Revista Constructiilor - Nr. 150, August 2018

Constructori care vă așteaptă: AEDIFICIA CARPAȚI SA C4 ERBAȘU SA C2 HIDROCONSTRUCȚIA SA: Contribuția la edificarea Sistemului Hidroenergetic Național (XIX). Sistemul Hidrotehnic Stânca - Costești Prut (II) 4, 5 CARMEUSE: Enduria 500® liant pe bază de var-ciment 6, 7 IRIDEX GROUP PLASTIC: Viitorul tratării deșeurilor organice în România instalații de digestie anaerobă 8, 9 GEOBRUGG AG: Stabilizarea și protecția antierozională a pantelor printr-o singură operație 10, 11 Trofeul Calității ARACO: Magistrala 4 Metrou, Racord 2 Parc Bazilescu – Străulești 12, 14 DRÄGER: Aparatul Dräger Alcotest® 5820 15 Alegerea parametrilor rezistenței la forfecare folosiți la analiza stabilității alunecărilor de teren 16 - 20 CONEST GRAND RESIDENCE un ansamblu rezidențial care redefinește stilul de viață și confortul 22, 23 Trofeul Calității ARACO: Consolidare și restaurare imobil în vederea înființării Muzeului Municipal Iași 24, 25 POLICOLOR: DEKO T8500 - tencuială decorativă premium cu elasticitate ridicată 26, 27 ALUPROF: Barieră din aluminiu pentru infractori 28, 29 Arhitectură fără limite… (XXIV) 30 - 32 SALT COM: Proiectare și execuție hale autoportante 34, 35 SAINT-GOBAIN RIGIPS: Rigips® SUPER TOP - glet de finisare pe bază de ipsos alb 35 Probleme de siguranță la structuri zvelte 36 - 40 ALMA CONSULTING: Arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică 41 EURO QUALITY TEST: Expertize, Consultanță, Teste laborator construcții 42, 43 GRUNDFOS: Creșterea eficienței sistemului cu pompe inteligente 44, 45 Utilizarea energiei regenerabile în Sistemele Centralizate de Alimentare cu Energie Termică – SACET (I) 46 - 52 ROLIFT: Echipamente pentru manevrat marfă și de lucru la înălțime 53 Personalități românești în construcții Ioan FĂCĂOARU (1931 - 2018) 54, 55 Podurile: bolți și arce (XV). Bolți din beton armat cu platelaj, executate după 1950 56, 57 Proiectarea zidăriilor de placare pentru fațade cu alcătuire ventilată (I) 58 - 65 REVISTA CONSTRUCȚIILOR: Abonați-vă la newsletterul nostru pentru a fi la curent cu noutăți din domeniul construcțiilor!

66 PLAN 31: Proiectare structuri, Expertize tehnice, Consultanță C3

ed!torial

din sumar 150…

Cu ajutorul lui Dumnezeu și al colaboratorilor noștri, iată că am ajuns și la numărul 150 al revistei. A fost un „drum” dificil, cu suișuri și coborâșuri.

Am traversat, în acești 14 ani de activitate, boom-ul imobiliar din 2006-2008, atunci când revista avea și 192, 200 și chiar 212 pagini, cu un tiraj și de 7-8.000 de exemplare.

Apoi, din 2010 a urmat „căderea”, care continuă și astăzi.

A fost și mai este o perioadă în care reușim cu greu, din punct de vedere financiar, să edităm o revistă de 68 sau 84 de pagini în 5.000 de exemplare.

E drept, acum, pe lângă revista tipărită, avem și un site (revistaconstructiilor.eu) accesat zilnic de 400-500 de cititori, ceea ce pentru o publicație cu un conținut preponderent tehnic este îmbucurător, reflectând, totodată, interesul specialiștilor din domeniu pentru noutățile pe care le pot găsi acolo.

Suntem prezenți și pe Facebook, unde alte câteva mii de cititori urmăresc articolele noastre, dar și pe alte canale social-media, precum Twitter, Google+, Issuu etc.

Iar ceea ce trebuie precizat e că, în afară de câteva zeci de abonamente plătite pentru revista tipărită (la un tarif modic de doar 180 lei pentru 11 numere), accesul la toate formele noastre de difuzare a informațiilor este, în totalitate, gratuit. De aici și dificultățile financiare la care mă refeream mai înainte. Șansa noastră, de la început până acum, e că avem alături de noi firme care au înțeles importanța promovării, sub toate formele, pentru o activitate economică. Au fost alături de noi, încă de la început - și pentru asta trebuie să le mulțumim în primul rând, pentru că fără dânșii revista noastră nu ar fi existat - societăți ca: Aedificia Carpați, Erbașu, Iridex Group Plastic, Aluprof System România, TIAB, Hidroconstrucția, SBR Soletanche Bachy Fundații, Plan31, Saint-Gobain Rigips, Ursa România, Bauder, Naue, Züblin, Maccaferri, Sament International, Recon Craiova, Alma Consulting, Euro Quality Test, Conest Iași, Salt Com. Alte societăți importante au fost prezente în revistă ani buni: Metroul SA, Geobrugg AG, Azur, IJF Drilling Solutions, Doka, Romfracht, Popp & Asociații, Iasicon, Velux România, Top Geocart etc. Ele, din diferite motive, apar mai rar în ultima perioadă, dar noi sperăm că vor reveni cu publicitate în revistă.

Periodic, au mai fost prezente în revistă, pe site-ul nostru și pe celelalte canale social-media alte câteva sute de firme cărora le mulțumim, de asemenea, și îi așteptăm în continuare alături de noi.

După cum trebuie să le mulțumim tuturor specialiștilor cercetători, cadre didactice, doctoranzi, studenți – din diferite subramuri ale domeniului construcțiilor, care, prin articolele lor interesante, au ridicat valoarea publicației noastre.

Atunci când faci bilanțul unei perioade, se obișnuiește să te referi și la viitor. Din păcate, în România, mai ales în ceea ce privește sectorul construcțiilor, viitorul este foarte „în ceață”. În construcții „se descurcă” mai ales dezvoltatorii privați, care investesc în locuințe și spații pentru birouri. Aici activitatea „duduie” - ca să folosim o expresie deja consacrată. În infrastructura mare, unde bani sunt, atât de la Buget cât și din fonduri europene, activitatea cam stagnează. Ba nu e forță de muncă, ba nu sunt utilaje, ba lucrările sunt de slabă calitate… ba sunt numeroase alte cauze.

Așa că e greu de pronosticat ce ne rezervă viitorul.

Iar cum publicația noastră depinde și ea 100% de ceea ce se întâmplă în acest sector, e greu să promitem că vom apuca și numărul 200.

Dar, cum speranța moare ultima, nu ne rămâne decât să sperăm!

Ionel Cristea

HIDROCONSTRUCȚIA SA și oamenii săi: Contribuția la edificarea Sistemului Hidroenergetic Național (XIX) SISTEMUL HIDROTEHNIC STÂNCA - COSTEȘTI PRUT (II) ing. Ștefan CONSTANTIN - HIDROCONSTRUCȚIA SA Barajul este administrat în comun de cele două țări surori, România și Moldova, toate deciziile importante, precum cotele în lacul de acumulare sau debitele uzinate, fiind stabilite în acord de cele două părți. Peste folosințele sale amintite în prima parte a articolului, nu este de neglijat nici felul în care natura a „adoptat” lacul dezvoltat în spatele barajului: acesta a devenit un microecosistem în sine, populat de păsări ce mai pot fi văzute doar în Delta Dunării, cu o vegetație specifică și o bogată faună acvatică.

Amintim, dintre acestea, mai multe specii de stârci (galben, roșu, pitic, de noapte), egrete și mai multe varietăți de gâște și rațe (inclusiv rața de ghețuri). Zona este împărțită în 3 clase de habitate, respectiv: ape dulci continentale, culturi cerealiere extensive și pajiști ameliorate, care asigură spațiul de cuibărire al păsărilor ce populează mai nou zona.

Declarată „rezervație naturală”, prin Hotărârea de Guvern nr.

2151/30.11.2004, ce atribuie această calitate unei suprafețe de

4

2.950 ha, o mare parte devine „arie de protecție specială avifaunistică”, cu o suprafață de 2.161 ha, prin HG 1284/24.10.2007 – parte integrantă a rețelei ecologice europene „Natura 2000”.

Neexploatată turistic, zona lacului de baraj este cunoscută într-o mai mare măsură de localnici, precum și de persoanele aflate în tranzit spre și dinspre Republica Moldova.

Coronamentul face legătura între cele două țări, la mijlocul acestuia fiind amenajată „Casa Prieteniei” – spațiu administrativ gospodărit în comun.

Soluția tehnică utilizată în amplasament cuprinde un complex de lucrări, după cum urmează: • Frontul de retenție, alcătuit din barajul principal, deversorul de ape mari, barajele de închidere ale versanților calcaroși, barajul de închidere al fostei cariere de calcar de pe malul stâng și lucrările de consolidare ale umărului malului drept; • Nodul de presiune, alcătuit din canalul de aducțiune, prize de apă, galeriile de aducțiune ale centralei

hidroelectrice, golirile de fund pentru devierea apelor și evacuarea debitelor mari, centralele hidroelectrice cu bazine de liniștire și deznisipatoare, lacul de compensare și stăvilarul adiacent acestuia; • Lucrările de protecție, etanșare, drenaj și consolidare a frontului de retenție; • Consolidări de maluri, lucrări anexe și diverse amenjari.

FRONTUL DE RETENȚIE Având o înălțime maximă de 47 m și o lungime de 740 m, barajul principal este executat din pământuri din Lunca Prutului, cu un miez din nisip argilos, iar prismurile amonte și aval, din balast. Ecranul înclinat este fundat pe stâncă și este alcătuit din argile prăfoase, având la bază o galerie de injecții.

Corpul barajului înglobează și batardoul amonte, protecția taluzului amonte fiind realizată cu dale din beton armat turnate pe loc.

Pentru evacuarea viiturilor cu asigurarea de peste 1% (2.940 mc/sec), este prevăzut un evacuator de suprafață, amplasat pe grindul recifal mal drept, între barajul de pământ și barajul de închidere mal drept. Este alcătuit dintr-un prag deversant, canalul rapid, disipatoarele de energie și un canal de evacuare cu debușare în lacul de compensare. Pragul deversant are profil „practic”, având 117 m lungime, dispus în curbă, cu 6 deschideri totalizând 96 m, echipat cu 6 stavile, clapeta 16 m x 2,70 m, acționate hidraulic.

Grindul recifal de la ambele maluri prezintă cote reduse, motiv pentru care s-au luat măsuri de supraînălțare, prin executarea unor baraje de greutate, cu înălțimi w Revista Construcțiilor w august 2018

Secțiune transversală prin barajul principal cuprinse între 10 m și 20 m. Pe malul drept, barajul are lungimea de 460 m. Atingerea cotei de fundare a barajului pe rocă sănătoasă s-a realizat prin metoda „bloge”, constând în amenajarea unor incinte protejate cu pereți din beton armat solidarizați orizontal cu grinzi metalice. În aceste incinte s-au executat excavațiile necesare.

Barajul de pe malul stâng, având lungimea de 180 m, a fost realizat din prefabricate spațiale din beton armat, umplute cu balast.

Pentru evitarea degradării versanților grindului din cauza variațiilor de nivel ale apei, fenomenului de îngheț-dezgheț și acțiunii valurilor, a fost prevăzută protecția acestora cu dale din beton armat ancorate în stâncă.

Secțiune transversală prin barajul carierei de calcar

Pe versantul stâng, în zona vechii cariere de calcar, închiderea a fost realizată cu un baraj din pământ având lungimea de 140 m și înălțimea maximă de 33 m, cu nucleu din argilă și prismuri laterale din nisipuri argiloase și balast.

Pentru evitarea infiltrațiilor prin frontul principal de retenție, a fost prevăzut un voal de etanșare la baza barajului principal și în grindurile recifale, precum și injecții de legătură la suprafețele de contact între beton și roca de fundare, sisteme de drenaj și aparatură de măsură și control al debitelor. Adâncimile voalului variază între 22 m, în zona barajului principal, și 100 m în zona grindurilor recifale.

NODUL DE PRESIUNE Canalul de aducțiune existent, executat în perioada lucrărilor și folosit pentru devierea apelor, duce la priza de apă – construcție din beton armat monolit de tip turn, având 37 m lungime, 34,5 m lățime și 48,5 m înălțime, parțial inclus în baraj, fundat pe calcar, cu 6 deschideri: 2 pentru centrale și 4 pentru evacuarea debitelor de viitură. Galeriile de alimentare ale centralelor și golirile de fund sunt unite într-un bloc monolit.

Clădirea centralelor hidroelectrice, amplasată la piciorul barajului, este comună, cele două centrale fiind separate de granițe. În interior sunt amplasate două turbine de tip Kaplan, cu ax vertical și geometrie variabilă. Legătura CHE cu lacul de compensare se face printr-un bazin de liniștire, combinat cu disipatoarele golirilor de fund dispuse în galerii de beton.

Lacul de compensare este amenajat în cariera de material local, exploatată pentru execuția umpluturilor necesare barajelor din pământ. Cu o suprafață de 30 ha, lacul are un volum de 600.000 mc și permite o variație a nivelului apei de 2 m.

Lucrările au debutat în 1973, au fost inaugurate la 4 noiembrie 1978 și au fost recepționate în anul 1979.

Este o lucrare de o complexitate deosebită, cu multiple beneficii aduse economiei locale, locuitorilor zonei și având un rol determinant în apărarea împotriva inundațiilor a cel puțin două orașe cu populații foarte dense: Iași și Botoșani. q

VIITORUL TRATĂRII DEȘEURILOR ORGANICE ÎN ROMÂNIA INSTALAȚII DE DIGESTIE ANAEROBĂ

ing. Ioan Corneliu HENȚIU IRIDEX GROUP PLASTIC

Instalațiile de digestie anaerobă sunt instalații care servesc la producerea biogazului din materie organică (biomasă).

Biogazul reprezintă o alternativă ecologică la combustibilii fosili (ex: cărbune, petrol sau gaz de sondă) folosiți pentru producerea energiei electrice și termice de care comunitățile umane au tot mai multă nevoie. Această tehnologie se încadrează în conceptul economiei circulare, transformând deșeurile în resursă valorificabilă.

Iridex Group Plastic propune două abordări diferite în ceea ce privește producția de biogaz:

Instalații de producere a energiei folosind biogazul, la nivel industrial Acest gen de instalații sunt destinate transformării în energie electrică și termică a biogazului produs prin fermentarea anaerobă a unei cantități foarte mari de biomasă. Biomasa folosită ca material de intrare poate fi: nămol de la stațiile de epurare, dejecții animaliere, culturi de cereale și plante energetice, deșeuri organice menajere. Energia produsă cu ajutorul unor astfel de instalații începe de la valoarea de 0,25 MWh energie electrică, respectiv 0,29 MWh energie termică și poate ajunge la valori oricât de mari.

Dimensionarea unei instalații de producere a biogazului din astfel de surse depinde de disponibilul de biomasă existent în jurul instalației, și de necesarul de energie termică din zonă.

Instalațiile industriale de producere a biogazului produc, pe lângă energie, și îngrășăminte organice (sub formă lichidă și solidă) valorificabile în agricultură.

Instalațiile industriale de producere a biogazului sunt complet automatizate și sunt foarte ușor de operat și de întreținut. Ele reprezintă o soluție viabilă pentru eliminarea nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate, a deșeurilor organice din industria alimentară și a deșeurilor organice menajere sau a dejecțiilor animaliere.

Instalații „micro” de digestie anaerobă containerizate Realizate într-o formă compactă, containerizată, instalațiile „micro” de digestie anaerobă sunt destinate fermelor de animale sau industriei HORECA si furnizează suficient biogaz pentru a putea produce între 8 si 55 kWh energie (electrică și termică). Aceste instalații compacte folosesc ca material de intrare fie resturi alimentare de la hoteluri și restaurante, fie dejecții animaliere și plante verzi.

Avantajele utilizării a unor astfel de instalații: n Produc energie verde proprie (electrică, termică) n Ajută la reducerea costurilor de eliminare a deșeurilor n Materia rezultată în urma digestiei anaerobe a deșeurilor organice are calitățile îngrășămintelor organice de cea mai bună calitate n Prin digestia anaerobă se elimină majoritatea agenților patogeni din deșeuri n În loc să reprezinte un cost, deșeurile organice devin o sursă de profit. Energia produsă se poate vinde în Sistemul Energetic Național n Instalare rapidă și fără impact asupra vecinilor (nu se emană mirosuri urâte și nu se generează zgomote la nivel înalt) n Sunt simplu de autorizat n Sistemul nu necesită întreținere frecventă și poate fi monitorizat de la distanță

Stabilizarea și protecția antierozională a pantelor printr-o singură operație ing. George CORBESCU – Project Manager Departamentul Tehnic, Geobrugg AG Geohazard Solutions Fie că este vorba de pământuri sau de rocă, execuția sau extinderea infrastructurii necesită multe tăieturi noi în versanți, precum și reprofilarea taluzurilor existente, la unghiuri mai mari. Pentru a nu le compromite stabilitatea, ideal este ca pantele să aibă o înclinare cât mai redusă.

Măsuri simple, precum saltele de control al eroziunii, sunt, de obicei, suficiente pentru a proteja pantele împotriva spălării. Ele au, totuși, o rezistență scăzută și cedează repede atunci când trebuie asigurate taluzuri mai abrupte sau când sunt implicate probleme de stabilitate de suprafață sau chiar globală (foto 1). În ultimii 15 ani s-au construit plase din sârmă de oțel cu rezistență înaltă care, în combinație cu așa numitul procedeu de țintuire, asigură stabilitatea pantelor. Acestea sunt capabile să transfere forțe impresionante iar datorită rezistenței foarte mari la străpungere, facilitează transferul forțelor către ancoraj. Dimensionarea lor la instabilitățile superficiale poate fi stabilită cu un program de calcul, așa cum este Ruvolum dezvoltat de Geobrugg AG. Având ca scop lărgirea gamei de aplicabilitate a rețelelor de control al eroziunii, acestea au fost combinate în procesul de fabricație cu o plasă ușoară din oțel de înaltă rezistență, mărindu-i-se, astfel, capacitatea portantă la 53 kN/m. Acestea sunt folosite, în principal, drept perdele de protecție și/sau pentru facilitarea revegetării, fără a fi însă ancorate în teren. Experiența acumulată a fost folosită la dezvoltarea unui produs care combină avantajele plasei din oțel de înaltă rezistență și cele ale unei rețele de control al eroziunii. Astfel, prin intermediul plăcilor de ancoraj ale sistemului pot fi transferate ancorajelor forțe de tracțiune de 150 kN/m și rezistențe la străpungere de 180 kN (foto 2). În anul 2000 au fost efectuate teste inițiale pentru evaluarea rețelei antierozionale adecvate, în combinație cu plase din oțel de înaltă rezistență pentru pante

abrupte, fiind definite, astfel, următoarele cerințe: permeabilitate bună, atât la pulverizarea umedă cât și uscată a semințelor; adaptabilitate bună la teren; greutate redusă asupra suprafeței, inclusiv atunci când apa este implicată; adeziune bună la substrat cu risc redus de alunecare; proprietăți bune de retenție pentru particulele de sol, materie organică și semințe; culoare potrivită pentru un aspect natural și care se încălzește mai puțin.

Au fost folosite diferite rețele antierozionale (foto 3): tridimensională, foarte densă, constituită din trei straturi de polipropilenă neagră (I); rețea tridimensională ondulată din polipropilenă neagră (II); geogrilă bidimensională plată din polipropilenă neagră (III). Revegetarea cea mai eficientă a fost obținută în cazul rețelei tridimensionale ondulate, corespunzătoare zonei II. Având la bază aceste rezultate, în 2003 s-a trecut la testarea în teren a unei georețele tridimensionale, cu scopul de a-i studia proprietățile de retenție, adaptabilitatea la substrat și măsura în care ar putea fi permeabilă la pulverizare (foto 4).

Cuantificând rezultatele, în 2004 a fost introdusă pe piață o rețea antierozională sub denumirea de Tecmat, cu următoarele carateristici: monofilamente extrudate din polipropilenă cu bucle neregulate, grosime de 18 mm,

Foto 1: Cedarea unui taluz cu o înclinare de aproximativ 25°, asigurat cu geotextil/rețea de control al eroziunii pentru revegetare și fără țintuire 10

Foto 2: ‐ Stabilizare de versant cu plasă din oțel de înaltă rezistență și rețea antierozională w Revista Construcțiilor w august 2018

Foto 3: Zonele de testare pentru evaluarea rețelei antierozionale

Foto 4: Zonele de testare la momentul însămânțării

greutate specifică de 600 g/m2, porozitate >95%, culoare verde curry.

Era evident că sistemul poate fi optimizat prin combinații corespunzătoare între rețeaua de control al eroziunii și diferite plase din oțel cu înaltă rezistență. În primul rând, rețeaua antierozională este ranforsată structural, ceea ce permite asigurarea cu o eficiență sporită a sistemului împotriva alunecării. Un alt avantaj îl constituie instalarea mult mai simplă: rețeaua antierozională și plasa din oțel cu înaltă rezistență sunt aplicate pe suprafață printr-o singură operațiune. În principiu, de preferat sunt saltelele organice care sunt biodegradabile în mod natural. Însă, acestea ating limita utilității atunci când sunt aplicate pe pante mai abrupte. Rețelele tridimensionale, precum cele executate din polipropilenă, oferă avantaje datorită faptului că au o greutate mai redusă și au proprietăți bune de retenție.

Având culoarea potrivită, rețelele antierozionale mai ușoare acumulează mai puțină căldură și pe lângă faptul

că sunt mai puțin vizibile în teren, oferă și rezultate superioare în ceea ce privește revegetarea.

Ranforsarea structurală cu plase din oțel cu înaltă rezistență a geotextilelor folosite drept saltele de control a eroziunii lărgește gama lor de aplicabilitate, ca urmare a creșterii capacităților portante. Instabilități superficiale, cu o grosime de până la 2 m pot fi asigurate cu plase din oțel cu înaltă rezistență, care au o capacitate minimă la străpungere de 180 kN. Soluțiile pot fi proiectate cu încredere folosind soft-ul Ruvolum.

Stabilitatea globală poate fi, de asemenea, satisfăcută dacă acestea sunt dimensionate în mod corespunzător. În plus, a fost studiată și măsura în care proprietățile georețelelor sintetice pot fi combinate cu ale celor organice. O variantă este de a așterne saltelele direct și de a le ranforsa cu fibre de nucă de cocos, iută sau celuloză. Dezvoltările ulterioare ale georețelelor naturale având la bază hârtia constituie o altă posibilitate. q

Magistrala 4 Metrou, Racord 2 Parc Bazilescu – Străulești LUCRĂRI DE CONSTRUCȚII TUNEL, GALERIE, STAȚII, DEPOU, TERMINAL MULTIMODAL ȘI INSTALAȚIILE AFERENTE ÎN VEDEREA PUNERII ÎN FUNCȚIUNE Beneficiar: SC METROREX SA Proiectant: SC METROREX SA Consultant: SC METROREX SA Executant: Asocierea ASTALDI - SOMET - TIAB - UTI GRUP În cadrul proiectului, TIAB a executat următoarele instalații: 1. Instalația electrică de forță 400/230 V – 50Hz; 2. Instalația electrică de electrosecuritate; 3. Instalații de protecție catodică; 4. Sistemul de alimentare cu energie electrică de medie tensiune 20kV-50Hz; 5. Sistemul de tracțiune în curentul continuu - 825 Vc.c.; 6. Grupurile de transformare – redresare; 7. Instalația de distribuție ±825 Vc.c.; 8. Instalații de iluminat spații tehnice; 9. Sistemul de control acces și taxare automată; 10. Reteua aeriană de contact; 11. Sistemul de telemecanică energetică; 12. Instalațiile sanitare; 13. Instalațiile de ventilație desfumare.

Sistemul electroenergetic al metroului asigură alimentarea cu energie pentru tracțiunea electrică propriu-zisă, pentru instalațiile electrice de iluminat și forță (servicii generale) și pentru instalațiile de control și comandă a circulației.

Nivelul tensiunii pentru tracțiunea electrică în cadrul Racordului 2 este de 750 Vc.c., același ca și pentru stațiile de pe magistralele existente.

Echipamentele electrice de transformare și redresare sunt amplasate în substații electrice de tracțiune – SET, de la care energia necesară tracțiunii ramelor este transmisă acestora printr-o rețea de distribuție cu linia de contact sub formă de șina a 3-a, dispusă lateral fața de axul căii de rulare și/sau fir aerian.

Substația electrică are un număr de 16 celule de medie tensiune (20 kVc.a.), dispuse pe un sistem de bare secționat.

Celulele de 20 kV sunt echipate cu întreruptoare cu stingerea arcului în vid, cu comandă de la distanță, astfel încât pot fi exploatate prin telemecanică.

Tensiunea operațională pentru echipamentele secundare ale celulelor de MT, ale celulelor de 825 Vc.c. și ale celorlalte echipamente de MT, curent continuu și JT este asigurată de un dulap servicii auxiliare.

Sistemul de tracțiune în curent continuu al metroului cuprinde: • grupurile de transformare redresare pentru tracțiune; • instalațiile de distribuție a energiei pentru tracțiune la șina a 3-a: - celulele de distribuție ±825 Vcc; - camerele de secționori; - cablurile de tracțiune; - șina a 3-a; - firul de contact.

Se utilizează o schemă de distribuție la șina a 3-a care să permită funcționarea cu recuperare de energie.

continuare în pagina 14 È

12

w Revista Construcțiilor w august 2018

Æ urmare din pagina 12

Instalațiile electrice de joasă tensiune sunt alimentate din tablourile generale de distribuție TGD1 și TGD2. Acestea, la rândul lor, sunt alimentate prin intermediul transformatoarelor de stație (20/0,4 kV - 800 kVA) de pe barele de 20kV ale substației electrice de tracțiune.

Consumatorii de joasă tensiune sunt alimentați din tablouri locale de joasă tensiune racordate la TGDuri.

Tablourile TGD sunt alimentate din transformatoarele de stație TS1, TS2 și asigură distribuția la tablourile zonale pentru procesul electroenergetic (tablouri forță peron, tablouri iluminat, tablouri generale de iluminat de siguranță, dulap servicii auxiliare) și la tablourile procesului electromecanic (tablouri de ventilație, tablou stație de hidrofor).

Pentru asigurarea unui factor de putere în jurul valorii factorului de

14

putere neutral, fiecare TGD este prevăzut cu o baterie de condensatoare 250 kVAR. Toate tablourile electrice sunt dotate cu un echipament de automatizare și telemecanică EAT. Din instalațiile sanitare executate fac parte: • Instalațiile de alimentare cu apă rece și caldă potabilă pentru grupurile sanitare; • Instalațiile de alimentare cu apă a camerelor de tratare a aerului din centralele de ventilație generală; • Instalațiile de canalizare ape uzate menajeră de la grupurile sanitare; • Instalațiile de colectare a apelor de infiltrații și de spălare; • Instalațiile pentru stingerea incendiului la nivel peron și vestibul, cu hidranți de incendiu interiori; • Instalațiile sanitare aferente stației de hidrofor și stației de pompe incendiu;

• Instalațiile sanitare aferente stațiilor de pompare ape uzate; • Instalații aferente PMA; Instalațiile de ventilație realizate: • Asigură condițiile de microclimat pentru personalul de exploatare în zona confortului termic; • Asigură condițiile de intervenție în caz de incendiu, prin evacuarea fumului din zonele afectate, după stingerea cu inergen; • De asemenea, instalațiile de ventilație care asigură evecuarea aerului cald de la echipamentele ce degajă căldură evacuează direct în exterior, contribuind astfel la menținerea unor temperaturi mai scăzute.

• Distribuția aerului se face prin canale de tablă, amplasate aparent sub placă, protejate la foc unde este cazul, sau prin canale termoizolate tip sandwich.

• Spațiile au fost grupate pe funcționalități, pentru a se putea permite sisteme de ventilație mecanică, cumulative. q

w Revista Construcțiilor w august 2018

Alegerea parametrilor rezistenței la forfecare folosiți la analiza stabilității alunecărilor de teren Mircea GALER, Ioan BUZILĂ - Geostruct Expert SRL Alunecările de teren pot fi stabilizate aplicând diverse soluții, în funcție de particularitățile hidrogeologice și morfologice ale amplasamentului, de cauzele apariției acestora, inclusiv de eventuale intervenții antropice asupra geometriei inițiale a versanților.

Pentru a putea alege o soluție de stabilizare este foarte important să cunoaștem cât mai exact valorile rezistenței la forfecare a stratelor de pământ din alcătuirea litologiei terenului afectat de fenomenele de instabilitate. Există mai multe metode de determinare a rezistenței la forfecare a pământurilor: în laborator, prin încercare în aparatul de forfecare directă sau în aparatul triaxial, pe baza unor corelații cu încercări de penetrare dinamică sau statică efectuate in situ etc.

Pentru a determina corect valorile rezistenței la forfecare a pământurilor, trebuie ca metoda de încercare aleasă să reproducă condițiile (drenate sau nedrenate în funcție de fazele de consolidare, respectiv de forfecare) în care s-a produs alunecarea la scară naturală.

Această lucrare descrie un studiu de caz al unui versant natural afectat de o alunecare de teren, cu accent pe analiza la stabilitate a acestuia, subliniindu-se importanța alegerii corecte a parametrilor rezistenței la forfecare ai pământului, astfel încât să reflecte condițiile de producere a alunecării.

Alunecările de teren ce afectează versanții naturali sunt încercări de forfecare la scară naturală, în care masivul de pământ este consolidat iar încărcările sunt, de regulă, aplicate suficient de lent, permițând disiparea presiunii în exces a apei din pori, astfel încât forfecarea se produce în condiții drenate.

Pentru a cuantifica stabilitatea la alunecare a unui versant, se efectuează analize de stabilitate, în urma cărora se determină factorul de siguranță (gradul de utilizare) la alunecare, specific unei suprafețe posibile de cedare. Factorul de siguranță calculat este cu atât mai aproape de valoarea corectă, cu cât datele de intrare folosite în analiza de stabilitate sunt mai aproape de valorile reale ale parametrilor ce intervin în calcule și cu cât metoda de analiză folosită descrie mai fidel mecanismul de producere a alunecării.

Dintre parametrii care intervin în calculele de stabilitate, cei care influențează într-o mai mare măsură rezultatele obținute sunt rezistența la forfecare a stratelor de pământ, unghiul de frecare internă (φ) și coeziunea (c). În general, aceștia se determină în laborator, pe probe netulburate 16

prelevate din amplasament, prin încercări în caseta de forfecare directă sau în aparatul triaxial. În funcție de modul în care sunt realizate fazele de consolidare și forfecare ale încercărilor de forfecare, acestea pot fi de tip UU (neconsolidat - nedrenat), CU (consolidat nedrenat) sau CD (consolidat - drenat). Prin încercarea probelor de pământ, în conformitate cu un anumit tip de test, se poate determina setul corespunzător de parametri ai rezistenței la forfecare.

Un tip particular de încercare la forfecare, ce se poate efectua în aparatul de forfecare directă, este încercarea de forfecare directă reversibilă, în urma căreia se obțin parametrii rezistenței la forfecare reziduali, caracteristici unor deplasări mari, datorate eforturilor de forfecare. După consolidarea probei, faza de forfecare a acestei încercări se desfășoară cu o viteză suficient de mică pentru a permite disiparea presiunii în exces a apei din pori. Prin urmare, în funcție de tipul de analiză de stabilitate care se dorește a se efectua, trebuie ales tipul parametrilor rezistenței la forfecare, care descriu cât mai aproape de realitate fenomenul de instabilitate investigat.

În continuare, se va prezenta un studiu de caz, evidențiindu-se implicațiile folosirii unor parametri diferiți ai rezistenței la forfecare, corespunzători condițiilor de forfecare drenate și nedrenate. În ceea ce privește programele de calcul utilizate, acestea au la bază fie o metodă de echilibru limită, fie metoda elementelor finite.

STUDIU DE CAZ Descriere În cele ce urmează este analizată o alunecare de teren care afectează un tronson al căii ferate 210, din județul Sibiu. Alunecarea este mai veche și se reactivează în perioadele de precipitații abundente. Din punct de vedere al sensului de extindere, alunecarea este de tip regresiv. În figura 1 se pot vedea mai multe trepte de desprindere în zona crestei alunecării.

Alunecarea de teren se desfășoară pe o lungime de aproximativ 120 m, iar diferența de nivel între linia de desprindere și platforma căii ferate, situate la baza versantului, este de aproximativ 18 m.

La piciorul alunecării de teren există un zid de sprijin de greutate, care a cedat sub acțiunea împingerii pământului, după cum se poate vedea în figura 2. w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 1: Vedere din zona frontului de desprindere al alunecării de teren

Fig. 2: Vedere din zona liniei de cale ferată unde se pot observa deplasările zidului de sprijin de la baza versantului

Investigații geotehnice și măsuri de stabilizare anterioare O primă acțiune pentru stabilizarea alunecării de teren a fost întreprinsă în anul 2009, atunci când s-a făcut o expertiză tehnică, cu scopul de a identifica măsurile necesare pentru stabilizarea alunecării de teren.

Studiul geotehnic aferent expertizei a cuprins investigații de teren constând în foraje de adâncimi reduse de 3-8 m ce au interceptat w Revista Construcțiilor w august 2018

un strat de argilă prăfoasă. În laborator s-a urmărit determinarea naturii și stării probelor de pământ, precum și efectuarea unor încercări de forfecare directă. Din păcate, studiul geotehnic nu specifică în ce condiții s-au realizat fazele de consolidare și forfecare ale încercării de forfecare directă (drenate sau nedrenate), precizându-se doar valorile unghiului de frecare internă și ale coeziunii (φ = 12-14° și c = 30-35 kPa).

Studiul geotehnic identifică poziția planului de alunecare la o adâncime de 1,5 m - 2,0 m. Pentru stabilizarea alunecării de teren se propune o soluție de stabilizare constând dintr-un zid de sprijin de greutate, din beton, la baza versantului.

Fenomenele de instabilitate au continuat, însă, cu deplasarea noului zid de sprijin propus și executat, ceea ce a condus la concluzia că trebuie efectuate noi investigații și trebuie reevaluată situația stabilității versantului. Astfel, în anul 2012 s-au făcut investigații geotehnice, care au constat din: foraje cu adâncimi între 6 m și 16 m și încercări de penetrare dinamică grea, în urma cărora s-au evidențiat două straturi diferite din punct de vedere al consistenței, un complex argilos prăfos plastic moale și unul (de asemenea argilos - prăfos) plastic consistent - plastic vârtos. Adâncimea suprafeței de alunecare a fost presupusă la aproximativ 7-8 m, la limita dintre cele două straturi definite prin consistențe diferite. Pe probele netulburate recoltate, au fost efectuate, în laborator, încercări de forfecare directă de tip UU. Din lipsă de fonduri, stabilizarea alunecării de teren s-a rezumat la o reprofilare a terenului la partea superioară a versantului, cu scopul de a elimina zonele de băltire a apelor acumulate din precipitații și la săparea unui șanț de pământ, care să le conducă până la un casiu existent, cu deversare la un podeț.

În pofida acestor măsuri, nu s-a reușit stabilizarea alunecării de teren, deplasările tronsoanelor zidului de sprijin continuând, favorizate și de o serie de perioade bogate în precipitații. De altfel, toate aceste măsuri nu au fost susținute de un calcul care să cuantifice efectul lor stabilizator.

Dat fiind că măsurile de consolidare luate până la acea dată nu și-au dovedit eficiența, în anul 2013 s-a decis efectuarea unei noi expertize [1], care să reia investigarea cauzelor fenomenelor de instabilitate. În cadrul studiului geotehnic aferent expertizei au fost executate două foraje geotehnice, de 20 m și respectiv 30 m adâncime, care, ulterior, au fost echipate cu tubulatură inclinometrică. În urma analizării citirilor inclinometrice, s-a putut deduce că adâncimea suprafeței de alunecare variază de la 8 m, în zona cornișei, până la 10 m, spre piciorul versantului, în zona din spatele zidului de sprijin existent. În laborator au fost efectuate încercări pentru determinarea naturii și stării fizice a probelor de pământ, încercări de forfecare directă și triaxială, precum și încercări de consolidare în edometru.

Atât încercările de forfecare directă (simplă și reversibilă), cât și cele triaxiale s-au efectuat în condiții consolidat-drenate (CD). În Tabelul 1 sunt prezentați parametrii mecanici ai stratului de argilă prăfoasă, furnizați de studiile geotehnice din anii 2012 și 2013.

Calcule de stabilitate În continuare sunt descrise analizele de stabilitate efectuate asupra versantului afectat de alunecarea de teren. S-au folosit programe de calcul bazate pe metode de analiză de tip echilibru limită și metoda elementelor finite. De asemenea, s-a efectuat și o analiză prin calcul invers (metoda dreptei limită) prin continuare în pagina 18 È 17

Æ urmare din pagina 17 Tabelul 1: Parametrii mecanici obținuți în urma efectuării studiilor geotehnice din 2012 și 2013

În cazul analizei de tip drenat, s-a considerat că, din cauza deplasărilor mari care au avut loc pe suprafața de alunecare, pământul a mobilizat rezistența reziduală la forfecare

și,

drept

urmare,

în

modelul de calcul a fost introdus un strat de pământ cu o grosime mică, caracterizat de o rezistență la forfecare reziduală (c’rez, φ’rez). În figura 3 este prezentat modelul geotehnic de calcul al vercare, plecând de la premisa că, în faza premergătoare alunecării, masa alunecătoare se află într-o situație de echilibru limită și cunoscând geometria suprafețelor terenului și a celei de alunecare, se poate determina o relație între parametrii rezistenței la forfecare c’ și φ’. În analizele efectuate s-au folosit parametrii rezistenței la forfecare furnizați de studiile geotehnice din anii 2012 și 2013. Parametrii furnizați de studiul din 2009 nu au putut fi folosiți, necunoscându-se condițiile în care au fost efectuate încercările de forfecare directă.

Suprafața de alunecare a fost

Analiza stabilității la alunecare prin metode de tip echilibru limită Metodele de analiză de tip echilibru limită se bazează pe cunoașterea geometriei suprafețelor terenului natural și a celei de cedare, pe cunoașterea nivelului hidrostatic al apei subterane, a greutăților volumice în stare naturală și saturată a stratelor de pământ, cât și pe cunoașterea parametrilor rezistenței la forfecare ai stratelor de pământ intersectate de suprafața de cedare [3, 4]. Pentru analizele de stabilitate de acest tip, prezentate în articol, s-a folosit programul de calcul GEO5 - Stabilitatea taluzurilor.

santului analizat.

Analiza de stabilitate utilizând parametrii rezistenței la forfecare în condiții nedrenate obținuți în studiul geotehnic din 2012 a fost efectuată

considerând

cele

două

straturi de argilă prăfoasă delimitate din punct de vedere al consistenței, limita de separație dintre ele fiind considerată la aceeași adâncime ca și în cazul analizei efectuate în condiții drenate. La interfața dintre aceste straturi nu s-a considerat un strat de argilă prăfoasă cu caracteristici de forfecare reziduale.

Rezultatele analizelor de stabilitate efectuate sunt prezentate sistematizat în Tabelul 2.

determinată pe baza interpretării citirilor inclinometrelor instalate, a analizării rezultatelor încercărilor de penetrare dinamică grea, precum și a fișelor forajelor geotehnice efectuate.

Datorită faptului că alunecarea de teren se activează în perioadele de precipitații abundente, pentru analizele în condiții drenate au fost considerate mai multe niveluri ale apei subterane, pentru a determina influența acestui parametru asupra stabilității versantului.

Fig. 3: Modelul geotehnic de calcul al versantului analizat (metoda echilibrului limită) Tabelul 2: Rezultatele analizei de stabilitate la alunecare utilizând metode de echilibru limită (Spencer, Morgenstern‐Price) pentru diferite nivele ale apei subterane, cu sau fără considerarea abordărilor de calcul (A.C.) conform SR EN 1997‐1:2004

Toate analizele de stabilitate au fost efectuate atât luând în considerare abordările de calcul (A.C.), conform standardului SR EN 19971:2004 [2], cât și fără a se ține seama de coeficienții parțiali de siguranță corespunzători acestora.

18

w Revista Construcțiilor w august 2018

Analiza stabilității la alunecare prin metoda elementului finit Analiza stabilității versantului a fost efectuată și cu un program de calcul bazat pe metoda elementelor finite (Plaxis 2D 2015). Programul cuantifică stabilitatea unui masiv de pământ, printr-o metodă ce poartă numele de „c-φ reduction” și care constă în reducerea succesivă a parametrilor rezistenței la forfecare a stratelor de pământ până la valori pentru care, în unele elemente ale modelului, apar deplasări mari, ce conduc la neconvergența soluției [6]. Raportul dintre valorile parametrilor inițiali ai rezistenței la forfecare și valorile reduse ale parametrilor, pentru care se ajunge la deplasări mari, reprezintă factorul de siguranță la stabilitate al respectivului masiv de pământ.

Terenul a fost modelat plecând de la aceeași geometrie a masei alunecătoare folosită la analiza prin metoda echilibrului limită (fig. 4). În cazul analizei în condiții drenate, suprafața de alunecare a fost modelată ca o interfață între cele două straturi de argilă prăfoasă, căreia i-au fost atribuiți parametrii reziduali ai rezistenței la forfecare c’rez, φ’rez, rezultați în urma încercării de forfecare directă reversibilă și a încercării triaxiale. În cazul analizei în condiții nedrenate, straturile de pământ, geometria și parametrii rezistenței la forfecare ai acestora au fost considerate aceleași ca și la analiza prin metoda echilibrului limită în condiții nedrenate.

Rezultatele analizelor de stabilitate efectuate sunt prezentate sistematizat în Tabelul 3.

Analiza stabilității la alunecare prin calcul invers În cele mai multe cazuri, valorile parametrilor rezistenței la forfecare obținute în laborator au o variabilitate foarte mare. De aceea, în astfel de situații, este indicat să se efectueze și un calcul invers, în care să se determine valorile parametrilor w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 4: Modelul geotehnic de calcul al versantului analizat (metoda elementului finit) Tabelul 3: Rezultatele analizei de stabilitate la alunecare utilizând metoda elementului finit, pentru diferite nivele ale apei subterane, cu sau fără considerarea abordărilor de calcul (A.C.) conform SR EN 1997‐1:2004

rezistenței la forfecare ai stratului subterane. Astfel, analiza prin calde pământ prin care se dezvoltă cul invers s-a efectuat pentru un suprafața de alunecare. Chiar și în nivel al apei subterane localizat la cazul unei stratigrafii neomogene, adâncimea de aproximativ 1,5 m cea mai mare parte a lungimii față de CTN, nivel pentru care facsuprafeței de alunecare se localitorul de siguranță obținut în analizează în stratul cu rezistența la forzele de stabilitate a fost în jurul fecare minimă, ceea ce face ca valorii unitare. rezultatele acestui tip de analiză să Pentru aceeași geometrie a fie foarte aproape de realitate. suprafeței terenului natural și a Metoda calculului invers consideră masa alunecătoare de teren suprafeței de alunecare, ca și cea într-o stare de echilibru limită (Fs = 1) folosită în analizele de stabilitate și permite, plecând de la date prin calcul direct, a fost obținută cunoscute sau care pot fi cunoscute relația dintre parametrii rezistenței în urma investigațiilor geotehnice la forfecare c’-tgφ’, pentru care (geometria suprafeței terenului, a masa alunecătoare considerată se celei de alunecare, nivelul apei sub- află în echilibru limită. Relația dinterane, greutățile volumice ale stra- tre parametrii c’-tgφ’ este liniară telor de pământ), să se determine o (fig. 5), tăieturile acestei drepte cu relație între parametrii rezistenței axele c’ și tgφ’ fiind tgφ’ = 0,251 (φ’ = 14°), respectiv c’ = 25,2 kPa. la forfecare c’ și φ’ necesari pentru realizarea acestei stări de echilibru [5].

Conform analizelor de stabilitate descrise în capitolele anterioare, considerând condiții drenate de forfecare, valoarea factorului de stabilitate, pentru o anumită suprafață de cedare, variază în Fig. 5: Reprezentarea dreptei limită, împreună cu valorile funcție de nivelul apei parametrilor rezistenței la forfecare obținuți în laborator continuare în pagina 20 È 19

Æ urmare din pagina 19 Pe același grafic, prezentat în figura 5, au fost reprezentate și patru perechi de valori c’, tgφ’ reprezentând parametrii rezistenței la forfecare determinați în urma încercărilor de laborator de tip forfecare directă reversibilă și triaxială.

Interpretarea rezultatelor În cazul ambelor metode de analiză (metoda elementului finit și metoda echilibrului limită), apar diferențe semnificative între analizele efectuate conform SR EN 1997-1:2004 și cele în care nu sunt utilizate abordări de calcul.

Oricât de atent ar fi făcută investigarea geotehnică, există o multitudine de factori care introduc variabilitate în modelele de calcul, cum ar fi: extinderea pe o suprafață mare a alunecărilor de teren, numărul limitat de foraje executate și de probe prelevate pentru încercări în laborator, imperfecțiunile aparatelor de încercare, erorile ce pot apărea în efectuarea încercărilor etc. Toate aceste variabile pot conduce la o situație de proiectare mai defavorabilă, care poate fi acoperită doar prin folosirea coeficienților parțiali. În cazul analizelor de stabilitate efectuate în condiții drenate, factorii de siguranță devin subunitari pentru o ridicare a nivelului apei subterane peste o anumită cotă, aspect confirmat și de activarea fenomenelor de instabilitate în perioadele cu precipitații abundente. În cazul analizei în condiții nedrenate, stratelor de pământ li s-au atribuit valorile nedrenate ale parametrilor rezistenței la forfecare, obținându-se factori de siguranță supraunitari, ceea ce nu explică alunecarea de teren activă din amplasament. În figura 5 se poate observa că două dintre punctele reprezentate, unul corespunzător valorilor determinate în aparatul triaxial (φ’ = 13,1°, c’ = 0,4 kPa) și unul corespunzător unui set de valori determinate prin forfecare directă reversibilă (φ’ = 12,5°, c’ = 4,1 kPa) sunt 20

situate aproape de dreapta limită, ceea ce arată o foarte bună corelație între rezultatele analizei inverse și parametrii rezistenței la forfecare obținuți în laborator. De asemenea, valorile coeziunilor corespunzătoare celor două puncte sunt mici, ceea ce confirmă reducerea drastică a coeziunii pentru valori mari ale deplasării relative prin forfecare, situație caracteristică alunecărilor de teren.

Trebuie remarcat faptul că încercarea triaxială oferă rezultate mai aproape de realitate (deși deplasările în faza de forfecare nu sunt la fel de mari ca în cazul forfecării directe reversibile) datorită modului riguros în care pot fi controlate condițiile în care se efectuează încercarea (saturarea probei și menținerea gradului de saturație, controlul eforturilor aplicate, frecări reduse ale părților în mișcare ale aparatului etc.).

CONCLUZII Articolul prezintă cazul unei alunecări de teren care afectează un versant natural, împreună cu investigațiile de teren și de laborator efectuate pentru determinarea parametrilor rezistenței la forfecare ce trebuie considerați în analiza stabilității generale a versantului și pentru dimensionarea, mai departe, a lucrărilor de susținere necesare.

Este important ca în calcule să se analizeze stabilitatea de lungă durată, care reclamă folosirea parametrilor rezistenței la forfecare în condiții drenate, orice alți parametrii obținuți prin încercări de forfecare de tip neconsolidat - nedrenat sau consolidat - nedrenat putând duce la rezultate eronate, neconforme cu realitatea. Mai mult, deplasările pe suprafața de alunecare sunt mari, ceea ce conduce la mobilizarea rezistenței reziduale la forfecare.

Investigațiile geotehnice trebuie efectuate conform unei teme care să stabilească numărul și adâncimea forajelor, a încercărilor in-situ ce vor fi efectuate, probele netulburate care trebuie recoltate, numărul și tipul încercărilor de laborator etc.

Tema trebuie elaborată de inginerul geotehnician proiectant și nu de executantul investigațiilor geotehnice (așa cum se întâmplă, în multe cazuri, în practica curentă).

Masivele de pământ nu sunt structuri omogene iar parametrii fizico-mecanici pot varia, chiar și în cazul unui strat bine delimitat.

Datorită variabilității proprietăților fizico-mecanice ale pământurilor și a geometriei amplasamentului, precum și incertitudinilor și erorilor legate de efectuarea investigațiilor geotehnice, în analiza stabilității masivelor de pământ trebuie utilizate abordările de calcul prevăzute în standardul SR EN 1997-1:2004.

Completarea investigațiilor geotehnice cu un program de monitorizare ce poate cuprinde măsurarea nivelului apei subterane, efectuarea unor măsurători inclinometrice, măsurători topografice etc., aduc un plus în investigațiile geotehnice și în obținerea unei soluții de stabilizare eficiente în proiectare, din punct de vedere al siguranței, precum și al reducerii costurilor de execuție.

BIBLIOGRAFIE 1. Actualizare expertiză tehnică pentru lucrarea „Stabilizare versant km 32+250 - 32+350, Sibiu - Vințu de Jos” (2014); 2. SR EN 1997-1:2004 Eurocode 7: Proiectarea geotehnică, Partea 1: Reguli generale; 3. SPENCER E., A method of analysis of the stability of embankments assuming parallel inter-slice forces, Geotechnique, Vol. 17, 11-26, 1967; 4. MORGENSTERN N., PRICE V. E., The analysis of the stability of general slip surfaces, Geotechnique, Vol. 15, 79-93, 1965; 5. MIHAIL E. POPESCU, Stabilitatea taluzurilor și versanților, Institutul de Construcții București, 1982; 6. BRINKGREVE, R.B.J., BAKKER, H. L., Non-linear finite element analysis of safety factors, Proc. 7th Int. Conf. on Comp.

Methods and Advances in Geomechanics, Cairns, Australia, 11171122, 1991. q w Revista Construcțiilor w august 2018

Conest Grand Residence - un ansamblu rezidențial care redefinește stilul de viață și confortul PRIMII PROPRIETARI AI APARTAMENTELOR DIN BLOCUL C1 SE VOR MUTA ÎN ANSAMBLUL CONEST GRAND RESIDENCE ÎNCEPÂND CU LUNA AUGUST Antreprenorul general, CONEST SA, una dintre cele mai importante companii de construcții din Regiunea N-E a României și dezvoltatorul ansamblului Conest Grand Residence, va preda primilor proprietari, în luna august 2018, noile apartamente din blocul C1, demonstrându-și și de această dată seriozitatea, profesionalismul și experiența de peste 54 ani în domeniul construcțiilor.

CONEST SA predă la timp proprietarilor noile apartamente din blocul C1 Conest S.A. a demarat în luna iunie procedurile de recepție și predare către beneficiar a apartamentelor din blocul C1 al ansamblului rezidențial Conest Grand Residence. În cele 15 luni de la demararea lucrărilor, antreprenorul general CONEST SA și-a canalizat toate resursele

către atingerea performanței în execuția lucrărilor de construcții, dovedind, astfel, încă o dată, că este o companie puternică și matură, ce reușește să finalizeze orice proiect în care este implicată, cu profesionalism, determinare și respectarea deadline-urilor asumate.

Primii proprietari se vor muta în noile apartamente din blocul C1 în august 2018 În luna august 2018, primii proprietari ai apartamentelor cu 1, 2 și 3 camere din blocul C1 se vor bucura de confortul și calitatea construcției, dar și de beneficiile amplasării centrale a ansamblului rezidențial Conest Grand Residence.

Astfel, proprietarii își vor putea petrece vara pe terasa noului apartament și se vor bucura de un stil de viață activ și cosmopolit.

Apartamentele Conest Grand Residence redefinesc confortul noilor proprietari Perfect compartimente, atent finisate, cu materiale și dotări premium, noile apartamente din blocul C1 date în folosință primilor proprietari le vor oferi acestora un standard nou de confort și echilibrul perfect între eficiența folosirii spațiului și calitatea finisajelor. Fiecare apartament a fost proiectat cu scopul de a oferi cât mai mult spațiu, cât mai multă lumină, cât mai multă bucurie pentru fiecare clipă petrecută acasă.

Sistemul constructiv, modul de distribuție a utilităților, detaliile privind instalațiile interioare, toate au fost gândite în jurul ideii principale de confort și în dorința de a atinge nivelurile ridicate de performanță impuse de standardele actuale, corelate cu cele la nivel european.

Noile apartamente din ansamblul Conest Grand Residence beneficiază de dotări și facilități premium: aer condiționat, centrală termică murală cu condensare pentru fiecare apartament, gresie și faianță import Spania, parchet laminat în camerele de zi și în dormitoare, băi utilate: cadă, wc, gresie, faianță, lavoar + mobilier, oglindă, instalație electrică, telefonie, internet, cablu TV, interfon, uși HDF cu toc reglabil, tâmplărie profil PVC, 5 camere și geam tripan, parcare subterană și supraterană cu control acces,

fiecare scară de bloc dotată cu câte 2 lifturi de ultimă generație, contoare de gaz, energie electrică și apă situate pe casa scării, spații comerciale și de interes comun.

Amplasarea centrală a ansamblului rezidențial Conest Grand Residence, pe Bulevardul Chimiei nr. 2, chiar vizavi de lulius Mall, în apropierea campusului studențesc „Tudor Vladimirescu”, care cunoaște o efervescență urbană nemaipomenită, oferă noilor proprietari proximitatea Universității „Gh. Asachi”, a școlilor și a grădinițelor cu tradiție și a unui puternic centru de retail și hypermarketuri (Kaufland, Lidl, Practiker, Leroy Merlin). „Mulțumim tuturor familiilor pentru că au ales cele mai bune apartamente din lași dintr-o piață imobiliară în continuă dezvoltare. Suntem siguri că anii de experiență, portofoliul și seriozitatea antreprenorului, precum și poziționarea, dotările și finisajele au fost factorii principali care au cântărit în luarea deciziei de cumpărare. Le dorim o viață plină de confort în noile apartamente Conest Grand Residence și bucurii depline alături de cei dragi și familii.”, a declarat Alin Cozma, Manager Vânzări Conest Grand Residence.

Mai multe detalii pe: http://conestgrandresidence.ro/ și pe pagina noastră de Facebook: https://www.facebook.com/conestgrandresidence/

Consolidare și restaurare imobil în vederea înființării Muzeului Municipal Iași Antreprenor: SC CONEST SA Iași Proiectant General: SC IMPEX ROMCATEL SA Iași Beneficiar: Municipiul IAȘI Municipiul Iași dispune de o moștenire culturală importantă, principala preocupare a autorităților vizând păstrarea și promovarea acestei identități specifice. Din acest motiv, proiectul prezentat constituie o etapă importantă în conservarea a ceea ce s-a păstrat din moștenirea cultural-istorică a județului Iași, acesta având ca obiect consolidarea și restaurarea imobilului Casa Burchi - Zmeu, clădire înregistrată pe lista monumentelor istorice.

Se presupune că imobilul Burchi - Zmeu a fost construit între anii 1800 și 1832 și refăcut după incendiul din 1827.

Casa Burchi - Zmeu este o clădire cu subsol parțial, parter și etaj. Subsolul este sigur dintr-o construcție mai veche, construit din piatră cu bolți „în leagăn”. Suprafața construită este 568 mp, iar cea desfășurată de 1.136 mp.

Caracteristici principale ale construcției Situația inițală a clădirii Casa Burchi - Zmeu se prezintă sub formă a două corpuri de clădire executate în etape diferite. Corpul principal a fost realizat inițial în stil eclectic (preponderent neoclasic).

Forma sa în plan este dreptunghiulară, cu laturile de 19,05 m x 17,27 m.

Clădirea a fost extinsă ulterior cu

24

dimensiunile în plan de 14,66 m x 8,24 m. Acoperișul corpului principal a fost executat din patru ape, iar cel peste corpul secundar, din două ape. Lipsea în totalitate un sistem de captare a apelor pluviale.

Clădirea era lipsită de funcțiuni din cauza stării avansate de degradare și a încadrării în gradul de risc seismic I.

Soluția adoptată Prin proiect s-a urmărit consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea imobilului Casa Burchi – Zmeu, în vederea înființării Muzeului Municipal Iași.

Corpul principal a fost organizat în patru spații muzeale, permițând un traseu continuu și fluent de vizitare, cu săli de expoziții permante și temporare, sală multimedia și pentru conferințe, muzeu numismatic plasat în zona pivniței, birou pentru muzeograf și conservator.

Traseul de vizitare realizat este unul circular, astfel încât începutul și sfârșitul traseului să se intersecteze doar la nivelul scării principale de acces la etaj.

Corpul secundar a fost amenajat pentru spații anexe funcțiunii muzeului. Atât holurile din corpul central, cât și cele din corpul secundar, vor avea funcțiune expozițională. Exteriorul clădirii a beneficiat de o restaurare completă, prin

w Revista Construcțiilor w august 2018

refacerea integrală a fațadelor și ornamentelor. Acoperișul a fost refăcut cu tablă de zinc de 6÷7 mm.

Incinta Muzeului Municipal Iași cuprinde alei pietonale, trotuare de protecție cu piatră naturală și o zonă peisagistică.

DATE CONSTRUCTIVE • Regim de înălțime: S parțial + P +1E • Înălțimea la cornișă: 9,40 m • Dimensiuni în plan: 20,05 m x 33,45 m • Suprafață construită: 470,20 mp • Suprafața desfășurată construită: 1.000,60 mp

STRUCTURA Strucura de rezistență a vechii clădiri era alcătuită din zidărie de cărămidă plină. Pereții exteriori aveau grosimi între 55÷65 cm la nivelul parterului corpului principal și 54÷85 cm la parterul corpului secundar. Pereții exteriori și interiori prezentau degradări importante.

Planșeele peste parter erau executate din grinzi de lemn ecarisat rigidizate, cu podină din dulapi montată atât la partea inferioară cât și cea superioară.

Lucrări executate Pentru a oferi rezistență și stabilitate construcției, vechea clădire a suferit următoarele lucrări de reabilitare structurală: • consolidarea fundației • refacerea continuității zidăriei • consolidarea pereților • refacerea continutății intersecțiilor diafragmelor de zidărie • consolidarea planșeelor • curățare și plombarea pereților din cărămidă de la subsol Prin proiect s-a prevăzut consolidarea pereților la partea interioară cu grinzi Vierendeel. Totodată, la partea interioară, pereții s-au cămășuit perimetral cu microbeton armat de 12 cm grosime și plase.

Acestea se termină în partea superioară cu o centură, iar la partea inferioară cu un pinten de 40 cm w Revista Construcțiilor w august 2018

lățime, care va pătrunde sub talpa fundației pentru încastrare.

Sunt dispuse 5 agrafe/mp din PC52 ø10, monolitizate cu lapte de ciment și adaos de aracet 40%.

Continuitatea zidăriei s-a asigurat prin injectări cu lapte de ciment.

Pereții s-au consolidat prin cămășuire armată de 7 cm grosime.

Planșele s-au consolidat după decopertare și au fost termoizolate cu vată bazaltică, iar grinzile deteriorate au fost înlocuite. Subsolul a fost consolidat prin plombarea pereților din cărămidă, fisurile fiind țesute cu incizii ø10. La nivel de pod au fost demolate coșurile de fum și refăcute cu blocuri din cărămidă similară. Partea superioară se termină cu o centură executată din beton armat, în spațiul interior adiacent coșoroabei. În vederea eliminării umidității generale, s-au injectat perimetral fundațiile și soclul cu rășini poliuretanice și s-au hidroizolat fundațiile prin aplicarea unui produs cu creștere cristalină.

SISTEME DE INSTALAȚII Instalații electrice Casa Burchi - Zmeu are nevoie de o putere instalată de 120 kW și o putere simultan consumată de 96 kW la tensiunea de alimentare de 380 V c.a. În apropierea clădirii, la o distanță de 400 m, se află un post de transformare de 20/0,4 kV. Pentru alimentarea cu energie electrică s-a realizat o nouă plecare din postul de transformare de 20/04 kV. Prin soluția adoptată s-au montat 800 ml cablu, din care 400 ml în sistem buclat, o firidă E2+4 cu măsură, priza de pământ de 4Ω, 3 siguranțe de 250 A, 5 buc. borne marcare traseu și 4 canale de tragere.

Instalațiile electrice interioare au fost refăcute prin înlocuirea

completă a cablajului și aparatajului. Pentru racordare s-a folosit o coloană cu secțiunea 3 x 70 + 35 mm2 de la firidă până la tabloul electric general. Prizele de pământ s-au executat din bandă de oțel zincat 40 mm x 4 mm și țăruși de 1,5 m.

La exterior a fost montat un sistem de iluminat arhitectural cu proiectoare plasate pe ziduri și stâlpi. A fost realizată, de asemenea, o instalație de protecție împotriva trăsnetului.

Instalații sanitare și alimentare cu apă Acestea cuprind: • instalația de alimentare cu apă rece și cu apă caldă de consum • instalațiile de canalizare interioare și exterioare pentru ape uzate și menajere • instalația de canalizare exterioară pentru ape pluviale Distribuția apei de consum menajer se face prin sisteme de conducte din țeavă de cupru izolată cu cochilii autoadezive din cauciuc expandat. Canalizarea debitelor de scurgere se face prin intermediul conductelor din țeavă PVC ø110 fonoabsorbantă.

Instalații termice Au fost montate în cascadă două centrale termice în condensație de 50 kV. Prima rețea va furniza agent termic pentru spațiile care nu vor fi climatizate ci doar încălzite, iar a doua rețea va furniza agent termic pentru spațiile muzeale, unde se vor monta ventiloconvectoare pentru asigurarea climatizării. Pentru climatizare s-a montat un chiller cu o putere frigorifică utilă de 75 kW.

Instalații de curenți slabi S-au executat instalații voce-date, supraveghere la efracție, supraveghere incendiu, sistem video și control acces. q 25

Barieră din aluminiu pentru infractori Statisticile poliției spun că infractorii intră cel mai adesea în clădiri pe ferestrele și ușa de la balcon. Însă nu sparg geamurile. Își fac treaba în liniște, forțând eficient ferestrele. Pentru a preveni această situație, merită să folosiți soluții care îmbunătățesc siguranța clădirii.

Dacă are, totuși, loc intrarea prin efracție, cel mai mare aliat al nostru este timpul.

Cu cât este nevoie de mai mult timp pentru forțarea elementelor de securitate, cu atât mai probabil este ca infractorul să se retragă sau să fie prins. Dacă elementele mecanice de siguranță i se par greu de învins, adesea făptașul renunță la încercarea de a intra înăuntru. Se poate, deci, deduce că mare parte a intrărilor prin efracție rămân fără efect tocmai datorită celor mai diversificate tehnici de securizare a ferestrelor și ușilor. Însă, aici se naște întrebarea - cum să ne dăm seama că produsul respectiv îndeplinește, efectiv, cerințele clasei de rezistență la efracție?

Ne oferă câteva sfaturi în această direcție specialistul companiei ALUPROF.

PIV și olandeză SKG-IKOB. La achiziționarea unui anumit produs antiefracție merită să verificați dacă deține un document emis de un institut corespunzător care să îi ateste caracteristicile.

Forțarea ferestrelor are loc, cel mai adesea, prin balansarea acestora; de aceea, un rol cheie revine sistemelor de profile pentru ferestre și mecanismelor montate în ele.

În evul mediu, ferestrele sau ușa de la intrare erau testate de cavaleri. Una dintre cele mai populare metode era încercarea de spargere a ușii prin forțele proprii. În prezent există metode mai rafinate de confirmare a eficienței la efracție a unui anumit produs. Ușile și ferestrele antiefracție sunt testate mai ales de instituții abilitate, precum institutele poloneze ITB, IMP și ROMB S.A., instituția germană 28

w Revista Construcțiilor w august 2018

„În sistemele ALUPROF folosim cele mai inovatoare soluții, care permit utilizarea și reglarea în condiții de confort. Aluminiul se caracterizează printr-una dintre cele mai ridicate rezistențe dintre toate materialele din care sunt construite ferestrele” declară Bożena Ryszka, Marketing Manager ALUPROF SA.

La achiziționarea unui anumit produs antiefracție merită să verificați dacă deține un document care să îi ateste caracteristicile, emis de un institut corespunzător.

Structurile din aluminiu ale ferestrelor și ușilor companiei ALUPROF se bazează pe soluții de sistem standard: MB-60, MB-70, MB-86 și MB-104 Passive, în care au fost folosite elemente ce măresc rezistența la efracție din exterior, precum: sticlă antiefracție, elemente antibalansare și accesorii dedicate acestui tip de utilizare. „Sistemele noastre includ clase de rezistență la efracție între RC1 și RC3. Sunt disponibile, de asemenea, soluții specializate de ferestre în clasele RC3i și RC4, ce pot fi utilizate în situațiile în care este necesară rezistența la forțarea ferestrelor din interior (clasa RC3i) sau pentru încăperile care necesită protecție sporită (clasa RC4)” - adaugă Bożena Ryszka.

PROTECȚIA UȘILOR DE TERASĂ ȘI A SPAȚIILOR VITRATE MARI Ușile de terasă sunt o soluție elegantă și atemporală. Dacă ne decidem pentru spații vitrate mari, ar trebui să avem garanția că structura lor va fi nu numai stabilă, ci și sigură. Ar trebui să acordăm atenție profilului rezistent și accesoriilor care protejează împotriva efracției. „Structurile antiefracție pot fi executate în cadrul ușilor de terasă liftant-glisante MB-77HS și pereților montant - traversă, care au la bază sistemul MB-SR50N sau

MB-T50. O completare pentru acest tip de produse în portofoliul ALUPROF sunt rulourile antiefracție” - ne precizează Bożena Ryszka.

Alegerea structurilor corespunzătoare nu înseamnă, însă, totul. Merită să nu uităm de montajul profesionist, datorită căruia toată construcția va fi așezată corect în perete. În luarea deciziei de folosire a structurilor antiefracție, trebuie să fiți conștienți că, în funcție de clasă, acestea protejează mai ales împotriva infractorilor ocazionali, care folosesc forța sau unelte general disponibile. La confruntarea cu „profesioniști”, dotați corespunzător și având suficient timp, niciun produs nu are vreo șansă.

Sarcina structurilor antiefracție este întârzierea eficientă a momentului de forțare a acestora, înlesnind intervenția proprietarilor sau a poliției.

Arhitectură fără limite… (XXIV) După ce v-am prezentat o serie de construcții deosebite, gen zgârie-nori, din Orientul Mijlociu, ne deplasăm astăzi, cu aceeași temă, în Asia, acolo unde, mai ales în China, există o adevărată „explozie” de construcții care mai de care mai interesante.

TWO INTERNATIONAL FINANCE CENTER – Hong-Kong, China Este un complex financiar, hotelier și comercial amplasat pe malul oceanului și care, mai ales datorită celui mai înalt turn – IFC 2 – reprezintă un punct de atracție pentru Hong-Kong.

Complexul e compus din două turnuri (IFC 1 și 2), din mall-ul IFC cu 4 etaje și hotelul Four Seasons cu 55 de etaje.

Turnul al doilea, cu o înălțime de 415 m, este pe locul 2, ca înălțime, între clădirile din Hong-Kong. IFC 2 are 6 etaje subterane și 58 supraterane, fiind proiectat, ca design, de firma Cesar Pelli & Asociates iar structura de Ove Arup & Partners. Construirea sa a început în anul 2000 și s-a finalizat în 2003.

Turnul al doilea, IFC 2, a fost premiat pentru soluțiile inovatoare aplicate la construcție, soluții care au permis reducerea cu cel puțin un an a duratei de execuție.

De asemenea, prin soluțiile constructive adoptate, este una dintre cele mai rezistente clădiri care s-au construit după septembrie 2001, în lume.

IFC 1 – finalizat în 1998, are 39 de etaje și 201 m înălțime.

Four Seasons este un hotel de lux construit lângă cele două turnuri, finalizat în 2005, având 399 de apartamente.

Two International Finance Center – Hong‐Kong, China 30

Two International Finance Center – Hong‐Kong, China w Revista Construcțiilor w august 2018

Bitexco Financial Tower – Ho Chi Minh, Vietnam BITEXCO FINANCIAL TOWER – Ho Chi Minh, Vietnam Este un zgârie-nori cu 68 de etaje și 262 m înălțime, plasat în inima centrului de afaceri și divertisment al orașului Ho Chi Min din Vietnam.

A fost proiectat de arhitectul american Carlos Zapata, care s-a inspirat din forma florii de lotus – floarea națională a Vietnamului.

Bitexco Financial Tower – Ho Chi Minh, Vietnam Clădirea – a cărei construire a început în 2007 și s-a finalizat în 2010 – găzduiește un centru de afaceri dar și 6 etaje cu spații comerciale.

La nivelul 52 se află un heliport iar la etajul 49 o zonă de observare, care oferă o vedere panoramică asupra orașului și a râului Saigon aflat în apropiere. În anul 2011, Leslie E. Robertson Associates a primit un premiu de excelență, de la NCSEA, pentru proiectul de inginerie structurală al acestei clădiri.

MGM GRAND MACAU – Macao, China Este o clădire de 35 de etaje, cu o arhitectură deosebită.

Proiectată de firma Wong Tung & Partners, con struirea clădirii finalizate în 2007 a costat 1,25 miliarde dolari.

Cazinoul MGM Grand Macau cu 35 de etaje are, în afară de sălile pentru joc, 600 de camere, o sală pentru reuniuni și evenimente de afaceri cu 807 mp, 12 zone de tratament cu o suprafață de 2.720 mp, restaurante, baruri, saloane, 12 puncte pentru comercializarea mâncărurilor și băuturilor, dar și un teatru cu 1.200 de locuri.

MGM Grand Macau – Macao, China continuare în pagina 32 È

w Revista Construcțiilor w august 2018

31

Æ urmare din pagina 31 BLOCUL TRAVERSAT DE TREN – Chongquing, China Cu cei 12 milioane de locuitori ai săi, Chongquing este unul dintre orașele cele mai mari ale Chinei. Ca și în alte orașe din lume cu o mare densitate a populației, spațiul reprezintă și aici o problemă deosebită, fiecare metru pătrat fiind foarte prețios. Un aspect care a creat mari dificultăți specialiștilor chemați să rezolve problema transportului în interiorul orașului.

S-a constatat, de pildă, că traseul unei linii de tren ușor aflată în construcție se intersecta cu un bloc de locuințe cu 19 etaje. Exista varianta demolării blocului.

S-a ales, însă, o soluție mai simplă – nu chiar originală deoarece s-a mai aplicat și în alte orașe – de a traversa blocul, pe la etajele 7 și 8, cu linia trenului.

De precizat că locuitorii din bloc nu sunt deranjați de zgomotul trecerii trenului deoarece pentru izolare s-au folosit materiale speciale. Mai mult, ei pot beneficia de trecerea trenului prin blocul lor, urcându-se și coborând din el în stația aflată chiar în interiorul clădirii.

Blocul traversat de tren – Chongquing, China

Blocul traversat de tren – Chongquing, China PĂDURILE VERTICALE – Nanjing, China

Pădurile verticale – Nanjing, China 32

Orașele noastre încep să devină, încet-încet, o aglomerare de beton și sticlă.

Vegetația, atât de necesară unui trai sănătos, este din ce în ce mai rară în aceste zone. Instituțiile care acceptă construirea unui bloc lângă alt bloc, din considerente de eficiență, comit, astfel, adevărate crime împotriva umanității. Cine, însă, să-i oprească?

Puși în fața unei asemenea situații, edilii și arhitecții – adică tot cei ce ne-au adus în aceste situații – caută alte soluții. Iată una, aplicată în două blocuri aflate în construcție în Nanjing, China, ale căror balcoane și terase vor fi transformate în adevărate grădini sau chiar minipăduri.

Cele două blocuri vor fi, pur și simplu înbrăcate în verdeață. În balcoanele lor vor fi plantați 1.100 de arbori – din 23 de specii - și 2.500 de arbuști și plante ornamentale, care vor înflori pe rând, tot anul.

Ambele blocuri fac parte dintr-un proiect de modernizare a zonei. Blocurile vor avea spații cu diverse funcționalități. În blocul mai înalt va funcționa un muzeu, birouri și o școală de arhitectură verde iar pe acoperiș va exista un club. În cea de-a doua clădire, cu 108 m înălțime, va funcționa un hotel iar pe acoperiș o piscină. În cele două blocuri, care vor fi gata în acest an, natura va fi la ea acasă, clădirile fiind îmbrăcate în verdeață de sus până jos. Se așteaptă să se vadă ce rezultă din acest sistem de „înverzire” a centrelor marilor orașe pentru ca exemplul celor două blocuri să fie extins și în alte localități din China. w Revista Construcțiilor w august 2018

SALT COM – la dispoziția dumneavoastră!

SALT COM Slobozia este o firmă specializată în lucrări diverse de proiectare și construcții montaj: construcții și modernizări sedii pentru instituții publice, spații de depozitare pentru agenți economici, lucrări de apărare împotriva inundațiilor , sisteme de irigații, construcții de locuințe etc.

Societatea dispune de personal tehnic, economic și administrativ calificat și responsabili tehnici autorizați care asigură respectarea condițiilor de calitate, în conformitate cu prescripțiile tehnice și sistemul referențial de calitate. SALT COM deține sistem de management al calității: ISO 9001, ISO 14001 și ISO OHSAS 18001.

Din 2009, SALT COM produce hale metalice cu structură autoportantă (semirotunde) care sunt recomandate pentru aplicațiile ce necesită suprafețe foarte mari, fiind ideale în special pentru centre mari de depozitare sau de producție, oferind 100% spațiu interior util.

AVANTAJELE HALELOR METALICE AUTOPORTANTE EXECUTATE DE SALT COM

PROIECTARE ȘI EXECUȚIE ALTE LUCRĂRI MAI IMPORTANTE:

Sunt ieftine și ușor de executat. Sunt reciclabile și lesne de ventilat și răcit pe timpul verii. Pot avea numeroase utilizări practice, de la hale de producție în industrie, depozite de cereale în agricultură, până la garaje și hangare de orice dimensiuni pentru avioane sau bărci cu motor.

Halele metalice autoportante (semirotunde), sunt executate printr-o tehnologie de laminare (profilare) la rece a tablei din oțel cu diferite grosimi, protejată împotriva coroziunii (prin galvanizare, aluzincare sau vopsire în câmp electrostatic), și având următoarele caracteristici și avantaje față de construcțiile realizate cu tehnologii clasice (cu structura de rezistență din profile metalice, cărămidă, beton sau lemn): • nu există structură de rezistență pentru susținerea acoperișului (stâlpi și ferme), prin urmare asigură maximum de spațiu util, raportat la suprafața construită; • deschideri foarte mari, de peste 25 metri, înălțimea acoperișului de max. 15 metri, lungimi nelimitate; • costuri și durate de execuție mici în raport cu construcțiile clasice; • ușor adaptabile la cerințele clientului; • soluții de realizare multiple, în funcție de cerințele clientului: cu fundații și zidărie înaltă, fără zidărie, amplasate pe platforme din beton sau numai pe fundații perimetrale, neizolate sau izolate, cu căi de acces multiple.

• Reabilitare dig local de apărare – comunele Alexeni și Căzănești, județul Ialomița; • Amenajare trecere bac-gabară peste brațul Borcea – comuna Bordușani, județul Ialomița; • Reabilitare dig local de apărare – comuna Căzănești, județul Ialomița; • Extindere canalizare strada Libertății și strada Cuza Vodă – oraș Amara, județul Ialomița; • Construcție ciupercărie – Alpha Land, comuna Ciulnița, județul Ialomița; • Documentații fază PAD pentru 25 de stații și 3 depozite deținute de Petrom în județele Ialomița, Brăila, Călărași și Tulcea; • Reabilitare Cămin Cultural – comunele Spiru Haret și Berteștii de Jos, județul Brăila; • Reabilitare pod peste râul Călmățui și construcție podețe – comuna Spiru Haret, județul Brăila; • Execuție hală pentru depozitare cereale, 420 mp, beneficiar Florimar, loc. Ograda; • Construcție sediu Transelectrica București – municipiul Slobozia; • Modernizare Centru Logistic Agrimatco – București, comuna Grivița, județul Ialomița; • Refacere hală metalică cu acoperiș autoportant – cu suprafața totală construită de 460 mp pentru Agrodamar, loc.

Ograda, jud. Ialomița; • Execuție showroom cu suprafața de 800 mp pentru societatea Hamei Exim, loc. Slobozia, jud. Ialomița; • Case unifamiliale, case de vacanță, spații comerciale, hale de producție în județele Ialomița și Brăila. q

HALE METALICE AUTOPORTANTE (SEMIROTUNDE) PUSE ÎN OPERĂ DE SALT COM • Hală 1.000 mp – Miracom, loc. Căzănești, jud. Ialomița; • Hală 1.000 mp – A&S Internațional 2000 SRL, loc. Fetești, jud. Ialomița; • Două hale x 1.000 mp/buc. – Agrozootehnica Pietroiu SA, loc. Pietroiu, jud Călărași; • 500 mp – V&G Oil 2002, loc. Focșani, jud. Vrancea.

34

w Revista Construcțiilor w august 2018

Probleme de siguranță la structuri zvelte prof. dr. ing. Ludovic KOPENETZ, prof. dr. ing. Alexandru CĂTĂRIG Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Structurile zvelte sunt structuri care se deosebesc de construcțiile curente prin trăsături ce le sunt proprii (fig.1, 2, 3).

Concepția, proiectarea și execuția structurilor zvelte necesită soluționarea unor probleme care diferă de rezolvările în cazul structurilor obișnuite [1], [2], [3], [4], [5], [6]. Siguranța lor este strâns legată de teoria generală a structurilor zvelte, teorie care urmărește dobândirea cunoștințelor de bază pentru concepția științifică privind modul de comportare, alcătuirea constructivă, calculul și realizarea lor.

Problematica siguranței structurilor zvelte fiind foarte vastă, în cadrul articolului de față se prezintă doar o introducere în domeniu.

Stabilitatea structurală nu este, însă, întotdeauna, suficientă pentru a asigura funcționalitatea construcției. Se impune, deci, ca în anumite situații, deformațiile structurii în ansamblu sau ale elementelor componente să fie sub o valoare maximă admisă de coduri, spre a nu perturba funcționarea utilajelor, fluxul tehnologic etc.

Construcțiile zvelte, supuse acțiunii încărcărilor cu forțe sau de altă natură (efectul contracției, al tasării reazemelor, al variației de temperatură etc.) trebuie să-și păstreze forma, spre a putea servi scopului pentru care au fost concepute și executate, deci să fie stabile, să nu se distrugă.

Structura de rezistență reprezintă scheletul care susține toate componentele unei construcții zvelte și permite preluarea acțiunilor cu caracter permanent și temporar. În acest fel și pentru siguranța unei construcții speciale, componenta de bază este structura portantă (de rezistență).

Structura portantă trebuie să combine în mod logic: • partea de funcțiune, estetică și • partea de rezistență, stabilitate la diverse acțiuni statice și dinamice.

În cazul structurilor zvelte, cauzele care produc modificări sensibile ale siguranței structurale se pot grupa în următoarele clase (fig. 4): • calitatea materialului de bază (rezistența la curgere, ruperea fragilă de diferite feluri, destrămarea lamelară etc.); • stabilitatea generală și locală (voalarea pereților subțiri, voalarea inimii sau tălpii etc.);

• oboseala la solicitări repetate; • flambajul; • deformațiile din acțiuni statice și dinamice; • coroziunea și eroziunea. În majoritatea cazurilor, structurile zvelte, având forme și alcătuiri complexe, sunt caracterizate prin fenomene de stabilitate puternic dependente de geometria fundamentală, adică de starea de echilibru inițială (care cuprinde și imperfecțiunile geometrice și fizice), rezultată din încărcarea cu greutatea proprie și eventuale pretensionări.

Verificarea siguranței acestor structuri trebuie să se facă studiind comportarea neliniară și toți factorii de care depinde fenomenul de pierdere a stabilității echilibrului [7], [8], [9], [10], [11], [12].

Fig. 1: Burj Khalifa, Dubai

Fig. 2: Crucea de pe Cetățuie, Cluj‐Napoca

Fig. 3: Statuia Libertății, New York

36

Verificarea siguranței structurilor zvelte

w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 4: Shanghai Tower Un fenomen caracteristic structurilor zvelte îl constituie pierderea stabilității generale, în urma propagării în toată structura a unui mod de instabilitate locală.

Pierderea stabilității prin „SNAP”, având un caracter pronunțat dinamic, este cu atât mai importantă cu cât în timpul saltului apar accelerații mari și ca urmare, forțe de inerție deosebit de mari. Astfel, la structurile pleoștite (f/l = 0,03 – 0,06) accelerațiile ajung la cca. 10 - 12 m/s2.

Se menționează că pierderea stabilității prin „SNAP”, adică prin salt dinamic, poate să apară și la structurile ușoare care nu sunt pleoștite. Un element decisiv al activității de verificare a siguranței îl constituie aspectele legate de satisfacerea condițiilor privind capacitatea de rotire limită a barelor și îmbinărilor și rezistența la oboseală (oligociclică).

Rezistența la oboseală oligociclică se cercetează din tensiuni secundare (din vibrații sau din expansiunea - contracția termică zilnică), luând în considerare intensitatea intervalului tensiunilor.

O structură portantă specială trebuie să aibă suficientă flexibilitate pentru ca variațiile de temperatură și cedările inițiale, combinate cu alte influențe, să nu determine: • probleme în punctele de îmbinare ale elementelor structurale;

• suprasolicitări în zonele reazemelor; • compromiterea legăturilor echipamentelor și anvelopei fixate de structură. Îndeplinirea acestor cerințe se realizează prin: • determinarea deplasărilor maxime efective și limitarea lor la valori admisibile; • determinarea intervalului efectiv de tensiuni produse de diferite cauze și limitarea lor; • limitarea forțelor de legătură din reazeme.

La structurile speciale cu deschideri mari, datorită intervalului mare de producere a variațiilor deplasărilor, în scopul reducerii tensiunilor asociate, în zonele reazemelor sau în alte puncte ale stucturii se introduc deplasări inițiale sau de montaj, denumite deplasări de compensare (de contrasăgeată). În mod obligatoriu aceste deplasări trebuie însumate cu deplasările rezultate din celelalte încărcări, obținând, astfel, deplasările maxime totale, care trebuie să rămână inferioare celor admisibile.

La structurile speciale din oțel, cu un comportament elastic liniar, adică atunci când tensiunile rămân proporționale cu deplasările, de obicei nu apar concentrări de tensiuni. În cazul structurilor caracterizate prin comportament neliniar, concentrările de tensiuni necontrolate pot avea efecte periculoase asupra siguranței structurale.

Apariția unor articulații plastice, pe lângă faptul că reduce gradul de nedeterminare statică, se manifestă prin deformări plastice, care pot fi destul de mari în comparație cu deplasările elastice.

Verificarea siguranței capacității portante se efectuează în trei etape (trecerea la o etapă superioară de verificare se face numai în cazul în care nu se obțin rezultate concludente în etapa analizată), astfel: Etapa 1: • Identificarea materialelor de construcție, prin analize fizicomecanice și chimice.

• Calculul static simplificat, inclusiv verificarea la oboseală a zonelor de îmbinare.

Etapa 2: • Calculul static și dinamic (inclusiv stabilitatea statică și dinamică), cu luarea în considerare a conlucrării spațiale a structurii.

• Stabilirea duratei de viață, cu luarea în considerare a încărcărilor viitoare pe perioada de exploatare.

Etapa 3: • Încercări in situ (în regim static sau, recomandabil, dinamic), inclusiv determinarea exactă pe baze topografice a geometriei structurii.

• Măsurarea eventualelor contrasăgeți existente, rectiliniaritatea elementelor structurale (grinzi și piloni/stâlpi). În cazul unor structuri zvelte cu deschidere mare se poate face apel la topografia dinamică, înregistrând mișcările oscilatorii sau vibrații ale construcției din acțiuni dinamice.

Problematica analizelor experimentale pentru determinarea siguranței structurilor zvelte existente Pentru identificarea materialelor din structurile zvelte existente este necesară efectuarea unui număr minim de analize experimentale in situ sau în laborator [13], [14], [15], [16], [17].

Analiza experimentală în situ a structurilor zvelte existente permite obținerea următoarelor informații, (fig. 5, 6): • caracteristicile dinamice ale structurii; • comportarea structurilor zvelte supuse acțiunii seismice și acțiunii vântului; • evaluarea ordinului de mărime al deformațiilor și deplasărilor din încărcare simetrică și nesimetrică, urmărind ca intensitatea încărcării să nu depășească sub nicio formă valoarea incărcării reale luate în considerare.

Fig. 5: Taipei World Financial Center continuare în pagina 38 È

w Revista Construcțiilor w august 2018

37

Æ urmare din pagina 37

Verificarea siguranței prin analiză structurală

Fig. 6: Canadian National Tower, Toronto În cadrul încercărilor de laborator se efectuează următoarele încercări, exemplificate pentru structurile din oțel: a. Încercarea la întindere axială Această încercare servește la determinarea: • limitei de curgere aparentă; • limitei de rupere; • alungirii la rupere. b. Încercarea de duritate (Brinell) Pentru încercare se folosesc cel puțin trei urme. La fiecare urmă se măsoară două diametre, cu observația ca diferența dintre ele să nu fie mai mare de 2%. c. Încercarea la încovoiere prin șoc (reziliența) Pentru această încercare sunt necesare, de obicei, opt epruvete cu crestătura în U și opt epruvete cu crestătura în V. În funcție de condițiile de solicitare, materialele pot prezenta o comportare tenace sau fragilă.

Stabilirea duratei de viață a structurilor zvelte existente Durata de viață exprimă fiabilitatea în ani, adică probabilitatea ca structura să-și îndeplinească misiunea prescrisă, cel puțin un timp dat, în condițiile de utilizare specificate.

Procedura se bazează pe determinarea istoricului solicitărilor, printr-o metodă de numărare și clasare, respectiv pe histogramele ecarturilor de eforturi delta_sigma_i (măsurate sau calculate).

Prin acceptarea principiului cumulării liniare (Palmgren, Langer și Miner_PLM) se calculează vătămarea anuală (San).

Durata de viață probabilă se calculează cu relația Dν = 1/San 38

În etapa actuală de dezvoltare, arta construcțiilor zvelte ridică probleme noi și complicate, în special sub aspectul calculului; problemele rezultă din tendința de a realiza construcții ecologice, ușoare (flexibile), ieftine, frumoase și durabile [18], [19], [20], [21], [22], [23], [24].

Analiza structurală are, în mod obișnuit, trei etape principale: - Analiza generală; - Analiza preliminară; - Analiza finală.

• Analiza generală Obiectivele acestei etape sunt: - precizarea subansamblurilor portante verticale; - distribuția rațională, pe orizontală și pe verticală, a rigidității fiecărui subansamblu; - stabilirea interacțiunii dintre subansamblele verticale.

• Analiza preliminară Obiectivele acestei etape sunt: - determinarea stărilor de eforturi și deformații în regim static și dinamic (analize modale); - evaluarea efectelor torsiunii generale; - precizarea zonelor cu mecanism de disipare a energiei, inclusiv conceptul acestora, în cazul analizelor seismice.

• Analiza finală Această etapă cuprinde precizarea eforturilor finale de proiectare considerând acțiunile finale. În cazul acțiunii seismice, precizarea se face în funcție de macro și microzonare (perioada proprie teren sau perioada de colț) și tipul de structură.

Analiza structurală poate fi statică sau dinamică.

• Analiza statică: - liniară …elastică– de ordinul I - neliniară …elastică – de ordinul II – de ordinul III …elastică neliniar …elasto-plastică …plastică (biografică) …stadiul ultim …reologică (variația în timp a unor proprietăți) • Analiza dinamică …elastică liniar …elastică neliniar …fără/cu amortizare În cadrul analizei structurale se va pune un mare accent pe aprecierea proprietăților mecanice ale materialelor structurale luate în considerare.

Corectitudinea rezultatelor unei analize structurale depinde de adaptarea modelelor matematice pentru întreaga structură și de ipotezele de încărcare.

Alegerea modelului matematic aproximant și interpretarea rezultatelor constituie fazele cele mai grele ale unei analize structurale. În cadrul activității de proiectare se va căuta surprinderea prin calcul a posibilelor diferențe între situația ideală (conform proiectului) și cea reală (structură realizată în situ) cu diverse abateri de execuție (pe linia geometriei și a calității materialelor structurale).

Având în vedere că aproape 99,9% din activitatea de proiectare este asistată de calculator, o importanță decisivă o are controlul ordinului de mărime al rezultatelor. În același timp, rezultatele calculului depind, pe de o parte, de modelarea (fizică și geometrică) și, pe de altă parte, de calitatea programului folosit (acuratețea aparatului matematic implementat în programul de calcul). În funcție de acești factori, pentru o structură recalculată de câteva ori, pot să apară rezultate diferite. Pentru a elimina un asemenea pericol major de incertitudine și pentru predimensionarea structurii sunt necesare, în continuare, metode aproximative inginerești.

Analiza structurilor, ținând seama de fenomenele de neliniaritate amintite, înseamnă calculul static neliniar („de ordin II”). Acesta se efectuează, de obicei, iterativ și este mai complicat, deoarece în probleme concrete cauzele de neliniaritate menționate se întrepătrund și se influențează reciproc. În calculul static neliniar, exprimarea echilibrului se face pe forma deformată a structurii, dar se acceptă, pentru relațiile de compatibilitate geometrică, ipoteza micilor deplasări (inclusiv regulile specifice barelor, știut fiind că efortul axial de întindere mărește această rigiditate, pe când cel de compresiune o diminuează) valabilă și în calculul liniar, de ordinul I. În cazul „deplasărilor mari”, atunci când relațiile de continuitate se exprimă sub forma unui sistem de ecuații diferențiale liniare, calculul se definește ca fiind „de ordinul III”.

Trebuie reținut, însă, că analiza stucturală liniară de ordinul I este o etapă de calcul fundamentală, care se va aplica, în general, și pentru pașii succesivi din analiza iterativă neliniară. w Revista Construcțiilor w august 2018

Calculul de ordin III are importanță la analiza statică a structurilor speciale cu deformații mari, iar în cazul structurilor rigide poate da informații cu privire la natura instabilității (bifurcarea sau divergența echilibrului), instabilitate precizată printr-un calcul de ordin II. În cazul acționării structurilor care au în alcătuire elemente structurale realizate din materiale ce se deformează în timp (de exemplu materiale vâsco-elasto-plastice de tipul maselor plastice armate cu fibre poliesterice sau fibre de sticlă etc.) trebuie făcută o analiză structurală de tip biografic (ce ține seama de istoria încărcărilor și deformațiilor), care necesită aplicarea unor metode matematice adecvate. În general, pentru analize structurale curente se acceptă ca valabile cele cinci ipoteze specifice structurilor liniare.

Deoarece teoria structurilor consideră corpurile ca fiind deformabile (elastic, plastic etc.), ea se diferențiază net de mecanica teoretică în care corpurile sunt considerate perfect rigide, din care motiv mecanica nu poate da informații decât în cazuri particulare asupra stării de solicitare din elementele structurilor.

Analiza alcătuirii structurilor zvelte S-a arătat că, pentru a putea prelua încărcări, structurile portante trebuie să fie corect alcătuite, ceea ce presupune o fixare corectă față de o bază (mediu de fundare sau o altă construcție stabilă) a ansamblului de elemente componente, astfel încât interconectate să formeze un sistem geometric fix, nedeplasabil (invariabil geometric în ipoteza modelului Euclid).

Caracterul de mecanism (sistem sau lanț cinematic) al sistemului structural este evitat prin dispunerea corectă a numărului necesar de legături (egal sau mai mare cu numărul gradelor de libertate cinematică ale ansamblului de elemente componente) atât între elemente (legături interioare) cât și între structură și baza de fixare (legături exterioare - rezemări). De aceea, este necesară o analiză atentă a alcătuirii structurii din punctul de vedere al distribuirii legăturilor (interioare și exterioare) ca număr și poziție. Această analiză se va conduce distinct pentru cazul comportării perfect rigide a elementelor și pentru cazul comportării liniar elastice, cu acceptarea ipotezei micilor deplasări. w Revista Construcțiilor w august 2018

Cazul comportării perfect rigide a elementelor structurii

Cazul comportării liniar perfect elastice a elementelor structurii

Un element component al unei structuri, considerat izolat, prezintă, în ipoteza modelului Euclid, șase grade de libertate în spațiu, respectiv trei în plan. În consecință, în cazul unui corp rigid, pentru blocarea sa completă în raport cu o bază, vor fi necesare minimum șase, respectiv trei legături simple. Prezența acestor legături constituie o condiție necesară, dar nu și suficientă.

Pentru blocarea efectivă a gradelor de libertate, legăturile trebuie să fie corect plasate, ceea ce presupune ca două sau mai multe legături simple să nu blocheze un același grad de libertate, ci fiecare să fixeze câte un grad de libertate distinct. În cazul unei fixări incorecte, pot surveni două situații: • sunt posibile deplasări nelimitate, adică suntem în prezența unui mecanism, ca urmare a plasării incorecte a legăturilor, • sunt posibile deplasări finite importante datorită plasării într-o poziție particulară a legăturilor, deci caracterul de mecanism se manifestă numai la începutul mișcării și ne aflăm în prezenta unei forme critice.

Această ultimă situație conduce la apariția unor eforturi și deplasări mari și în consecință, trebuie evitată întotdeauna. Identificarea formelor critice constituie o necesitate de bază pentru proiectantul unei structuri portante.

Cele prezentate pot fi generalizate pentru ansamblul alcătuit din mai multe corpuri (elemente structurale) interconectate care formează o structură.

Pentru identificarea zonelor de mecanism dintr-o structură specială se pot aplica teoremele coliniarității centrelor instantanee de rotație (ale lui Aronhold) cunoscute din mecanica teoretică. Conform acestor teoreme: (1) două corpuri legate între ele și de o bază alcătuiesc un mecanism, dacă centrele lor instantanee de rotație absolute și cel relativ sunt coliniare, (2) trei corpuri legate între ele alcătuiesc un mecanism, dacă cele trei centre instantanee de rotație relative sunt coliniare.

Trebuie remarcat faptul că teoremele coliniarității conduc la rezultate univoc determinate numai în cazul lanțurilor cinematice cu un singur grad de libertate. În cazul mecanismelor cu mai multe grade de libertate rezultă, pentru centrele instantanee, locuri geometrice.

Acceptând modelul Hooke pentru comportarea materialului, devin posibile deplasări relative cu caracter elastic între diferitele puncte materiale ale unui corp și astfel, acesta va prezenta, teoretic, o infinitate de grade de libertate. Ca urmare, o structură indeformabilă geometric în ipoteza modelului Euclid devine deformabilă elastic în ipoteza modelului Hooke, deci nodurile libere ale acesteia vor putea suferi deplasări. Aceste deplasări elastice sunt, în general, mici și ele respectă principiul continuității materialului, adică sunt geometric compatibile.

S-a arătat că, în cazul dispunerii în poziție particulară a unor legături (deși numărul acestora este egal sau mai mare decât numărul minim necesar păstrării fixe a configurației geometrice), în ipoteza modelului Euclid poate rezulta o formă critică (de alcătuire sau fixare) caracterizată printr-o comportare de mecanism la începutul mișcării, până la ieșirea din coliniaritate a centrelor instantanee de rotație respective și ca urmare, la apariția unor deplasări și eforturi mari în structură.

Condiția de strictă invariabilitate geometrică este ca o structură portantă să nu reprezinte o formă critică.

Dacă evitarea formelor critice reprezintă o condiție obligatorie în alcătuirea structurilor, este de dorit ca structura adoptată să fie cât mai depărtată de eventualele forme critice posibile.

Situarea, din punct de vedere cinematic, a unei structuri în vecinătatea unei forme critice (trei centre instantanee de rotație corespondente sunt „aproape” coliniare) face ca structura să fie rău condiționată din punct de vedere static, adică eforturi și deplasări periculoase sub acțiunea încărcărilor.

Acesta este, de exemplu, cazul arcelor foarte pleoștite sau al învelitorilor subțiri cu rază mare de curbură, unde prin producerea unor deplasări nedorite se poate ajunge la comportări statice mult mai defavorabile, de grindă în loc de arc, respectiv de placă în loc de învelitoare subțire curbă.

Analiza cinematică a structurilor oferă o imagine geometrică intuitivă asupra strictei invariabilității geometrice și permite determinarea unor parametri caracteristici importanți pentru analiza structurală ulterioară. continuare în pagina 40 È 39

Æ urmare din pagina 39

Analiza structurilor zvelte cu procedee CAD Analiza structurală presupune un volum mare de calcule. Elementele principale care intervin în aceste calcule pot fi sistematizate în următoarele categorii de date, [25]: • date care descriu structura: - elemente geometrice (topologia); - proprietăți mecanice; - condiții de rezemare; - discontinuități interioare etc.

• date referitoare la încărcări: - natura încărcărilor; - ipoteze de încărcare; - combinații de ipoteze posibile.

• rezultatele urmărite (de interpretat): - punctele (secțiunile) în care se cer rezultatele; - forțe de legătură (reacțiuni) și eforturi.

Volumul mare de calcule și necesitatea repetării acestora a favorizat, în majoritatea situațiilor, generalizarea utilizării calculatoarelor.

Pentru zone seismice, o problemă importantă o reprezintă activitatea de definire a acțiunilor seismice, care cuprinde înregistrarea, generarea, prelucrarea și actualizarea accelerogramelor naturale și artificiale.

Există baze de date care cuprind seisme naturale și seisme artificiale.

Principalele seisme naturale cuprinse în bazele de date sunt: El Centro, Taft, San Fernando, Mexic (1985), Vrancea (1977), Kobe (1994) etc.

Seismele artificiale generate conduc la familii de accelerograme, din care rezultă seism maxim posibil pe amplasament.

Seturile de accelerograme sunt diferențiate pe criteriul compoziției spectrale.

Tipurile de procesare folosite sunt: • singură etapă; • iterativă; • incrementală; • incrementală – iterativă.

Există pe plan mondial foarte multe produse CAD, dintre care menționăm softurile: SAP, PROKON, ROBOT, STAAD.

BIBLIOGRAFIE [1] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG, AL., Teoria structurilor ușoare cu cabluri și membrane. Editura U. T. Pres, Cluj-Napoca, 2006; [2] LEE, L.T., COLLINS, J.D., Engineering Risk Management for Structures. Journal of the Structural Division, ASCE 103, No. ST9, 1977, pag. 1739-1756; 40

[3] SALVADORI, M., Building, the Fight Against Gravity. Atheneum, New York, 1979; [4] KOPENETZ, L., Aspecte ale calculului static și dinamic al acoperișurilor suspendate pretensionate prin lestare. A II-a Conferință de Construcții metalice, Vol. I, Timișoara, 1979, pag.186-195; [5] BIA, C., KOPENETZ, L., NEDEVSCHI, ANCA, Studiul extinderii unor estacade existente la construcții industriale. Buletinul științific al Institutului Politehnic, nr.

26, Cluj-Napoca, 1983, pag. 16-22; [6] ILLE, V., KOPENETZ, L., Cupola Teatrului Maghiar Cluj – Napoca. Simpozionul Național „Istoria tehnicii pe teritoriul R.S.R.”, fasc.

1, Cluj - Napoca, 1983, pag.1-4; [7] KOPENETZ, L., IONESCU, A., Lightweight Roof for Dwellinys.

IAHS, International Journal for Housing and its Aplication, Vol. 9, No. 3, Miami, Florida, 1985, pg.

213-220; [8] KOPENETZ, L., Damage and repair of a concrete reservoir.

M. Epitoipar, Nr. 11, Budapesta, 1990, pag. 527-528; [9] KOPENETZ, L., Structural Analysis of Mixed Light Structures.

Acta Tehnica Napocensis, nr. 35, 1992, pag. 75-86; [10] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG, AL., Wooden Lightweight Structures. Calculation Models and Methods. Acta Tehnica Napocensis, nr. 37, 1994, pag. 11-30; [11] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG, AL., ALEXA, P., Setting the Form of Light Membrane Structures. Proceedings International Conference „Performance Based Engineering for 21st Century”, Iași, 2004, pag.

251-256; [12] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG, AL., Practical Structural Dynamics of Marine Cables. Ovidius University Annals Series: Civil Endineering, Year VI, 2004, pag. 109-114; [13] KOPENETZ, L., CĂTĂRIG, AL., Structural Analysis of Tall Light Structures. Acta Technica Napocensis, nr. 49, Cluj-Napoca, 2006, pag.

111-114; [14] KOPENETZ, L., STEROIU, G., Folosirea teoriei oscilațiilor cablurilor la montajul unui pod suspendat. Buletinul științific al Institutului Politehnic, nr. 21, Cluj-Napoca, 1978, pag. 269-273; [15] KOPENETZ, L., Aspecte ale calculului static și dinamic al acoperișurilor suspendate pretensionate prin lestare. A II-a Conferință de Construcții metalice, Vol. I, Timișoara, 1979, pag. 186-195;

[16] BÂRSAN, G.M., KOPENETZ, L., ALEXA, P., Calculul distanței admisibile între structura de construcție și zona cu focar de explozie posibil în condițiile exploatărilor miniere. Buletinul științific al Institutului Politehnic, nr. 30, ClujNapoca, 1987, pag. 35-40; [17] GOBESZ, F., KOPENETZ, L., Analiza dinamică a podurilor hobanate. Lucrările Conferinței pe țară „Realizarea și expertizarea structurilor în zone seismice”, Iași, 1983, pag. 456-452; [18] GOBESZ, F., KOPENETZ, L., Platforme de foraj marin ancorate cu cabluri. Lucrările SNIC V, Sibiu, 1986, pag. 322-329; [19] GOBESZ, F., KOPENETZ, L., Matricea de rigiditate incrementală pentru element de cablu greu.

Lucrările SNIC, Sibiu, 1982, pag.

175-180; [20] CĂTĂRIG, AL., KOPENETZ, L., Time surveyance and in situ testing by dynamic methods of steel structures. The 6-th Conference on Steel Structures, Timișoara, 1991, pag. 259-265; [21] KOPENETZ. L., CĂTĂRIG, AL., MATHE, ALIZ, Practical Structural Dynamics of Marine Cables. Ovidius University Annals Series: Civil Endineering, Year VI, 2004, pag.109-114; [22] KOPENETZ. L., Nonlinear FEM Analysis of Cables and Membranes Structures. A VI-a Conferință de Construcții metalice, Vol. 2, Timișoara, 1991, pag. 156-161.

[23] KOPENETZ. L., Ausfuhrungsentwurf fur die Verdoppelung der Ablagerungskapazitat einer Halle ohne Konstruktions Flachemodifizierung. A VI-a Conferință de Construcții metalice, Vol. 2, 1991, Timișoara, pag. 315-322; [24] KOPENETZ, L., KOLLO, G., Problems of Applied Statics.

International Conference of Civil Engineering and Architecture, Șumuleu, 2004, pag. 243-246; [25] KOPENETZ, L., Statical Aspects and Economical Requirements of Load-bearing Structure.

International Conference of Civil Engineering and Architecture, Șumuleu, 2006, pag. 151-153. q w Revista Construcțiilor w august 2018

Sc ALMA CONSULTING srl Focșani ARHITECTURĂ, INGINERIE ȘI SERVICII DE CONSULTANȚĂ TEHNICĂ Societatea comercială ALMA CONSULTING SRL din Focșani s-a înființat în anul 1992, la inițiativa doamnei ing. Viorica ALEXANDRU MANTA, având ca obiect de activitate, în principal: arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea.

ALMA CONSULTING SRL Focșani mai asigură, pentru cei interesați: consultanță în domeniul relațiilor publice și comunicării, consultanță pentru afaceri și management, testări și analize tehnice, precum și activități profesionale, științifice și tehnice n.c.a.

Cele mai reprezentative lucrări de construcții, cărora societatea le-a asigurat consultanță tehnică de specialitate, din anul 2000 și până în prezent, sunt: a) Consultanță și proiectare pentru accesare de fonduri naționale și fonduri europene: • Proiecte integrate - Gugești, Jariștea, Păunești, Andreiașu de Jos - jud. Vrancea; alte județe - Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR); • Lucrări de reabilitare și modernizare obiective de interes local; • Reabilitare și modernizare școli; • Ansambluri de locuințe pentru tineri - lucrări derulate prin programul național ANL; • Ansambluri de locuințe sociale; • Reabilitare termică clădiri; • Restaurări și puneri în valoare ale monumentelor istorice; • Înființare sau dezvoltare de ferme de creștere a animalelor și procesări produse alimentare - din Fonduri Europene pre și post aderare; • Lucrări de reabilitări, balastări și modernizări de drumuri de interes local; • Lucrări de alimentări cu apă și canalizări; • Înființări de baze sportive. b) Alte lucrări: Efectuarea auditului energetic pentru reabi litarea termică a clădirilor: • Ansambluri de locuințe; • Reabilitare termică a școlilor. c) Asistență tehnică prin diriginți de șantier atestați.

Toate serviciile de consultanță, lucrările de proiectare și alte servicii s-au înscris în termenele contractuale stabilite cu beneficiarii, iar calitatea lor s-a realizat conform cerințelor exprimate prin specificațiile contractuale.

De când funcționează, SC ALMA CONSULTING SRL Focșani a primit premii, distincții și atestări.

Deține certificări: ISO 9001/2008 (Sistemul de Management al Calității); SR EN ISO 14001/2005 (Sistemul de Management de Mediu); SR OHSAS 18001/2008 (Sistemul de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale).

A fost și este permanent „abonată“ la distincțiile oferite în cadrul manifestărilor prilejuite de Topul Național al firmelor private. q

INFRASTRUCTURA NECESARĂ REALIZĂRII OBIECTULUI DE ACTIVITATE Pentru desfășurarea activității de consultanță tehnică, societatea deține o gamă de echipamente lT, de măsură și control in situ, soft specializat, precum și mijloacele de transport necesare pentru inspectarea lucrărilor de construcții.

Pentru proiectare, societatea are un atelier dotat, o rețea de calculatoare, inclusiv programele necesare elaborării proiectelor de construcții clădiri, drumuri, instalații, rețele tehnico-edilitare. În prezent, 18 specialiști cu studii superioare sunt permanent la dispoziția clienților. w Revista Construcțiilor w august 2018

41

Expertize Consultanță Teste laborator construcții Echipa EURO QUALITY TEST Domeniul de activitate al SC EURO QUALITY TEST este cel care se referă la agremente și expertize, activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea, necesare în domeniul construcțiilor.

Eficiența prestației noastre este garantată de faptul că firma are în componența ei un personal competent / recunoscut / atestat / autorizat de: • ISC – Șef laborator și Șefi Profile; • MLPAT (MLPTL): - Diriginți/Inspectori de Șantier,

Serviciile furnizate de societatea noastră cuprind următoarele prestații de care poate beneficia orice firmă din construcții pentru eficientizarea activității sale: 1. Expertizare, Consultanță (Inginerie, Proiectare, Dirigenție de șantier, Monitorizări) și Testări in situ construcții și căi de comunicații – Drumuri, Căi Ferate, Poduri, Lucrări de artă, Construcții civile și industriale.

2. Consultanță tehnică în vederea Certificării conformității produselor și materialelor de construcții.

3. Laborator încercări construcții grad II autorizat ISC pe domeniile: • GTF (Geotehnică și teren de fundare); • MBM (Materiale pentru Betoane și Mortare); • BBABP (Beton, Beton Armat, Beton Precomprimat); • AR (Armături de Rezistență din oțel beton, sârmă sau plase sudate); • ANCFD (Agregate naturale pentru lucrări de CF și Drumuri); • MD (Materiale pentru drumuri); • D (Drumuri); • HITIF (Hidroizolații, izolații termice și izolații fonice); • VNCEC (Verificări nedistructive și ale comportării în exploatare a construcțiilor).

4. Studii Geotehnice, Geologotehnice, Hidrogeologice și Impact de mediu, Foraje pentru apă, foraje de observație nivel hidrostatic și epuismente pentru construcții și căi de comunicații.

5. Cadastru și Topografie – Cadastru, Intabulare, Planuri Topografice de detaliu, GPS, Consultanță, Asistență, Execuție, Monitorizare topografică.

6. Arhitectură și Proiectare – Documentații tehnice în vederea realizării de Planuri urbanistice - PUG (General), PUZ (Zonal), PUD (Detaliu), Certificat Urbanism (CU), Autorizare de Construire (DTAC), Proiectare (PTh+DDE).

7. Subtraversări prin foraj dirijat de căi de comunicații - drumuri și căi ferate.

42

AQ, CQ, Verificatori de proiecte și Experți Tehnici pe domeniile Af, A1, A2, A3, A4, B2, B3, D; • ANCPI - Experți clasa I Cadastru / Cartografie / Geodezie; • MTI-AFER – Responsabili SC. În acest sens, este bine de știut că EURO QUALITY TEST SRL are documentat, implementat și certificat un Sistem de management integrat, conform standardelor SR EN ISO 9000:2008 Calitate,

14001:2005

-

Mediu

și

OHSAS

18001:2008 - Sănătate și Securitate Ocupațională, iar pentru Laboratorul de încercări conform SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Prestigiul societății noastre este strâns legat și de faptul că EURO QUALITY TEST SRL este membră a asociațiilor profesionale: • CNCisC - Comisia Națională Comportarea in Situ a Construcțiilor; • APDP - Asociația Profesională de Drumuri și Poduri din România; • SRGF – Societatea Română de Geotehnică și Fundații; • ISSMGE - Societatea Internațională de Mecanica Solului și Inginerie Geotehnică; • AICPS – Asociația Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri; • RNLC - Rețeaua Națională a Laboratoarelor din Construcții; • EuroGeoSurvey - Societatea Europeană a Inginerilor Geologi. q w Revista Construcțiilor w august 2018

CREȘTEREA EFICIENȚEI SISTEMULUI CU POMPE INTELIGENTE Lower temperatures to effectively use renewable energy sources and reduce heat losses District heating provides a lot of opportunities to effectively lower CO2 emissions while increasing consumer comfort. Considered the most effective way of distributing heat, there is strong political support around the world for a wide implementation of district heating, and to optimise existing methods. This will result in a significantly lower carbon footprint and cheaper energy for consumers, who do not have to give much thought of the installations in their house or building.

The benefits from recent advances in low temperature district heating enable effective utilisation of: • Sustainable and renewable energy from wind, geothermal, solar thermal, etc.

• Surplus heat, for example from factories in a local community, that would otherwise be lost.

Lowering temperatures is furthermore a huge benefit for many existing district heating networks, as this significantly reduces heat losses and improves the overall system efficiency.

In most cases, no or limited investment is required; temperatures can easily be lowered with no negative consequences, due to original over-sizing of installations, energy renovation of buildings etc.

Grundfos can help optimise your district heating to run with lower temperatures: • Reliable and highly efficient pumps for any application on the production, distribution and consumption side in the district heating network • Solutions that improve the efficiency of your system; e.g. temperature zoning, pressure boosting and pressure optimisation • Services to ensure optimal operation and performance of your pumps in the system; e.g. commissioning, energy checks, pump audits and service contracts • Consultancy on how to design the distribution system and utilise the intelligence built into our products and systems, helping you save money from the very first day.

Reduceți temperaturile pentru a folosi eficient sursele de energie regenerabilă și reduceți pierderile de căldură Termoficarea oferă o mulțime de oportunități de a reduce eficient emisiile de CO2, crescând, totodată, confortul consumatorului.

Considerată cea mai eficientă modalitate de distribuire a căldurii, există un sprijin politic puternic în întreaga lume pentru o implementare, la scară largă, a termoficării și pentru optimizarea metodelor existente. Acest lucru va duce la emisii de carbon semnificativ mai reduse și energie mai ieftină pentru consumatori, care nu vor mai fi atât de preocupați de instalațiile din casele și clădirile lor.

Beneficiile avansurilor recente în termoficarea cu temperatură scăzută permit utilizarea efectivă a următoarelor: • Energie sustenabilă si regenerabilă eoliană, geotermală, termică solară etc.

• Surplusul de căldură, de exemplu din fabricile dintr-o comunitate locală, care altfel s-ar fi pierdut.

Scăderea temperaturii este, de asemenea, un beneficiu imens pentru multe rețele de termoficare existente, deoarece acest lucru reduce semnificativ pierderile de căldură și îmbunătățește eficiența sistemului global. În majoritatea cazurilor, nu este necesară nicio investiție sau sunt necesare investiții limitate; temperaturile pot fi ușor coborâte fără consecințe negative, datorită mărimii inițiale a instalațiilor, renovării energetice a clădirilor etc.

Grundfos vă poate ajuta să optimizați rețeaua de termoficare, pentru a funcționa cu temperaturi mai scăzute: • Pompe fiabile și foarte eficiente pentru orice aplicație privind producția, distribuția și partea de consum în rețeaua de termoficare; • Soluții care îmbunătățesc eficiența sistemului dumneavoastră; de exemplu, zonarea temperaturii, creșterea presiunii și optimizarea presiunii; • Servicii pentru a asigura funcționarea optimă și performanța pompelor în sistem; de exemplu, punerea în funcțiune, verificări energetice, audituri ale pompei și contracte de service; • Consultanță privind modul de proiectare a sistemului de distribuție și folosirea inteligenței integrate în produsele și sistemele noastre, ajutându-vă să economisiți bani încă din prima zi.

Discover the potential of intelligent district heating

Descoperiți potențialul termoficării inteligente

See more: https://www.grundfos.com/campaigns/isolutions/commercial-buildings/district-energy.html (local version)

Citiți mai mult: https://ro.grundfos.com/campaigns/isolutions.html?cmpi d=ot:revista:districtenergy:gro:districtenergy

44

w Revista Construcțiilor w august 2018

Utilizarea energiei regenerabile în Sistemele Centralizate de Alimentare cu Energie Termică – SACET* (Partea I) SINTEZA INFORMAȚIILOR ȘI CONCLUZIILE, ÎN 16 ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI dr. ing. Radu POLIZU Vă prezentăm, în continuare, un articol care, la prima vedere, nu pare legat 100% de tematica genearală a revistei noastre. Numai la prima vedere, pentru că, citindu-l cu atenție, veți vedea că nu peste mult timp, toți constructorii de clădiri vor fi obligați, de o serie de hotărâri ale Comisiei Europene, să asigure noilor construcții condiții deosebite de alimentare cu energie termică (respectiv consum de energie din surse fosile aproape zero). Altfel spus, consumul majoritar de energie termică să fie asigurat din surse regenerabile.

Câteva idei ce se referă tocmai la modul cum se va putea asigura respectarea unor asemenea condiții la viitoarele noi clădiri rezultă din articolul al cărui autor, dr. ing. Radu Polizu**, este un reputat specialist în domeniu.

1. Cine obligă la utilizarea energiilor regenerabile?

Directiva 2012/27/EC și respectiv Legea 121/2014 definesc „Sistemul Centralizat de Termoficare și Răcire Eficientă ca fiind acel sistem centralizat care folosește: min 50% energie regenerabilă sau minimum 75% căldură din cogenerarea cu înaltă eficiență energetică sau minimum 50% un amestec al acestora.”

2. Sunt posibile aceste procente la dimensiunile SACET din orașele mari?

Au fost studiate mai multe variante posibile bazate pe energia geotermală dar, mai întâi, să definim această energie: Energia geotermală este „energie înmagazinată sub formă de căldură sub scoarța solidă a Pământului” și am citat aici definiția dată de către Directiva 2009/28/EC, cunoscută drept Directiva RES. Energia geotermală are două forme de concretizare și anume: ENERGIA GEOTERMALĂ DE SUPRAFAȚĂ sau „Shallow geothermal energy”, stocată până la 200 m adâncime și ENERGIA GEOTERMALĂ DE ADÂNCIME sau „DEEP geothermal energy”, stocată sub 200 m adâncime și, în cazul României, nu mai mult de 3.000 m adâncime. Sub 3.000 m România nu forează pentru surse de apă, întrucât prețul este oneros. Declararea

unui sistem centralizat ca fiind „eficient energetic” se face în baza unor indicatori de eficiență. Aceștia sunt: A) Factorul de energie primară B) Emisia specifică de gaze cu efect de seră, echivalent CO2.

Să lămurim aceste noțiuni: A) FACTORUL DE ENERGIE PRIMARĂ este exprimat ca raport între consumul de energie primară [MWhep] înregistrat la producătorul de energie termică într-o unitate de timp și consumul final de energie măsurat la intrarea energiei în clădirile consumatorului final [MWh], în acea unitate de timp (zi; lună; sezon calendaristic sau an). Media europeană a acestui indicator va fi, la nivelul anului 2020, de 1,367 MWhep/MWh iar ținta națională a României este de 1,418 MWhep/Mwh, stabilită prin „Programul Național de Acțiune în domeniul Eficienței Energetice”. În raport cu aceste valori, situația SACET București se prezintă astfel: 27% sunt pierderi de energie în unitățile de producție a energiei ELCEN; 20% sunt pierderi de energie pe rețelele de transport al energiei (1.000 km) ale RADET; 11% sunt pierderi în Punctele Termice (1.000 PT) și pe rețelele secundare (3.000 km); iar peste 1,5% reprezintă consumul de energie electrică

*SACET ‐ Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică. În cazul aglomerărilor urbane există mai multe modalități pentru ca sis‐ temele de încălzire să fie cât mai eficiente și totodată, ecologice. Practica a demonstrat, însă, că sistemele de alimentare centralizată cu ener‐ gie termică (SACET) reprezintă o alternativă convenabilă cost – eficiență, în condiții de siguranță pentru marile orașe.

Ce este, de fapt, SACET? Un sistem compus din: centralele de producție, rețeaua de transport al energiei termice, puncte/module termice, rețeaua de distribuție pentru energie termică. ** dr. ing Radu POLIZU ‐ Vicepreședinte al Societății Române Geoexchange, membră a EGEC (European Geothermal Energy Council din Bruxelles), membră a Comisiei de Monitorizare a Programului Operațional Infrastructura Mare ‐ ramura energie 2014‐2020 a Fondurilor Euro‐ pene; Expert GEOTRAINET Designer; Furnizor de tehnologie geotermală pentru cca. 20 obiective geotermale cu puterea termică instalată de la 100 kW la 5.000 kW realizate pe teritoriul național în perioada 1998‐2016, printre care și obiectivul ”MIDOCAR VITAN” citat ca ”best practices” în unicul manual european „Geothermal Training Manual”/2011 editat de către Comisia Europeană; posesor al Brevetului OSIM de stocare ener‐ getică nr. 119422B1/2005; autor al mai multor articole de specialitate publicate în „Revista Construcțiilor” 2015‐2016 pe subiectele: „Alimenta‐ rea centralizată eficientă cu energie termică” și ”Resursele geotermale ale României ‐ Punerea în valoare a Geotermalului de București”.

46

w Revista Construcțiilor w august 2018

pentru transportul și distribuția energiei termice, incluzând aici și pierderile de apă caldă tratată, care trebuie completată permanent la producătorul de energie și în unele Puncte Termice mari. Așadar, SACET București totalizează pierderi stabilite prin monitorizare de minimum 60% raportate la energia gazului metan consumat. Cu alte cuvinte, pentru fiecare 1 MWh energie finală se consumă 2,5 MWhgaz natural, respectiv energie primară. Rezultă că INDICATORUL de EFICIENTA ENERGETICĂ în cazul Bucureștiului este 2,5 MWhep/MWh, iar în cazul orașului Brașov este de 2,8 - 3 MWhep/MWh, din care cea mai mare parte are cauze asemănătoare ca la SACET București, la care se adaugă pierderi energetice din erori de dimensionare a unităților de cogenerare de înaltă eficiență energetică pe gaz natural (erori făcute la data privatizării și înlocuirii/închiderii CET pe cărbune din Brașov, în lipsa unei analize energetice corecte a FUNCȚIONĂRII SACET ÎN CONDIȚIILE ALIMENTĂRII DIN CET-UL PE CĂRBUNE). Indicatorul de eficiență energetică, la asfel de valori, arată clar de ce prețul producției de energie termică este ridicat și de ce Autoritatea Publică este obligată să subvenționeze energia cu peste 50%, pentru a opri debranșarea populației de la sistemul SACET. Un studiu făcut anul trecut în Brașov, la nivelul beneficiarilor din blocurile de locuințe, arată cât de precară este situația SACET, gradul de nemulțumire privind serviciile oferite, gradul de inacceptabilitate a prețului energiei și neîncrederea populației în capacitatea SACET de reformare.

3. Cum se va putea ajunge, de la consumuri actuale de 2,5-3 MWhep/MWh în cazul acestor orașe, la valori de sub 1,418 MWhep/MWh angajate de către România pentru anul 2020?

Un răspuns pentru București este: a) RETEHNOLOGIZAREA producătorilor de Energie ELCEN în cogenerare, care trebuie să se încadreze în condițiile cogenerării de înaltă eficiență; de exemplu: în valoarea randamentul global de min 85%; b) transportul energiei termice pe distanțe mai scurte, prin preluarea unei părți a producției de energie în Centrale Termice cu eficiență foarte ridicată (consum de energie primară <1 MWhep/MWh) a ramurilor periferice ale termoficării actuale, astfel încât pierderile de energie pe întreg lanțul, adică pe rețele de transport - puncte termice - rețele secundare, să se situeze în limita stabilită de lege: 15%; c) anularea pierderilor de apă, prin înnoirea rețelelor și reducerea consumurilor de energie electrică la pomparea agentului termic (scurtare trasee, folosirea de pompe cu turație variabilă, contorizare și echilibrare ramuri, supravegherea electronică etc). Îndeplinirea unor astfel de condiții înseamnă investiții în tehnologie. w Revista Construcțiilor w august 2018

4. Care este cuantumul pierderilor de energie după modernizarea propusă? În cel mai fericit caz: 30% (adică la jumătatea pierderilor de energie actuale), ceea ce ar determina o cifră de eficiență energetică la nivelul SACET de 1,429 MWhep/MWh, care însă este mai mare decât ținta României, foarte departe de ținta europeană a anului 2020 și foarte îndoielnic de realizat din cauza vechimii echipamentelor actuale și a lungimilor mari ale rețelelor termice actuale din București sau Brașov. Deci, este nevoie de soluții suplimentare de modernizare curajoase, sigure, convingătoare și valabile pe termen lung.

5. Care sunt aceste soluții?

Reducerea în continuare a consumului de energie primară este POSIBILĂ NUMAI DACĂ SE APELEAZĂ LA FOLOSIREA ENERGIEI REGENERABILE într-o măsură care să permită situarea SACET mult sub valoarea țintei europene a anului 2020, cu respectarea așteptărilor din perspectiva anului 2030 și a cerințelor UE pentru anul 2050 din Programul ENERGIE-MEDIU aflat în dezbaterea Parlamentului European. La București, un astfel de deziderat presupune ca Primăria Capitalei să ACCEPTE propunerea făcută, de instalare a 14-17 Centrale Termice de cvartal foarte eficiente energetic, amplasate periferic față de rețelele RADET, cu folosirea energiei geotermale în proporție de min 50%, cu care se poate ajunge la un consum de energie primară la nivelul întregului SACET situat sub cifra de 1,29 MWhep/MWh. Cifra de 1,29 MWhep/MWh înseamnă, pentru ansamblul SACET, o pondere de 10% RES, într-un amestec de 100% Cogenerare de înaltă eficiență energetică pe gaz natural cu RES. Din păcate, Primăria Municipiului București, deși a stabilit pentru modernizarea SACET București o investiție impresionantă, de cca 4 miliarde euro, prin finanțarea dintr-un credit cerut la o bancă europeană, nu a stabilit prin „Strategia de alimentare cu energie termică a Capitalei” (aprobată în iunie 2017 de către Consiliul General), o anume proporție bine determinată a energiei regenerabile folosite în mixul de alimentare a Centralelor termice modernizate și a celor noi, astfel încât să se asigure un consum de energie primară sub nivelul cerut, pentru anul 2020, de către Directiva 2012/27/EC sau Legea 121/2014. Și asta în ciuda faptului că Autoritatea Municipală de Reglementare în domeniul Serviciilor Publice (AMRSP), prin asigurările date de către Directorul General, s-a angajat ca, la finele investiției, SACET modernizat să obțină un consum de energie primară de 1,29 MWhep/MWh, fără a stabili, însă, căile de a se obține această cifră. În aceste condiții, este greu de apreciat dacă această cifră, cum ar fi normal, este sau nu este un indicator obligatoriu de calitate, care condiționează obținerea creditării și derularea investițiilor. continuare în pagina 48 È 47

Æ urmare din pagina 47 B) EMISIA SPECIFICĂ de gaze cu efect de seră, echivalent CO2, este al doilea indicator de bază al Eficienței Energetice care urmează, după anul 2020, să fie elementul principal al luptei pentru „o Europă Curată”, slogan al Comisiei Europene și Parlamentului European pe perioada 2020-2030 și în perspectiva anului 2050. Dacă luăm în considerare cifrele de consum de energie primară menționate mai înainte, cunoscând că cele 2 orașe analizate produc energie termică pe bază de gaze naturale, pentru un indice specific de 0,205 tone CO2/MWh, obținem următoarele rezultate: • SACET București - Emisia de gaze actuală: 0,513 tone CO2/MWh; • Emisia de gaze SACET cu 10% energie regenerabilă: 0,264 tone CO2/MWh; - EFECTUL ACȚIUNII: REDUCEREA POLUĂRII ÎN CAPITALĂ CAUZATĂ DE SACET, CU 50%.

• Brașov, zona de nord a orașului: Emisia de gaze cu efect de seră actuală: 0,606 tone CO2/MWh. Emisia de gaze după implementarea Proiectului demonstrativ: 0,099 tone CO2/MWh; - CONCLUZIA: REDUCEREA POLUĂRII ÎN ZONA DE NORD A BRAȘOVULUI CU 84%.

Așadar, constatăm că la nivel global, în București, utilizarea RES, chiar dacă nu poate atinge cifra de 50% în mixul de alimentare, poate influența decisiv indicatorii globali ai SACET, iar în cazul Brașov, acolo unde RES este 50%, efectele creșterii eficienței energetice sunt substanțiale.

6: Ce înseamnă o proporție de 10% RES în balanța energetică a SACET București?

Vă rugăm să priviți Harta SACET București (fig. 1) și veți vedea că la periferia sistemului centralizat de distribuție a energiei termice se propune instalarea, pe pozițiile actuale, ale unor Puncte Termice sau Centrale

Fig. 1: Propunerea „Polizu”: Folosirea geotermalului de București pe 14‐17 locații GeoDH 48

w Revista Construcțiilor w august 2018

Termice existente, a unor „Module Geothermal District Heating”, a căror capacitate termică asigură o putere instalată de până în 18 Gcal/h/locație. Dacă privim cu atenție „coloraturile specifice fiecărei CETELCEN și a CET-urilor private din sistem, respectiv VEST ENERGO și GRIRO, partea de nord a orașului, Sectorul 1 și Sectorul 2, NU AU CAPACITĂȚI DE PRODUCȚIE de mari dimensiuni, motiv pentru care CETurile din sudul orașului, CET Sud și CET Progresul, pompează căldura la distanțe inadmisibil de mari.

Situația este foarte gravă vara, atunci când debitele de căldură necesare devin atât de mici la consumatorul final încât pierderile de energie cresc, timp de 6 luni pe an, de la 20% iarna la 50% vara pe conductele de transport, situație total neeconomică, ce afectează semnificativ nivelul costurilor de producție anuale.

Așadar, „startul modernizării” trebuie să înceapă din nordul orașului. Vom nominaliza următoarele LOCAȚII de pe Harta RADET numită „Propunerea POLIZU” (fig. 1): • CET-uri EXISTENTE SUPUSE MODERNIZĂRII - ELCEN București Sud - 671 Gcal/oră - ELCEN Grozăvești - 215 Gcal/oră - ELCEN București Vest - 460 Gcal/oră

- ELCEN Progresu - 410 Gcal/oră - CET Griro - 20 Gcal/oră - CET Titan - 24 Gcal/oră - CET VEST ENERGO - 25 Gcal/oră TOTAL: 1.825 Gcal/oră • CENTRALE TERMICE NOI ȘI MODERNIZATE ÎN NORD - CTZ Casa Presei – 75 Gcal/oră din care GeoDH 15 Gcal/oră - CT noi/modernizate în nord cu GeoDH 15 Gcal/oră: CT Floreasca, CT Aviației, CT Colentina, CT Bucureștii Noi • PUNCTE TERMICE TRANSFORMATE ÎN CT GeoDH - GeoDH poz nr. 1 - 8 x 15 Gcal/oră = 120 Gcal/oră TOTAL: 270 Gcal/oră din care 210 Gcal/oră în Module GeoDH Așadar, obținem o capacitate instalată de 2.095 Gcal/oră, din care 210 Gcal/oră putere instalată în Module GeoDH, adică 10%, respectiv procentul ce permite obținerea la București a unei eficiențe energetice de 1,29 MWhep/MWh, adică aproape la jumătatea cifrei actuale de consum energetic, precum și unei emisii specifice de gaze cu efect de seră, la 50% din

Fig. 2: „Conceptul Dumitrașcu” de reducere a distanțelor de transport a energiei CET‐urilor continuare în pagina 50 È

w Revista Construcțiilor w august 2018

49

Æ urmare din pagina 49 nivelul poluării rezultate astăzi în Serviciul Public de Termoficare, cu INVESTIȚII NECESARE estimate la valoarea de 2,1 miliarde euro, adică jumătatea valorii planificate de către PMB pentru realizarea „Strategiei”.

Acest concept a fost prezentat prima dată în cadrul WORD RENEWABLE ENERGY CONGRESS, Secțiunea Energie Geotermală, care s-a desfășurat la București în iunie 2015 și a fost făcut public prin Revista Construcțiilor în 2016 și prin documentele transmise RADET și AMRSP în martie 2017.

O altă inițiativă, care poate fi folosită pentru reducerea substanțială a distanțelor de transport a energiei pe conductele principale de transport, este „Conceptul Dumitrașcu” (fig. 2) (Gabriel Dumitrașcu a fost președintele CA RADET în anul 2016). Acest concept folosește un inel central, care adună și distribuie dinspre Sud-Sud-Vest către Nord-Nord-Est energia termică produsă în CET-urile actuale (ELCEN – GRIRO – VEST ENERGO), ce reprezintă peste 85% din puterea termică instalată în Capitală în scop de termoficare.

Din păcate, niciuna dintre propunerile menționate nu a fost preluată în „Strategia” supusă aprobării Consiliului General al municipiului București din iunie 2017.

7. Pot fi aceste soluții o sursă de inspirație pentru alte SACET din teritoriu?

Evident că DA, cu condiția să se plece de la o analiză corectă și foarte transparentă a situației actuale din fiecare oraș, ca de exemplu: Constanța, Iași, Timișoara etc., fiind vorba de o abordare mai mult tehnocrată decât politică.

Brașovul este, după București, al doilea cel mai poluat oraș al României. Acolo, emisiile de gaze cu efect de seră sunt, la poalele Tâmpei, atât de mari încât brazii se retrag tot mai sus posibil, spre vârfurile Tâmpei iar schimbările climatice din ultimii ani umbresc viața oamenilor. Orașul este decis să facă ceva și trebuie salutată inițiativa locală de a valida, într-o primă variantă, posibilitatea de a accesa energie regenerabilă, prin construirea unui sistem geotermal pilot în nordul orașului.

APROBĂRI DE CONSILIU LOCAL 2018: Planificarea strategică a încălzirii în municipiul Brașov, propusă de către Agenția pentru Managementul Energiei și Protecția Mediului Brașov în 3 volume: - Volumul I – Strategia locală de încălzire – Recomandări pentru Municipiul Brașov; - Volumul II – Evaluarea eficienței energetice și utilizarea SRE în sistemul de încălzire din Municipiul Brașov; - Volumul III – Rezultatele evaluării cantitative a pachetelor de politici selectate pentru Brașov.

Documentele pot fi vizualizate la adresa: http://www.abmee.ro/portfolio/proiectul-progressheat/ În planul de investiții, aprobat ca Anexă la Strategie, la capitolul D există planificarea conform Tabelului 1.

8: Ce înțelegem prin „Modul Geothermal District Heating”, acronim GeoDH? Modulul Geothermal District Heating este UN ANSAMBLU termodinamic specializat în EXTRAGEREA ENERGIEI GEOTERMALE DE ADÂNCIME SAU DE

Fig. 3: Conversia unor centrale termice din zona Bartolomeu în sisteme GeoDH 50

w Revista Construcțiilor w august 2018

Tabelul 1

SUPRAFAȚĂ cu STOCAREA ENERGIEI GEOTERMALE, cu PRELUCRAREA ENERGIEI GEOTERMALE între două LIMITE de temperatură foarte exacte, limite ce stabilesc valoarea „K” a prelucrării resursei, cu FOLOSIREA Po m p e l o r d e C ă l d u r ă G e o t e r m a l e , î n s c o p u l încălzirii/răcirii unui AGENT TERMIC SECUNDAR cu temperatura prescrisă iarnă/vară. Pompele de Căldură sunt acționate electric și își asigură energia electrică de acționare pe locație, prin utilizarea unui/unor GRUPURI DE COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ ENERGETICĂ pe gaz natural sau pe biomasă. Elementul principal al conceptului îl reprezintă Brevetul OSIM nr.

110422B1/2005, aplicat cu succes în România începând cu anul 1998 (prin Proiectul geotermal MIDOCAR NORD). Prin acest concept se asigură, în raport cu Legea 121/2014, UN AMESTEC 100% de Energie geotermală cu Energie termică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență energetică, amestec care poate fi considerat optim pentru sistemele centralizate de încălzire/răcire eficiente energetic.

9. Ce înseamnă „cogenerarea de înaltă eficiență energetică” România NU A PRELUAT, din Directiva 2012/27/EC în Legea 121/2014, DEFINIȚIA și ANEXA ce tratează acest subiect, situație ce-i permite să BONIFICE, din TAXE, la facturarea energiei electrice către populație, o serie de unități de producție a energiei în cogenerare (printre care și ELCEN București) care NU ÎNDEPLINESC condițiile europene de COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ ENERGETICĂ. Această situație poate fi corectată dar, până atunci, vom considera că un Grup de Putere în Cogenerare este EFICIENT ENERGETIC dacă realizează o EFICIENȚĂ GLOBALĂ de min 85% și funcționează anual peste 6.500 -7.000 ore/an, la valoarea producției nominale de energie electrică, condiții relativ grele impuse proiectanților de Centrale Termice în cogenerare. Greutatea constă în faptul că, pe timpul verii, din cauza specificului cronogramei ACC, cu 4 ore/zi sarcină zero și numai 1-2 ore/zi sarcină maximă, producerea continuă de energie electrică, la puterea de regim nominal a grupurilor de cogenerare, sau min 75% din valoarea nominală a acestora, NU ESTE POSIBILĂ fără o stocare energetică a căldurii generate, situație realizabilă numai prin „amestecul tehnologic” al cogenerării cu sursa geotermală, care poate folosi, în acest scop, stocatorul său geotermal. w Revista Construcțiilor w august 2018

Întrucât asigură tot anul energia electrică Pompelor de căldură angajate în încălzirea / răcirea / producerea de ACC pentru CLĂDIRI, grupurile de cogenerare din cadrul Modulelor GeoDH sunt în serviciu 8.760 ore/an iar dacă le alegem astfel încât eficiența lor globală să fie minimum 85%, pe un interval de 100% - 75% din sarcina nominală folosind „stocarea energetică”, vom îndeplini condițiile Directivei 2012/27/ EC de „înaltă eficiență energetică” fără probleme. Este o situație avantajoasă, pe care Grupurile de cogenerare nu o pot îndeplini singure, fără Pompe de căldură reversibile și fără stocare energetică de puteri mari (Aviz Proiectanților CTZ Casa Presei, aflată în Planul de modernizare 2018 a PMB). Dacă ne gândim că Grupurile de Cogenerare pot acoperi nu numai consumul propriu al Sistemului GeoDH, ci și necesarul de energie casnică al blocurilor arondate la Sistemele GeoDH, atunci apare așa zisul ”EXPORT” de energie electrică, realizat prin intermediul „Sistemului Energetic Național” (SEN), care actualmente BONIFICĂ producția de energie electrică. Astfel de producători mici, dar numeroși, mult timp descurajați, vor fi încurajați, pentru că ei asigură consumul de energie electrică la locul de producere, fără cheltuielile de transport și pierderile înregistrate de către TRANSELECTRICA. 10. Care este specificul Modulelor GeoDH în București și Ilfov? În ciuda faptului că energia geotermală de tip „deep geothermal” este cunoscută și valorificată în scopuri de încălzire încă din anii 1970-80, în zonele cunoscute ca „geotermale” ale României, NU A FOST GĂSITĂ PÂNĂ ACUM o tehnologie eficientă energetic și ecologică.

Toate sistemele „Deep geothermal” din România, identic tehnologic celor din vecinătatea graniței de nord a României, exploatează resursa energetică cu K = 20-30°C, dintr-un potențial de peste 40-60°C și, în unele cazuri chiar de 80°C și „aruncă” în emisari sau în râuri cantități uriașe de energie, situație care ASTĂZI ESTE INTOLERABILĂ (cazurile termoficărilor geotermale Beiuș și Călimănești). Din nefericire, există încă „granturi” europene în România care încurajează astfel de tehnici PUȚIN EFICIENTE PENTRU RESURSA AUTOHTONĂ. Matematic este foarte ușor de a demonstra afirmația făcută: Să luăm ca exemplu două foraje geotermale în Județul Ilfov, în Otopeni, lângă București. În Soluția clasică, pentru un debit geotermal de 30 l/sec/foraj, se folosește, în scop de termoficare, un K = 20°C, dintr-un potențial K = 60°C (pentru un standard de evacuare apă geotermală 10°C la emisar).

Rezultă că, dintr-un potențial de cca 15 MWth, se va utiliza energetic numai 6 MWth și se va „arunca” în continuare în pagina 52 È 51

Æ urmare din pagina 51 mediul ambiant 9 MWth. EVIDENT: NU-I BINE! Dacă în locul acestei practici se va folosi o soluție tehnică de stocare energetică și o prelucrare energetică cu Pompe de Căldură, se va putea extrage pentru a livra aceeași cantitate de căldură cerută de consumatori, adică 6 MWth, doar 29 l/sec din cei 60 l/sec ai celor două foraje geotermale, ADICĂ VA FI NEVOIE DE CEL MULT 1 FORAJ DEEP, astfel încât al doilea foraj este disponibil pentru restituția apei geotermale uzate energetic în stratul de proveniență. În plus trebuie menționat că diferența de greutate specifică a apei la 10°C față de evacuarea la 60°C poate fi, în multe cazuri, favorabilă reintroducerii mai facile a apei geotermale uzate energetic în strat, fără a mai ține cont și de faptul că 1 foraj de alimentare economisit, săpat la aproape 3.000 m în Otopeni, costă cca 3 milioane Euro. Trebuie menționat aici că, în cazul termoficării Orașului Otopeni, nu a contat faptul că sunt 5 foraje săpate în zonă și nu a contat nici experiența existentă dinaintea anului 1990, alegerea Autorității Publice Locale fiind, de necrezut, folosirea gazului natural în scop de încălzire și, culmea indiferenței, și fără cogenerare, atitudine complet irațională, iresponsabilă și falimentară.

Nutrim speranța că poate altcineva va investi, la un moment dat, în utilizarea celor 5 foraje disponibile din Otopeni, pentru un alt obiectiv, de exemplu climatizarea Aeroportului Coandă din Otopeni sau pentru alte noi obiective în zonă, ținând cont că 3 foraje de exploatare și 2 foraje de injecție (restituție), cu o valoare de cca 15 milioane euro, au un potențial de exploatare de min 22 MWth. Acestea fiind spuse, revenim la București unde avem certitudinea că tehnologia GeoDH propusă, aplicată pe zăcământul „Geotermalul de București”, cu un potențial geotermal de min 30 l/sec/foraj, la max 1.500 m adâncime și o temperatură de 40°C, prin utilizarea stocării energetice și prin prelucrarea energetică a unui K = 30°C cu ajutorul pompelor de căldură și a căldurii grupurilor de cogenerare, poate obține o producție de peste 8 Gcal/oră/foraj/linie GeoDH. Acestea FUNDAMENTEAZĂ INVESTIȚIILE PROPUSE în cele 14-17 locații GeoDH (fig. 1) care au fiecare câte două dubleturi de foraje/locație, urmând ca validarea acestor performanțe să se facă la primele două Obiective realizate în nordul Capitalei (de exemplu Casa Presei, unde ansamblele GeoDH sunt destinate numai ACC și Cartierul Aviației unde ansamblele GeoDH sunt destinate încălzirii și producerii ACC, ambele cazuri cu EXPORT de energie electrică).

11. Care este specificul modulului GeoDH în Brașov? Ce înseamnă decarbonarea mediului ambiant și cum credem că poate fi bonificată?

52

Brașovul nu are disponibil un zăcământ geotermal de adâncime, ci este bogat în zăcăminte acvifere situate la adâncimi rezonabile de 150-200 m, cu debite exploatate relativ mari de 10-20 l/sec și o temperatură de min 15°C. Centrala Prototip GeoDH Bartolomeu are indicativul „Geo HP-CHP 3,25 MWth + 2 x 350 kWe” și folosește două dubleturi de câte 3 foraje de apă în zona de exploatare a Centralei termice. Centrala folosește o singură Linie GeoDH, ce realizează: stocare apă – tratare energetică apă, cu pompe de căldură în serie acționate electric de către 1-2 grupuri de cogenerare pe gaz natural, capacitate electrică totală 700 kWe. Eficiența energetică este impresionantă: consumul de energie primară scade de la valoarea actuală de 3 MWhep/MWh la 0,49 MWhep/MWh iar emisia specifică de gaze scade de la 0,606 tone CO2/MWh la 0,099 tone CO2/MWh (o scădere de 600%). Discuțiile de la Brașov, desfășurate cu Autoritățile Publice Locale pe tema reducerii poluării, s-au bucurat de participarea unor personalități ale Autorităților Publice Centrale din cadrul MDRAPFE și ANRE. Astfel, s-a putut concluziona că, nu peste mult timp, și în România OBIECTIVUL POLITIC VA FI EFICIENȚA ENERGETICĂ unde INDICATORUL EMISIE SPECIFICĂ VA JUCA ROLUL PRINCIPAL. Rezultă, deci, că în cazuri de acest gen, unde reducerea poluării orășenești este de excepție, Autoritatea Publică Locală poate discuta și aproba în Consiliile sale BONIFICAREA REDUCERII POLUĂRII ZONALE în baza cotațiilor Studiului național [1] și Studiului European [2]. Acestea arată că efortul financiar de decarbonare a mediului ambiant în anul 2020 este de 30 Euro/tonă CO2, cifră care va ajunge până în anul 2030 la peste 50 Euro/tonă CO2, ceea ce va accelera, în mod inevitabil, interesul pentru promovarea RES în domeniul termoficării/răcirii eficiente a clădirilor. Acolo unde efectele poluării sunt dramatice prin distrugerea microclimatului natural, ca în cazul Brașov, decarbonarea poate fi bonificată de către Autoritatea Publică Locală, prin acordarea cuantumului Subvenției Locale a Gcal. O astfel de politică poate aduce înapoi și consumatorii de energie termică din blocurile de locuințe debranșate în ultimii ani și poate atrage investitori privați din zona energiei.

BIBLIOGRAFIE: [1] PURICA I.; UZLAN C.; DINU S.: Evaluarea impactului reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră aupra economiei românești - Editura Economică, 2012, ISBN 978-709-601-2; [2] CEPS Task FORCE: EU ETS Market Stability Reserve - EU Carbon Analisis, april 2014, Brussels.

(Va urma) w Revista Construcțiilor w august 2018

De 15 ani la înălțime !

Paul CHITIC - director general SC ROLIFT SRL ROLIFT SRL Timișoara este dealer, în zona de vest a României, pentru echipamente de manevrat marfă și de lucru la înălțime, atât pentru materiale, cât și pentru personal. Având o experiență de peste 15 ani pe piață în domeniul echipamentelor de acest gen, societatea oferă soluții pentru orice tip de activitate care implică ridicarea de materiale la înălțime, manipularea de materiale în depozite și în șantiere, precum și pentru ridicarea la înălțime a personalului de lucru.

Obiectele de activitate ale grupului ROLIFT: • ÎNCHIRIEREA de echipamente de manipulat marfă și lucru la înălțime (stivuitoare, platforme de lucru la înălțime, alte echipamente industriale); • COMERCIALIZAREA de echipamente noi și second-hand din aceleași game, dar și alte mărci și furnizori; • SERVICE autorizat ISCIR specializat în domeniul acestor tipuri de echipamente; • SERVICII DE RSVTI autorizate; • COMERCIALIZARE piese de schimb pentru stivuitoare și nacele de lucru la înălțime de la furnizori externi și interni; • TRANSPORT UTILAJE și, ECHIPAMENTE proprii sau pentru diverși beneficiari.

Ca arie de acoperire a serviciilor, în special pe partea de închiriere și service, asigurăm un raport optim calitate - preț pentru asemenea echipamente în zona de vest a României. Începând cu anul 2009, ROLIFT este membru fondator al Asociației de Închiriere din România ARIRENTAL, alături de societăți reprezentative și puternice în domeniul închirierii echipamentelor de lucru la înălțime.

Politica noastră este una de orientare către client, cu flexibilitate și versatilitate specifice unei firme relativ mici - o afacere de familie cu capital strict autohton. Acest aspect ne-a ajutat să supraviețuim crizei declanșate în România în 2009, când piața de închiriere a suferit o cădere bruscă de cca 70%. Atunci cererile de închiriere pentru echipamente de ridicat și de lucru la înălțime au scăzut, în timp ce prețurile au ajuns aproape la un sfert față de cele practicate în perioada 2006-2008.

În

2017

parcul

nostru

de

închiriere a crescut cu cca 50% față de 2016, în special cel de echipamente noi, reușind, astfel, să depășim numărul de 100 de echipamente iar cifra de afaceri în 2017 s-a dublat față de 2016 pe întreg grupul ROLIFT SRL.

În rezultatele pe care le-am obținut ne-am bazat pe forțele proprii dar și pe oameni cu experiență acumulată și profesionalism. Foarte mult a contat și încrederea acordată de unele societăți colaboratoare care ne-au sprijinit, dar și de clienții noștri care au apelat la produsele și serviciile ROLIFT. q

ROLIFT Timișoara, România, DN 59 km 8+550 m stânga (Calea Șagului) Zona industrială INCONTRO Tel.: 0743 099 048, 0731 630 165 | E-mail: office@rolift.ro Web: www.rolift.ro | www.rolift-online.net

PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI ÎN CONSTRUCȚII Ioan FĂCĂOARU (1931 - 2018) S-a născut la 10 august 1931 în Hațeg.

Liceul, început la Colegiul Național Militar N. Filipescu de la Predeal (1942-1948), l-a continuat la Colegiul Național Carol I la Craiova (1948-1950), după care a urmat cursurile Facultății de Construcții Complexe Industriale din Institutul de Construcții București și, în paralel, cursurile Facultății de Fizică a Universității București (1950-1955).

De la absolvirea facultăților (1955) și până la pensionare (1990), a activat numai în cercetare, la Institutul de Cercetări pentru Materiale de Construcții, devenit ulterior Institutul de Cercetări în Construcții, ocupând succesiv gradele de cercetător principal III (1956), cercetător principal II (1970), cercetător principal l (1978) și funcțiile de șef de laborator, șef de secție. „L-am cunoscut foarte bine pe Ioan Făcăoaru, spune inginerul George Teodoru, încă din anii școlii primare, absolvind amândoi colegiul în Craiova. Eram cu un an mai mic decât el. Amândoi am ales profesia de inginer constructor. În tot timpul a avut rezultate excepționale la disciplinele de studiu și s-a comportat fără reproș din punct de vedere colegial. A absolvit în cadul Institutului de Construcții din București Facultatea de Construcții Complexe Industriale și, în paralel, a urmat cursurile Facultății de Fizică din Universitatea București (1950 – 1955). Cinci ani mai târziu, în 1960, a obținut titlul de doctor inginer sub conducerea profesorului Constantin Avram, la Institutul Politehnic din Timișoara, în specialitatea «beton armat».

Teza sa intitulată «Contribuții la studierea prin metode ultrasonice a întăririi betoanelor» a reprezentat o contribuție deosebită în acest domeniu, cu numeroase aplicații ulterioare, reclamate de practica executării construcțiilor. Din anul 1961, am avut șansa să-i devin colaborator în cadrul Institutului de Cercetări în Construcții și Economia Construcțiilor (INCERC), unde mi-a fost Șef de laborator și mai apoi Șef de secție.

Soarta ne-a despărțit în 1971, dar cei 10 ani lucrați împreună au marcat formarea mea profesională, fapt pentru care îi sunt profund recunoscător. În acest interval de timp, colectivul dr. ing. Făcăoaru a elaborat, primul în lume, Norme în domeniul încercărilor nedistructive ale betonului. Acestea au fost continuate de alte Norme, în același domeniu, pentru alte metode și aparate, România păstrându-se în prima linie a teoriei si practicii implicate.”

Activitatea de cercetare a dr. ing. Ioan Făcăoaru, în domeniul încercărilor nedistructive ale structurilor din beton armat - domeniu care îi aparține în exclusivitate - este impresionantă. A publicat 160 de articole, comunicări științifice în țară și străinătate și este coautor la următoarele 17 cărți (10 cărți fiind publicate în străinate): Măsurări și 54

control cu ultrasunete, Ed. Tehnică, 1965; Încercarea construcțiilor, Ed. Tehnică, 1965; Structure, Solid Mechanics and Engineering Design, Ed. Wiley, London, 1969; Rezistențele și deformațiile betonului, Ed. Tehnică, 1971, Încercarea nedistructivă a betonului, Ed. Tehnică, 1972; Essai des constructions, Ed. Eyrolles, Paris, 1972; Nerazrușaiuscie metodă ispâtanii betonov, Ed. Stroiizdat, Moscova, 1974; Non-Destructive Testing of Concrete, Ed. Academiei de Construcții Beijing, 1978; Non-Destructive Testing Method of Concrete, Ed. Kashiwa, Tokio, 1980; Concrete Strenght and Strains, Ed. Elsevier, Amsterdam - Oxford, 1981; Încercarea materialelor, vol. 2, Ed. Tehnică, 1982; Cutremurul de pământ din România martie 1977, Ed. Academiei, 1982; In Situ Nondestructive Testing of Concrete, Ed. A.C.I., Detroit, 1984; Danneggiamento e diagnosi di materiali e strutture, Ed. Pithagora, Bologna, 1991; Conservation of Stone and Other materials, Ed. Spon, London, 1993; Încercarea nedistructivă a nemetalelor, Ed. Cavaliotti, 1999; Emerging Technologies in NDT, Ed. Balkema. Rotterdam, 2000. Menționăm și lucrarea în domeniul filologiei romanice Reconstituirea Vocabularului Limbii Române-Aromâne în secolul VII, Ed. Cartea Aromână, 2004, în care ideea fundamentală constă în compararea cuvintelor comune din română și aromână pentru deducerea formei cuvântului în protoromână (sec. al Vll-lea) - o altă fațetă a activității domniei sale, care suscită admirație! De altfel, este unul dintre inginerii cu înalt nivel de cultură și de cunoștințe.

De asemenea, este autorul tuturor normelor românești din domeniul încercărilor nedistructive ale betonului: duritate-sclerometru, ultrasunete, metode combinate, carotaj sonic, metoda acustică prin șoc etc., precum și al normelor internaționale RILEM (Réunion Internationale des Laboratoires D’essais et de Recherches sur les Matériaux et les Constructions) în domeniul ultrasunetelor, modelelor de rezonanță, metodelor combinate.

Dr. ing. Ioan Făcăoaru este și coautor a cinci brevete de invenții în domeniul încercărilor nedistructive ale betonului și al determinării presiunii planetare (medicină) - invenții ce au fost premiate la concursurile naționale și internaționale (Geneva) - și a realizat aparatură originală de control (în colaborare cu ICE).

A prezentat conferințe de un înalt nivel științific în domeniul încercărilor nedistructive al structurilor din beton armat la University of London, Academia de Construcții a Chinei, Universitatea de Construcții din Atena și a predat un curs de masterat la Universitatea de Construcții București.

Din anul 1990, a activat în Italia, ca expert în încercări nedistructive pentru structuri rutiere (poduri și viaducte). w Revista Construcțiilor w august 2018

Menționăm, în context, lucrările efectuate de domnia sa, pe bază de contract pentru România: investigarea stării podurilor de pe Autostrada del Sol în Basilicata și Sicilia, prin metode nedistructive: determinarea stării de eforturi în pilele Viaductului de la Agnone (Italia) de 185 m înălțime, printr-o metodă originală; determinarea calității betonului turnat în structura abatorului de la Bagdad (cu economii de cca. 600.000 de dolari pentru România, prin evitarea penalizărilor); determinarea degradărilor produse de îngheț-dezgheț și de aplicarea sării pe două pasaje autostradale din stațiile Ohio și Michigan (USA), cu ajutorul ultrasunetelor; determinarea degradărilor cauzate de seism la Biserica Santa Maria Maggiore din Spello (Italia).

Activitatea sa, de excepție, în domeniul încercărilor nedistructive, l-a consacrat ca unul dintre cei mai de seamă specialiști din lume (dacă nu cel mai de seamă) relevant prin funcțiile deținute în diferite organisme științifice internaționale: președinte al Comisiei tehnice RILEM pentru încercări nedistructive INDT (1968-1976); președinte al Comisiei tehnice RILEM pentru încercări prin metodele combinate 43 CND (1976-1984); președinte al Grupului de Coordonare RILEM (1976-1978); președinte al Centrului de coordonare în încercarea nedistructivă a construcțiilor din țările est-europene (1976-1990).

Pentru remarcabila sa activitate științifică și tehnică, i s-au acordat însemnate distincții: Ordinul Muncii clasa III; Premiul Academiei Române; Medalia RILEM, 1974 (una pe an celui mai valoros cercetător în construcții din lume); Diploma de Merit RILEM, 1984, pentru activitatea Comisiei 43 CND; Om al anului J995, conferită de American Biographical Institute, Medalia pentru realizări deosebite în secolul XX, conferită de International Biographical Institute Cambridge. La o asemenea activitate

științifică și tehnică nu mai sunt necesare alte superlative, care să ilustreze valoarea de excepție a celui care a fundamentat știința încercărilor nedistructive ale betonului armat - dr. ing. loan Făcăoaru... Ce am mai putea spune?!...

Doar să ne întrebăm: Câți ingineri din țară și chiar din străinătate se pot mândri cu asemenea realizări?!

Deschizător de drumuri în profesie, dr. ing. Ioan Făcăoaru deține supremația în știința și tehnica încercărilor nedistructive asupra betonului armat în țară (și chiar în străinătate), onorându-și numele și țara, trezindu-ne admirația pentru întreaga sa creație. „L-am întâlnit pe Nelu Făcăoaru și în anul 2006 dar și în anul 2017 – cu puțin timp înainte de a ne părăsi definitiv”, povestește ing. George Teodoru, „și am constatat că a rămas neschimbat, același prieten sincer, de caracter, onest, de o modestie cuceritoare, generos, capabil să sacrifice interesele personale pentru a aduce «lumină» în viața altora, muncitor, mereu gata să adauge o carte la tezaurul de cunoștințe pe care îl lasă moștenire umanității. În viața particulară loan Făcăoaru a fost, totuși, marcat de accidentul suferit de soția sa, căreia timp de 33 de ani i-a dăruit neîntrerupt îngrijirea și dragostea, cu o abnegație incredibilă, mărturie a sufletului și caracterului său pe care le-a probat întreaga viață.

A sosit, însă, din păcate, tristul moment să ne luăm rămas bun de la OMUL deosebit Nelu Făcăoaru, care ne-a părăsit la vârsta de 87 de ani atunci când mai putea împărtăși din experiența sa utilă, tuturor.

Dumnezeu să-l odihnească!”

(Din vol. Personalități românești în construcții – autor Hristache Popescu în colaborare cu ing. George Teodoru)

Podurile: bolți și arce (XV) BOLȚI DIN BETON ARMAT CU PLATELAJ, EXECUTATE DUPĂ 1950 (Continuare din nr. 130, octombrie 2016) 16. Podul peste râul Suceava, de pe DN 29, km 1+138, din municipiul Suceava a intrat în exploatare în anul 1965. Podul are trei deschideri de cca. 48,00 m și o lungime totală de 154,2 m, cu o parte carosabilă de 14,0 m și lățime de 17,00 m la nivelul parapetului pietonal.

A fost construit în două etape: în prima etapă în soluția bolți gemene dublu încastrate cu lățime de 2,00 m

Foto 77: Pod peste râul Suceava, la Suceava.

Vedere generală pod aval

Foto 78: Pod peste râul Suceava, la Suceava.

Vedere intrados pod, etapa l ‐ bolți, etapa II ‐ cadre cu stâlpi înclinați

Foto 79: Pod peste râul Suceava, la Suceava.

Cadre cu stâlpi înclinați monoliți în zona centrală și cu grinzi prefabricate 56

la interval de 1,90 m, cu grosimea la naștere de 1,00 m și cale de 7,00 m.

Bolțile sunt unite în zona de la cheie - Foto 77. În a doua etapă podul a fost lărgit la 14,00 m, cu două trotuare de 1,50 m, în soluția cadru cu stâlpi înclinați, cu deschiderea centrală de cca. 24 m, stâlpi înclinați de 2,90 m lățime și 14 m lungime - Foto 78.

Lărgirea platelajului a fost făcută cu grinzi prefabricate precomprimate turnate pe loc, trei grinzi în secțiune transversală, monolitizate în zona de racordare, cu pereți înclinați și încastrați în fundații - Foto 78 și 79.

Platelajul, în zona pilelor, s-a realizat ca o structură monolită, simplu rezemată pe cadre cu stâlpi înclinați și pe elevațiile pilelor. În zona de la cheie s-au executat tiranți din beton armat, care asigură o legătură transversală între structurile executate în etapa II Foto 78.

Infrastructurile au fost lărgite corespunzător și asigură rezemarea cu încastrare a stâlpilor înclinați. În lungul podului, structura din cele două etape este monolită, fără rosturi. Construcțiile metalice de la susținerea stâlpilor de iluminat influențează nefavorabil aspectul general al podului.

17. Pod peste Jiul de Vest, pe DN 66A, la Lupeni Suprastructura a fost realizată cu bolți gemene dublu încastrate, cu lățime de 2,00 m, la interval de 2,00 m.

Platelajul podului a fost executat cu patru lonjeroane, antretoaze și pereți verticali - Foto 80.

Podul are o deschidere de 50,00 m, lungimea de 80,50 m și partea carosabilă de 7,00 m. Traversează Jiul de Vest, la km 14+211, pe DN 66A.

A fost executat în două etape, în etapa l podul a fost proiectat la clasa l de încărcare, calculat după metoda rezistențelor admisibile și a fost dat în exploatare în anul 1960 – Foto 81.

Infrastructurile sunt fundate direct. Dezvoltarea zonei miniere Lupeni a impus dublarea podului la patru benzi, câte două pe sens, în aceeași soluție ca în prima etapă, cu rost central între poduri, pentru clasa E de încărcare, cu o parte carosabilă de 7,80 m - Foto 82.

Foto 80: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni, DN 66 A, km 14+211. Vedere amonte boltă și platelaj

Foto 81: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni Vedere bolți etapa I și II ‐ culee mal drept

Foto 82: Pod peste Jiul de Vest, la Lupeni Vedere bolți și platelaj, amonte mal drept w Revista Construcțiilor w august 2018

Podul are trotuare laterale și spațiu amenajat în zona centrală.

A fost dat în exploatare în anul 1970 - Foto 82. Proiectantul principal a fost ing. Vasile Juncu, și con-

boltă - Foto 84. Dala este comună cu bolta în zona centrală.

Podul are fundații directe, cu un bloc comun pe toată lățimea în zona nașterilor - Foto 85.

A fost proiectat pentru clasa E

structor - ICP București.

18. Pod peste râul Cerna, la

de încărcare, calculat după metoda

Herculane, pe DN 67D, km 100+275

stărilor limită și dat în exploatare în

Podul

are

o

deschidere

cu

anul 1971.

19. Pod peste râul Cerna, la

lungime de 29,40 m, boltă dublu încastrată

cu

calea

sus,

parte

carosabilă de 9,10 m și trotuare de 0,80 m - Foto 83.

Bolțile sunt separate în zona sferturilor și unite în zona centrală.

Platelajul a fost realizat cu o dală carosabilă la partea superioară și pereți verticali lamelari încastrați în

Herculane,

pe

DN

67

D,

Foto 86: Pod peste Cerna, la Herculane, DN 67D, km 101+223.

Vedere generală pod și cale

km 101+223 Podul are o deschidere, cu bolți gemene

dublu

încastrate

cu

lungime de 31,40 m, deschidere de cca. 30,00 m, parte carosabilă de 9,10 m și trotuare de 0,80 m.

A fost proiectat pentru clasa E de

încărcare

și

calculat

după

metoda stărilor limită - Foto 86.

Platelajul podului a fost executat cu patru lonjeroane, placă carosabilă, pereți și antretoaze în zona centrală. Bolțile sunt separate pe toată lungimea podului - Foto 87.

Culeele podului sunt comune pentru amândouă bolțile și fundate Foto 83: Pod peste Cerna, la Herculane, DN 67D, km 100+275. Vedere pod amonte ‐ boltă dublu încastrată

direct, racordate cu terasamentele prin intermediul zidurilor de sprijin din piatră - Foto 86. În

acest

capitol

au

fost

selecționate și prezentate principalele lucrări de poduri și viaducte proiectate și executate după anul 1950. Această perioadă corespunde etapei de reorganizare a activității de proiectare și de execuție.

A fost înființat Institutul de Foto 84: Pod peste Cerna, la Herculane Vedere mal stâng ‐ bolți și platelaj

Proiectări Construcții Speciale IPCS, care avea compartimente pentru lucrările de poduri, drumuri, construcții hidrotehnice și pentru studii topografice și geotehnice.

De asemenea, au fost stabilite clasele de încărcare, metoda de calcul și principalele norme și normative pentru proiectarea și execuția lucrărilor de poduri și viaducte.

Foto 85: Pod peste Cerna, la Herculane.

Culee, bolți gemene unite în zona de la cheu, platelaj, dală de beton și pereți verticali w Revista Construcțiilor w august 2018

În aceeași perioadă a fost înființată întreprinderea de Construcții Poduri-ICP.

Foto 87: Pod peste Cema, la Herculane, Bolți gemene dublu încastrate și platelaj cu 4 longeroane și pereți verticali Putem menționa că, în prima etapă, până în anul 1964, podurile și viaductele au fost proiectate la clasa l de încărcare, S60 A13, calculate după metoda rezistențelor admisibile și o parte carosabilă de 7,00 m.

După anul 1964 s-a trecut la clasa de încărcare „E” V80 A30, calculate după metoda stărilor limită, cu o parte carosabilă de 7,80 m.

Multe dintre lucrările prezentate au fost calculate la clasa l de încărcare și reabilitate la clasa E de încărcare. În prezent, pe rețeaua de drumuri din România se mai găsesc în exploatare poduri și viaducte proiectate la clasa l și nereabilitate pentru clasa E de încărcare.

Selectarea lucrărilor prezentate a valorificat informații obținute de la beneficiari, dar și din arhiva proprie a autorului.

Cu siguranță, este posibil ca unele lucrări să nu fi fost cuprinse în prezentarea făcută și unele elemente relevate să nu corespundă în totalitate cu dimensiunile reale.

(Va urma) (Din vol. Podurile în România.

Bolți și arce - autor Gheorghe Buzuloiu) 57

Proiectarea zidăriilor de placare pentru fațade cu alcătuire ventilată (I) prof. univ. dr. ing. Radu PETROVICI Elaborarea reglementărilor tehnice pentru proiectarea și execuția construcțiilor constituie o procupare continuă pentru majoritatea cadrelor didactice din UAUIM [1].

Articolul de față prezintă, explică și comentează reglementarea tehnică NP 135-2013 elaborată în UAUIM care conține principii și prevederi generale de alcătuire și de calcul, împreună cu numeroase detalii de execuție, pentru proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată.

Articolul se adresează proiectanților, producătorilor de materiale de construcție și constructorilor interesați de aplicarea în practică a acestei soluții constructive moderne. Informațiile furnizate în text sunt utile, de asemenea, și ca suport documentar pentru cursurile universitare de specialitate (arhitectură & inginerie structurală).

INFORMAȚII GENERALE PRIVIND NORMATIVUL NP 135-2013 Normativul NP 135-2013 detaliază măsurile specifice necesare pentru proiectarea, execuția și întreținerea fațadelor ventilate, prezentând principiile lor de alcătuire, domeniul de utilizare, condițiile tehnice și cerințele specifice în special în contextul hazardului seismic caracteristic României.

Prevederile acestei reglementări se aplică la proiectele noi de clădiri cu fațade ventilate, precum și la proiectele de reabilitare a clădirilor existente, pentru care soluția propusă este fațada ventilată.

Codurile CR 6 - 2013 și P 1001/2013 nu au prevederi specifice pentru alcătuirea și calculul zidăriilor de placare. Din acest motiv, la elaborarea acestei reglementări, s-au folosit, parțial, prevederile standardelor europene asimilate în România (SR EN) și alte informații disponibile din literatura internațională de specialitate. Standardul european EN 1996-1-1 (adoptat în România cu indicativul - SR EN 1996-1-1) permite adoptarea, prin Anexa națională a fiecărei țări, a unor prevederi particulare pentru

peretele de placare, dar nu formulează reguli/soluții obligatorii sau recomandabile pentru a fi aplicate în proiectare.

Denumirea fațadă cu alcătuire ventilată este folosită pentru sistemul de închidere la care una dintre componente este prevăzută cu o lamă de aer ventilată natural (slab sau puternic) (fig. 1).

Stratul suport poate fi element de construcție structural sau nestructural (de exemplu, zidărie înrămată într-un cadru din beton armat/oțel). Stratul de placare poate fi executat din materiale tradiționale sau din materiale neconvenționale: materialele compozite, PVC, sisteme vii. În acest articol sunt prezentate numai informațiile de bază legate de proiectarea (alcătuirea și calculul) fațadelor cu alcătuire ventilată cu strat de placare (de finisaj) din zidărie, cu elemente de argilă arsă.

Folosirea cărămizilor din argilă arsă prezintă mai multe avantaje: • Posibilitatea de a obține imagini variate, datorită diversității disponibile a dimensiunilor, a culorilor și a texturilor fețelor văzute.

• Menținerea proprietăților fizice și mecanice și a aspectului fațadei

pe durate lungi de timp, în condițiile unui efort redus de întreținere. În funcție de modul de realizare a legăturii între zidăria stratului de placare și peretele pe care este aplicată (denumit, de regulă, strat suport), rezultă un perete cu două straturi, definit conform standardului SR EN 1996-1, ca perete de placare (engl. veneer wall, fr. mur d’habillage): Perete folosit ca parament dar care nu este legat sau nu contribuie la rezistența peretelui pe care este aplicat sau a structurii în ansamblu.

Peretele de placare nu trebuie să fie confundat cu „peretele cu strat din zidărie aparentă” - perete structural - definit de SR EN 1996-1-1, astfel: Perete la care elementele pentru zidărie care urmează să rămână aparente sunt asociate cu alte elemente neaparente, astfel încât acestea să conlucreze sub efectul încărcărilor.

Un caz particular este peretele din două straturi cu gol de aer interior, la care legătura între straturi este executată prin cărămizi dispuse transversal (desenate în roșu în figura 3a).

Fig. 1: Alcătuirea fațadelor ventilate (principiu)

Fig. 2: Alcătuirea peretelui mixt cu strat de zidărie aparentă

Fig. 3: Zidărie americană. (a) Alcătuire generală, (b) Avarirea zidăriei americane la cutremurul de la l’Aquila (2009)

58

w Revista Construcțiilor w august 2018

Sistemul este denumit de Codul MSJC „masonry bonded hollow wall” și a fost cunoscut și utilizat în România, mai ales în perioada interbelică, sub denumirea de zidărie americană. În prezent acest sistem de legare a straturilor pereților cu gol interior e s t e interzis, conform Codului P 100-1/2013, art. 10.5.3.1.2. al.(5), ca urmare a sensibilității deosebite la acțiunea seismică.

Cerințe generale pentru zidăria stratului de placare Proiectarea și execuția zidăriilor de placare trebuie să asigure respectarea celor șapte cerințe esențiale formulate în legea calității în construcții. În primul rând, alcătuirea zidăriei (dimensiuni, materiale), împreună cu reazemele acesteia în dreptul golurilor pentru uși și ferestre și cu ancorele metalice trebuie să asigure stabilitatea peretelui de fațadă și rezistența acestuia pentru toate acțiunile mecanice susceptibile de a se manifesta, cu o probabilitate rezonabilă, pe durata de exploatare a clădirii.

Prin urmare, cele două straturi trebuie să fie proiectate (calculate și detaliate) pentru a prelua acțiunile/forțele aplicate direct (variații dimensionale, vânt, cutremur) și deformațiile/deplasările de ansamblu ale clădirii (de exemplu, cele provenite din deformarea terenului de fundare). În condițiile specifice Românei, cerința de siguranță la acțiunea cutremurului este esențială pentru proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată (mai ales pentru zonele seismice cu ag ≥ 0,20g) având în vedere nivelul ridicat de risc pentru siguranța vieții, care decurge din căderea parțială sau integrală a zidăriei de placare, precum și costurile ridicate pentru refacerea zidăriei avariate. Subliniem totodată că, prin avarierea stratului de placare, în cele mai multe cazuri, dispare, sau se reduce drastic, nivelul de confort termic al clădirii și protecția împotriva apelor meteorice.

MATERIALE PENTRU ZIDĂRIA STRATULUI DE PLACARE Elemente pentru zidărie Elementele pentru zidărie, folosite pentru executarea stratului de placare al fațadelor cu alcătuire ventilată, trebuie să îndeplinească

cerințele generale din Codul CR6 2013 și cerințele speciale prezentate în continuare: • Zidăria stratului de placare se execută numai cu elemente din argilă arsă din clasa HD, definită conform SR EN 771-1, sau din piatră conform SR EN 771-5 și SR EN 771-6.

Se folosesc: - elemente de categoria I, definită conform SR EN 771 în funcție de nivelul de încredere al proprietăților mecanice; - elemente pentru zidărie din clasa de calitate A (superioară), definită conform prevederilor din Codul de practică NE 036-2014.

• Valoarea minimă a rezistenței standardizate la compresiune (fb) a elementelor pentru zidărie care pot fi folosite la stratul de placare este: - fb = 7,5 N/mm2 pentru clădiri din clasele de importanță III & IV în zonele seismice cu ag ≤ 0,15 g; - fb = 10,0 N/mm2 clădiri din clasele de importanță I & II în zone cu ag ≤ 0,15 g și pentru clădiri din clasele de importanță III & IV în zonele seismice cu ag ≥ 0,20 g; - fb ≥ 12,5 N/mm2 pentru clădiri din clasele de importanță I & II în zone cu ag ≥ 0,20 g.

Având în vedere că stratul de placare rămâne aparent aproape în toate cazurile, reglementările tehnice formulează și cerințe speciale pentru aspect/culoare și durabilitate. Corespunzător acestora sunt definite condiții de omogenitate a culorii în loturile de cărămizi livrate la o lucrare și condiții de integritate fizică (de exemplu, muchii și colțuri cu spărturi) (Tabelul 1).

Mortare pentru zidăria stratului de placare Stratul de placare pentru fațadele cu alcătuire ventilată poate fi zidit cu mortar de utilizare generală (G) - de rețetă sau performant sau cu mortar pentru rosturi subțiri

(T), care respectă cerințele standardului SR EN 998-2 Specificarea mortarului pentru zidărie.

Pentru zidăria de placare nu se acceptă folosirea mortarelor preparate în șantier.

Valorile minime ale rezistențelor caracteristice unitare la compresiune ale mortarelor care pot fi folosite pentru zidăria de placare sunt: • Rezistența la compresiune (marca): - M7,5 pentru zonele seismice cu ag ≤ 0,15 g; - M10 pentru zonele seismice cu ag ≥ 0,20 g.

Nu se permite folosirea adaosurilor la prepararea mortarelor pentru zidăria straturilor de placare, cu excepția adaosurilor pentru impermeabilizare în mortarele de ciment-var. Folosirea coloranților pentru mortarul din rosturi se face numai în conformitate cu precizările producătorului acestora, pentru condițiile de agresivitate ale amplasamentului. La execuția pe timp friguros, se permite doar folosirea adaosurilor care nu conțin cloruri pentru accelerarea prizei.

Oțel pentru armarea stratului de placare Oțelul trebuie să corespundă specificației tehnice ST 009, cerințelor Codului CR6-2013 paragraful 8.2.6. , tabelul 8.7 și ale standardului SR EN 1992-1-1.

Armăturile prefabricate (plase) pentru rosturile de așezare în stratul de placare se confecționează conform standardului SR EN 845-3, din bare rotunde din oțel inoxidabil austenitic sau din oțel galvanizat cu diferite niveluri de protecție (material depus).

Plasele pentru armarea rosturilor (fig. 4) se execută ca: • Plase sudate, cu ochiuri dreptunghiulare (a) sau triunghiulare (b); • Plase împletite (c); • Plase din tablă expandată (d).

Tabelul 1

continuare în pagina 60 È

w Revista Construcțiilor w august 2018

59

Æ urmare din pagina 59 Plasele sudate se confecționează din bare cu diametrul ≥3 mm.

Plasele expandate se confecționează din tablă de oțel galvanizat, cu grosime ≥4,0 mm, sau din oțel inoxidabil cu grosime ≥3,0 mm.

Rezistențe unitare caracteristice și de proiectare ale materialelor pentru zidăria de placare Pentru proiectarea zidăriilor de placare solicitate la încărcări din gruparea persistentă de proiectare, se folosesc valorile caracteristice și coeficienții de siguranță pentru material (γM) stabiliți în Codul CR6-2013.

Pentru proiectarea zidăriilor de placare ale fațadelor cu alcătuire ventilată solicitate la încărcări din gruparea seismică de proiectare, rezistențele elementelor pentru zidărie se aleg de către proiectant astfel încât, în asociere cu rezistența la compresiune a mortarului (M) prevăzut în proiect, rezistențele zidăriei la compresiune (fk și fkh), la forfecare (fvk0) și la încovoiere perpendicular pe plan (fxk1 și fxk2) să asigure preluarea efectelor încărcărilor din gruparea seismică de proiectare calculate conform P1001/2013, art. 10.8.2. cu coeficienții parțiali de siguranță γM precizați în Normativul NP135-2013.

1) Zidărie executată cu: a) Elemente de categoria I, mortar proiectat (performant) γM = 2,2 b) Elemente de categoria I, mortar cu compoziție prescrisă γM = 2,5 2) Ancorare armături γM = 2,2 3) Oțel pentru armare și precomprimare γM = 1,15 4) Componente auxiliare γM = 2.2 5) Buiandrugi prefabricați conform SR EN 845-2 γM = 1,5 ÷2,5 Notă: Aceste valori sunt superioare celor stabilite prin Codul P 100-1/2013, art. 10.8.5. (3) pentru zidăriile nestructurale atașate fațadelor, având în vedere riscul sporit pentru siguranța vieții, care rezultă din avarierea/căderea lor.

Rezistențele de proiectare ale zidăriilor de placare ancorate executate cu elemente din argilă arsă se calculează din valorile caracteristice folosind acești coeficienți de siguranță.

60

Fig. 4: Plase prefabricate pentru armarea zidăriei de placare în rosturile orizontale (SR EN 845‐3) ROSTURI DE DEPLASARE ÎN ZIDĂRIA DE PLACARE În funcție de alcătuirea fațadei și de materialele folosite, pentru evitarea / limitarea fisurării zidăriei, în stratul de placare se prevăd rosturi pentru preluarea deformațiilor / deplasărilor impuse de variațiile de temperatură și de umiditate, după cum urmează: • Rosturi verticale pentru preluarea deformațiilor orizontale (fig. 5); • Rosturi orizontale pentru preluarea deformațiilor verticale ale structurii (fig. 6).

Detalierea constructivă a rosturilor de separare trebuie să permită acestora să preia mișcările prevăzute, reversibile și ireversibile, fără a se produce avarierea locală a zidăriei. În figura 6d este arătată strivirea zidăriei la nivelul cornierului de reazem ca urmare a rostului orizontal cu deschidere insuficientă.

Rosturile trebuie să traverseze toată grosimea zidăriei de placare și orice finisaj care nu este suficient de flexibil pentru a prelua deplasarea.

Sistemul de rosturi verticale și orizontale trebuie să împartă stratul de placare în suprafețe dreptunghiulare, evitând formele complexe (L,T) pentru care mișcările sunt dificil de controlat/evaluat.

Pentru parapeții/aticele din zidărie se introduc rosturi verticale suplimentare (RVS) la distanțe egale, de regulă cu jumătate din distanța între rosturile din câmpul curent al peretelui (RV). Prevederea ține seama de condițiile mai severe de expunere la intemperii și de secțiunile de zidărie mai subțiri specifice acestor elemente.

Dacă alcătuirea fațadei (dispunerea golurilor) nu permite dezvoltarea unor rosturi cu continuitate

Fig. 5: Deformații orizontale ale zidăriei de placare din temperatură și umiditate

Fig. 6: Deformații ale stratului de placare. Deformații verticale din variații de temperatură (a) și din fenomene reologice (b) [Web.1], (c) Curbarea unui perete de placare din cauza deformațiilor verticale ale structurii [Web.2], (d) Strivirea zidăriei (S) prin deformarea cornierului de reazem w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 7: Rosturi în zidăria de placare a fațadelor. RV ‐ rost vertical, RH ‐ rost orizontal, RVS ‐ rost vertical suplimentar (la atic) (a) Distribuție ordonată, (b) Posibilitate de deviere a poziției rostului vertical, (c) Poziționare nerecomandată pe verticală pe toată înălțimea fațadei, se poate recurge la devierea rostului vertical (fig. 7b); în acest caz se recomandă armarea stratului de placare în rosturile orizontale. Rezolvarea din figura 7c este nerecomandată deoarece implică realizarea continuității rostului în jurul ferestrei (ocolind și buiandrugul), ceea ce conduce la detalii complicate care pot genera zone vulnerabile în straturile de etanșare.

Rosturi verticale (RV) În mod curent, rosturile verticale în zidăria de placare se amplasează în următoarele poziții: • În câmp curent, la intervale regulate rezultate din calcul (de regulă ≤8,0÷12,0 m). Pentru limita inferioară, lățimea rostului poate fi de 10÷12 mm iar pentru distanțe mai mari se adaugă 5÷10 mm.

• În secțiuni susceptibile de concentrări ale eforturilor:

- Alăturat golurilor mari; - La colțuri sau în apropierea acestora; - La discontinuitățile peretelui (la parapeții ferestrelor, unde se schimbă materialul stratului de placare); - În secțiunile unde se modifică înălțimea/grosimea stratului de placare.

Standardul SR EN 1996-2 prevede necesitatea examinării oportunității amplasării de rosturi de separare verticale în pereții neportanți (nestructurali) din zidărie nearmată și afirmă că, în general, nu există valori recomandate pentru distanțe, astfel încât acestea depind de tradițiile locale de construcție, de tipul planșeelor utilizate și de alte detalii de construcție.

Orientativ, se recomandă ca distanța pe orizontală între rosturile de separare verticale în pereții exteriori neportanți (nestructurali)

Fig. 8: Dispunerea rosturilor verticale în zidăria de placare

din zidărie nearmată cu elemente din argilă arsă să nu depășească lm = 12,0 m. Distanța maximă dintre primul rost vertical și o margine verticală încastrată a unui perete de placare nu va depăși 0,5 lm.

Această distanță poate fi sporită pentru pereții care sunt armați în rosturile de așezare conform SR EN 845-3. Indicația poate fi obținută de la producătorii armăturilor pentru rosturile de așezare. Anexa națională la SR EN 1996-2/ NB:2008 a adoptat valoarea recomandată.

Deschiderea necesară a rosturilor verticale se stabilește calculând dilatarea liberă totală a unui perete cu lungimea L, cu relația: ΔL = (kd + kt x ΔT) x L (1) unde factorii kd și kt au valorile date în Codul CR 6-2013, iar ΔT este variația maximă de temperatură probabilă pe durata de existență a clădirii. Se recomandă să se considere ΔT ≥ 40°C. De asemenea, se recomandă ca, pentru stabilirea spațiului liber la rosturi, să se considere că materialele de umplere au o deformabilitate de ± 50% din valoarea nominală (măsură de siguranță). În cazurile în care deschiderea rostului este subdimensionată, panourile adiacente ajung în contact și astfel materialul de închidere este expulzat din rost (fig. 10d) și iau naștere eforturi locale care pot produce fisurarea elementelor pentru zidărie așezate la marginea panoului.

Rosturi orizontale (RH) Rosturile orizontale se amplasează la nivelul cornierelor de reazem de la fiecare etaj și au scopul de a permite mișcările pe verticală ale zidăriei de placare.

Cornierele, care au numai rol de

Fig. 9: Rosturi orizontale în zidăria de placare. (a) Poziționarea rosturilor, (b) Detaliu rost, (c) Rost executat greșit (rezemare insuficientă) continuare în pagina 62 È

w Revista Construcțiilor w august 2018

61

Æ urmare din pagina 61

Fig 10: Închiderea rosturilor și deformarea materialului de umplere din rost. (a) Rost nedeformat, (b) Comprimarea materialelor de închidere, (c) Expulzarea masticului din rost, (d) Expulzarea masticului în rosturile cu deschidere insuficientă [9] buiandrug pentru rezemarea zidăriei de peste goluri, nu participă la preluarea mișcărilor pe verticală.

Referitor la rosturile orizontale, Standardul SR EN 1996-2:2006 formulează numai o condiție generală, de principiu, fără alte precizări concrete: În cazurile în care sunt necesare rosturi orizontale pentru preluarea deformației verticale într-un perete de placare nearmat sau în stratul exterior neportant din zidărie nearmată al unui perete dublu cu gol interior, este necesar ca distanțele între rosturile de separare orizontale să țină seama de tipul și poziția sistemului portant. În practică, rosturile orizontale se amplasează, de regulă, în următoarele poziții: • Sub elementele orizontale pe care reazemă stratul de placare (corniere de reazem, buiandrugi) și care sunt, la rândul lor, legate de stratul suport (fig. 9b); • La nivelul fiecărui planșeu, în cazul clădirilor cu mai multe niveluri; • În secțiunile unde pot apărea concentrări de eforturi produse de deplasările verticale împiedicate. Închiderea rosturilor Pentru închiderea rosturilor în stratul de placare, se folosesc masticuri elastice, care se introduc în spațiul dintre cele două extremități ale zidăriei de placare pentru a împiedica circulația aerului și/sau a apei, menținând, în același timp, posibilitățile de mișcare relativă ale acestora.

Masticurile trebuie să adere puternic la straturile pe care sunt aplicate, să-și mențină elasticitatea în timp, astfel încât să nu fisureze sau să se dezlipescă de stratul suport.

Totodată, masticurile trebuie să aiba și capacitatea de a se dilata, pentru a urma mișcările zidăriei.

62

Materialele folosite pentru stratul etanș pot fi metalice (tablă din oțel inoxidabil sau tablă din cupru) sau plastice (PVC, neopren și similare) sau pot fi compuse din mai multe straturi metalice și plastice suprapuse (de regulă prin laminare).

Materialele metalice trebuie să fie rezistente la coroziune iar materialele plastice trebuie să fie rezistente la radiații ultraviolete, dacă unele părți rămân expuse conform detaliilor din proiect.

Deoarece înlocuirea materialelor de etanșare este o operație dificilă

din punct de vedere tehnic și, în consecință, costisitoare, este necesar ca acestea să aibă o durabilitate suficientă, comparabilă, superioară chiar, duratei de viață proiectată a construcției.

Rosturile verticale și orizontale se închid cu un cordon deformabil (bandă de neopren, de exemplu) acoperit cu mastic (fig. 10a) sau cu profile cu forme speciale din plastic extrudat sau din cupru, de exemplu (fig. 10b). Nu se acceptă umplerea rostului cu tencuială sau cu materiale care nu asigură etanșeitatea la foc.

Fig. 11: Principii de rezemare pentru stratul de placare. (a), (b) și (c) La nivel curent ‐ reze‐ mare continuă pe planșeu (d) La nivel curent ‐ rezemare continuă pe cornier, (e) și (f) Parapet peste gol (cornier rezemat pe zidăria de placare lângă gol ‐ are rol de buiandrug) w Revista Construcțiilor w august 2018

Pentru stabilirea poziției cordonului de etanșare (în mm) se recomandă folosirea relației date în [2]: D = R/3 + 6 (2) Umplerea rosturilor cu mastic se face în condițiile tehnice și cu tehnologia stabilită de producătorul masticului. Înainte de închidere, rosturile se pregătesc prin curățire și montarea materialului de umplere. În scopul realizării unei aderențe complete la elementele zidăriei de placare, este necesar să se efectueze teste de compatibilitate între masticul care va fi folosit și orice alt material de construcție cu care acesta ajunge în contact.

SISTEME DE REZEMARE Preluarea încărcărilor verticale Preluarea greutății proprii a stratului de placare al fațadelor cu alcătuire ventilată se face astfel: • La baza peretelui de placare, printr-o fundație din beton sau din zidărie; • La nivelurile superioare, prin orice alt reazem structural incombustibil, în cazul în care continuitatea pe verticală a acestui strat este întreruptă integral (fig. 11a și 11b); dacă întreruperea continuității este numai locală (în dreptul golurilor din pereții fațadelor, de exemplu) zidăria stratului de placare este rezemată, de regulă, pe un cornier din oțel proiectat conform prevederilor arătate în continuare. În figurile 11 (a), (b) și (d) continuitatea stratului de termoizolație este întreruptă pe toată lungimea stratului de placare, de planșeu sau de cornierul de reazem, ceea ce afectează, într-o măsură importantă, performanța energetică a sistemului. În lucrarea [10] se apreciază că discontinuitatea termoizolației în zona cornierului conduce la o reducere a coeficientului R de circa 40% pe întreg peretele. Preocupările referitoare la evitarea punților termice, impuse în ultimii ani de cele mai multe reglementări tehnice, au condus la adoptarea unor rezolvări constructive mai complexe, ilustrate în figura 12 și anume detașarea cornierului de reazem (1) de structura construcției și prinderea acestuia în puncte izolate (2) în lungul peretelui de placare, cu întreruperi minime ale termoizolației (3). w Revista Construcțiilor w august 2018

Detașarea cornierului de reazem de structură conduce la eforturi suplimentare în prinderile acestuia de structură, din cauza creșterii excentricității zidăriei de placare în raport cu elementele structurii. Asemenea prinderi sunt mai complicate decât cele „clasice” (mai ales din cauza condițiilor Fig. 12: Izolație termică continuă. dificile pentru sudură) și, (a) Susținerea zidăriei de placare pe cornier detașat de în consecință, sunt mai structură, (b) Susținere cu șină și console disponibilă în costisitoare; prin urmare România [Web.3] adoptarea lor trebuie să se facă numai în urma unei analize temeinice.

Preluarea încărcărilor laterale Ancorele folosite la zidirea fațadelor cu alcătuire ventilată îndeplinesc următoarele funcțiuni: • Asigură legătura între cele două straturi ale fațadei ventilate; • Asigură transferul încărcărilor Fig. 13: Efectul mecanic al ancorei asupra laterale (vânt, cutremur) la stratul zidăriei de placare suport (fig. 13); • Permit sau, după caz, limi- anchors for use in concrete (April tează deplasările în plan, pentru a 2013); - ETAG 001:Part 6: Anchors for prelua deplasările diferențiate ale multiple use for non-structural structurii principale; applications (January 2011).

• Asigură continuitatea zidăriei • Pentru stratul suport din zidărie: în lungul peretelui (în câmp sau la - ETAG 001 Guideline for Eurocolțuri și intersecții). pean Technical Approval of Metal Reglementări tehnice Anchors for Use in Concrete; pentru proiectarea - ETAG 014 Guideline for Eurosistemelor de ancorare pean Technical Approval of Plastic Proiectarea ancorelor ce reali- Anchors for Fixing of External Therzează legătura între zidăria de mal Insulation Composite Systems placare și stratul suport este regle- with Rendering; mentată în Europa prin docu- ETAG 020 Guideline for Euromentele elaborate de European pean Technical Approval of Plastic Organisation for Technical Anchors for Multiple Use in Concrete Approvals (EOTA). and Masonry for Nonstructural În prezent (2018), sunt vala- Applications; bile următoarele documente: - ETAG 029 Guideline for Euro• Pentru stratul suport din beton: pean Technical Approval of Metal - ETAG 001: Guideline for euro- Injection Anchors for Use in Masonpean technical approval of metal ry (not yet endorsed by the EC).

Fig. 14: Rigiditatea structurală a ancorelor din oțel (exemple). (a) Ancoră din oțel rotund, (b) Ancoră din platbandă de oțel, (c) Ancoră reglabilă continuare în pagina 64 È 63

Æ urmare din pagina 63

Fig. 15: Tipuri de ancore. (a) Ancore nesimetrice, (b) Ancore simetrice, (c) Ancore cu forme speciale Tipuri de ancore În reglementările tehnice, ancorele folosite pentru zidăria de placare se clasifică, în principal, în funcție de două criterii.

A. În funcție de procesul tehnologic de montare

Fig. 16: Ancore adaptabile (culisante)

Din acest punct de vedere există două mari grupe de ancore: • Ancore preinstalate: - în cofraj, pentru prinderea de elemente din beton armat; - în timpul procesului de zidire, pentru pereți din zidărie.

• Ancore post instalate în găuri forate, după execuția elementelor suport: - ancore mecanice (de tip conexpan); - ancore chimice (fixate prin aderență).

B. În funcție de formă și dimensiuni: • Ancore cu formă și dimensiuni fixe; • Ancore reglabile.

Tipul ancorelor se stabilește de către proiectant, având în vedere direcțiile pe care deplasările relative ale stratului de placare, în

Fig. 17: Armătură pentru rost folosită pentru ancorarea zidăriei de placare

Fig. 18: (a) Distanțe maxime între ancore, (b) Poziționarea ancorelor în jurul golurilor în stratul de placare 64

raport cu stratul suport, trebuie să fie permise/împiedicate. În figura 14 ancorele permit deplasări în direcția „F” (flexibil) și împiedică deplasările în direcția „R” (rigid).

Pozițiile și dimensiunile ancorelor se stabilesc prin calcul, în funcție de: • Solicitările de proiectare cele mai severe, ce rezultă din grupările de încărcări stabilite conform Codului CR0-2012; • Proprietățile materialelor zidăriei de placare; • Caracteristicile de rezistență și de deformabilitate ale ancorelor; • Cerințele de durabilitate specifice condițiilor mediului de exploatare.

Ancorele folosite pentru prinderea stratului de placare de stratul suport (fig. 15) sunt definite și alcătuite conform prevederilor standardului SR EN 845, după cum urmează: 1) Ancore nesimetrice a) Ancoră de perete, la care cele două extremități sunt alcătuite diferit pe zonele de fixare în zid (lungimea de ancorare). Zona intermediară poate fi simetrică sau nesimetrică. b) Ancoră de perete care are cele două extremități identice pe zonele de fixare în zid (lungimea de ancorare) dar care este fixată în mod diferit la cele două extremități.

2) Ancore simetrice orizontale Ancore la care cele două extremități sunt constructiv identice, destinate să fie montate în plan orizontal în mortarul din rosturile de așezare ale celor două straturi (prinderile la extremități pot fi simetrice sau nesimetrice). w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 19: Poziționarea necorespunzătoare a ancorelor și efectul asupra zidăriei de placare 3) Ancore adaptabile Ancore care permit mișcări diferențiate importante în planul pereților dar limitează eforturile de forfecare, prin intermediul unor componente mobile (prin glisare, de exemplu) (fig. 16).

4) Ancore executate din armături prefabricate pentru rosturi Pot fi folosite și armături metalice cu zăbrele (fig. 17) pentru rosturi orizontale alcătuite conform standardului EN 845-3.

Dimensiunile, amplasarea și montarea ancorelor Reglementările tehnice din Europa conțin prevederi constructive diferite referitoare la dimensiunile, amplasarea și montarea ancorelor de legătură între zidăriile de placare ancorate.

Standardul SR EN 1996-1-1 permite ca numărul minim de ancore pe unitatea de suprafață a peretelui să fie stabilit prin Anexa Națională a fiecărei țări, valoa rea minimă recomandată fiind nanc,min = 2,0. În Anexa Națională SR EN 1996-1-1/NB 2008 s-a adoptat valoarea recomandată.

Același document stabilește dimensiunile minime admisibile ale ancorelor în funcție de grosimea spațiului de aer: • Pentru spațiul de aer ≤ 50 mm, ancore din oțel rotund cu d ≥ 3 mm; • Pentru spatiul de aer ≥50 mm, ancore din oțel rotund cu d ≥ 4 mm sau ancore din platbandă cu grosimea t ≥ 3 mm.

Lungimea minimă de ancoraj drept în mortar (fără cioc/îndoire) este 120 mm. Se poate folosi și un ancoraj cu îndoire la 90°, cu o lungime de 50 mm. În ambele situații ancora trebuie să ajungă cel puțin până la mijlocul peretelui respectiv.

Sunt acceptate și ancore cu fixare mecanică (șurub și diblu), cu w Revista Construcțiilor w august 2018

Fig. 20: Fixarea ancorelor în beton. (a) Alcătuire generală, (b), (c) Detalii ancore condiția ca aceasta să reziste la o forță de smulgere de minimum 5,0 kg.

Montarea ancorelor se face cu respectarea următoarelor distanțe minime, indiferent de rezultatele calculelor: • Pentru zonele seismice cu accelerația terenului ag ≤ 0,20 g: - se prevede o ancoră la fiecare 0,25 m2 de perete (Amax); - distanțele între ancore vor fi dhmax ≤ 700 mm pe orizontală și dvmax ≤ 500 mm pe verticală, fără a depăși aria aferentă de 0,250 m2 pentru o ancoră; • Pentru zonele seismice cu accelerația terenului ag ≥ 0,25 g: - suprafețele de perete aferente ancorelor și distanțele minime între ancore sunt limitate la Amax ≤ 0,20 m2 dhmax ≤ 500 mm dvmax ≤ 375 mm; - greutatea placajului ancorat trebuie preluată la fiecare nivel, independent de celelalte niveluri.

Distanțele maxime ale primului rând de ancore, în raport cu cornierul de reazem aflat la nivelul planșeului (C), nu trebuie să depășescă 50÷75 cm, așa cum se arată în figura 18b, pentru a se evita fisurarea zidăriei în această secțiune.

Pentru zonele seismice cu accelerația terenului pentru proiectare ag ≥ 0,25 g, zidăria din stratul de placare se armează în rosturile orizontale. În toate zonele seismice se prevăd ancore suplimentare în jurul tuturor golurilor care au cel puțin

una dintre dimensiuni ≥400 mm.

Distanțele maxime admise între ancorele de pe marginea golului sunt 250 mm din ax în ax și de la marginea golului.

Ancorele se înglobează în stratul de placare, pe o adâncime de cel puțin 40 mm, cu acoperire cu mortar de cel puțin 20 mm la fața exterioară. Grosimea rostului de așezare din mortar, atât în stratul suport cât și în stratul de placare, trebuie să fie cel puțin egală cu dublul grosimii ancorei înglobate. În cazul în care atât stratul suport, cât și stratul de placare, sunt executate din zidărie, ancorele din oțel rotund trebuie să fie înglobate cu cel puțin 25 mm în fiecare strat.

Poziționarea greșită a ancorelor, care nu asigură capacitatea necesară corespunzătoare (fig. 19a), poate conduce la avarierea zidăriei de placare (fig. 19b), chiar în absența unor solicitări laterale semnificative din vânt sau din cutremur.

Dacă stratul suport este din beton, pentru ancorarea stratului de placare se folosesc ancore reglabile, care se montează printr-unul dintre următoarele procedee: • Fixarea ancorelor în găuri forate (ancore mecanice/chimice) - (b); • Introducerea ancorelor într-o șină fixată în beton la turnare - (c).

(Va urma) 65

R e d a c ț i a

Stimați cititori, Dacă doriți să primiți în continuare, în fecare lună, gratuit, sub formă de newsletter, sumarul revistei noastre tipărite, vă rugăm să vă abonați la adresa: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/newsletter/ sau scanând cu telefonul qr-codul alăturat și completând formularul de abonare.

Caracteristici: l Tiraj: 5.000 de exemplare l Frecvența de apariție: - lunară l Aria de acoperire: România l Format: 210 mm x 282 mm l Culori: integral color l Suport: - DCM 90 g/mp în interior - DCL 170 g/mp la coperte

Scanează codul QR și citește online, gratis, Revista Construcțiilor

În fiecare număr al revistei sunt publicate: prezentări de materiale și tehnologii noi, studii tehnice de specialitate pe diverse teme, interviuri, comentarii și anchete având ca temă problemele cu care se confruntă societățile implicate în această activitate, reportaje de la evenimentele legate de activitatea de construcții, prezentări de firme, informații de la patronate și asociațiile profesionale, sfaturi economice și juridice etc. Întreaga colecție a revistei tipărite, în format .pdf, poa te fi consultată gratuit pe site-ul nostru www.revistaconstructiilor.eu. În plus, articolele de prezentare a mate rialelor, tehnologiilor, utilajelor și echipamentelor care apar în Revista Construcțiilor, ediția tipărită, sunt publicate și online în site-ul nostru www.revistaconstructiilor.eu.

Talon pentru abonament „Revista Construcțiilor”, ediția tipărită Am făcut un abonament la „Revista Construcțiilor”, ediția tipărită, pentru ......... numere, începând cu numărul .................. . q

Redactor Șef

Secretar general de redacție

Ionel CRISTEA 0729.938.966 0722.460.990 Alina ZAVARACHE 0723.338.493

Tehnoredactor Cezar IACOB 0737.231.946 Elias GAZA 0723.185.170

Publicitate Colaboratori

prof. univ. dr. ing. Radu Petrovici prof. univ. dr. ing. Ludovic Kopenetz prof. univ. dr. ing. Alexandru Cătărig dr. ing. Radu Polizu dr. ing. Mircea Galer ing. Ioan Buzilă prof. univ. dr. ing. Sanda Manea prof. univ. dr. ing. Loretta Batali prof. univ. dr. ing. Kiss Zoltan drd. IC arh. Adina Lehene prof. univ. dr. ing. Alexandru Ciornei

A d r e s a

r e d a c ț i e i

050663 – București, Sector 5 Șos. Panduri nr. 94 Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23 www.revistaconstructiilor.eu Tel.: Fax: Mobil: E-mail:

031.405.53.82 031.405.53.83 0723.297.922 0722.581.712 office@revistaconstructiilor.eu

Editor:

STAR PRES EDIT SRL J/40/15589/2004 CF: RO16799584

11 numere - 151,26 lei + 28,74 lei (TVA) = 180 lei

Nume ................................................................................................................................

Adresa .............................................................................................................................. ..........................................................................................................................................

Marcă înregistrată la OSIM Nr. 66161 ISSN 1841-1290

persoană fizică q

persoană juridică q

Nume firmă .......................................................................... Cod fiscal ............................

Am achitat contravaloarea abonamentului prin mandat poștal (ordin de plată)

Redacția revistei nu răspunde pentru conținutul materialului publicitar (text sau imagini).

Articolele semnate de colaboratori reprezintă punctul lor de vedere și, implicit, își asumă responsabilitatea pentru ele.

nr. ..................................................................................................................................... în conturile: RO35BTRL04101202812376XX – Banca TRANSILVANIA - Lipscani.

RO21TREZ7015069XXX005351 – Trezoreria Sector 1.

Vă rugăm să completați acest talon și să-l expediați, împreună cu copia chitanței (ordinului) de plată a abonamentului, prin fax la 031.405.53.83, prin e-mail la abonamente@revistaconstructiilor.eu sau prin poștă la SC Star Pres Edit SRL - „Revista Construcțiilor”, 050663 – Șos. Panduri nr. 94, Corp B (P+3), Et. 1, Cam. 23, Sector 5, București. * Creșterile ulterioare ale prețului de vânzare nu vor afecta valoarea abonamentului contractat.

Tel.: 021.317.97.88; Fax: 021.224.55.74

www.revistaconstructiilor.eu