Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco-civice. by RuxandraTonco

LUCRARE DE DISERTAȚIE

RESPONSABILIZARE PRIN ACTIVITATE. ARHITECTURA CENTRELOR ECO-CIVICE.

ÎNDRUMĂTOR: Zina-Andreea MACRI AUTOR: stud. arh.Ruxandra-Ioana TONCO aprilie, 2015

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

CUPRINS

PLAN DE IDEI ............................................................................................................................. .... 3 I. CONCEPTE ȘI NOȚIUNI UTILIZATE I.1. Argument - motivarea alegerii subiectului și introducere în problematica sa .............................. 5 I.2. Introducere în termeni ................................................................................... .............................. 5 II. RELAȚII ÎN ECOSISTEM II.1. Introducere în mecanismul ecosistemului .................................................................................. 7 | Ecosistem / Ecosistem urban | II.2. Poziția omului în ecosistem ....................................................................................................... 7 |Atitudinea pozitiv-negativă a omului în relația cu celelalte componenente ale ecosistemului III. DINAMICA SPAȚIULUI DE REPREZENTARE - (ECO) MUZEU III. 1. Traseul spațiului muzeal în timp | Identificarea principalelor forme precursoare conceptului actual de muzeu, precum și a variațiunilor moderne ale acestuia | 

Forme incipiente ale muzeului ........................................................................................... 11



Tendinţe actuale ale conceptului muzeal ............................................................................ 14



Concluzii .......................................................................................................................... 15

III. 2. Eco-muzeul | spațiu de relații în ecosistemul urban |  Apariția conceptului. Principii generale .................................................................................... 16  Variaţii ale eco-muzeului ........................................................................................................... 17 Scandinavia - "Trøndelag Folk Museum" Franţa - "Les Creusot - Montceau - les Mines" Anglia - "Flodden Ecomuseum", Northumberland Japonia - Kawasaki Ecomuseum | Ecomuseum of the Miura Peninsula

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

III. 3. Direcții de dezvoltare a ecomuzeelor | Concepte actuale şi premize în viitor | .............................................................................. 23  Spațiu şi funcţiune în eco-muzeu ....................................................................................... 24  Criterii și strategii de conservare și administrare ............................................................... 26

ANEXE ............................................................................................................................. ............. 26 IV. SPAŢIU DE RESPONSABILIZARE | program, activitate, context bucureştean | IV. 1. Programe și activități de constientizare Educație ...................................................................................................................... 31



|"Grădina comestibilă a școlii"- Șc. gimn."Martin Luther King Jr." Berkeley, California | | "Centrul Bertschi "- Școala primară de Știință Seattle, Washington | | Şcoala primară şi gimnazială pentru Ştiinţă şi Biodiversitate, Boulogne-Billancourt, Fraţa | Artă ............................................................................................................................. 32



| "The Sitka Center" pentru Artă şi Ecologie, Otis, Oregon | 

Centre specializate ...................................................................................................... 33

| Centrul "Schuylkill" pentru Educaţie Ecologică, Philadelphia, Pennsylvania | 

Comunitate ................................................................................................................ 33

| Chalenging Practices| - "The Eden Summer School Project"; "Think Superuse Workshop" IV. 2. Conștientizare în contextul românesc / bucureștean | factori reprezentativi în dezvoltarea unui program de responsabilizare a populației în Bucureşti | 

Identitate, valoare, context social - politic ....................................................................... 34



Implementarea programelor ecologice ............................................................................ 37

ANEXE ............................................................................................................................. ............. 39 V. CONCLUZII RELEVANTE PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ ........................................ 41

VII. BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 43

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

PLAN DE IDEI Firul tezei urmărește identificarea unor relații posibile între natural și antropic, un mediu comun, ce echilibrează ambele părți și oferă posibilitatea coabitării, prin activitatea conștientă ce o desfășoară omul, ceea ce face ca prima parte a lucrării să introducă în discuție mecanismul ecosistemului natural, ca proces similiar cu relațiile regăsite în dezvoltarea societății umane. Sistemul deschis ce caracterizează ambele medii, cel antropic și cel natural, este sinonim cu vulnerabilitatea în fața agenților exteriori, ceea ce influențează conexiunile create, astfel luând naștere ecosistemul urban, ca spațiu comun al proceselor naturale și a celor antropice. Ideea introducerii omului în ecosistem, subliniază conștientizarea omului ca actor principal în ecuație, ce prin particularitățile vieții lui instituie un mediu artificial în cadrul celui natural, și creează o interdependență puternică între cele două componente ale ecosistemului, lucru ce face ca discuția să se îndrepte către identificarea unor factori - cheie ce intervin și condiționează mecanismul ecosistemului, în întregimea sa. Faza următoare privește raportul om - natură, ca relație marcată prin prisma timpului îndelungat în care cele două părți au conviețuit, în perioada în care umanitatea antropiza slab, iar dezvoltarea unor relații afective a omului cu natura a fost posibililă. Lucrarea de față se conturează prin redescoperirea relației cu natura, analiza concentrându se pe modurile în care omul conștientizează rolul său negativ în ecosistemul natural și dezvoltă noi legături cu acesta, incluzându-l în patrimoniul său. Prezentarea naturalului ca element de autenticitate a valorii umane, și încercările de restabilire a echilibrului în relația lor, fac e subiectul tezei de față, ce încearcă determinarea și studiul unor modalități de celebrare a legăturii om - natură, prin protejarea și conservarea mediului înconjurător. Analiza își continuă parcursul prin evidențierea eco-muzeului (extensie a programului muzeului clasic) ca spațiu de prezentare, ce prin variațiunile lui, utilizează naturalul ca și cadru de expunere a unui patrimoniu tangibil, situație incipientă de conștientizare a mediului înconjurător ca parte din autenticitatea umană, și ca valoare de patrimoniu uman intangibil. Variațiile eco-muzeului iau forma legăturii omului cu mediul exterior, o relație ancestrală ce a dat naștere unor activități ce sunt celebrate și transmise prin eco-muzee generațiilor viitoare, iar în contextul dezechilibrului cauzat de intervenția omului în procesul natural, eco-muzeul își identifică principiile în acțiuni de protejare a mediului, dar nu poate fi considerat un panaceu al acestora.

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Ilustrarea conceptului de eco-muzeu se conturează prin exemplele de studiu alese, ce evidențiază o serie de activități publice și spațiile necesare acestora. Pentru o înțelegere mai detaliată a programului, modele sunt adunate din mai multe țări, studiul concentrându-se pe modul de abordare a populației, aspecte pozitive sau probleme ce apar în procesul de formare și dezvoltare a noțiunii. Un alt punct al studiului prin intermediul exemplelor, pe lângă cel al eco-muzeului, vizează principalele programe și activități ce pot educa și conștientiza gradul de influență al omului asupra ecosistemului natural. Diversitatea de programe dezvoltate în acest sens, nu se bazează pe împărtășirea unor valori deja existente a unui grup, ci mai mult pe crearea unora prin atitudinea lor față de mediu. Concluziile capitolelor de exemple constituie o bază de informații necesară în crearea unui exemplu al acestui program în cadrul societății românești. Subiectul discuției își îndreaptă atenția spre construirea unui spațiu de activități de responsabilizare la nivelul Bucureștiului, având ca model experiența altor state și conturându-l în funcție de contextul românesc. Dezvoltarea unui program de dimensiunile acestea, complex și cu asemenea încărcătură participativă, este subor donată caracterului social și identitar al profilului românesc, lucrarea concentrându -se, în pașii următori, pe deschiderea unei paranteze ce încearcă definirea imaginii societății românești în contextul bucureștean, pe identificarea unui set de valori care să conducă în conturarea unor interese ale populației și concretizarea acestora ca fundament în procesul de echilibare om -natură. Lucrarea evidențiază și probleme ce țin de dinamica legislațiilor în România, precum și a unor conflicte de interese ce pot influența aplicabilitatea proiectelor. Sintetizând conținutul tezei, lucrarea identifică principii de dezvoltare a programelor de responsabilizare prin prisma exemplelor, principii ce țin de valori, extrase prin prisma ecomuzeelor, și principii ce țin de canalizarea masei enorme de energie constituită de populație, toate având ca finalitate implementarea în mentalitatea populației a unui nou sistem de valori al vieții, posibile prin educarea și participarea la activități ce integrează respectul față de mediul natural.

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

I. CONCEPTE ŞI NOŢIUNI UTILIZATE I.1. Argument - motivarea alegerii subiectului și introducere în problematica sa

Problemele de mediu cauzate de influența antropică excesivă ce se regăsește în componența ecosistemului, ating, prin complexitatea lor, un nivel, ce prin amploarea sa trimite un semnal de alarmă. Raportul om - natură nu mai privește situația din perspectiva integrării omului în natură, ci invers, din integrarea naturii în mediul omului, în urban, în cazul de față. Preocupările științifice, precum și volumul de întrebări, argumente sau controverse existente, duc la abordarea interdisciplinară a problemei. Pornind de la această necesitate, teza de față își propune identificarea fundamentelor conceptuale și teoretice ce țin de dezvoltarea unor programe arhitecturale, care prin integrarea unor activități de conștientizare a problemelor actuale de mediu, să ducă la implementarea unei mentalități responsabile a generațiilor viitoare.

I.2. INTRODUCERE ÎN TERMENI Sistem / Ecosistem Termenul de sistem 1 reprezintă o structură alcătuită din elemente ce interacționează dinamic2 spre un scop, raportându-se la o serie de reguli. Definiția sa rezonează cu termenul de relație, termen ce se regăsește într-o varietate de medii (mediu matematic, uman, politic, etc.) și poate fi înțeles ca o acțiune, comunicare, raport între componentele sale. Sub accepțiunea de sistem stă întreg universul, precum și componentele sale minerale, vegetale sau animale. Teza de față, abordează noțiunea sistemului din punctul de vedere al ecologiei, al ecosistemului, și mai departe, din punctul de vedere al celui urban Termenul de ecosistem are rădăcini grecești, fiind format din „oikos” (casa, habitat) și „logos” (discurs), sensul inițial al acestuia rezumându-se la toate „condițiile de existență”3, sens 1

| << Sistem, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un întreg

organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit >> sursa DEX 2009 2

| https://www.scribd.com/doc/177706416/Sistem-Definitie, publicat de ILIE Andreea, 2013, p.1

| HAECKEL, Ernst, Heinrich, Philipp, August << Prin ecologie înțelegem totalitatea științei relațiilor organismului cu mediul, în sens larg toate condițiile de existență >>

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

acceptat și astăzi prin definițiile ce îl plasează ca „ansamblu al comunităților vii”4 și al condițiilor mediului în care trăiesc (de proveniență energetică, fizică, chimică, biologică) Biodiversitate Este măsurată în varietatea de organisme existentă într-un ecosistem. Diversitatea biologică este procesul a miliarde de ani de evoluție, din procese naturale sau prin intervenția omului Urbanizare Este sinonimă cu creșterea fizică a zonelor urbane (dezvoltarea, industrializarea și modernizarea), ca rezultat direct al schimbărilor globale Habitat Noțiunea habitatului simbolizează teritoriul în care o specie viețuiește, prin extensie, referindu-se și la „ansamblul condițiilor de mediu” ce determină existența unui grup într-un anumit spațiu5 Crowdsourcing - în traducere "sursa mulțimii" - reprezintă opinia publicului în mediul virtual, ce oferă sugestii, soluţii în cadrul muzeului Muzeu digital - o extensie a muzeului clasic, ce digitalizează patrimoniul cultural şi îl face accesibil publicului larg în mediul virtual Performance art - este sinonim cu interpretarea unui spectacol (de orice natură) spontan sau planificat, cu sau fără participarea publicului; arta se poate întâmpla oriunde, în orice condiţii, şi este des întâlnită pe stradă, unde aceasta devine spaţiu muzeul, loc de prezentare. Flash mobs - noțiunea actuală semnifică un grup de oameni într-un spaţiu public, ce realizează manifestaţii de natură artistică în scopuri de divertisment sau satiră (spre exemplu o bătaia cu perne din Toronto, 2005), însă termenul este asociat și cu o situație violentă. În teza de față este privit ca o nouă formă de expresivitate artistică. Ecological footprint - sistem de măsurare a impactului mediului antropic asupra mediului natural, ce privește consumul de resurse, producerea de deșeuri și stabilește dacă planeta este destul de mare pentru a se regenera și acoperi nevoile umanității. II. RELAȚII ÎN ECOSISTEM II.1. INTRODUCERE ÎN MECANISMUL ECOSISTEMULUI | componente, proces, relații |

Ecosistem / Ecosistem urban 4

| https://www.scribd.com/doc/177706416/Sistem-Definitie, publicat de MÎRZA Steluța, dec.04.2013, p.2

| definiție preluată din http://ro.wikipedia.org/wiki/Habitat, 19.03.2015

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

Mecanismul ecosistemului se regăsește și în cel al relațiilor societății umane, fiind un proces regăsit în relația oamenilor cu mediul în care evoluează. Odată ce omul este componenta activă a orașului, a habitatului său (în termeni de teritoriu),discuția capătă o direcție, prin introducerea urbanului în context și deci, conturarea situației în mediul urban și în termeni de ecosistem urban. Prin accepțiunea urbanului ca mediu principal de locuire și dezvoltare a omului, se naște necesitatea introducerii în studiu a urbanizării, proces în continuă dezvoltare, cauzator de situații pozitive și negative într-un spectru larg de medii. Studiul de față se focalizează pe „interdependența elementelor naturale cu cele socio-culturale”6 ale ecosistemului urban și identificarea problemelor și aspectelor pozitive (din perspectiva urbanizării) în dezvoltărea naturală a ecosistemului și biodiversității. Ecosistemul urban dezvoltă o importanță aparte în cadrul sistemului general, prin „activitatea conștientă”7 ce o desfășoară omul. Mijloacele actuale de care dispune omul pentru activitatea modelatoare și confortabilă a spațiului în care activează, produc s chimbări mai rapide decât în epoca de dinaintea tehnologiei, situație în care exista posibilitatea de readaptare și refacere a naturii era existentă. II.2. POZIȚIA OMULUI ÎN ECOSISTEM | prin atitudinea pozitiv-negativă a omului în relația cu celelalte componenente ale ecosistemului Procesele de urbanizare 8 și globalizare și relațiile între acestea, constituie punctul de pornire pentru înțelegerea aspectelor pozitive sau negative aduse odată cu procesele ce le presupun. La nivel de globalizare atenția se mută spre extinderea conexiunilor ce țin de diverse discipline, o

CĂLINESCU A. Bianca, << Metode și mijloace de conştientizare a stării de sanogeneză a unui ecosistem urban >>

teză de licență, îndr.lect.dr.BOBOȘ, Liviu-Dorel, 2010, p.4, sursa: https://www.scribd.com/doc/257275515/Metode%C8%98i-Mijloace-de-Con%C5%9Ftientizare-a-St%C4%83rii-de-Sanogenez%C4%83-a-Unui-Ecosistem-Urban 7

| sursa: https://www.scribd.com/doc/201874912/Ecosistemul-Urban, publicat de ARDELEANU, Mădălina, 24.01.2014

| Studiile arată că până în 2030 mai mult din jumătate din populația lumii va locui în oraș. Raportându-ne la faptul că zonele

urbane acoperă maxim 6% din suprafața globului, rezultă o situație în care aproximativ 60% din oameni vor viețui pe 6% din planetă. sursa: PICKETT, Steward, BURCH,William.Jr., DALTON, Shawn , FORESMAN, Timothy, GROVE, Morgan, ROWNTREE , Rowan în Urban Ecosystems, << A conceptual framework for the study of human ecosystems in urban areas >>1997,

p. 185–199

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

intensificare a activităților de comunicare, tehnologie, economie, cultură, etc., procese posibile ca urmare a deplasării populației. Efectele acestor procese9 au adus populației plusuri și minusuri; aspecte pozitive prin dezvoltarea locurilor de muncă, prin creșterea veniturilor, cultură, educație, și aspecte mai puțin pozitive ce țin de explozia demografică și fenomenele specifice acesteia, șomajul, aglomerarea, sărăcia, lipsa locuințelor. Pornirea dezechilibrului în viziunea lui Daniel Armenciu în

Spațiu verde, spațiu construit

în România >>10 stă sub deciiziile și acțiunile oamenilor în concordanță cu mediul biofizic în care se desfășoară, mai pe larg alegeri ce țin de locuire, afaceri, divertisment plasate într-un climat, habitat, un mediu ce a fost acolo mult înainte de om. Interacțiunile se răsfrâng în desfășurarea și evoluția internă a urbanului, iar aceste interacțiuni ce pot ține de binele fiecaruia din noi, de educație, gr adul de responsabilitate cu care am fost obișnuiți, nu pot controla întregul și echilibra simultan ecosistemul și funcțiile umane. Mai exact, dezechilibrul se identifică în contextul unei extinderi urbane, situație ce ar trebui să schimbe modul de funcționare a ecosistemului prin introducerea omului ca actor principal, ca termen-cheie, a cărui evoluție aduce instabilitate prin rezultate negative asupra restului participanților. Impactul acestor schimbări se resimt atât în contextul natural, cât și la nivel ul condiției umane, în mod special prin modificări la nivel de comportament, obiceiuri și valori. Peter F. Smith în <<

Architecture and human dimension

(1979) dezvoltă o confruntare a elementelor de suport psihic

și de satisfacție a populației în cadrul orașului istoric și a celui contemporan, afectat vizibil de noile procese de urbanizare. Rezultatele au condus către modificări ce țin de prioritate și nu de esență în valorile tradiționale, care încă există și funcționează. În timp ce în cadrul primului tip de oraș prima nevoia de siguranță, orașul contemporan trebuie să fie capabil să răspundă unei concentrații mari de interese, dar mai ales să răspundă cererii de locuri de muncă. Ordinea priorităților s -a schimbat odată cu evoluția, iar diversitatea de interese necesară azi nu se regăsea decât în coada listei de aspirații ale cetățenilor orașului istoric. Schimbările de preferință ale populației trimit și spre cele de ordin sociologic, ce aduc în prim plan modificări de comportament prin nevoia mai mare de competiție a omului contemporan, manifestări de orgoliu, lucruri ce au tendința să conteze și să influențeze și mediul în care acesta activează. Noțiunea de ecosistem tratată în subcapitolul precedent sintetiza definiția acestuia ca fiind un ansamblu de bază alcătuit dintr-o permanentă relaționare a componentelor sale, iar un element definitoriu al ecosistemului este deschiderea acestuia către fluxurile exterioare lui, ceea ce se poate 9

| sursa: https://www.scribd.com/doc/201874912/Ecosistemul-Urban, << Ecosistemul Urban >>, p.5, publicat de

ARDELEANU, Mădălina, 24.01.2014 | articol publicat în Igloo | Habitat și Arhitectură, nr.107, noi.2010, p.118

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

dezvolta pozitiv sau negativ. Componenta umană în cadrul ecosistemului vine cu elemente artificiale, iar în ceea ce privește relația cu componenta naturală, privirea omului asupra naturii a fost dintotdeauna similară cu exploatare acesteia, în scopul propriului confort. Odată cu creșterea demografică și industrializarea, se simte o tendință intensivă de exploatare 11, ce presupune acțiuni de chimizare, un factor principal în producerea dezechilibrelor în mediul natural. În contextul mediului natural, urbanul este similar cu o sursă de stres în cadrul proceselor naturale ale ecosistemului, datorată componenței umane a acestuia. Influența omului cauzează tulburări, identificate prin exploatarea resurselor, restrângerea ecosistemelor naturale și a biodiversității, introducerea de specii noi (controlul acestora) și poluare. Toate acestea constituie procese noi în ecosistem, create de om și care afectează structura acestuia în sistemul natural. Tensiunea în ecosistem poate fi rezultatul atât a acțiunilor umane, cât și a agenților naturali (în egală măsură). Ecosistemele nu au un caracter static, modificându-se în timp datorită tulburărilor succesive la care sunt supuse. Noțiunile de stres în ecosistemul urban se pot identifica prin observarea tulburărilor și prin răspunsul mediului afectat (de regulă cel natural) la factorii de stres. Acesta poate avea origini naturale, precum secete, uragane, inundații, incendii, dar pot fi și de proveniență antropică (eliberarea de substanțe chimice, ocuparea abuzivă a teritoriilor, etc.). La prima vedere, stresul ar putea fi divizat în cele două surse, natural și antropic, dar caracterul asemănător al acestora reiese din faptul că acelați tip de stres poate veni din ambele surse. În prezent stresul este perceput ca un sistem de factori ce interacționează, factori ce țin de degradarea mediului, dezvoltarea populației sau consumul de resurse. Starea presiunilor în ecosistemul urban în viitor se accentuează, sursa primară de stres provenind din procesele de producție a hranei și utilizarea unei cantități și mai mari de energie. | Industria extractivă a s-a dezvoltat foarte mult datorită rolului important al acesteia în economia globală, lucru ce a cauzat

un impact major asupra mediului natural ( distruge ecosisteme, dislocă terenuri prin excavare, utilizează elemente chimice, creează infrastructuri). Spre exemplu, în intervalul de ani 1945-1995, cantitatea extrasă de aluminiu a înregistat o creștere de 30 de ori. Urmările au constat în secarea filoanelor de resurse naturale și producerea unor tulburări la nivel de mediu și comunitate. Naturalul pierde prin distrugerea calității pământului din zona respectivă, precum și a vegetației și faunei, și deși exploatarea a încetat, poluarea continuă prin resturile de materie industrială periculoasă rămasă în urma procesului. Comunitatea locală este afectată de sărăcie și necesită reorientare profesională. Pentru a cunoaște mai bine situația peisajului de după proces s-au făcut cercetări. În 1974, în S.U.A. existau 1.800.000 de hectare de teritoriu abandonat și degradat din activitatea de minerit. Statisticile în Marea Britanie, în 1984, indicau 45.000 de hectare de acest fel.

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Inundațiile sau incendiile, de proveniență naturală, pot fi provocate în prezent de acțiunile omului, ceea ce susține o diferență între ecosistemul actual și cel "de ieri"12, notabilă prin nivelul de traumatism datorat creșterii populației.Omenirea si-a conturat, în ultima perioadă, un set de reguli pentru menținerea unui echilibru cu mediul natural, dovadă că procesul de conștientizare asupra rolului, în mare parte, negativ, a început. Se pot enumera intervenții de menținere a controlului problemelor de natalitate crescută, de exploatare a resurselor, de poluare, iar cele mai utile metode au fost experimentate prin educație, urmată de metode cultural și legi. Concluzia capitolului gravitează în jurul necesității de a introduce o știință a socialului și a economiei, odată cu alte discipline relaționate, într-o politică de management sustenabil al ecosistemului, ce aspiră către instaurarea stabilității în relația dintre elementele sale componente.

III. DINAMICA SPAȚIULUI DE REPREZENTARE - (ECO) MUZEU III. 1. TRASEUL SPAȚIULUI MUZEAL ÎN TIMP | identificarea principalelor forme precursoare conceptului actual de muzeu, precum și a variațiunilor moderne ale acestuia 12

| Stresul antropic există în ecosistem de acum 50.000 de ani, însă ce diferențiază ecosistemul de astăzi față de cel de atunci

își are esența în creșterea demografică. Până în anul 1804 populația globului a crescut constant, atingând o valoare de 1 miliard de locuitori. Explozia demografică s-a petrecut în ultimii 200 de ani, iar până în 1999 cifra atingea 6 miliarde de oameni. Se preconizează că se va adauga câte un miliard la fiecare 12-15 ani. sursa: CAIRNS, John Jr., << Stress, Environmental >> în Encyclopedia of Biodiversity, ed.II, Vol.7, p.39, Academic Press. © 2013 Elsevier Inc.

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

| Forme incipiente ale muzeului | În parcursul său, conceptul de muzeu a surprins tot felul de expresii. Un exemplu incipient al acestuia a fost colecționarea, ce datează încă din mileniul al III-lea î.Hr.13, când, încă de pe atunci, existau forme de prezentare a acesteia. Ceva mai încoace, în Atena, dar și Roma și Alexandria, în sec.al V-lea d.Hr. s-a dezvoltat o formă de găzduire a artei, numită "pinacoteca", o galerie în care se expuneau picturi, acestea fiind dispuse în zonele cu un debit mare de populație (spre exemplu, la intrarea în Acropole). În "The Nature of Classical Collectors and Collections 100BCE-100CE ", Alexandra Bounia cercetează parcursul colecționării, iar pe baza scriitorilor latini la care se raportează 14, ajunge la noțiunea de cadou, ca motiv de colecționare. Schimbul de cadouri era relaționat cu ideea de identitate, dar și cu cea de timp și spațiu, în contextul în care colecționarea trimitea la trofee de război, comemorare a unor evnimente sau a unor persoane importante istoric sau social. În mare parte, oamenii colecționau obiecte ce le activa "memoria" și care țineau de "fapte" și "concepte"15. Interesul asupra obiectelor de colecție s-a manifestat diferit pe glob, romanii fiind printre cei care colecținau pentru satisfacerea propriei plăceri, transformându-și o încăpere din locuință într-un loc de depozitare și prezentare ale obiectelor. Colecțiile comunităților islamice erau constituite din relicvarii, unde adunau obiecte ale unor persoane importante, de cele mai multe ori de ordin religios.

| Descoperirile arheologului Sir Leonard Wooley în Ur, Mesopotamia, au indicat colecțiile ca precursoare conceptului de

muzeu, obiectele descoperite fiind etichetate cu câte o plăcuță ce îi indica originea și o descriere. Majoritatea aparțineau regilor Nabucodonosor și Nabodinus și era prezentate într-o galerie, despre care nu se știe sigur dacă era publică sau privată 14

| Marcus Tullius Cicero, Gaius Pilnius Secundus, Marcus Valerius Martialis, Titus Petronius Arbiter

| BOUNIA, Alexandra << The Nature of Classical Collectors and Collections 100BCE-100CE >>, Aldershot:

Hampshire, Ashgate, 2004, p. 312 16

| Idem

| În Florența, familia Medici deschide drumul către forma actuală de muzeu, prin expunerea în mediul public a

colecției sale în clădirea Uffizi, asta după ce locuința lor a fost incendiată. În Anglia, s -a manifestat prin donarea cabinetelor de curiozități Universității din Oxford. Odată cu intensificarea acestui tip de activitate, se fondează British Museum, accesibil întregii populații. sursa: << Istoria Colecționismului Și Apariția Muzeului Modern >> https://www.scribd.com/doc/254941525/IstoriaColectionismului-Si-Aparitia-Muzeului-Modern, p. 2

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Fiind o formă de manifestare pe scara socială a oamenilor înstăriți, colecțiile erau î ngropate cu proprietarul în varianta chineză a procesului funerar. Noțiunea inițială de colecție se concentra pe trecutul îndepărtat, nu pe cel recent și era privită ca "sursă de informație și cunoștințe"16, mai ales că, în esența însemna statut, putere. Cu toate acestea, fenomenul era divizat în două tipuri de colecționari, cei care susțineau ideea de acumulare de cunoștințe prin colecție și care le faceau publice comunității, și cei care dezvoltau colecții private. În Evul mediu, noțiunea de colecție era destinată în mare parte caselor regale, și bisericii, în primul caz fiind privată și considerată, la nevoie, capital de finanțare pentru diverse cheltuieli ale statului sau războaie. În cazul bisericii, colecțiile erau accesibile unui grup restrâns de teol ogi și clerici. Treptat, în Europa renașcentistă apar noi forme de spațiu muzeal, așa - numitele "cabinete de curiozități", în care proprietarul colecționa subiectiv obiecte de orice natură (de ordin geologic, etnografic, arheologic, istoric, religios, etc.), iar prezentarea acestora nu era complet publică, ci se adresa unui grup limitat, de obicei format din rudele și prietenii acestuia. Conceptul evoluează spre concretizarea unui spațiu public de expunere odată cu acțiunile de donație a acestor colecții private 17. Direcția de dezvoltare a spațiului muzeal se continuă în sec. al XIX-lea cu deschiderea către publicul larg și prezentarea conținutului într-o manieră accesibilă populației, indiferent de nivelul de educație. Odată cu deschiderea totală către public, s-au dezvoltat muzeele ce promovau identitatea națională, însă în Rusia și Germania acestea merg mai departe de atât, devenind platforme de glorificare a istoriei naționale și chiar "instrumente de îndoctrinare"18. În viziunea lui Tony Bennett 19 muzeele se esențializează în "interpretarea vizuală și textuală" a unui obiect în scopul conturării evoluției umane și societății, iar de cele mai multe ori acestea reprezintă o limită pentru imaginația publicului, evidențiind muzeul din postura de mecanism de influență a maselor prin selectarea informatiilor. Din aceeași perspectivă privește și Michael Foucault, conturând o imagine negativă a muzeului, o instituție supusă Iluminismului, contrară libertății și progresului și raportată la organizarea unor legi universale. Foucault critica definirea muzeului doar în jurul activităților de

| Idem, p. 3

| BENNETT, Tony, << Pasts Beyond Memory: Evolution, Museums, Colonialism >> London and New York, ed. Routlege,

2004, p. 233

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

colecționare și a modurilor de prezentare. Imaginea lui Theodor Adorno 20 asupra conceptului de muzeu susține că progresul acestuia depinde de negarea situațiilor politice și a noțiunii de universalitate a conceptului de "total history"21. Sensul spațiului muzeal în sec. al XX-lea începe să se contureze în direcția celui de astăzi, prin transformarea acestora în spații sociale și ale educației, datorită dezvoltărilor la nivel de informație, turism și economie. Până în prezent, muzeul a asimilat, pe lângă cele de colecționare și prezentare, fun cțiuni de conservare, de cercetare și restaurare, adresându-se din ce în ce mai mult comunității umane. Pragramul a cunoscut o extindere bogată în Europa în special 22, iar definirea includea termeni precum: "public", "societate", inspirație'", "învățare"23. În România, conform ICOM24 s-au conturat 3 parametri ai muzeului, ce au la bază patrimoniul (cultural și natural), muzeul ca instituție, precum și societatea (ca utilizator și creator al patrimoniului). Prin definiție, noul muzeu creează o relație mai strânsă cu publicul, însă concentrarea acestuia stă în interpretarea și cunoașterea aspectelor religioase și culturale ce țin de obiect. În aceeași direcție, studiul prof.dr. Peter Van Mensch de la Universitatea din Zagreb, face public un articol despre metodologia muzeologiei, în care afirmă tendința acesteia de orientare către obiectul relaționat cu alte elemente ce dau conținut teoriei 25.

| ADORNO, W., Theodor: "muzeul era un mormânt al obiectelor moarte" (1981) << Valery Proust Museum >>, în Prisms,

trans. S.and S. Weber, 175-185, Cambridge 21

| FOUCAULT, Michael

Different Spaces >>, 1998, trans. R. Hurley, în M. Foucault, << Essential Works of Foucault

1954-1984 >>, Vol. 2, 175-85, London: Penguin 22

| conform TÂMOVEANU , Oberlander, 13500 muzee în Europa, 7000 în America de Nord, 2000 în Australia şi Asia. alte

2000 în restul lumii 23

| sursa The Museums Association (United Kingdom), definition, 2002, (curent version [rom Cade of Ethics for Museums,

2002) , www.city.ac.uklictop/mus-def

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

| Tendinţe actuale ale conceptului muzeal | Programul muzeului simbolizează o instituție ce funcționează prin satisfacerea publicului său orientat spre cunoaștere și educație. Informatizarea direcționează spre tot mai multe variații ale spațiului conceptual muzeal. O tendință nouă a programului este aceea a digitalizării patrimoniului cultural la nivel global și accesibilizarea colecțiilor, însă direcția vizează uniformizarea, omogenizarea instituțiilor de patrimoniu cultural într-una singură, într-o singură memorie ( "memory institution"26 ), în scopul conservării acesteia pentru generațiile viitoare. Scopul muzeului on-line (îmbracă tot felul de forme: muzeu electronic, muzeu digital, muzeu web) este o extensie a muzeului clasic, ce încearcă stabilirea unei conexiuni virtuale cu publicul, în scopul atragerii acestuia în mediul real al muzeului. Activitatea muzeelor moderne înclud nu numai conceptul inițial de colecționare și prezentare, ci și părerea consumatorului în selectarea conținutului expozițiilor. Un termen actual utilizat în industria muzeatică este "crowdsourcing", o opinie a publicului în spațiul virtual ce oferă soluții și conținut muzeelor. Noțiunea are beneficii în planul comunității, prin oportunitatea amatorilor de a face cunoscute variațiile artei sau identitatea unui grup, dar și pentru muzeu, activitatea fiind un instrument de varietate și îmbogățire culturală. Prezentul aduce variaţiuni în conceptul de muzeu, acesta modelându-se şi diversificându-se din ce în ce mai mult în toate domeniile. Un exemplu îl constituie fenomenul "food truck"27, un mecanism mobil de cultură gastronomică, ce propune experimentarea gusturilor nefamiliare la un preţ redus, pentru o accesibilitate mai mare a populației. Similar cu arta stradală, conceptul poate fi considerat un spaţiu experimental pentru comunitate, o "renaştere a localismului"28. Diversitatea de tipuri de artă regăsită în titluri precum "performance art", "flash mobs", "travelling museums", "virtual museums", dizolvă limite şi se adresează mai puternic comunităţilor. Modelul nou a conceptului de muzeu priveşte spre om, către funcţii de comunicare prin distribuirea informaţiilor, spre opinie şi formarea unei mentalităţi, axându-se pe apropierea de comunitate şi nevoile ei. În această direcţie s-a format eco-muzeul, un mecanism condus de autoritatea publică şi locuitorii teritoriului unde se desfăşoară, conturându-se prin aspiraţiile şi rădăcinile unei comunităţi.

| Consiliul

Internaţional al Muzeelor

| MENSCH, P., Van, << Towards a methodology of museology >>, teză de doctorat, Universitatea din Zagreb, 1992

sursa: www. ictop.org. 27

| SCHWEIBENZ, Werner, << The Development of Virtual Museums >>

http://icom.museum/fileadmin/user_upload/pdf/ICOM_News/2004-3/ENG/p3_2004-3.pdf 27

| fenomenul a început prin Kogi Korean BBQ taco truck în 2008

| MERRITT, E., Elizabeth, KATZ, M., Phillip << Future of museum trends | Museums and the Pulse of the Future >> American

Association of Museums, 2012, sursa: https://www.scribd.com/doc/222563367/Future-of-Museum-Trends-2012

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

Definiţia conceptului surprinde termenul de "oglindă pentru populaţia locală"29, o imagine atât pentru ea însăşi, cât şi pentru alte grupuri. Activităţile ce ţin de prezent urmeză cursul unor cercetări a publicului, prin testarea şi elaborarea unor proiecte de identificare a modalităţilor de captarea a interesului, nu doar în sensul observării, ci şi în sensul participării şi realizarea unor schimbări în mentalitatea publică. Conform studiilor realizate de Royal British Columbia Museums30, s-a constatat o similaritate în cadrul muzeelor de ştiinţe ale naturii, aceea de a dezvolta interes în rândul vizitatorilor, dar nu se observă preocupări în ceea ce priveşte conturarea unor atitudini în sens ecologic. Concluzia studiului ridică o întrebare ce priveşte publicul, "consumator de imagine şi informaţie, fie aceasta un exponat, un ecran, un afiş, un pliant"31 și anume dacă scopul muzeelor se regăsește în oferirea unor "satisfacții vizuale"32 sau în atingerea unor obiective educaționale?

| Concluzii | Procesul de evoluţie al noţiunii de muzeu a fost unul îndelungat, pornind de la colecţiile private până la cele accesibile publicului, moment în care muzeele au jucat un rol important în susţinerea ideilor politice şi guvernarea populaţiei prin interpretarea informaţiilor prezentate acesteia. Colecţiile au trecut prin diverse stadii de reprezentare, evidenţiind statuturi economice şi sociale puternice sau constituind capital de finanţare pentru problemele statului, iar multă vreme populaţia a beneficiat de un acces limitat asupra acestora. Odată cu era informaţiei, programul îşi identifică principiile în relaţia cu societatea, privind mai puţin spre obiect. Variaţiunile conceptului în prezent, îmbracă o multitudine de forme de artă şi spaţii de expunere concretizate în spaţii exterioare, reale (spre exemplu strada) sau în cele virtuale. Digitalizarea muzeului într-o singură instituţie urmăreşte conceptul respins de Foucault, acela al uniformizării culturale, omogenizare ce are rădăcini tocmai în necesitatea evidenţiere a identitatăţii

| RIVIÈRE ,Georges, Henri, << The museum - an evolution >>, în Museum, UNESCO, nr. 148

| studiu realizat în 1988

| OBERLANDER-TÂRNOVEANU, Irina, în << Muzeul și Publicul. Tendințe actuale >>, autor POPA, A., Lavinia,

Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava 32

| POPA, A., Lavinia, în << Muzeul și Publicul. Tendințe actuale >>, Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

grupului în cadrul altor grupuri. Activităţile de experimentare a diverselor culturi de pe glob susţin asimilarea particularităţilor unor comunităţi, acţiune ce treptat poate generaliza cultura. III. 2. ECO-MUZEUL | ca spațiu de relații în ecosistemul urban | | Apariția conceptului. Principii generale | Termenul de eco-muzeu are rădăcini grecești, fiind format din "oikos" și "mouseidon". "Oikos"era unitatea de bază a locuinței din societatea grecească, era spațiul dintr-o locuință în care stătea cel mai învârstă bărbat din familie, în jurul acestei unități desfășurându-se spațiile pentru restul familiei și sclavi. 33 Cuvântul "mouseidon" desemna un spațiu destinat divinităților ce inspirau în artă și știință, iar cu timpul, a devenit o instituție filosofică destinată studiului artelor, deci un loc al discuțiilor filosofice.34 Traseul muzeului în timp a fost îndelungat și plin de transformări și variații ale conceptului, însă în prezent muzeul se traduce prin societate, o concentrare mai mare pe public decât pe obiect. Una din variațiile conceptului privește eco-muzeul, termenul dezvoltându-se la sfârșitul anilor '60, în Franța, din rădăcina "eco" ce provine din "ecologie" şi grecescul "oikos" ce însemna "casă". Conceptul ecomuzeului a fost iniţiat de Georges Henri Rivière prin exemplul muzeului "Creusot" din Franţa, ce îmbracă o activitate industrială, de mare importanţă pentru zona respectivă. Apariţia noțiunii de eco-muzeu surprinde implicarea rolului social si cultural în dezvoltarea termenului de muzeu, în general. Forma nouă de muzeu, cea de “eco”, creează un fenomen de colaborare între două discipline, muzeologia și sociologia, în scopul dezvoltării locale. În concepţia lui Rivière, noțiunea eco-muzeului este în continuă evoluţie, conceptul fiind influențat de relațiile născute între autoritate şi populaţia locală. Imaginea de ansamblu a unui eco-muzeu priveşte spre descoperirea identităţii unei comunităţi, având la bază principii similare unor funcţiuni importante în dezvoltarea unei societăţi. Eco-muzeul îmbracă un joc de cuvinte : memorie, teritoriu, peisaj, natură, traditie, patrimoniu, comunitate și educație (cel din urmă fiind relativ recent). Activitatea și diversele variații incipiente ale unui eco-muzeu au determinat existența a două direcții de dezvoltare a acestuia, una instituțională și una ce coagulează comunitatea. Primul tip de variațiune vizează în special metode științifice și de conservare, iar structura acestuia implică oameni de 33

| http://en.wikipedia.org/wiki/Oikos

| << Istoria Colecționismului Și Apariția Muzeului Modern >> https://www.scribd.com/doc/254941525/Istoria-

Colectionismului-Si-Aparitia-Muzeului-Modern, p. 1

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

știință, manageri profesioniști, turiști și comunitate, pe cea din urmă bazându-se cel mai puțin. Intențiile activităților sale sunt acelea de colecționare, conservare, gestionare și prezentare a patrimoniului natural al zonei. Aceast pricipiu (modificat) de înțelegere a unui eco-muzeu este des întâlnit în modurile de abordare japoneze și chineze a conceptului, în dorința de a prelua modelul francez, şi nu se deosebește cu mult de cel al conceptului clasic de muzeu. Al doilea tip de eco-muzeu se pliază pe subiectul principal al discuției, și este bazat pe încurajarea sensului în comunitate și perpetuarea moștenirii culturale a acesteia, indiferent dacă surprinde un spațiu construit sau nu. Structura de activități are în componența sa comunitatea și autoritățile locale, urmate de manageri și consilieri științifici, iar la final vizitatorii. Scopul mizează pe expresivitate culturală, cooperare la nivel social, economic și politic. Conceptul a fost definit și prin prisma părților implicate în dezvoltarea lui, mai exact a autorităților ce vin cu experți și resurse și a comunității locale ce dezvoltă prin aspirațiile și modul de interpretare. Variațiile de sinonime atribuite termenului (“oglindă a comunității”, “laborator”, “școală”, “centru de conservare”)35 reprezintă forme de conștientizare ale sistemului deschis ce caracterizează un eco-muzeu, metamorfozabil prin resursele și modul comunității de a recepționa și dobândi prin el, dar variind și în funcție de alte contexte. Sub această mască de forme se simte intenția de adaptare a conceptului la societate și în serviciul acesteia. III. 2. VARIAŢII ALE ECO-MUZEULUI | dezvoltarea diferențiată a conceptelor pe glob |

| Scandinavia | "Trøndelag Folk Museum" Modelul Scandinav, apărut la sfârşitul sec. al XIX-lea, este cunoscut ca fiind printre primele forme de eco-muzeu înregistrate de-a lungul timpului, localizându-se în parcurile de peisaj din sec. al XVIII-lea, unde puteau fi întâlnite diverse forme de locuire (cabane ţărăneşti, locuinţe din stuf) sau ruine antice. Deși muzeele scandinave nu s-au dezvoltat sub numele de eco-muzeu, au funcționat după principii asemănătoare, şi anume reconstruirea patrimoniului arhitectural pe situri largi, odată cu încercarea de a reproduce atmosfera şi mediul trecut din care faceau parte. Muzeele în aer liber au avut tendinţa de a se reconstrui în zone cu acelaşi specific arhitectural pentru a evita pierderea de autenticitate. Muzeul "Skansen" este considerat prototipul tuturor muzeelor în aer liber și a fost creat de Hazelius Artur, un etnograf ce considera principiul muzeului clasic ca fiind static și limitat. Muzeul a 35

| RIVIÈRE,H.,Georges, << Images of the ecomuseum în Museum >>, nr.148 ,Vol XXXVII, n° 4, 1985, p. 182

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

fost dezvoltat în Suburbiile Stockholm-ului în 1891, dar procesul de adunare a elementelor culturale a început din 1872. Viziunea lui Artur înfățișa obiectele de muzeu expuse în contextul lor "arhitectural și horticol"36, argumentând că este singura manieră de a le putea înţelege. "Marele Muzeu Nordic", cum a mai fost numit, a fost un loc viu de prezentare și interpretare a culturii vernaculare, încercând să dezvolte activități caracteristice vieții tradiționale, în ideea de a le conserva și furniza particularități ale acestui stil de viață. Colecția a adunat 150 de construcții din toate provinciile Suediei, în scopul de a contura evoluția tipologică a clădirilor în perioada 1574 - 1800, dar și mobilier folcloric, costume, obiecte de meștesug, plante și animale, pentru o mai bună reproducere a preocupărilor vieții sătești. Exemplul muzeelor în aer liber a fost preluat pretutindeni, ceea ce a condus către generalizare și stereotip. Bine ancorat în trecut, imaginea acestuia nu a suferit modificări nici în contextul crizei economice din anii `70, situație când influențele acesteia, combinate cu cele rezultate din globalizare și un mediu socio-cultural dezechilibrat, au creat conștientizări la nivel de ecologie și mediu, precum și dezvoltarea principalelor tipuri de muzee (tradiționale, industriale, etc.), inclusiv a celor eco. Un exemplu actual al muzeelor în aer liber îl constituie "Trøndelag Folk Museum"(fig.1), concentrat pe același pricipiu de "societate istorică" și ilustrarea acesteia prin colecționare, cercetare și conservare, identificate ca principii incipiente conceptului de eco-muzeu. Prin urmare, exemplul preia din modurile de abordare ale celor două tipuri de muzee (în aer liber și cele orientate spre ecologie), plasându-se într-o situație de mijloc, prin păstrarea particularităților muzeelor în aer liber și completarea acestora cu idei ce abordează probleme de mediu și climă. Muzeul se localizează pe o scenă naturală, în cadrul ruinelor castelului medieval al împăratului Sverre și include în jur de 60 de clădiri dezvoltate în jurul unei piețe, prin care, cu ajutorul ghizilor profesioniști, se încearcă reconstituirea imaginii vieții din trecut (fig.2). Clădirile, majoritatea aparținând sec. al XVIII-lea și al XIX-lea, sunt dotate cu "camere de informații", ce pot lua diferite forme (dulap, poster sau chiar forma fizică a unei camere), iar la intrare există plăcuțe organizate pe semne și culori ce indică tipul de activitate desfășurată în construcția respectivă (sănătate, comerț, mică industrie locală, locuință), existând posibilitatea de a aduna mai multe funcțiuni sub același acoperiș. De asemenea, fiecare construcție este plasată pe o hartă a impactului asupra ecosistemului, folosind sistemul de măsurare "ecological footprint"37. Tendința de aliniere la nivel de concept cu eco-muzeul (care s-a dezvoltat doar în ultimii ani) stă în planificarea unor activități care să privească integrarea mai puternică a publicului în cadrul muzeului,

36 |

FITCH, Marston, James, << Historic preservation: Curatorial management of the Built World >>, University of Virginia

Press, 1990, p. 221 37 |

sistem de măsurare a impactului mediului antropic asupra mediului natural, ce privește consumul de resurse, producerea de

deșeuri și stabilește dacă planeta este destul de mare pentru a se regenera și acoperi nevoile umanității.

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

prin dezvoltarea unor grădini de ierburi medicinale bazate pe voluntariat, a unor ateliere de reparații pentru biciclete sau de tâmplărie tradițională, precum și a unei mici brutării, cu ajutorul cărora muzeul să poată organiza mai multe workshop - uri de scurtă durată ce implică și vizitatorii doar în trecere, nu numai comunitatea locală. Contrastul între premisele muzeelor în aer liber și cele ale ecomuzeelor se evidențiază prin tratarea valorilor tangibile, primul tip fiind caracterizat de scoaterea patrimoniului din contextul constituirii lui și expunerea în cadrul unui mediu profesionist. Notabilă este, în același timp și în cazul ambelor tipuri, și similaritatea efortului de a crea o conexiune cu teritoriul, precum și cel de a perpetua mândria și identitatea comună, așa cum se poate observa și în cadrul amenajărilor de tip" Muzeul Satului" din România. | Franţa | "Les Creusot - Montceau - les Mines" Exemplul eco-muzeului francez a constituit o bază de preluare la nivelul altor state, o platformă ce a dat naștere unor variații ale termenului. Dezvoltat din întâlnirea a două concepte diferite, etnologia regională și dorința de implicare (mai pe scurt o problemă și un cadru de rezolvare a acesteia), exemplele de ecomuzee au însumat aceleaşi principii, dar în nici un exemplu nu s-au dezvoltat similar. Conceptul francez priveşte procesul de înțelegere a societății contemporane, ce nu își neagă trecutul și aspiră spre dezvoltare. După anii `84, căutarea s-a intensificat în jurul caracterului interdisciplinar, cu participanți specializați în mai multe discipline simultan (educaţie, ştiinţă, management, arhitectură, ecologie, etc.) și un public capabil să gliseze între rolul de vizitator, participant sau organizator. Limitele sale țin de viața din teritoriul său și de puterea comunității de a-şi identifica valorile sale prin ochii și experiența proprie, nu prin cei ai unui specialist. Deși conceptul s-a pliat relativ rapid în conștiinta comunităților, oferind un răspuns mai pozitiv decât oriunde pe glob, din perspectiva conceptului actual al eco-muzeului, stadiul incipient s-a manifestat prin amplitudinea de eco-muzee industriale, sau a festivalurilor de recoltă, ce prin activitatea lor imaginau o societate ideală perpetuată în viitor. Ideile ce iau naștere în perioadele de dezvoltare sunt greu de perpetuat și adaptat în perioadele dificile. Momentul de dispariţie a prosperităţii economice (anii '75-'80) s-a transmis ca unul de stagnare în cadrul eco-muzeului. Evoluţia acestuia a fost înlesnită de lipsa de interes a populației deja focalizată pe problemele economice și obținerea locurilor de muncă. Resursele limitate au creat mutații în 15

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

conceptul muzeelor, fie ele clasice, fie eco, dezvoltându-le în sensul minimalizării grijilor în rândul populației. Jean Yves Veillard a chestionat evoluţia ecomuzeelor în perioadele mai puţin îmbelşugate, prin neîncrederea în autenticitatea populaţiei care dezvolta interes de participare şi mai curând o tendinţă de "refugiu"38 a acesteia faţă de schimbările socio-economice. Exemplul Franţei vine din perioada incipientă a eco-muzeului, ce o succede pe cea a parcurilor regionale naturale şi este caracterizată de mai multă participare publică. Numit în primă fază muzeu al recesiunii39sau "Muzeul Omului şi al Industriei", experimentul "Le Creusot- les Mines"(fig.3) a implicat comunități și specialiști în interpretarea relației om-mediu și a implicat identificarea, studiul, valorificarea și conservarea patrimoniului local constituit din activitate industrială ( metalurgie, exploatarea cărbunelui, sticlărie, dar și ceramică - fig.4). Urmărind scopul identificării și înțelegerii identității culturale a omului, eco-muzeul (acum numit așa) s-a dezvoltat din intersecția a două momente, unul caracterizat de o perioadă îndelungată de dezvoltare a muzeului clasic, ce venea cu concluzii înaintate de Rivière, și unul preocupat de problemele noi de ecologie și identitate a grupurilor. Exemplul s-a materializat prin activități de expoziție (ghidate de profesori, ingineri specializați și mineri), de cercetare, prin implicarea urbaniștilor, reprezentanților locali, activiștilor și muncitorilor, precum și prin publicații, toate în recunoașterea prezentului și viitorului în dezvoltarea orașului din punct de vedere tehnologic, al planificării economiei și vieții sociale (fig.5). Tot în acest scop, s-au dezvoltat preocupări legate de alcătuirea unor programe de educare a generației tinere, prin proiectul "School House". În proces de evoluție a fost implicată și construcția unei noi fabrici de turnătorie ce a preluat simetria generală a orașului. Arhitectul Pierre Toufaire a integrat programul turnătoriei în imaginea castelelor de sec. XVII și XVIII, marcând camerele comune ale castelelor prin spațiile de mucru ale muncitorilor, culoarele cu spațiile de workshop, iar toaletele cu turnătoria. Exemplul "Le Creusot" a fost unul de succes pentru stadiul incipient al conceptului de ecomuzeu, generând schimb de cultură prin pregătirea activităților și deschizând drumul spre comunicare socială.

| Anglia | Flodden Ecomuseum, Northumberland Anglia a îmbrăţisat mult mai sensibil conceptul eco-muzeului, iar primele încercări de a le dezvolta reprezentau muzee în aer liber sau industriale, însă în prezent nu mai există prea multe

38 |

VEILLARD, Jean, Yves << Images of the ecomuseum >>, în Museum, UNESCO 1985, nr.148 ,Vol XXXVII, n° 4, p. 187

39 |

UNESCO 1985 << Images of the ecomuseum >>, în Museum, nr.148 ,Vol XXXVII, n° 4, p. 188

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

informaţii despre ele40. Modelul englez este mai concentrat în definirea identității prin sentimentul de apartenență a locului, chestiune devenită populară odată cu globalizarea și uniformizarea ce a precedat-o. Dezvoltarea termenilor de “spirit al locului” și “sentiment de aparținere” rezultă în urma unor dificultăți de a ține sub control migrarea populației de la oraș la sat și invers. Amenințările erau de ordin fizic, dar și la nivel de comunitate și produse de o dezvoltare fără precedent a locuirii rezidențiale în cadrul ruralui, ceea ce afecta esența spațiului creată de comunitatea de până atunci. "Flodden Ecomuseum", exemplul ales, reprezintă o altă abordare a conceptului, focusându-se pe patrimoniul intangibil al unui grup, mai mult decât pe cel fizic. Eco-muzeul se dezvoltă la graniţa dintre Anglia şi Scoţia, unde acestea şi-au dus bătăliile acum 500 de ani, şi însumează peste 40 de situri alese de comunitate ce alcătuiesc un muzeu al memoriei (fig.6). Siturile conservă elemente sau ansambluri arhitecturale (castele, poduri, biserici, ziduri), peisaje, arme de luptă, însă adevărata preocupare a comunităţii constă în transmiterea identităţii către generaţiile tinere ce devin din ce în ce mai dezinteresate. Activităţile lor ţin de prezentarea bătăliilor istorice din mai multe perspective (din privinţa războinicilor, a familiilor lor sau a conducătorilor), precum şi împărtăşirea principalelor obiceiuri în ceea ce priveşte tehnicile de luptă (fig.7), gastronomia tradiţională, dialectul sau dansurile. Eforturile privesc spre o strânsă conexiune între ceea ce reprezintă patrimoniu și ceea ce reprezintă tradiție în contextul zonei respective, legate de un puternic sentiment de mândrie pentru valorile existente ale grupului respectiv, iar abordarea unui eco-muzeu se naște din propria imagine a comunității despre sine, nu a specialistului care și-a adăugat propriul sens în conjunctura respectivă. | Japonia | Kawasaki Ecomuseum | Ecomuseum of the Miura Peninsula | Imaginea ecomuzeelor în Japonia privesc conservarea patrimoniului la nivel de natură, agricultură, tradiții culturale și industriale, iar până aici structura de dezvoltare a muzeului este similară cu structura-mamă, observându-se tendintențe de stimulare a comunității spre participare. O caracteristică notabilă a culturii japoneze este aceea de "asimilare a altor culturi"41, iar în ceea ce privește ecomuzeele, se observă preluarea imaginii acelora din Franța și Anglia.

| este vorba despre Avalon 2000 şi Trevitnick Trust în Cornwall

41 |

CORRAL,Navajas, Oscar, << Japan ecomuseums: Global models for concrete realities >>, Socio Museology IV, Cadernos

de Socio Museology, vol. 38, 2010, p.242

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Programul s-a manifestat în Japonia în 3 momente cheie conform lui Ohara42, primul pornit ca o intenție de aliniere cu ideile europene în ceea ce privește problemele de mediu, dar care s-a dezvoltat firav, prin conservarea mediului natural și a tradițiilor ce țin de agricultură (inițiativă a Ministerului Agriculturii). Programul “muzeul mediului rural”(1998) se dezvolta pe o suprafață considerabilă de teren, iar spațiile de prezentare se doreau a fi, în mare parte, exterioare, neconstrânse de o formă fizică. Programul a fost considerat ca "echivalentul japonez al eco-muzeului"43 european, în mare parte deaoarece nu a fost avizat de autoritățile în cauză. A doilea moment cheie al ecomuzeelor în Japonia a vizat introducerea acestora ca "alternativă a muzeelor tradiționale"44, din dorința guvernului de a dezvolta zonele rurale. Acest moment al ecomuzeului japonez, s-a bazat foarte mult pe funcții turistice45, în detrimentul populației locale, lucru ce a culminat cu pierderea încrederii localnicilor și o abordare mai puțin accesibilă a acestora. Abordarea nu a susținut ideea de eco-muzeu, prezentarea obiectelor valoroase vechi alături de suveniruri destinate turiștilor fiind o idee străină principiului eco-muzeului. Printre funcțiile înțelese greșit în Japonia, stă aceea ce privește eco-muzeul ca pe un proces abuziv de dezvoltare financiară locală ce afectează conservarea valorilor. Ecomuzeele sunt înființate pentru aceste beneficii economice, industriale sau turistice în zone care se încăpățânează să promoveze valori sărace din punctul de vedere al conceptului. O altă problemă înregistrată o constituie lipsa de interes a comunității ce atrage și o participare insuficientă, și astfel, o responsabilitate mai mare și poate o abordare greșită a strategiilor de management propuse de autoritățile locale (autoritățile nu se bazează pe opinia colectivă locală, iar asta constituie un minus în cadrul procesului de dezvoltare). Un al treilea moment ce a privit dezvoltarea programului de eco-muzeu în Japonia s-a instaurat după Conferința ONU pentru Mediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro, 1992), când termenul de “ecologie” a devenit popular și conceptul mai bine cunoscut. Ecomuzeele au căpătat profunzime și sens în comunitate, ceea ce a dus la formarea de grupuri și organizații ce au creat activități pentru a susține dezvoltarea corectă a ecomuzeelor și a comunităților lor, integrând acţiuni de protejare a mediului natural. Modelele discutate în teză vizează acest al treilea moment în evoluția eco-muzeului, fiind cel mai apropiat de situația actuală. Exemplul de la Kawasaki, oraș post - industrial, oferă o noutate în ceea ce privește participarea, însumând trei instituții ce acționează pentru conservarea tradițiior și identității 42 |

OHARA, Kazuoki, membru fondator al Societății Ecomuzeologice a Japoniei JECOM

43 |

OHARA, Kazuoki, YANAGIDA, Atsushi, în << Ecomuseums In Current Japan >>, prezentare pregătită în cadrul EIEMC

III (a treia Conferință INternațională a Ecomuzeelor și Comunității Ecomuzeelor, Rio de Janeiro, 2004, p.2 44 |

CORRAL,Navajas, Oscar, << Japan ecomuseums: Global models for concrete realities >>, Socio Museology IV, Cadernos

de Socio Museology, vol. 38, 2010, p.211 45 |

OHARA, Kazuoki, în<< The Image of Ecomuseums in Japan >> ,vol. 25, no.12, pp.26-27, Pacific Friends, 1998

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

culturale: muzeul în aer liber din Ikuta Park "Nihon Minkaen"(fig.8), Eco-muzeul "Tamagawa" și Muzeul Industrial al orașului Kawasaki. Ultimele două reprezintă modele de ecomuzee urbane și abordează o organizare spațială în jurul unui centru ce administrează spații satelit din teritoriu. Activitățile sunt diverse ținând cont de opiniile și îngrijorările populației locale și însumează proiecte de curățare a mediului, workshopuri ce privesc problemele ecologice și de mediu, precum și petreceri cu tematică tradițională ce urmăresc transmiterea obiceiurilor către generația tânără. Exemplul de la Kawasaki a fost inițiat în jurul anilor 2000 și a presupus inițiative de atragere și implicare a comunității în scopuri educative și de dezvoltare socială. Conceptul lor urmărește o "dezvoltare holistică" bazată pe "participarea democratică"46. Un alt exemplu important, Eco-muzeul Peninsulei Miura din sud-estul Tokyo, priveşte organizarea spaţială a programului (fig.9), ce reprezintă o combinaţie a sistemului descentralizat cu "modelul lanţ" al sociologului Peter Davis. Organizarea cu sateliţi prezintă o dificultate mai mare în controlul activităţilor, existând posibilitatea de deconexiune între sateliţi, în timp ce "modelul-lanţ" dezvolta o interacţiune mai mare între elemente. III. 3. DIRECŢII DE DEZVOLTARE A ECO-MUZEELOR| concepte actuale şi premize în viitor | Sistemul de funcționare a unui eco-muzeu întrunește principii în continuă dezvoltare, datorită caracterului deschis al acestuia, însă esența acestora stă în câteva cuvinte: populație, teritoriu, patrimoniu, educație. Eco-muzeul este un o sumă de procese, unul din cele mai importante fiind acela de localizare prin prisma unor aspecte locale și din nevoia unui punct de referință în sentimentul de aparținere și mândrie locală. Concluziile privesc direct societatea actuală caracterizată de eterogenitate, cadru complex creat de necesitatea de a lua tot mai multe decizii și de a face tot mai multe alegeri. Eco-muzeele au avut puncte de start diferite, fie că au fost produsul unor proteste împotriva politicilor culturale de a scoate din contextul lor natural piesele de valoare, fie că s-au născut dintr-un proces de conștientizare inițiat de autorități pentru colectivul local, ele au culminat cu diverse forme de existență și funcționare din pricina împrejurărilor în care se dezvoltau.

46 |

CORRAL,Navajas, Oscar, << Japan ecomuseums: Global models for concrete realities >>, Socio Museology IV, Cadernos

de Socio Museology, vol. 38, 2010, p.223

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Studiul ecomuzeelor la nivelul altor state a urmărit identificarea unor particularități pozitive sau a unor probleme de dezvoltare a conceptului, în scopul utilizării experienței altora în cadrul românesc. Una din concluziile extrase ar fi aceea a preluării conceptului într-un cadru nepregătit din punctul de vedere al conștinetizării populației sau al capacității acesteia de a-și identifica valorile (inclusiv pe cele ale mediului), situaţie ce duce la malformații în înțelegerea termenului și la un răspuns sub așteptări din partea populației. Din experienţa altor stare, participarea comunității a fost aproape inexistentă, iar implicarea a venit din partea autorităților. Dezvoltarea corectă și într-un sens pozitiv al eco-muzeelor nu se poate priva de conștientizarea populației asupra culturii sale și consilierea comunității în luarea deciziilor în teritoriul său. Tot în cadrul problemelor ecomuzeelor, se adaugă situațiile când partea turistică dezvoltă același tip de anomalie la nivel de înțelegere a conceptului, iar oamenii abordează spaţiul într-un mod specific muzeului comun, prin vizitarea valorilor tangibile, fără a dezvolta vreun fel de conexiune cu teritoriul respectiv și ceea ce are de oferit în materie de educație, cercetare sau conservare. Un alt subiect important privește dezvoltarea conceptului în cadrul ruralului, în care o situație des întâlnită era negarea identității indivizilor, a sentimentului de mândrie legată de patrimoniul local și conservarea acestuia, și migrarea spre un stil de viață urban. Una din cauze putea fi dezvoltarea excesivă a turismului în scopul promovării teritoriului respectiv, ceea ce presupune un grad mai ridicat de modernitate și estomparea unor valori ce țin de autenticitatea locului sau sentimentul de aparținere a individului. Concluzionând, programul eco-muzeului este un punct de referinţă în evoluţia socială, un sistem deschis ce poate creşte prin interdisciplinaritatea cu care se abordează subiectul şi prin capacitatea comunităţii respective de a-şi identifica valorile şi a le transmite altora. Eco-muzeul este implantat acolo unde memoria colectivă necesită suport, în cele mai multe din cazuri colectivitatea fiind ameninţată de dispariţia unor activităţi ce reprezentau economia de bază a grupului respectiv. Variațiile eco-muzeului prezintă legătura omului cu natura prin prisma activităților intercondiționate ale acestora, activități ce sunt recunoscute ca tradiționale acum, iar în contextul actual al intervenției omului în procesul natural, atenția eco-muzeelor este direcționată către acțiuni de protejare a mediului. | Spațiu și funcțiune în eco-muzeu | Ecomuzeele au fost construite în situaţii diferite şi cu diverse valori de conservat, prin urmare, unul din criteriile conceptului unui eco-muzeu este exprimarea în forme libere, fără constrângeri, ca rezultat al caracteristicilor distinctive ale zonei, iar formularea unei definiții ce cuprinde anumite

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

categorii de spații poate duce la standardizarea modelului și pierderea în stereotip, având ca urmare nerespectarea identității locale. Punctul de start al eco-muzeelor a fost în directă legătură cu programul de muzeu, dar asimilat odată cu identificare patrimoniului intangibil al unei comunităţi. Spaţiul de prezentare al colecţiilor a devenit unul exterior, conturat prin activităţile de conservare a tradiţiilor şi identităţii unui grup. În cele mai multe exemple, principala funcţiune întâlnită în cadrul eco-muzeului este aceea de prezentare a valorilor tangibile, de cele mai multe ori constituite din colecţii de unelte pentru activităţi specifice, obiecte utilizate în gospodării, podoabe, arme de luptă, în mare parte o colecţie adăpostită întrun muzeu comun. Prin urmare, eco-muzeul poate fi considerat o extensie a programului arhitectural general, cunoscut de secole, în care conştientizarea unei valori intangibile a grupului a dezvoltat o serie de spaţii interioare sau exterioare care să adăpostească workshop-uri de cercetare şi educaţie, expoziţii, precum şi alte funcţii turistice. În cadrul muzeului clasic, modelarea spaţiului depinde de aşteptările publicului contemporan, acesta dezvoltând trei tipuri de interese primare47: interese intelectuale, interese estetice, recreaţionale, precum şi posibilitatea de a le dezvolta simultan. În cazul eco-muzeului, atenţia se focalizează pe participant, mai mult decât pe vizitator. În consecinţă spaţiul destinat participării trebuie să intrunească particularităţi de activitate. Comparat cu muzeul clasic, un eco-muzeu este abordat dintr-o perspectivă multidiciplinară, ceea ce înseamnă atitudini noi de dezvoltare într-un cadru accesibil, şi poate include participarea populaţiei la expoziţii cu temă de cercetare, lucrul cu resurse limitate48, schema funcţională a muzeului fiind transformată în funcţie de necesităţile fiecărei comunităţi. Confor studiului din capitolul precedent, organizarea eco-muzeelor în spaţiu a fost în faza incipientă structurat după schema unui lanţ (fig.10), însă cu timpul, a evoluat într-o structură descentralizată, pentru a se putea lucra punctual. Ansamblul era dezvoltat în jurul unui centru ce coordona sateliţii distribuiţi în teritoriu, sateliţi ce puteau însuma spaţii construite pentru diverse acţiuni (administrare, workshopuri, spaţii de informare, etc. ), dar şi spaţii exterioare. Conţinutul, forma şi funcţiunea eco-muzeului se modifică în funcţie de dinamismul şi identitatea locului. "Asahimachi Ecomuseum Core Center", este un exemplu de eco-muzeu urban, în Tokyo, ce funcţionează ca centru de organizare şi însumează mai multe funcţiuni. Centrul s-a dezvoltat într-o 47

| DONGHAI, Su, << Communication and Exploration | Chinese eco-muzeums:the path of development >> , p.179

| Idem, p. 165

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

clădire bioclimatică49 deja existentă, construită cu zece ani înainte şi dezvoltă o bibliotecă specializată în istoria locală şi un departament de educaţie organizat cu săli pentru cursuri şi workshop-uri, câteva mici camere de discuţii şi administrare, precum şi un auditoriu. | Criterii și strategii de conservare și administrare | Eco-muzeul se desfășoară într-un “teritoriu amplu”50, cu aceela nivel de valoare peste tot, o valoare ce privește spre memoria colectivă a comunității unde se dezvoltă. Memoria localnicilor poate atinge însușiri tangibile ( construcții, străzi, obiecte), dar și o însemnătate la nivel sufletesc, legată de sentimente, istoric, ceremonii, tradiții dezvoltare prin transmiterea pe cale orală. Datorită complexității și diversității de valori, abordarea interdisciplinară a eco-muzeului poate oferi un răspuns pozitiv în dezvoltarea politicilor și programelor acestuia. Dezvoltarea unui plan accesibil pentru populație ce conține direcții explicative este necesar în contextul în care comunitatea a întâmpinat dificultăți de înțelegere a conceptului (la nivel global). Planul vizează o împărțire a responsabilităților într-un grup mai restrâns, un grup împuternicit de întreaga comunitate pentru luarea deciziilor și care va articula relații între comunitate și administrația locală. Odată ce populația locală înțele cultura, moștenirea și particularitățile ei de viață, chiar dacă privesc spre o situație materială limitată și condiții de viată austere, comunitatea se va dezvolta prin încrederea în forțele proprii, prin mândria specificului său. Printre beneficiile programului de eco-muzeu se numără progresul economic local prin oportunitățile de locuri de muncă create odată cu dezvoltarea acestuia și promovarea lui turistică, în limitele păstrării identității și autenticității teritoriului și populației sale. Alte beneficii numără aspectele educative, de cercetare istorică, biologică și gastronomică. Fondurile necesare în evoluția programului se însumează din donații, turism, în principiu, dintro cooperare echilibrată între autoritatea locală, asociații și participanți voluntari. Politicile de management ale patrimoniului tangibil sau intangibil țin de “monitorizarea impactului”, “înregistrarea succesului” și “evaluarea continuă a circumstanțelor”51 ce pot afecta

| arhitectură bioclimatică - ține cont de condițiile climatice și de mediu, pentru a obține un confort optim, fără a depinde de

sisteme mecanizate; principiile sunt asemănătoare cu cele utilizate de arhitectura tradițională şi ţin de orientare, utilizarea terenului naturală a terenului, a materialelor cu masă termică, etc. 50

| HONG YI, Sabrina, << The evaluation of ecomuseum success / Implications of international frameworks assessment of

chinese ecomuseums>> Teză de Doctorat, School of Architecture, Landscape Architecture & Urban Design, University of Adelaide, Adelaide, Australia, regăsit în 16 martie 2015 sursa: http://asaa.asn.au/ASAA2010/reviewed_papers/Yi-Sabrina_Hong.pdf 51

| Conform Centrului Patrimoniului Mondial (UNESCO 2009), <<World Heritage Cultural Landscapes >> nr. 26, p.37

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

dezvoltarea. Prin raportul dintre monitorizare și evaluare se vor putea transforma și îmbunățăți programele și strategiile de dezvoltare durabilă a ecomuzeelor. Întrebarea ce se desprinde din modul de evoluție a termenului, țintește procesul de transformare a interesului populației asupra programului, de la indiferența comună cadrului incipient, până la participare. Explicația ar putea coagula nevoia de reafirmare a identității datorată pierderii stării de echilibru dintre sat și oraș sau globalizării. Activitățile propuse de eco-muzeu dezvoltă o platformă de căutare a sinelui în contextul actual omogen, o descoperire și afirmare a potențialului unei comunități, o diferențiere a grupurilor. Beneficiile sunt conștientizate de populație și țin de revitalizare prin interacțiune socială, de echilibrare a procesului de producției și a celui de consum, precum și de acumulare de interese și aspirații ale unor grupuri diferite.

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

ANEXE | subcapitol Variaţii ale eco-muzeelor | dezvoltarea diferențiată a conceptelor pe glob |

| Scandinavia | "Trøndelag Folk Museum"

fig.1 - img. de ansamblu în muzeul în aer liber Trøndelag

fig.2 - reconstituirea imaginii vieţii din trecut

| Franţa | "Les Creusot - Montceau - les Mines"

fig.3 - imagine de ansamblu

fig.4 - atelier de montare a locomotivelor

fig.5 - fotografie aflată în colecţia eco-muzeului face parte din istoria economico-socială a comunităţii

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

| Anglia | Flodden Ecomuseum, Northumberla

fig.6 - câmpul de luptă - muzeu al memoriei

fig.7 - transmiterea tehnicilor de luptă

| Japonia | Kawasaki Ecomuseum | Ecomuseum of the Miura Peninsula

fig.8 - Ikuta Park "Nihon Minkaen", parte din eco-muzeul Kawasaki

fig.9 - schemă organizare descentralizată în teritoriu eco-muzeu Miura

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

fig.10 - schema de organizare în teritoriu după modelul unui lanţ (introdusă de Peter Davis)

fig.11 - organigrama eco-muzeu

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

IV. SPAŢIU DE RESPONSABILIZARE | program, activitate, context bucureştean | IV. 1. PROGRAME ŞI ACTIVITĂŢI DE CONŞTIENTIZARE | identificarea activităţilor ce urmăresc responsabilizarea populaţiei în mediul ecologiei, precum şi a tipurilor de programe arhitecturale utilizate, împreună cu organizarea spaţială necesară punerii în practică a proiectelor |

| Educație | |"Grădina comestibilă a școlii"- Șc. gimn."Martin Luther King Jr." Berkeley, California | Școala are ca misiune transmiterea cunoștințelor esențiale de viață și pe acelea legate de alegerile hranei, ce se pot dezvolta în efecte pozitive sau negative asupra omului. Instituția a început să susțină activitățile în grădină și bucătărie odată cu transformarea unui acru de teren în grădină, acesta funcționând ca parcare până atunci. Elevii săi participă la întreg procesul de creștere al plantelor (fig.12), de la semănare până la recoltare și mai departe, până la gătit (fig.14). Experiența lor este completă, programul bazându-se doar pe activitate și foarte puțin pe studiu. În acest fel, aceştia nu doar asistă la lucrul pământului, ci chiar se implică (activități de pregătire a pământului pentru semințe, de curățare, de întreținere, de irigare, etc.). Odată cu proiectul, meniul lor este mult mai bogat în legume și fructe proaspete, grădina cuprinzând în jur de 20 de tipuri de ierburi, salată, duzi, zmeură, prune, porumb dulce, vinete, varză, roșii, dovlecei, grâu, a căror îngrijire culmineză cu o bogată experiență socială. Programul a înregistrat și un comportament pozitiv diferit între elevi, ce ține de o mai bună comunicare între ei, respect în opinii și responsabilitate. Instituția a devenit un model preluat în întreaga lume, un mediu de conștientizare a valorilor naturii, ce respectă și promovează mediul urban și natural. Fiind un program care s-a adaptat nevoilor actuale ale lumii și mediului, școala nu a primit modificări din punct de vedere arhitectural, pentru anumite spații necesare adăpostirii de unelte și gătirii fiind folosite cele existente deja în cadrul școlii. În grădină s-a intervenit punctual, cu construcții de tip seră pentru plantele ce necesită o atenţie deosebită (fig.13). | "Centrul Bertschi "- Școala primară de Știință Seattle, Washington | Școala este un mediu de studiu ce promovează respectul și grija față de mediu prin integrarea elevilor săi în activitățile de monitorizare a energiei, a apei consumate şi în experimentarea materialelor şi tehnologiilor necesare unei clădiri sustenabile. Instituția educă prin propria clădire, certificată cu Gold 27

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

de către LEED52, prin apropierea copiilor de ceea ce înseamnă arhitectură responsabilă faţă de mediu. Clădirea foloseşte materiale non-toxice, îşi generează energia necesară pentru a funcţiona, captează apa de ploaie, iar elevii sunt implicaţi în activităţile de întreţinere (fig.15). Pe lângă clasele de ştiinţă, şcoala dispune şi de două grădini ce funcţionează ca două săli de curs exterioare, una de legume şi fructe, iar cealaltă orientată spre cunoaşterea altor culturi prin plantele indigene ce se regăsesc acolo. Majoritatea plantelor şi fructelor cultivate sunt utilizate în activităţi legate de artă. Grădinile oferă un mediu propice studiului botanicii, educând copiii spre o comunitate responsabilă faţă de mediul în care trăieşte. | Şcoala primară şi gimnazială pentru Ştiinţă şi Biodiversitate, Boulogne-Billancourt, Fraţa | Exemplul ales este localizat în mediul urban și promovează o regândire a "conexiunilor între natură și educație"53, urmărind crearea unui ecosistem funcționabil în unitatea pe care o dezvoltă. Școala propune un loc de studiu pentru elevii săi, dar și pentru localnici, un loc ce susține grija față de biodiversitatea urbană. Organizarea spațială delimitează zone interioare, specifice unei instituții comune de educație, dar și o zonă verde, pe acoperiș (fig.18), unde flora și fauna joacă un rol important în educația elevilor. De asemenea abordarea arhitecturală din punct de vedere a fațadei, zidul mineral ce înconjoară clădirea, funcționează ca un catalist pentru biodiversitate şi încurajează creșterea mai multor tipuri de mușchi, ferigi, precum și dezvoltarea insectelor (fig.19). | Artă | | "The Sitka Center" pentru Artă şi Ecologie, Otis, Oregon | Respectul faţă de mediu este dezvoltat şi printr-o abordare artistică în Otis, Oregon, ce adună scriitori, profesori, artişti plastici în diverse workshop-uri de artă realizate pe suport ecologic. Ansamblul este specializat în fabricarea manuală a hârtiei (fig.20), ceea ce atrage o mulţime de oameni interesaţi de alternative ecologice a materialelor utilizate în arta lor. Centrul este încadrat în peisajul natural sălbatic şi se organizează în jurul unor studiouri şi cabine mici, unde se desfăşoară nu numai activităţi, ci şi expoziţii susţinute de un spaţiu înalt ce favorizează prezentarea şi instalaţiilor necesare acesteia.

| LEED - Leadership in Energy and Environmental Design - este un standard pentru clădirile sustenabile în ceea ce priveşte

sistemul lor de design, construcţie, operare şi întreţinere 53

| sursa: http://www.archdaily.com/585862/primary-school-for-sciences-and-biodiversity-chartier-dalix-architectes/

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

| Centre specializate| | Centrul "Schuylkill" pentru Educaţie Ecologică, Philadelphia, Pennsylvania | Ansamblul datează din 1965, când funcţiona sub numele de "Centrul Văii Naționale Schuylkill", însă urmărea același scop, acela al unui mediu de cercetare și observare a naturii. Acesta cuprinde 6 mile de pădure, iazuri, pajiști ce includ activități pentru toate vârstele. Centrul este un laborator viu, însumează spații de cercetare, trasee pentru explorare și recreere, galerie de artă ecologică, sere de creștere a plantelor, precum și clinică pentru animalele sălbatice (fig.22). Programele introduse se adresează tuturor categoriilor de vârstă. Cel pentru copii include tabere de vară, de weekend, afterschool, creându-le zilnic un contact cu natura (fig.21). Programul pentru adulți dezvoltă workshop-uri, lecturi în aer liber, evenimente ce privesc probleme de mediu. Centrul se concentrează pe relația dintre natură și sănătate și în sprijinul ideii susține un program de sănătate, de conștientizare a beneficiilor naturii în viața omului. Conceptul centrului se naște din dorința de a crea o relație între mediu și om, bazată pe o experiență pozitivă a vizitatorului și crearea unui respect al acestuia pentru mediul înconjurător. | Comunitate | | Chalenging Practices| Programul a fost dezvoltat de "Architecture Sans Frontières" – UK și dezvoltă o serie de workshop-uri internaționale ce exeperimentează design-ul participativ, integrând ONG-uri și comunitățile unde activează. Studiul se concetrează pe două exemple de activități ale acestui program. "The Eden Summer School Project" - septembrie 2009, Cornwall UK - a implicat populația în procesul de creare și materializare a unor obiecte de design ecologice, ce servesc la c reșterea plantelor (asemănător cu conceptul grădinilor verticale dispuse pe pereți, acoperiș sau garduri). Proiectul a fost un instrument de reconectare a populației cu natura și a implicat o serie de discuții și activități practice. Discuțiile s-au concentrat pe producția de hrană și alternativele dezvoltării lor în mediul casnic, precum și efectele pozitive ale grădinăritului (sănătate, socializare, mediu). "Think Superuse Workshop" - martie 2009, Oxford - a însumat o comunitate diversă de specialiști și studenți, ce au fost introduși în mediul unui design reutilizabil. Subiectul "superutilizării" a fost dezbătut în cadrul unor discuții, ca mai apoi să fie experimentat, testat, observat și

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

materializat în prototipuri din resturi de materiale (din anvelope uzate în proiectul de față) ce servesc ca locuri de şedere. IV. 2. CONȘTIENTIZARE ÎN CONTEXTUL ROMÂNESC / BUCUREȘTEAN | factori reprezentativi în dezvoltarea unui program de responsabilizare a populației în Bucureşti |

| Identitate, valoare, context social - politic | În mod obligatoriu, desfășurarea discuției ce privește dezvoltarea unor spații ce promovează conștientizare (și implicit participare) în București, se concentează pe identificarea unui set de valori la nivelul comunității bucureștene, imposibil de atins fără raportarea la esența identității românești, ceea ce poate conduce în direcția identificării unor interese, credințe și tradiții ale populației. Dezvoltarea unui program cu o asemenea încărcatură participativă este subordonat caracterului social și identitar al comunității unde se vrea implementat, caracter ce are rolul de agent principal în procesul pozitiv al programelor ce pot echilibra relaţia om - mediu. Dimensiunea politică și economică fac parte din același sistem structural, și împreună cu cea socială, creează relații puternice de interdependență în identificarea particularităților unei comunități ce încearcă asimilarea conceptelor ecologice. Legat de identitatea românească, teza își propune să deschidă o paranteză în încercarea conturării imaginii societății românești și bucureșteanului în același timp. În mare parte, când discutăm despre identitatea românilor, aceasta se raportează la sufletul românesc și primește nenumărate formule în încercarea de a o descrie54, asta datorându-se și varietății de discipline ce abordează tema specificului românesc. Plasată în plan religios, identitatea românească este menținută de ortodoxism, în timp ce din punct de vedere economic țara noastră este esențializată într-un “caracter agrar”, “pastoral”, de domeniul sătescului. Profilul psihologic al națiunii se rezumă la ospitalitate sceptică, “zeflemitate”, “tendință de inactivitate”, “fatalitate”55, iar conform contextului geo-politic România se află la confluența culturii orientale cu cea occidentală. Viziunile sociologilor M. Ralea și D. Drăghicescu pe tema dezvoltării identității naționale surprind contextul istoric, ce a conturat prin influențele altor popoare și a născut pasivitate și adaptabilitate în caracterul românesc56. Așadar, identitatea românească este definită de capabilitatea poporului de 54

| ,,spiritualitate românească” (Mircea Vulcănescu), ,,ortodoxie” (N. Crainic), ,,specific naţional” (G. Ibrăileanu), ,,spirit

românesc” (Nae Ionescu), ,,spaţiu mioritic” (L. Blaga) - Identitatea românească în contextul modernității tendențiale, autor Ctin Schifirneț, articol din Revista Română de Sociologie, nr. 5-6 2009, p.471 55

| termeni surprinși în Identitatea românească în contextul modernității tendențiale, autor C-tin Schifirneț, articol din Revista

Română de Sociologie, nr. 5-6 2009, p.471- 472 56

| ,,Căci adaptabilitatea e o sabie cu două tăişuri. Ea poate însemna evoluţie, inteligenţă, fineţe, supleţe, progres, după cum

poate însemna laşitate, duplicitate, şiretenie, superficialitate”. - M. Ralea, Fenomenul românesc, ediţie de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, Editura Albatros, 1997, p. 90

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

conservare a acesteia în contexte istorice conflictuale, la care se adaugă modul propriu de a răspunde, organiza, participa în alte contexte. Rezumatul ar putea surprinde în cadrul formării identității românești procese precum moștenirea și dobândirea, lucru ce ar putea trimite referințe către capacitatea de schimbare și conceptul de modernitate în spațiul românesc. Modernitatea în cadrul românesc nu are o structură clară, s-a manifestat lent și amorf, condiționată de incompatibilitatea mentalității naționale cu cea europeană. Nepotrivirea a fost, și este, rezultatul propriei istorii dezvoltate prin progres și, totodată, teama de acesta. Identitatea națională a fost formată în ideea de comuniune în detrimentul idividualizării, datorită pricipiiilor ortodoxe care au stat la baza ei. De altfel, gândirea rurală implementată în conștiința românilor de milenii incoace nu poate fi influențată în cateva secole. Analiza identității românești ar trebui să pornească din evidențierea ruralului în societatea românească, împreună cu perpetuarea acesteia în timp, ca o rezistență la modernitate. Grupurile ce au acceptat mai ușor schimbarea faceau parte din urban, conștientizând beneficiile de care ar putea profita. Partea rurală a primit cu mai puțin entuziasm modernitatea, dar nu a refuzat-o complet opunându-se timpului. Viziunea sătească nu a renunțat la culoarea locală, nu s-a împotrivit radăcinilor propriei culturi. Acceptarea modernității în Romania echivalează cu progresul și pierderea identității deopotrivă.

Capitolul încearcă identificarea particularităților platformei sociale de dezvoltare a unui ecomuzeu, sub surprinderea caracterului comunității aflate la baza dezvoltării programului. În configurarea situației participă percepția și modul de interpretare a individului, ca element activ și având ca centru orașul ca “produs al naturii umane”57. Imaginea societății bucureștene surprinde o formă de unitate amplificată, ca rezultat al unei memorii colective focusate strict pe trecut. Majoritatea elementelor urbane (de orice natură, funcțional arhitecturală, culturală, etc.) se concentrează în jurul sensului de coeziune, de solidaritate: popor, național, patrie58, simbolurile comunității actuale încadrându-se în perioada de dinainte de ‘89.

| În << The city >>, viziunea autorilor Robert. E. Park, Ernest W. Burgess, și Roderick D. Mckenzie definește orașul ca

“produs al naturii și în mod paticular al naturii umane” . O accepțiune a orașului vine din partea sociologului și psihologului Lewis Mumford în << What is a City >>, a cărei percepție evidenția “rolul secundar al design-ului fizic în raport mediul natural și valorile comunității”. Implicațiile economice, a tot ceea ce înseamnă comunicare, industrie și trafic se subordonează nevoilor factorului social. Viziunea este similară cu cea a lui Lefebvre ce susținea deosebirea dintre oraș și urban, primul prezentat ca o situație materială, fizică, în timp ce al doilea adăugă profunzime printr-o “realitate socială” bazată pe dezvoltarea de relații 58

| Casa Poporului, cinematograful Patria, Teatrul Național, etc.

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Sistemul de valori al comunității românești din București (ecourile se întind probabil la nivel de țară, nu numai în capitală) este conturat în stil socialist, un adept fundamental al omogenității și unității în defavoarea diversității. Concluziile unui cercetări efectuate în 201059 au urmărit raportul defavoarea diversității. Concluziile unui cercetări efectuate în 201060 au urmărit raportul populației polarizate, pe de o parte, pe ideea totalitară de unitate ce țintește anularea pluralismului politic, și pe de altă parte, pe ideea de varietate, similară cu încrederea, deschiderea către opinii noi, acceptarea altor moduri de gândire. Concluziil studiului în ceea ce priveşte preferințele din punct de vedere politic și estetic ale populaţiei, s-au clasat în regimul politic totalitar în relație cu titlul de cea mai frumoasă clădire din București, titlu atribuit Casei Poporului61. Tendința populației este aceea de a aștepta o puternică intervenție a statului în societate, printre obligațiile acestuia numărându-se protecția socială și asigurarea locurilor de muncă și a pensiilor. Așteptările nu sunt greșite, însă înclină către aceeași direcție socialistă, ca rezultat probabil al tendinței de inactivitate ce caracterizează psihologicul românesc. Identitatea românească, definită de pasivitate și o dorință egală cu zero în ceea ce privește noțiunea de schimbare, s-a conturat prin prisma setului de valori transmis de regimul comunist și, mai mult decât atât, intenția de raportare la el încă exită62. Conform viziunii lui Warner Jr. simbolul moare în contextul schimbărilor de natură socială sau ideologică și deși perioada imediat următoare socialismului privește spre acest lucru, rezultatele sunt acelea ale unei schimbari superficiale, imaginea urbană la nivelul populației actuale rămânând fidelă criteriilor monumentalității și uniformizării, iar cea simbolică închistată în structura de dinainte de ‘89. Întoarcerea spre trecut este probabil un rezultat al modelelor actuale lipsite de substanță, fără o identitate care să poată oferi semnificații la nivelul populației din prezent, ceea ce direcționează spre o hartă valorică a Bucureștiului ce depinde de memoria colectivă a socialismului. | Implementarea programelor ecologice | 59

| Cercetarea Cartografierea socială a Bucureștiului a fost derulată în lunile Aprilie–Iunie 2010 de Catedra de Sociologie din

cadrul Facultății de Științe Politice, SNSPA București 60

| Cercetarea Cartografierea socială a Bucureștiului a fost derulată în lunile Aprilie–Iunie 2010 de Catedra de Sociologie din

cadrul Facultății de Științe Politice, SNSPA București 61

| Studiul s-a concretizat într-un procentaj de 30,9% din populație ce a înclinat către totalitarism odată cu considerarea Casei

Poporului ca cea mai frumoasă clădire din București. Concluziile au fost extrase din articolul București: prezența trecutului prezent / Traiectorii reprezentaţionale şi configuraţii valorice în cultura urbană, autor Roxana Cuciumeanu, revista Societatea Reală, nr.2, 2010. 62

| În perioada socialistă, se remarcă dispoziția urbaniștilor către generozitate în ceea ce privește spațiul urban, urmată de o

mai mare importanță acordată criteriilor estetice decât celor economice. Ceea ce se desprinde este concluzionat într-o anumită nevoie de “grandoare” a societății de atunci, perpetuată automat în conștiința populației de azi, dovadă că urmele regimului comunist nu au dispărut nici după două decenii (termen atribuit de Ivan Szelenyi - sociolog)

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

Problemele Bucureștiului sunt legate de un dinamism spațial necontrolat 63 imediat după 1990, iar expansiunea pieței și a locuințelor a favorizat o utilizare extinsă a terenului și, implicit, degradarea mediului natural. Degradarea terenurilor reprezintă o problemă de ordin mondial, născându-se ca și în România, din conversia terenurilor agricole și chiar a celor naturale valoroase. Situația a declanșat dezechilibre în ecosistem. În București, majoritatea transformărilor terenurilor în zone rezidențiale, au condus către un acces redus la infrastructura de transport, la aprovizionarea cu apă potabilă sau gaz și canalizare. Conform UE, managementul deșeurilor noastre este incompatibil și inadecvat cu standardele si directivele lor64. Situația conexiunii necorespunzătoare a zonelor rezidențiale la facilitățile de mai sus, se regăsește în impactul lor asupra mediului, prin poluarea aerului, solului, contaminarea florei și faunei și pierderii biodiversității și habitatului. Dezechilibrele Bucureștiului țin de o coordonare ineficientă a planurilor startegice, anumite zone beneficiind de planuri de acțiune, programe și proiecte, însă unele fiind total neglijate. Ceea ce înlesnește și mai mult dezvoltarea pozitivă a lucrurilor, este conflictul dintre proprietarii terenurilor și managerii ariilor protejate, în contextul în care, de multe ori, terenurile protejate nu aparțin statului65. În ultimul timp s-a evidențiat existența unor programe66 ce dezvoltă direcții de identificare a obiectivelor naturale, culturale, a ocupațiilor tradiționale și propunerea de proiecte pentru promovarea lor. Odată cu aderarea la UE, România a fost nevoită să își extindă zonele protejate la o suprafață de 17%, iar această situație a generat dezvoltarea unor acțiuni de conservare precum "Natura 2000" ce a dus la creșterea ariilor protejate în oraș. Un exemplu îl contituie acela al "Parcului Natural Comana" ce se desfășoară pe un teren de aproximativ 25 ha, dintre care 10 ha se suprapun cu zona orașului.

| DUMITRAȘCU Monica, GRIGORESCU Ines, NĂSTASE Mihaela în Sustainable natural landscape management within

Bucharest metropolitan area, Jurnal Geografic 62 (2010) 1, 21-32 , p.23 sursa: https://www.sav.sk/journals/uploads/03121139GC-10-1_Dumitrascu_et_al.pdf 64

| Idem, p.24

| Un exemplu concludent este acela al Deltei Văcărești, ce se preconizează că va fi transformată în zonă protejată, dar acest

moment depinde de rezolvarea situației juridice a terenului. Proprietarii terenurilor ce însumează Delta au fost deposedați de loturi în timpul perioadei socialiste, iar odată cu recâștigarea lor prin instanță, vor să beneficieze de ele. 66

| Cultura 2000 este un subprogram al celui numit Europa Creativă ce finanțează proiecte culturale de colaborare în mai

multe state. Vizează protejarea patrimoniului, studiul și activitatea industrială în ariile speciale ce dezvoltă delte, estuare, lagune, golfuri, ce s-a materializat la noi prin programul Sulina workshop 2006.

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

Implementarea unei gândiri în favoarea verdelui ține de o colaborare constantă și echilibrată a autorităților cu mediul privat și poate o comunicare mai puțin impersonală și dinstantă între cei doi actori principali. Soluția privește în mod direct o responsabilizare a primei părți prin aplicarea sistemelor de conservare și regenerare a elementelor naturale, dar și o responsabilizare a populației, în primul rând prin educație. Urmările pot fi direct legate de dinamism social, economic și cultural, situație ce se îndreaptă spre ideea eco-muzeului.

ANEXE | subcapitol Programe şi activităţi de conştientizare | |"Grădina comestibilă a școlii"- Șc. gimn."Martin Luther King Jr

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

fig.12 - activităţi în grădină

fig.13 - vedere de ansamblu

fig.15 - activităţi de

gătit

| "Centrul Bertschi "Școala primară de Știință Seattle, Washington |

fig.16 - activităţi de întreţinere (măsurarea apei)

| Şcoala primară şi gimnazială pentru Ştiinţă şi Biodiversitate, Boulogne-Billancourt, Fraţa |

fig.17 - acticităţi de întreţinere (măsurarea apei)

fig.18 - faţadă minerală

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

| "The Sitka Center" pentru Artă şi Ecologie, Otis, Oregon fig.20 - proces manual de producere a hârtiei

| Centrul "Schuylkill" pentru Educaţie Ecologică, Philadelphia, Pennsylvania | fig.21 - plan de situaţie

fig.21 - proiect pentru copii

| Chalenging Practices|

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

V. CONCLUZII RELEVANTE PENTRU PROIECTUL DE | introducere în amplasament, propunere program, conditii de dezvoltare | Tema propusă invită la o reflecție aprofundată în ceea ce privește elementele esențiale constitutive ale unui ecosistem urban ce produce prin consecința alcătuirii echilibrului natural - artificial de care are nevoie. Proiectul propus se orientează către crearea unui mediu de responsabilizare a omului prin introducerea lui în zona valorilor necesare obținerii acestui echilibru întruchipat de urban și natural. Aceste idei contureaza un program complex ce se constituie din activități ce cercetează și expun modele, educă și pun în practică. Sintetizând cuprinsul tezei, proiectul implică utilizarea principiilor unui eco-muzeu, ce însumează identificarea unor valori, prin prisma programelor arhitecturale și de activități ce pot direcționa populația spre această conștientizare. Scopul final urmărește implementarea în rândul oamenilor a unei noi filosofii de viață, integrată în activități de celebrare a mediului natural prin respectul față de el. Experiența acestor tipuri de programe privește acest concept prin raportarea la necesitățile și identitatea populației unde se dezvoltă. Analizele de indentitate concluzionează cu focusarea acestor proiecte în activități de educare și petrecere a timpului liber în cadrul familiei, acesta fiind centrul existenței în România. Amplasamentul ales pentru tema proiectului de diplomă este situat în zona de sud-est a Bucureștiului și reprezintă o zonă supusă unor mari divergențe în prezent, din punct de vedere natural, politic, social și economic. Subiectul, și mai ales viitorul Deltei, a manifestat interes în ceea ce privește publicul, înregistrându-se o mare participativitate în mediul de dezbatere virtual, dar și în cadrul realității, odată cu derularea proiectelor de curățare a zonei, acestea fiind susținute numeric de comunitatea bucureșteană. Scenariile de intervenție în zonă trasează o linie clară de echilibru între mediu natural și artificial ce se poate implementa doar prin conexiunea omului cu teritoriul respectiv și înțelegerea valorilor naturii în viața și progresul umanității. Procesul de conștientizare a omului implică, în primul rând, o educație în acest sens, o educație prin activitate și implicare în mediu natural. Proiectul de diplomă se va concentra pe protecția cadrului natural și a biodiversității Deltei prin dezvoltarea unui sistem de spații dinamice, deschise, și adapatarea acestora la activități ce implică populația în valorificarea potențialului zonei. Propunerea se conturează într-o succesiune de spații 37

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

interioare și exterioare de diverse funcțiuni, care să implice publicul într-un proces de cunoaștere interdisciplinar. Ansamblul se va atașa digului ce a format un mediu de protecție al ecosistemului Deltei, și va funcţiona prin fuziunea a 4 elemente esențiale constitutive, mai exact 4 mari funcțiuni: educaţie, cercetare, workshop şi expoziţie. | Centrul de Cercetare | - format din laboratoare de nutriţie şi sănătate, precum şi de biodiversitate şi ecosistem, va susţine o comunicare deschisă cu publicul, implicându-l în acţiuni de observare, cunoaştere şi experimentare a relaţiei dintre natură şi sănătate. | Centrul de Educaţie | - preocupările aspiră către implementarea unei gândiri ecologice, aliniate cu mentalitatea europeană, exerciţiile adresându-se tuturor categoriilor de vârstă şi conturează activităţi ce protejează mediul natural şi evidenţiază valorea acestuia în viaţa umană. | Workshop | - spaţiile de lucru cu comunitatea sunt favorizate de cadrul larg exterior digului, unde populaţia poate experimenta beneficiile preocupărilor ce reunesc comunitatea (de exemplu agricultura urbană), sau se pot desfăşura şi în interior prin proiecte ce privesc problemele de mediu, urbanism, dar şi activităţi ce susţin identitatea noastră naţională. | Expoziţie | - se va dezvolta în mediul exterior sau interior și va susține activitățile din cadrul Forumului prin prezentarea acestora vizitatorilor, odată cu aceasta contribuind la promovarea valorilor ce definesc societatea românească. Proiectul se conturează într-o direcție de similaritate cu ceea ce înseamnă ecosistem (o componentă naturală și una antropic), încercând să preia procesul și structura acest uia, aspirând către deschiderea politicilor și populației spre respectarea valorilor existente ale spațiului și dezvoltarea unei relații de coabitare a spațiului sălbatic cu cadrul urban ce îl înconjoară.

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

BIBLIOGRAFIE

• ANDERSON, Gail - "Reinventing the Museum: Historical and Contemporary Perspectives on the Paradigm Shift", Paperback – March 9, 2004 • AZOUS, L., Amanda, HORNER,R. Richard - “Wetlands and Urbanization: Implication for the Future”, Final Report of the Puget Sound Wetlands and Stormwater Management Research Program, Lewis Publishers, 2000 sursa: http://your.kingcounty.gov/dnrp/library/archive-documents/wlr/wetlands-urbanization-report/wetrept.pdf • BATTIMER, Anne "Social Space in Interdisciplinary Perspective", publicată de American Geographical Society, Vol. 59, No. 3 (Jul., 1969) • BREBBIA,C.A, PULSELLI, R. - “Eco-Architecture V: Harmonisation between Architecture and Nature”, Wessex Institute of Technology, 2014 • BODART, Magali, EVRARD, Arnaud - “Architecture & Sustainable Development: 27th International Conference on Passive and Low Enery Architecture” (vol.1), PLEA2011 • CASTELLS, Manuel - "The Information Age: Economy, Society and Culture", Oxford,UK: Blackwell https://indahwidiastuti911.files.wordpress.com/2013/06/manuel_castells_the_rise_of_the_network_socie ty_with_a_new_preface_volume_i_the_information_age_economy_society_and_culture_information_ag e_series__20101.pdf • DAVIS, Peter - "Ecomuseums and the Democratisation of Japanese Museology", disponibilă on-line 25 feb. 2010 http://www.scribd.com/doc/113336497/Ecomuseums-and-the-Democratisation-of-JapaneseMuseology#scribd • DRĂGHICESCU, D., - "Din psihologia poporului român – Introducere", studiu introductiv de Virgil CONSTANTINESCU-GALICENI, ed. îngrijită şi note de Elisabeta SIMION, Bucureşti, Editura Albatros, 1995 https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/dumitru-draghicescu-din-psihologia-poporului-roman1907.pdf • DUMITRAȘCU,

Monica, GRIGORESCU Ines, NĂSTASE Mihaela în ""Sustainable natural

landscape management within Bucharest metropolitan area, Jurnal Geografic 62 (2010) 1, 21-32 sursa: https://www.sav.sk/journals/uploads/03121139GC-10-1_Dumitrascu_et_al.pdf 39

stud. Ruxandra - Ioana TONCO

• DONGHAI, Su, "Communication and Exploration | Chinese eco-muzeums:the path of development" http://www.trentinocultura.net/doc/soggetti/ecomusei/Atti_Convegno_eng.pdf • LITTMAN , Jacob A. - "Regenerative Architecture: A pathway Beyond Sustainability" , University of Massachusetts-Amherst http://scholarworks.umass.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1389&context=theses • MENSCH, P., Van, "Towards a methodology of museology", teză de doctorat, Universitatea din Zagreb, 1992 sursa: www. ictop.org. • OHARA, Kazuoki, YANAGIDA, Atsushi - "Ecomuseums In Current Japan ", prezentare pregătită în cadrul EIEMC III (a treia Conferință INternațională a Ecomuzeelor și Comunității Ecomuzeelor, Rio de Janeiro, 2004 • OHARA, Kazuoki, în " The Image of Ecomuseums in Japan " ,vol. 25, no.12, pp.26-27, Pacific Friends, 1998 • POPA, A., Lavinia, în "Muzeul și Publicul. Tendințe actuale", Universitatea “Ștefan cel Mare”, Suceava • RALEA, M., "Fenomenul românesc", ediţie de Constantin SCHIFIRNEŢ, Bucureşti, Editura Albatros, 1997 • SCHIFIRNEȚ, C-tin - "Identitatea românească în contextul modernității tendențiale", articol din Revista Română de Sociologie, nr. 5-6 2009 http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.5-6-2009/PDF_5-6-2009/05-CSchifernet.pdf • UNESCO 1985 - "Images of the ecomuseum" , în" Museum", nr.148 ,Vol XXXVII, n° 4

WEB • "Cultural Route and Ecomuseum Concepts as a Synergy of Nature, Heritage and Community Oriented /Sustainable Development/ Ecomuseum " Ibar Valley - European Journal of Sustainable Development(2014) http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCcQFjAB&url=http%3 A%2F%2Fwww.researchgate.net%2Fprofile%2FZeljko_Bjeljac%2Fpublication%2F262765318_Cultura l_Route_and_Eco_museum_Concepts_as_a_Synergy_of_Nature_Heritage_and_Community_Oriented_S ustainable_Development_Ecomuseum_Ibar_Valley_in_Serbia%2Flinks%2F00b49538ca6f8cfb9e000000 .pdf&ei=E9cYVZucBo7bPZzcgZgH&usg=AFQjCNE5yf_i6ftunmRJHEi34BxEdRCDmw&sig2=3b1BDneJqlZNRQcmbpVTg&bvm=bv.89381419,d.ZWU

Responsabilizare prin activitate. Arhitectura centrelor eco - civice | Plan de idei |

• “Environmental Education - the path to Sustainable Development” http://www.pro-e.org/files/environmental_education.pdf • HONG YI, Sabrina - "The evaluations of ecomuseum success: Implications of international frameworks for assessment of chinese ecomuseums" http://asaa.asn.au/ASAA2010/reviewed_papers/Yi-Sabrina_Hong.pdf • “People’s Sustainability Treaty on Environmental Education for Sustainable Societies and Global Responsability” https://sustainabilitytreaties.files.wordpress.com/2012/05/peoples-sustainability-treaty-on-environmentaleducation-for-sustainable-societies-and-global-responsibility-draft-for-rio20.pdf • QUEROL , Lorena, Sancho "Understanding Sociomuseology: Causes and principles of a sociallycommitted tool for an inclusive society"- cercetare "Portuguese Foundation for Science and Technology" 2014 http://infed.org/mobi/globalization-theory-and-experience/ • SCHWEIBENZ, Werner, "The Development of Virtual Museums" http://icom.museum/fileadmin/user_upload/pdf/ICOM_News/2004-3/ENG/p3_2004-3.pdf • "The Blending of Place and Voice in Ecomuseums: Educating Communities and Visitors in the New Museum" - Vol. 3, No.2, December 2010 www.ried-ijed.org • "Strategia Naională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030 ",București 2008, Guvernul României Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/StategiaDD.pdf • http://www.archdaily.com/613272/how-architecture-sans-frontieres-improves-the-built-environmentwith-everything-but-buildings/ • http://issuu.com/beatricedecarli/docs/cbd2013_lp_report_en-download?e=0/8061996