MAGAZIN R NR II - OCTOMBRIE 2013

TTAAIIFFEETT

Nu trăim într-o ţară civilizată şi nu suntem o societate evoluată Rita Drumeş ENACHE Deşi preconizam a fi o toamnă liniştită, în care să ne putem bucura în tihnă de concertul frunzelor în cădere, de răpăitul viaţă şi nici de ajuns pentru a o sufletului, de aceea v-am pregătit o unei ploii în ferestre, de o ceaşcă include într-o clasă primitivă, ar mulţime de “ bunătăţi ”… de la cu ceai cald servit în compania decide acei oameni şi ar căuta interviul cu contratenorul Cezar Ouatu şi până la cel cu revistei MAGAZIN R, se Adrian Sînă, părintele pare că lucrurile nu stau „ Pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot Akcent, nu există loc pe chiar aşa. Şi asta deoarece mai puţin atent la ceea ce spun raftul MAGAZIN R-ului în ţara fierbe. Acum la început oamenii.

Urmăresc, însă, ceea ce fac ”. care să nu găseşti ceva de toamnă televiziunile şi pentru cămara sufletului mare parte a mass-mediei Andrew Carnegie tău, cititorule. ne aduc la cunoştinţă două Mulţumim că ne eşti mari probleme de interes aproape şi că ne-ai apreciat general, cea a eutanasierii strădania încă de la primii câinilor comunitari şi cea a soluţii care să excludă masacrul, paşi, apariţia primului număr. Te Roşiei Montane. aşteptăm în continuare aici, lângă Cu această ocazie, am tot fie el şi unul canin. noi, pentru că doar împreună auzit sintagma „ într-o ţară Într-o societate evoluată, civilizată câinii comunitari ar fi trecută de stadiul patruped, putem creşte sufleteşte. duşi în adăposturi special conform teoriei Darwiniste, Roşia amenajate pentru ei “, într-o ţară Montană ar isca un interes mult civilizată dorinţele minorităţii nu mai amplu decât al celor 10 000 de pot să surclaseze pe cele ale participanţi la manifestaţii. majorităţii…

S-ar căuta soluţii care să-i ajute pe ” Ei bine, într-o societate localnici, dar care să nu contravină civilizată, din oricare ţară s-ar afla interesului general, al marii mase a aceasta, cred că oamenii s-ar populaţiei. întreba cu ce drept poate o specie Din păcate, situaţia a scăpat să extermine o alta. de sub control în ambele cazuri şi Doar pentru că una este consider că a spune că nu trăim bipedă, iar cealaltă patrupedă nu într-o ţară civilizată şi nu suntem o înseamnă că prima are drept de societate evoluată este o concluzie viaţă asupra întregii specii, dacă un legitimă, confirmată de exemplar greşeşte, şi-ar spune faptele(atrocităţile) comise… oamenii acelei ţări. Şi deşi nu suntem cum ar fi Neputinţa de exprimare normal, totuşi trag speranţa că articulată a ultimei specii nu este această toamnă ne va umple cu suficientă ca prima să aibă drept de afecţiune şi nu numai şi cămara

TTIIPPSS

Cum poţi să mai foloseşti aspirina Aspirina este de obicei folosită pe post de calmant pentru dureri sau pentru inimă, dar ea mai poate avea şi alte întrebuinţări.

preferat, cel mai probabil părul tău va avea probleme din cauza clorului.

Dacă vrei să contracarezi acest efect, dizolvă 6-8 tablete de aspirină în apă, udă părul cu aceasta şi lasă să acţioneze 10 minute. Apoi şamponează şi foloseşte balsam la fel ca atunci când te-ai spăla normal. ajută

plantele

să

crească

Dacă vezi că plantei tale nu îi merge prea bine, dizolvă o tabletă de aspirină într-un litru

problemă, lăsând să acţioneze 15 minute. Dacă pata nu dispare în totalitate, repetă procesul. exfoliant

pentru

piele

Produsele exfoliante pot să fie destul de scumpe, dar aspirina poate să aibă acelaşi efect sau chiar mai bun, la un preţ infim.

Acelaşi amestec pentru curăţarea părului este bun şi pentru epidermă, ajutând şi la dispariţia coşurilor şi a iritaţiilor.

Îndepărtează urmele de ruj Rujul este indispensabil pentru o femeie cochetă, dar din păcate nu iese cu una cu două atunci când ajunge din greşeală pe haine sau alte suprafeţe. În primul rând, atunci când se întâmplă aşa trebuie să identifici materialul din care este confecţionat obiectul pătat.

- Materiale care nu se spală (mătase, lână, covoare, fibră de sticlă)

Iată cum o mai poţi folosi: te scapă de arsurile de soare Aspirina este bună în cazul în care soarele te-a ars. Macină câteva pastile şi amestecă-le cu suficientă apă încât să creezi o pastă.

Aplic-o pe zona dureroasă şi lasă să acţioneze, fiind un analgezic topic, dar şi cu efect antiinflamator. înlătură efectele negative ale clorului Dacă înotul este sportul tău Magazin R ~ repere culturale

de apă şi udă floarea din când în când. Soluţia merge de minune şi în cazul în care florile sunt tăiate, ajutându-le să-şi păstreze mai mult prospeţimea. bună în caz de pete pe haine Petele de deodorant şi transpiraţie sunt de multe ori greu de scos de pe haine, iar aspirina poate să fie aliatul tău şi în această situaţie. Dizolvă 8 aspirine într-o jumătate de cană de apă caldă şi pune pe zona cu

Ajută-te de un burete şi fă mişcări rapide dinspre centrul petei către exterior, cu un solvent de curăţare uscată. Lasă solventul să se usuce, după care limpezeşte zona cu apă. Aplică nişte picături de amoniac şi curăţă din nou, apoi nişte apă amestecată cu oţet. Limpezeşte din nou cu apă curată şi lasă să se usuce.

- Materiale care se spală (nailon, bumbac, in, pânză, spandex) 3

Înainte de a pune materialele în maşina de spălat, tratează pata cu nişte detergent lichid. Apoi, cu cât speli mai repede de la momentul pătării, cu atât ai mai multe şanse ca rujul să iasă din ţesătură. Poţi să foloseşti câteva picături de amoniac şi să freci uşor cu un burete, iar dacă, după o spălare încă se mai vede o mică urmă, poţi repeta procedura.

- Suprafeţe tari (marmură, plexiglas, poliuretan, porţelan, oţel inoxidabil, vinil) Pentru toate aceste suprafeţe tari ai nevoie de un material moale şi apă călduţă. Cel mai probabil asta va fi de ajuns. În caz contrar, adaugă în aceasta câteva picături de amoniac.

Secretele femeilor, dezvăluite de mirosul lor Femeile nu au aceleaşi preferinţe în materie de parfumuri.

Dacă mai adăugăm şi mirosul natural al fiecăreia şi ştim să îl interpretăm, atunci putem dezvălui multe secrete care le înconjoară. " Partea creierului care ne ajută să mirosim şi să gustăm este partea în care se găseşte personalitatea fiecăruia dintre noi ", afirmă Alan Hirsch, specialist în domeniu. Întrun experiment recent, el şi colegii săi au dat diferite teste de psihologie unor oameni (în jur de 18.000), au determinat personalitatea fiecăruia şi le-au studiat preferinţele culinare.

Datorită faptului că preferinţele culinare înseamnă în mare parte miros, ei au făcut o asociere între personalitate şi miros.

4

Vanilie: Femeile care îşi dau cu un astfel de parfum sunt energice.

Acest miros a fost corelat de echipa de cercetători cu femeile care nu sunt blânde şi liniştite, ci dimpotrivă.

Arome orientale: Dacă o femeie îşi dă cu un parfum care este remarcat uşor, atunci ea încearcă să calmeze pe altcineva, să convingă să fie dorită, spune specialista în parfumuri Renee Bukowski. Astfel de femei preferă relaţiile sigure şi nu vor să îi rănească pe cei din jur, fiind cele mai dorite de către bărbaţi.

Flori: Dacă unei femei îi place un parfum cu accente florale, atunci ea este o persoană independentă, are încredere în ea şi este mai sofisticată decât alte femei.

Lavandă: Femeile care preferă un astfel de parfum sunt ambiţioase, ele având o înclinaţie către mirosurile proaspete. Ele sunt orientate spre dobândirea unor lucruri în viaţă şi spre realizări importante.

Remedii Remediinaturale pentru unghii naturale pentru sănătoase unghii Unghiile îngrijite denotă sănătoase

eleganţă şi interes pentru propria persoană, trebuie Unghiile aşa că îngrijite sădenotă le menţii în permanenţă eleganţă şi interes curăţate, tăiate, dar şi sănătoase. pentru propria persoană, aşa Fără ca ele săsă fie le hidratate că trebuie menţii în complet, strălucitoare permanenţă curăţate,şi tăiate, puternice, degeaba foloseşti tot dar şi sănătoase. felul lacuri. poţi în să Iată de cum poţi Iată să lecum tratezi lemod tratezinatural, în mod natural, după după cum cum declară stilistul Ioana declară Ioana Avram Avram pentru pentruMagazin MagazinR: R: - -Lămâia: Lămâia:aceasta aceastaeste estefoarte foarte bună eliminarea nuanţei bunăpentru pentru eliminarea gălbui de gălbui pe unghii, rămasă de nuanţei de pe unghii, larămasă ojele colorate.

Astfel, dacă de la ojele colorate. vrei să îţi faci manichiura Astfel, dacă vrei să îţi doar faci cumanichiura un lac transparent, doar cuţine un lac unghiile în puţină de în transparent, ţine zeamă unghiile lămâie 5-10 minute şi acestea puţină zeamă de lămâie 5-10 îşi vor recăpăta culoarea minute şi acestea îşidevor altădată. recăpăta culoarea de altădată.

- -Mierea: mierea previne Mierea: mierea previne casarea dar îndar acelaşi casareaunghiilor, unghiilor, în timp le hidratează şi elimină acelaşi timp le hidratează şi celulele moarte; elimină celulele moarte;

acelaşi timp le hidratează şi elimină celulele moarte; - Sarea de mare: sarea de mare

Magazin R ~ repere culturale

elimină celulele moarte; - Sarea de mare: sarea de mare ajută şi ea la îndepărtarea celulelor moarte, aşa că un masaj cu aceasta este benefic măcar o dată la două săptămâni. În plus, are şi efect antibacterian, astfel încât ţine departe infecţiile şi ciupercile; - Bicarbonatul de sodiu: ajută şi el la albirea unghiilor, îndepărtarea diverselor pete. În plus, lasă suprafaţa strălucitoare, înmoaie cuticulele, dar şi hidratează.

Uleiul de măsline: uleiul de

măsline hidratează, astfel încât unghiile arată sănătoase. Mai mult decât să arate ele chiar vor fi astfel. Uleiul intră în crăpături, care ar duce la unghii casabile, şi le umple, astfel încât suprafaţa să fie uniformă şi cu mult mai rezistentă.

Limbajul secret al dragostei: Cum să îl foloseşti Iubirea pentru celălalt poate fi arătată în multe feluri.

Magazin R ~ repere culturale

Partenerul îţi poate spune că te iubeşte şi fără a folosi cuvintele pe care aştepţi să le auzi de la el. Gary Chapman, specialist în domeniu şi autorul cărţii "The Five Love Languages", ne oferă câteva sfaturi pentru a putea descifra limbajul secret al dragostei. Conform lui Gary, acestea sunt: Iubire pentru ea, dar şi pentru el Femeile au nevoie de vorbe frumoase, prin care să li se spună cât sunt de minunate. Mai mult decât orice, ele îşi doresc

să audă cât sunt de iubite. Puţini se gândesc la faptul că şi bărbaţii se simt bine când aud de la partenerele lor vorbe frumoase şi declaraţii de dragoste speciale.

Puţin ajutor Femeilor le place mult să fie ajutate acasă şi ca bărbatul să se ofere să facă ceea ce trebuie prin casă. Cel mai mult ele apreciază când el se oferă să dea o mână de ajutor. Cel mai bine este să îşi creeze un obicei din a face treburile casnice.

La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrăneşte sufletul.

Osho

Cadourile Dacă el nu este obişnuit sa îţi aducă flori sau cadouri, spune-i cât de mult ţi-a plăcut când ai văzut că o prietenă a primit flori de la iubitul ei. Când îţi va aduce un cadou, arată-ţi aprecierea faţă de acest gest şi recompensează-l. Astfel, îşi va face un obicei din a-ţi oferi flori şi cadouri.

Clipele împreună Foarte importante sunt clipele petrecute împreună. Cei care lucrează până târziu sau acordă atenţie programului încărcat pe care îl au îşi ignoră relaţia. Cel mai bine este ca o femeie să îi spună iubitului cât de mult îi place când el face planuri pentru ei. Pentru a obţine ceea ce îţi doreşti, spune-i că într-o anumită seară vei fi numai a lui.

Fizicul Unele persoane se simt iubite dacă au contact fizic cu partenerul. Sunt incluse aici îmbrăţişările şi săruturile. Altele nu le consideră esenţiale, dar important este ca de fiecare dată când vă vedeţi să vă bucuraţi reciproc de prezenţa fiecăruia şi să profitaţi din plin.

5

SSTTIILL D DEE VVIIAAŢŢĂĂ

Alzheimer afectează şi persoane considerate în afara pericolului Studiile efectuate asupra Alzheimer dovedesc că temuta boală nu afectează numai persoane trecute de vârsta de 65 de ani. Specialiştii au observat că semnele bolii apar şi la persoane care au în jur de 40 de ani.

Studiile au demonstrat că mulţi dintre bolnavii de Alzheimer aveau în organism o concentraţie ridicată de aluminiu, de calciu, de silicon şi sufereau de carenţe de potasiu, seleniu, vitamina B12 şi de zinc. Se crede că o altă substanţă care ar fi responsabilă de apariţia bolii este estrogenul sintetic.

Pentru prevenirea bolii, specialiştii recomandă o dietă care să conţină fructe de avocado, cereale integrale, lactate cu un conţinut scăzut în grăsimi, carne de pui, dar să se evite carnea roşie, care conţine un procent îngrijorător de substanţe sintetice.

6

Cinci motive săsă Cinci nu sari peste nu peste miculdejun dejun micul Masade dimineaţă denMasa împărţiţi o dimineaţă împărţiţi cun-o nimeni!

De ce?cuDr. nimeni!

De specialist ce? Dr. înDana Dana Ionaşcu, Igiena Ionaşcu, specialist înneIgiena Alimentaţiei şi Nutriţiei, explică Alimentaţiei şi Nutriţiei, ne le beneficiile pe care micul dejun explică beneficiile pe care aduce organismului nostru. micul dejun le aduce organismului nostru.Creierul, ca şi Hrăneşte creierul: muşchii noştri, îşi trage nutrienţii Hrăneşte creierul: din alimentele pe Creierul, care le ca şi muşchii noştri, trebuie îşi trage consumăm.

Dimineaţa să-l nutrienţii din alimentele pe “aprovizionăm” cu cele necesare. care le consumăm. Dimineaţa trebuie să-l “aprovizionăm” cu Nu îngraşă: Cei care iau această cele în necesare. masă mod regulat au cele mai mici şanse de a se îngrăşa. Şi acest Nu este îngraşă: care iaude lucru valabilCeiindiferent această masă în mod regulat au o vârstă. Micul dejun se dovedeşte cele mai mici şanse de a armă profilactică utilă în luptasecu îngrăşa. Şi acest lucru este obezitatea. valabil indiferent de vârstă.

Micul dejun se dovedeşte o Îmbunătăţeşte memoria: armă profilactică în lupta Psihologii au arătat utilă că performanţa cu obezitatea. intelectuală a şcolarilor care au consumat un mic dejun Îmbunătăţeşte memoria: corespunzător este net mai bună Psihologii au arătat că decât a celorlalţi. performanţa intelectuală a care auDimineaţa consumat poate un Neşcolarilor dă energie: mic dejun corespunzător este fi momentul de stres maxim al net mai a celorlalţi. zilei, de bună aceeadecât ultimul lucru de care avem nevoie este o senzaţie Ne dă acută de energie: foame sauDimineaţa un nivel poate alfiperformanţelor. momentul de Masa stresde coborât maxim ne al umple zilei,de de aceea dimineaţă energie. ultimul lucru de care avem nevoie este o senzaţie de Previne gastrita: Dacăacută mâncăm foame sau un nivel coborât dimineaţa vom evita problemelealcu performanţelor.

Masa de stomacul.

Micul dejun ne fereşte dedimineaţă gastrite ne şi umple chiar de deenergie. stări de hipoglicemie.

Previne gastrita: Dacă mâncăm dimineaţa vom evita problemele cu stomacul. Micul dejun ne fereşte de gastrite şi chiar de stări de hipoglicemie.

IIN NTTEERRN NAAUUTT

Cum să trimiți un email Atunci când vrei să trimiţi un email trebuie să ai în vedere câteva aspecte. Iată care sunt acestea: Mesajele jignitoare nu-și găsesc locul în emailul unui om politicos. Ai în minte că într-o oarecare măsură mediul virtual nu e sigur și poate că e mai potrivit să păstrezi anumite informații pentru o convorbire telefonică sau față în față.

Amintește-ți din când în când că mesajul e pentru un om și nu un robot; Pentru salvarea timpului personal, dar și al celuilalt scrie mesaje concise, scurte, care să aibă o logică. Nu uita că orice mesaj are un titlu coerent, salut de început și de final, introducere, cuprins și încheiere. Fii atent la modul în care scrii, limbaj curat, corect din punct de vedere gramatical.

Evită să folosești abrevierile sau fețele zâmbitoare ori alte astfel de semne atunci când trimiți un email oficial. Amintește-ți că un email ce nu are subiect poate fi catalogat ca spam; Nu folosi caractere mari, dai impresia că urli și nu-ți dorești să urli la cei cărora le scrii mesajul.

Amintește-ți de documentele pe care trebuie să le atașezi, înainte de a trimite mesajul, dacă trebuie să ataşezi.

Magazin R ~ repere culturale

Rita

DRUMEŞ:

Fanii

aşa, instinctului lor şi, da, am adoptat oarecum ca nume de

CCOOFFFFEEEE BBRREEAAKK

Cezar The Voice, regele inimilor un interviu de Rita Drumeş ENACHE Cezar Ouatu: „ Am câştigat la public şi consider că asta este cel mai important ” Oficial este învingător doar pe jumătate, însă a câştigat admiraţia şi respectul fanilor, şi nu numai, şi asta este cel mai important pentru cel care ne-a reprezentat anul acesta la Eurovision, Cezar Ouatu sau Cezar The Voice, aşa cum i-au spus admiratorii. Ne spune cu multă convingere: „ Am câştigat la public şi consider că asta este cel mai important. Am cele mai multe vizualizări pe YouTube şi accesări, aşa că am câştigat.” Regele a murit, trăiască regele! Cezar rămâne regele inimilor celor care-l adoră şi aceştia nu sunt doar fanii săi, ci şi rude, prieteni, apropiaţi, pentru care spune că găteşte cu multă plăcere preparate la grătar încât am putea să-i conferim titlul de „ barbeque man ”. După multe tergiversări bine motivate, “ vă răspund cu mare drag, dar lăsaţi-mă în această perioadă…; sigur am să-mi fac timp să vă acord interviul… am reuşit să-l conving pe Cezar să răspundă la câteva întrebări pentru cititorii revistei Magazin R. “ sunt barbeque man, îmi place să fac grătare pentru toată lumea „ Magazin R ~ repere culturale

dumneavoastă ştiu cum este contratenorul Cezar Ouatu, dar cum sunteţi ca om, ce vă place cel mai mult să faceţi atunci când nu cântaţi sau repetaţi?

Cezar OUATU: Sunt un mare cinefil. Îmi place mult cinematografia italiană veche, generaţia lui Sordi, Vittorio De Sica, Anna Magnani... Îmi place să înot şi să mă ocup de grădină şi nu în ultimul rând sunt barbeque man, îmi place să fac grătare pentru toată lumea.

Rita DRUMEŞ: Este bine de reţinut “barbeque man”. Fanii v-au spus datorită culorii şi vocii dumneavostră Cezar The Voice şi deşi aţi afirmat că doriţi să faceţi cunoscut numele Cezar, nume cu o valoare istorică, v-aţi intitulat pagina oficială, de pe un site de socializare, ” Cezar The Voice”.

Ce anume v-a determinat să adoptaţi această denumire?

Cezar OUATU: Toţi admiratorii mei, mai în glumă mai în serios, la concertele mele, mă strigau "the voice" sau "la voix", în franceză, aşa că am decis să mă las pradă, să spun

scenă "the voice" cu toate că spun cu mândrie Ouatu este mai cunoscut, dar pagina de pe acel site rămâne aşa - „ Cezar The Voice...”.

Rita DRUMEŞ: Da, aşa este, numele de Ouatu este mai cunoscut! Este un nume de referinţă în muzica clasică românească, precedentul fiind creat de către tatăl dumneavoastră, unul dintre cei mai importanţi flautişti pe care i-a avut România. În luna iunie aţi lansat primul dumneavoastră single, intitulat “ Painful Love ”, care, dincolo de faptul că vă pune vocea în valoare, vorbeşte despre o poveste de iubire ce s-a încheiat lăsând în urma sa un gust amar.

Amintirile, de altfel frumoase, fiind estompate de durerea despărţirii. Care parte din “ Painful Love ” este realitatea trăită de Cezar Ouatu?

Cezar OUATU: Tot cântecul reflectă efectiv o perioadă trăită de mine. Decepţie, deziluzie sentimentală, dar este totuşi un cântec care aduce şi speranţa unei noi iubiri...

7

Rita DRUMEŞ: " Speranţa unei noi iubiri... ", să înţelegem că trăiţi o nouă iubire sau pentru moment este doar o dorinţă cu posibilităţi certe de concretizare în viitorul apropiat ?

Cezar OUATU: Este o dorinţă cu posibilităţi certe de concretizare în viitorul apropiat. „ trăiesc din iubire şi iubirea o primesc de la multe persoane „ Rita DRUMEŞ: Trăiţi o nouă iubire? Se poate să ne deconspiraţi cine este persoana cu care împărtăşiţi această iubire ?

Cezar OUATU: Trăiesc din iubire şi iubirea o primesc de la multe persoane.

Rita DRUMEŞ: Faptul că aţi dus România printre primele locuri la Eurovision anul acesta v-a adus felicitări pentru voce şi charismă chiar din partea câştigătoarei de anul trecut a Eurovisionului, Loreen. Cum vaţi simţit să fiţi apreciat de către aceasta, mai ales ca voce, şi să nu fiţi totuşi marele câştigător?

Cum este gustul unei victorii obţinută doar pe jumătate?

Cezar OUATU: Normal că mam bucurat enorm când înainte de începerea finalei ea m-a strâns în braţe şi mi-a pus mâna

8

pe piept spunându-mi că sunt cel mai bun şi că vocea mea transmite mult. Pentru mine a fost o victorie deplină, deoarece am câştigat la public şi în ţară şi în Europa. „ totul se reduce la perpetua loterie geopolitică " Rita DRUMEŞ: De ce credeţi că nu aţi convins totuşi juriul?

Cezar OUATU: Juriul este de tranziţie. Am câştigat din moment ce în semifinală, la televoting, am ieşit pe locul I, iar în finală am ajuns pe locul VI. Am câştigat la public şi consider că asta este cel mai important. Am cele mai multe vizualizări pe YouTube şi accesări, aşa că am câştigat. În rest totul se reduce la perpetua "loterie geopolitică". " mai dire mai " Rita DRUMEŞ: Veţi mai participa la preselecţiile pentru Eurovision?

Cezar OUATU: Italianul are o vorbă - "mai dire mai" – niciodată să nu spui niciodată. „ cred că femeia este pe acelaşi plan cu muzica „ Rita DRUMEŞ: Ce loc ocupă femeia în viaţa dumneavoastră?

Cezar OUATU: Un rol important, esenţial... pentru tot, profesie, sănătate, inspiraţie, de fapt cred că este pe acelaşi plan cu muzica.

Rita DRUMEŞ: Sunt de acord cu dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât unul dintre personajele mele (n.r. Dariana Duval în “ Staccato-frânturi de viaţă ”) spune la un moment dat că femeia este muzică şi instrument, o vioară pe care doar un singur bărbat o poate acorda, cel pe care-l iubeşte. Ce proiecte de viitor aveţi?

Cezar OUATU: Proiectele mele includ mai multe genuri muzicale: operă, pop-opera, jazz şi chiar abordări în genul meu a muzicii populare româneşti. Urmează un turneu naţional de promovare al primului meu album pop-opera " The voice of love ". Eu sunt şi solist vocal al Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploieşti unde de altfel am deschis stagiunea pe 26 septembrie cu o lucrare superbă baroc, Stabat Mater, de Pergolesi. Pe 22 septembrie am concertat în Piaţa Constituţiei în concertul de pop-opera " The voice of love"… Iar pentru viitor – voi concerta pe 30 octombrie alături de una dintre cele mai importante mezzosoprane românce, Ruxandra Donose, la Sala Radio, având în program arii şi duete baroc.

Rita DRUMEŞ: Un gând pentru fanii dumneavoastră şi cititorii revistei Magazin R! Cezar OUATU: Carpe diem!

Rita DRUMEŞ: Vă mulţumesc că aţi acceptat să-mi acordaţi acest interviu!

Cezar OUATU: Cu drag!

Magazin R ~ repere culturale

Martin Scorsese, preşedintele juriului la Marrakech Film Festival 2013 Cineastul american Martin Scorsese va fi preşedintele juriului la ediţia din acest an a Marrakech Internaţional Film Festival, care se va desfăşura în perioada 29 noiembrie - 7 decembrie.

Urmându-i cineastului britanic John Boorman, Martin Scorsese va fi preşedintele juriului competiţiei oficiale a celei de-a 13-a ediţii a evenimentului din Marrakech (Maroc), a cărei selecţie urmează să fie anunţată în următoarea perioadă.

De-a lungul anilor, s-a creat o legătură între Martin Scorsese şi Marrakech Film Festival, cineastul american contribuind la creşterea interesului internaţional pentru acest eveniment. În 2005, Scorsese a fost omagiat la acest festival pentru cariera sa cinematografică. Doi ani mai târziu, Scorsese s-a întors la festival pentru a-şi prezenta filmul "Aviatorul/ The Aviator" şi pentru a susţine un masterclass.

Totodată, Scorsese este ataşat în mod personal de Maroc, unde a filmat două dintre peliculele sale: "Ultima ispită a lui Iisus/ The Last Temptation of Christ" şi "Kundun". " Am realizat două filme în Maroc, timp în care am devenit un admirator al spiritului populaţiei marocane şi al frumuseţii culturii lor. Sunt Magazin R ~ repere culturale

nerăbdător să descopăr filme din toată lumea în cadrul acestui festival unic ", a declarat Martin Scorsese, al cărui cel mai recent film - " Lupul de pe Wall Street/ The Wolf of Wall Street " va avea premiera internaţională pe 14 noiembrie.

îşi aminteşte cu plăcere de căldura cu care a fost primit în România, ospitalitatea şi mâncarea românească ".

Pe scena Sălii Palatului, fanii lui Johnny Logan vor putea asculta live hituri precum: " Why Me ", " Hold Me Now ", " Praying " şi " Galway Girl ".

Johnny Logan concertează în noiembrie, la Sala Palatului

Johnny Logan s-a născut pe 13 mai 1954, în Melbourne, Australia, iar la vârsta de trei ani s-a mutat împreună cu familia în Irlanda. Pasiunea pentru muzică a moştenit-o de la tatăl său, tenorul Patrick O'Hagan. Tot tatăl său a fost cel care i-a descoperit şi cultivat vocea specială, în cadrul turneelor în care Johnny îşi însoţea tatăl şi repeta în culise alături de el.

Cântăreţul Johnny Logan, cunoscut la nivel internaţional sub denumirea " Mister Eurovision ", după ce a câştigat de trei ori trofeul

competiţiei, va concerta pe 16 noiembrie, la Sala Palatului din Bucureşti.

Johnny Logan va cânta pentru prima dată live pe o scenă din Bucureşti, pe 16 noiembrie, la Sala Palatului. Artistul a mai vizitat România, fiind invitat special al unor spectacole de televiziune.

Potrivit organizatorilor concertului, Johnny Logan "

Recunoaşterea şi admiraţia publicului din toată lumea a apărut în 1980, după câştigarea primului trofeu Eurovision.

9

CCOON NFFLLUUEEN NŢŢEE IISSTTOORRIICCEE

Haremul, închisoarea favoritelor de Cosmin MATEŞ Chiar dacă este cel mai adesea asociat societăţilor medievale arabe, care i-au dat de altfel şi denumirea („harim”, în limba arabă, înseamnă „locul interzis”), haremul reprezintă un fenomen social larg răspândit în Asia, mărturii despre existenţa unor asemenea palate ale plăcerilor provenind din China şi India antică. În India, ele se numeau purdah sau zenana, în vechea Persie, andarun. Se spune că regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifră desigur exagerată, dar care ne dă o idee despre importanţa acordată acestei instituţii. Peste această armată de femei era stăpână favorita regelui, frumoasa Sussondi, care îl cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor... Regii perşi aveau şi ei haremuri cu sute de fete şi devenise o tradiţie ca, după o expediţie de pradă, satrapii să trimită suveranilor cele mai frumoase femei capturate.

Săracii eunuci bogaţi...

Desigur, cele mai cunoscute haremuri au aparţinut 10

sultanilor turci, iar această instituţie, care de multe ori a dictat politica unui întreg imperiu, nu va dispare decât în 1909, odată cu abdicarea ultimului sultan, Abdul alHamid al II – lea. La ora actuală, oricât ar părea de curios, există încă haremuri în unele ţări arabe, dat fiind faptul că religia islamică permite bărbaţilor să aibă mai multe femei, în funcţie de avere.

Vă imaginaţi, aşadar, de ce „colecţii” pot dispune bogaţii şeici petrolişti ai Arabiei...

Haremul sultanilor turci adăpostea sute de femei, dintre

care deveniseră impotenţi prin mutilarea sau îndepărtarea totală a organelor genitale externe. De obicei, lor li se tăiau, încă din copilărie, testiculele, dar iniţial, în antichitate, soluţia adoptată era una mult mai radicală: copiilor de sex masculin destinaţi să devină eunuci nu li se mai dădea voie să bea apă trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascuţit, toate organele sexuale, legate cu o sfoară. Pentru a nu se infecta, rana era arsă cu fierul roşu şi deasupra se presăra cenuşă. Timp de alte câteva zile, li se umezeau doar buzele

care multe nici nu ajungeau vreodată să treacă prin patul stăpânului, mucezind până la bătrâneţe dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea strictă a mamei sultanului, care alegea ea însăşi favoritele pentru fiul său, dintre cele mai frumoase şi mai distinse tinere din harem, şi a eunucilor. Aceştia erau bărbaţi

cu apă, apoi, când rana de sub pântece prindea coajă, li se administrau mari cantităţi de apă. În cele din urmă, lichidul venit pe tractul urinar reuşea să „spargă” coaja, într-un loc, şi de atunci înainte, bieţii oameni urinau doar pe acolo... Puţinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau în slujba suveranilor.

Magazin R ~ repere culturale

Ultimul eunuc al ultimului împărat Deşi sunt asociaţi haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai întâi în societatea romană şi cea bizantină (termenul eunouchos este de origine greacă şi înseamnă „ păzitorii camerei de culcare ”). Într-adevăr, în Roma imperială, eunucii aveau ca sarcină paza împăratului şi a soţiei acestuia, precum şi educaţia tinerelor lor odrasle. Şi în China, unde eunucii au o tradiţie milenară, ei erau însărcinaţi cu supravegherea femeilor din casa imperială. Interesant e faptul că mulţi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau în castrarea fiilor lor o cale de a-şi sluji împăratul. Privaţi de plăcerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriaşe şi deseori deveneau mai puternici decât stăpânii lor. În secolul XVII, bunăoară, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, închizându-l pe împărat în harem!

Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America înaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit în 1996, la venerabila etate de 94 de ani, după ce-l slujise cu credinţă pe ultimul împărat, Pu Yi....

Organizare şi diversificare Revenind la harem, să spunem că, în afara soţiilor şi concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai găzduia şi fiii Magazin R ~ repere culturale

naturali ai sultanilor, ce nu împliniseră încă vârsta maturităţii.

De altfel, acesta era şi scopul haremului: să ofere cât mai mulţi potenţiali urmaşi la tron, într-o perioadă când nivelul mortalităţii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplară şi regulile respectate cu stricteţe. Împăraţii chinezi dispuneau de o soţie principală – care purta titlul oficial de împărăteasă, trei primeconcubine, nouă soţii de rang secund, 27 concubine de rangul trei şi 81 de ranguri mai mici, în total 121 de femei aflate permanent la dispoziţia lor.

Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau în ordine inversă decât la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcaseră o singură dată cu stăpânul, cele de rangul trei treceau frecvent prin

patul acestuia şi în sfârşit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele dăruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciată era cea care îi oferea suveranului primul născut de stirpe bărbătească. Dacă micuţul devenea cândva, la rândul său, sultan, mama lui era numită sultana „valide”, primind puteri discreţionare asupra întregului harem.

Odaliscele au inventat jocul de cărţi Spre deosebire de femeile din haremurile turceşti, care puteau fi şi sclave sau prizoniere de război, împăraţii chinezi nu acceptau decât fete de rang înalt, provenite din rândurile aristocraţiei şi beneficiind de o educaţie fără cusur.

Femeile sultanilor primeau această educaţie abia în harem, ele având dascăli eunuci care le învăţau să scrie, să citească, să cânte la instrumente muzicale, şi fiind iniţiate în arta 11

plăcerilor de către concubinele mai experimentate, în aşa fel încât să ştie cum să trezească simţurile sultanului. Ca o anecdotă, să adăugăm că tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de cărţi, probabil din plictiseală...

Femeile care îi dăruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau înconjurate de armate întregi de servitoare şi eunuci şi adunau averi fabuloase. La turci, ca şi la chinezi, sultanul îşi alegea partenerele nu văzându-le

când a preluat tronul, la moartea tatălui său, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vânătoarea şi strângerea cât mai multor femei în harem. Dacă auzea despre existenţa vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lăsa până nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forţa armelor, declanşând adevărate războaie din această cauză.

Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lăuda şi el cu 9000 de soţii şi concubine, care locuiau într-un oraş special construit pentru ele, Nang Harm (Oraşul femeilor cu văl). Înconjurată de ziduri

direct, ci admirând tablourile acestora, pictate de artiştii de la curte. Abia după ce parcurgea o întreagă asemenea „expoziţie”, sultanul era în măsură să decidă dacă o femeie merită sau nu să fie aleasă...

puternice, aşezarea nu găzduia decât femei şi eunuci, orice bărbat în putere care îndrăznea să pătrundă acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare că, având o asemenea „bază de reproducţie”, suveranul siamez a lăsat în urmă 66 de copii... Un alt campion în domeniu a fost hanul mongol Kublai (12151294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau înlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere şi proaspete.

Recorduri incredibile Printre cele mai numeroase hareme, atestate ca atare, un loc fruntaş îl ocupă cel al şeicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit în secolul XV. Până la varsta de 50 de ani, 12

(va urma)

D PPEE DOOII BBAALLAAN NSSOOAARR

UUN N

De ce nu-l părăseşte femeia pe cel care o înşală de Cătălina DIACONU

Cercetătorii psihologi şi sociologi americani au ajuns la concluzia că 75% dintre femeile înşelate acceptă să-şi ierte partenerii care calcă greşit, încercând să prezinte şi explicaţiile. Este adevărat că infidelitatea lui nu rămâne fără reacţie. Aproape nu există femeie care să accepte situaţia fără reacţie. În funcţie de caracterul, dar şi de formaţia femeii, ea poate reacţiona prin exteriorizarea momentului emoţional, prin judecarea situaţiei la rece sau prin scene de gelozie, care duc până la isterie. Dar indiferent de felul cum reacţionează, se pare că de cele mai multe ori situaţia rămâne ca mai înainte. Iată câteva motive: Singurătatea o îngrozeşte Psihologul american Lauren Mackler apreciază că majoritatea femeilor se simt ocrotite de prezenţa bărbatului aflat în preajmă. Despărţirea le face să se privească în oglindă, întrebându-se: "oare găsesc altul? ". Teama de a nu găsi altul le face să-l accepte pe infidel.

De altfel, orice femeie ştie că, Magazin R ~ repere culturale

divorţată fiind, este uşor să găsească altul, dar este puţin probabil ca el să rămână lângă ea, pentru că - nu-i un secret cine umblă după divorţate este aproape sigur un aventurier.

Teama de a rămâne fără resurse Nu trebuie să ascundem un adevăr: în majoritatea familiilor, bărbatul câştigă mai bine decât femeia. Uneori, femeia nici nu câştigă deloc.

Experta americană Gilda Carle, specializată în problemele relaţiilor de cuplu, consideră chiar firesc faptul că într-o familie cu copii femeia să nu rişte baza materială pe altarul geloziei.

În mod normal, imaginea femeii emancipate nu depinde de cea a soţului, dar în cazul unei despărţiri ea capăta brusc statutul de femeie singură.

Faţă de o femeie singură, orice partener îşi permite un altfel de comportament decât faţă de una care este soţia cuiva. De altfel, căsătorită fiind, chiar acesta este statutul ei: soţia "lui".

Despărţită, devine fosta soţie a "lui". Este cu totul altceva.

Se teme că îşi va pierde prietenii

Propria familie Despărţirea de soţ este o lovitură mai puţin grea pentru soţie decât pentru părinţii soţiei.

Nici nu-i vine să le relateze cele întâmplate. Ei s-au bucurat că ea şi-a găsit perechea, au organizat nunta, au pregătit zestrea, iar ea face totul praf dintr-o mişcare!

Părinţii sunt primii care o vor sfătui să treacă peste situaţie, mama îi va povesti sentimentală că şi tatăl ei a călcat strâmb uneori, iar tatăl îi va relata aluziv că şi el a înghiţit destule.

Pe scurt, nu se poate trăi fără

Orice femeie ştie că nu există un bărbat ideal Problema are două aspecte. În opinia medicului sexolog Michele Sugg, de la Universitatea din Branford, Connecticut, logica o îndeamnă pe femeie să judece astfel: dacă a călcat strâmb o dată, va calca şi a doua oară.

Pe de altă parte, profesorul Scott Haltzman, de la Brown University, consideră că această logică funcţionează numai la cuplurile tinere. Când cuplul se maturizează, intervine îngăduinţa, cu atât mai mult cu cât - să nu ne ascundem după deget - soţia ştie că uneori mai greşeşte şi ea. Oricât de ciudat ar părea, o asemenea situaţie poate salva un cuplu.

Ea se teme că despărţirea îi va afecta imaginea profesională

Magazin R ~ repere culturale

Cuplul are prieteni comuni: prietenii familiei.

Femeia singură are toate şansele să piardă mediul social de comunicare, mai ales dacă prietenii sunt formaţi numai din cupluri căsătorite.

O a treia persoană, pripăşită lângă un cuplu prieten, asta sună - doamne fereşte - ca un fel de menaj în trei. Orice femeie, înainte de a acţiona, îşi pune întrebarea simplă: merită să mă îndepărtez de toţi prietenii noştri din cauza unui adulter?

compromisuri. Îi convine să-l aibă pe soţ la mână, cu infidelitatea lui Poate că femeia n-a greşit de când sunt ei căsătoriţi, dar nu se ştie niciodată cum va fi viitorul. De altfel, a avut destule ocazii, pe care le-a ratat, ca să nu afecteze sensibilitatea soţului. Acum, sensibilitatea s-a dus, iar ocazii se vor mai ivi. Ar fi o prostie să le piardă. Atâta ar lipsi însă în viitor, să-i reproşeze soţul ceva: îi va da peste nas.

13

Ea, totuşi, îl iubeşte S-ar putea ca acesta să fie cazul cel mai frecvent apreciază profesorul Scott Haltzman. Dacă femeia încă îl mai iubeşte, nu-şi va părăsi soţul pentru un fleac de adulter.

Va face totul ca să-şi îndepărteze rivala: va sări la bătaie, o va calomnia, o va face de râs în familia ei sau va încerca o discuţie convingătoare, dar tranşantă, cu ea.

Va face orice, poate va câştiga, dar nu va avea linişte toată viaţa, pentru că o va chinui istovitoarea întrebare: ce are "aia" în plus şi n-am eu?

Zece nescrise căsătoriei

reguli ale

Căsătoria este de multe ori un subiect controversat. Unii susţin că un act nu schimbă cu nimic mersul lucrurilor, alţii, dimpotrivă, cred că instituţia căsătoriei este astăzi desuetă.

Totuşi, nu puţini sunt cei care decid să meargă împreună unindu-şi destinul în faţa ofiţerului stării civile. Însă un astfel de pas necesită şi respectarea anumitor reguli de bun simţ.

o părere mai puţin bună despre atitudinea familiei sau a prietenilor partenerului tău, îl vei pune într-o poziţie defensivă.

Acest tip de comportament generează conflicte şi frustrări. Dacă nu îţi face plăcere compania prietenilor săi, încearcă să răreşti întâlnirile cu ei, însă nu te arăta deranjată în mod vădit de fiecare gest nelalocul lui.

Mărturiseşte-i ori de câte ori te întâlneşti cu vreun fost iubit Fie că te întâlneşti întâmplător cu fostul iubit, fie că vă trimiteţi câteva mesaje pe Facebook, mărturiseşte-i asta partenerului de viaţă. În treacăt, ca pe un detaliu neimportant, dar e mai bine să îi spui tu înainte de a afla de la alţii şi a face din tânţar armăsar. Asta va elimina din start riscul unor posibile conflicte ulterioare şi va creşte încrederea unuia în celălalt.

Glo MSN s-a gândit tocmai la aceşti frumoşi inconştienţi care

Nu da sfaturi care nu ţi se cer

cred că traiul în doi este cel mai firesc şi uşor lucru de pe Pământ. Iată mai jos cele 10 reguli nescrise ale căsniciei.

Aceasta ar fi regula valabilă în orice fel de relaţie, nu doar în cadrul căsătoriei. Încurajează-l pe celălalt să îţi spună problemele sale, susţinel, oferă-i sprijinul tău necondiţionat, dar fereşte-te în a-i da sfaturi la orice pas. Lasă-i spaţiu pentru a lua el singur

Nu-i critica pe părinţii sau pe prietenii partenerului tău Ori de câte ori vei avea 14

decizii şi câştigă-i încrederea fiindu-i alături.

Nu prelua controlul tot timpul Oricât de mult ai dori să impresionezi sau să demonstrezi că te poţi ocupa atât de serviciu, cât şi de treburile casei, adevărul este că la un moment dat vei claca. Fizic sau emoţional, vei ajunge într-un punct în care frustrările vor fi prea mari pentru a le mai reprima. Tocmai de aceea, este necesar să vă împărţiţi sarcinile, să vă implicaţi în egală măsură în tot ceea ce întreprindeţi.

Nu aminti de conflicte trecute Ce s-a întâmplat în trecut rămâne în trecut, aceasta ar trebui să fie deviza voastră.

E drept că nu poţi trece peste anumite lucruri care te dor sau te deranjează, dar vorbiţi despre ele, rezolvaţi-le şi treceţi mai Magazin R ~ repere culturale

O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie să fie reclădit zi de zi.

Traieşte mai mult în viaţa offline decât în cea online

Andre Maurois

departe. Aducerea aminte a tuturor conflictelor trecute este una dintre cauzele cele mai frecvente ale divorţului întrucât adânceşte prăpastia dintre cei doi parteneri şi îi determină să refuze comunicarea.

Nu transforma ocazionale în personale

conflictele chestiuni

Fericirea voastră nu se măsoară în like-uri, poze postate sau prieteni adăugaţi.

Aşadar, timpul petrecut efectiv alături de familie este cel mai important. Fă-ţi un bilanţ şi vezi cât petreci cu cel drag şi cât la serviciu, pe Internet sau vorbind la telefon. Apoi, prioritizează-ţi îndatoririle şi vei vedea că veţi avea de câştigat.

Nu invoca la fiecare ceartă divorţul

LLUUM MEEAA CCUUVVIIN NTTEELLOORR

Personajul Hercule Poirot, inventat de Agatha Christie, revine într-un roman scris de o britanică

Dacă există lucruri aparent minore care te deranjează peste măsură, transmite-i asta partenerului tău.

Nu reproşându-i, ci explicândui foarte clar de ce vrei ca acel lucru să se întâmple întocmai.

Fereşte-te în a transforma aceste conflicte ocazionale în chestiuni personale. Gândeşte-te că cel de lângă tine nu îţi poate citi gândurile şi frustrările, aşa că cel mai bine ar fi să comunici.

Aceasta este o practică extrem de dureroasă pentru celălalt, dar şi periculoasă odată cu trecerea timpului. Dacă la început partenerul va fi speriat, cu timpul nici nu va mai crede celebra replică din toiul fiecărui conflict. Pe lângă faptul că "divorţ" e un cuvânt cu o însemnătate prea mare, gândeşte-te că, odată cu amintirea lui, ai putea declanşa în partener o aversiune tradusă prin încetarea oricăror mijloace de comunicare.

Nu-ţi afişa public gândurile şi pozele de familie

Nu lăsa pe nimeni să intervină în interiorul cuplului.

Detectivul Hercule Poirot, îndrăgitul personaj inventat de romanciera Agatha Christie, va fi readus la viaţă într-o nouă carte, scrisă de autoarea britanică de romane poliţiste Sophie Hannah, care va fi publicată anul viitor.

Atunci când agentul scriitoarei Sophie Hannah i-a spus acesteia că le-a sugerat directorilor editurii Harper Collins să o roage să scrie o continuare a romanelor din seria "Hercule Poirot", acest proiect literar, la care Hannah însăşi se gândea de mulţi ani, a început dintr-o dată să se contureze tot mai clar în mintea ei.

Odată cu era Facebookului, au apărut cei mai inteligenţi sau neînţeleşi gânditori. Nu te alătura lor la prima ceartă sau la prima frustrare pe care simţi nevoia să ţi-o postezi în văzul prietenilor de pe site-urile de socializare.

Acest mod de manifestare ar putea să genereze discuţii inutile între voi doi. Cel mai bine ar fi să clarificaţi ce şi cât din povestea voastră de iubire sunteţi dispuşi să afişaţi public.

E foarte simplu: tu eşti întotdeauna de partea partenerului tău, iar el de partea ta. Aşadar, ori de câte ori prietenii vor încerca să îl vorbească de rău pe celălalt sau chiar să concureze cu el pentru atenţia ta, spune "stop" şi impune-ţi punctul de vedere.

" Imediat ce au rostit sintagma «roman Agatha Christie», mi-am spus că această idee ar funcţiona perfect dacă acţiunea ar avea loc în anii 1920 ", a declarat Sophie Hannah, o mare admiratoare a romanelor scrise de Agatha Christie.

Magazin R ~ repere culturale

Atunci când s-a întâlnit cu familia Agathei Christie, Sophie Hannah nu luase încă 15

PPOOEEZZIIEE din negura uitării

Tăcerea ta...

Octavian Goga Mai ţii tu minte noaptea-ntâie, O noapte umedă, albastră... În pacea ei înfiorată Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopţi trecură, Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...

Din câte-alături povestirăm Nimic nu-mi mai aduc aminte... decizia de a scrie un roman cu Hercule Poirot sau cu celălalt personaj celebru inventat de aceeaşi scriitoare, Miss Marple. " Romanele cu Hercule Poirot au fost primele pe care le-am citit (în copilărie, n.r.). Le-am citit pe toate, le-am văzut pe toate şi la televizor. Din punctul meu de vedere, ideea pe care o am în minte în legătură cu noul roman se potriveşte perfect cu stilul Poirot ", a adăugat scriitoarea britanică.

Familia Christie şi-a dat acordul pentru publicarea noului roman. "Ideea ei pentru intriga noului roman a fost atât de fascinantă şi pasiunea ei pentru opera bunicii mele este atât de puternică, încât am simţit că a sosit timpul ca un nou roman Christie să fie scris", a declarat Matthew Prichard, nepotul celebrei scriitoare şi preşedintele fundaţiei Agatha Christie Limited, într-un comunicat emis de editura Harper Collins.

16

Povestea din noul roman va fi plasată în "epoca de aur" dintre cele două războaie mondiale, însă energicul detectiv belgian, pe care Agatha Christie l-a prezentat pentru prima dată cititorilor în romanul "The Mysterious Affair at Style's" în 1920, va trebui de această dată să se descurce de unul singur, fără ajutorul colaboratorilor săi Hastings şi Inspector Japp. " Cred că ştim cu toţii că dacă Hastings şi Japp ar fi în noul roman, atunci ar părea prea mult că încerc să scriu un roman la fel ca Agatha Christie ", a spus Sophie Hannah. " Eu încerc să scriu un roman cu Hercule Poirot care să cadreze cu celelalte romane din aceeaşi serie, dar care să aibă totuşi propria identitate ".

Anunţul despre lansarea unui nou roman cu Hercule Poirot urmează după succesul obţinut de alte romane care au readus la viaţă o serie de personaje literare celebre din secolul al XX-lea.

Dar până-n clipa de pe urmă Fermecătoare-o să-mi rămâie Şi-o să-mi vorbească totdeuna Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

Pastel de toamnă Adrian Păunescu Pe muntele negru de frunză de vară Te chem cu accent brumăriu să te sperii Când spicul de toamnă dă-n spicele verii Şi cade lumina şi trage să moară. Şi sunt întrebări prin natură puzderii Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară Şi vara ne-nchide în toamnă afară Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere Şi cel care moare că moartea-i departe Şi noi să fugim şi să scriem o carte În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo Magazin R ~ repere culturale

prin Pe unde moartea.

întârzie

partea poşta şi

CCOON NTTEEM MPPOORRAAN NII

Vrăjitorul cuvintelor Lelia Mossora Eu sunt vrăjitorul cuvintelor, cel care frământă silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii, cel care închide întunericul în sâmburi de cireşe amare, cel care adună ploile în matca râurilor, cel care seacă izvoarele lacrimilor cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul care face cuvintele să cânte sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine , un menestrel de sub vechiul turn, o umbră care se furişează pe lângă ziduri căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine răni de dor, ţinând în mână fluturii albaştri ai nopţii în care ne atingem doar sufletele.

Unde mă cauţi ?

Sunt aici umblând cu tălpile goale pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri ascunse în seminţe de mac.

Toamna

Vara ce te-a precedat Tainic plânge și suspină, Nu vrea ca să plece, Lamentându-se în surdină. Ţie nu-ți pasă ce simte, Detașată o privești, Te așezi încet pe ramuriMulte ai să-mi povestești.

Duminica floare

Iau de-ţi mângâi coama…

Pare mult mai ruginie Şi… ai promise în privire Clipe de melancolie.

Numai cu plopii te mai pot iubi, Numai cu ramul te mai pot cuprinde. În mine vine iarba peste zi Şi simţurile toate mi le-aprinde.

Mi-a fost dor de tine, De blândețea serilor În care-ți ascult în taină Cântul suav al ploilor.

Vreau să-ți simt din nou Parfumul de gutui și măr, Sufletul să-mi spăl în ploaie De minciuni și neadevăr.

Pașii vreau ca să mi-i porți Printre alei de parc uitate, Plânsul pomilor s-ascult Până în miez târziu de noapte!

Rita Drumeş Ai sosit, distinsă doamnă, Te-am recunoscut uşor Din aerul ce emani Şi dintr-un adânc fior!

Magazin R ~ repere culturale

Spune-mi că-mi va fi bine, Că am să fiu fericită, Pune-mi crizanteme în păr Și lasa-mă să fiu iubită!

Te privesc și mă întreb Dacă ai fost așa mereuMelancolică și tristăSau vina acum o port eu.

de

Arcadie Suceveanu

Sângele meu s-a plictisit de-acum Doar pasărea mai vine să mă zboare. Ştiu să-ţi învăţ venirea după cum Ninge în prima zi de ianuare.

Copil corupt de un instinct divin, Lumina ta în stele azi o sufăr.

Te-nchipui după starea unui crin, Te pierd după voinţa unui nufăr.

Nu-mi mai sărută pleoapa nici un zeu, Norii îmi fac transfuzii de candoare.

De se exprimă teii-n locul meu Tu eşti, iubito, ziua lor de floare.

17

EESSEEUU

Uită şi mergi mai departe! de Irina BINDER S-a terminat... Iubirea pe care o credeai o poveste frumoasă cu final fericit şi în care tu te-ai dăruit în întregime, s-a risipit ca un nor din care au plâns doar câteva lacrimi...

Despărţirea înseamnă pentru tine o lovitură atât de puternică, încât a avut forţa să îţi răstoarne întreg universul şi să te facă să îţi pierzi tot echilibrul sufletesc.

Suferi şi regreţi timpul pe care l-ai irosit alături de un om lângă care te vedeai până la sfârşitul drumului tău. Te întrebi obsesiv de ce s-a întâmplat aşa, ce nu ai făcut bine şi nu poţi scăpa de întrebările care îţi provoacă atâta durere... fiindcă nu ai primit niciun răspuns sincer şi rezonabil, ci doar scuze puerile ale unui om imatur şi indecis, care, probabil că doar te-a folosit ca să îşi umple singurătatea. Eşti atât de prinsă în durerea pe care o trăieşti, încât nu mai întrezăreşti nicio speranţă la fericire. Nu mai vezi nimic altceva, în afară de povestea tristă pe care o trăieşti, fiindcă nu ai puterea şi curajul să întorci spatele acelui trecut căruia nu îi mai aparţii şi care te ţine captivă în nefericire şi deznădejde. Şi plângi după un om care, aparent, ţi-a luat totul: pacea sufletească, vise, 18

sentimente, încredere şi amintiri. El a avut puterea să îţi ia povestea frumoasă la care ai visat şi în care ai crezut, dar ai de gând să îl laşi să îţi ia şi prezentul şi viitorul? Ai de gând să îţi iroseşti o parte din timpul, pe care nu îl mai poţi recupera niciodată, suferind după un om care nu mai face parte din viaţa ta şi pentru care tu nu mai exişti, decât ca o simplă amintire? Pentru că fiecare clipă în care îţi plângi de milă, fiecare regret, fiecare urmă de vinovăţie pe care ţi-o atribui nemeritat, fiecare lacrimă şi fiecare grimasă de durere, înseamnă irosire pentru un om care nu mai merită nici măcar o secundă din viaţa ta. Oprește-te o clipă și privește-te! Îți place ce vezi? Chipul inert, lipsit de orice expresie, ochii obosiți de atâta plâns, un om fragil și răpus de durere. Meriți să suferi atât? Șterge-ţi lacrimile, aminteşte-ţi cine erai şi caută forţa de a te iubi pe tine mai mult decât iubeşti un om care

nu ţi-a răspuns cu aceeaşi iubire! Așa cum ai putut trăi fără el până în clipa în care l-ai întâlnit, vei putea trăi fără el și de acum înainte. El a fost doar un pasager prin viața ta, iar întro zi, va deveni doar o amintire vagă despre deziluziile trăite.

Viaţa nu se termină deodată cu o poveste oarecare şi nici deodată cu plecarea unui om care nu a ştiut să te iubească.

Nu meriţi să suferi atât! Nu îţi mai tortura sufletul cu întrebări inutile, cu regrete și cu așteptări fără rost! Uită şi mergi mai departe!

Magazin R ~ repere culturale

PPRROOZZĂĂ

Suma zilelor Isabel ALLENDE Muza capricioasă a dimineţii Nu dramele mi-au lipsit din viaţă, am material din belşug ca să scriu, totuşi ziua de 7 ianuarie mă găseşte neliniştită.

Azi-noapte n-am putut să dorm, vântul urla printre stejari şi zgâlţâia ferestrele casei, încununare a diluviului din ultimele săptămâni. Mai multe cartiere din comitat s-au inundat cu totul, pompierii nu mai pridideau cu acest dezastru de proporţii, oamenii ieşeau în stradă, în apa până la brâu, încercând să salveze ce puteau din calea torentului.

Pe bulevardele principale plutea mobilă, câteva animale de companie zăpăcite aşteptau să fie salvate de pe capota maşinilor scufundate, în timp ce reporterii imortalizau din elicopter scenele acestei ierni din California, care semăna mai curând cu un uragan din Louisiana. Au fost cartiere în care nu s-a putut circula cu zilele, iar când ploaia a stat şi sa văzut magnitudinea pagubelor, au fost aduşi imigranţi latino care s-au apucat să scoată apa şi gunoiul cu mâinile goale. Casa noastră, cocoţată pe o colină, primeşte din plin vântul ce îndoaie palmierii şi uneori smulge din rădăcini copacii mai orgolioşi, care nu-şi pleacă fruntea, în schimb e la adăpost de inundaţii. Câteodată, în toiul furtunii, valurile capricioase acoperă unicul drum de acces: atunci, claustraţi, privim de sus Magazin R ~ repere culturale

spectacolul neobişnuit al golfului furios. Îmi place sihăstria asta forţată din timpul iernii.

Locuiesc în comitatul Marin, în nordul oraşului San Francisco, la douăzeci de minute de podul Golden Gate, între coline aurii pe timp de vară şi verde-

apariţia primii surferi curajoşi, care alunecă rapid pe apă, speriindu-i pe bunicii asiatici care pescuiesc pe stânci. De pe Oceanul Pacific nu se vede intrarea îngustă în golf, învăluit dimineaţa în ceaţă; marinarii de pe vremuri treceau mai departe, nebănuind splendoarea ascunsă

smarald iarna, pe malul de vest al uriaşului golf. În zilele senine zărim în depărtare alte două poduri, linia difuză a porturilor Oakland şi San Francisco, vapoarele grele de marfă, sute de ambarcaţiuni cu vele şi pescăruşii asemenea unor batiste albe. În mai îşi fac

un pic mai spre uscat. Acum intrarea e încununată de elegantul Golden Gate, cu splendidele sale turnuri roşii.

Apă, cer, coline şi păduri; acesta e peisajul meu.

Dar nu vijelia de sfârşit de lume şi nici răpăiala grindinei pe acoperiş m-au trezit azi-noapte, 19

ci neliniştea că, inevitabil, vine ziua de 8 ianuarie. De douăzeci şi cinci de ani încoace este data la care încep să scriu o nouă carte, mai curând din superstiţie decât din spirit de disciplină: mă tem că, dacă o încep în altă zi, cartea va fi un eşec, sau că, dacă las să treacă 8 ianuarie fără să scriu, n-am s-o mai pot face tot anul. Ianuarie vine după nişte luni în care nu am scris, în care am trăit deschisă către ceilalţi, în agitaţia lumii, călătorind, promovându-mi cărţile, ţinând conferinţe, înconjurată de oameni, vorbind prea mult. Gălăgie. Mi se face frică să nu fi surzit, să nu mai fiu în stare să ascult liniştea.

Căci fără linişte am încurcat-o.

M-am ridicat de mai multe ori, am trecut dintr-o cameră în alta sub diferite pretexte, încotoşmănată în vechea haină de caşmir a lui Willie, atât de purtată, că mi-a devenit ca o a 20

doua piele, am băut mai multe căni de ciocolată fierbinte şi mi-am muncit mintea cu ce-aveam să scriu peste câteva ore, până mă lua frigul şi mă întorceam în patul în care Willie, binecuvântat să fie, sforăia de mama focului.

Lipită de spinarea sa goală, îmi strecuram picioarele îngheţate printre cele lungi şi tari ale sale, aspirându-i mirosul surprinzător de bărbat tânăr, care nu s-a schimbat cu trecerea anilor. Nu se trezeşte niciodată când mă lipesc de el, doar atunci când mă dezlipesc; s-a obişnuit cu corpul meu, cu insomniile mele şi cu coşmarurile mele. Oricât de mult m-aş plimba noaptea, nu se trezeşte nici Olivia, care doarme pe o băncuţă la picioarele patului. Nimic nu-i strică somnul acestei căţele tâmpite, nici şoarecii care ies uneori din găurile lor, nici mirosul sconcşilor în călduri, nici spiritele care şoptesc în întuneric. Dacă un dement înarmat cu un topor ne-ar ataca, ea ar afla ultima. Când ne-a sosit în casă era o javră amărâtă, adunată de societatea de protecţie a animalelor de la o groapă de gunoi, avea o labă şi mai multe coaste rupte. O lună

întreagă mi-a stat ascunsă printre pantofii din dulap, tremurând toată, dar încet-încet şi-a revenit şi într-o zi a ieşit de acolo cu urechile pleoştite şi coada între picioare. Apoi am constatat că nu era bună de câine de pază: are somnul greu.

Furtuna s-a potolit în cele din urmă, de cum s-a crăpat de ziuă am făcut duş şi m-am îmbrăcat, în vreme ce Willie, vârât într-un halat de şeic matinal, se ducea la bucătărie. Mirosul de cafea proaspăt măcinată m-a învăluit precum o mângâiere: aromaterapie. Aceste rutine zilnice ne leagă mai mult decât focul pasiunii; când suntem departe unul de celălalt, ceea ce ne lipseşte cel mai mult este acest dans discret. Avem nevoie să-l simţim pe celălalt în spaţiul intangibil care e doar al nostru.

O dimineaţă rece, cafea şi pâine prăjită, timp pentru scris, o căţea care dă din coadă şi iubitul meu; ce să ceri mai mult de la viaţă? După care Willie m-a îmbrăţişat de rămas-bun, că eu porneam într-o lungă călătorie. „Baftă“, mi-a şoptit ca în fiecare an în ziua aceasta, iar eu mi-am luat paltonul şi umbrela, am coborât şase trepte, am trecut pe lângă piscină, am traversat şaptesprezece metri de grădină şi am ajuns la căsuţa unde scriu, magherniţa mea. Şi iată-mă aici. Abia am apucat să aprind o lumânare, care stă mereu aprinsă în timp ce scriu, când m-a sunat Carmen Balcells, agenta mea, de la Santa Fe de Segarra, sătucul cu capre zălude de lângă Barcelona, unde s-a născut. Şi unde cică vrea să-şi petreacă în linişte anii ei copţi, dar, cum energia o dă afară din casă, cumpără satul casă după casă.

Magazin R ~ repere culturale

— Citeşte-mi prima frază, mi-a cerut ca o mamă bună.

I-am mai explicat încă o dată diferenţa de nouă ore între California şi Spania. Nici gând încă de prima frază.

— Scrie nişte amintiri, Isabel.

— Păi, le-am mai scris, ai uitat?

— Asta a fost acum treisprezece ani.

VVEERRN NIISSAAJJEE

Florin Teodorescu creativitate şi valoare

unde marile umbre ale unor clasici se insinuează discret în atelierul artistului. Dialogurile solitare cu înaintaşii precum şi cu congenerii i-au permis configurarea unui mod propriu de raportare la ceea ce putem numi spectacolul lumii şi al eului profund. În anii căutărilor asidue, s-a întâlnit cu numele mari ale artei europene, dar şi cu cei care i-au fost, în timp, mentori. Numele lui Ghiţă

de la maestru şi, simultan, disciplina arhitecturii compoziţionale.

Pe acest eşafodaj etico-estetic Florin Teodorescu a definit o filosofie proprie, dar şi un mod de a fi contemporan cu cei mari care au fost şi cu cei care nu s-au născut încă. Expoziţia recentă de la Galeriile N. N. Tonitza din Iaşi, anticipată de câteva remarcabile succese la Piatra Neamţ şi la

Leonard, de pildă, este rostit cu respect, aşa cum o fac mulţi dintre discipolii săi. Rigoarea este elementul principal preluat

Galeriile Galateca din Bucureşti, a stimulat interesul publicului ieşean astfel încât sălile s-au dovedit

–

de Valentin CIUCĂ În spaţiul cultural mai întotdeauna marcat de histrionice manifestări egolatre, prezenţa pictorului Florin Teodorescu ţine de o discreţie rafinată, semn de educaţie intelectuală şi conştiinţă a propriei valori. Spre a fi văzut de public şi colecţionari nu trebuie neapărat să strigi în agora spre a te face auzit.

Intelectual cu bune practici în profesia sa la Clinica de la Socola, stabiliment de notorietate în tratarea maladiilor spiritului, pictorul a evoluat constant şi sigur cu un ritm firesc al evoluţiei artistice sugerând un autentic violon d‘Ingres. Trebuie subliniată dimensiunea culturii sale plastice ca premiză elocventă pentru evoluţia individuală, Magazin R ~ repere culturale

21

neîncăpătoare. Acest aflux de public denotă un interes real pentru creaţia artistului care, de fiecare dată a surprins în mod plăcut asistenţa. Dacă în prezenţele sale publice discreţia este dominanta de comportament, în spaţiul de creaţie conversează de la egal la egal cu operele unui Matisse, Mondrian sau Edvard Munch.

Modelele sale preferate sugerează afinităţi şi conduc la analize morfologice cu o evidentă notă personală.

Fiecare imagine, indiferent dacă este un peisaj sau o scenă de gen, beneficiază de un tratament cromatic în tonuri grave, arzând stins, ca o flacără purificatoare. Pensulaţia este întotdeauna sigură, cu prestanţă tonală şi profunzime.

Elogiul lui Mondrian de pildă 22

arată că prin includerea în câmpul imaginii a unor sugestii abstracte va potenţa şi mai elocvent propria picturalitate.

Tot astfel stau lucrurile şi în raport cu unele compoziţii ale lui Matisse, artistul care i-a sugerat formele aproape baroce ale vegetaţiei sau ale

personajelor meditative.

Uneori cromatica face trimitere la profunzimile tehnice ale maestrului Corneliu Baba ale cărui reflecţii asupra condiţiei umane au gravitatea unei meditaţii. În orizontul spaţiului naţional pictorul imaginează orizonturi campestre în planuri vaste, traversate de culoarea vitală a câmpurilor ritmate în tonurile naturii. Un vas cu flori, la rându-i, pare a fi prin structură şi monumentalitate, un elogiu discret şi tandru.

Verdele, albul, ciclamenul aspiră la un acord dintre formă şi culoare. Asemenea tehnică a suprapunerii pe volum a unor accente fac ca ansamblul să dobândească o anume somptuozitate.

Florin Teodorescu, atunci când este interesat de portret caută elementele prin care exprimă caractere, destine, atitudini. Cei

Magazin R ~ repere culturale

doi ceteraşi din Maramureş de pildă au vitalitatea expresivă a caracterelor puternice, dincolo de expresia concentrării sau a cromaticii ce sugerează culorile Maramureşului. Alte compoziţii cu personaje trăiesc prin atitudinile individualizate sugerând posibile psihologii sau chiar caractere particulare.

Interesul pentru psihismul personajelor arată că pictorul are acces la diferite paliere de raportare la universul uman. O lucrare eminentă este Raffaela cu colier, unde artistul nu a pictat neapărat un remarcabil portret de femeie, ci feminitatea în esenţa ei profundă şi enigmatică.

Decupajul insinuant al formei ce se cere mângâiată face din compoziţia aceasta un elogiu al iubirii.

Redutabile sunt, neîndoielnic, compoziţiile unde misterul, balul sau masca fac un spectacol comun.

Al travestiurilor, unde enigma se lasă devoalată fără a atinge pragul frivolităţii. Balul mascat, policrom şi monden, sugerează potenţiale aventuri de alcov.

Alteori, tonul pare mai grav decât o meditaţie oarecare, expresiile personajelor atingând sfera unui potenţial oniric. În schimb, impresiile bazate pe ritmuri alerte provenite din veritabile cavalcade fac din graţia alergării cailor o vijelioasă cavalcadă. Florin Teodorescu se prezintă acum, ca şi în alte ocazii, ca un artist al cărui statut profesional îl Magazin R ~ repere culturale

Amplasată pe şapte coline, oglindită în Atlantic şi scăldată de apele râului Tejo, capitala europeană, cea mai vestică, este plină de

lume, adevărate opere de artă în alb şi negru. Nici pieţele nu se lasă mai prejos: impozantele Rosio, Piaţa Municipiului sau Piaţa de Comerţ nu trebuie ratate. Străjuită de edificii cu galerii şi arcade, piaţa găzduieşte un arc de triumf şi un ponton monumental care se deschid spre râul Tejo. Alături de un ghid se poate merge către castelul care domină aşezarea lusitană. Monumentul este închinat Sfântului Gheorghe şi se află pe cea mai înaltă colină a oraşului medieval. Încă din secolul al II–lea î.H., acolo a existat o fortăreaţă. În 1255, Lisabona a devenit inima imperiului, iar citadela s–a transformat în "Palatul regal", rezidenţa regilor portughezi pentru următoarele trei secole.

Panorama este magnifică; de la castel spre râul Tejo se întinde încântătorul cartier Alfama, cel

monumente grandioase: castele splendide, catedrale fără seamăn şi muzee încărcate de comori. În plus, Lisabona are cele mai frumoase trotuare din

mai pitoresc din capitală.

Denumirea vine din arabă şi înseamnă "fântână".

Este singura zonă care nu a fost distrusă de seismul din 1755 şi

impune printre confraţi. Cred că ceea ce face, face bine, asigurându-i stima publicului, recomandându-l ca pe un profesionist care se respectă.

Dilemele personale asupra creaţiei se rezolvă, oricum, tot în solitudinea atelierului de creaţie…

D DEESSCCOOPPEERRĂĂ LLUUM MEEAA

Lisabona, prinţesa oraşelor de Cosmin MATEŞ

23

care oferă o idee despre oraşul de altădată. Tot aici poate fi vizitată şi Catedrala Lisabonei, cea mai veche biserică din oraş.

Ridicarea acesteia a început în anul 1147 şi a durat aproape două sute de ani.

Sunt multe de văzut în Lisabona!

Din fericire transportul în comun este plin de şarm şi deplasarea între două obiective turistice devine o plăcere. Există funiculare şi tramvaie vechi de aproape un secol, cu care se poate ajunge dintr–o parte în alta a oraşului.

Cu nedisimulată mândrie, oricare ghid te va conduce de–a lungul râului Tejo până la Torre de Belem. Veritabilă dantelă în piatră, turnul este, fără îndoială, nu doar emblema Lisabonei, ci şi a întregii Portugalii.

Monumentul a fost ridicat între 1515 şi 1521 de către arhitectul Francesco de Arruda şi este un gotic târziu portughez, cu influenţe maure. Acest stil poartă numele regelui Manuel I (1469– 1521), în timpul domniei căruia au fost făcute cele mai importante descoperiri geografice, iar Portugalia a 24

devenit un imperiu imens.

Edificiul a comemorat expediţia lui Vasco da Gama şi a servit, ulterior, la apărarea oraşului. În 1983, turnul a fost clasat, alături de mănăstirea Dos Jeronimos, drept patrimoniu mondial al umanităţii. În apropiere de Turnul Belem se află mănăstirea Dos Jeronimos, o altă capodoper ă a artei manuelien e.

Superlativ ele sunt nesemnificative în faţa acestei construcţii copleşitoare. Piatra de temelie a fost pusă în 1502, iar lucrările au durat timp de cinci decenii. Regele Manuel I a stabilit ca 5% din taxa pe condimente să se verse într–un fond destinat înălţării bisericii, aşa că arhitecţii nu au făcut nici un fel de economie. În grandioasa mănăstire sunt înmormântaţi doi portughezi celebri: Vasco da Gama şi Camoes. Nu poţi pleca din Lisabona fără să vizitezi muzeul trăsurilor, un loc cu totul neaşteptat. Muzeul găzduieşte o colecţie de trăsuri, cupeuri şi berline regale somptuos decorate.

GGAASSTTRROON NOOM MIIEE Bucătăria portugheză diferă de la o regiune la alta, de la un oraş la altul, de la un anotimp la altul. Există, în Lisabona şi în împrejurimi, nenumărate restaurante mici şi cochete care oferă, în acelaşi timp, o simplitate familială şi un serviciu foarte rafinat.

Străduţele de la poalele castelului Sfântului Gheorghe sunt pline de restaurante tradiţionale unde poţi servi caldo verde, o ciorbă făcută din cartofi şi varză, asezonată cu feliuţe fine de cârnaţi afumaţi şi gaspacho Alentajana, o supă din usturoi, ulei, oţet, roşii, crutoane, oregano, piper verde şi castraveţi, care se serveşte rece. Ca fel principal puteţi încerca arroz de mariscos, un fel de paella cu creveţi, scoici şi languste, dar fără carne. O masă la restaurant costă în jur de 30 de euro.

Simbolul Portugaliei, vinul de Porto, trebuie să acompanieze un astfel de festin. Licoarea celebră se face doar în viile situate în valea Haut–Douro, în nordul ţării, un loc care prezintă caracteristici unice, legate de condiţiile climaterice de acolo.

La acestea se adaugă şi câteva procedee secrete de îmbătrânire.

De fapt, portughezii datorează vinul încăpăţânării cu care englezii s–au chinuit să–l aclimatizeze, şi nu doar situaţia geopolitică a fost decisivă.

Pentru că la începutul secolului al XVIII–lea, Anglia era în conflict cu Franţa, vinurile franţuzeşti nu au mai putut pătrunde în Marea Britanie.

Magazin R ~ repere culturale

Locul lor a fost luat de vinul de Porto, care a căpătat ulterior o recunoaştere mondială. Curios este că acelaşi vin se bea ca aperitiv în Franţa şi ca digestiv în Portugalia.

Dacă vreţi un desert care are în el toată dulceaţa Lisabonei, trebuie să mergeţi în cartierul Belem. Chiar înainte de a ajunge la mânăstirea Dos Jeronimos se află Antiga Confeitaria de Belem, o cofetărie reputată de un secol şi jumătate pentru specialităţile sale. Trebuie să încercaţi pasteis de nuta sau pasteis de Belem.

Caldo verde

Arroz de Marisco sau orez cu fructe de mare ingrediente: 1 ceapă mare (nu aruncaţi coaja) 3 căţei de usturoi ulei de măsline 1 foaie mare de dafin 1 ardei gras roşu 1 ardei gras verde 1 cutie de roşii cubuleţe 1 ardei iute 1 cană de vin alb 1 cană de apă 250 gr creveţi mari 6 batoane de surimii 1 1/2 cană de orez cu bob lung frunze de coriandru sare şi piper

adăugaţi în zeama în care au fiert creveţii într-un bol şi mixaţi cu mixerul. Crema obţinută trebuie apoi strecurată pentru a nu conţine coji. În altă cratiţă se pune ceapa tocată împreună cu dafinul şi uleiul, după care se pune la foc.

Când ceapa începe să devină translucidă se pune usturoiul mărunţit şi ardeii tocaţi. Atunci când este complet aurită se pun roşiile şi ardeiul iute mărunţit şi se lasă pentru trei minute la foc mediu. Apoi se adaugă orezul şi se amestecă încontinuu timp de două minute. Se pune vinul şi sarea, lasându-se pentru patru minute la un foc mediu. Se adaugă crema obţinută din creveţii fără cap şi coajă şi se completează cu apă până la trei căni pentru a se obţine un sos, se aşează capacul şi se lasă la foc mediu. Când orezul este

ingrediente:       

2 litri de apă 2 linguri ulei de măsline 2 linguri de făină 1 ceapă 1 kg de cartofi 1 varză verde sare

Fierbeţi cartofii cu ceapa, uleiul şi sarea şi când sunt gata, mixaţi/mărunţiţi bine (preferabil într-un blender). Puneţi din nou pe foc, iar când dă în fiert, reduceţi focul şi adăugaţi varza tăiată cel mai mărunt posibil. Lăsaţi la foc mic, acoperit, încă 20 de minute şi serviţi.

Opţional: 150 gr midii sau alte scoici (reducând cantitatea respectivă de creveţi)

aproape gata, dar boabele sunt încă tari se adugă creveţii. După ce se opreşte focul se pun şi surimii tăiaţi în cubuleţe şi coriandrul.

mod de preparare: Se pun creveţii într-o cratiţă împreună cu coaja de ceapă bine spălată, 1/4 de ceapă, sare şi piper, se acoperă cu apă şi se fierbe 15 minute. Apoi se scot creveţii, se scoate şi coaja de ceapă. În cazul în care creveţii sunt întregi (cu coajă şi cap) scoateţi capul şi-l Magazin R ~ repere culturale

25

Pastel de Belem, tartă Pastel de Belem, portugheză tartă portugheză ingrediente: Pentru foietaj: 1 pachet de 800 gr ingrediente: aluat de foietaj din comerț Pentru foietaj: 1 pachet de 800 cremă: 6 gr Pentru aluat de foietaj din comerț gălbenușuri, 350g frișcă Pentru cremă: 6 lichidă, 200g zahăr, 2 gălbenușuri, 350g frișcă linguri amidon, 2 plicuri lichidă, 200g zahăr, 2 linguri zahăr vanilat, ½ linguriță amidon, 2 plicuri zahăr pudră de scorțișoară vanilat, ½ linguriță pudră de mod de preparare: scorțișoară mod de preparare: Se scoate aluatul din ambalaj și se lasă la dezgheţat. Se întinde foaia pe masă și cu ajutorul unui pahar de mărimea formelor Se lasă aluatul la dezgheţat.

Se întinde apoi foaia pe masă și cu ajutorul unui pahar de mărimea formelor se decupează rondelele şi se aşează fiecare într-o formă.

După ce s-a pus aluatul în forme, se lasă la frigider pentru 5 rondelele minute. Se coc se decupează de aluat apoi în cuptorul încins la şi se aşează fiecare într-o formă 180° pentru 10 minute. rotundă de brioșă. După ce s-a pusCrema aluatulseînpregătește forme, se astfel: lasă la se amestecă frigider pentru alteamidonul 5 minute. cu frișcă, Se jumătate coc apoi în din cuptorul încinssela adaugă 50 gr și restul 180° pentru 10 zahăr minute. Între de frișcă și se mixează până timp se pregătește crema, astfel: când sevas dizolvă zahărul. într-un se tot amestecă Se pun gălbenușurile amidonul cu jumătate dinbătute frișcă, restul50 degr zahăr, și se cu adaugă zahărvanilia și restul scorțișoara și se umplu de frișcă și se amestecă cu tartele.până Se când pun din nou la mixerul s-a dizolvat tot cuptor zahărul. la Se punaceeași apoi temperatură, până când gălbenușurile bătute bine se cu auresc lasă săși restul dedeasupra. zahăr, Se vanilia se răcească, se scottartele. din scorțișoara și se umplu apoinou se pudrează Se forme pun din la cuptorcula zahăr sau un supliment de aceeași temperatură, până când praf dedeasupra. scorțișoară. se auresc Se lasă să se se pudrează cu zahăr sau un su 26

CCRROON NIICCĂĂ D DEE FFIILLM M

Anna Karenina Povestea care a traversat vremurile explorează puterea de a iubi. Suntem în 1874, în societatea înaltă din Rusia imperială. Plină de viaţă, frumoasa Anna Karenina (Keira Knightley) are tot ceea ce-şi doresc contemporanii săi: este soţia lui Karenin (Jude Law), un oficial de rang înalt căruia i-a născut un băieţel, iar statutul său social este unul la care alţii doar pot visa. După ce primeşte o scrisoare de la fratele său, afemeiatul Oblonski (Matthew Macfadyen), prin care acesta o roagă să vină să-l ajute să-şi salveze căsnicia cu Dolly (Kelly Macdonald), Anna pleacă la Moscova. Pe drum face cunoştinţă cu contesa Vronskaia (Olivia Williams), pe care o condusese la tren fiul său,

galantul ofiţer de cavalerie Vronski (Aaron TaylorJohnson). Când Anna îi este prezentată lui Vronski, între cei doi se produce o atracţie instantanee care nu poate şi nici nu va fi ignorată.

La casa Vronski vine în vizită şi cel mai bun prieten al lui Oblonski, Levin (Domhnall Gleeson), un moşier cu o sensibilitate deosebită, care e îndrăgostit de Kitty (Alicia Vikander), sora mai mică a lui Dolly, pe care o cere de soţie, dar Kitty nu are ochi pentru el, ci pentru Vronski. Devastat, Levin se întoarce la moşia lui de la Pokrovskoie, unde se afundă în munca de la fermă.

Kitty rămâne şi ea cu inima frântă când, la marele bal, vede că Vronski e îndrăgostit de Anna, care deşi e femeie măritată îi întoarce atenţiile tânărului. Anna încearcă să-şi recapete echilibrul întorcânduse val-vârtej acasă, la St. Petersburg, dar Vronski vine după ea. Încearcă să reia rutina familială, dar gândul la Vronski o tulbură necontenit. Cei doi îşi dau frâu liber sentimentelor şi

Magazin R ~ repere culturale

au o relaţie care va scandaliza înalta societate din St. Petersburg. Karenin se vede pus într-o situaţie inadmisibilă, aşa că e obligat să-i dea un ultimatum soţiei sale. În încercarea ei de a-şi găsi fericirea, Anna ia decizii care vor sfărâma poleiala unei societăţi obsedate de propria imagine şi care vor avea consecinţe pe cât de romantice pe atât de tragice asupra vieţii ei şi a celor din jurul său. Anna Karenina este noua adaptare cinematografică în viziunea îndrăzneaţă şi pasională a regizorului Joe Wright, aclamat pe plan internaţional pentru filme precum Atonement, Pride and Prejudice. Adaptat după romanul lui Lev Tolstoi de către laureatul cu Oscar Tom Stoppard (Shakespeare in Love), filmul marchează a treia colaborare a regizorului cu actriţa Keira Knightley, nominalizată la Oscar, precum şi cu producătorii Tim Bevan, Eric Fellner şi Paul Webster.

Echipa artisică îi mai include pe Magazin R ~ repere culturale

directorul de imagine Seamus McGarvey (The Avengers), scenografa nominalizată de trei ori la Oscar, Sarah Greenwood (Sherlock Holmes), editoarea Melanie Ann Oliver (Jane Eyre), Ivana Primorac (Hanna), machiaj şi coafuri, compozitorul laureat cu Oscar, Dario Marianelli (Atonement), precum şi creatoarea de costume cu două nominalizări la Oscar, Jacqueline Durran (Pride & Prejudice).

ANNA KARENINA este o producţie Working Title, în regia lui Joe Wright, cu Keira Knightley, Jude Law, Aaron Taylor-Johnson, Kelly Macdonald, Matthew Macfadyen, Domhnall Gleeson, Ruth Wilson, Alicia Vikander, Olivia Williams şi Emily Watson. Castingul le aparţine lui Jina Jay şi Dixie Chassay,

coregrafia e realizată de Sidi Larbi Cherkaoui, iar muzica e compusă de Dario Marianelli.

Costumele sunt create de Jacqueline Durran. Editorul filmului este Melanie Ann Oliver, iar scenografia îi aparţine lui Sarah Greenwood.

Seamus McGarvey, ASC, BSC, este director de imagine.

Coproducător este Alexandra Ferguson, iar producător executiv, Liza Chasin. ANNA KARENINA este bazat pe romanul omonim al lui Lev Tolstoi. Scenariul îi aparţine lui Tom Stoppard.

Producători sunt Tim Bevan,

Eric Fellner, Paul Webster.

Regia îi aparţine lui Joe Wright.

Daniel ALEXANDRU

27

Potrivit legendei FFIIVVEE OO’’CCLLOOCCKK britanice “five o’clock” sau “ceaiului de la ora 5″ este o tradiţie apărută în secolul XIX ca urmare a faptului că o anume Anna Stanhope, Ducesă de Maria Rita Drumeş ENACHE de Bedford, şi una dintre preferatele reginei Victoria, Potrivit legendeia fost cea care a început, dupăsau ora britanice “five o’clock” patru, să bea ceai “ceaiului de la oracu5″biscuiţi. este o Ideea i-ar fi plăcut şi în scurt tradiţie apărută în secolul timp invitat aprietenele XIXşi-a ca urmare faptului căsăoi seanume alăture, pentru o masă Anna Maria Stanhope, frugală, din şibelşug Ducesăcompletată de Bedford, una cudintre ceai. preferatele reginei Mult ceai a şifostfoarte multă Victoria, cea care a conversaţie.

Subiectele început, după ora patru,erau să dintre celecumai diverse, bea ceai biscuiţi.

Ideeadei-arla literatură, muzică... până la şi-a cele fi plăcut şi în scurt timp spumoase, simple bârfe le-am invitat prietenele să i se spune noi astăzi. alăture, pentru o masă Asta vreau să vă propun şidin eu, frugală, completată săbelşug vă invitcula ceai. o ceaşcă ceai şi pe Multdeceai care să o îndulcim cu câtepoezii foarte multă conversaţie.

Time for tea

Subiectele erau dintre cele mai diverse, de la literatură, muzică... până la cele spumoase, simple bârfe le-am spune noi astăzi. Asta vreau să vă propun şi eu, să vă invit la o ceaşcă de ceai pe care să o îndulcim cu câteva poezii ale unor condeie excelente, Ana Maria Bocai şi Vasilica Ilie.

Ilie.

Asta vreau să vă propun şi eu, ca profesie să vă Deşi invit şi-a la o ales ceaşcă de ceai o pe carieră juridică, despre care să o îndulcim care cu spune o profesie câtevacă este poezii ale nobilă unor ce-şi are cântul ei auzit doar de condeie excelente, Ana cine o îndrăgeşte, Ana Maria Maria Bocai şi Vasilica Ilie.

Bocai simte că trăieşte cu adevărat doar atunci când scrie, atunci când reuşeşte să 28

continua tradiţia şaizeciştilor precum englezii, şi nu doar ei, au continuat-o pe cea a ceaiului de la ora 5.

transmită gândurile sufletului său către alte suflete. Născută într-un mic orăşel din Câmpia Romanaţiului, loc plin de tradiţii istorice şi culturale, cum îi place să-l descrie, Ana Maria Bocai a fost atrasă de lumea artei încă din primii ani de viaţă.

Glasul divin al viorii l-a descoperit personal în prima clasă de şcoală, când a şi început studiul acestui instrument. Timp de şapte ani şi-a unit viaţa într-o dulce comuniune cu vioara sa, pe care recunoaşte că şi acum o consideră un prieten adevărat.

Ne spune că în cartea sa de debut vom găsi aproape 50 de poeme de dragoste care vorbesc despre puritatea sentimentului, despre zbuciumul pierderii fiinţei iubite, speranţa regăsirii, orgolii ce omoară orice urmă de umanitate. În opinia sa poemele sale nu pot fi încadrate în niciun curent literar, însă profesorul şi criticul literar Paul Aretzu spune că poezia Anei este un pic inactuală, este o poezie de tip modernist, ori astăzi se scrie o poezie antimodernistă, numită postmodernistă, ce deconstruieşte poezia.

Paul Aretzu ne mai spune că poezia Anei este una care construieşte şi continuă tradiţia poeziei neomoderniste a şaizeciştilor.

Aşadar să-i dăm voie Anei să ne ofere o ceaşcă cu ceai şi câteva dintre poemele sufletului său, pentru a putea

Aş vrea să zbor Ana Maria Bocai Aş vrea să zbor pe o aripă de dor În vremea, unde seara ne întâlneam, Acelaşi loc pe care îl fericeam

E astăzi trist, rănit şi gol.

Acum îmi amintesc cum se întampla Veneai uşor , încet ca o nalucă Şi orice gest de-al tău mă desfăta Şi inima mi-era micuţă ca o nucă, Frumoşi şi de-al iubirii farmec îmbătaţi Uitam de timpuri şi de toate, Eram ca doi copilaşi rasfăţaţi Nu mai ştiam de-i ziuă sau de-i noapte, Magazin R ~ repere culturale

Ne împărţeam cuvinte dulci, iluzii, Întregul univers îl divizam, Pe o margine de lume fără martori Secretul dragostei descopeream.

Credeam, fără îndoială în veşnicie, În puritatea sentimentului din noi, Că soarta ne va face o mare bucurie De a trăi această fericire în doi.

Pe banca unde odinioară, Înconjuraţi de fluturi şi de flori, Stăteam uitând să mai plecăm în zori, E doar o floare ce-am lasat-o într-o doară, E sufletul ce l-am lăsat acolo Şi eu şi tu atunci când am plecat, Când vom fi singuri să ne amintească De-o dragoste ce-a fost făr’ de păcat.

Florile suflet

Nimeni nu poate să le strice armonia, Simplitatea ca formă de dragoste Pe care noi trebuie să o preţuim.

***

Ana Maria Bocai În lumina plină de culoare a dimineţii Florile par suflete însetate de viaţă, Roua se aşterne şi cerul le mângâie, Soarele le sărută pe fiecare în parte Ca să nu stârnească gelozie.

Dragostea universului este fără sfârşit, Ne copleşeşte şi ne lăsăm răsfăţaţi de puritatea lui, Roua ca lacrimile de îngeri Spală tristeţea prafului de pe suflet, Fără trădări , fără regrete, Câtă măreţie în această iubire!

Magazin R ~ repere culturale

Nu-i place să vorbească despre persoana sa, dar de dragul cititorilor ne spune că este născută într-o frumoasă zi de primăvară într-o localitate din inima Bărăganului, mai exact în judeţul Ialomiţa. I-a plăcut să scrie şi să citească de mică. Primele cărţi pe care le-a citit au fost cele de poveşti luate drept premiu, în clasele mici. Apoi, şi-a făcut fişă la biblioteca din localitate reuşind astfel să pătrundă într-o lume aparte, cea a clasicilor.

Anii au trecut şi Vasilica Ilie a ales să devină proiectant instalaţii pentru construcţii civile, însă legătura cu scrisul, pornită încă de pe băncile şcolii, nu s-a pierdut şi după 2006 a

revenit la prima dragoste, scrisul.

Debutul în poezie a fost făcut în anul 2007 în antologia de versuri: „Freamăt de timpfreamăt peren”, la editura 3 D, apoi, rând pe rând, în anii ce-au urmat, în alte antologii de poezii sau proză.

Primul volum personal, intitulat „Fereastra de la răsăritul cuvântului” a văzut lumina tiparului, în anul 2010 la editura PIM, din Iaşi, lansarea făcând-o tot la Iaşi, la muzeul Mihail Sadoveanu, sub egida asociaţiei „ Universul Prieteniei ”. Poezia Vasilicăi Ilie este una ferită de obscurităţi şi de contaminări facile, în lirica ei ea îşi proclamă propria condiţie şi propria raţiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purităţii sufleteşti într-o lume asaltată de clişee şi impostură, spune Geo Galetaru şi noi îi dăm dreptate.

29

Casa blestemată Vasilica Ilie Casa unde locuiesc este blestemată, În zidurile ei parcă s-ar afla o Ană; Strânsura dintre cărămizi mă împresoară, În fiecare noapte aud câte un suspin...

Numai şarpele alb îmi este fidel; Arc între cele două lumi, Ca un zeu mă protejează, Ca un străjer de veghe-i în pridvor.

Casa asta blestemată trebuie dărâmată Şi fiecare cărămidă izbăvită de amintiri, Doar pragul casei trebuie păstrat; Acolo, sub el, stă destinul meu.

La parada toamnă

de

Vasilica Ilie Mă ascund după lunile toamnei ca dup-o cortină Îmbrac o rochie ruginie foşnind gânduri de zi Mi-am pictat curcubeie de zâmbete din toate culorile Aţa am meşteşugit-o din cârceiele viţei de vii Şi am cusut cu ea nasturi din seminţe de dovleci aurii.

Brodez pe umeri, din flori galbene, mici crizanteme; La mijloc, din mătasea porumbului, îmi pun un cordon, 30

Ici-colo, pe mâneci, cos cu migală afine, La poalele rochiei îmi pun volane din frunze de tei.

Cerceii sunt din ciorchini de struguri de tamâioasă, În păr îmi prind ultimul boboc din fir de trandafir, Pregătesc cu migală coşul cu toate roadele toamnei, Îl port cu mândrie, la braţ, alături de miresmele ei.

La paradă, vreau să fiu cea mai elegantă dintre femei!

IIUUBBIIRRII D DEE LLEEGGEEN ND DĂĂ

Marc Antoniu şi Cleopatra de Cosmin MATEŞ Povestea de dragoste dintre Cleopatra şi Marc Antoniu a spart barierele timpului, căci niciunde în întreaga istorie nu au mai existat poveşti de iubire de o asemenea intensitate.

Pasiune dusă la extrem, dorinţă, suferinţă, războaie însângerate, camarazi de război şi amanţi, Cleopatra şi Antoniu au şocat lumea prin legătura lor amoroasă. Unii spun că dragostea celor doi nu a existat, alţii suspină şi încă mai visează la aşa un love-story. Intrigi şi controverse, romantism şi pasiune, sunt ingredientele perfecte ale unei poveşti vechi de 20 de secole.

Dragostea dintre Cleopatra şi Antoniu ar fi putut schimba lumea! Dacă Antoniu ar fi reuşit

să preia puterea asupra Romei, cu Cleopatra la braţul său, ar fi putut schimba istoria Imperiului Roman, făcând lumea în care trăim noi astăzi un loc total diferit. Cu toate acestea, furtunoasa relaţie a celor doi s-a încheiat cu sinuciderea lor, după mai bine de 11 ani de iubire. Relaţia celor doi a fost posibilă în urma morţii măritului împărat Cezar, care-i încredinţase tronul Egiptului Cleopatrei. Unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, Cezar, căzuse şi el pradă farmecului Cleopatrei.

Egiptul era în acele timpuri plătitor de tribut Romei şi depindea politic de acea mare forţă a lumii. Relaţiile dintre Cezar şi regina Cleopatra au fost chiar pecetluite cu o legătură intimă între cei doi.

Asasinarea lui Cezar a obligat-o însă pe Cleopatra să-şi negocieze poziţia cu Marc Antoniu, urmaşul de încredere al marelui conducător.

Dintr-o alianţă politică s-a născut marea dragoste dintre Cleopatra şi Antoniu. O singură întâlnire a fost suficientă pentru ca Antoniu să-şi închine sufletul Cleopatrei, să o adore şi să o considere femeia vieţii lui.

Magazin R ~ repere culturale

Cleopatra a venit să-l întâlnească pe Antoniu în Tarsus pe un vapor luxos cu vâsle de argint ce se mişcau pe ritmul unei muzici de flaut şi harpă. Cleopatra stătea întinsă pe un pat acoperit cu materiale ţesute cu fir de aur. Parcă era zeiţa Venus, înconjurată de copilaşi asemănători lui Cupidon, ce îi făceau vânt cu evantaie.

Domniţele care o însoţeau erau îmbrăcate ca cele trei graţii, iar

Antoniu s-a conformat doleanţelor Cleopatrei şi a urcat pe luxosul vapor pentru a cina cu ea. Legenda spune că Antoniu a rămas fără cuvinte în momentul în care a văzut interiorul vasului. Cel mai mult l-a impresionat lumina intensă, dată de numeroasele torţe dispuse ingenios în formă de cerc sau de pătrat.

un val de parfum învăluise întreg portul. Antoniu a fost fascinat de ceea ce vedea în faţa ochilor. A invitat-o imediat pe Cleopatra la cină, dar regina a considerat că el este cel care trebuia să vină la ea.

Frumuseţea Cleopatrei rămâne însă doar un mit, inventat pentru a explica impactul reginei asupra celor doi mari conducători ai lumii, Cezar şi Marc Antoniu. Cleopatra nu avea o frumuseţe orbitoare care

Magazin R ~ repere culturale

Cum l-a cucerit Cleopatra pe Antoniu

te lovea în momentul în care o priveai, dar prezenţa ei era absolut irezistibilă.

Avea un charm incredibil, atrăgea prin modul în care vorbea, prin inteligenţa ei.

Oricine o întâlnea rămânea fascinat. Era o plăcere să îi auzi vocea cristalină. Cleopatra putea să vorbească nu mai puţin de nouă limbi şi rareori avea nevoie de serviciile unui translator. Avea o senzualitate rafinată, era ademenitoare, iar exotismul ei l-a vrajit pe Antoniu. Ştia ce înseamnă arta seducţiei şi ştia să-şi folosească toate atuurile feminine pentru a cuceri inima unui bărbat.

Regina l-a prins în farmecele sale pe Antoniu şi nu a mai dorit nicio clipă să-l lase să plece. Îi era mereu alături pentru a-i îndeplini orice dorinţă, zi şi noapte. Mergea la vânătoare alături de el, iar când acesta se antrena pentru lupte, Cleopatra nu-l scăpa din ochi. În anii următori, Cleopatra i-a dăruit lui Antoniu trei copii, dintre care doi gemeni. Cei doi s-au căsătorit, cu toate că Antoniu era însurat cu Octavia, sora lui Octavian, împăratul ce conducea partea de vest a Imperiului.

Relaţia Cleopatrei cu Antoniu a scandalizat întregul Imperiu.

Romanii erau îngrijoraţi de puterea tot mai mare a egiptenilor şi erau speriaţi de faptul că Antoniu îşi neglija atribuţiile de conducător pentru a petrece tot mai mult timp în compania Cleopatrei. Învins în bătalia pe mare de la Actium şi primind veşti false că iubita sa Cleopatra s-ar fi sinucis, Antoniu şi-a pus capăt zilelor aruncându-se în sabia sa.

31

Cleopatra a rămas singură în faţa armatei romane ce urmărea cucerirea Egiptului. Ea s-a sinucis fiind muşcată de doi şerpi veninoşi pe care îi pusese chiar ea pe pieptul ei gol.

A fost finalul tragic al unei poveşti de 11 ani, o poveste incredibilă despre dragoste contestată, imposibilă, suferinţă şi pasiune. Dragostea dintre o femeie puternică, ce poseda misterioase mijloace de seducţie şi un războinic roman.

SSIIM MBBOOLLIISSTTIICCĂĂ

Ce semnificaţie au literele cu care începe prenumele tău (continuare) de Simina ŞCLADAN Vechii greci credeau că numele are puterea de a ne influenţa destinul şi foloseau ca metodă de predicţie analiza primei litere a prenumelui.

Onomanţia (întâlnită şi ca onomomanţie) este o artă divinatorie care se bazează pe analiza numelui.

Denumirea derivă din greaca veche, unde “onoma” înseamnă nume, iar “manţeia” – profeţie.

Această disciplină era intens practicată în vremurile de demult cu scopul de a descifra destinul omului şi, uneori, chiar pentru a-l determina. Primii şi cei mai înflăcăraţi susţinători ai onomanţiei au fost adepţii lui 32

Pitagora. De la greci, practica a fost preluată mai târziu de romani, care aveau chiar şi un dicton – “Nomen omen” care în traducere liberă ar însemna “Numele atrage soarta”. Aceştia erau atât de convinşi de puterea numelui de a influenţa mersul lucrurilor, încât au extins aplicaţiile onomanţiei inclusiv asupra localităţilor. Geograful antic Pomponius Mela nota în lucrarea “De chorographia” că autorităţile romane au schimbat numele unui oraş ilir proaspăt cucerit, pentru a-l face mai favorabil Romei (este vorba despre actualul port albanez Durres ).

Prima literă a prenumelui.

Una dintre cele mai folosite metode onomantice este analiza primei litere a prenumelui uzual. Prenumele uzual nu este neapărat cel înscris în cartea de identitate, ci cel cu care ni se adresează zilnic rudele, prietenii, colegii.

Puterea lui de influenţă este foarte mare, iar dintre toate literele care-l compun, prima are cel mai mare impact. Ea aduce informaţii preţioase despre caracterul şi temperamentul nostru, despre felul în care reacţionăm la stimulii exteriori, la oportunităţile şi obstacolele vieţii. În linii mari, nota dominantă a reacţiilor poate fi de natură fizică, mentală, emoţională sau intuitivă.

Tind să raspundă: Fizic – cei ale căror prenume încep cu D, E, F, M, N, O, V, W, X Mental - cei ale căror prenume încep cu A, H, J, Q, S, Z

Emoţional – cei ale căror prenume încep cu B, C, K, L, T, U Intuitiv - cei ale căror prenume încep cu G, I, P, R sau Y Influenţa vocalelor.

Una dintre regulile onomantice mai puţin cunoscute în ziua de astăzi susţine că dacă numele conţine un număr par de vocale, imperfecţiunile fizice tind să se manifeste pe partea stângă a corpului, în timp ce un număr impar de vocale conduce la imperfecţiuni pe partea dreaptă.

Prima vocală. Nu numai prima literă a prenumelui este importantă în onomanţie.

Prima vocală, de exemplu, oferă indicii interesante cu privire la reacţiile instinctive pe care le avem în faţa surprizelor, a schimbărilor neaşteptate.

Astfel: Litera K. Imprimă o atitudine ambiţioasă şi inspirată. Oamenii de tip K sunt intuitivi, creativi şi vizionari.

Au o minte scăpărătoare, o gândire percutantă şi rapidă, capabilă să găsească soluţii ingenioase. Pot avea talent în mai multe domenii.

Sunt mândri şi conştienţi de valoarea lor. Caută succesul, îl merită şi cel mai adesea îl obţin, căpătând un plus de autoritate, respect şi popularitate. Defecte: Latura negativă, pe care încearcă din răsputeri să o mascheze, este caracterizată de tensiuni nervoase, ezitări, temeri, lipsă de încredere.

Litera L. Imprimă o atitudine încrezătoare şi sociabilă. Cei al căror prenume începe cu L sunt isteţi, curioşi şi comunicativi. Se mişcă mult, călătoresc frecvent, se mută Magazin R ~ repere culturale

în alte locuri etc. Nu suportă niciun fel de constrângeri. Sunt plini de resurse, au diverse aptitudini, dar le lipseşte viteza de reacţie necesară speculării oportunităţilor. Sunt senzuali, însă tind să-şi treacă emoţiile prin filtrul mental… Defecte: Au tendinţa de a acumula tensiuni, pe fondul cărora pot dezvolta o tendinţă la adicţii şi excese, predispuşi la accidentări.

Litera M. Imprimă o atitudine constructivă şi optimistă.

Persoanele M sunt responsabile, tenace şi muncitoare, dar ştiu şi să se bucure de viaţă. Realiste şi practice, acordă o mare importanţă siguranţei financiare. Au însă o fire afectuoasă, sunt ataşate de familie, dornice de dragoste, generoase şi receptive la problemele celor din jur. Învaţă repede, au curaj şi sunt capabile să-şi modeleze personalitatea.

Defecte: Oamenii “ M ” sunt cam pripiţi şi iuţi la mânie…. Pot avea accese de încăpăţânare şi, în unele privinţe, viziuni prea conservatoare.

Litera N Imprimă o atitudine sociabilă şi comunicativă. Oamenii de tip N sunt făcuţi să trăiască în cuplu, să aibă mulţi prieteni şi o activitate socială bogată.

Amabili, veseli şi originali, atrag simpatia. Le place să se distreze şi pot da impresia de frivolitate, dar în realitate sunt inteligenţi, abili, planificaţi şi-şi urmăresc bine interesele. Sunt norocoşi, Magazin R ~ repere culturale

atraşi de mister şi foarte senzuali. Defecte: Pot fi neliniştiţi, disimulanţi, derutanţi şi înclinaţi către schimbări frecvente, purtarea lor dându-le celor apropiaţi o senzaţie de nesiguranţă.

Litera O. Imprimă o atitudine hotărâtă şi responsabilă. Oamenii de tip O au voinţă, convingeri puternice, scopuri clare şi simţul datoriei dezvoltat. Totuşi, au o inimă entuziastă, porniri erotice intense şi pot ajunge în situaţia de a trebui să aleagă între sentiment şi datorie. Au nevoie de dragoste, dar vor să-şi păstreze independenţa. Sunt inteligenţi şi dornici să înveţe.

Litera Q. Imprimă o atitudine ingenioasă şi originală. Cei (puţini, de altfel) al căror prenume începe cu Q sunt plini de idei, intuitivi şi inspiraţi. Mulţi dintre ei au preocupări neobişnuite, sunt atraşi de mistere şi subiecte neconvenţionale. Au o personalitate puternică şi capacitatea de a-i fascina şi influenţa pe ceilalţi, dar sunt greu de cunoscut şi de analizat.

Se pricep la afaceri şi atrag banii.

Defecte: Pot fi dificili, complicaţi şi ascunşi.

Când sunt stresaţi, creează multă tensiune în jur. Uneori vorbesc prea mult, plictisindu- i pe ceilalţi.

Litera

Defecte: Pot avea tendinţa de a le da celorlalţi cam multe indicaţii.

Uneori acţionează impulsiv. Sunt geloşi şi posesivi.

Litera P. Imprimă o atitudine înţeleaptă şi stabilă.

Cei al căror prenume începe cu P sunt oameni puternici, laborioşi şi prolifici.. Foarte inteligenţi, sunt adesea înclinaţi spre studiu, cultură sau spiritualitate. Sunt însă firi mai retrase, care nu socializează cu prea multă tragere de inimă şi careşi selectează atent anturajul. Cu toate astea, fac impresie, au influenţă, iar părerile lor sunt ascultate.

Defecte: Pot fi distanţi, aroganţi, secretoşi sau lipsiţi de bunăvoinţă şi răbdare faţă de ceilalţi.

Uneori sunt rigizi, lacomi sau foarte posesivi.

R Imprimă o atitudine determinată şi reflexivă. Cei al căror prenume începe cu R sunt profunzi, au spirit analitic şi multă dorinţă de cunoaştere. Au un suflet bun, sunt miloşi şi gata să pună umărul la îndeplinirea unei cauze nobile. Interesele lor par a fi mai mult spirituale decât materiale. Sunt muncitori şi serioşi, dar ating reuşita doar în urma unei străduinţe constante.

Defecte: Au frământări interioare, tind să fie fragili emoţional, nervoşi şi iritabili.

Pot fi expuşi la pierderi de bani sau de posesiuni.

(va urma )

33

PPAARRAAN NOORRM MAALL

Forţele nebănuite ale psihismului Incursiune creierului

în

subteranele dr. L. SAMU

Creierul nostru rămâne la ora actuală încă o mare necunoscută.

El ascunde mistere greu de descifrat cu actualele mijloace de investigare ştiinţifică. După estimările multor cercetători, omul nu utilizează conştient din capacităţile creierului decât o foarte mică parte, aproximativ zece la sută. Restul de nouăzeci la sută refuză, deocamdată, să treacă la acţiune.

La nivelul acestei complicate şi misterioase îngrămădiri de celule nervoase se realizează întreaga viaţă psihică şi parapsihică a individului în cele două nivele ale sale, conştient şi subconştient. În perimetrul acestora se desfăşoară o multitudine de fenomene şi procese prin intermediul cărora omul reuşeşte să cunoască realitatea înconjurătoare, să acţioneze asupra acesteia şi în ultimă analiză să se adapteze la tot ceea ce-l înconjoară.

Pentru a avea acces la cele nouăzeci de procente rămase în “ inactivitate ” trebuie mobilizat subconştientul, un veritabil arhivar al nenumăratelor capacităţi bine zăvorâte în subteranele acestei deosebit de inteligente formaţiuni nervoase.

Dorim într-adevăr să venim la întâlnirea cu succesul? Vrem să ne lecuim de complexele de 34

inferioritate de care suferim?

Vrem să fim fermecători în relaţiile cu semenii? Dorim să fim iubiţi şi mulţumiţi? Totul este posibil.Totul sau aproape totul depinde de noi. Pentru acest lucru va fi nevoie să respectăm nişte reguli, relativ simple ce ne pot conduce indiscutabil la şansă, adică să ne însuşim o metodă de a reuşi în viaţă. Această metodă se găseşte în noi, în creierul şi în gândirea noastră. Va trebui, cum spunea marele filosof al antichităţii, Socrate, “ s-o moşim “, s-o scoatem la lumina zilei.

Dar să fim clari, vorbim de o reuşită veritabilă, permanentă.

A câştiga un miliard de lei la loto sau la Bingo este şi ea o reuşită însă o reuşită a hazardului, un fenomen întâmplător, în care gândirea noastră este puţin implicată.

Pentru a avea succes adevărat şi permanent va trebui să ne conectăm la o sursă de energie puternică şi inteligentă. Această sursă se găseşte în străfundurile subconştientului nostru. Mulţi dintre noi îi ignorăm existenţa şi nu o utilizăm decât foarte rar sau deloc. Şi este mare păcat.

Ea este asemeni unui uriaş

puternic, care dormitează în noi.

Trebuie să găsim procedeul cel mai bun, acel şiretlic “ capabil “ să-l trezească, să-l facă prietenul sau colaboratorul nostru de nedespărţit. Or, cu această metodă sau procedeu dorim să-l înarmăm pe cititorul nostru în seria de articole pe care o inaugurăm astăzi.

Trebuie să admitem din capul locului că tot ceea ce trăim, simţim, vedem, auzim sau învăţăm în cursul vieţii este înregistrat ca pe o bandă magnetică în subconştientul nostru. Chiar dacă noi încercăm să ştergem din memorie unele evenimente neplăcute, chiar dacă cu timpul şi vârsta memoria noastră va deveni mai săracă, subconştientul nu le va şterge de pe banda sa. El este şi rămâne un meticulos şi credincios arhivar al spiritului nostru, care oricând va fi în stare să ne furnizeze orice informaţie pusă la păstrare de care am avea nevoie, spre a putea rezolva o anume problemă existenţială.

Am putea asemăna acest subconştient cu un computer modern prevăzut cu un excelent fişier branşat la toate centrele nervoase aflate în creierul Magazin R ~ repere culturale

nostru. De fiecare dată când îi punem o problemă sau îi adresăm o întrebare precisă şi clară el este în stare să ne livreze în mod prompt răspunsul şi soluţia cea mai potrivită.

Arătam la început că psihismul nostru este structurat în două nivele: unul conştient şi celălalt subconştient. Nivelul superior este reprezentat de spiritul conştient obiectiv şi nepărtinitor. Ambasadorii sau agenţii săi credincioşi care au menirea să observe totul sunt cele cinci simţuri: văzul, auzul, mirosul, simţul gustului şi simţul tactil kinestezic. Iată cele mai importante funcţii ale organismului, cele mai vitale am putea spune, cum sunt respiraţia, digestia, circulaţia sanguină şi activitatea inimii, activitatea pulmonară, primenirea celulelor organismului etc. nu se supun controlului său. De pildă, în mod conştient noi nu ne putem opri bătăile inimii şi nici activitatea de digestie.

Nivelul inferior cel mai influent şi cel mai ascuns privirilor şi simţurilor noastre rezidă în activitatea inconştientă condusă de către subconştient. Acesta girează, prin intermediul unui sitem nervos autonom, toate funcţiile organice importante. În plus, el este capabil să producă unele fenomene şi procese de natură parapsihologică, fascinante, uimitoare, tulburătoare şi misterioase ca telepatia, hipnoza, telergia, premoniţia, prosopopeza ş.a. Succesul sau reuşita în viaţă a unui individ depind în foarte mare măsură de capacităţile miraculoase ale subconştientului său. Iată marea Magazin R ~ repere culturale

comoară care aşteaptă să fie exploatată în întregime. Şansă sau eşec Din păcate, nu de puţine ori noi punem în discuţie unele probleme aparent fără nici o ieşire, fără a şti că soluţia lor se găseşte în spiritul nostru.

Acest lucru l-am putea asemăna cu viaţa unor popoare din Orient. Timp de sute de ani beduinii de pe teritoriul de azi al Emiratelor Arabe au dus o viaţă plină de sărăcie, plină de privaţiuni, fără să bănuiască că sub nisipul fierbinte al deşertului zăcea una dintre cele mai însemnate bogăţii a lumii, ţiţeiul. Practic ei se mişcau pe o comoară uriaşă. Astăzi, urmaşii lor sunt oamenii cei mai bogaţi şi mai prosperi ai planetei în urma descoperirii zăcămintelor de aur negru.

Tot aşa în subsolul spiritului zac imense bogăţii de “ aur sufletesc “ pe care va trebui să le folosim. (va urma)

CCUUTTIIAA PPAAN ND DOORREEII

Şevaletul bârfei de Rita Drumeş ENACHE Comunicarea în doi despre un al treilea stă în mentalitatea umană. Că eşti nou venit în cartier, în colectiv, fost coleg de şcoală, rudă, prieten sau coleg, cu toţii suntem uneori aşezaţi pe şevaletul bârfei. Ici ni se aduce un reproş

pentru că nu am răspuns zâmbind la salutul cuiva, dincolo ni se impută că am stat prea mult de vorbă cu un şef, din când în când ni se mai pune în spate câte o calomnie. Fără să vrem iscăm un adevărat potop de întrebări când vine vorba despre agoniseala noastră de o viaţă. Suntem etichetaţi mult prea rafinaţi pentru neveste sau prea obeze pentru partenerii noştri şi trasarea tuşelor de culoare ale personalităţilor poate continua.

Mare parte din timp, la birou, acasă, în societate, se pierde cu bârfa, arătând cu

degetul sau aşteptând să moară capra vecinului.

Specialiştii văd bârfa ca pe un virus ireversibil care şi-ar avea bine înfiptă o tulpină în ADN-ul nostru, situaţia scăpând de sub control, făcând tot mai multe victime cu trecerea timpului.

Se pare că virusul cu pricina a fost depistat pentru prima dată în Antichitate şi de atunci şi până în zilele noastre continuă să se manifeste liber şi nestingherit. Şi totuşi, mă gândesc că şi acesta este la fel ca oricare alt virus - putând să rămână multă vreme în stare de latenţă, trezirea sa la viaţă fiind cauzată 35

de anumiţi factori externi. În cazul lui factorii externi ar putea fi urmarea invidiei.

Psihoterapeuţii ne spun că invidia nu poate fi justificată sub nicio formă.

Este unul dintre sentimentele care te fac să te simţi umil pentru că-l trăieşti, dar şi pentru că ai motive să-l trăieşti şi apare de cele mai multe ori pe un teren propice, adică acolo unde energia lui " a face " este absentă, ne mai spun cei avizaţi să o facă. Însă eu cred că nimic nu-l îndreptăţeşte pe cel invidios să arunce piatra pentru neputinţa sa, pentru că el singur alege să-şi fixeze anumite limite peste care să nu treacă.

De aceea consider că atunci când avem de-a face cu astfel de persoane este de preferat să le evităm.

Dacă nu este posibil aşa ceva, atunci să le explicăm că adoptând un astfel de comportament nu vor avea nimic de câştigat.

Continuând să aibă o astfel de gândire nesănătoasă vor risca să-şi facă rău în primul rând lor.

Nimic nu consumă mai mult decât invidia, ura, teama de rezultatul lui "a face".

Trebuie evitate orice mijloace, umane, mass-media, care încearcă să ne hrănească spiritul cu astfel de deşeuri negative cum sunt bârfa, scandalurile mediatice…

Să nu uităm că trebuie să fim într-o relaţie de construcţie cu noi înşine, pentru a ne putea realiza şi nu de deconstrucţie marcată de îndoieli, frică şi nesiguranţă, spunea Torok.

36

Aşadar, să încercăm mereu să ne dorim a cuceri noi orizonturi pentru a ne depăşi angoasele!

Să încercăm să urcăm cât mai sus, dar cu capul drept, pentru a nu ne lăsa umiliţi de invidie! Să-i evităm sau să-i educăm pe cei care suferă de virsul bârfei când situaţia o impune!

Să nu rămânem niciodată nepăsători faţă de cei care suferă de acest virus!

Trebuie luată atitudine faţă de aceştia încă de la început! Şi să nu ne fie niciodată, dar niciodată, teamă de “ a face “ ceva pentru ca viaţa noastră să fie una meritorie!

CCH HEEIIAA SSOOLL

Adrian Sînă, “părintele„ Akcent:“ Împreună putem schimba lumea ” interviu realizat de Rita Drumeş ENACHE Nu există persoană în viaţă care să nu fi fost măcar o dată în situaţia de a nu avea bani de bilet.

Situaţia poate să fie printre cele mai neplăcute atunci când este trăită la timpul prezent, însă cu timpul trece în categoria amintirilor amuzante. Ei bine întro anumită categorie este catalogată şi piesa „ N-am bani de bilet „ a trupei Akcent, în cea a celor mai tari hituri româneşti. Cu toţii, tineri sau mai în vârstă, ne amintim că fără să vrem fredonam uneori versurile cu gândul la timpuri trecute. După 11 ani, fondatorul Akcent, Adrian Sînă, a decis să renunţe la parteneriatul cu ceilalţi doi membrii, deoarece implicarea acestora era din ce în ce mai mică Magazin R ~ repere culturale

în ultima vreme. Aşa se face că Akcent va continua să existe, spre deliciul miilor de fani pe care îi are, dar sub o altă formă. Despre toate acestea şi despre multe altele ne spune în interviul acordat, pentru cititorii MAGAZIN R, Adrian Sînă.

Rita DRUMEŞ: Akcent se destramă şi totuşi nu. Numele Akcent fiind înregistrat la OSIM pe numele dumeavoastră şi al casei de discuri Roton, proiectul Akcent va continua, dar fără ceilalţi doi membrii. Aţi ales ca Akcent să nu mai fie un boy-band. Ce anume v-a determinat să faceţi această alegere?

Adrian SÎNĂ: Akcent merge mai departe. Proiectul a luat fiinţă în anul 1998, având la bază doi membri, Ramona şi Adrian Sînă. În 2002 au venit băieţii care mi-au devenit prieteni însă s-au întâmplat lucruri urâte, lucruri despre care prefer să nu vorbesc pentru că nu intenţionez să denigrez sau să stric imaginea nimănui. Vă spun doar că am fost trădat şi că implicarea băieţilor în ultima vreme era din ce în ce mai mică. Pe lângă asta, era momentul ca Akcent să evolueze ca trupă live, având instrumente reale. Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, deciziile nu le-am luat singur, au fost hotărâte împreună cu Roton, casa de discuri care reprezintă proiectul Akcent din 1998 încoace.

Rita DRUMEŞ: Atunci când spunem adevărul despre anumite persoane şi faptele acestora nu înseamnă că denigrăm, mai curând aşezăm lucrurile în matca lor. “ Când faci muzică pentru bani proiectele nu ies. Akcent a fost un proiect pasional şi nu unul material ”, aţi declarat în urmă cu ceva vreme. La fel va rămâne şi în noua sa formă?

Adrian SÎNĂ: M-am născut să fac asta, să compun şi să produc muzică, să fiu pe scenă, să respir Magazin R ~ repere culturale

muzică în fiecare zi şi să mă dedic întru totul acestei pasiuni.

Niciodată nu am făcut muzică pentru bani şi nu cred că se va întâmpla asta. O fac pentru fanii mei, pentru prietenii care vin la concerte şi fredonează vers cu vers, pentru oamenii care plâng, râd sau se distrează pe versurile pe care eu le-am scris.

ea " - aşa sună refrenul melodiei " Nu mă tem de ea ".

Rita DRUMEŞ: Marile dumneavoastră pasiuni cunoscute sunt muzica şi actoria, dar înţeleg că aveţi în plan un proiect inedit lansarea primului blog de modă al unui artist român. Este o nouă pasiune? Vă rog să ne oferiţi câteva detalii despre acest nou proiect!

Adrian SÎNĂ: Am început cu actoria, am continuat cu muzica şi m-am regăsit mereu în artă, în locurile în care pot să exprim ceea ce simt prin cuvinte şi sunete, prin mişcări sau videoclipuri.

Blogul de modă vine cu o altă latură a mea, pe care fanii nu o ştiau până acum, vine ca o completare a tot ceea ce sunt... sunt pasionat de modă. Nu sunt

Rita DRUMEŞ: Compoziţiile dumneavoastră – „ My passion “, „ Stay with me “, „ Jokero ” – au făcut şi încă mai fac furori, pe aceeaşi linie melodică este şi noul single?

Adrian SÎNĂ: Noul single este ceva nou şi diferit faţă de Jokero.

Vor mai fi single-uri cu muzică de club, de distracţie sau de dragoste însă am simţit că trebuia să lansez o piesă cu instrumente reale, live.

Am înregistrat saxofon, chitară, bass şi am simţit că trebuie să cânt despre ceva din realitatea care ne înconjoară: " am aflat ce-nseamnă viaţa grea, şi ce dacă nu mă tem de

obsedat de trenduri însă mi se pare esenţial pentru un gentleman să se îmbrace elegant, smart, sport sau casual, în funcţie de locul în care merge, în funcţie de starea de spirit şi de atitudine. E o pasiune pe care îmi permit să o desfăşor pe www.adriansina.ro.

Rita DRUMEŞ: Aveţi un băieţel, Noah, şi vă pregătiţi să deveniţi tătic pentru a doua oară. Ce sentimente vă încearcă acum, în aşteptarea celui de al doilea copil al dumneavoastră?

Fericire, nelinişte, teamă ... ? Stiţi ce va fi, tot un băieţel?

37

Adrian SÎNĂ: Îmi place să cred că am fost binecuvântat. Îmi place să glumesc că " cele mai mari hituri pe care le-am compus sunt copiii mei ". Sunt extrem de fericit că voi fi tătic din nou, indiferent că va fi băiat sau fetiţă. În fiecare zi mă trezesc şi mă joc cu Noah, iar asta îmi dă energie să lucrez până noaptea târziu. Când ajung acasă şi-l văd cum adoarme... e magie!

Rita DRUMEŞ: Fostul dumneavoastră coleg de band, Marius Nedelcu, ne spunea într-un interviu „ căsnicia nu reprezintă o garanţie a împlinirii”, dar pentru dumneavoastră ce reprezintă căsnicia? V-aţi decis când veţi face pasul către aceasta?

Adrian SÎNĂ: Cred că este foarte important să fii fericit, sănătos şi împlinit, înainte de toate. Restul vin de la sine.

Rita DRUMEŞ: “ Îmi plac oamenii creativi care sunt deschişi să încerce lucruri noi în muzică ”, aţi declarat acum ceva timp. La ce anume v-aţi referit?

Adrian SÎNĂ: M-am referit la faptul că îmi place să lucrez cu artişti care nu se limitează la un singur stil de muzică, care sunt dispuşi să încerce atât instrumente live cât şi beat-uri din computer, care fac piese dance, pop, rock, R&B, pop-rock, urbane. Nu există limite în artă. Merg în fiecare zi şi lucrez cu echipa mea, dar nu avem limite. Ne place să creăm o mulţime de lucruri noi, să încercăm sound-uri şi idei noi.

Cred că trebuie să gândeşti în afara cutiei pentru a ajunge sus.

Rita DRUMEŞ: Ce alte proiecte de viitor mai aveţi?

Adrian SÎNĂ: Am o mulţime de lucruri pe agendă, însă proiectul care mă entuziasmează cel mai tare în momentul acesta este “ MAXIM ”, o nouă trupă de băieţi pe care am descoperit-o pe internet şi pe care am semnat-o la Premium 38

Artist. Cred că va fi cea mai tare trupă românească în viitor!

Rita DRUMEŞ: Vă rog să răspundeţi la două întrebări pe care aţi fi vrut să vi le adresez!

Adrian SÎNĂ: A fost un interviu frumos! Sunt puţini jurnalişti care se adresează atât de profesionist.

Am lucrat la radio câţiva ani, am fost jurnalist, şi ştiu când întâlnesc oameni speciali. Aceştia sunt din ce în ce mai rari. Vă stimez! Nu există alte întrebări pe care să fi dorit să mi le adresaţi.

Rita DRUMEŞ: Un gând de final pentru cititorii MAGAZIN R! Adrian SÎNĂ : Împreună putem schimba lumea! Eu încerc să o fac prin muzică, voi o faceţi prin

M-am bucurat să pot ajunge la părintele Proclu unde nici semnalul telefonic nu a reuşit să străpungă sacralitatea munţilor. Părintele Proclu era slăbit, existând posibilitatea ca abia peste o vreme să poată primi vizite, de aceea am fost primiţi şi ajutaţi de Maică. Neam rugat ca Dumnezeu să ne ajute.

Pentru că ne aflam acolo, am viztat şi Mânăstirea Agapia, casa lui Alexandru Vlahuţă(merită să păşeşti în acel loc… pe imaginea aparatului foto o fantasmă mi-a apărut în câteva imagini… amprenta scriitorului încă se simte în acele locuri), şi vechea Mânăstire Agapia Deal. L-am revăzut pe părintele Dionisie şi am regăsit aceiaşi linişte şi bucurie în

susţinerea mesajului pe care îl cânt pe scenă. Ne vedem la concerte!

cuvintele sale. I-am mulţumit pentru că ne-a ajutat cu ani în urmă să descoperim şi să vindecăm o boală ascunsă a copilului nostru. Ne-am bucurat că l-am găsit bine sănătos şi plin de energie, lumină şi gânduri frumoase. Din acel loc magic am coborât spre Mânăstirea Sihla. Pe drumul ascuns prin munţi soarele îşi trimitea razele în cortine de lumină. La un moment dat am intrat într-un ” Portal de lumină ” unde efectiv am oprit maşina… nu se vedea nimic… doar un abur plăcut ne înconjura. Copiii au exclamat atunci: “ Mamă, aici este Poarta îngerilor! ”.

SSPPIIRRIITTUUAALLIITTAATTEE

Poarta îngerilor de Simina ŞCLADAN De curând am vizitat Munţii Neamţului, un loc unde lumina se adună şi răsfaţă sufletele adormite de atâta modernitate. Am fost puternic impresionată de liniştea acelor locuri.

(va urma) Magazin R ~ repere culturale



RREED DAACCŢŢIIEE

ECHIPA REDACŢIONALĂ

RUBRICI TAIFET…………...pg.2



PROIECT MANAGER

Rita ENACHE 

DRUMEŞ

ECHIPA DE CONDUCERE

Manager: Rita ENACHE

DRUMEŞ

Rita DRUMEŞ Alice HIRSCH Cosmin MATEŞ Simina Silvia ŞCLADAN dr. specialist nutriţie Dana IONAŞCU dr. L. SAMU stilist Ioana AVRAM

TIPS……………….pg.3 STIL DE VIAŢĂ….pg.6 INTERNAUT……..pg.6 Coffee Break……....pg.7 CONFLUENŢE ISTORICE………..pg.10 Doi pe un balansoar………….pg.12

:: Colaboratori: Cătălina DIACONU Daniel ALEXANDRU Irina BINDER

LUMEA CUVINTELOR…...pg.15

:: Tehnoredactare:

PROZĂ……………pg.19

Rita DRUMEŞ

Cosmin MATEŞ

:: Coperta:

Director adj:

Rita DRUMEŞ

POEZIE…………...pg.16 ESEU……………...pg.18 VERNISAJE………pg.21 DESCOPERĂ LUMEA…………...pg.23 GASTRONOMIE…pg.24

Alice SICHITIU HIRSCH Redactor-şef: Rita DRUMEŞ Redactor-Şef adj: Simina Silvia ŞCLADAN Director economic: Cristian DAVIDESCU

:: Corector: Iolanda MUNTEANU :: Internet: Cosmin MATEŞ

FIVE O’CLOCK…..pg.28 IUBIRI DE LEGENDĂ…………… …………………….pg.30 SIMBOLISTICĂ….pg.32 PARANORMAL….pg.34

Rita DRUMEŞ Alice HIRSCH, Silvia ŞCLADAN

CUTIA PANDOREI……….pg.35

:: Contact: contact@magazinr.yzi.me Citeşte mai mult pe: www://magazinr.yzi.me//

SPIRITUALITATE…… …………………….pg.38

Follow us: @REVISTAMAGAZINR on Twitter | Revista Magazin R on Facebook

Magazin R ~ repere culturale

CRONICĂ DE FILM………………pg.26

CHEIA SOL………pg.36

REDACŢIE……….pg.39 Editura VIF ISSN 2344 – 2611 ISSN-L 2344 - 2611 Tipar: S.C. Start Prod Birotica S.R.L.

39

40

Magazin R ~ repere culturale