îţi aducă multe cadouri! D’ale sufletului: Ai parte de iubire, însă nu strică niciodată mai mult romantism! Profesional: Vei da dovadă de eficienţă şi calitate la locul de muncă, vei fi apreciat pentru ideile bune şi recompensat după merite.

SCORPION Banii de buzunar: Vei face pe Moşul şi vei cumpăra cadouri originale celor dragi. La rândul tău, vei beneficia de venituri extra ceea ce te va scăpa de multe probleme financiare. Îţi poţi achita toate datoriile înainte de noul an. D’ale sufletului: Îţi vei impresiona partenerul de viaţă şi vei avea parte de momente romantice, speciale şi fiori de fericire. Profesional: Şefii nu te vor stresa, vei avea o lună liniştită cu destul timp să te ocupi de tine şi de cei dragi. Din punct de vedere al sănătăţii nu stai foarte bine, evită excesele pentru că stomacul ţi-ar putea isca probleme.

SĂGETĂTOR Banii de buzunar: Chiar dacă nivelul cheltuielilor vor creşte luna asta, tu nu vei simţi criza prea tare. Vei intra în noul an cu bani în buzunar iar viitorul arată de asemenea bine. D’ale sufletului: Sentimental situaţia arată bine iar perioada sărbătorilor va aduce un plus de bucurii şi afecţiune din partea celor dragi. Profesional: O lună aglomerată la locul de muncă, stresul va fi mai mare decât de obicei, însă vei reuşi să te ridici la nivelul aşteptărilor.

CAPRICORN Banii de buzunar: Vei cheltui mult, însă nu fără rost. Nu vei intra cu datorii în nou an, ceea ce este foarte bine! D’ale sufletului: Te vei bucura de schimbări pozitive în relaţia actuală sau poate de o nouă idilă dacă eşti în căutarea dragostei. Vei avea cu cine să petreci sfârşitul anului. Profesional: La serviciu nu vei avea parte de stres şi luna decembrie va trece repede. Ai grijă cu sănătatea, nu te supăra pe cei dragi şi evită excesele pentru că ficatul s-ar putea să îţi facă probleme.

VĂRSĂTOR Banii de buzunar: Moşul îţi va trimite mai mulţi bani în acest an, ceea ce te va ajuta să scapi de datorii şi vei avea posibilitatea de a le cumpera celor dragi cadourile dorite! D’ale sufletului: Trebuie să ai mare grijă, te vei confrunta cu probleme sentimentale. Trebuie să îţi faci ordine în sentimente şi să îţi dai seama dacă ce ai acum este cu adevărat ceea ce îţi doreşti. Profesional: Nu sunt conflicte la nivel profesional, vei da dovadă de eficienţă şi profesionalism.

PEŞTI Banii de buzunar: Vei cheltui fără prea mult stres sau limită de resurse financiare. Cu toate astea, ai grijă să nu arunci banii aiurea, gândeşte-te bine înainte de a face o achiziţie substanţială! D’ale sufletului: Sfârşitul de an îl vei petrece alături de cei dragi, iar relaţia merge că pe roate. Profesional: Situaţia se prezintă destul de bine, nimic deosebit de stresant. În ceea ce priveşte sănătatea, eşti predispus la aciditate în a doua jumătate a lunii aşa că minimizează riscurile!

numărul 12 / Decembrie 2010

www.stud-life.ro

SCRIE IN STUD-LIFE! Esti student si, ai ceva de spus ? , Stud-Life iti, ofera spatiu de exprimare! , Urmareste site-ul nostru si, vezi ce articole vrem pentru urmatoarea , luna la sectiunea “Scrie in Stud-Life” sau trimite-ne ideea ta la , redactie@stud-life.ro. , Mesajul tau va ajunge la mii de studenti, din Bucuresti , , si , din tara, cat si, la diversi, actori din viata , studenteasca. , Cine poate scrie în Stud-Life? Studenți de pretutindeni, la zi sau ID, licență sau masterat, români și străini, care pot fi chiar și corespondenți pentru Stud-Life. Așa că îndrăznește! Fă-te auzit! Scrie în Stud-Life!

www.stud-life.ro Stud-Life deschide uși!

www.stud-life.ro

numărul 12 / Decembrie 2010