Revista Constructiilor - Nr. 148, Iunie 2018

Constructori care vă așteaptă: AEDIFICIA CARPAȚI SA C4 ERBAȘU SA C2 HIDROCONSTRUCȚIA SA: Contribuția la edificarea Sistemului Hidroenergetic Național (XVIII). Sistemul Hidrotehnic Baia Mare: Acumularea Firiza Barajul Strâmtori (II) 4, 5 CONEST GRAND RESIDENCE: Din iunie, primii proprietari se mută în apartamente noi 6, 7 IRIDEX GROUP PLASTIC: Soluții inteligente pentru un mediu mai sigur și mai curat 8, 9 CARMEUSE: Tratarea pământurilor fine-argiloase cu ViaCalco® 10, 11 Primul Simpozion Național de Geotehnica Mediului, UTCB - 02.07.2018. Interviu cu prof. Loretta Batali - președintele Filialei București a SRGF 12 - 14 SBR Soletanche Bachy Fundații: Inginerie geotehnică 15 Geotehnica Mediului în contextul Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE) și al țărilor europene 16, 17 TROFEUL CALITĂII ARACO: Închidere depozit neconform Ianca și construire depozit conform și stație de sortare Ianca în județul Brăila 18 - 22 Soluții de stabilizare a terasamentului unui drum amplasat în albia minoră a unei ape curgătoare de munte 24 - 26 SAINT-GOBAIN RIGIPS: Siguranța în caz de incendiu, mereu în atenția Saint-Gobain Rigips!

28, 29 HELINICK: Prima Stație din România de reumplere, recirculare și reciclare ecologică a agenților curați 30, 31 SINIAT: NIDA System - sistem agrementat pentru pereți din gips-carton de mare înălțime cu rezistență la foc 32, 33 Ipsos armat. Protecția la foc (I) 34 - 36, 38 URSA: BiOnic este cea mai inovatoare tehnologie în termoizolații 37 DRÄGER: Semimasca Dräger X-plore® 3300 39 ALUPROF: Sisteme pentru pereți agrementate tehnic în România 40, 41 Convorbiri despre estetica structurală cu mari ingineri contemporani interviu cu prof. dr. ing. Pavel Alexa 42 - 46 POROTHERM: Sistem complet de zidărie ceramică 47 Arhitectură fără limite… (XXII) 48, 50, 52 GRUNDFOS: Încălzire centralizată cu pompe inteligente 49 TONDACH: Sistem complet de acoperiș ceramic 51 Personalități românești în construcții Nicolae V. POPA 54, 55 MONUMENTE CARE PLÂNG… (XI): Conacul Emanuel Antonescu, Conacul Buzescu-Darvari 56, 57 Reconversia unui șantier naval: VARD FINCANTIERI Tulcea 58 - 60, 62, 64, 65 TERRATEST GEOTEHNIC: Lucrări de fundații speciale 61 EUROHINCA: Divizia de lucrări de microtunele a grupului Terratest 63 REVISTA CONSTRUCȚIILOR: Abonați-vă la newsletterul nostru pentru a fi la curent cu noutăți din domeniul construcțiilor!

66 CASA SOCIALĂ A CONSTRUCTORILOR: Calitate și siguranță pentru constructori C3

ed!torial

din sumar

Marile noastre investiții… o adevărată bătaie de joc la adresa României!

Sunt autostrăzile mari investiții?

Păi sunt, dacă ne ghidăm după costul și valoarea lor. Deci, cum stăm la construirea de autostrăzi?

Aflăm din situația prezentată zilele trecute chiar de CNAIR (Compania Națională de Autostrăzi și Infrastructură Rutieră), instituție care are sarcina să pregătească și să urmărească lucrările pe șantierele de autostrăzi.

Iată, deci, câteva dintre tronsoanele aflate acum în construcție: • Lugoj – Deva, lot 3 – 21,141 km - Constructori: Teloxim Co. SRL, Comsa SA, Aldesa Construcciones SA, Arcadis Eurometudes SA. - Data începerii lucrărilor: 27.11.2013. Stadiul fizic: 78,67% Să calculăm și să echivalăm. Rezultă cca 3,76 km de autostradă construiți pe an.

• Lugoj – Deva, lot 4 – 22,139 km - Constructori: Tehnostrade SRL, UMB Spedition SRL - Data începerii lucrărilor: 20.06.2013. Stadiul fizic: 83,00% Rezultă cca 3,72 km/an construiți.

• Sebeș - Turda, lot 1 – 17,00 km - Constructori: Impresa Pizzarotti SPA, Pomponio SRL - Data începerii lucrărilor: 02.12.2014. Stadiul fizic: 44,50% Deci, construiți, echivalentul a 2,22 km/an • Sebeș - Turda, lot 2 - 24,25 km - Constructori: Aktor Technical SA, Euro Construct Trading `98 SRL - Data începerii lucrărilor: 02.12.2014. Stadiul fizic: 44,56% Construiți, echivalentul a 3,17 km/an Și am putea continua dar rezultatele vor fi asemănătoare. În ce țară se mai construiesc, oare, autostrăzile în ritmul de 2-3 km pe an? Probabil, niciunde! Doar la noi „în Românica” - vorba celebrului, de acum, procuror Portocală.

Care sunt cauzele unei asemenea situații incredibile? În primul rând, modul cum sunt pregătite lucrările. Când se semnează Ordinul de începere a lucrărilor uneori nu sunt finalizate exproprierile sau relocarea utilităților, alteori nu există Acordul de Mediu sau nici măcar Autorizațiile de Construire.

Dar, dacă așa stau lucrurile, cine îi obligă pe constructori să accepte începerea lucrărilor în aceste condiții? Iar dacă CNAIR nu reușește să pregătească corect lucrările, de ce nu sunt aduși acolo specialiști care sunt capabili să facă asta? De ce?

Numai că, din păcate, lucrările merg „ca melcul” și după ce se rezolvă problemele de mai sus. Și asta pentru că, la licitații, firmele nu sunt obligate să justifice dacă au oameni pentru execuția lucrărilor respective. Și atunci, mai ales firmele străine, vin la licitație, cum spunea plastic un interlocutor cu un laptop și o „armată” de avocați, câștiga licitația și apoi caută niste „fraieri” de români care să lucreze pentru ei. Dar, din păcate pentru ei… dar și pentru noi, în ultimul timp nu prea îi mai găsesc și atunci lucrările se desfășoară în ritmul pe care l-am văzut mai înainte.

Așa că, dacă nu schimbăm destul de multe în Legea Achizițiilor Publice, în modul cum pregătim licitațiile și urmărim desfășurarea lucrărilor, în modul cum alegem constructorii și cum întocmim și încheiem contractele, dar și multe, multe altele, e greu de crezut că vom avea investiții desfășurate „ca la carte” în România. Și nu numai la autostrăzi, pentru că situația este asemănătoare la toate investițiile din fonduri publice.

Ionel Cristea

HIDROCONSTRUCȚIA SA și oamenii săi: Contribuția la edificarea Sistemului Hidroenergetic Național (XVIII) SISTEMUL HIDROTEHNIC BAIA MARE: ACUMULAREA FIRIZA - BARAJUL STRÂMTORI (II) ing. Ștefan CONSTANTIN - HIDROCONSTRUCȚIA SA Barajul din beton este alcătuit din 15 ploturi cu contraforți ciupercă deschise spre aval. Plotul nr. 1 este plot de legătură cu digul de închidere, iar ploturile 7, 8 și 9 au

4

contraforți cu un profil de tip special care să permită susținerea deversorului frontal. Centrala este amplasată sub deversor, capacitatea acesteia fiind de 4 MW. Dacă

stavilele deversorului sunt așezate în poziția „închis”, volumul înmagazinat de lac crește cu cca 2 mil. mc apă.

Contraforții sunt prevăzuți cu rosturi definitive, paralele cu paramentul aval și cu un rost de contracție, șicanat, paralel cu paramentul amonte. Rosturile dintre contraforții ciupercă sunt etanșate cu două tole din tablă de cupru, în spatele cărora este amplasat un dren cu diametrul de 250 mm.

Placa deversorului, secționată de rosturi de dilatație, este executată din grinzi prefabricate, monolitizate cu beton armat. Deversorul, racordat cu un jgheab, are un profil similar trambulinelor de schi, prevăzut la bază cu dinți deflectori, ce au permis scoaterea unei console de 2.50 m în afara centralei. În interiorul plotului 9 este amplasată și golirea de fund, conducta Ø1.000, echipată cu două vane sertar.

Volumul betonului înglobat în con strucția barajului a fost de 64.000 mc.

Legătura cu roca de bază, deși aceasta este impermeabilă, a fost realizată cu ajutorul unei perdele de injecții de 15 m adâncime pe toată lungimea pintenului barajului.

Racordarea către versantul drept se face prin intermediul unui dig de anrocamente, fundat pe strat de diluviu, prevăzut cu zidărie uscată la parament. Etanșarea digului și a stratului de fundație este asigurată de un ecran din beton armat, prelungit în diluviu cu o perdea din beton simplu.

Ecranul s-a realizat în două etape: • În prima etapă s-a executat la piciorul amonte al digului un perete din beton simplu în panouri de 6 m x 6 m, supus apoi încercării apelor din lacul de acumulare în vederea w Revista Construcțiilor w iunie 2018

producerii tasărilor. Rosturile panourilor au fost etanșate cu table de cupru.

• În a doua etapă, după golirea lacului, s-a executat peste zidăria uscată de piatră a paramentului amonte ecranul din beton armat, din panouri de 3 m x 5 m, etanșat la rosturi tot cu tablă de cupru.

Zona versantului drept a fost etanșată cu o perdea de injecții de 30 m adâncime.

Centrala electrică, amplasată între ploturile 8 și 9, este echipată cu două turbine Kaplan, cu ax vertical, în camera spirală metalică.

Centrala are un regim teoretic de funcționare de 2.750 ore pe an, furnizând, în medie, 15 GWh/an.

Conducta forțată a centralei trece prin ciuperca plotului 9 și este înglobată în beton pe toată lungimea ei, cu excepția vanei-fluture care asigură manevra.

Nu uităm să menționăm, ca o curiozitate, construcția din lemn, făurită de meșteșugarii locali, alcătuind făgașul de deviere a apelor pe timpul construirii. Odată cu ajungerea la cota 342 a barajului, jgheabul a fost demontat, iar apele au fost direcționate către golirea de fund a viitorului baraj și lac.

Lacul de acumulare are o lungime de 3 km și o lățime maximă de cca 1 km, înmagazinând un volum util de 19 milioane mc apă.

Sistemul hidrotehnic Runcu Firiza, alcătuit dintr-o galerie „de derivație” care transferă un debit

de 600 l/s în regim natural, alături de acumularea Runcu de pe cursul râului Mara, ce asigură 1.200 l/s prin regularizare multianuală, este o lucrare ce trenează de peste 30 de ani, cu o finalizare incertă în actualele condiții de promovare a investițiilor.

Pentru locuitorii din Baia Mare, lacul Firiza este o oază de agrement, de liniște și de peisaje deosebite, pădurile de foioase și conifere coborându-și crengile până aproape de a atinge apele lacului.

Zona este populată cu diverse specii de păsări caracteristice peisajului montan, iar apele lacului sunt bogate în pește, rai al pescarilor din toată țara. Turismul s-a dezvoltat în mod exploziv în zonă, autoritățile locale facilitându-i dezvoltarea.

Există, de asemenea, zone special amenajate turismului sezonier de tip migrator, un număr mare de familii părăsind în timpul anotimpului cald „confortul” orașelor pentru a se instala timp de câteva luni de zile în facilitățile de tip wildcamping.

Să nu uităm nici legendele care circulă în zonă, legate de Pintea Viteazul - „haiducul zburător”, ce ar fi îngropat o comoară în una dintre peșterile situate în Munții Gutâiului.

Supranumele i se trage de la povestea ce-l are în centru pe haiducul urmărit de poteră și care scapă prin construirea unor aripi de șindrilă cu

Biserica din lemn de la Rozavlea ‐ una dintre ultimile imagini ale acesteia

care își păcălește urmăritorii, traversându-i pe deasupra capetelor lor. Într-un text descoperit în anul 1934, a cărui origine este fixată la anul 1701, se spune că „de pe Mogoșa, Pintea au sburatu cu sburătoare, făcută de elu, până în Dănești. Elu îi învață pe pandurii săi să sboare. Scris-amu io Petre Fătu, în anu 1701”. Bătrânii povestesc că, o dată la 7 ani, porțile ferecate ale peșterii comorii se deschid celor ce se află în preajmă, dezvăluind flăcările care apără comoara, printre limbile acestora zărindu-se strălucirea diamantelor și a aurului ascuns de haiduc.

O altă legendă vorbește despre uriașii de la Rozavlea, în Cuhlea trăind un uriaș a cărui fată, uriașă de asemenea, se numea Rozalia. Într-una din zile, fetița – cu mult mai mare decât un om, hălăduind împrejurimile, a văzut doi oameni ce arau un petec de pământ înhămați la un plug de care trăgeau osteniți. Crezându-i jucării, i-a luat în mână și i-a dus acasă. Văzând aceasta, tatăl său a certat-o mai apoi și a pus-o să ducă oamenii înapoi la locul lor. Pățania povestită de aceștia a dat și numele așezării ce s-a înfiripat pe acele locuri – Rozavlea.

Din păcate, biserica din lemn a localității – monument istoric cu o poveste aparte, a ars în anul 2015, după o dăinuire de 298 de ani pe actualul amplasament. q

Biserica din lemn de la Rozavlea înainte de a fi distrusă de incendiu

CU GÂNDUL LA VIITOR Soluții inteligente pentru un mediu mai sigur și mai curat Pentru că ne gândim la viitorul nostru și al copiilor noștri, ne preocupă în permanență mediul înconjurător.

Din acest motiv, promovăm pe piața din România, încă din 1993, cele mai noi și mai performante soluții destinate minimizării impactului pe care activitatea umană îl are asupra mediului.

Indiferent că este vorba despre impermeabilizarea unui depozit nou de deșeuri sau despre închiderea unei celule de deșeuri ajunse la volum maxim, noi avem capacitatea tehnică și cunoștințele necesare pentru a oferi soluția cea mai potrivită.

Materialele pe care le promovăm vin de la producători de top, cu renume internațional. Iar atunci când este nevoie într-un proiect de unul dintre aceste materiale, specialiștii noștri oferă, în mod gratuit, consultanță specializată la proiectare, bazată pe programe digitale de calcul și consultanță la instalare. Este modul nostru de a ne asigura că materialele sunt utilizate, de fiecare dată, în mod corect. În ultimii 25 de ani, amprenta noastră se regăsește pe întreg teritoriul țării, acolo unde proiectele de mediu vin să îmbunătățească nivelul de trai al oamenilor și să redea mediului înconjurător suprafețe acoperite cândva de deșeuri.

Geotextile, geomembrane, geogrile și geocelule; geocompozite bentonitice, saltele umplute cu beton și sisteme de detecție a defectelor în membrană; gabioane, saltele de gabioane, bariere împotriva caderilor de pietre sau împotriva torenților, reprezintă doar o parte dintre soluțiile cu care venim în sprijinul finalizării cu succes a oricărui proiect de mediu. www.iridexplastic.ro

Primul Simpozion Național de Geotehnica Mediului UTCB - 02.07.2018 Filiala București a Societății Române de Geotehnică și Fundații (SRGF) împreună cu Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB) organizează, pentru prima dată, un Simpozion Național de Geotehnica Mediului.

Care sunt obiectivele Simpozionului încercăm să aflăm de la unul dintre organizatorii manifestării - dna profesor Loretta Batali - președintele Filialei București a SRGF. Ionel Cristea: Care au fost motivele care v-au determinat să organizați un Simpozion Național având ca temă „Geotehnica Mediului”?

Loretta Batali: În primul rând aș dori să menționez că Filiala București a Societății Române de Geotehnică și Fundații (SRGF), cea mai mare dintre cele 4 filiale ale SRGF și, îndrăznesc să afirm, cea mai dinamică, organizează periodic manifestări tehnice, științifice, de informare și de formare, destinate atât membrilor noștri, cât și oricărui specialist interesat. Aș menționa, în acest context, recentul Simpozion „Proiectarea geotehnică conform Eurocode 7 în România” organizat de Filiala București în noiembrie anul trecut, care a atras nu mai puțin de 100 de participanți și care a prezentat trecutul, prezentul și viitorul Eurocode 7 în țara noastră sau cursurile de formare în proiectarea geotehnică conform Eurocode 7. În decursul anilor am abordat și alte subiecte în manifestările organizate de SRGF - București: alunecări de teren, materiale geosintetice, proiectarea și execuția tunelurilor etc., dar nu și Geotehnica Mediului.

Aceasta, deși preocupările legate de acest relativ recent apărut subdomeniu al Geotehnicii datează în România încă din anii `90 (eu însămi elaborând teza mea de doctorat la INSA Lyon în acest domeniu - depozite de deșeuri - în acea perioadă), însă nu a fost niciodată organizat la noi un simpozion dedicat în întregime unui asemenea domeniu. Subiectele au fost atinse 12

la toate Conferințele Naționale de Geotehnică și Fundații sau de Geosintetice, au existat sesiuni special dedicate, dar nu un eveniment întreg. Motivația principală a fost dezvoltarea acestui domeniu în România ultimilor ani, acumularea de cunoștințe și experiențe utile ce pot fi împărtășite, dar și de probleme tehnice care trebuie discutate, de și cu specialiștii din domeniu, precum și alinierea la un trend mondial în această privință, pentru a atrage atenția asupra modului de rezolvare a unora dintre problemele de mediu.

prof. Loretta Batali ‐ președintele Filialei București a SRGF

Ionel Cristea: Protecția mediului reprezintă, în actuala perioadă, o preocupare deosebită atât la nivel național, cât și în cadrul UE, care acordă fonduri importante pentru investiții în acest domeniu. Din păcate, România este restanțieră la atragerea și cheltuirea acestor fonduri pentru realizarea de stații de sortare, de sisteme integrate de management al deșeurilor, de instalații de epurare etc. Sperați că prin organizarea acestui simpozion să impulsionați investițiile în aceste domenii?

unele lucrări de depozitare a deșeurilor menajere (îndeosebi), dar și pentru unele deșeuri industriale, au fost închise multe depozite neconforme etc. Dar problemele rămase încă nerezolvate sunt multe și ele apasă mai tare societatea decât se văd progresele. Nu știu dacă această manifestare științifică și tehnică poate impulsiona investițiile în domeniu, care sunt mult influențate de politic, dar poate arăta că avem cunoștințele necesare, experiența, că suntem preocupați de cele mai noi dezvoltări din domeniu, putem disemina mai bine aceste cunoștințe, elemente care sunt undeva la baza piramidei sistemului – fără ele sigur nu se pot face investiții serioase, dar reprezintă doar o condiție necesară, nu și suficientă.

Loretta Batali: Într-adevăr, din păcate problemele legate de mediu sunt încă tratate superficial la multe niveluri și acest lucru se vede inclusiv în atragerea de fonduri UE pentru investiții în acest domeniu. Deși ar trebui recunoscut că unele progrese au fost realizate în ultimii ani, au fost întocmite proiecte pentru sisteme de management integrat al deșeurilor, au fost executate și

Ionel Cristea: În continuare, vă rog să vă referiți, pe scurt, la obiectivele pe care vi le propuneți în cazul câtorva dintre temele din cadrul simpozionului, respectiv: contaminarea pământurilor - tehnici de remediere, tehnologii și structuri geo-energetice, reutilizarea deșeurilor și subproduselor în Ingineria Geotehnică. w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Loretta Batali: Sunt câteva puncte pe care aș dori să le subliniez față de acest Simpozion Național (cu participare internațională), de unde vor rezulta și obiectivele pe care ni le-am propus. În primul rând participarea invitatului special prof. Mario Manassero de la Universitatea Politecnico di Torino (Italia), specialist recunoscut în domeniul Geotehnicii Mediului și vice-președinte pentru Europa al Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE), care a fost nominalizat să țină prestigioasa Conferință „R.K. Rowe”. A prezentat-o, în premieră, la cea de-a 19-a Conferință Internațională de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică de la Seoul (sept. 2017) și va fi itinerantă în următorii 4 ani peste tot în lume. România va fi unul dintre primele locuri în care va fi prezentată și suntem onorați să găzduim, tot pentru prima dată, una dintre conferințele omagiale ale ISSMGE. Conferința profesorului Manassero se va referi la proprietățile argilelor active utilizate pentru

controlul poluării terenurilor, o tematică de cercetare extrem de actuală și de interesantă. Domnul Manassero a avut amabilitatea să ne trimită câteva rânduri legate de Geotehnica Mediului în lume, în Europa și în cadrul ISSMGE și trebuie să spun că este în primul rând o frumoasă pledoarie pentru acest domeniu, dincolo de sinteza trendurilor actuale. În al doilea rând, aș dori să subliniez reunirea în acest Simpozion a unor tematici ceva mai largi decât cele strict abordate cu precădere de geotehnicieni, cum ar fi tehnicile de remediere a pământurilor contaminate, structurile geoenergetice, subiecte de graniță pentru tratarea cărora colaborăm cu alți specialiști care vor fi prezenți cu prezentări foarte interesante la acest Simpozion. Dorim, prin aceasta, să diseminăm informații mai puțin cunoscute, de nișă chiar, către membrii noștri, către inginerii proiectanți de structuri sau antreprenorii de construcții, dar și către

cercetători sau doctoranzi. Să nu uităm că Universitatea Tehnică de Construcții (UTCB) este co-organizator al manifestării și colaborăm cu colegii de la alte departamente pentru aceste subiecte trans-disciplinare.

Acestor subiecte li se adaugă și o altă tematică mult dezvoltată în prezent atât pe plan național, cât și internațional, cea a reutilizării unor deșeuri sau subproduse în lucrările de construcții. Vorbim aici despre folosirea cenușilor, a deșeurilor din construcții, a celor de tip zgură sau șlamuri pentru diferite tipuri de lucrări (terasamente, lucrări rutiere etc.). Avem, deja, în țară astfel de cercetări și aplicații și ele trebuie extinse, iar normativele trebuie adaptate pentru a permite folosirea lor; de aceea trebuie acumulată o bază solidă de cunoștințe. Manifestarea își propune să contribuie, astfel, la o mai bună cunoaștere a posibilelor aplicații, a modului de comportare, a tipului special de experimentare care trebuie abordat etc. continuare în pagina 14 È

Æ urmare din pagina 13 În fine, va fi abordat și subiectul depozitelor de deșeuri și al materialelor geosintetice folosite la aplicații de mediu, unul mai bine cunoscut deoarece este abordat de cca 20 de ani în țara noastră. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a putut constata o multiplicare a eșecurilor, a problemelor tehnice, a erorilor de proiectare a unor asemenea structuri, iar în acest context Simpozionul îsi propune să atragă atenția asupra acestor probleme. Întrucât în activitatea mea tehnică am fost adesea confruntată cu ele, mi-am pus întrebarea care este motivul acestor eșecuri și, personal, cred că avem o suprapunere de situații care îmbină necunoașterea, subfinanțarea, lacunele din legislație și slabul control în domeniu. Toate aceste subiecte vor fi abordate pe 2 iulie și vom încerca să învățăm participanții cum să trateze corect acest tip de lucrări.

Ionel Cristea: În final, vă propun să ne oprim asupra Seminarului Internațional pe care îl organizați în 9 noiembrie cu tema: „Noi tehnici și tehnologii de îmbunătățire a pământurilor”.

Sunt bine cunoscute problemele cu care se confruntă constructorii din cauză că terenurile bune pentru construcții sunt din ce în ce mai rare și din ce în ce mai scumpe. În aceste condiții metodele de îmbunătățire a pământurilor devin din ce în ce mai importante. Practic, care au fost motivele pentru care v-ați propus să organizați acest seminar: sunt metode în lume mai puțin cunoscute în România, sunt probleme de aplicare a lor la noi sau sunt alte motive?

Loretta Batali: Acest al doilea eveniment științific pe care Filiala București a SRGF îl organizează în acest an a pornit de la problemele înregistrate în aplicarea unor asemenea metode, multe dintre ele 14

cunoscute și dezvoltate de mulți ani

materii organice au impus dezvoltarea

în alte țări care se confruntă mai

de astfel de metode de îmbună-

mult decât România cu terenurile

tățire, am găsit nu numai know-

slabe. Multe lucrări la care s-au

how, ci și specialiști dornici să vină

aplicat metode de îmbunătățire,

să prezinte din experiența lor în

îndeosebi lucrări de terasamente

România și, ca atare, am lansat

rutiere, au prezentat probleme în

această invitație. Se vor alătura și

exploatare, ceea ce ne-a dus la

invitați din alte țări (Belgia, de

concluzia că nu există suficientă

exemplu) și, sigur, și specialiștii

informație / cunoaștere în piață,

noștri. Sper ca această manifes-

diferitele tehnici sunt aplicate de

tare, despre care poate vom avea

multe ori greșit, pe domenii de utili-

ocazia să vorbim mai pe larg în

zare care nu sunt cele mai adecvate

perioada premergătoare evenimen-

etc. Mergând la un curs de formare

tului, să suscite mult interes și să

în Finlanda pe acest subiect, unde

fie un seminar util pentru cei care

terenurile slabe, saturate, cu

activează în domeniu. q w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Geotehnica Mediului în contextul Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE) și al țărilor europene prof. Mario MANASSERO - vicepreședinte pentru Europa al Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE) Geotehnica Mediului joacă astăzi unul dintre cele mai importante și fundamentale roluri în cadrul Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE).

De când inginerii geotehnicieni au început să se ocupe de aspecte de mediu, în ceea ce privește proiectarea de noi depozite de deșeuri sau remedierea siturilor contaminate de vechile practici industriale, au trebuit să facă față unor noi probleme teoretice, care mergeau dincolo de zona tradițională a Mecanicii Pământurilor și să dezvolte tehnologii inovatoare de control al poluanților în teren (Daniel, 1993; Rowe et al., 2004).

Pentru a avea o idee asupra extinderii temelor și subiectelor de Geotehnica Mediului, ne putem uita la lista următoare de subiecte care vor fi abordate la viitoarea conferință importantă a ISSMGE în acest domeniu, respectiv A 8-a Conferință Internațională de Geotehnica Mediului, Hangzhou, China (2018), organizată de comitetul tehnic TC 215: • Evaluarea riscurilor geotehnice de mediu, gestiune și durabilitate; • Reciclare și reutilizare a deșeurilor în Geotehnică; • Transportul, persistența și degradarea poluanților; • Terenuri contaminate și tehnologii de remediere; • Bariere inginerești; • Depozite de deșeuri solide; • Aplicațiile geosinteticelor în Geotehnica Mediului; • Aspecte de Geotehnica Mediului în tehnologiile geo-energetice; • Iazuri de decantare și deșeuri miniere; • Inginerie bio - geotehnică; • Geotehnica Mediului în investigarea incidentelor.

Față de aceste subiecte, merită menționate câteva probleme care au suscitat interesul atât al cercetărilor teoretice, cât și al celor aplicative: rolul difuziei în transportul poluanților prin bariere puțin permeabile (Shackelford, 2014), capacitatea bentonitei de a dezvolta un 16

comportament de membrană semipermeabilă (Dominijanni et al., 2013; Shackelford, 2013) sau efectul aplicării vacuumului asupra accelerării extracției poluanților volatili din teren (Manassero et al., 2009). În ceea ce privește inovațiile tehnologice, fără a avea pretenția de a fi o listă exhaustivă, pot fi menționate următoarele domenii: tratarea fizică și chimică a bentonitei pentru a-i menține permeabilitatea scăzută, chiar și în cazul contactului cu soluții agresive cu concentrații mari de săruri (Puma et al., 2015; Scalia et al., 2011), procese biologice pentru îmbunătățirea proprietăților inginerești ale pământurilor (DeJong et al., 2013; Mitchell și Santamarina, 2005) sau structurile subterane termo-active, care permit soluții durabile din punct de vedere al mediului și eficiente din punct de vedere al costurilor pentru încălzirea și răcirea clădirilor (Laloui et al., 2013).

Dacă ne referim acum la perspectivele viitoare, există oportunități extraordinare în Geotehnica Mediului, care pot crea valoare deoarece pot produce o deplasare a profesiei de pe partea de debit a balanței financiare a clienților (de ex. remedierea terenurilor contaminate sau depozitele de deșeuri) pe partea de credit a acesteia (Benson, 2016). De exemplu, inginerul care va reuși să transforme un flux

prof. Mario Manassero de deșeuri într-un produs de construcții valorizabil va câștiga recunoștința clienților săi.

Convertirea unui deșeu, care are un cost și o răspundere asociate depozitării sale, într-un sub-produs pentru industrie (de exemplu un material alternativ de construcție pentru drumuri sau materie primă pentru producerea cimentului) elimină depozitarea și creează un venit pentru client. Inginerul care este capabil să regândească gestiunea fluxului de deșeuri menajere solide din punctul de vedere al managementului durabil va culege recompense similare.

După această trecere în revistă sintetică a principalelor aspecte ale Geotehnicii Mediului în cadrul ISSMGE aș dori să mă refer, în continuare, la activitățile europene pe care îmi propun să le dezvolt în cadrul mandatului meu de VicePreședinte pentru Europa al ISSMGE. Din 2001 până în 2014 am fost Președintele Comitetului Tehnic de Geotehnica Mediului (fost TC 205, w Revista Construcțiilor w iunie 2018

apoi 215). Ca urmare, în Zona de Inovare este destul de simplu pentru mine să îmi concentrez eforturile către promovarea inițiativelor și manifestărilor în domeniul Durabilității, Geo-energiei, Bio-tehnologiilor, Controlului poluanților în teren și Tehnologiilor de remediere, pentru a ranforsa rolul Ingineriei Geotehnice în aceste domenii științifice și tehnologice avansate.

Continentul nostru joacă un rol preeminent în Zona de Educație, deoarece 11 comitete tehnice sunt găzduite în Europa. Cu privire la acest aspect este de menționat rolul important pe care Educația îl joacă în domenii profesionale noi, cum este Geotehnica Mediului. Mai mult, este o datorie și, în același timp, o mare onoare și plăcere pentru mine să recunosc extraordinara contribuție a Societătii Române de Geotehnică și Fundații și, în particular, a prof. Iacint Manoliu în găzduirea, timp de mulți ani, a Comitetului Tehnic 306 al ISSMGE dedicat Educației, în cadrul căruia a depus multe eforturi pentru dezvoltarea și îmbunătățirea disciplinei de Geotehnica Mediului.

Zona Diversității, așa cum este ea definită de către noul Președinte al ISSMGE, are un înțeles larg deoarece include diferite populații, societăți, țări, regiuni, companii și, nu în ultimul rând, sexe și vârste ale membrilor ISSMGE. Ca atare, printre activitățile care vor fi derulate

pot fi menționate: 1) rolul pe care Societatea noastră l-a jucat și pe care trebuie să îl joace în viitor pentru a asigura suportul științific și tehnic pentru actualizarea și, dacă este posibil, îmbunătățirea Eurocodului geotehnic și seismic (ETC 7 și ETC 8); 2) organizarea anuală a Conferinței Europene a Tinerilor Geotehnicieni (EYGEC), a cărei a 26-a ediție se apropie (Graz, Austria, 2018) și, nu în cele din urmă, 3) propunerea, extrem de solicitantă, de a stabili și/sau îmbunătăți comunicarea și relațiile din zona mediteraneană între comunitățile geotehnice africană și europeană.

Acest din urmă scop este strâns legat de unul dintre rolurile fundamentale ale oricărei comunități științifice și tehnice, acela de a promova legăturile, comunicarea și discuțiile între oameni de știință și tehnici din diferite țări, în pofida situațiilor dificile sociale și politice.

ISSMGE a fost întotdeauna foarte activă în acest domeniu, având în vedere că unul dintre principalele principii care animă Ingineria Geotehnică este creșterea siguranței și calității vieții populațiilor, prin reducerea riscurilor naturale, protecția mediului și dezvoltarea progresului, printre altele.

Cu ajutorul întregii Comunități geotehnice și, în particular, al membrilor europeni ai ISSMGE, sper că voi reuși să fac progrese semnificative în toate activitățile mai sus

Despre prof. Mario Manassero A absolvit Politecnico di Torino – Inginerie Civilă în 1980 și a obținut titlul de doctor de la aceeași universitate în 1987. Este în prezent profesor de Inginerie Geotehnică la Politecnico di Torino, dar a fost și profesor invitat la universitățile din Ancona, Ghent sau Colorado.

A deținut președinția Comitetului tehnic 215 „Geotehnica Mediului” al Societății Internaționale de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ISSMGE) și a fost expert al Ministerului Italian al Mediului pentru evaluarea impactului asupra mediului al proiectelor majore de investiții. În prezent este vice-președinte pentru Europa al ISSMGE pentru perioada 2017-2021.

Principalele sale preocupări sunt legate de investigarea terenurilor prin încercări in situ, îmbunătățirea w Revista Construcțiilor w iunie 2018

menționate, în pofida obiectivelor extrem de solicitante și a dificultăților sociale și economice care încă persistă în unele țări ale regiunii europene a ISSMGE. Astăzi, Geotehnica Mediului este bine implementată în cele mai multe țări din lume și, în particular, în Europa. Există un număr de ini țiative și manifestări dedicate acestui subiect, ca de exemplu, Simpozionul dedicat Fenomenelor Cuplate în Geotehnica Mediului (CPEG), care a ajuns la cea de-a doua ediție (Torino, Italia, 2013 și Leeds, UK, 2017), o viitoare ediție fiind programată la Kyoto, Japonia (2020); sesiuni speciale și workshop al Comitetului Tehnic 215 în cadrul viitoarei Conferințe Europene de Mecanica Pământurilor și Inginerie Geotehnică (ECSMGE) de la Reykjavik, Islanda (2019) și, de asemenea, conferințe naționale și locale de specialitate care, întotdeauna, includ sesiuni și ateliere pe acest subiect.

Este important de menționat că România are unul dintre cele mai active grupuri de tineri profesori și ingineri geotehnicieni care fac multe eforturi pentru a dezvolta inițiative în cadrul ISSMGE, cu referire specială la Geotehnica Mediului, prin organizarea de evenimente și prin participări active la principalele întâlniri internaționale.

pământurilor, metode de armare a acestora, sisteme de etanșare la depozite de deșeuri și terenuri contaminate, extragerea poluanților din teren prin vacuum, comportarea mecanică a deșeurilor menajere și industriale, interacțiunea chimico – fizică dintre fluidele interstițiale și scheletul solid al pământurilor, curgeri cuplate multi-fazice, fenomene de transport în pământuri.

In activitatea sa profesională prof. Mario Manassero a fost implicat în multe proiecte de anvergură, cum ar fi protecția lagunei Veneției, reabilitarea Aeroportului Internațional Roma, evaluarea stabilității iazului de decantare de la Portoscuso, ecranul anti-poluare de la Cengio sau proiectarea fundațiilor podului peste strâmtoarea Messina.

Este autor a 5 cărți și peste 150 de articole tehnice și științifice.

17

Închidere depozit neconform Ianca și construire depozit conform și stație de sortare Ianca din cadrul proiectului „Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor în județul Brăila” Beneficiar: Consiliul Județean Brăila Antreprenor: Asocierea IRIDEX GROUP CONSTRUCȚII SRL* - HIDROCONSTRUCȚIA SA - ARGIF PROIECT SRL, lider de asociere IRIDEX GROUP CONSTRUCȚII SRL Proiectant general: ROMAIR CONSULTING SRL Proiectant stație de sortare: ARGIF PROIECT SRL Subantreprenor de specialitate: TIAB SA Valoarea contractului: Valoarea totală a contractului, la data atribuirii - 23.274.185 lei, din care 953.109 lei diverse și neprevăzute fără TVA. Valoarea totală a contractului, la data recepției - 22.102.260 lei fără TVA

DESCRIEREA LUCRĂRII 1. Relocarea deșeurilor și implementarea unui sistem de închidere a depozitului neconform, în concordanță cu legislația națională; 2. Construirea unui depozit conform de deșeuri în localitatea Ianca, inclusiv furnizarea, montarea, punerea în funcțiune și rodaj pentru utilaje și echipament tehnologice; 3. Construirea unei Stații de sortare a deșeurilor cu o capacitate de 5.000 tone/an în localitatea Ianca, dotată cu toate echipamentele și utilajele mobile și containerele necesare; 4. Proiectul tehnic detaliat pentru Stația de sortare Ianca, inclusiv instalații electrice.

5. În cadrul investiției au mai fost realizate: • Iluminat exterior și alimentare cu energie electrică; • Racord de alimentare cu apă din magistrala IancaSutești; • Branșarea la rețeaua de distribuție zonală cu energie electrică; • Drum de acces la amplasament.

IRIDEX GROUP CONSTRUCȚII SRL, în calitate de lider al Asocierii IRIDEX GROUP CONSTRUCȚII SRL - HIDROCONSTRUCȚIA SA - ARGIF PROIECT SRL a asigurat managementul proiectului și a executat cea mai mare parte a lucrărilor.

ÎNCHIDEREA DEPOZITULUI NECONFORM Depozitul de deșeuri nepericuloase neconform – categoria b.2, din zona orașului Ianca este amplasat în partea de sud-vest a orașului, la aproximativ 250-300 m distanță de zona locuită și la 1,5 km de drumul județean DJ 2 B Brăila - Buzău.

Parametrii caracteristici ai depozitului: • Suprafața ocupată de depozit, după realizarea lucrărilor de închidere definitivă (inclusiv drumuri de inspecție, foraje de monitorizare, canalizare pluvială, decantor): 12.142 m2; • Volum deșeuri depozitate, la data închiderii definitive a depozitului neconform, 20.050 m3; Lucrări de închidere definitivă a depozitului neconform • Suprafața acoperită cu straturi de închidere: - strat de susținere de 0,5 m grosime k>1x10-4: 3.367 m3; - strat drenare apă, cu grosime 0,4 m, având k> 1x10-9 sort 4/32 mm): 3.875 m3; - geosintetic de colectare gaze k>10-4 m/s: 6.960 m2; - geocompozit drenaj G = 6.000 g/m2: 8.430 m2; - geosintetic de separație și filtrare: 10.070 m2; - pământ argilos necompactat cu grosime de 1 m: 9.981 m2; - sol vegetal în grosime de 0,5 m: 1.543 m3; - înierbare: 10.281 m2.

Construcții pentru protecția mediului - Șanț perimetral dalat inferior: 364 m; - Bazin de dispersie 12 m x 4 m: 1 buc; - Împrejmuire cu gard: 431 m; - Poartă de acces: 1 buc.

* Anul 2018 a marcat fuziunea strategică între Iridex Group Plastic și Iridex Group Construcții. În urma analizelor și a evoluției celor două companii în anul 2017, s-a luat decizia consolidării activității grupului prin fuziune cu divizia care desfășoară activități complementare. Compania Iridex Group Plastic a preluat în totalitate activitatea și patrimoniul Iridex Group Construcții.

Toate contractele și relațiile comerciale aflate în derulare cu Iridex Group Construcții vor fi continuate la standarde înalte de profesionalism și calitate, de către Iridex Group Plastic.

18

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Construcții pentru monitorizare post-închidere - Drum din piatră spartă: 95 m3; - Captare biogaz (puțuri captare gaze și degazare pasivă) - 4 buc.; - Foraje de monitorizare: 2 buc; - Panou de avertizare: 2 buc.

CONSTRUIRE DEPOZIT CONFORM IANCA Amplasamentul Depozitului conform și a stației de sortare Ianca este situat în partea de N a localității Ianca, în extravilan, la cca. 1,2 km față de limita intravilanului și la cca. 700 m față de Lacul Ianca.

Terenul aparține domeniului public al localității, dat în administrarea Consiliului Județean Brăila.

Accesul se face din drumul județean DJ 221, Ianca – Sutești.

Parametrii caracteristici ai depozitului • Construirea unui depozit de deșeuri conform, având o capacitate de 248.526 m3 și o suprafață a depozitului propriu-zis de 3,77 ha, care include: - construcția primei celule a depozitului de 1,17 ha; - sistem de colectare, transport levigat, inclusiv bazin de retenție și pompare levigat, stație de pompare levigat și stație de epurare levigat; - sistem de colectare a biogazului; - construirea de clădiri (clădirea administrativă, hală de intervenție utilaje etc.); - infrastructura specifică (cântar auto, stație spălare autovehicule, stație de alimentare cu combustibil etc.); - sistem de monitorizare a mediului; - alte lucrări (drumuri, sistem de colectare a apei pluviale, bazin de retenție și evaporație V=4800 m3, separator de hidrocarburi Qmax = 150l/s, alimentare cu apă potabilă, stație de epurare apă uzată menajeră și canalizare apă uzată menajeră, canalizare apă pluvială, colectare apă tehnologică, împrejmuire incintă și poartă acces, barieră intrare etc.).

A) CONSTRUIREA DEPOZITULUI CONFORM Celula 1 de depozitare a deșeurilor Lucrările au constat din: • Curățarea amplasamentului de tufișuri: 6.500 m2; • Decopertare mecanică a solului vegetal în adâncime de 30 cm, pe suprafața de 72.600 m2; • Săpătură celulă: 21.760 m3; • Umpluturi compactate (diguri): 20.925 m3; • Rampă de acces în depozit; • Protecția exterioară a taluzelor cu pământ vegetal inierbat: 4811 m2; • Podețe din beton 4 buc.

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Sistemul de impermeabilizare al celulei de depozitare a fost executat astfel: • Barieră geologică construită din argilă, cu grosimea de 0,50 m (două straturi cu grosimea de 25 cm fiecare, kf ≤ 10-9 m/s), 6.257,50 m3 și geocompozit bentonitic AS-5000 cu conductivitate hidraulică 1,5x10-11 m/s; • Geomembrană HDPE (2 mm) netedă: 13.846 m2; • Geotextil de protecție (1.200 g/m2): 13.605 m2.

Sistemul de colectare a levigatului cuprinde: • Strat drenant pentru levigat (0,50 m grosime, sort 16-32): 8.035 m3; • Geotextil de separare și filtrare rezistent la UV (G = 400 g/m2), suprafață 13.192 m2; • Conducte levigat: - drenare, PEHD, Sn 8 De 250 mm 143,80 m; - colectare, PEHD, Sn8 De 250 mm 263 m; - colectare, PEHD, Sn8 De 315 mm 128 m; • Cămine de conectare din PEHD, 4 buc., cu diametru 1.000 mm și înălțimea de 6,5 m - 7,5 m; • Bazin de retenție V = 15 m3 din beton armat, impermeabilizat cu geomembrană HDPE (2 mm); • Stație de pompare levigat, compusă din cămin din PEHD Dn 1.000 mm, H = 6,8 m și electropompă submersibilă cu flotor; • Stație de epurare levigat cu osmoză inversă, Q = 2,8 m3/zi; • Cămine de colectare concentrat.

Sistemul de evacuare a apelor pluviale Apele pluviale de pe taluze vor fi colectate de șanțul cu fund dalat în lungime de 880 m, aflat la baza taluzului exterior al digurilor de contur ale celulei nr. 1, cu descărcare printr-un colector în bazinul de retenție ape pluviale.

Apele pluviale de pe platforme și de pe drumul din incintă vor fi colectate de rigola monolită carosabilă în lungime de 553,70 m, cu descărcare într-un cămin de decantare din beton armat, după care apele trec printr-un separator de hidrocarburi și sunt descărcate în bazinul de retenție ape pluviale.

Sistemul de evacuare a apelor pluviale cuprinde: • conductă colectoare a apelor în bazinul de retenție pvc De 500 mm, 40 m; • Cămin din elemente de beton, 1 bucată, cu diametru 1.000 mm și înălțimea de 2 m; continuare în pagina 20 È 19

Æ urmare din pagina 19 • Bazin de retenție și evaporație apă pluvială, cu un volum de retenție util de 4.800 m3, un volum de excavații de 13.030 m3, umpluturi în diguri de 2.110 m3, etanșat cu geomembrană PEHD cu grosime de 2,00 mm, în suprafață de 5.263 m2; protecția geomembranei la bază s-a făcut cu geotextil G = 1.200 g/m2, 2.760 m2 iar lestarea, cu plăci prefabricate din beton 50 cm x 50 cm x 5 cm, 2.760 m2; • Separator de hidrocarburi de 150 l/s cu filtru coalescent, desnisipator și obturator automat, fabricat din poliester armat cu fibră de sticlă, volum 30.000 l, dimensiuni 2,5 m x 6,45 m.

Rețea de canalizare ape uzate menajere Apele uzate menajere provenite de la clădirea administrativă și hala intervenție utilaje sunt epurate într-o stație containerizată de tratare, cu o capacitate de 3,14 m3/zi.

Evacuarea apelor epurate se face, prin intermediul conductelor de PEHD, în rigola carosabilă.

Canalizarea apelor uzate menajere este compusă din: • Conducte PVC Dn 250 mm cu lungime de 77,5 m; • Cămine de vizitare din beton Dn 1.000 mm, 5 buc; • Stație de epurare ape uzate menajere; • Cămin de pompare Dn 1.000 mm, 1 buc.

Rețea de canalizare ape tehnologice Apele provenite din interiorul stației de sortare și din cele două șoproane sunt preluate de rețeaua de canalizare și descărcate în stația de pompare levigat.

Canalizarea apelor uzate tehnologice este compusă din: • Conducte PVC Dn 250 mm în lungime de 297 m; • Cămine de vizitare din beton Dn 1.000 mm, 8 buc.

Alimentarea cu apă potabilă Alimentarea cu apă potabilă a obiectivului este realizată prin conductă PEHD Dn 20-63 mm, în lungime de 378 m. Rețeaua alimentează clădirea administrativă, hală de intervenție utilaje, rezervorul de incendiu, instalația de spălare interioară a stației de sortare și șoproanelor, stația de tratare levigat și instalația de spălare roți.

B) ZONA ADMINISTRATIVĂ Cuprinde: poartă de acces cu barieră electromecanică, platformă de cântărire, echipamentul pentru curățarea roților, stație mobilă de carburanți, clădirea administrativă, hală intervenție utilaje.

20

Platforma de cântărire și cabina cântar Cântarul rutier: structură metalică amplasată pe o fundație din beton armat, cu capacitatea maximă de 60 tone. Lungimea efectivă a platformei de cântărire este de 18 m iar lățimea de 3,00 m, având două rampe de acces de 5,20 m la fiecare capăt al platformei.

Cabina cântar este de tip container cu dimensiuni 5 m x 2,4 m x 2 m și este dotată cu mobilier și un sistem de operare pentru înregistrarea datelor.

Instalația de spălare a roților Zona de spălare a roților autovehiculelor este formată dintr-un sistem de spălare multijet tip Moby Dick, cu un circuit închis de recirculare a apei de spălare.

Clădirea administrativă Infrastructura este din fundații izolate monolite, cu talpă și cuzinet armate și grinzi de fundare monolite.

Suprastructura, cu regim de înălțime parter, este executată din cadre de beton armat monolite pe ambele direcții. Cadrele se compun din stâlpi și grinzi dispuse la distanțe interax de 6.00 m. Peste grinzi s-a turnat o placă de beton armat și un atic perimetral.

Pereții de închidere sunt din cărămidă plină presată.

Suprafața construită este de 202 m2 și cuprinde birouri, laborator pentru testarea mostrelor și păstrarea analizelor efectuate pentru apele uzate, grupuri sanitare, dușuri, vestiare, cameră control, arhivă, secretariat și cameră centrală termică.

Clădirea este dotată cu instalații de climatizare (zona birouri) și instalații de ventilație în zona grupurilor sanitare și vestiare, cu mobilier și tehnologie IT pentru comunicare și înregistrare date.

Dimensiunile construcției: 30,60 m x 6,60 m.

Zona intervenție utilaje Infrastructura s-a realizat din fundații izolate monolite tip pahar și grinzi de fundare monolite.

Suprastructura, cu regim de înălțime parter, s-a executat în structură mixtă cu cadre din stâlpi prefabricați din beton armat și ferme metalice cu deschiderea de 15,00 m. Hala este acoperită cu panouri metalice tristrat, cu izolație de 10 cm vată minerală, ce reazemă pe pane tip Z. În învelitoare sunt amplasate 4 luminatoare tip trapă de fum. Închiderea perimetrală este din panouri tristrat cu izolație de spumă poliuretanică.

Accesul în hala de intervenție se face prin două uși w Revista Construcțiilor w iunie 2018

basculante cu deschidere de 5 m. În interior este amenajat un spațiu pentru personalul ce deservește hala, spațiu realizat printr-o compartimentare din pereți de gips-carton. Sistemul de încălzire al halei, în spațiul destinat personalului, este executat cu 18 panouri radiante și radiatoare electrice.

Ventilația halei se face prin intermediul unor grile de transfer și unui ventilator axial de extracție a aerului.

Spațiul este dotat cu un banc de lucru și două rafturi metalice, compresor de aer, instalație de spălare sub presiune, aparat de sudură și trusă de scule.

Suprafața construită este de 304 m2.

Stație mobilă de carburanți Stația mobilă de carburanți are un volum de 5.000 l; este echipată cu o pompă de alimentare, cu un debit de 56 l/min și este amplasată pe o platformă aferentă drumului din interior. Împrejmuirea cu gard a bazinului de retenție și evaporație Gardul din plasă Zn cu ochiuri de 50 mm x 50 mm în lungime de 150 m și înălțime de 1 m este montat pe stâlpi metalici Dn 60, încastrați în fundații izolate din beton. Împrejmuire cu gard a depozitului Accesul în interiorul stației se face printr-o poartă metalică de 8 m. Împrejmuirea este în lungime de 1.302 m, cu plasă Zn cu înălțime de 2,3 m, montată pe stâlpi metalici din țeavă Dn 127 mm, încastrați în fundații izolate din beton și prevăzuți, la partea superioară, cu o consolă pentru fixarea a 3 fire de sârmă ghimpată. Protecția anticorozivă s-a făcut prin vopsire.

Zona de protecție perdea vegetală Perdeua vegetală de protecție este în suprafață de 1,4 ha, compusă din 4 rânduri de puieți forestieri. De asemenea, a fost înierbată o suprafață de 6.500 m2 limitrof drumului din incintă.

Drum incintă, platforme, parcări, rigole, podețe Drumurile permit accesul la celulă, precum și circulația către obiectivele aflate în incinta stației.

Drumul în incintă, în lungime de 895 m, cu lățime de 6 m, este executat cu o suprastructură în grosime de 20 cm din beton rutier Bcr4 și o infrastructură din nisip 7 cm, balast 25 cm și balast stabilizat 15 cm, fiind delimitat cu bordură din beton 20 cm x 25 cm.

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Platformele din incintă, în suprafață de 4.700 m2, au aceeași structură rutieră ca și drumurile din incintă și permit staționarea și accesul în zona stației de sortare și a halei de intervenție utilaje. Perimetral, închiderea s-a realizat cu borduri din beton 20 cm x 25 cm.

Bordurile din beton au o lungime totală de 1.979 m.

Rigola pentru preluarea apelor pluviale, în lungime de 554 m, este din beton monolit, cu o secțiune dreptunghiulară acoperită cu placate carosabile. Rigolele sunt carosabile și sunt în lungime de 554 m.

Pentru drumul de incintă s-a realizat marcaj longitudinal și s-au montat indicatoare rutiere.

Monitorizarea depozitului S-au executat 3 puțuri cu H = 7 m pentru monitorizarea calității apei freatice, situate astfel: două în avalul direcției de curgere a apelor și unul în amonte.

Din aceste puțuri se vor prelua periodic probe de apă pentru analiză.

STAȚIA DE SORTARE (PROIECTARE ȘI EXECUȚIE) Stația de sortare este o construcție metalică, cu regim de înălțime parter, cu suprafața construită de 1.582 m2 care este compusă dintr-o hală închisă și două șoproane acoperite și închise parțial pe o înălțime de 2 m. Înălțime utilă minimă de 6,50 m.

Din punct de vedere funcțional, în hala de sortare se identifică următoarele zone: • Zona de sortare, formată din 1 linie de sortare completă, inclusiv presa; • Spații de manevră pentru echipamente și mașini de transport: stivuitor sau încărcător frontal, mașina pentru transport containere.

Linia completă de sortare este compusă din următoarele echipamente: cabină de sortare, inclusiv gradene, extractor de nemetale, extractor de metale, mărunțitor sticlă, buncăr alimentare bandă înclinată presă, bandă înclinată pentru alimentarea presei de balotat, presă de balotat.

Fațadele halei de sortare sunt prevăzute cu ferestre amplasate la cota de +5,00, în treimea superioară a peretelui halei. Pentru asigurarea ventilației naturale, ferestrele au fost prevăzute cu câte un ochi mobil, care va fi acționat de la nivelul pardoselii. Ferestrele sunt construite cu rame din PVC și geam simplu. continuare în pagina 22 È 21

Æ urmare din pagina 21 Închideri laterale și acoperiș: de tip multistrat.

Accesul în hala de sortare a mașinilor care preiau containerele cu refuz din sortare, fracțiuni metalice și a încărcătorului sau stivuitorului care împinge materialul sortat către buncărul de alimentare al presei de balotat se face prin uși automate acționate electric.

Pardoseala stației de sortare este proiectată pentru trafic greu, din beton, finisat prin helicopterizare.

Caracteristici constructive ale Stației de Sortare • Suprafața construită totală a Stației de sortare = 1.582,00 m2.

• Stația de sortare este formată din: - Șopron recepție deșeuri, S = 707, 50 m2; - Hala de sortare, S = 581 m2; • Șopron depozitare baloți, S = 293,50 m2; • Capacitatea de tratare:5.000 tone/an; • O linie de sortare cu 8 posturi de sortare (4 posturi de sortare pe fiecare latură a benzii); • Rețea exterioară de alimentare cu apă a halei de sortare: L = 13 m; • Rețea exterioară de alimentare cu apă în caz de incendiu: L = 216 m și rezervor de incendiu de 100 m3; • Rețea exterioară de canalizare: L = 14 m; • Branșament la rețeaua publică de alimentare cu apă din magistrala Ianca – Sutești, L = 681 m; • Rețea interioară de apă pentru incendiu Dn OL 2”1/2 L = 93 m și 2 hidranți interiori; • Rețea interioară de apă pentru spălat pardoseli, din OL Dn 1”: L = 57,5 m; • Rigole interioare carosabile trafic greu: 102 m; • Rigole pluviale: 77 m; • Drum de acces amplasament: L = 662 m; • Iluminat exterior și alimentare cu energie electrică.

Rețeaua de stingere a incendiilor Rețeaua de stingere a incendiilor este alcătuită din: • Conducta de transport al apei, din PEHD De 110 mm, lungime 216 m; • 2 hidranți supraterani Dn 80 mm pe rețea; • Bazinul de stocare a rezervei de incendiu, cu o capacitate de 100 m3; • Cămin din beton Dn 100 4 buc.; • Grup de pompare antiincendiu; • Container metalic.

Drum acces în șantier Drumul de acces are lungimea de 662 m. Va fi amenajată intersecția drumului de acces propus cu DJ 221, prin racordarea cu raze de 12 m.

Sistemul rutier are următoarea alcătuire: • 23 cm – BcR 4; • 15 cm – strat de bază din agregate naturale stabilizate cu lianți hidraulici rutieri; • 25 cm – strat de fundație din balast; • 20 cm - strat de formă din pământ stabilizat mecanic cu balast.

S-au amenajat două platforme de încrucișare, la următoarele poziții kilometrice: Km 0+150, Km 0+400.

22

Pentru protejarea corpului terasamentului drumului de acces, s-a amenajat un șanț cu secțiune neprotejată, pe partea dreaptă, pentru preluarea și dirijarea apelor pluviale, între Km 0+300 și km 0+662.

Branșament de apă potabilă Rețeaua de alimentare cu apă este realizată din conductă de polietilenă cu înaltă densitate, PEHD, De = 110 mm, PN10, fiind echipată cu un cămin de vane și cămine de apometru.

Racordul rețelei de alimentare a stației de sortare se va asigura din rețeaua existentă - conducta de polietilenă de înaltă densitate PEHD, De=160mm , PN10, amplasată pe lângă drumul județean DJ221.

Pe traseul alimentării cu apă la stația de sortare se va face o subtraversare la drumul județean DJ221.

Rețeaua de alimentare cu apă este echipată cu un cămin de tragere (Ct) cu dimensiuni 1,50 m - 1,00 m, două cămine de apometru (CAp1, CAp2) cu dimensiuni 2,00 m - 1,00 m, respectiv diametrul de 1,50 m.

Lungime rețea: 681 m.

Branșament electric la rețeaua de distribuție zonală Branșamentul este compus din 3 stâlpi complet echipați pentru racordarea la rețeaua existentă și traversarea drumului județean, o linie electrică subterană de 20 KV cu lungime de 720 m, și un post trafo.

Rețeaua de alimentare cu energie electrică Distribuția electrică pe teritoriul obiectivului s-a făcut din TGD, la aceasta racordându-se tablourile de distribuție aferente fiecărei zone. Instalația electrică de iluminat exterior este alimentată din tabloul electric general TGD, prin cablu electric armat pozat subteran.

Lungimea totală a rețelei de iluminat este de 1.350 m.

Pentru asigurarea rezervei de alimentare a stației de pompare aferente bazinului de stingere a incendiilor, s-a montat un grup electrogen trifazat Diesel de 35 kVA. Construcțiile în care se desfășoară activități permanente sunt prevăzute cu corpuri de iluminat de siguranță la evacuare, instalație de alarmare în caz de incendiu și instalație antiefracție. Iluminatul exterior al incintei este format din 60 de stâlpi complet echipați.

Instalația electrică exterioară are prevăzută o centură de împământare din platbandă 40 mm x 4 mm în lungime de 1.700 m. Pentru siguranța echipamentelor electrice s-a instalat o centură de împământare interioară din platbandă 25 mm x 4 mm, cu lungime de 200 m. În zona stației de sortare s-a montat un sistem de paratraznet, legat la centura exterioară de împământare prin intermediul unor separatori. În toate spațiile cu activitate permanentă și în birouri, laborator, recepție, s-a realizat rețea structurată de telefonie și date. q w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Soluții de stabilizare a terasamentului unui drum amplasat în albia minoră a unei ape curgătoare de munte conf. univ. dr. ing. Dorel PLĂTICĂ, ing. Irina Elena PLĂTICĂ (CIOBANU) Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași, Facultatea de Construcții si Instalații, Departamentul CCF ing. Vlad Mircea GRIGORAȘ - PROCONRIM SRL, Iași

Amplasarea terasamentului unui drum în imediata vecinătate a unei ape curgătoare de munte a condus la cedarea acestuia. Cedarea terasamentelor a avut loc ca urmare a fenomenelor de eroziune și a celor de afuiere. Fenomenele de afuiere au condus la distrugerea structurilor de sprijin existente și la pierderea stabilității malului râului, iar fenomenele de eroziune, la creșterea maselor de pământ deplasate de sub structura rutieră. Articolul prezintă cauzele cedării și analizează și propune soluții pentru stabilizarea terasamentelor.

Dezvoltarea continuă a așezărilor omenești a condus la dispunerea diferitelor construcții pe terenuri dificile de fundare, pe amplasamente cu potențial ridicat de alunecare sau în albiile minore sau majore ale apelor curgătoare. În cele mai multe cazuri, inginerul geotehnician întâlnește în practica curentă amplasamente cu combinații ale factorilor menționați mai sus.

Lucrarea de față tratează problema unei alunecări de teren situate în albia minoră a unei ape curgătoare de munte, prin determinarea cauzelor care au condus la producerea alunecării și propune posibile soluții de intervenție.

Se estimează că, în România, suprafața supusă alunecărilor de teren este de circa 900.000 hectare. Cea mai importantă și cunoscută alunecare de teren este deplasarea Vârfului Suhardelului, care a dus la bararea râului Bicaz și la formarea Lacului Roșu. Alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori, în iunie 1979 și la Vârfuri, în februarie 1980, ambele în județul Dâmbovița, Zemeș (în 1992) în județul Bacău și Izvoarele (august 1993) în județul Galați.

Alunecările de teren sunt deplasări gravitaționale ale maselor de roci, pământuri sau combinații ale acestora, pe o pantă. Producerea acestor fenomene reprezintă o amenințare la adresa fondului construit și implicit, la adresa vieții umane. În cele mai multe cazuri importanța acordată acestor fenomene este scăzută, mai ales în ceea ce privește alunecările care nu se produc cu viteza sporită.

Procesul de alunecare include trei faze [1]: • faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese ante-prag); • alunecarea propriu-zisă (trecerea peste pragul geomorfologic); • stabilizarea naturală (echilibrarea, procese post-prag).

24

Apariția sau reactivarea alunecărilor este controlată de două categorii de factori: naturali și antropici [2]. Factorii naturali sunt reprezentați de modificarea nivelului apelor naturale, de ploile torențiale, mișcarea seismică, de eroziunea și/sau afuierea terenului. Factorii antropici sunt reprezentați de execuția necontrolată a unor construcții pe versanți cu potențial de alunecare și despădurirea/decopertarea vegetației de pe aceiași versanți.

SITUAȚIA DIN TEREN Amplasamentul studiat se află poziționat în arealul comunei Zemeș din județul Bacău, în albia minoră a râului Tazlăul Sărat, o zonă cunoscută pentru potențialul ridicat de producere al alunecărilor de teren.

Cu ocazia vizitei în amplasament s-au constatat următoarele: • albia râului Tazlăul Sărat era colmatată în proporție de circa 50-60% cu bolovani de dimensiuni mari, precum și de trunchiuri de copaci și resturi de vegetație; • s-au identificat rămășițe ale unor vechi ziduri de greutate din beton simplu și din gabioane; • terasamentul drumului a fost afectat de o alunecare de teren de tip prăbușire de mal [3]; alunecarea s-a produs din cauza subminării prin erodare, de către apele râului Tazlăul Sărat, a piciorului taluzului pe care se află poziționat drumul DC 130; • în imediata apropiere a zonei alunecării, în aval de aceasta, în albia râului Tazlăul Sărat există un zid de greutate din beton simplu

Fig. 1: Vederi de ansamblu ale amplasamentului

Fig. 2: Reprezentare caracteristică a unei prăbușiri de mal, după [3].

A) înainte de prăbușire; B) după prăbușire w Revista Construcțiilor w iunie 2018

care sprijină terasamentul drumului; la o analiză vizuală a acestuia s-a constatat că primul tronson, din imediata apropiere a zonei analizate, a suferit o cedare de tip GEO la translație pe orizontală; restul tronsoanelor vizualizate prezintă degradări structurale, precum și semnele unei viitoare cedări georotaționale ca urmare a erodării, prin subspălare, a terenului de fundare a acestora, fundațiile fiind, în momentul de față, pe o suprafață de circa 30-40% în consolă (fig. 3). În cadrul lucrărilor de prospectare geotehnică s-a întâlnit următoarea stratificație geologică, pornind de la gura forajului spre baza acestuia: 60 cm de bolovăniș, 230 cm de nisip slab legat argilos, în amestec cu pietriș și bolovăniș, 90 cm de pietriș cu bolovăniș și bolovani, 100 cm argilă marnoasă cenușie și stratul de bază alcătuit dintr-o gresie cenușie compactă.

SOLUȚII DE INTERVENȚIE PROPUSE Analizând caracteristicile fizicomecanice ale stratificației terenului de pe amplasament și topografia terenului, s-a ajuns la concluzia că alunecările de teren din amplasament sunt activate de următorii factori: • apele râului Tazlăul Sărat au erodat, în timp, piciorul taluzului pe care este poziționat drumul DC 130, fapt ce a condus la cedarea acestuia prin prăbușire; • cedarea zidurilor de sprijin existente, din punct de vedere structural și geotehnic, din cauza procesului de erodare a bazei acestora de către apele râului Tazlăul Sărat; s-a identificat, în imediata apropiere a zonelor cu prăbușiri de maluri, existența unor ziduri de sprijin în aval de zona investigată, lucrări care, pe moment, conferă stabilitate zonei; • procentul mic de împădurire, raportat la zonele adiacente; • existența unor zone de contrapantă în amonte de drum, care au permis stagnarea pe perioade îndelungate a apelor de suprafață, influențând, astfel, caracteristicile fizico-mecanice locale ale pământurilor din amplasament.

Având în vedere cele prezentate mai sus, s-au luat în considerare următoarele 3 soluții posibile de intervenție asupra terasamentului drumului: • Taluzarea terasamentului drumului, fără dispunere de elemente de sprijin: - se propune taluzarea terasamentului drumului cu o pantă dulce, conform prevederilor STAS 2914-1984; - se vor executa lucrări de decolmatare a albiei pe zona analizată.

Fig. 3: Ziduri de sprijin de greutate existente • Soluția maximală cu dispunere de elemente de sprijin: - se propune sprijinirea terasamentului drumului prin dispunerea unui perete de sprijin din piloți forați, dispuși cu interspații, dimensionat conform normativelor tehnice în vigoare; se propune amplasarea peretelui la marginea dalei carosabile, spre albia râului Tazlăul Sărat; - se vor executa lucrări de decolmatare a albiei, pe zona analizată, cu amenajarea taluzului din fața peretelui de sprijin; în acest sens, se recomandă ca bolovanii din albie să fie dispuși în aval de peretele de sprijin, creând, astfel, o protecție antierozională a pământului dintre interspațiile piloților; • Soluția minimală cu dispunere elemente de sprijin: - se propune sprijinirea terasamentului drumului prin dispunerea unui zid de sprijin din beton armat tip cornier, dimensionat conform normativelor tehnice în vigoare; se propune amplasarea acestui zid la baza taluzului aferent terasamentului drumului, spre albia râului Tazlăul Sărat; zidul va avea o adâncime de fundare care să ia în calcul și adâncimea de afuiere maximă; - se vor executa lucrări de decolmatare a albiei pe zona analizată, cu amenajarea taluzului din fața zidului de sprijin; în acest sens, se recomandă ca bolovanii din albie să

fie dispuși în aval de zidul de sprijin, creând, astfel, o protecție antierozională a fundației acestuia.

Pentru cele trei soluții de intervenție propuse s-au efectuat calcule de stabilitate folosind programul Plaxis 2D, cu modelul constitutiv Mohr-Coulomb [4] și algoritmul de calcul „Phi-c reduction” [5]. În Tabelul 1 sunt prezentate valorile factorilor pentru analizele de stabilitate efectuate. În figurile 1, 2 și 3 sunt prezentate aliurile suprafețelor de lunecare pentru modelele de calcul 1.1, 1.2, II.2, II.4, III.2 și III4.

Pe baza calculelor de stabilitate efectuate se pot trage următoarele concluzii: • În cazul taluzului amenajat fără sarcină se observă că cedarea se produce la piciorul taluzului prin erodarea hidraulică a acestuia; în cazul taluzului cu sarcină se constată că suprafața de cedare are o formă circular cilindrică, cedarea afectând întreg terasamentul drumului; de menționat că factorii de stabilitate prezentați sunt valabili doar în situația în care piciorul taluzului nu este erodat de apele râului Tazlăul Sărat; în situația în care piciorul taluzului va fi erodat, factorii de stabilitate vor prezenta valori subunitare, lucru ce poate fi constatat și în momentul de față pe amplasament;

Tabelul 1

continuare în pagina 26 È

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

25

Æ urmare din pagina 25 • În cazul terasamentului sprijinit de perete, de un zid de sprijin din beton armat de tip cornier, se constată formarea unei suprafețe de cedare circular cilindrică, suprafață care se extinde în adâncime și cuprinde întreaga zonă sprijinită; s-a considerat ca situație critică erodarea piciorului taluzului, erodare care să conducă la cedarea terasamentului din fața zidului de sprijin pe o înălțime de circa 2,00 m; indiferent de situația analizată se constată formarea unei suprafețe de cedare în aval de zidul de sprijin, suprafață care indică posibilitatea pierderii stabilității zidului, prin cedare de tip GEO la rotire și capacitate portantă; • În cazul terasamentului sprijinit de un perete de piloți forați cu interspații se constată existența unei suprafețe de cedare circular cilindrice, dar care se produce doar în aval de peretele de sprijin, terasamentul drumului prezentând stabilitate; s-a considerat ca situație critică erodarea piciorului taluzului, erodare care să conducă la cedarea terasamentului din fața peretelui de sprijin pe o înălțime de circa 3,00 m; în acest caz, se observă o creștere a factorului de stabilitate, deoarece suprafața de cedare se formează în adâncime, cuprinzând întreaga zonă sprijinită.

ANALIZA SOLUȚIILOR Toate cele 3 soluții de intervenție propuse mai sus conferă stabilitate amplasamentului, dar analizând tehnologiile de execuție și condițiile de exploatare a construcțiilor au rezultat următoarele: • Soluția de amenajare a taluzului drumului fără dispunerea altor lucrări de protecția a acestuia prezintă aplicabilitate pe termen scurt, având în vedere că taluzul va fi erodat de ape, și deci, terasamentul se va prăbuși din nou în punctul analizat; • Pentru execuția zidurilor de sprijin aferente soluției minimale, sunt necesare excavații deschise cu adâncimi de circa 2,00 m (adâncimea de afuiere + adâncimea de încastrare), fapt ce conduce la formarea unui taluz vertical cu înălțimi de 3,00 m - 5,00 m, spre terasamentul drumului; în această situație, se pune problema realizării unui sistem de sprijinire a taluzului pentru ca acesta să-și păstreze stabilitate pe durata execuției lucrărilor; pentru preîntâmpinarea fenomenului de afuiere a fundațiilor se pot executa lucrări de decolmatare a albiei, cu dispunerea bolovanilor 26

Fig. 4: Suprafețe de cedare modele de calcul I.1 (stânga) și I.2 (dreapta)

Fig. 5: Suprafețe de cedare modele de calcul II.2 (stânga) și II.4 (dreapta)

Fig. 6: Suprafețe de cedare modele de calcul III.2 (stânga) și III.4 (dreapta) recuperați din albie la baza zidului de sprijin; așa cum s-a putut observa pe amplasament, debitul și viteza râului Tazlăul Sărat conduc la afuierea puternică a terenului de sub fundațiile zidurilor existente (fig. 3); • Execuția piloților din cadrul soluției maximale, la marginea carosabilă a drumului, conferă un grad mare de stabilitate a terasamentului, chiar și în ipoteza producerii unei cedări a taluzului din fața peretelui de sprijin pe o înălțime de circa 3,00 m; pentru a putea executa piloții în condiții de siguranță este necesară decolmatarea albiei și execuția unui taluz la marginea terasamentului, prin dispunerea bolovanilor din albie, lucrări ce conferă stabilitate taluzului pe durata de execuție a piloților, precum și stabilitate în exploatare, prin înde plinirea rolului de „saltea” antierozională.

CONCLUZII În toate situațiile în care este necesară proiectarea unor structuri de sprijin, se impune o analiză pertinentă a mai multor soluții, din care să fie aleasă soluția cea mai eficientă din punct de vedere tehnico-economic.

Amenajarea unui taluz nu este corespunzătoare, având în vedere înălțimea sa, reducerea secțiunii albiei și posibilitatea erodării acestuia de apa râului.

Soluția cu zid de sprijin este dificil de realizat din punct de vedere tehnologic.

Soluția pe piloți conferă un grad mare de stabilitate terenului și este simplu de executat. Deși soluția pe piloți este aparent mai scumpă, aceasta reduce volumul de lucrări și riscurile în execuție și crește gradul de siguranță în exploatare.

BIBLIOGRAFIE 1. ro.wikipedia.org/wiki/Alunecare_de_teren; 2. AȘUENCEI V., ALUPOAE D., BARON A., RĂILEANU P., Alunecările de teren. Factorii care le produc și metode de combatere.

Revista Construcțiilor nr. 120, 2015, 44-49; 3. Note de curs. Geomorfologie - semestrul II - Geografia mediului, Ene M.; 4. *** Plaxis Version 8. Materials models manual.

5. *** Plaxis Version 8. Reference manual. q w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Siguranța în caz de incendiu, mereu în atenția Saint-Gobain Rigips! reactualizată prin prevederile Regulamentului 305/2011 și toate la un loc, fără o anume ierarhie a importanței lor, conduc la execuția unor clădiri sigure, confortabile, care protejează mediul și permit controlul calității lor pe întreaga durată de existență.

Încă de la primele proiecte, la care a participat în calitate de furnizor de produse și soluții tehnice, SaintGobain Rigips România a avut o poziție tranșantă în favoarea respectării legii, a normelor și normativelor, iar colaborările cu diverși antreprenori și proiectanți s-au făcut numai în baza unor asemenea principii.

Pe piața materialelor de construcții din România orientarea clientului către cel mai mic preț, în detrimentul calității produsului, a devenit, din păcate, o obișnuință. Realizarea investițiilor cu materiale nespecificate în proiecte, aplicarea de soluții neagrementate, necertificate, aduc daune grave nu doar securității clădirilor, cât mai ales locuitorilor acestora, in timp ce folosirea pe scară largă, pe șantiere, a personalului necalificat, necunoscător al tehnologiilor moderne de construcții și al normelor de montaj / execuție, afectează grav calitatea construcțiilor.

Siguranța în caz de incendiu, a doua în această listă de cerințe esențiale, reprezintă o preocupare constantă a companiei Saint-Gobain Rigips, care pune la dispoziția clienților săi o gamă variată de produse incombustibile pentru pereți și tavane, precum și sisteme capabile să reziste la acțiunea focului până la 4 ore: pereți de compartimentare neportanți rezistenți la foc, pereți pentru ghene de instalații sau pentru lifturi, tubulaturi de ventilație sau de evacuare gaze fierbinți, protecții de structuri metalice la foc, plafoane fixe sau demontabile etc.

Fiecare dintre cerințele fundamentale ale Legii 10/1995 privind calitatea construcțiilor, armonizată cu Directiva Europeană nr. 89/106 și

Materialele produse și comercializate de Saint-Gobain Rigips România sunt destinate tuturor tipurilor de spații: clădiri rezidențiale, clădiri

comerciale, spații de birouri, spitale, instituții de învățământ, spații industriale, teatre, mall-uri etc.

Compania promovează pe piața românească produse și soluții inovatoare, testate conform cerințelor europene, care permit obținerea unor performanțe speciale. Conform Regulamentului privind Agrementul Tehnic pentru produse, procedee și echipamente noi în construcții, aprobat cu Hotărârea Guvernului nr. 766/1997, nu pot forma obiectul unor agremente tehnice simple descrieri sau chiar documentații tehnice ale unor produse, fără a fi însoțite de rezultate și dovezi obiective ale realizării fizice, testării și experimentării lor, prin care să se demonstreze îndeplinirea cerințelor specificate.

Testate la foc în conformitate cu normele europene, adoptate și în România, soluțiile tehnice aduc cu ele certitudinea calității și a siguranței în exploatare prevăzute de lege, grație unei metode unice de testare. Clasificarea aplicată testelor dă, în final, valoarea cu care se poate opera mai departe atât în proiectare, cât și în execuție, cu condiția ca, în procesul de execuție, să se respecte integral recomandările producătorului și ale testelor oficiale.

Saint-Gobain Rigips România este recunoscută ca furnizor de sisteme complete și nu doar de simple produse, pentru că acestea pot răspunde diverselor solicitări la care este supusă construcția (foc, izolare termică, confort acustic, igienă, seism, dimensiune estetică etc.). Altfel spus, performanța ce trebuie atinsă este dată de sistem în întregul său și nu (doar) de produsele care intră în componența lui.

28

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Sistemele nu reprezintă module prefabricate finite, ci un concept care este specificat în proiectele de arhitectură și aplicat/construit pe șantiere din diferite materiale de construcții, asamblate între ele conform cu anumite raporturi de proporționalitate, în baza unor consumuri tehnice agreate de companie și având la bază un standard, o normă de proiectare și/sau de execuție. Alcătuirea sistemului și raportul de proporționalitate dintre produse se pot modifica în funcție de performanțele la care acesta trebuie să răspundă. Soluția tehnică ce corespunde unui anume sistem va fi preluată de către arhitect, adaptată proiectului, urmând a fi pusă în operă doar cu acordul beneficiarului.

Sistemele de montaj uscat sau umed marca Rigips®, care au la bază panourile din gips-carton sau produse din ipsos, intră în categoria așa-numitelor „elemente nestructurale” sau, în anumite cazuri, a finisajelor. În amenajările interioare ale construcțiilor rezidențiale sau non-rezidențiale din întreaga lume, folosirea, ca protecții pasive la foc, a sistemelor din panouri de gipscarton (de tipul plafoanelor false, a pereților de compartimentare neportanți, a pereților pentru ghene de instalații sau pentru caja liftului, a tubulaturilor de ventilație sau de evacuare a gazelor fierbinți, a protecțiilor structurilor metalice) este foarte răspândită, eficientă și deja prezentă de peste o sută de ani.

Cum se testează pereții înalți rezistenți la foc?

Pereții de protecție la incendiu se testează, în general, pe cuptoare de 3 m înălțime, fie pentru că acestea sunt cel mai des întâlnite, fie pentru că așa a prevăzut norma de testare (SR EN 1364-/2015), fie din motive de costuri mari ale testelor. În principiu, soluția testată pozitiv poate primi, din partea laboratorului respectiv, o extensie de max. 1 (un) metru față de înălțimea testată, în cazul în care se respectă condițiile testării, iar perioada minimă obligatorie de rezistență la foc este depășită.

În cazul descris mai înainte, caz ce reprezintă, din păcate, majoritatea covârșitoare a sistemelor testate, rezultă sisteme de pereți rezistenți la foc, pentru o anumită perioadă de timp, de max. 4 m înălțime.

O soluție testată pentru o rezistență la foc de 3 ore, la o înălțime de 3 metri, NU se comportă la fel și la înălțimi mai mari, de 6, 7, 8 sau 9 m! Indicativul EI 180, adică rezistența la foc de 3 ore, este afectat de creșterea înălțimii, fie deoarece apar fisuri prin care trec gazele fierbinți sau focul și peretele nu mai asigură componenta E (etanșeitate/integritate), fie nu mai rezistă termic și atunci nu mai îndeplinește condiția I (izolare termică). Se pot găsi, din

proiectare, măsuri constructive pentru ridicarea înălțimii peretelui, dar, din păcate, uneori datele testului sunt extrapolate și se extinde înălțimea testată, lucru neprevăzut în nicio normă europeană sau locală, dar admis uneori de investitori.

Saint-Gobain Rigips România și-a asumat responsabilitatea pe care o are față de clienții din România și de aceea, promovează și propune partenerilor săi, de fiecare dată, numai pereți testați în laboratoare notificate european, care au înălțimea cuptorului de testare de 6,0 m și respectiv 7,0 m.

Informații suplimentare pe www.rigips.ro

HELINICK a deschis PRIMA STAȚIE din ROMÂNIA de reumplere, recirculare și reciclare ecologică a agenților curați Experiența acumulată de specialiștii HELINICK în domeniul siguranței și securității electronice începând cu anul 1991, recomandă această companie ca fiind lider național pentru soluționarea problemelor existente în orice mediu organizațional.

Principalul obiectiv al specialiștilor angajați în misiunea companiei noastre constă, fundamental, în: asigurarea unei game variate de resurse dedicate protecției și siguranței oamenilor și valorilor materiale.

Susținem condiții favorabile de protejare împotriva incendiilor

Prevenirea și stingerea incendiilor este prioritară și obligatorie

Focul este una dintre principalele provocări cu care se confruntă oamenii, în special ca urmare a urba nizării orașelor mici și creării de megapolisuri între mai multe orașe.

Specialiștii noștri atrag atenția că riscurile asociate cu izbucnirea unui incendiu vor putea fi ținute la un nivel acceptabil prin intermediul tehnologiei, a procedurilor profesionale de instalare și utilizare a sistemelor de detecție și stingere, dar și prin educarea factorului uman.

Certificările și autorizațiile din domeniul de referință al Diviziei speciale de STINGERE sunt respectate cu maturitate de către inginerii și tehnicienii noștri, care îndeplinesc obligații deontologice centrate pe siguranța vieții, protejarea naturii și a bunurilor omenești.

Sistemele recomandate și folosite în România de către compania HELINICK respectă standardele de conformitate ale acestora. În plus, specialiștii HELINICK au experiența și cunoștințele necesare pentru a facilita servicii post-vânzare de verificare și mentenanță, în situațiile în care există, deja, anumite sisteme instalate.

Interconectăm valori umane și susținem condiții tehnologice favorabile de protejare a vieții

Principalele avantaje ale colaborării cu specialiștii HELINICK:

Compania Helinick, prin intermediul Diviziei speciale de STINGERE, reușește să interconecteze valori esențiale pentru a înțelege – în mod responsabil și sustenabil – legătura dintre: • Serviciile profesionale de proiectare și instalare a sistemelor de detecție și stingere a incendiilor; • Tehnologii certificate la nivel european și național; • Protejarea naturii – și respectarea protocolului KYOTO – prin umplerea, recircularea și reciclarea agenților curați din cilindrii sistemelor de stingere.

• Avem resursele financiare și profesionale necesare pentru a garanta funcționarea corectă a sistemelor, încă din prima zi de utilizare; • Transparența și educarea clienților pentru serviciile post-vânzare sunt realizate, în mod responsabil, cu accent pe siguranța personalului și bunurilor din spațiul vizat; • Dispunem de resursele necesare pentru servicii preventive și corective; • Suntem certificați I.G.S.U. și dispunem de competențe și capabilități reale, fapt recunoscut de numeroși clienți de mare anvergură.

30

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Conlucrăm în armonie cu factorul natural al mediului exterior Am deschis prima stație din România unde reciclăm agenții curați din sistemele de stingere existente.

Agenții de stingere, utilizați ca parte componentă dintr-un sistem performant de stingere, sunt categorisiți în funcție de clasa de incendiu a spațiului vizat.

Alegi să lucrezi cu noi, alegi să investești responsabil în viitorul tău • Experiența și expertiza noastră ne asigură posibilitatea de a gestiona, în mod responsabil, schimbarea și reciclarea ecologică a agenților de stingere; • Cilindrii de gaz instalați în sistemele de stingere sunt înlocuinți în regim de maximum 48 de ore; • Verificarea tehnică periodică, în conformitate cu legislația în vigoare - un nou ciclu.

• Informațiile cu privire la veridicitatea sistemelor sunt autorizate de către autoritățile competente, pentru confirmarea respectării normelor în vigoare.

• Noile sisteme de stingere, împreună cu sistemele pentru care s-au folosit substanțe reutilizate, sunt însoțite de documentația relevantă, urmărindu-se, astfel, trasabilitatea acestora.

Beneficiază acum de o nouă generație de agenți curați pentru cilindrii de stingere. și Să păstrăm o atitudine pozitivă și responsabilă în privința prevenirii incendiilor.

Contactează specialiștii Helinick!

Eraclie Arion nr. 4, București Telefon:021 404 44 63 Website: www.helinick.ro E-mail: office@helinick.ro

Ipsos armat PROTECȚIA LA FOC (I) prof. univ. dr. ing. Alexandru CIORNEI Incendiul, fenomen exotermic asociat cu oxigenul din aer, se manifestă prin aprinderea gazelor care provin din distilarea materialelor combustibile la temperaturi înalte. Condiția propagării focului este creșterea temperaturii.

Protecția contra incendiului constă în măsuri eficiente pentru a evita și a întârzia creșterea temperaturii. În acest sens, o bună protecție o oferă ipsosul sau ipsosul armat sub formă de tencuieli umede sau placări care asigură etanșeitatea la oxigenul necesar pentru combustie, la care se adaugă calitățile proprii ignifuge.

Comportarea ca izolator la foc a ipsosului a fost remarcată încă de la începutul utilizării lui. În 1667, la un an după celebrul incendiu care a pustiit Londra, la Paris s-a dat o ordonanță care obliga acoperirea cu ipsos a elementelor din lemn, urmărindu-se, prin aceasta, o mai bună rezistență la foc. Datorită ipsosului, Parisul nu a fost niciodată afectat de un incendiu de amploare. În 1838 a fost renovat Palatul Invalizilor din Paris, elementele structurale ale șarpantei și planșeele din lemn fiind acoperite cu tencuială pe bază de ipsos. După un timp, un incendiu violent s-a declanșat în podul clădirii. Datorită protecției realizate, a fost posibilă stingerea focului și împiedicarea extinderii acestuia, ceea ce a condus la micșorarea pagubelor și protejarea clădirilor învecinate.

Referitor la materialele folosite la construcții, vom lua în considerare două criterii esențiale care servesc drept bază pentru aprecierea comportamentului la foc: combustibilitatea și inflamabilitatea la incendiu.

Combustibilitatea (aportul de căldură) se determină prin măsurarea puterii calorice superioare a materialului (se exprimă în kcal/kg material combustibil).

Inflamabilitatea materialelor va influența: • propagarea flăcării; • mărirea temperaturii; • emisia de gaze și fum.

Materialele de construcție se clasifică, în funcție de combustibilitate, în următoarele clase (conform P118/99): • incombustibile - C0(CA1); 34

• practic neinflamabile – C1(CA2a); • dificil inflamabile - C2(CA2b); • mediu inflamabile - C3(CA2c); • ușor inflamabile - C4(CA2d).

Rezistența la foc este una dintre principalele exigențe în construcții.

Limita de rezistență la foc este perioada de timp în care elementele de construcție (structurale și nestructurale) își păstrează stabilitatea, rezistențele mecanice, capacitatea de izolare termică, etanșeitatea în timpul incendiului (stabilită prin încercări și exprimată în ore sau minute). Gradele de rezistență la foc, determinate de timpul rezultat din încercări, sunt: 15, 30, 45, 60, 90, 120, 180 minute, în funcție de clasele de combustibilitate șl tipul elementelor de construcție (portante și neportante).

Rezistența la foc este influențată de: rezistența mecanică a elementului, izolarea termică (încălzirea să fie mai mică de 140°C - 180°C), etanșeitatea la flăcări (este dependentă de deformațiile elementului și eficacitatea termoizolației) și absența emisiei gazelor inflamabile în afara feței expuse a elementului.

Rezistența mecanică a elementelor conduce la păstrarea capacității portante și a volumului său inițial.

Izolarea termică este considerată satisfăcătoare atunci când încălzirea cauzată de foc nu depășește, la fața expusă, 140°C...180°C. Etanșeitatea la flăcări este influențată de rezistența mecanică (din punct de vedere al deformațiilor admise) și eficiența izolației termice (testul cu bumbacul plasat în spatele fisurilor apărute).

Testarea prezenței sau absenței emisiilor de gaze inflamabile se face cu o flacără, în partea opusă feței expuse.

Elementele de construcție (pereți, planșee) și golurile funcționale din cadrul acestora (uși, cortine, încăperi tampon), folosite pentru limitarea propagării incendiilor, se pot clasifica în: antifoc, rezistente la foc și etanșe la foc.

DEZVOLTAREA INCENDIULUI ÎNTR-O CLĂDIRE Convențional, dezvoltarea unui incendiu într-o încăpere este compusă din etapa de creștere, de dezvoltare completă și cea de stingere (fig. 1.I).

Incendiul începe cu aprinderea unui singur produs, care se poate stinge sau se poate dezvolta într-un incendiu complet. În această etapă se testează comportarea la foc a materialelor de construcție.

Etapa a doua, de dezvoltare completă a incendiului, debutează cu o aprindere generală, care este caracterizată de extinderea instantanee a flăcării pe toate suprafețele combustibile din încăpere. În etapa de extindere a incendiului se testează comportarea la foc a elementelor de construcție.

Pe durata incipientă a etapei de creștere a incendiului, evacuarea ocupanților din clădire nu prezintă probleme deosebite.

Riscul cedării elementelor de rezistență este neglijabil. Riscul începe odată cu amorsarea focului, deci cu dezvoltarea completă a incendiului. În această perioadă, temperatura crește rapid, iar arderea se presupune că are un caracter cvasi-staționar. w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Conceptul de agresivitate a incendiului Potențialul distructiv al incendiului mai poate fi numit severitatea incendiului. Cercetările recente cu privire la dezvoltarea incendiului, implicarea materialelor combustibile, a fluxului aerului și a limitelor încăperii, au relevat aspecte noi cu privire la definiția agresivității incendiului.

Abordarea anterioară considera temperatura gazelor de ardere din încăpere ca indicator al potențialului distructiv al incendiului. În schimb, limitele încăperii erau considerate participanți pasivi în acest proces, răspunzând doar condițiilor distructive impuse asupra lor din exterior.

Potențialul distructiv al incendiului poate fi măsurat cu aria cuprinsă între curba „temperatură - timp” și axa orizontală a timpului. Acest concept sugerează că dacă, pentru două incendii, suprafețele de sub curbe au arii egale, atunci ele au o agresivitate identică, chiar dacă temperaturile gazelor de ardere sunt diferite (fig. 1.II).

Ca rezultat al cercetării s-a dovedit că temperatura gazelor de ardere nu este principalul indicator al potențialului distructiv al incendiului. Temperatura gazelor de ardere este rezultatul unei interacțiuni puternice și complexe dintre gazele de ardere și încăpere. Din cauza acestei interacțiuni se poate considera potențialul distructiv al incendiului prin efectul acestuia asupra limitelor încăperii.

Cercetări recente au relevat că potențialul distructiv al incendiului este măsurat de „sarcina termică normalizată” care acționează asupra limitelor încăperii.

Pe durata de acțiune a incendiului, sarcina termică este căldura totală absorbită de limitele încăperii (pe unitate de suprafață). Normalizarea sarcinii termice se realizează prin raportarea acesteia la inerția termică a limitelor încăperii.

Conceptul de sarcină termică normalizată. Un incendiu cu sarcina

Fig. 1: Potențialul distructiv al incendiului.

Evoluția temperaturii (l). Conceptul de agresivitate (II). Factorii de care depinde (III). w Revista Construcțiilor w iunie 2018

termică mare, într-o încăpere cu suprafețele limită cu inerție termică mare, are aceeași severitate ca un incendiu cu sarcină termică mică dezvoltat într-o încăpere cu suprafețe limită care au inerție termică mică (fig. 1.II).

Factorii care influențează incendiul Studii teoretice și experimentale actuale au scos în evidență factorii principali care influențează potențialul distructiv al incendiului. Aceștia sunt exprimați sugestiv în figura 1.III. S-a constatat faptul că severitatea incendiului depinde dominant de natura combustibilului carbonizabil (celulozicele) sau necarbonizabil (majoritatea plasticelor).

Cele mai multe informații din camerele de ardere au rezultat din încercări pe materiale celulozice.

Calculele pentru combustibilul celulozic au indicat faptul că potențialul distructiv al incendiului (exprimat prin sarcina de căldură, normalizată), poate crește mai lent (decât liniar) cu sarcina incendiului, poate descrește cu mărirea ventilației încăperii și se va micșora odată cu creșterea inerției termice a limitelor încăperii.

Testul standard la foc reprezintă simularea idealizată a incendiului în încăpere și este conceput a se dezvolta după o singură curbă „temperatură – timp”.

Proprietatea limitelor încăperii de a rezista potențialului distructiv al incendiului este determinată, în practică, prin efectuarea testului standard la foc asupra eșantioanelor de la materialele limitelor încăperii.

Sarcina de căldură normalizată a eșantionului este numai în funcție de durata testării. Deci, limitele încăperii trebuie alcătuite din elemente de construcție capabile să reziste la testele standard la foc, la o sarcină termică normalizată egală cu cea dezvoltată de un incendiu real.

Curbele standard „temperatură – timp”, folosite în diferite țări pentru încercarea elementelor de construcție, nu au diferențe semnificative, cu excepția Japoniei, numai pentru durate mai mari de două ore. continuare în pagina 36 È 35

Æ urmare din pagina 35

PROTECȚIA LA FOC CU IPSOS ARMAT Experimentări la foc Comportarea eficientă la foc a ipsosului armat este determinată de faptul că ipsosul întărit este un sulfat de calciu cu două molecule de apă CaSO4.2H2O. (placa de ipsos armat cu grosime de 15 mm conține 3 litri de apă la m2). Sub acțiunea căldurii provocate de incendiu, ipsosul armat suferă o transformare chimică, rezultat al unei reacții endotermice, care conduce la absorbția căldurii, neutralizând, astfel, efectele distructive ale focului, eliminând apa legată chimic prin ruperea legăturii moleculare.

Reacția este dublă: CaSO4.2H2O → → CaSO4.1/2H2O + 3/2H2O CaSO4.1/2H2O → → CaSO4 + 1/2H2O

Căldura provocată de incendiu determină un consum important de energie, de 170 kcal/kg de ipsos.

Sub acțiunea căldurii dezvoltate de incendiu plăcile de ipsos armat „transpiră”, deci elimină, prin evaporare, apa legată chimic (2%) din structura moleculară, consumând o energie suplimentară (de circa 130 kcal pentru 200 g de apă provenită din 1 kg de ipsos întărit).

Pentru eliberarea apei de cristalizare (20%), din compoziția ipsosului întărit, se consumă o energie care micșorează intensitatea focului (8.400 kJ pentru fiecare metru pătrat de placă din ipsos armat).

Comportarea bună la foc a ipsosului armat este susținută și de faptul că este un material incombustibil, dar și prin aceea că protecția cu plăci din ipsos armat micșorează fluxul de căldură provocat de foc. Aceasta se datorează coeficientului de conductivitate

Fig 2: Rezultate experimentale la foc. l Curbe „temperatură – timp” ale probelor din ipsos, comparativ cu alte materiale. II Limite de rezistență la foc la: plăci din beton armat (A), neprotajate (1,4) protejate cu ipsos armat (2,3,5); pereți din cărămidă sau beton șl ipsos (B), neprotejate (1,5), protejate cu ipsos armat (2,3,4), stâlpi din lemn, beton, metal, (C), neprotejate (1,4,7), protejate cu ipsos armat (2,3,5,6) sau grilaj ceramic (8,9).

36

redus (λ = 0,41 W/mK ipsos de construcție; λ = 0,1W/mK - ipsos rezistent la foc), comparativ cu alte materiale de construcție (piatră de calcar λ = 2,2 W/Mk, beton greu λ = 1,7 W/mk, material ceramic λ = 1...1,5 W/mK, oțel λ = 60 W/mK).

Ipsosul armat va îndeplini, deci, un rol de ecran față de foc, până în momentul epuizării procesului de eliberare și evaporare a apei. În timpul procesului de deshidratare, pe partea opusă a plăcilor temperaturile vor fi de minimum 110°C. După deshidratare, semihidratul (CaSO4.1/2H2O) va reține lipite plăcile de protecție, din carton, de miezul din ipsos.

La plăcile antifoc, miezul din ipsos se armează cu fibre de sticlă.

Armarea va întârzia fisurarea ipsosului și ulterior, mărirea acestor fisuri, întârziindu-se, astfel, pătrunderea căldurii spre elementul protejat și mărindu-se rezistența la foc a plăcii de ipsos armat.

Rezistența la foc a plăcilor de ipsos armat este influențată de: • compoziția chimică a ipsosului întărit; • incombustibilitatea; • izolarea termică - armarea miezului cu fibră de sticlă (ceea ce întârzie fisurarea).

Experimentări la foc. Elementele de construcție sunt încercate la foc în cuptoare a căror încălzire urmează legea „temperatură – timp”. Rezultatele încercărilor experimentale au dovedit capacitatea de izolare la foc a ipsosului și a ipsosului armat. În figura 2 se prezintă limitele rezistenței la foc ale unor elemente de construcție (stâlpi, planșee, pereți) protejate sau neprotejate cu ipsos sau ipsos armat. În cazul plăcilor din beton armat cu grosimea de 5 cm, protecția cu un strat din ipsos (1,5 cm) pe partea expusă flăcărilor mărește limita rezistenței la foc de patru ori, iar aceeași protecție realizată pe ambele părți ale plăcii majorează această limită de 6,5 ori. Plăcile din beton armat cu grosimea de 14 cm, protejate cu un strat de ipsos de 1 cm, au limita de rezistență la foc dublă, comparativ cu cele neprotejate. continuare în pagina 38 È w Revista Construcțiilor w iunie 2018

URSA GOES GREEN URSA se implică activ în angajamentul UE de reducere cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră.

URSA continuă tradiția de a dezvolta termoizolații inovatoare. Produsele introduse pe piață în ultimii ani reprezintă dovada investiției în tehnologie și în dezvoltarea și comercializarea unor produse fabricate din materiale regenerabile, care să stimuleze construirea de case sustenabile.

Sloganul URSA Goes Green, asumat de URSA, schimbă modul în care compania își construiește și își promovează afacerea. Este important să alegem întotdeauna materiale termoizolante cât mai bune, dar și prietenoase cu mediul.

BiOnic este cea mai inovatoare tehnologie în termoizolații.

A fost lansată pe piață în 2017, iar produsele care beneficiază de această tehnologie sunt fabricate din materiale naturale regenerabile. Se dorește, astfel, ca implicarea URSA în efortul de reducere a emisiilor de CO2, la nivel global și local, să fie evidentă. De aceea, s-a decis comunicarea publică a cotei de reducere a emisiilor de CO2 care se obține prin produsele URSA nou vândute. De altfel, pe site-ul URSA puteți găsi această informație care se modifică live.

Cum se recunosc produsele premium de la URSA? Ambalajul face diferențierea. Produsele performante sunt livrate în ambalaje verzi, în timp ce produsele economice sunt prezentate în ambalaje pe fond alb.

Așadar, urmăriți sloganul URSA goes green și alegeți întotdeauna cele mai bune izolații. q

Æ urmare din pagina 36 Pereții din cărămidă sau beton, protejați cu un strat de ipsos (0,5 cm) au limita de rezistență la foc de 2,5 ori mai mare decât elementele neprotejate. Majorarea la dublu (1 cm) sau triplu (1,5 cm) a grosimii stratului de ipsos va mări această caracteristică de 3,5 ori și respectiv, de 5 ori.

Rezultatele testării la foc a stâlpilor sau grinzilor alcătuite din lemn, metal și beton armat sunt prezentate în figura 2.II. Probele încercate (stâlpi) au avut înălțimea de 2,3 m și au fost încărcate cu o sarcină centrică de 10 t.

Protecția cu un strat de ipsos armat a probelor de lemn sau beton armat majorează limita rezistenței la foc cu 50% (stratul de ipsos are grosimea de 1 cm) și chiar de 2 ori în cazul unui strat de ipsos de 2 cm.

Elementele de structură din oțel (stâlpi, grinzi), din cauza limitei reduse de rezistență la foc (fig. 2.II), trebuie protejate în caz de incendiu. Experimentările au demonstrat calitățile superioare ale protecției cu ipsos sau ipsos armat.

La stâlpii metalici (profile I 100), cu înălțimea de 2,3 m și încărcați cu 10 t, protejați cu un strat de ipsos pozat pe un grilaj ceramic, limita de rezistență la foc a crescut de 6 ori, respectiv de 9 ori, comparativ cu elementele neprotejate. În figura 3 sunt prezentate rezultatele experimentărilor prin curbele „temperatură – timp”, realizate pe profile H140 neprotejate la foc și protejate cu strat de ipsos armat cu grosime de 1,5, 3,0, 4,0, și 5,0 cm. Stâlpii metalici experimentați au fost neîncărcați. Linia orizontală, ce marchează temperatura de 550°C, indică valoarea maximă la care oțelul pierde capacitatea portantă.

Graficul din figura 3 ne indică timpul în care temperatura stâlpului metalic este inferioară limitei de 550°C și variația acesteia în funcție de grosimea protecției cu ipsos armat. Ca rezultat al experimentărilor, în graficul din figura 1.I. se prezintă variația temperaturii cu timpul a probelor de ipsos, comparativ cu: mortarul de ciment, elementul ceramic, pasta pură de ciment, betonul celular. Încercările s-au efectuat într-un cuptor cu temperatura constantă de 1.000°C. După obținerea echilibrului 38

Fig. 3: Diagrame de variație „temperatură‐timp”, la elemente din oțel neîncărcate și pro‐ tejate cu ipsos (I.) și ale rezistenței la foc în funcție de grosimea protecției cu ipsos (II.). termic, în lăcașul peretelui cuptorului s-au introdus probe, cu grosimea de 5 cm, ale materialelor testate. Temperaturile pe fața neexpusă (exterioară) a probelor au fost înregistrate și prezentate în figura 2.I (ținând cont de corecțiile necesare pentru a ajunge la temperatura de 1.000°C la fața expusă).

Analizând curbele „temperatură – timp” ale materialelor de construcție încercate se observă că, după o creștere inițială a temperaturii, apare un palier orizontal, deși încălzirea în interiorul cuptorului continuă. Palierul traduce grafic echilibrul termic, care se stabilește în grosimea epruvetei între temperatura din cuptor (1.000°C) și cea din laborator (20°C). Momentul începutului palierului la materialele testate este diferit și se situează la nivelele diferențiate de temperatură.

Nivelul temperaturii de echilibru este mai ridicat pentru materialele ai căror coeficienți de conductivitate termică sunt relativ mari. Timpul de apariție a palierului de echilibru este cu atât mai scurt cu cât conductivitatea termică a materialului este mai mare.

Curba probei de ipsos marchează, la temperatura de 75°C, un palier care corespunde cu eliminarea progresivă a apei de cristalizare. Temperatura de 140°C este valoarea pragului la care elementul din ipsos nu mai are rol de ecran la foc.

Palierul orizontal este atins după 210 min., comparativ cu celelalte materiale la care pragul este mai mic de 60 min.

Prin simpla sa prezență, proba din ipsos deshidratat este încă un ecran la foc, protejând proba de contactul direct al flăcărilor, izolând termic fața probei expusă la foc (a elementului protejat). Conductivitatea termică a probei din ipsos încercate este mai mică datorită înlocuirii apei de cristalizare cu aer, ceea ce conduce la izolare termică. În timpul incendiului ipsosul degajă doar vapori de apă și nu degajă gaze toxice, fum și nici un alt produs ce ar activa combustia. În articolele următoare vom prezenta modalitățile de izolare cu ipsos armat a construcțiilor metalice și a celor din lemn.

(Va urma) w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Convorbiri despre estetica structurală cu mari ingineri contemporani INTERVIU CU PROF. DR. ING. PAVEL ALEXA drd. IC arh. Adina LEHENE Prin interviul pe care domnul prof. dr. ing. Pavel Alexa ni l-a oferit, deschidem seria de „Convorbiri despre estetica structurală cu mari ingineri contemporani”, derulate prin amabilitatea câtorva dintre inginerii care își desfășoară activitatea în Cluj.

Interviurile au la bază ingenioasa idee a domnului prof. dr. ing. Ludovic Kopenetz de a studia cu ajutorul specialiștilor din domeniu, în cadrul analizei derulate la nivel local, viziunea inginerilor contemporani clujeni asupra a ceea ce se înțelege și cum se pune în practică frumosul în construcții.

Deși, de obicei, abordarea unei lucrări de către un inginer se face într-o manieră mai tehnică, frumosul este o componentă valoroasă a structurilor și de aceea acest atu al unei construcții trebuie studiat și evidențiat mai mult decât s-a făcut până acum. Studiul face parte din cercetările doctorale pe care le desfășor sub îndrumarea domnului Kopenetz, care vor fi finalizate printr-o lucrare pe tema Esteticii structurilor.

Convorbirile conțin trei secțiuni: o scurtă prezentare a profesionistului intervievat, derularea întrebărilor și a răspunsurilor de teoretizare asupra esteticii structurilor și prezentarea selecțiilor de lucrări scrise pe profil și a unor lucrări realizate de-a lungul carierei, însoțite de observații estetice. Țin să mulțumesc în mod deosebit pe acestă cale pentru sprijinul academic excepțional pe care inginerii intervievați mi l-au acordat de-a lungul acestui studiu și în mod special îndrumătorului meu de doctorat, domnului prof. dr. ing. Ludovic Kopenetz.

Adina Lehene: Ce sens dați conceptului de structură curată?

Pavel Alexa: Consider că structura curată este acea structură care respectă și păstrează curat mediul înconjurător, atât pe cel natural, cât și pe cel construit.

Din acest punct de vedere, trebuie să ne referim la materialele folosite, la realizarea structurii, la tehnologia propusă prin proiect și la funcțiunile clădirii.

Adina Lehene: Cum vedeți legătura dintre structură și frumos?

Pavel Alexa: De-a lungul timpului au existat și continuă să existe și astăzi concepte privind relația dintre structură și arhitectură - as înlocui cuvântul frumos prin arhitectură. Iată, în timpul studenției, profesorul de structuri din beton armat pleda pentru ceea ce se numește o structură sinceră, o structură care să poată fi citită de privitor și să nu fie ascunsă prin detaliile de arhitectură ale construcției. Nu întotdeauna se poate, însă, materializa asta, pentru că depinde foarte mult de funcțiune, dar sunt multe clădiri a căror structură poate fi citită și se încadrează adecvat, uneori chiar spectaculos, în arhitectura generală a construcției.

Adina Lehene: În practică, există comunicare între frumos și structură?

Pavel Alexa: Bineînțeles că există. Arhitecții sunt, în general, cei care au ultimul cuvânt într-o lucrare la faza de proiect, din acest punct de vedere, ultimul cuvânt însemnând după o necesară colaborare cu proiectantul de structură. De multe ori, cel puțin în proiectele pe care le-am verificat sau le-am expertizat, arhitectul, să zicem creatorul de frumos ca să ne păstrăm în termeni, impune o anumită structură sau impune existența sau interzicerea unor elemente structurale. De multe ori, am fost în situația să nu pot prevedea atât de necesarele contravântuiri la o structură metalică deoarece rămâneau vizibile. Cu toată necesitatea lor, am fost de 42

acord cu arhitectul că ele nu arătau bine în fațada semitransparentă și am găsit alte soluții constructive care au fost acceptate, s-au încadrat într-o estetică a clădirii. Tot din acest punct de vedere am avut ocazia să văd și să prescriu reabilitarea unor structuri, în general istorice sau cu o anumită importanță arhitecturală, reabilitare necesară pentru a le adecva din punctul de vedere al comportării la cutremur. În asemenea cazuri trebuie prevăzute niște mecanisme care sunt deja cunoscute la nivel de studenți și care, nefiind prevăzute la timpul lor, trebuie cumva introduse pe unde se poate, de exemplu în golurile pereților portanți. Nu mai arată atât de bine, dar arată ca un erou rănit, cu cicatrici, cu atele, dar care supraviețuiește și a trecut de faza critică a stării lui de sănătate.

Adina Lehene: Care este demersul conceptual spre structura proiectată?

Pavel Alexa: Demersul conceptual constă într-o colaborare. Trebuie să înceapă cu o colaborare între inginer și arhitect și să se termine cu o astfel de colaborare, în sensul acceptării de către ambele părți contribuitoare la elaborarea unui proiect. În funcție de regimul de înălțime, de funcțiune și de amplasament, cei doi propun o structură, iar în această primă fază referința să se facă la material: să fie din beton armat, din zidărie, din cărămidă, din metal, chiar din lemn pentru unele structuri, ca să se încadreze într-un anumit concept arhitectonic sau de mediu. O dată ce s-a stabilit o soluție din acest punct de vedere, se trece la următoarea fază conceptuală, care ar fi tipul de structură, de exemplu: cadre, pereți structurali. Aceasta depinde foarte mult de funcțiunea clădirii și de regimul de înălțime. În continuare ar trebui să se pună de acord cei doi asupra unei anumite densități a elementelor structurale. Poate că din punct de vedere arhitectural și funcțional sunt necesare spații mari în care existența unor stâlpi sau a unor pereți structural w Revista Construcțiilor w iunie 2018

ar deranja și trebuie acordată o atenție sporită. Aici, un cuvânt greu de spus îl are inginerul proiectant structurist. Desigur că, odată ce s-au stabilit elementele de tip structural (cadre, pereți), urmează discuția asupra elementelor structurale orizontale: cum sunt acoperite spațiile - cu plăci, cu grinzi ș.a.m.d. Acestea sunt principalele faze conceptuale ale elaborării unui proiect. Nu menționez aici fazele de elaborare în secțiune a elementelor, fază care îl privește numai pe inginerul constructor.

Adina Lehene: Care sunt condițiile realizării unei structuri de succes și ale unei structuri frumoase?

Există vreo diferență în practică între structura de succes și cea frumoasă?

Pavel Alexa: Dacă o structură este de succes atunci trebuie să fie, în primul rând, spectaculoasă. Iar dacă este spectaculoasă, nu sunt motive să nu fie frumoasă.

Sigur, încercând să răspund la întrebarea aceasta îmi vin în minte exemple de structuri care sunt catalogate ca frumoase sau sunt considerate frumoase pentru că sunt foarte vizitate. Sunt destul de mulți cei care fac turism pentru a vedea și admira structuri, construcții.

Ne referim la celebrele construcții multietajate din toate orașele renumite și în ultimele decenii, din Emiratele Arabe, care sunt foarte frumoase. După o primă privire care îți încântă ochii, apare întrebarea cum au realizat acea structură. Poate nu toată lumea înțelege structura, dar cu siguranță se gândesc la elementele structurale, chiar dacă nu le numesc, și la tehnologie.

Dacă spunem despre Burj Dubai că este frumoasă, atunci nu putem spune despre structura ei că nu este și ea frumoasă. O clădire frumoasă este, în general, spectaculoasă, ceea ce astăzi înseamnă mare, cum se zice în engleză think big, să fie amplă, să nască întrebarea cum au reușit să o execute. Iar o structură care servește o clădire frumoasă, spectaculoasă, se înțelege că este ea însăși o structură frumoasă și spectaculoasă.

Adina Lehene: Dintre aceste condiții considerați că una anume este esențială? Dacă da, care anume?

Pavel Alexa: Vorbeam, ca răspuns la întrebarea precedentă, de spectaculozitate, care înseamnă dimensiuni mari, uriașe. Dar există clădiri cu adevărat frumoase în contextul unor dimensiuni mai umane, asociate clădirilor de locuit, chiar pe două niveluri. Sau poduri încadrate perfect în natură, poduri moderne, ultramoderne, din lemn, ale căror exemple remarcabile se pot vedea în Norvegia. Aș zice că frumusețea nu implică, în mod necesar, spectaculozitate, dimensiuni mari, ceea ce era o condiție pentru structură, dar nu pentru estetica unei clădiri. Un alt element, care creează frumusețe la structurile în general mari, sunt diverse tipuri de dispozitive care protejează, din punct de vedere seismic, structura, precum există la turnul Taipei 101 din Taiwan. Oricum, trebuie acordată atenție elementelor spectaculoase pentru că nu sunt necesare în orice situație.

Adina Lehene: Cum se pun în aplicare aceste condiții?

Pavel Alexa: Inginerul structurist trebuie să se subordoneze proiectantului, care este arhitectul. Acest lucru este necesar și firesc. Din momentul subordonării structuristului față de arhitect, sarcina cade pe umerii w Revista Construcțiilor w iunie 2018

arhitectului și atunci, să zicem că este asigurată condiția de realizare a ceva frumos, care respectă un criteriu minim de estetică a construcției. Există structuri, nu clădiri, cu funcțiuni în general de locuit sau administrative și altele, precum rezervoare de apă, turnuri, antene de radio-tv, în cazul cărora cuvântul de estetică trebuie să-i aparțină inginerului constructor, unde el trebuie să gândească estetic. De multe ori, într-o altfel de situație, subordonarea structuristului la arhitect nu se poate realiza, atât pentru că partea de structură e covârșitoare în elaborarea proiectului, cât și din cauza unei anumite responsabilități pe care o implică proiectarea ansamblului structural și nu proiectarea în secțiune a elementelor structurii. Există, totuși, și construcții care nu sunt clădiri cu funcțiuni de locuit sau administrative, ca de exemplu, podurile, foarte spectaculoase, foarte frumoase, în care primul care a intervenit a fost arhitectul.

Adina Lehene: Există o evoluție în acest domeniu?

Fie la nivel teoretic, dacă se întrevede o evoluție care ar fi acel demers evolutiv în carierea unui specialist? Fie la nivel practic, azi în societatea clujeană față de perioadele anterioare.

Pavel Alexa: Există, cu siguranță, o evoluție, dar și o involuție din acest punct de vedere. Aș trece destul de repede peste involuție, care înțeleg că este dictată sau a fost impusă din considerente de închiriere, de cumpărare a terenurilor, de o anumită concepție de a scoate cât mai mulți bani de pe un metru pătrat de teren. De exemplu, găsim o clădire de locuit P + M să zicem drăguță privită singură. Într-un context mai larg din punct de vedere urban, o găsim într-un decor de străduțe cu trotuare înguste și fără locuri de parcare adecvate. Acea clădire nu mai pare cea de pe planșa arhitectului. Asta este involuția. Din punctul de vedere al evoluției, în proiectarea structurală a intervenit un avans de câțiva ani, de 20-25 ani, când a apărut conceptul de proiectare bazat pe performanțe, pe performanțele unei construcții pe care o proiectezi.

Performanțele se referă exclusiv la comportarea acestei construcții sub acțiunea cutremurului, la executarea unor structuri mai zvelte, având în vedere introducerea în structura lor a unor elemente de siguranță la cutremur. Această protecție seismică, de multe ori invizibilă sau greu detectabilă, permite atât inginerului structurist, cât și arhitectului, oferirea de soluții mai spectaculoase din punctul de vedere al dimensiunilor pe înălțime și al secțiunii elementelor structurale.

Adina Lehene: Puteți să-mi exemplificați câteva lucrări, respectiv câțiva specialiști în a căror activitate frumosul deține un loc aparte și pot fi, astfel, considerate/considerați repere?

Pavel Alexa: Dacă ne referim la lucrare e vorba implicit și de specialiști. Având în vedere preocupările mele de protecție antiseismică a construcțiilor, pentru mine sunt repere clădirile care sunt dotate cu acest tip de sisteme de protecție. Am amintit deja de turnul Taipei 101 (denumire preluată după numele orașului, Taipei, și după numărul de niveluri, 101). Acesta are ca protecție împotriva mișcărilor induse de vânt sau seism o bilă suspendată de la etajul 91 până la etajul 87, de aproape 700 tone, poleită cu aur. Cineva spunea că veniturile obținute de la turiștii care vin să viziteze acest sistem de protecție al turnului se apropie de continuare în pagina 44 È 43

Æ urmare din pagina 43 valoarea chiriilor locatarilor celor 101 etaje. Aș vorbi despre încă o clădire celebră la vremea construirii ei, tocmai pentru înțelegerea de care a dat dovadă colectivul de proiectare de arhitectură, din Mexico City, care se numește Torre Mayor. Este o structură metalică multietajată unde protecția seismică este vizibilă, spre surpriza multor arhitecți și ingineri. Este vorba de amortizoare care au fost montate pe diagonalele ochiurilor caprelor metalice. Aceste amortizoare uriașe și ca masă, peste o tonă, și ca dimensiune, de câțiva metri, se comportă, în timpul cutremurelor, ca telescoapele unei mașini. La început, înainte de a se adopta proiectul, era greu să se creadă că un arhitect ar putea accepta să se vadă „intestinele” clădirii.

Aceasta a făcut clădirea celebră și pentru colaborarea dintre arhitect și structurist. Mai există câteva repere arhitecturale celebre în Mexic, inclusiv structurile zvelte de tip shells. În România, unul dintre repere pentru mine este Palatul Victoria, hulit și lăudat. Are pe acoperișul terasă montate 5 mase uriașe din fontă, legate de clădire și care, în timpul cutremurelor, au o mișcare asemănătoare cu mișcarea sferei de la turnul Taipei 101, reducând efectele cutremurului. Ar mai fi câteva poduri unde s-au introdus astfel de sisteme, fie prin proiectare, fie ulterior executării lor, care permit deplasarea tablierului, a suprastructurii podului în direcție longitudinală. Această deplasare evită lovirea clasică dintre tablier și culee, partea verticală de la capetele podurilor.

Turnul Eiffel nu are dispozitive antiseismice, nici prin proiectare și nici ulterioare, dar chiar forma sa este antiseismică. Are o formă ce conferă rigiditate laterală, datorită dimensiunilor secțiunilor orizontale care devin tot mai mici. În general, ca să adaptăm o clădire la cutremur, trebuie să ne gândim, în primul rând, la rigiditatea laterală care trebuie să fie ridicată acolo unde efectul cutremurul e puternic, dar și la masele puse în mișcare. La Turnul Eiffel acestea sunt tot mai mici spre vârful turnului. La un turn nu e greu să facem asta, dar o clădire de locuit nu poate fi ascuțită spre vârf.

Adina Lehene: Ce vă ajută pe Dvs. să concepeți un proiect de structură frumos?

Pavel Alexa: Colaborarea cu arhitectul și experiența personală sau învățămintele din experiența altora.

Niciodată nu elaborez un proiect fără să mă gândesc la funcțiuni, la construcții cu aceleași funcțiuni sau de același regim de înălțime proiectate anterior de către alții, nu neapărat de mine.

Totdeauna am fost preocupat, chiar o perioadă aproape în exclusivitate, de cum se transmit sau cum se transmiteau în trecut cunoștințele de arhitectură.

Desigur că, acum câteva secole sau chiar milenii, vorbim de meșteri arhitecți-ingineri care își transmiteau cunoștințele de la o generație la alta. De exemplu, celebra Notre Dame de Paris a fost construită pe parcursul a aproape 200 de ani. Nici vorbă ca arhitectul sau meșterii care au terminat-o să fi fost aceiași cu cei care au gândit-o, ci cunoștințele cu care s-a pornit lucrarea s-au transmis următorilor meșteri. Aceste cunoștințe s-au transmis nu numai în contextul acelorași construcții, ci și în contextul altor construcții gândite, concepute și executate de alții și alții, de alte generații. Eu cred ca cel mai mult se învață din ceea ce există deja la un moment dat.

44

Adina Lehene: Cum privește publicul efortul estetic al specialistului?

Pavel Alexa: Din întrebare, reiese că publicul ar fi un monolit. Cred ca sunt unii care privesc efortul estetic cu admirație, alții în mod critic, negativ. Multe construcții celebre și care aduc venituri uriașe primăriilor de pe amplasamentul lor, cum ar fi Turnul Eiffel, la vremea lor au fost intens criticate, dar azi nimeni nu ar îndrăzni să spună despre Turnul Eiffel că este urât. Mai sunt și alte construcții care au fost criticate, în sensul că n-au fost apreciate, iar generațiile următoare le-au privit altfel și nu neapărat pentru că aduc bani. Deci, aș spune că publicul nu este același mereu sau omogen într-un anumit moment al existenței unei construcții.

Cred că publicul admiră, în primul rând, estetica. În al doilea rând admiră spectaculozitatea care e dată de dimensiunile în plan și mai ales pe verticală. Dar un public mai restrâns admiră și încadrarea unei construcții în mediu, chiar dacă e mai puțin spectaculoasă clădirea.

Scurt rezumat biografic Domnul Pavel Alexa a absolvit Facultatea de Construcții din cadrul Institutului Politehnic din ClujNapoca în anul 1968, este doctor inginer și deține mai multe distincții profesionale și universitare în țară și la nivel mondial. Actualmente este Profesor Emerit în cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca, la departamentul Mecanica Construcțiilor.

Lucrări realizate de dl prof. dr. ing. Pavel Alexa Teatru de Vară, Zalău, Parcul Central Descrierea obiectivului: Proiectat de SC Prefcon SRL Zalău, am fost verificatorul de proiect și consultantul tehnic al Teatrului de Vară. Acesta are o structură din beton armat, alcătuită dintr-un arc și o rețea de cabluri pretensionate. Arcul are o dublă curbură, în plan vertical și în proiecție în plan orizontal (fig. 1).

Această dublă curbură îi generează o torsiune mai dificil de analizat și creează o dificultate la modelarea lui, în vederea calculului stării de eforturi și deformații (fig. 2). Sunt două aspecte care au generat o aparentă supradimensionare în secțiunea transversală.

Observații estetice: S-a căutat să fie o structură de vară, să nu fie ceva gros ca de iarnă. S-a urmărit ca atât arcul cât și cablurile să fie vizibile; de asemenea și fixările cablurilor în structura de beton armat (fig. 3).

Fig. 1. Teatrul de Vară Zalău, verificator prof. dr. ing. Pavel Alexa – panoramă de pe aleea de acces w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Fig. 2. Teatrul de Vară Zalău, verificator prof. dr. ing. Pavel Alexa ‐ scena

Fig. 3. Teatrul de Vară Zalău, verificator prof. dr. ing. Pavel Alexa – membrana de acoperire

Clădirea Transilvania, Zalău, piața Iuliu Maniu

Au fost efectuate intervențiile la nivelul terenului, al fundațiilor care au fost reabilitate, al pereților și al acoperișului. Deși au fost propuse intervenții invizibile la nivelul planșeelor, acestea nu au fost acceptate (fig. 6).

Observații estetice: Reabilitarea Clădirii Transilvania a fost precedată de o amplă cercetare în arhive a imaginii originale a imobilului, de unde au fost preluate aspecte estetice și integrate în proiect.

Descrierea obiectivului: Implicat ca expert tehnic în această lucrare, intervenția asupra acestui obiectiv a constat în reabilitarea din punct de vedere structural și arhitectural (fig. 4). La nivel structural au fost necesare intervenții la terenul de fundare, care a fost betonat, la fundații și la suprastructură – la pereți și planșee (fig. 5).

Fig. 4. Clădirea Transilvania, reabilitare expertizată de prof. dr. ing. Pavel Alexa – fațada principală

Fig. 5. Clădirea Transilvania, reabilitare expertizată de prof. dr. ing. Pavel Alexa – interiorul sălii

Fig. 6. Clădirea Transilvania, reabilitare expertizată de prof. dr. ing. Pavel Alexa – tavanul sălii continuare în pagina 46 È

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

45

Æ urmare din pagina 45 Magazinul Crișul, Oradea, strada Republicii

Fig. 7: Magazinul Crișul, supraetajare expertizată de prof. dr. ing.

Pavel Alexa – tronsonului scării

Fig. 8: Magazinul Crișul, supraetajare expertizată de prof. dr. ing.

Pavel Alexa – fațada laterală

Descrierea obiectivului: Din dorința de extindere pe verticală a magazinelor centrale ale municipiilor, situație întâlnită și la magazinele Central din ClujNapoca sau Silvania din Zalău, la Crișul din Oradea s-a propus inițial o supraetajare pe structură metalică, cu contravântuiri în planul pereților. Ulterior s-a renunțat la această soluție, alegându-se varianta grindă cu zăbrele, cu o înălțime cât mai mare, între fiecare doi stâlpi vecini. Înălțimea grinzii a fost ușor redusă, ca un compromis față de funcționalitatea obiectivului.

Implicarea mea a constat, și aici, ca expert tehnic (fig. 7, 8, 9).

Observații estetice: Mai jos sunt câteva idei care stau la baza soluțiilor structurale în cadrul elaborării unor expertize pentru extindere, supraetajare, remodelare, etc. unde am fost implicat la construcții existente, inclusiv la Magazinul Crișul din Oradea.

Ca inginer implicat într-o lucrare, pot aprecia estetica arhitecturală doar în registrul rațional, adică într-o logică de Mecanică.

Cred că, în arhitectură, nu poate exista frumos fără a include în aprecierea estetică și structura construcției. În opera arhitecturală, structura trebuie să fie o componentă materială, concretă, vizibilă cel puțin parțial, dar chiar, de multe ori, vizibilă total.

Structura unei construcții este parte a adevărului asociat acelei construcții și, în același timp, structura nu poate fi opusă ideii de estetică arhitecturală.

Ideea estetică și cea structurală pot genera doar împreună opera arhitecturală.

Structura și estetica arhitecturală sunt strâns legate prin funcțiunile construcției fiind, în mare măsură, ca soluții, consecințe ale funcțiunii construcției.

Arhitectura unei construcții nu trebuie să fie o anvelopantă pentru structura acesteia. q Sursele imaginilor Fig. 1-8. Arh. Iulia-Adina Lehene; Fig. 9a. (https://static.panoramio.com.storage. google-apis.com/photos/large/898492.jpg - accesat aprilie 2018); Fig. 9b. Arh. Iulia-Adina Lehene.

Fig. 9: Magazinul Crișul, supraetajare expertizată de prof. dr. ing. Pavel Alexa – fațada principală înainte (9a. stânga) și după intervenție (9b. dreapta) 46

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Arhitectură fără limite… (XXII) Continuăm să vă prezentăm construcții cu o mare înălțime și forme deosebite, de astă dată realizate în Orientul Mijlociu, acolo unde e o mare densitate de asemenea clădiri executate în ultimii zeci de ani.

DIAMOND TOWER – Jeddah, Arabia Saudită Este un zgârie-nori de 432 m, al doilea ca înălțime din Arabia Saudită.

Construcția sa a început în 2011 și se estimează că va fi finalizat în 2018 – 2019. La terminarea sa, va fi cea mai înaltă clădire cu destinație rezidențială din lume, depășind Park Avenue din New York - finalizată în 2014. Va fi depășită, la rândul ei, de World One din Mumbai, India - aflată și ea în construcție și care, odată terminată, va avea 442 m.

De menționat că se consideră clădiri cu destinație rezidențială cele care au cel puțin 85% din spații cu destinație de locuință.

Diamond Tower va avea 93 de nivele, cuprinzând circa 300 de apartamente cu 1, 2, 3, 4 camere de dormit precum și penthouse-uri.

Interesant este că Dubaiul găzduiește, în momentul de față, 7 din cele 10 cele mai înalte clădiri rezidențiale din lume, majoritatea concentrate în zona Dubai – Marina.

Proiectul de arhitectură al Diamond Tower, a cărui construire va costa circa un miliard de dolari, a fost conceput de Burnoj Engineering Consultant – o firmă din Arabia Saudită, iar structura a fost proiectată de MEP Engineers.

Diamond Tower – Jeddah, Arabia Saudită continuare în pagina 50 È

48

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Æ urmare din pagina 48 JW MARRIOTT MARQUIS – Dubai, EAU Este un complex hotelier - unul dintre cele mai înalte din lume, format din două turnuri identice, având fiecare 355,35 m.

Construirea celor două turnuri a început în 2007 și s-a finalizat în noiembrie 2012.

Denumit inițial Emirates Park Towers Hotel, ansamblul hotelier are 1.608 camere și 4 apartamente rezidențiale, o sală pentru banchete cu o capacitate de 1.000 de persoane, 18 spații comerciale, 19 baruri și restaurante, un auditoriu, un spa ș.a.

Proiectul de arhitectură aparține asocierii societăților indiene Archgroup International Consultants și Ashok Korgaonkar.

Forma celor două turnuri a fost inspirată de imaginea unui palmier curmal, o plantă cu o înălțime medie de 1525 m, cu fructe dulci, comestibile, un simbol profund al culturii arabe. În final, construirea celor două turnuri, având ca antreprenor general societatea Bookfield Multiplex, a costat circa 490 milioane dolari.

JW Marriott Marquis – Dubai, EAU

JW Marriott Marquis – Dubai, EAU ALDAR HEADQUARTERS Abu Dhabi, EAU Este o clădire cu formă deosebită prima de acest gen din Orientul Mijlociu.

Proiectată de firma MZ Architecters, clădirea are 23 de nivele cu destinația de birouri. În arhitectură se spune că cercul simbolizează unitatea, stabilitatea, raționamentul dar, totodată, infinitul, fără început și sfârșit. Din punct de vedere al structurii, proiectată de Arup MEP Arup, clădirea a fost realizată din aceste grile diagonale din oțel care susțin cele două fațade vitrate de formă convexă. Structura din oțel a permis renunțarea la coloanele interioare de susținere.

Clădirea, amplasată în Al Raha Beach - cartier de la periferia Abu Dhabi - este sediul social al societății Aldar.

Aldar Headquarters ‐ Abu Dhabi, Emiratele Arabe continuare în pagina 52 È

50

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Æ urmare din pagina 50

Cornișa – Doha, Qatar CORNIȘA – Doha, Qatar Cornișa este o promenadă de 7 km de-a lungul Golfului Doha. O faleză plină de clădiri, una mai interesantă decât alta, nu la fel de înalte ca în Dubai, dar la fel de deosebite din punct de vedere arhitectonic: Ralm Tower (245 m), Tornado Tower (200 m), Doha Tower (232 m).

Sigur că o adevărată efervescență constructivă a generat-o aici evenimentul pe care Qatarul îl va găzdui în 2022 și pentru care se pregătește, deja, de câțiva ani - Campionatul Mondial de Fotbal, competiție desfășurată pentru prima oară în zona arabă.

Să ne oprim puțin asupra Doha Tower, cunoscută, de asemenea, sub numele de Burj Doha sau Burj Qatar.

La 18 octombrie 2012, clădirea a primit din partea CTBUH (Consiliul celor mai înalte clădiri și al habitatului urban), premiul Skyscraper Award pentru cea mai interesantă clădire din lume.

Doha Tower - care a costat circa 125 milioane dolari - a fost proiectată de arhitectul francez Jean Nouvel.

Are 46 de etaje cu o înălțime totală de 232 m. Interesant este că această clădire nu are un nucleu central, rezultând, astfel, în interior, un spațiu generos.

Fațada clădirii este inspirată din cultura locală, având o concepție islamică veche, despre care am mai vorbit în această rubrică, o concepție care se numește „masharabya”. Este un gen de fațadă ajurată care apără interiorul de căldura foarte mare venită din exterior.

BLOSSOMING DUBAI – Dubai, EAU Blossoming e o construcție deosebit de interesantă amplasată în parcul Zabee din Dubai.

Parcul, inaugurat în 2005, are 51 de hectare cu grădini și săli de expoziții. Punctul central, de mare interes, al parcului este, însă, această construcție proiectată de firma grecească Petra Architects.

Proiectanții s-au inspirat din natură, simbolizând un boboc de floare cu câteva petale dar simbolizând și creșterea Dubaiului ca o floare în mijlocul deșertului ostil.

Construcția, emblematică pentru parcul Zabee, este deosebit de spectaculoasă. Sunt două structuri simetrice. În fiecare dintre ele urcă, în spirală, câte un ascensor, care se rotește într-un unghi de 135 de grade. Ascensoarele urcă de jos până în partea de sus a construcției, la 138 m, unde se află un restaurant și o platformă de observare ce oferă o imagine panoramică asupra parcului și a întregului oraș Dubai.

52

Blossoming Dubai – Dubai, EAU w Revista Construcțiilor w iunie 2018

PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI ÎN CONSTRUCȚII Nicolae V. Popa S-a născut la 5 decembrie 1946 în comuna Oarda de Jos, județul Alba.

După absolvirea, în anul 1964, a liceului Mihai Viteazul din Turda a urmat Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri - Institutul de Construcții București, devenind inginer în anul 1969.

Ca inginer, în anii 1969-1973, a activat la Institutul de Proiectări Căi Ferate, Atelierul de Poduri, realizând, ca proiecte reprezentative: consolidarea cu tirant unic pretensionat a structurii metalice cu grinzi cu zăbrele, calea joasă, pentru podul de cale ferată de pe linia Galați - Bârlad la km 44 + 426; structura metalică cu grinzi cu inima plină, sudată, cu rezemare oblică și calea în curbă, a podului de încrucișare de pe linia de cale ferată Bărboși - Vădeni la km 0 + 477; structurile metalice cu inimă plină, sudate, pentru podul de la km 4 + 452, pe linia de cale ferată Medgidia - Nisipari; reparații la antretoazele de capăt ale podului Carol I peste Dunăre la Cernavodă; refacerea pilelor portal ale podului combinat de cale ferată dublă și șosea, peste Siret, la Cosmești; înlocuirea diafragmelor de susținere a aparatelor de reazem, pentru structurile metalice independente cu grinzi cu zăbrele semiparabolice (L = 90,0 m), la podul peste Dunăre la Cernavodă; podul peste râul Somuz de pe linia de cale ferată Adjud - Suceava. Încadrat în învățământ, la Catedra de poduri a Facultății de Căi Ferate, Drumuri și Poduri, a ocupat 54

posturile didactice: asistent (1973 1978), șef de lucrări (1978 - 1990), conferențiar (1990 - 1993), profesor (1990 - prezent), activând la disciplinele: Poduri metalice, Probleme speciale - Poduri metalice; Bazele proiectării podurilor; Bridges. În anul 1986 a devenit doctor inginer susținând o temă din domeniul comportării post critice a tolelor din oțel cu rigidizări transversale și longitudinale, folosite la componentele structurilor moderne de poduri. În paralel cu activitatea didactică, a continuat munca de proiectare, realizând: structurile din oțel cu grinzi cu zăbrele (L = 4 m x 64,2 m), calea jos, pentru dublarea podului de cale ferată peste Siret la Bărboși; structuri din oțel cu grinzi cu zăbrele și elemente interșanjabile, pentru poduri feroviare demontabile cu deschideri între 3,0 m și 72,0 m (comandate de Ministerul Apărării Naționale); structurile de cale ferată dublă cu secțiunea casetată și prinderea directă a șinelor, pentru viaductele de acces ale podurilor peste brațul Borcea la Fetești (lungimea viaductelor 3 m x 50,00 m + 2 m x 4 m x 50,0 m = 550,0 m) și peste Dunăre la Cernavodă (lungimea viaductelor 5 m x 3 m x 60,0 m + 2 m x 70,0 m + 70 m = 1.110 m); lansarea pe cale continuă a structurilor din oțel pentru podul de cale ferată dublă peste canalul Poarta Albă - Năvodari, la Nazarcea și pentru podul Combinat (calea ferată și șosea) peste ecluza Cernavodă a Canalului

Dunăre - Marea Neagră; structura din oțel cu arce unite la cheie și tiranți înclinați (Sistem Nielsen), pentru podul rutier peste Canalul Dunăre - Marea Neagră la Basarabi. În colaborare cu Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Transporturi și Telecomunicații (ICPTT), a conceput și realizat programul de studii și cercetări teoretice și experimentale, pentru elaborarea normelor oficiale de proiectare și execuție a îmbinărilor cu șuruburi de înaltă rezistență păsuite (calibrate), pentru structuri metalice de poduri.

A proiectat modelele pentru încercările experimentale, a colaborat la experimentări și la elaborarea Standardului Departamental STR-MTTc 1418-86.

A conceput și realizat, în colaboara cu Institutul de Proiectări Căi Ferate (IPCF) și ICPTT, programul de studii și cercetări teoretice și experimentale pentru elaborarea noilor prescripții de proiectare a podurilor metalice de cale ferată.

A proiectat modelele pentru încercări experimentale la oboseală și a colaborat la programul de încercări în laborator și de interpretare a rezultatelor, fiind coautor la elaborarea Standardului SR 1911-98 - Poduri metalice de cale ferată. Prescripții de proiectare.

A condus două granturi de cercetare, finanțate de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, care au reprezentat o primă etapă în cunoașterea și utilizarea, în România, w Revista Construcțiilor w iunie 2018

a prescripțiilor de proiectare europene (eurocoduri), pentru poduri. Datorită acestor studii s-a elaborat Normativul pentru proiectarea structurilor de poduri cu grinzi metalice înglobate în beton, la care este coautor.

O altă activitate a prof. Nicolae Popa este colaborarea tehnică și științifică cu departamentele de poduri ale firmelor private (consultant tehnic, verificator de proiecte sau expert tehnic). Amintim câteva dintre aceste firme: ARCADIS EUROMETUDES, SEARCH CORPORATION, CONSIS Proiect și din lucrările reprezentative: podul rutier cu arce și viaducte de acces cu grinzi metalice în conlucrare cu plăci din beton, care traversează Canalul Dunăre - Marea Neagră la Cernavodă; podul rutier suspendat peste brațul Gogoșu al Dunării la Porțile de Fier II; expertiza tehnică a podului peste Olt la Râmnicu Vâlcea, pe linia de cale ferată Vâlcele Râmnicu Vâlcea etc.

Realizările tehnico-științifice ale prof. Nicolae Popa se regăsesc în cele peste 50 de lucrări (cărți, articole, comunicări), publicate în tară și străinătate, dintre care inserăm (coautor): Poduri metalice, Exemple de proiectare, Ed. Didactică și Pedagogică, 1981; Technical evaluation on Bridge crossing Olt River in Ramnicu Valcea – Romania, The Third International Conference on Bridge Maintenance, Safety, and Management, IABMAS `06, Porto, Portugal, 2006; The Fatigue Safety Rules used in Romania for Steel Bridge Structures, Proceedings of the First International Conference on Bridge Maintenance, Safety and Management, IABMAS 2002, Barcelona, July, 2002.

De amintit că, între anii 1990 2000, a fost decan al Facultății de Căi Ferate, Drumuri și Poduri, iar din anul 2005, șeful Catedrei de poduri.

Din anul 1994, este atestat verificator de proiecte și expert tehnic în domeniul podurilor. A efectuat peste 150 de verificări de proiecte și peste 200 de expertize tehnice.

Este membru al Asociației Profesionale de Drumuri și Poduri (din

anul 1992); al Asociației Internaționale pentru Siguranța și Mana gementul Podurilor (din anul 2001); al Comitetului Tehnic - Poduri, de reglementări tehnice și în Comisia pentru autorizarea inginerilor români, ca verificatori de proiecte și experți tehnici, în domeniul căi ferate, drumuri și poduri din Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței.

Precizăm și faptul că este membru, din anul 2002, al Asociației Internaționale pentru Siguranța și Managementul Podurilor (IABMAS). ...Fapte vrednice în învățământ, proiectare, cercetare care l-au impus pe prof. Nicolae Popa în rândul specialiștilor de seamă din țară, în construcția de poduri. De menționat cercetările teoretice și experimentale realizate în colaborare cu Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Transporturi și Telecomunicații, soldate cu standarde.

Sinceritatea, onestitatea, dragostea de adevăr și dreptate, perseverența în muncă, modestia îi întregesc personalitatea.

(Din vol. Personalități românești în construcții – autor Hristache Popescu)

MONUMENTE CARE PLÂNG… (XI) Parlamentul, Guvernul și celelalte instituții care conduc România sunt preocupate, aproape în totalitate, doar de prezentul și, eventual, viitorul țării.

Sigur, sunt multe probleme de rezolvat pentru asta. Oamenii sunt interesați mai ales de salarii, de pensii, de taxe și impozite, de prețuri și dobânzi, de indicele ROBOR și de alte aspecte care privesc viața de zi cu zi. Iar pentru a ne îmbunătăți viața de zi cu zi avem nevoie de locuințe, de școli, de grădinițe, de spitale, de autostrăzi, de mijloace de transport și de multe altele. Așa că, aproape nimeni, din păcate, nu se mai ocupă și de trecutul nostru, care are totuși, la rândul său, o mare importanță pentru istoria unei țări.

Să nu uităm niciodată ceea ce exprima foarte plastic marele nostru om de cultură, Nicolae Iorga: “un popor care nu-și cunoaște Istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Iar lucrurile se întâmplă, din păcate, cam așa… deși avem un Minister al Culturii și o serie de instituții centrale și locale cu atribuții în ceea ce privește protejarea monumentelor istorice, monumente ce fac parte din patrimoniul nostru cultural și arhitectonic.

Avem, e drept, la nivelul Ministerului Culturii o listă cu monumentele istorice din fiecare județ, listă întocmită în 2010 și actualizată în 2015. Din listă poți afla codul monumentului, denumirea, adresa și datarea sa. Nu poți afla, însă, nimic, mai ales în ceea ce privește „monumentele de arhitectură”, despre starea acestora.

Iar când încerci să afli concret, pe teren, care este starea lor actuală, constați că cele mai multe dintre ele sunt în paragină, distruse aproape în totalitate. Sunt clădiri din care s-a furat aproape tot ce se putea fura și din care au mai rămas în picioare doar câteva ziduri. Iar dacă cineva va mai avea nevoie de ceva cărămizi, vor dispărea, probabil, și aceste ziduri. Și asta, deși cele mai multe dintre clădiri erau monumente de arhitectură foarte valoroase, construite de meșteri renumiți din țară și străinătate la acea vreme.

Dezamăgitor e să aflăm că cele mai mari distrugeri le-au suferit aceste clădiri după 1990, în regimul de democrație al României.

Comuniștii, deși aceste clădiri le „stăteau în gât” deoarece aparținuseră unor persoane înstărite denumite de ei burghezi sau moșieri -, le-au păstrat, totuși, în stare de funcționare. Le-au naționalizat, le-au transformat în sedii de CAP sau SMT, în școli, grădinițe sau chiar depozite de cereale sau animale, dar nu le-au distrus!

Le-am distrus noi, după 1990 când, teoretic, ar fi trebuit să avem mult mai multă grijă de ele. Iar de la un moment dat am avut și legi și instituții care aveau ca „sarcină de serviciu” să protejeze aceste monumente. Și ce dacă?! Ele s-au distrus și se distrug în continuare, cu toate legile și instituțiile care ar trebui să le protejeze.

Iată încă un asemenea exemplu în rubrica de față.

CONACUL EMANUEL ANTONESCU - comuna Ștefănești, județul Argeș Emanuel Antonescu - născut la 20 februarie 1870 la Pitești și decedat în 1949 la București - făcea parte din familia boierilor Antonescu, având strămoși aromâni originari dintr-o localitate din Albania.

CONACUL EMANUEL ANTONESCU ‐ comuna Ștefănești, Argeș 56

Aceștia au venit în Țara Românească la sfârșitul secolului 19, stabilindu-se în județul Argeș și devenind, ulterior, mari proprietari de pământ.

Emanuel Antonescu a fost fiul moșierului Nicolae Antonescu și al Zoei Antonescu, născută Micescu și înrudită cu familia Brătianu.

După ce a absolvit gimnaziul în Pitești și Liceul Sfântul Sava la București, a urmat Facultatea de Drept și și-a susținut doctoratul la Berlin.

A fost profesor de Drept la Iași și București, unde, din 1936, a fost decanul Facultății de Drept. A fost, totodată, o figură marcantă a baroului de Ilfov și deputat în Colegiul Argeș din partea Partidului Conservator.

Pasionat de teatru, a scris mai multe piese, mai ales cu subiecte istorice - jucate chiar și la Teatrul Național din București.

Conacul care a aparținut lui Emanuel Antonescu – o clădire superbă din punct de vedere arhitectonic - se află plasat pe o colină în comuna Ștefănești, județul Argeș. „Ghinionul” acestui monument istoric de o mare frumusețe, care se află, practic, în incinta unei baze w Revista Construcțiilor w iunie 2018

sportive, este că aparține Direcției Județene pentru Tineret și Sport. Instituție care, așa cum aflăm din două organe de presă locale - Curierul Zilei și Atitudinea în Argeș -, nu numai că nu face nimic pentru protejarea lui, lăsând-ul pradă vizitatorilor ocazionali, dar a încercat, în mai multe rânduri, să scape de el.

Au fost interesate să preia Conacul - după cum aflăm din cele două publicații - printre altele, primăria din

Ștefănești sau Universitatea din Pitești. Transferul, însă, nu e simplu deoarece pentru el trebuie acordul ministerului de resort, care și el are cu totul alte probleme.

Așa că situația Conacului pare delicată. Sigur e doar faptul că frumoasa clădire se distruge văzând cu ochii.

Să sperăm că vreuna dintre instituțiile care are drept sarcină protejarea monumentelor istorice va face ceva și pentru Conacul Emanuel Antonescu din Ștefănești.

CONACUL BUZESCU-DARVARI - Strejeștii de Sus, județul Olt Așa arată acum această bijuterie arhitectonică construită pe la jumătatea secolului 19 și ajunsă acum într-o stare avansată de degradare, din care au rămas doar zidurile, iar dacă nu se întâmplă ceva deosebit, în câțiva ani este posibil să mai avem din el doar câteva fotografii.

Conacul și o biserică au fost construite în Strejeștii de Sus de familia Darvari. Înaintea lor pe aceste meleaguri a trăit, însă, familia Buzescu, apropiată de domnitorul Mihai Viteazu.

Ultimul descendent, pe linie masculină, al familiei, Constantin Buzescu - decedat în 1833 - a fost căsătorit cu Ecaterina Vlădoianu. Ei au avut împreună două fiice: Aristia, căsătorită cu Șerban Grădișteanu și Elena, căsătorită cu Mihail Darvari - fiul doctorului Constantin Darvaris, venit în țară pe la începutul secolului 19, cu însărcinări medicale în vremea Ciumei lui Caragea.

Ulterior, Conacul, unde poposeau deseori Elena și Mihail Darvari, ajunge la descendenții familiei, care locuiesc aici până în 1948. În timpul comunismului, Conacul a fost mai întâi sediu al CAP-ului, apoi grădiniță. În 2000 Conacul era încă întreg. Până în 2011 însă atunci când clădirea, împreună cu 9 hectare de teren au fost retrocedate doamnei Ilinca Manu, una dintre descendentele familiei, hoții au furat tot ce se putea din ea. Apoi, la starea în care se află astăzi a mai contribuit și vremea: vântul și ploile care au desăvârșit opera hoților.

Doamna Ilinca Manu a trăit un timp în Franța, unde a absolvit Facultatea de Drept și a lucrat acolo, dar nu s-a putut adapta și, în 1991, a revenit în țară. Ar fi dorit să restaureze Conacul și a făcut un proiect în acest sens dar costurile prea mari – de circa 500 de mii de euro - au obligat-o să renunțe. Poate va primi un ajutor de la cineva, poate de la Stat, poate din fonduri europene, pentru a readuce la viață această clădire plasată de constructorii săi pe dealurile comunei Strejeștii de Sus. Altfel, vom fi nevoiți să ne gândim la varianta

CONACUL BUZESCU‐DARVARI ‐ Strejeștii de Sus, Olt w Revista Construcțiilor w iunie 2018

CONACUL BUZESCU‐DARVARI ‐ Strejeștii de Sus, Olt cea mai neagră, aceea în care din acest Conac nu vor mai rămâne decât fotografiile. Fotografii pe care le deține, printre alții, Dragoș Andreescu - grafician din Craiova care întreprinde o muncă de documentare demnă de toate lauda, fotografiind și studiind povestea tuturor clădirilor monument din Oltenia.

Din documentele vremii, Dragoș Andreescu a aflat că, în cele cinci județe ale Olteniei, au fost naționalizate 780 de conace. Până acum a identificat 460 dintre ele și a constatat că 100 au dispărut definitiv. Odată descoperit un nou conac, Dragoș Andreescu, împreună cu alți câțiva prieteni, le fotografiază, se documentează asupra poveștii fiecăruia și le plasează pe contul său de Facebook denumit acum „Monumentalist”, dar și pe alte două conturi: „Oltenia de altădată” și „Istoria în culori” A rezultat o adevărată enciclopedie a arhitecturii din această zonă dar nu numai. Și asta deoarece trebuie să înțelegem că istoria fiecărui conac se confundă, practic, cu istoria locurilor respective. Cea mai mare parte a acestor clădiri au aparținut unor oameni înstăriți, personalități ale României, care au marcat și istoria locurilor în care au trăit și și-au desfășurat activitatea.

Așadar, de fiecare dată, aflând povestea acestor monumente, însoțită de povestea celor care le-au construit și le-au deținut, aflăm, practic, povestea locurilor respective. Aflăm crâmpeie din istoria României.

Iată de ce, ceea ce face Dragoș Andreescu împreună cu prietenii săi este demn de toată lauda deoarece, în cazul în care multe dintre aceste monumente vor dispărea fizic, din cauza indiferenței noastre, a tuturor, în frunte cu conducătorii noștri, vor rămâne, pentru posteritate, măcar imaginile și poveștile lor. q 57

Reconversia unui șantier naval: VARD FINCANTIERI Tulcea Proiectant General: CONCEPT STRUCTURE SRL Verificatori atestați: ing. Apostol ZEFIR, cof. dr. ing. Andrei OLTEANU Antreprenor General: TERRATEST GEOTEHNIC Investitor: ȘANTIER NAVAL VARD FINCANTIERI TULCEA Colectiv de elaborare: ing. Cristian NĂSTASE, ing. Teodor MATEI, ing. Alexandru SAFCA, ing. Radu GEANGUȘ, ing. Ovidiu CHIȚU, ing. Mădălina DASCĂLU, ing. Alexandra DUMITRESCU, ing. Cristian RADU

Creșterea transporturilor maritime pe plan mondial impune necesitatea investițiilor în domeniul infrastructurilor portuare și în România.

Articolul prezintă soluția de reconversie a șantierului naval Tulcea, inaugurat în anul 1975, ca unitate de reparații a navelor maritime românești. Pe parcursul celor 40 de ani de funcționare, obiectul de activitate al șantierului a fost dezvoltat, unitatea construind și comercializând nave maritime, fluviale, comerciale, tehnice sau militare, utilaje tehnologice și piese de schimb.

Acționarul operativ al șantierului, grupul VARD Fincantieri, a demarat un program de modernizare a unității în valoare totală de 40 de milioane de euro, în vederea generării unei creșteri a capabilității de lansare a vaselor maritime.

Scopul dezvoltării este producerea navelor de mari dimensiuni, agabaritice, contractate de companie pentru intervalul 2010-2016, transferul cu barjele a navelor nou construite cu greutăți de până la 24.000 tone în bazinul intern, precum și posibilitatea de manipulare a echipamentelor și a confecțiilor metalice cu greutate de până la 700 tone, prin instalarea macaralei Goliath, urmărindu-se, în final, o creștere importantă a productivității în construcția navală.

Prin specificul activităților desfășurate în cadrul șantierului, care generează încărcări și solicitări însemnate prin manipularea și transportul materialelor și a echipamentelor, amenajările portuare devin lucrări civile plasate la interfața ingineriei geotehnice și structurale. O particularitate a acestor proiecte o reprezintă poziționarea în proximitatea mării sau a apelor, pe amplasamente de tip luncă, a căror litologie prezintă alternanțe ale straturilor puternic compresibile, aluvionare și mâlurilor.

CONDIȚII GEOTEHNICE Fig. 1: Șantierul naval Tulcea

Fig. 2: Plan general – șantierul naval Vard Fincantieri Tulcea 58

Din punct de vedere geologic, județul Tulcea deține, în limitele sale, cea mai extinsă suprafață lacustră (peste 20% din suprafață) din România, prezentând o vastă complexitate morfogenetică, alcătuită preponderent din nisipuri și mâluri.

Investigarea geotehnică desfășurată în amplasamentul studiat indică o litologie formată, predominant, din pachete de pământuri necoezive, aluvionare, cu caracter puternic compresibil. În vederea executării lucrărilor de reconversie, conform normativului NP 074-2014, au fost efectuate în anul 2014 noi investigații geotehnice, prin două foraje cu adâncimea de 40.0 m. w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Fig. 3: Litologie șantier naval Tulcea Pe baza investigațiilor realizate, din punct de vedere al riscului geotehnic, proiectul de reconversie se încadrează în categoria de risc major, cu 18 puncte, generate preponderent de tipul lucrărilor propuse spre execuție, de terenurile dificile, precum și din cauza vecinătăților, funcționarea șantierului naval neputând fi întreruptă pe durata execuției lucrărilor proiectate.

Succesiunea litologică identificată de investigațiile geotehnice predomină prin straturi de prafuri argiloase și nisipoase și nisipuri fine, până la o adâncime de 35,0 m raportat la cota terenului natural, confirmând investigațiile efectuate pe amplasament și litologia locală a zonei, precum și valorile reduse ale caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului.

(3) șiruri de piloți, astfel: • Primul șir de piloți, către uscat, sunt piloți Benoto cu diametrul de 1.180 mm și o lungime de 30,0 m; • Șirul intermediar de piloți sunt tot piloți Benoto, cu diametrul de 1.180 mm și lungimea de 38,0 m; • Șirul de piloți care conectează vinciurile este compus din piloți cu

diametru 1.400 mm executați prin vibrare, cu o lungime de 42,0 m, poziționați la o distanță interax de 6,00 m, paralel cu platforma Syncrolift. În ceea ce privește estacada mol cu cheu de acostare, infrastructura este similară cu infrastructura estacadei dinspre uscat, șirul de piloți cu diametrul de 1.400 mm paralel cu platforma fiind simetric cu cei ai estacadei spre uscat, dispuși la o distanță interax de 6,00 m, iar cel de-al doilea șir de piloți cu diametrul de 1.400 m este dispus la o distanță interax de 12,00 m.

Suprastructura este constituită din grinzi transversale prefabricate și fâșii cu goluri și placa de monolitizare din beton armat.

Spre bazin sunt prevăzuți bolarzi de legare a navelor, iar spre platforma Syncrolift-ului, vinciurile de translație pe verticală a navelor sunt conectate, prin intermediul capitelurilor, de piloții cu diametrul de 1.400 mm. Spre uscat este amenajat podul de legătură cu cala

ISTORICUL DEZVOLTĂRILOR SYNCROLIFT-UL În cadrul șantierului naval au fost implementate diferite etape de investiții și de extindere. Prima fază de extindere a șantierului naval constă în dezvoltarea Syncrolift-ului și a 20 de șine de rulare, care d e s e r ve s c e c h i p a m e n t e l e d e manipulare și lansare către platforma Syncrolift.

Syncrolift-ul este ansamblul de livrare a navelor nou construite în bazinul șantierului naval. Este format din două estacade de susținere a vinciurilor de lansare a platformei, având o capacitate de 75.000 kN. Navele sunt deplasate prin intermediul căilor de rulare pe platorma Syncrolift, ulterior coborâtă prin intermediul vinciurilor, permițând astfel lansarea în interiorul bazinului.

Infrastructura estacadei dinspre uscat a Syncrolift-ului este alcătuită din trei tronsoane fundate pe trei

Fig. 4: Platforma Syncrolift

Fig. 5: Secțiune transversală Syncrolift continuare în pagina 60 È

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

59

Æ urmare din pagina 59 de transfer nave și respectiv, cala de reparații ale navelor. Pe coronamentul estacadei dinspre uscat este montată o macara turn MTA 125 tfm.

Adâncimea bazinului în dreptul platformei Syncrolift-ului este de 11,86 m, raportat la etiajul local Tulcea, iar cota coronamentului estacadelor este de +6,46 m, raportat la etiajul local Tulcea. În decembrie 2012, coloanele Syncrolift-ului au fost consolidate pe baza unui proiect întocmit de IPTANA, constând în cămășuirea acestora cu un strat de beton armat cu fibre metalice și tubaj metalic pierdut în zona imersă.

SOLUȚIA DE RECONVERSIE Din cauza complexității condițiilor structurale și geotehnice, precum și ale încărcărilor generate de echipamente, diferite tipuri de soluții pot fi adaptate pe baza cerințelor structurale și funcționale ale amenajării. Factorii ce contribuie la alegerea ansamblurilor construite depind de aplicabilitatea tehnică, de costuri, de exploatare și facilitatea execuției, permițând, astfel, implementarea unor variante mixte de două sau mai multe soluții structurale.

Un criteriu tehnic suplimentar este reprezentat de funcționarea șantierului naval pe perioada de desfășurare a lucrărilor de modernizare. În cadrul procesului de proiectare și execuție a reconversiei șantierului naval, soluțiile ce asigură cerințele funcționale constau în aplicarea metodelor tehnologice care permit funcționarea șantierului naval simultan execuției noilor lucrări. Se disting, astfel, următoarele elemente notabile din cadrul reconversiei: • Extinderea filelor I și II de la 6 șine de transfer cu lungimea de 155 ml la 16 șine de transfer cu o lungime de 194 ml și menținerea funcționalității șinei de macara existente, deservind o capacitate de 50 tf; • Realizarea infrastructurii necesare pentru montarea a 2 șine de rulare ale noii macarale Goliath cu capacitatea de 700 tf. Ecartamentul șinelor de 98 m este reprezentat între cele două brațe ale macaralei, ce descarcă prin intermediul a două (2) căi de rulare, una dintre șine fiind încorporată în sistemul de piloți ai Syncrolift-ului existent, iar cealaltă între filele căilor de rulare II și III; • Construirea unui cheu de lansare pe aliniamentul Syncroliftului, către cheul bazin, în dreptul obiectivelor fila I și fila II. Lungimea cheului de 116 ml, având o lățime

Fig. 6: Analiză structurală utilizând metoda elementului finit de 4,20 m, va permite acostarea barjei la cheu, implicând astfel operațiunile de mooring și lansare ale navelor.

Soluția de reconversie a fost studiată prin intermediul calculului numeric, folosind metoda elementului finit, atât prin aplicații de calcul dedicate proiectării structurale, cât și prin studiu cu modele de calcul geotehnic. În continuare vor fi prezentate obiectivele principale ale procesului de reconversie, precum și caracteristicile de calcul și execuție ale fiecărui obiectiv.

Extinderea filelor I și II În cadrul etapei de dezvoltare, desfășurate începând cu anul 2014, în vederea deservirii construcțiilor maritime cu o greutate de până la 24.000 tone, este prevăzută extinderea capacității filelor de la 6 șine la 14 șine, aferente fiecărei file.

În cadrul reconversiei șantierului din 2016, ulterior primei etape de dezvoltare, filele au fost extinse de la 14 la 16 șine, servind astfel noile cerințe funcționale ale șantierului, impuse de comenzile în desfășurare care să permită construirea simultană a navelor de dimensiuni 43 m x 185 m. În vederea adaptării capacității filelor de preluare a greutăților construcțiilor navelor nou construite, infrastructurile filelor I și II au fost reconstruite prin lucrări ce constau în demolarea radierului existent de 75 cm grosime, fundat indirect prin intermediul piloților forați prefabricați, conform soluției inițiale a șantierului naval și refacerea infrastructurii căilor de rulare.

Noua infrastructură constă în radierul nou construit, fundat indirect pe piloții existenți și prin suplimentarea acestora cu piloți de

Fig. 7: Schemă construire și lansare nave

Fig. 8: Execuție file căi de rulare continuare în pagina 62 È

60

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Æ urmare din pagina 60 tarea barjelor (mooring), prin lucrările executate la cheul de lansare urmărindu-se alinierea filelor cu platforma de lansare a Syncrolift-ului.

Montarea macaralei Goliath cu capacitatea de 700 tf

Fig. 9: Schemă încărcări generate de nave – secțiune longitudinală și transversală îndesare, cu diametre de 440 mm, respectiv 620 mm și lungime de 20,0 m, pe întreaga suprafață a filelor.

Ansamblul de lucrări este completat de execuția unei perne din piatră spartă, și a unui radier cu grosimea de 1,00 m, conectat de radierul existent prin intermediul ancorelor chimice. Încărcările de calcul, puse la dispoziție prin tema de proiectare, sunt definite ca încărcări rezultate din transferul navelor pe căile de rulare, prin intermediul cărucioarelor metalice.

Valorile solicitărilor considerate în calcul sunt rezultate din încărcarea cărucioarelor în ipostaze defavorabile, rezultând încărcări de 20.65 t/ml ale căii de rulare.

monolitizarea ulterioară a ansamblului.

Impactul transferului convoiului de forțe aferente manipulării construcțiilor navale asupra filelor și a cheului au fost studiate prin simularea încărcărilor în poziții diverse raportate la cheu și a elementelor de tip radier – grinzi coronament și piloți de fundare.

Execuția capitelurilor necesită eșafodaje speciale pentru turnarea lor și sustinerea platformelor de lucru. Cheul va încorpora structurile metalice, proiectate pentru acos-

Macaraua Goliath, cu o capacitate de 700 tf, va deservi căile de rulare ale filelor I și II ale șantierului naval, permițând manevrarea blocurilor de până la 700 tf, îmbunătățirea condițiilor de centraj și sporirea productivității. Având un ecartament de 98,0 m, manipularea macaralei se va face pe 2 căi de rulare. Infrastructura căilor de rulare este constituită din grinzi de rulare, fundate indirect, prin intermediul piloților cu diametrul de 1.200 mm, forați până la adâncimea de 40,0 m.

Calea de rulare a macaralei pe uscat este formată din piloți cu diametrul de 1.200 mm, poziționați la o distanță interax de aproximativ 3,00 m.

Cea de-a doua cale de rulare încorporează șirul intermediar al piloților existenți în zona cheu platformă a Syncrolift-ului, cu diametrul

Cheul de lansare Amenajarea cheului în bazinul de lansare cuprinde un complex de lucrări geotehnice și civile speciale de încorporare a lucrărilor executate și de studiu asupra soluțiilor adoptate. Scopul amenajării este realizarea cheului drept pentru a permite cuplarea barjei în vederea transferului navelor de pe filele I și II, precum și acostarea unor nave de transport materiale și echipamente.

Piloții forați, cu diametrul de 1.200 mm, cu tubaj nerecuperabil și lungime de 40,0 m vor fi executați în interiorul bazinului de lansare, permitând, astfel, transferul navelor pe barjă. Conexiunea piloților cu filele I, respectiv II, ale căilor de rulare va fi obținută prin execuția capitelurilor din beton armat pe capătul superior al piloților, ulterior capitelurile fiind conectate, prin monolitizare, cu radierele de 1,00 m grosime ale filelor. În cazul filei I, radierul, precum și capitelurile, vor fi realizate concomitent. Pentru conectarea cheului de lansare cu fila II, este necesară spargerea filei în zona capitelurilor cu jet de apă sub presiune și sudarea armăturilor existente de armăturile nou propuse, implicit

Fig. 10: Execuția cheului de lansare – piloți și capiteluri

Fig. 11: Model teoretic de calcul cheu – model numeric calcul cheu lansare

Fig. 12: Concept cheu de ancorare – cheu executat continuare în pagina 64 È

62

w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Æ urmare din pagina 62 de 1.180 mm și adâncimea de 38,0 m, descriși anterior. Piloții existenți vor fi suplimentați cu piloți de 1.200 mm, executați cu tubaj nerecuperabil până la adâncimea de 40,0 m. Noii piloți vor fi executați între piloții existenți menționați,

poziționați în configurația inițială a Syncrolift-ului la o distanță interax de 6,00 m.

Suprasarcinile generate de manipularea macaralei de 700 TF, precum și de greutatea proprie a ansamblului, ating valori aproximative

Fig. 13: Secțiune transversală macara Goliath 700 tf

Fig. 14: Schemă încărcări macara Goliath 700 tf

Fig. 15: Execuția piloților cu tubaj nerecuperabil între coloanele existente 64

de 20.000 kN. Rezultă, astfel, eforturi de dimensionare a piloților de aproximativ 5.000 kN. Transmiterea eforturilor către sistemul de fundare se face prin roțile metalice ale macaralei și prin grinzile corespunzătoare căii de rulare aferente.

Lucrările pentru această cale de rulare sunt asemănătoare cheului, desfășurându-se în bazinul de lansare, între elemente din beton existente. Etapizarea lucrărilor implică desfacerea locală a platformei existente, formată din placa din beton și sub formă de fâșii cu goluri, execuția piloților forați, execuția unor capiteluri pe capătul acestor piloți forați și ulterior, a grinzii căii de rulare. Calea de rulare sprijină pe piloții forați și integrează, pe toată lungimea, noile capiteluri, grinzile transversale și monolitizările anterioare, precum și capitelurile și grinzile existente.

Din cauza eforturilor rezultate din noua cale de rulare a macaralei, sunt necesare măsuri de punere în siguranță a Syncrolift-ului. În acest sens, se prevede prin proiect execuția unor grinzi de rigidizare cu rol de tirant, transversale pe direcția filei I, grinzi care sprijină pe noii piloți forați ai căii de rulare, fiind conectate direct cu radieul filei I. Prin soluția prevăzută s-a urmărit reducerea eforturilor și limitarea deplasărilor în coloanele Syncroliftului. În cazul în care se folosește macaraua Goliath simultan cu lansarea la apă a navelor prin intermediul Syncrolift-ului, conectarea grinzilor cu radierul existent este cel mai eficient și economic mod de a asigura, în totalitate, stabilitatea noului ansamblu sub sarcinile dictate prin temă.

După desfacerea platformei existente se va prevedea o placă nouă cu grosimea de 40 cm, care sprijină pe ansamblul nou creat prin realizarea căii de rulare și a ancorajelor.

Din cauza nivelului solicitărilor generate de macaraua Goliath și a specificului lucrărilor desfășurate, studiul asupra integrării lucrărilor nou construite în ansamblul șantierului naval și îndeosebi al Syncrolift-ului a fost constituit de ipotezele de calcul, considerând transferul macaralei în diferite poziții și locații, concomitent cu solicitarea vinciurilor de 2.500 kN ale Syncrolift-ului. Prin ipotezele studiate, s-a urmărit impactul în termeni de deplasări globale și eforturi gew Revista Construcțiilor w iunie 2018

Fig. 16: Grinzi transversale tirant

Fig. 17: Modele de calcul

Fig. 18: Diagrame de încărcare‐tasare piloți cu diamentrul de 1.200 mm

nerate de utilizarea ansamblurilor din șantierul naval.

Suplimentar, prin modelarea numerică inițială a încercărilor de probă ale piloților, s-a realizat dimensionarea judicioasă a elementelor din beton armat, parte a căilor de rulare, prin definirea dependenței de rigiditate a coeficientului de interacțiune teren structură.

Fig. 19: Ansamblul pieselor anterior montajului ‐ macara Goliath 700 TF

Fig. 20: Transportul macaralei Goliath către șantierul naval w Revista Construcțiilor w iunie 2018

Din punct de vedere al modelării experimentale la scară reală, conform normativului NP 045-2000, Normativ privind încercarea în teren a piloților de probă și a piloților din fundații, au fost realizate două (2) poligoane de probă de tip N3 și încercări de control pe piloți din fundație, pentru confirmarea capacității portante preliminare în proiect. Încercările de compresiune cu forțe statice echivalente de tip „efort impus - deformație măsurată” au fost efectuate prin intermediul a patru (4) piloți de ancoraj adiacenți piloților încercați, echipați cu sisteme de juguri metalice sudate. În cazul poligonului de probă B, pilotul încercat la compresiune, echipat cu pompă hidraulică, încărcat la 10 trepte de 1.000 kN, a înregistrat deplasări maxime stabilizate de 55,93 mm, în ultima treaptă de încărcare, aferente valorii de 10.000 kN. Din punct de vedere al montajului, macaraua Goliath va fi asamblată pe poziție prin intermediul a două (2) turnuri metalice de manipulare, în funcție de tehnologia de producție a transportatorului și de indicațiile producătorului macaralei.

CONCLUZII Șantierul naval VARD Fincantieri Tulcea reprezintă unul dintre cele mai importante poluri de dezvoltare a industriei maritime din spațiul dunărean. Creșterea accelerată a producției șantierului, precum și comenzile în curs de desfășurare au impus adoptarea unor soluții care să permită desfășurarea activităților specifice, extinderea capacităților și creșterea productivității.

Provocările generate de caracterul atipic al lucrărilor desfășurate în vederea reconversiei, simultan cu desfășurarea activităților specifice pe șantier, precum și particularitățile amplasamentului și ale lucrărilor existente, au impus proiectarea amănunțită la nivelul fenomenelor care guvernează interacțiunea teren - structură.

Prin soluțiile implementate și investițiile derulate, VARD Fincantieri poziționează șantierul naval Tulcea în topul locațiilor de producție a navelor maritime din spațiul european și asigură capacitatea unui șantier modern și performant, în contextul internațional actual. q (Din AICPS Review nr. 1/2, 2017) 65

R e d a c ț i a

Stimați cititori, Dacă doriți să primiți în continuare, în fecare lună, gratuit, sub formă de newsletter, sumarul revistei noastre tipărite, vă rugăm să vă abonați la adresa: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/newsletter/ sau scanând cu telefonul qr-codul alăturat și completând formularul de abonare.

Caracteristici: l Tiraj: 5.000 de exemplare l Frecvența de apariție: - lunară l Aria de acoperire: România l Format: 210 mm x 282 mm l Culori: integral color l Suport: - DCM 90 g/mp în interior - DCL 170 g/mp la coperte

Scanează codul QR și citește online, gratis, Revista Construcțiilor

În fiecare număr al revistei sunt publicate: prezentări de materiale și tehnologii noi, studii tehnice de specialitate pe diverse teme, interviuri, comentarii și anchete având ca temă problemele cu care se confruntă societățile implicate în această activitate, reportaje de la evenimentele legate de activitatea de construcții, prezentări de firme, informații de la patronate și asociațiile profesionale, sfaturi economice și juridice etc. Întreaga colecție a revistei tipărite, în format .pdf, poa te fi consultată gratuit pe site-ul nostru www.revistaconstructiilor.eu. În plus, articolele de prezentare a mate rialelor, tehnologiilor, utilajelor și echipamentelor care apar în Revista Construcțiilor, ediția tipărită, sunt publicate și online în site-ul nostru www.revistaconstructiilor.eu.

Talon pentru abonament „Revista Construcțiilor”, ediția tipărită Am făcut un abonament la „Revista Construcțiilor”, ediția tipărită, pentru ......... numere, începând cu numărul .................. . q

Redactor Șef

Secretar general de redacție

Ionel CRISTEA 0729.938.966 0722.460.990 Alina ZAVARACHE 0723.338.493

Tehnoredactor Cezar IACOB 0737.231.946 Elias GAZA 0723.185.170

Publicitate Colaboratori

prof. univ. dr. ing. Loretta Batali conf. univ. dr. ing. Dorel Plătică ing. Irina Elena Plătică (Ciobanu) ing. Vlad Mircea Grigoraș prof. univ. dr. ing. Alexandru Ciornei prof. univ. dr. ing. Ludovic Kopenetz drd. IC Arh. Adina Lehene ing. Cristian Năstase ing. Dragoș Marcu prof. univ. dr. ing. Sanda Manea prof. univ. dr. ing. Kiss Zoltan

A d r e s a

r e d a c ț i e i

050663 – București, Sector 5 Șos. Panduri nr. 94 Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23 www.revistaconstructiilor.eu Tel.: Fax: Mobil: E-mail:

031.405.53.82 031.405.53.83 0723.297.922 0722.581.712 office@revistaconstructiilor.eu

Editor:

STAR PRES EDIT SRL J/40/15589/2004 CF: RO16799584

11 numere - 151,26 lei + 28,74 lei (TVA) = 180 lei

Nume ................................................................................................................................

Adresa .............................................................................................................................. ..........................................................................................................................................

Marcă înregistrată la OSIM Nr. 66161 ISSN 1841-1290

persoană fizică q

persoană juridică q

Nume firmă .......................................................................... Cod fiscal ............................

Am achitat contravaloarea abonamentului prin mandat poștal (ordin de plată)

Redacția revistei nu răspunde pentru conținutul materialului publicitar (text sau imagini).

Articolele semnate de colaboratori reprezintă punctul lor de vedere și, implicit, își asumă responsabilitatea pentru ele.

nr. ..................................................................................................................................... în conturile: RO35BTRL04101202812376XX – Banca TRANSILVANIA - Lipscani.

RO21TREZ7015069XXX005351 – Trezoreria Sector 1.

Vă rugăm să completați acest talon și să-l expediați, împreună cu copia chitanței (ordinului) de plată a abonamentului, prin fax la 031.405.53.83, prin e-mail la abonamente@revistaconstructiilor.eu sau prin poștă la SC Star Pres Edit SRL - „Revista Construcțiilor”, 050663 – Șos. Panduri nr. 94, Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23, Sector 5, București. * Creșterile ulterioare ale prețului de vânzare nu vor afecta valoarea abonamentului contractat.

Tel.: 021.317.97.88; Fax: 021.224.55.74

www.revistaconstructiilor.eu