Poartă spre Adevăr de
Amreeta
Sunt un simbol al vietii de pretutindeni, altceva nici ca mai conteaza. Mi-am ridicat ochii spre soarele de pe cer si mi-am amintit ca sunt lumina mareata in libertatea mea.
Pământul este poarta ce îl separă pe om de nemurire. Îmbrăcăm atât de multe trupuri în mii de vieți pentru a găsi poarta de eliberare a sufletului spre acele tărâmuri eterne; acolo unde nu se moare niciodată. Cheia e în noi, doar noi putem să dizolvăm acest zid nevăzut ce stă în calea sufletului nostru. Am crezut că atunci când un om moare pleacă în alta parte, el nu poate să părăsească această poartă prin moarte, ci printr-o conștiință și un trup viu. Doar așa se poate trece dincolo de acest zid nevăzut dar știut de Ființa noastră. Văd tot ce scriu azi, simt tot ce îl limitează pe om, îmi cunosc natura încât să pot face acest pas spre Locul plin de viață și mister. Misterul e în noi, doar să întindem mâna spre locul potrivit și așa se va deschide poarta nevăzută, dar văzută și cunoscută celor ce le-a venit vremea pentru a păși prin ea, nu ca un mort, ci ca un om viu în spirit și cu o ființă demnă de a sta printre acele suflete înțelepte. Măestria lumilor din care vin sufletele elevate e ca un basm plin de viață... Maeștrii ce aleg să îmbrace această formă sunt de o cunoaștere asa cum nu s-a mai auzit vreodată în lumea asta. Te numeri și tu printre aceștia? Crezi că merită să încerci să spargi zidul ce dă spre Lumea lor pentru a fi una cu înțelepciunea spiritului cosmic? Am crezut că sunt departe de tot ce căutam, dar poarta e aici. Este bine păzită și nu trece oricine, ci doar cel ce s-a eliberat din lanțurile sclaviei. Sunt multe entități ce întorc sufletul înapoi pentru a se curăța de suferință, boală, durere, nevăz, de tot ce nu este îngăduit dincolo.
44
