1 http://www.irsca.ro
Nr. XII Martie, 2011
Până
la
transferul
imaginilor în cuvinte,
trebuie să învăţăm ceva care să fie pe stilul nostru de lucru. Harta mentală a Vizual-Spaţialilor funcţionează global şi este dinamică. Ei nu văd cărări, ci hărţi (văd toate lucrurile dintr-o dată) şi îşi pierd interesul, când dau de ceva care se repetă sau de amănunte. – pag.6 PUBLICAŢIE INTERNAŢIONALĂ APARŢINĂTOARE ASOCIAŢIEI IRSCA GIFTED EDUCATION http://www.revistaexcelenta.acasa.info
2
Susţinători
Redacţia Preşedinte Consiliul Editorial Prof. Dr. Florian Colceag Director Editorial Kristof Lajos Consilieri editoriali: Marilena Leurzeanu Adina Tulbure Mirela Horumbă Paul Ardelean Ramona Păduraru Daniela Ilioasa Dragoş Preda
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
3
EDITORIAL Unde ne sunt valorile? Criticismul tradiţional indus în timp de toţi cei care ne-au stăpânit şi ne-au
vrut răul face în acest moment ca
noi să fim un popor
criticist înclinat să vedem partea negativă a lucrurilor şi să ingnorăm potenţialele ascunse. Nu suntem singurii în această situaţie, însă ignorarea potenţialelor ascunse şi comoditatea în gândire fac ca noi să irosim fără folos atât potenţialele materiale cât şi umane şi să tratăm totul cu multă superficialitate. În acest sens noi preţuim premianţii, dar nu preţuim inventatorii sau creatorii, iar pe copiii străzii sau pe cei cu fizice, în cel mai rău caz, cei cu probleme sociale nu-i preţuim deloc. Din contră, îi ignorăm in cel mai bun caz! Cu toate acestea, Dumnezeu a pus darul sau acolo unde a crezut de cuviinţă, fără a ţine seama de obiceiurile locului. Doar noi să ştim să găsim acest dar şi să-l valorificăm. Avem un pământ roditor de să-l pui pe pâine în loc de unt şi nu-l muncim ci-l vindem pe nimic. Avem oameni de un talent remarcabil nativ pe care nu-i observăm mai ales atunci când provin din mediul defavorizat şi ne mirăm când un ţigan român ajunge mare tenor în străinătate. Ne mirăm de asemenea când un copil din centrul de plasament ajunge un mare creator, acel copil nu trebuia să aibă şansa jignitoare pentru ceilalţi copii din famiile “bune” de a performa. Cu toate acestea studiile internaţionale arată ceva uimitor şi socant, copiii din mediile defavorizate au un potenţial mai mare şi mai multă voinţă şi creativitate decât ceilalţi, mai ales dacă sunt puţin sprijiniţi şi încurajaţi. Să analizăm faptele mai întâi: Copiii străzii de exemplu sunt rareori văzuţi cu interes, deşi mai se întâlmplă să apară câte o Edit Piaf ce uimeşte lumea, “excepţia confirmă regulă”, obişnuim să spunem, deşi corect este ca “excepţia infirmă regulă”. Puţini dintre noi băgăm de seamă că aceşti amărâţi de copii ai străzii au un extraordinar spirit antreprenoprial de vreme ce supravieţuiesc în condiţii ucigatoare şi pentru un şobolan, exploatând cu dibăcie orice resursă întâmplătoare sş orice oportunitate cât de mică. Cu un antrenament corespunzator copiii străzii vor putea deveni antrepretorii ce vor înţelege posibilităţile de a folosi resursele unui loc pentru a rezolva problemele acelui loc, iar noi avem o criză uriaşă de antreprenori capabili căci sunt săraci într-o ţară bogată. Ce-i drept avem şi o criză de programe adecvate nevoilor, dar dacă ne străduim putem să aducem şi la noi astfel de programe. Cine dintre noi vedem în copiii de ţigani lingurari ca pe nişte potenţiali făuritori de viori, nimeni, nici măcar părinţii lor, deşi aceşti copii au ce-i mai necesar pentru a deveni făuritori de viori, simţul lemnului şi dibăcia manuală. Le lipseste instruirea corespunzătoare pentru a ajunge să performeze şi programele dedicate.
Cine dintre noi vom considera un copil cu handicap major ca pe o mare resursă ? Extrem de puţini oameni. Şi cu toate acestea noi suntem cei care pierdem prin atitudine fără viziune şi fără omenie. Îmi amintesc un episod extraordinar din trecut. Unul dintre profesorii mei de la facultate avea două caracteristici absolut diametral opuse, era un remarcabil matematician cunoscut în toata lumea ştiinţifică pentru studiile sale, dar era şi un om cu un handicap fizic extrem de greu de dus. Pentru a se deplasa doi metri avea nevoie de un sfert de oră, iar pentru a spune două cuvinte cam de tot atât timp. La noi era considerat ca o ciudăţenie, dar la un moment dat acest domn a emigrat în Germania şi a fost repartizat într-un orăşel. Spre uimirea celor rămaşi acasă, nemţii l-au ales foarte curând primar pe considerentul că “dacă un om cu un handicap atât de mare a reuşit performanţe atât de deosebite, atunci el este un om de la care putem învăţa şi pe care ne putem bizui “. Oare câţi români ar gândi în acest fel şi ar da o şansa de a se dezvolta ca talent şi personalitate unui om sau copil aflat în dificultate?
Trebuie să înţelegem că avem de învăţat cum să privim relitatea şi cum să ne deschidem sufletul şi mintea, cum să selectam programele adecvate ce pot ajuta pe toţi cei aflaţi în dificultate să treacă peste această dificultate şi să devina utili societăţii şi respectaţi. Putem face acest lucru prin programe de antreprenoriat social sau prin alte programe.
Prof. Dr. Florian Colceag Preşedinte IRSCA Gifted Education
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
4
Sacrificiul orb al României: peste 50 la sută dintre copiii supradotaţi devin adulţi normali! Avem tendinţa să îi considerăm supradotaţi pe aceia care au rezultate bune, se conformează, se îmbracă frumos şi sunt în conformitate cu aşteptările clasei. Neglijarea celor înzestraţi şi talentaţi poate proveni şi din ostilitatea manifestată de cei care văd viaţa ca pe o arenă de competiţie.
Astfel de oameni îi percep pe cei înzestraţi ca fiind o ameninţare pentru poziţiile pe care le deţin şi nu reuşesc să realizeze că valorificarea întregii productivităţi a acestora de cele mai multe ori va produce dimpotrivă mai multe oportunităţi pentru ceilalţi. Marea majoritate a copiilor înzestraţi îşi asumă povara conformării şi adaptării şi o fac bine. Sensibilitatea faţă de ceilalţi îi ajută să înţeleagă situaţiile cu care sunt confruntaţi. Mulţi dintre ei sunt destul de maturi pentru a înţelege că, de multe ori, pe măsură ce avansează în vârstă independenţa în alegere şi opţiuni va creşte. Toleranţa copiilor înzestraţi faţă de o societate care de multe ori nu se dovedeşte tolerantă este uimitoare. Studii pe scală largă au arătat că populaţia supradotată, în comparaţie cu cei cu abilităţi medii, posedă o imaginaţie mai bogată, inventivitate, pun accent pe aspectul teoretic şi estetic decât pe cel utilitar, sunt idealişti, independenţi, au o imagine despre sine pozitivă cu tendinţe spre exagerare, sunt mai puţin preocupaţi de convenţii şi xmai creativi. Vorbim de o categorie specială. Copii cu nevoi speciale în educaţie. Cu dar de la Dumnezeu care au ales să îşi asume sacrificiul misiunii pe Pământ. Este şcoala un început bun de viaţă pentru copiii din România? În care paradigmele societăţii educaţionale provin dintr-o cultură atât de joasă şi necorelată la evenimentele noastre de zi cu zi. Catastrofele naturale, schimbările climatice, poluarea sunt lucruri chiar atât de puţin importante care lipsesc cu desăvârşire în scopurile educaţionale obligatorii ale unei şcoli? Se întâmplă timp de 20 de ani în care copilul se întreabă la jumătate de drum parcurs într-o operă creată de sistemul industrializat, obedient, surd şi non-cultivant dacă mai merită vreun efort să investeşti în tine. Tony Wagner spunea în „The Global Achievement Gap”că „pe măsura ce copiii noştri petrec mai mult timp în şcoală, ei îşi pierd încetul cu încetul curiozitatea”. Asta pentru că la şcoală nu sunt învăţaţi să gândească sau să pună întrebări. Ei învaţă să citească, însă nu învaţă să comunice în public sau în scris. Învaţă să calculeze, însă nu ştiu să interpreteze grafice sau statistici simple. Învaţă formule dar nu ştiu sa le aplice în situaţii în afara manualelor. Memorează nume şi date la istorie însă nu ar putea să îţi explice semnificaţia evenimentelor istorice. Nu este doar problema României – este o preocupare majoră pentru multe state care observa cu îngrijorare că şcoala nu pregăteşte cum trebuie tinerii pentru piaţa muncii. România are însă o problemă specifică ce ţine de etică: toleranţa la toate nivelurile faţă de plagiat şi furt intelectual. Elevii copiază la examene, studenţii plagiază lucrarile de licenţă (sau le cumpără gata făcute), profesorii înşişi plagiază. Există în acest moment două decalaje majore şi care ne vor afecta cu siguranţă în viitor: cel dintre copiii din mediul urban şi cei din mediul rural sau aparţinând minorităţilor; şi cel dintre ceea ce învaţă copiii la şcoală în general şi ceea ce au nevoie să ştie pentru a avea succes în viaţă. Oare educaţia e un mijloc de a-ţi câştiga existenţa sau un instrument pentru a face avere? Sau reprezintă acea iniţiere în viaţa spiritului, pregătirea sufletului uman în căutarea adevărului şi a virtuţii. Frumuseţea şi adevărul ţine cumva de zonele spiritualităţii umane în care acel rău se dizolvă sau se transformă în bine! Filosoful german Immanuel Kant, aprecia că educaţia contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societăţii: „este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educaţie şi că se poate ajunge a i se da o formă care să-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc”.
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
5
Pentru Jean-Jacques Rousseau educaţia este în acelaşi timp intervenţie şi neintervenţie : „Educaţia negativă presupune înlăturarea oricărui obstacol din calea dezvoltării fireşti, totul trebuind lăsat să se producă de la sine fără nici o intervenţie”. În opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaţia este împărţită în trei subdiviziuni: guvernarea, învăţământul (realizarea unor obiective specifice) şi educaţia morală. Sociologul francez Émile Durkheim considera că educaţia este o acţiune „exercitată de generaţiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaţa socială.”; are ca obiect să provoace şi să dezvolte în copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale şi morale. Durkheim afirma că „educaţia constă într-o socializare metodică a tinerei educaţii”. Pedagogul român Constantin Narly, consideră că educaţia este „un fapt social şi individual în acelaşi timp”." Într-un studiu extins realizat de acum două decenii în urmă s-a constatat că directorii şcolilor exprimau o opoziţie aproape totală faţă de studiul accelerat al copiilor înzestraţi, menţionând ca motivaţie faptul că aceşti copii înzestraţi s-ar simţi mai bine printre copii de aceeaşi vârstă. În timp ce opoziţia faţă de accelerarea studiilor a mai scăzut în intensitate, bazele adevăratei empatii s-ar putea găsi în alţi factori decât vârsta, cum ar fi interesele comune, abilitatea comună de conceptualizare, uşurinţa în învăţare şi aşa mai departe. Personalul din şcoli este încă prea conservator în privinţa avansării în clasele superioare sau a utilizării unui conţinut avansat pe măsura acestor copii. Studiile accelerate erau încă privite cu reţinere în peste 80% dintre şcolile din Statele Unite în 1972. În mod obişnuit se practica avansarea unui copil într-un grup cu un an mai în vârstă sau i se permitea să studieze materia destinată celor cu un an mai avansaţi. Nici unul din aceste aranjamente nu este satisfăcător. Deşi din punct de vedere al creşterii psihologice, ca şi în cazul creşterii academice, există diferenţe vaste la nivel individual între copiii înzestraţi, totuşi putem distinge un tipar general al creşterii avansate. Este adevărat că unii dintre copiii înzestraţi pot fi imaturi din punct de vedere psihologic, dar acest lucru nu se verifică pentru copiii înzestraţi în general. Copilul înzestrat este de obicei avansat atât academic cât şi psihologic. Care sunt dovezile? Persoanele care au lucrat cu copii înzestraţi la nivel profesional îi descriu de obicei în următorii termeni : Independenţi în gândire, înţeleg rapid, îi interesează adevărul, insistenţi, conştiincioşi, devotaţi ţelurilor îndepărtate, pun multe întrebări, sunt curioşi, interesaţi despre lucrurile neobişnuite, au o gândire critică, sunt inventivi, au o putere intensă de concentrare, atenţie prelungită, sensibili, empatici în relaţiile cu ceilalţi, idealişti, individualişti în privinţa muncii, se bazează pe ei înşişi, flexibili. Aceste atribute nu pot caracteriza o persoană imatură psihologic, ci dimpotrivă. Mulţi dintre aceşti termeni, deşi descriu o persoană originală, creativă, nu caracterizează persoane care se înscriu confortabil în pattern-ul obişnuit de grup. După cum a precizat Drevdahl, copiii înzestraţi, creativi, nu posedă trăsăturile care i-ar face agenţi de vânzări de succes. Trăsăturile menţionate anterior apar în mod consecvent în studiile asupra copiilor înzestraţi din licee, facultăţi şi a adulţilor. Studii pe scală largă au arătat că populaţia înzestrată, în comparaţie cu cei cu abilităţi medii, posedă o imaginaţie mai bogată, inventivitate, pun accent pe aspectul teoretic şi estetic decât pe cel utilitar, sunt idealişti, independenţi, au o imagine despre sine pozitivă, sunt mai puţin preocupaţi de convenţii şi mai creativi. Interesul deosebit al unora dintre copii poate fi îngrijorător, considerându-se că sunt lipsiţi de profunzime şi că se extind prea mult sau se surmenează. Perioada de mijloc a şcolarizării este considerată însă a fi una care include o gamă largă de activităţi, şi dacă copilul îşi alege singur activităţile în loc ca acestea să îi fie organizate de un adult, pericolul de surmenaj este minim. Ceea ce poate părea muncă dificilă pentru adult poate însemna o activitate distractivă pentru copil. Mulţi copii înzestraţi îşi construiesc orare detaliate de activităţi, pentru a-şi satisface propriile dorinţe şi se implică într-un număr considerabil de activităţi fără a da vreun semn de oboseală sau saturaţie. Deseori aceşti copii se centrează pe un anumit subiect pe care îl studiază intensiv, până la excluderea a orice altceva pentru o perioadă de timp îndelungată. Spre exemplu, dinozaurii au fost subiectul de interes pentru un copil; doi ani mai târziu acesta a abandonat subiectul în favoarea mecanicii auto. Mai târziu s-a implicat în studiul aviaticii iar mai apoi interesul său de a învăţa să cânte la cimpoi a condus la un avid interes pentru istoria Scoţiei. Unii copii înzestraţi urmează un anumit interes consecvent şi aprofundat, în acelaşi timp achiziţionând un repertoriu bogat de abilităţi şi cunoştinţe din alte domenii.
Kristof Lajos
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
6
Harta mentală şi secretele ei Harta mentală este harta referenţialelor noastre de gândire, un referenţial-ceva la care ne referim întotdeauna. Avem tendinţa de a caracteriza Universul folosind doar datele, reperele de pe harta noastră mentală. Toată existenţa noastră este construită în jurul acestor repere. Harta noastră mentală ne determină modul de a gândi. Citind ceva, reţinem doar informaţiile, obiectele care se pot încadra pe harta mentală. Celelalte ne blochează inteligenţa, deoarece nu se pot corela cu cele de pe hartă. Lucrând cu obiecte / la obiective mai complexe decât harta noastră mentală, la început ne apucă somnul. Constatăm că nu înţelegem nimic, uităm complet ceea ce am citit; apoi, după un timp, redescoperim aceste informaţii. Între timp, seminţele de cunoaştere introduse încolţesc, se înmulţesc, iar harta se lărgeşte; acest lucru este posibil, deoarece noi nu uităm, de fapt, nimic. Datele s-au stocat, dar, necorelate cu cele de pe hartă, nu au putut fi folosite. Metodele de învăţare accelerată se bazează pe lărgirea hărţii mentale şi îmbogăţirea referenţialelor de gîndire.Până la transferul imaginilor în cuvinte, trebuie să învăţăm ceva care să fie pe stilul nostru de lucru. Harta mentală a Vizual-Spaţialilor funcţionează global şi este dinamică. Ei nu văd cărări, ci hărţi (văd toate lucrurile dintr-o dată) şi îşi pierd interesul, când dau de ceva care se repetă sau de amănunte. Atunci îi apucă somnul / visează cu ochii deschişi. Atunci, creierul lor procesează informaţia şi o pune în relaţie cu toate celelalte informaţii pe care le are harta lor mentalǎ; în procesare, imaginile se suprapun ( nu curg), au profunzimi. Nu trebuie să ne refuzăm momentele de visare, de relaxare- în acele momente se realizează procesarea (atunci când creierul e privat de informaţiile primite de la organele de simţ). Mişcările corpului (în timp ce citim, învăţăm ceva) activează şi alte zone cerebrale în afară de cele strict implicate în învăţare. Nici aceste mişcări nu trebuie refuzate; atunci are loc transferul de informaţie între zonele vizuale şi motorii. Vizual-Spaţialii învaţă mai bine mişcându-se, legănânduse, plimbându-se, desenând. Când studiem, reţinem ceea ce este important pentru noi: ceea ce contează în momentul în care citim. Important este ceea ce se găseşte pe harta noastră mentală, pe care o construim pornind de la o filosofie proprie. Noi facem asocierile la momentul 0 pe harta noastră mentală; la momentul 1, pe cunoştinţele noastre anterioare. Ca să ajungem de la momentul 0 la momentul 1, avem o problemă; harta noastră mentală nu trebuie să urască cunoştinţele noastre anterioare, nu trebuie să le elimine, trebuie să le accepte. Cei care nu înţeleg ceea ce citesc/nu reţin ceea ce citesc au probleme, date de conflicte interioare nerezolvate: în harta noastră mentală putem avea pace sau putem avea război. O hartă mentală corectă, funcţională, trebuie să fie construită astfel încât să aibă o logică. În harta mentală sunt obiecte care intră într-un sistem în care ele se construiesc unele pe altele (exemplul cu corelaţia: bun + frumos + adevărat; având două din trei elemente, cel de al treilea este presupus automat). Fiecare caută să-şi completeze harta cu ajutorul logicii; dar o hartă prea logică nu se poate îmbunătăţi; pe ea nu mai încap alte obiecte. Există o hartă mentală a fiecărei culturi. Harta culturală îşi pune pecetea asupra noastră, determinând anumite percepţii. Alte noţiuni nu intră, alunecă pe lângă noi (nefiind nemţi, nu vom asimila noţiuni despre ordine). Trecerea într-o altă cultură determină construirea unei noi hărţi, suprapusă peste prima, dar care nu o anulează pe prima. Citind, intrând în pielea autorului, a personajelor, ne creem o hartă în plus.
Prof. Dr. Florian Colceag
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
7
ACADEMIA INTELIGENŢELOR, PRIMUL PROIECT ÎN ROMÂNIA Săptămâna Financiară : Învăţământul de privat de artă s-a refugiat în fundaţii
Avem licee şi universităţi particulare, dar navem şcoli de artă: taxele şcolare ar fi prea mari. În condiţiile în care toată structura extracurriculară (casele pionierilor, casele de
cultură,
căminele
culturale,
şcolile
populare de artă) din timpul regimului comunist
a
fost
eradicată
fără
milă,
învăţământul vocaţional din afara sistemului de stat s-a „refugiat”, pe de o parte, în puţinele Universităţi private care au facultăţi sau catedre specifice artei, dar mai ales în proiectele şi programele câtorva organizaţii şi fundaţii. În privinţa universităţilor pri-va-te, dintre cele aproximativ 70 existente, foarte puţine au fa-cultăţi sau catedre aferente artei. Iar acelea s-au îngrămădit spre actorie sau regia de teatru şi film (Hy-perion, Universitatea Ecologică Bu-cureşti, Colegiul Universitar Wal-dorf, Tibiscus – Timişoara). Cea mai redutabilă în acest sens este Universitatea Hyperion, cu o foarte puternică Facultate de Arte, care pregăteşte studenţi la actorie, regie de teatru şi film, imagine film şi TV, fotografie. Gifted Education, un concept pentru mase, dar şi pentru supradotaţi Promotorul educaţiei de excelen-ţă în România este prof. dr. Florian Colceag. În 2004, el a înfiinţat organizaţia IRSCA Gifted Education, ca-re urmăreşte, printre altele, să creeze un mediu armonios pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple, a creativităţii umane şi a realizării personale. „Educaţia de excelenţă este o for-mă a educaţiei de masă cu programe specifice, orientate spre dezvoltarea abilităţilor tuturor copiilor”, spune Florian Colceag. În 2005, IRSCA Gifted Education a iniţiat şi a fondat EDUGATE – Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi. Printre talentele artistice descoperite şi susţinute de IRSCA se numără: Noni Ene (can-to clasic), Alexandra Abrudan (violonistă), Ana-Cristina Silvestru (pia-nis-tă), Mircea Ştefan Gogoncea (chitară clasică), Monica Hurdubei (pianistă), Maia Ştefana Oprea (pictoriţă, aflată acum în SUA), Ştefan Lucuţ (graphic designer). Cel mai nou proiect extracurricular al IRSCA (coordonat de Lajos Kristof, descoperit şi „crescut” de Flo-rian Colceag) este Academia inteli-genţelor, care va cuprinde, printre al-tele, Clubul de teatru (25 de copii), Clubul de dans (40 de copii), Clubul redac-ţiei revistei ARTES (20 de copii).
Miron Manega
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
8
Geniul produce opere de o puternică originalitate
Când a apărut termenul de supradotare? Pânǎ în anii ’60 apar numeroase definiţii ale supradotǎrii, mulţi autori procedând la o clasificare a acestora.
Una
grupeazǎ
dintre
definiţiile
clasificǎri în
patru
categorii: obiective, descriptive, comparative şi ca articulare a celor trei. În definiţiile obiective, supradotarea dupǎ testele
este
performanţele de
identificatǎ ridicate la
inteligenţǎ,
primul
reprezentant fiind Lewis Terman.
Dotarea şi expresiile sinonime, capacitate şi talent pot avea sensuri diferite. O definiţie concisǎ este aproape imposibil ǎ din cauza contextului care trebuie precizat. Definiţia lucrǎrii de faţǎ este: dotarea reprezintǎ un potenţial individual pentru realizǎri excepţionale într-unul sau mai multe domenii. http://www.revistaexcelenta.acasa.info
Talentul necesitǎ stimulare. Desigurǎ existǎ şi excepţii sau mǎcar excepţii în aparenţǎ; oricare ar putea numi oameni deosebit de înzestraţi care s-au ridicat din medii sǎrace, care au învins obstacole mari fiind parcǎ împinşi de o forţǎ cǎruia nici o dificultate şi nici un obstacol nu i s-ar fi putut opun. Talentul necesitǎ stimulare, ca sǎ poatǎ ajunge la împlinire. Talentul constituie o formă calitativ superioară de manifestare a aptitudinilor complexe, de care se deosebeşte prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor componente, şi prin îmbinarea lor fericită, ceea ce face posibilă creaţia de valori noi şi originale. Tocmai prin noutatea şi originalitatea rezultatelor activităţii se deosebeşte talentul adevărat de simpla manifestare a unor aptitudini pentru o anumită activitate. Despre un real talent nu poate fi vorba însă decât atunci când preciziei execuţiei i se adaugă o amprentă personală în interpretare, o notă de fantezie şi originalitate. Talentul reprezintă combinarea specifică, diferită de la om la om, a aptitudinilor care asigură posibilitatea efectuării creatoare a unei activităţi( tehnice, ştiinţifice, artistice, pedagogice, sportive, organizatorice).
9
ACADEMIA INTELIGENŢELOR Locul în care eşti considerat unic, aşa cum trebuie să fie şi educaţia ta! Făgăraş, 11-18 iulie, 2011
Este o şcoală diferită, unde se întâlnesc copii de seama ta. Aveţi aceleaşi interese şi pasiuni la un anumit domeniu. Misiunea noastră este de a-ţi oferi posibilităţi avansate de educaţie gândite special pentru talentul tău, care să servească nevoilor, intereselor şi pasiunilor tale. Ce îţi oferim? Un plan personalizat de educaţie şi instrumente inovative didactice recunoscute de cele mai dezvoltate ţări, şi experienţa celor mai prestigioase şcoli din colţurile lumii, care să se întâlnească cu nevoile tale unice de dezvoltare. Prin educaţia pe care îţi vom oferi la ACADEMIA INTELIGENŢELOR vom pune accent pe respectul valorilor culturale, a drepturilor la libera exprimare a opiniei, a gândirii şi expresivităţii. O gamă variată de cursuri şi opţiuni de studiu, incluzând: opţiuni privind nivelul de studiu pentru fiecare curs; cursuri la nivel de curriculă îmbogăţită sau accelerată pentru cei cu performanţe deosebite. Programe de autocunoaştere şi dezvoltarea spiritului de echipă, de leadership, care să te ajute să îţi faci prieteni de seama ta. O posibilitate excepţională de a descoperi lucruri noi împreună cu prietenii tăi şi mai ales de a participa la evenimentele Şcolii de excelenţă: excursii, drumeţii, spectacole. Acces la programe sportive, culturale şi competiţii academice. Vom dezvolta o comunitate competitivă în ţară în care talentul tău să fie recunoscut şi răsplătit. Pentru informaţii suplimentare: Lajos Kristof E-mail: lajos.kristof@gmail.com
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
10
“SCOPUL MEU” , MISIUNEA TINERILOR MOTIVAŢI!
,,Scopul meu” este un proiect dedicat dezvoltării personale, prin care oricine este ajutat să îşi descopere scopul în viaţă (aşa-zisa misiune personală). Ulterior, oferim îndrumare pentru urmarea acestei misiuni. Cum credeţi că ar arăta o astfel de lume? Ar fi una în care s-ar face mai multe invenţii ştiinţifice, mai multe descoperiri revoluţionare, în care mai multe proiecte ar avea succes? Aceasta nu e o poveste care ţine de domeniul irealului, ci este o viziune care poate deveni realitate. În majoritatea corporaţiilor, acest concept deja există, sub denumirea de „misiune”. Companiile au o misiune, asociaţiile au o misiune – de ce nu ar avea o misiune şi oamenii?
Imaginaţi-vă o lume în care fiecare îşi urmează calea sa, pe care a el însuşi şi-a stabilit-o. Acesta este visul pentru care luptăm noi. Ne dorim o lume în care fiecare îşi găseşte şi-şi urmeză propriul scop în viaţă, în care fiecare are un vis pe care luptă să-l transforme în realitate. Scopul nostru
... este să vă ajutăm să vă descoperiţi şi să vă urmaţi propriul scop în viaţă.
„Scopul meu” este un proiect IRSCA Gifted Education şi a pornit de la iniţiativa a trei tineri : Paul Ardeleanu – coordonatorul proiectului, Victor Cruceanu – responsabil site şi Beatrice Panduru – coordonator activităţi.
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
11
Zbor de cocori Cea mai frumoasă şi populară formă de origami este cocorul. Conform unei credinţe populare nipone, cel care reuşeşte să plieze o mie de cocori, va primi drept răsplată din partea zeilor împlinirea unei dorinţe. Totul a început simplu, într-o dimineeaţă cu soare primăvăratic, când Andrei, intra pe uşa clasei şi ne aducea tuturor în dar, un mic, dar minunat cocor din hârtie.
Curiozitatea împletită cu dorinţa copiilor a fost ănceputul unei experienţe inedite ce s-a derulat pe parcursul a câtorva săptămâni iar „Legenda celor o mie de cocori” le-a oferit energia necesară implicării în proiectul pe care l-am numit „Zbor de cocori”. S-au implicat mai întâi Andrei P. Şi Ovidiu P., apoi Ştefi C.. Fiecare zi aducea un nou membru în echipă: Erika G., apoi Estera Z., Antonio C., Lorena A., Petruţa V., Ioana C., Teodora P. Se ţinea zilnic evidenţa numerică, se făcea diferenţa între numărul cocorilor realizaţi şi cei care „lipseau”. Timpul liber din pauze era folosit la maxim. A sosit ziua când a fost gata cocorul cu numărul 1000. Urma acum momentul aşteptat cu atâta nerăbdare: EXPRIMAREA DORINŢELOR: Să fie lumea mai bună, să dispară tot răul, să nu existe copii trişti, să fie mai mult respect pentru natură, să se schimbe toţi oamenii în bine, să fie mai multă iubire …
„Zbor de cocori” ne-a făcut mai îndemânatici, mai creativi, mai încrezători, însă cel mai mult ne-a făcut să trăim bucuria lucrului împreună. Şi totul a venit firesc, purtat pe aripi de Lumină, aducând zâmbete şi multă inocenţă…
Prof.înv.primar Elena Cărăvan Şcoala nr.21 „Gheorghe Ţiţeica” Craiova
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
12
Suntem binecuvântaţi, sau marginile Domnului? Povestea lui Tolo Ne-am întâlnit în urmă cu trei ani, într-o localitate renumită a martirilor credincioşi, reputaţi ai vremurilor comuniste, când lanţurile lor scârţâiau a suferinţă pe corpurile lor fragile. Iar rugăciunile lor le prelungea viaţa. Prin sfinţenie. Povestea lui Tolo a început din perspectiva candidă a copiilor din perioada „evreilor deportaţii”. Crizele lor cele mai grave sunt cearta cu un prieten, sau pierderea prieteniei unui vechi amic. Rezolvarea problemelor se face cel mai adesea prin mici încăierări şi prin argumentaţii naive. Cele mai deosebite descoperiri sunt specifice vârstei: sexul, suferinţa şi moartea. Din nefericire, prin experienţele pe care le au în condiţiile războiului copiii se maturizau înainte de vreme pentru că începeau să urască şi să ţină ură pe duşmanii lor, ceea ce credem că este o deficienţă a adulţilor. Vorbeam în deunăzi cu un prieten foarte bun despre problemele omenirii. Despre laşitate, războiul civil, şicanele politice care urnesc de fiecare dată motive de sânge, ură şi slăbiciune. Îmi aduce aminte de un film interesant, educaţional: „Marginile Domnului”- în care rolul principal e Haley Osment Joel. Un tablou care se potriveşte exact în mâneca vremurilor interbelice cu cele contemporane. Ororile unui trecut imaculat perfect, fără un bob de osândă, reflectă şi astăzi realitatea crudă în care trăim. Astăzi, chiar dacă nu avem niciun fel de război armat, fie şi unul civil, pierderile umane nu sunt atât de importante.
Războaiele au răsplătit cu moartea, au pedepsit toate
relele. Si au lăsat în urmă multă suferinţă, boli. În deplinătatea conştiinţei noastre, cu mult amar, ne pierdem răbdarea, promovăm crimele şi violenţele. Chiar dacă mai puţine, ororile războiului resimţite atunci
în comunitatea sătească uitată de lume: mâncarea
animalele
săracă,
rechiziţionate de trupele germane cantonate în preajmă,
trenurile cu deportaţi traversând prin apropiere şi evrei evadaţi prinşi prin păduri, oameni suspicioşi pentru că existau turnători printre ei. Ca întotdeauna, cei care au „profitat” cel mai mult de pe urma războiului au fost şi sunt … copiii. Mai ţineţi minte?! Nu!? Cum? Ăăă..( slăbiciunile atât de încorsetate din cauza acestui cotidian al schimbărilor, al
paradigmelor de
care tot pomenim). Mdaaa (…) şi începe să povestească un
tânăr trecut prin
multe suferinţe. Vorbim despre un copil crescut de data
aceasta
familie de artişti. Şi el este un artist. Geniu. O să îl numim
Tolo pentru a nu-
i pune în pericol imaginea. Îi vom dezvălui identitatea,
atunci
când
profesorii de la şcoala de unde studiază tânărul, îşi vor da
seama.
Sperăm
să nu fie prea târziu! Până la urmă e liberul arbitru!
Abia
împlinise 18 ani…
Până la vârsta de 8 ani a trecut prin perioade destul de
dificile. A suferit
într-o
trei intervenţii chirurgicale la creier. La şase ani devenise
artist recunoscut
în arta muzicii populare. Datorită talentului excepţional de
care
dovadă, Tolo a fost descoperit de mai mulţi interpreţi
români care n-au
ezitat să îi dea o mână de ajutor… l-au chemat la mai multe
evenimente.
a
dat
Totul s-a terminat când părinţii lui ( probabil din orgoliu) au pus punct accceptărilor invitaţiilor din toată lumea. Motivul încă nu îl ştim. Şi nici nu am încercat să o facem. Pentru că fiecare gând cu semn al întrebării avea deja un argument pregătit. Kristof Lajos
Kristof Lajos
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
-va urma
13
Jurnalul unei şcoli de excelenţă Emoţiile Andreei, prima fetiţă Mozart
Le-am spus copiilor povestea greierului din marginea pădurii, atins de vântul uscat al încălzirii globale. Reacţiile lor au fost impresionante, vibrante, mature. Atenţi la fiecare lecţie demonstrativă, cu ochii mari şi calzi aţintiţi asupra noastră, copiii ne spuneau, fără cuvinte, că dorinţa de a descoperi noul şi iubirea de oameni necondiţionată ne pot exprima talantul dăruit de Dumnezeu fiecăruia, la naştere. Orele 9,00. Microbusul şcolar se apropie de Liceul Petru Poni, unde sunt cazaţi copiii din provincie şi profesorii cursanţi ai Şcolii de Vara a Educaţiei de Excelenţă. Strânşi în jurul unei bănci din parcul şcolii. Andreea, 8 ani, cea mai tânără dintre fetiţe (doar colegul ei, Alexandru, e încă mai tânăr), s-a pitit, ca speriată de un început de şcoală. Aşteptăm câteva clipe să-i soseasca mama, la fel de emoţionată de prima zi de şcoala a profesorilor; o sarută senin pe frunte şi-i urează succes. Poate nu vă vine să credeţi! Andreea era fata minunatelor pauze, care le transforma într-o atmosferă inedită ca într-un Paradis al muzicii lui Mozart! În splendoarea ei atât de firavă şi sensibilă reuşea să atragă auditoriu de toate vârstele! În fiecare zi era sărbătoare! Toată lumea se strângea în jurul ei, asemănându-se foarte mult acelor timpuri ale regilor mai mari care se strângeau de pe la curţile lor să vadă minunea unui geniu muzicant! Această poveste a devenit realitate în şcoala de excelenţă.
Cei mici au aprins prima scânteie ....
Ne îndreptăm timizi spre şcoala unde ne aşteptau ceilalţi colegi din corpul profesoral şi mentori. La sosire, Ileana Mărginean, profesoara de limba engleză, o prezenţă extrem de primitoare, coordonatoarea şcolii de excelenţă, ne aştepta în clasa unde deja majoritatea grupurilor erau formate în echipe: primele două aveau deja pregătite primele activităţi: grupa mică a fost condusă de psihologii Andrada Iordăchescu şi Carmen Costea, al doilea grup de către Daniela Ilioasa, psiholog şcolar la un liceu de elita din Târgu-Mureş. A mai rămas ultimul grup care îşi aştepta un coordonator. Prima sală de la intrare în şcoala ne aşteptau Sasha, Andrei, Anca, Andreea, Alexandra, Florina, Alexandru, Mihai, Ionuţ, Cristina, Ramon, şi ceilalţi, cuminţi cu ochii lipiţi de uşă. În orice moment avea să intre în clasă profesorul cu care urma să lucreze în primele două zile. În a doua clasă, deja se lucra la regulile de grup, la împărţirea responsabilităţilor. Obişnuiţi deja cu mediul din şcoală, orientat mai puţin către starea aceea de non-conformism, lucrurile au evoluat cu mult. Ajungem la ultima clasă: o minunăţie blondă de aproape 4 anişori mă invită să admir operele lui... într-adevăr minunate. Autorul acestora era micuţul Matei. Era renumit prin şcoală deja din prima zi, datorită calitătilor lui de lider de opinie; cei din jur spuneau mereu că este vorbăreţ, hazliu, plin de viaţă mai tot timpul. Încă nu este hotărât ce şi-ar fi dorit să devină... dar ne promite că se va gândi până la următoarea ediţie. “Mă numesc Codrina şi am şase ani” se prezintă Codrina, o prezenţă atât de uimitoare, caldă şi sensibilă, cu un aer rafinat şi plin de modestie care îţi impunea respect doar dintr-o privire. Ne invită la un un mic spectacol, chiar în faţa bucătăriei înainte de servirea gustării: uşor, pe lânga corpul ei de îngeraş îşi mişcă tandră mâinile ei pe lângă corp, apoi, întregul ei univers copilăresc se mişcă într-o armonie deplină, spre final cu o mică piruetă: “ Eu vreau să devin balerină”! Şi fiecare copil de la şcoala de excelenţă avea povestea lui... Profesori prin excelenţă Şcoala de excelenţă şi-a propus să realizeze un program care să răspundă nevoii de hrănire a potenţialului natural cu cea de valorizare a inteligenţelor multiple. Primele două zile au fost programate activităţilor de intervenţie, evaluare şi activităţi de dezvoltare personală, team-building, jocuri de perspicacitate şi inteligenţă creativă, conduse de Daniela Ilioasa, membru în Consiliul Ştiinţific şi consilier la IRSCA Gifted Education şi psihologii Fundaţiei Genesis. Copiii au urmat activitătile de la muzică (prof. Virgil Popescu- compozitor), dans ( Laurenţiu Burtan-coregraf), pictură (Mihaela Chercea- artist plastic), teatru ( Silviu Olteanactor) şi gimnastică ( Andreea Răducan- dublă campioană mondială la gimnastică). Nu au lipsit nici activităţile de educaţie financiară! Acest program a fost inclus în desfăsurătorul Şcolii de excelenţă, fiind condus de dr. Ligia Georgescu Goloşoiu, cunoscuta autoare a cărţii “Bani pe înţelesul copiilor”. Pornind de la jocuri interactive până la discuţiile creative, copiii au fost extrem de entuziasmaţi să cunoască modul în care funcţionează un sistem bancar-financiar în România.
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
14
Au înţeles că banii pot fi cheltuiţi doar dacă există un mod eficient de organizare în economie în funcţie de nevoile lor personale, de cheltuieli lunare în raport cu câşigurile lor.
Talente care înving!
Fiecare pas, fie el ritmic, lent, mai nou, stilul mult apreciat de copii, cel a lui Michael Jackson a fost nu doar raza de bucurie care a încălzit întreaga atmosferă, ci pur şi simplu prin faptul că ideea de expresivitate şi creativitate a oferit copiilor prilejul de a-şi modela propria personalitate prin expresivitatea artistică şi nu în ultimul rând de a-şi învinge teama, de a trăi acele momente la maxim prin curajul lor dovedit de adevăratul potenţial cu care ei s-au născut! Activităţile artistice i-au învăţat să trăiască sentimentele cu o intensitate maximă, le-au oferit acea şansa de a deveni ceea ce sunt cu adevărat, de a trăi într-o lume pe care ei şi-au construit-o singuri. Prin aceasta minune vor reuşi să dovedească lumii întregi cât sunt de deosebiţi şi în acelaşi timp vor oferi ceea ce ei au creat, ceea ce ei au dobândit prin muncă şi talent. Alexandru Popa (11 ani), participant la Şcoala de excelenţă ne-a demonstrat că orice descoperire a noastră semnifică nu numai un început de drum, dar şi o şansă pe care niciodată nu o poţi pierde: “La şcoala de excelenţă, am descoperit că îmi place foarte mult teatrul. Nu am încercat niciodată această artă, dar sunt sigur că tot ceea ce profesorii ne-au învăţat aici, le voi pune în practică”, şi-a propus Alexandru cu multă încredere în sine. Ionela Stoica,13 ani: “A fost o şcoala diferită, în care profesorii au fost mereu alături de noi, aveam orice răspuns la fiecare întrebare. Aici am primit dragoste şi răbdare, împreună cu bagajul de cunoştinţe pe care l-am primit de la fiecare profesor cu atâta răbdare şi profesionalism.”
Stilul gifted education, educaţia pentru succes
Gifted education reprezintă o reţea uriaşă la nivel internaţional de programe internaţionale, cu experienţa de peste 40 de ani, validate cu success în România de Asociaţia IRSCA Gifted Education, reprezentată de profesorul Florian Colceag. Sunt recunoscute nu numai ca metode eficiente de lucru cu copiii înzestraţi, ci şi o formulă extreme de eficientă care respectă sistemul educational actual, ele fiind o punte între sistemul clasic şi cel alternativ. Gifted education pune accent pe aşa numita fereastră de oportunitate în educaţie: perioada de formare a abilităţilor cognitive, sociale, afective şi estetice care este foarte scurtă şi se regăseşte la vârsta cea mai fragedă a copilului (de la cateva luni la 12 ani). La 10 ani, inteligenţa şi creativitatea sunt deja formate în proporţie de 95-98%.
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
15
INSTANTANEE ... GIFTED EDUCATION ROMÂNIA 2010
“ Şcoala de excelenţă a fost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea” V.I. - 9 ani
Am descoperit comoara magică: TALENTUL! K.S. -13 ani
Putem aduce fericirea de pe scenă în lumea adevărată a copiilor A.M.– 16 ani
http://www.revistaexcelenta.acasa.info
16
AU FOST ALĂTURI DE NOI ÎN 2010
Multumiri: Clubul Rotary România Asociaţia Maia Compania Reea Fundaţia Genesis Colegiului Naţional Al. Papiu Ilarian– Tg. Mureş Consiliul Naţional al Tinerilor din România Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş Consiliul Judeţean Mureş Consiliul Judeţean Ilfov Centrul pentru Dezvoltarea Personalităţii
Angelo a fost desemnat în anul 2010 AMBASADORUL REVISTEI EXCELENŢA
http://www.revistaexcelenta.acasa.info