Foto: Gigi Mihnea
Foto: Ionatan Þuþu Foto: Ionatan Þuþu
)
17-18 decembrie 2010 Foto: Gigi Mihnea
)
JUBILEU
Samuel a luat o piatra (…) si i-a pus numele Eben-Ezer (Piatra de ajutor); zicând: "Pâna aici Domnul nea ajutat." )
)
)
Adunare de sarbatoare
Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , ,
1 Samuel 7, 12
Colegiul de redacþie ºi colaboratorii.
© 2010
Nr. 54
. Decembrie 2010
ani
în loc de EDITORIAL
Cuprins
Colaborarea în Domnul ................................................ 4
Slãvit sã fie Domnul
..................................................................... 7
Fr. Valer Irinca
Bucurie pentru suflet
................................................................. 8
Ion Beg
Urare la aniversare
........................................................................ 9
Violeta Ille
Ieri, azi ºi în veci
............................................................................ 10
Adriana Negoi
Un gând
.................................................................................................... 11
Ana Asandei Cãsuþã
Cuvânt pentru suflet... Logos fiitor ºi creator ............................................................... 12 Alina Marini
Cuvânt pentru suflet - La mulþi ani
......................... 14
James Foster
Sã ne bucurãm
.................................................................................. 16
Liliana Lupoaie
Steaua sus... rãmâne
................................................................. 17
Ionuþ Ivas
Nu slujesc, ci sunt slujit !
................................................... 18
Daniel Dragomir
Nebunia unui cuvânt
................................................................. 20
Adrian Fotache
Daruri ºi binecuvântãri
Sã ne dãm toate silinþele ca sã înaintãm în Duhul Domnului la o tot mai strânsã ºi mai rodnicã împreunã-lucrare frãþeascã. Eforturile personale pe care ni le dãm fiecare pentru a obþine cât mai frumoase performanþe duhovniceºti în lucrãrile de creaþie sunt lãudabile ºi sunt necesare. Dar este un efort ºi mai lãudabil ºi mai necesar: acela de a ajunge la o împreunã-lucrare de grup. Când Mântuitorul i-a învãþat pe apostolii Sãi sfinþi cã trebuie sã devinã fiecare un vas ales în slujba lui Dumnezeu, le-a vorbit totdeauna la plural, ºi nu la singular: Voi toþi sunteþi fraþi. Toþi trebuie sã ajungeþi una. Sã gândiþi la fel, sã simþiþi la fel, sã vorbiþi la fel ºi sã lucraþi la fel. Realizarea fiecãruia personal la cel mai înalt nivel creator este o tainã înaltã. Dar este una ºi mai înaltã ca aceasta: realizarea în grup a unui ºi mai înalt nivel de creaþie. Aceasta numai Hristos ºi Duhul Sfânt o poate face.
împreunã îºi împãrtãºesc unii altora tot ce au creat. Aceasta trece apoi în dezbaterea tuturor ºi fiecare simte lucrarea creatã ca pe un bun al Frãþietãþii, al Domnului – ºi contribuie cu ce poate la înfrumuseþarea ei, fãrã nici un gând egoist. Ce înaltã ºi curatã conºtiinþã este aceasta! Acolo unde lucrãtorii Domnului s-au obiºnuit cu munca împreunã, unul observã o deficienþã, altul alta; unul propune o îmbunãtãþire, altul alta. ªi totul se încheie fericit pentru toþi. Ce har dã Domnul acolo unde fraþii lucreazã armonios împreunã! ªi ce pagubã veºnicã se produce acolo unde nu este colaborare între fraþii lucrãtori! Sã ne împãrtãºim fiecare tuturor tot ce Domnul ne-a descoperit nouã deosebit ºi frumos! În felul acesta fiecare, îmbogãþind pe alþii, se îmbogãþeste ºi el prin ceilalþi cu tot ce Domnul le-a descoperit lor. Ce frumos este acest circuit de valori ºi ce
Foto: Gigi Mihnea
Cuvânt pentru suflet - 5 ani Nuþi Dragomir
........................................................... 23
Valeriu Ionaºcu
Din El, prin El ºi pentru El
................................................ 25
Ana Maria Tiber
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
Colegiul de redacþie al revistei împreunã cu fr. Ionatan Ille ºi pãr. Viorel Chircã. Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
Un grup de creaþie nu-l anuleazã pe nici unul dintre membrii sãi, dar prin împreunã-lucrarea tuturor se ajunge acolo unde este idealul Evangheliei: Hristos în toþi ºi toþi în Hristos. Membrii acestui grup unit, deºi lucreazã fiecare aparte, când se adunã
binecuvântare aduce el fiecãruia ºi tuturor! Sã ne dãm toate silinþele ca sã ne creãm cât mai dese ocazii de acestea – ºi sã folosim cu toatã dragostea ºi din plin aceste mijloace sfinte, spre slava lui Dumnezeu ºi lãrgirea Împãrãþiei Lui în noi ºi între noi! Traian Dorz, Întâi sã fim
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
3
ani
- scurt istoric -
)
Foto: Ionatan Þuþu
La îndrumarea fratelui Ionatan, pe 17-18 decembrie a fost organizata o adunare cu prilejul sarbatoririi revistei. Tot cu acest prilej a fost lansata cartea „Jubileu – Cuvânt pentru suflet”. )
)
)
Î
În iarna anului 2005 trãiam cu nostalgia foii pentru tineri „Dor de veºnicie” pe care fratele Sorin Tãnase a tipãrit-o pentru un timp în adunarea din Galaþi. Faptul cã ne vedeam undeva publicate lucrãrile noastre, aºa cum erau ele la început, puþin stângace, timide, cel puþin în ce mã priveºte, ne încuraja foarte mult sã slujim Domnului prin darul 4
decembrie 2010
acesta al scrisului. Am simþit apoi lipsa foii „Dor de veºnicie” ºi cred cã Domnul, privind cu drag la dorul ºi la disponibilitatea noastrã, a fãcut primul pas din marele plan pe care îl avea El cu privire la revista „Cuvânt pentru suflet”: un gând. Gândul viza o simplã foaie pliatã, scrisã în cel mai simplu program, pe
CUVANT PENTRU SUFLET
care îmi imaginam cã ºi eu o pot tehnoredacta. Împreunã cu sora Dana Pânzariu (atunci Ignat), cãreia i-am împãrtãºit acest gând, am mers sã cerem sfatul pãrintelui Viorel Chircã. Pãrintele ne-a sfãtuit sã ne rugãm mai întâi ºi sã cãutãm cel puþin 5 tineri responsabili care sã se angajeze la aceastã muncã ºi care sã susþinã foaia cu articole pe lângã cele pe care le vom primi de la tinerii din adunare. Apoi sã punem la punct de la început anumite aspecte la care nici nu ne gândisem: formatul ºi titlul foii, unde ºi în ce tiraj se va tipãri, cum se va distribui, cum va fi susþinutã financiar. Dupã ce am vorbit cu pãrintele, am simþit cã Domnul are totul în control ºi m-am simþit, personal, susþinutã, protejatã. Gândul nostru a zburat repede la doi tineri credincioºi ºi implicaþi în adunare, care au ºi acceptat sã se implice în aceastã lucrare, apoi un alt tânãr s-a oferit sã se ocupe de tehnoredactare, ºi cred cã Domnul l-a îndemnat, pentru cã a lucrat atât de mult pe partea aceasta pe care niciunul dintre noi nu am fi putut sã o facem atât de bine, apoi un altul s-a oferit sã ajute. ªi astfel ne-am strâns ºase tineri, ne-am întâlnit, ne-am rugat, am stabilit toate aspectele care þineau de format, tipãrire, distribuire, susþinere financiarã. În toate eram mereu susþinuþi, ajutaþi, îndrumaþi de pãrintele Viorel Chircã. Toate au curs frumos spre împlinirea acestui sfânt gând ºi în toate se vedea desluºit Mâna Domnului care ne cãlãuzea, ne inspira ºi avea grijã sã înlãture toate piedicile care, bineînþeles, nu au întârziat sã aparã, pentru cã vrãjmaºul întrevedea pericolul pe care micuþa revistã îl reprezenta pentru împãrãþia lui. Foaia pe care mi-o imaginam eu avea sã fie, de fapt, tip revistã, de dimensiunea A5, tehnoredactatã în Corel Draw
(program despre care nici nu aveam idee cã existã, dar slavã Domnului cã a pregãtit El pe cine sã se ocupe de asta), avea sã aparã într-un tiraj de 70 sau 80 de exemplare, printatã la imprimantele personale, sã fie distribuitã gratuit între tinerii adunãrii din Galaþi ºi sã fie susþinutã financiar prin donaþii. Când am început lucrul am realizat cã, din toate lucrurile pe care îmi imaginam cã le pot face chiar numai cu ajutorul Danei, nu ºtiam decât sã pliez foi. Atunci am învãþat un lucru important: în Lucrarea Domnului totul se face în colaborare. În decembrie 2005 a ieºit primul numãr al revistei „Cuvânt pentru suflet”. De atunci au urmat multe întâlniri cu pãrintele Viorel pentru corectarea articolelor. Acolo am învãþat foarte multe despre Domnul, despre viaþa de credinþã, despre slujirea prin scris. Acele întâlniri m-au ajutat sã înþeleg multe lucruri ºi sã cresc duhovniceºte. M-au apropiat de Domnul ºi de fraþi. De la al doilea numãr al revistei, Domnul ne-a inspirat gândul sã împãrþim revista în mai multe secþiuni: editorialul, Din ogorul Evangheliei, Darul creator al tinereþii ºi Iisuse, noi, copiii... care astãzi este înlocuit de Grãdina cu miresme. Mai târziu a crescut tirajul pentru ca revista sã poatã fi distribuitã ºi în satele judeþului Galaþi, unde a fost foarte bine primitã ºi aºteptatã cu dor numãr de
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
5
Fr. VALER IRINCA
decembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Nu,ti Dragomir
Slavit sa fie Domnul ! )
6
Pe 17 decembrie a fost o întâlnire mai restrânsã în care fratele Ionatan ne-a împãrtãºit din nou din tainele scrisului ca mijloc de slujire a Domnului. Sau citit 2 articole ºi o poezie publicate în revistã. La sfârºit, pãrintele Viorel împreunã cu fratele Ionatan, ajutaþi de fratele Daniel Dragomir, ne-au pregãtit o frumoasã surprizã tuturor: câte o diplomã pentru fiecare frate ºi sorã care au scris câte cel puþin un articol sau o poezie la revistã. A doua zi a fost o adunare lãrgitã cu acelaºi prilej. S-au citit o parte dintre impresiile cititorilor publicate în cartea „Jubileu – Cuvânt pentru suflet” ºi s-a continuat cu vorbiri, poezii ºi cântãri. Au fost douã zile pline de binecuvântãri în care am trãit cu toþii stãri înãlþãtoare, o rãsplatã peste mãsurã din partea Domnului pentru frumoasa slujire de 5 ani la revistã. Binecuvântat sã fie Domnul pentru planul Sãu frumos pe care l-a avut cu noi de la început, când nici nu ne puteam gândi cât va ajunge de departe. El sã þinã ºi pe mai departe în Mâinile Sale Sfinte revista „Cuvânt pentru suflet”, ºi sã o îmbogãþeascã cu lucrãri tot mai inspirate.
)
numãr. Ce mare încurajare era pentru noi ºi motiv sã-L lãudãm neîncetat pe Domnul când auzeam veºti despre fraþii din sate care aºteptau cu dor revista! Ea a fost, este ºi cred cã va mai fi ºi de acum înainte un cuvânt hrãnitor pentru sufletele însetate ale fraþilor. Cu timpul, în colegiul de redacþie au intervenit schimbãri. Unii dintre cei care au fost la început au renunþat din motive personale, dar binecuvântate. Au sprijinit apoi revista prin rugãciune, iar Domnul a ridicat pe alþii în locul lor. Rândurile colegiului de redacþie s-au înnoit. Domnul ºi-a revãrsat harul ºi inspiraþia Sa neîncetat, ºi sub grija Lui ocrotitoare, revista „Cuvânt pentru suflet” a crescut calitativ oferind o bunã hranã sufletelor noastre. Astãzi revista se tipãreºte în 300 de exemplare la tipografie. Design-ul ei a crescut în calitate în foarte mari proporþii, asta ºi datoritã faptului cã fratele Ionatan ºi sora Violeta, care redacteazã revista „Oastea Domnului”, ne-au pregãtit un curs special în care ne-au împãrtãºit din experienþa ºi din cunoºtintele lor, pe lângã alte întâlniri în tabere, având acelaºi scop. În decembrie 2010 revista a împlinit 5 ani. O vârstã rotundã ºi frumoasã pentru care aducem slavã lui Dumnezeu, Iniþiatorul, Cãlãuzitorul ºi Izvorul inspiraþiei ei. La îndrumarea fratelui Ionatan, pe 17-18 decembrie a fost organizatã o adunare cu prilejul sãrbãtoririi revistei. Tot cu acest prilej a fost lansatã cartea „Jubileu – Cuvânt pentru suflet” în care au fost publicate o parte dintre cele mai frumoase articole din revistã, câteva articole potrivite scrise de pãrintele Iosif, de fratele Traian ºi de poetul Ioan Alexandru, cu impresii ale cititorilor ei ºi cu informaþii despre fraþii ºi surorile care au scris aceste articole.
T
„Tu dar, copilul meu, întãreºte-te în harul care este în Hristos Iisus. ªi ce-ai auzit de la mine, în faþa multor martori, încredinþeazã la oameni de încredere, care sã fie în stare sã înveþe ºi pe alþii. Suferã împreunã cu mine, ca un bun ostaº al lui Hristos. Nici un ostaº nu se încurcã cu treburile vieþii, dacã vrea sã placã celui ce l-a scris la oaste. ªi cine luptã la jocuri, nu este încununat, dacã nu s-a luptat dupã rânduieli. Plugarul trebuie sã munceascã înainte ca sã strângã roadele. Înþelege ce-þi spun; Domnul îþi va da pricepere în toate lucrurile.” (2 Timotei 2, 1- 7)
Cãci numai cuvântul Sãu este singurul mijloc, unic ºi veºnic, care este luminã viaþã ºi putere pentru sufletele care îl iubesc ºi trãiesc în comuniune cu EL. Cred cã Duhul Domnului a fost cel care a inspirat titlul acestei publicaþii: „Cuvânt pentru suflet”, celor care au avut pe suflet ideea aceasta, de a se angaja ºi continuã în Oastea Domnului lucrãri inspirate sub revelaþia Cuvântului ºi Duhului Sfânt, avându-se în vedere pregãtirea celor tineri ºi nu numai, pentru o trãire tot mai armonioasã având temelia pusã în dragoste, pentru Domnul ºi fraþi, aºa cum ne-a îndemnat fratele Traian:
„La luptã tineri credincioºi la luptã, spre viitorul luminos, Hristos sã fie dus la fraþii noºtri ºi fraþii noºtri la Hristos, Hristos sã fie dus la þara-ntreagã, ºi þara-ntreagã la Hristos, Hrisos sa fie dus la lumeantreagã ºi lumea-ntreagã la Hristos.” Acesta sã vã fie scopul ºi idealul vostru, continuând revelaþiile ºi înºiraþiile pãrinþilor noºtri: pr. Iosif ºi fr. Traian. Personal mã bucur din toatã inima pentru acest început fericit ºi mã rog Domnului pentru voi toþi ºi pentru fiecare în parte care v-aþi angajat la aceastã operã mãreaþã, cãci aceasta obligã la o dãruire totalã ºi pregãtire prin mai multã meditaþie, rugãciune ºi pãrtãºie deplinã, pentru munca ºi jertfa care o cere Domnul. Tot ce va urma apoi va fi însoþit de purtarea Lui de grijã. Cu Domnul înainte ºi prin EL la biruinþã. Amin. Cu toata dragostea ºi pe totdeauna al vostru fr. Valer
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
7
ION BEG
Bucurie pentru suflet
Î
În urmã cu 18 ani, cînd a apãrut revista Oastea Domnului, la al doilea numãr al revistei fratele Ionatan m-a rugat sã scriu ºi eu un articol. Am scris. La numãrul urmãtor m-a rugat din nou ºi din nou am scris. Apoi iar m-a rugat ºi iar am scris. ªi mi-am zis cã voi scrie mereu, dacã va fi nevoie, pînã cînd voi vedea apãrînd adevãraþii scriitori. Atunci mã voi opri negreºit. ªi iatã cã au trecut de atunci 18 ani. În urmã cu vreo cinci ani mai mulþi tineri din Oaste, din diferite locuri unde ajungea revista Oastea Domnului,
8
decembrie 2010
au prins sã scoatã cîte o revisitã pentru tineret. Unele reviste au avut o viaþã mai lungã, altele nu aºa lungã. Dar, în cele din urmã, doar revista frãþiilor voastre, a celor din Galaþi, a rãmas pînã azi. ªi a rãmas pentru cã s-a aflat la revistã cel puþin o persoanã care, oarecum asemeni fratelui Ionatan, s-a angajat cu tot sufletul în lucrul Domnului ºi a fãcut o prioritate de prim rang din responsabilitatea apariþiei neîntrerupte a revistei. Slavã lui Dumnezeu! Fiind un moment aniversar doresc fraþilor de la Cuvînt pentru Suflet un Cuvânt tot mai puternic, mai la suflet ºi mai inspirat, potrivit cu diversitatea sufleteascã tot mai largã ºi mai conturatã a oamenilor de azi, astfel ca tot mai mulþi cititori sã simtã cã revista are viaþã ºi cã glãsuieºte pe limba sufletului fiecãruia. La mulþi ani cu Mântuitorul Hristos.
CUVANT PENTRU SUFLET
VIOLETA ILLE
Urare la aniversare
C
„Cuvânt pentru suflet” este o înmãnunchiere de rostiri izvorâte din suflete atinse de fiorul iubirii divine. Mireasma picurând din ele învioreazã, împrospãteazã, mângâie, motiveazã. O mânã de tineri dragi, care L-au aflat pe Iisus cel rãstignit ºi înviat, au simþit cã nu mai pot altfel decât sã tot spunã, sã spunã mereu ºi mereu cât de mult bine le-a fãcut lor Dumnezeu. ªi astfel, de cinci ani, ne tot rostesc cuvinte curate, cuvinte aprinse, cuvinte sfinþite de rugãciuni ºi lacrimi, cuvinte de dor, tot mai frumoase, mai rotunjite, mai pline de miez duhovniesc. Domnul sã vã pãstreze, preaiubiþi fraþi ºi surori, în nevino-
vãþia ºi înflãcãrarea dragostei dintâi, pentru ca rostirile voastre sã cucereascã cât mai multe suflete pentru cer. Sã transmiteþi dorul vostru generaþiilor care vã urmeazã, ca ºirul lor sã ajungã în Veºnicie. Aºteptãm cu bucurie, lunã de lunã, „Cuvânt pentru suflet” ºi îi dorim o viaþã lungã, plinã de roade sfinte.
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
9
ADRIANA NEGOI
Ieri, azi si... , în veci
P
Pe parcursul ultimilor ani mi-a fost dãruit harul de a-i cunoaºte pe tinerii din Galaþi, pe atunci copiii din Galaþi, în timpul taberelor de varã. Numãrul mare cu care au participat în fiecare an la tabãrã a fost impresionant pentru fiecare dintre noi, dar, în timp, am putut vedea cã nu numãrul, ci Duhul care i-a þinut împreunã a fost acela care a lucrat în fiecare dintre ei. În timpul acestor ani, am vãzut cum Domnul Dumnezeul care i-a ales din aceastã lume, care le-a dat o viaþã nouã ºi i-a sfinþit, i-a chemat la o slujbã deosebitã, pe fiecare dupã talantul care i-a fost dat. Astãzi ei nu mai sunt niºte copii, ci oameni ai lui Dumnezeu, din poporul Lui, care ºi-au asumat pe deplin slujba la care El i-a chemat. Acum ne bucurãm de aniversarea a cinci ani de când El le-a pus pe suflet dorinþa redactãrii unei publicaþii a tinerilor pentru tineri, revista „Cuvânt pentru suflet”. În argumentul primului numãr pe care l-au publicat a fost subliniat faptul cã rãspândirea cuvântului scris nu este doar 10
decembrie 2010
un specific al Lucrãrii din care facem parte, ci ºi o modalitate de a transmite ceva care sã rãmânã. Din puþinul timp pe care l-am petrecut cu ei am învãþat cã, la fel ca ºi înaintaºul lor, chiar dacã nu în aceeaºi mãsurã, fiecare paginã scrisã acolo este mãrturia unor suflete care au citit mult, au suferit mult ºi au iubit mult. Orice mãrturie sau cuvânt de învãþãturã parcurse au fost pentru tinerii care s-au bucurat de ele un ajutor ºi o încurajare de a merge mai departe pe calea lui Hristos ºi pe calea Lucrãrii Oastei Domnului. Cu fiecare numãr parcurs noi am putut simþi o dorinþã puternicã de a merge mai departe pe linia trasatã de înaintaºi, dar ºi un suflu nou, tânãr. În acest moment al aniversãrii revistei „Cuvânt pentru suflet” ne bucurãm alãturi de aceste suflete alese, nu spre lauda muncii lor, ci spre slava Dumnezeului care le-a dat putere ºi inspiraþie sã aºtearnã pe paginile unei reviste mãrturia a tot ceea ce El a lucrat ºi lucreazã în belºugul vieþii noi pe care le-a dãruit-o. Fie ca tot El sã vã fie ºi pe mai departe cãlãuzire ºi ajutor pentru a fi luminã ºi sare în mijlocul unui neam care are nevoie de acestea mai mult ca oricând.
Cu recunoºtinþã ºi preþuire pentru Lumina Lui revãrsatã prin voi, Adriana Negoi
CUVANT PENTRU SUFLET
ANA ASANDEI CÃSUÞÃ
Un gând
P
Prima mea întâlnire cu „Cuvânt pentru suflet” se întâmpla în urmã cu trei ani, în plinã iarnã, iar emoþia aceea de atunci o asociez cu o conversaþie fugarã pe când mã spãlam pe mâini. (Un gest banal ºi totuºi plin de profunde ºi definitive conotaþii). Una dintre surioarele de la „Cuvânt pentru suflet” mã soma atunci naiv: „Sorã Ana, dupã felul în care scrieþi mã aºteptam sã fiþi mult mai tânãrã”... Am tresãrit! Încercam sã disting dacã vorbele ei erau dezamãgire sau mirare... N-am reuºit sã desluºesc clar, dar, dupã o clipã de ezitare, i-am rãspuns zâmbind: „Dincolo de ridurile de pe faþa mea, sufletul meu e tânar ca voi...” (În clipa aceea am decis cã sinceritatea ºi candoarea acestor tineri mã obliga sã mã apropii de ei spãlatã pe mâini!) Visãtori ºi totuºi realiºti, o mânã de tineri tãiaserã þara în douã dupã Anul nou, ca sã adauge valoare „Cuvântului pentru suflet” la care lucrau dimpreunã. Spontaneitatea prodigioasã a articolelor lor se alãtura versurilor cu har ºi mãrturisea, încã de atunci, despre Temeiul Sfânt al demersului în legãturã cu care alcãtuirile dãinuie. În vacarmul cuvintelor din lumea în care trãiesc - rostite provocator, trivial, distrat, insidios, uºuratic - ei îºi
propuseserã o altfel de rostire: de „Cuvânt pentru suflet”. Rãsfoind de curând paginile scrise de ei, desluºesc în rostirea lor: seriozitate ºi asumare, bucurie ºi speranþã, emoþie ºi mireasmã de Eden – adumbrite uneori de încercãrile ºi binecuvântãrile pe care Dumnezeu le trimite copiilor Lui... Demersul lor dãtãtor de speranþã, mângâietor ºi plin de miez, demonstreazã cã resursa Oastei Domnului creºte viguroasã, dincolo de destructurarea otrãvitã a vremurilor pe care le trãim... Domnul sã binecuvinteze strãdania „Cuvântului pentru suflet” cu inspiraþie ºi rod nemuritor încã mulþi ani, ca truda celor care se strãduiesc sã alcãtuiascã sufleteºte prin Cuvânt - sã primeascã, în Slavã, cununa cea neveºtejitã a ucenicilor Domnului Iisus! Din toatã inima, pentru sufletul Cuvântului rostit de tinerii gãlãþeni, Buzãu, la 7 decembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
11
ALINA MARINI
Cuvânt pentru suflet... Logos fiitor si , creator
P
Prima mea întâlnire cu revista „Cuvânt pentru suflet” a avut loc în urmã cu 3-4 ani. Îmi amintesc cã am rãmas plãcut impresionatã vãzând cã cei care editau revista ºi cei care scriau la revistã erau tineri. Am primit pe urmã sporadic câteva numere, iar apoi, o lungã perioadã de timp, nu am mai ºtiut dacã revista se mai edita sau nu. În urmã cu câteva luni însã am dat peste mai multe numere ale revistei. Mare mi-a fost uimirea sã constat cã era aceeaºi pe care o citisem cu câþiva ani în urmã. Am deschis una dintre reviste ºi am aruncat o privire în josul paginii: colegiul de redacþie. Da, tot tineri erau cei care alcãtuiau echipa de redacþie. M-am bucurat din nou ºi eram impresionatã vãzând puterea de continuitate ºi perseverenþa acestori tineri. Am rãsfoit apoi paginã cu paginã cele câteva reviste pe care le gãsisem. Citeam ºi încercam sã asociez chipul cu numele persoanei pe care îl gãseam 12
decembrie 2010
scris la finalul unui articol. Citeam paginã cu paginã ºi nu-mi venea sã cred cã tineri, pe care îi cunoscusem cu ani în urmã, pe când erau doar niºte copii sau adolescenþi, îºi exprimau atât de profund trãirile cu Dumnezeu, scriau despre încercãrile lor, despre bucuriile lor, îmbãrbãtau ºi încurajau prin scrisul lor, dovadã a lucrãrii autentice pe care Dumnezeu o face în inimile lor. Unele nume îmi erau cunoscute, altele mai puþin. Unii dintre tinerii ale cãror articole le citeam, fuseserã în grupa mea în tabere. Pe alþii îi cunoscusem în alte contexte, cu alþii schimbasem diferite gânduri. Mã locuia un cald sentiment de bucurie pentru cã mi se oferea darul, prin intermediul cuvântului scris, sã aflu despre viaþa oamenilor pe care-i cunoºteam. Aveam ocazia sã pãtrund dincolo de cuvinte ºi sã descopãr suflete schimbate, încercate; suflete de oameni care se lãsau transformaþi zi de zi de Dumnezeul Creator. Citeam ºi reciteam pe alocuri pasaje care pãreau a fi reflexia gândurilor ºi trãirilor mele. Mã opream apoi pentru a reflecta asupra minunii pe care Dumnezeu o face în sufletele celor care se lasã locuiþi de Cuvântul Creator, pentru a da naºtere apoi, la rândul lor, cuvintelor creatoare.
CUVANT PENTRU SUFLET
M-am întrebat de multe ori de ce îmi plac cuvintele. De ce existã în cuvânt putere creatoare? Ce se ascunde în cuvânt, fãcându-l pe om sã se simtã atras înspre cuvânt? Probabil cã toate aceste întrebãri îºi gãsesc o parte a rãspunsului în cuvintele de început ale Sfintei Scripturi. Dumnezeu Însuºi decide sã creeze lumea prin cuvânt. Dumnezeu s-ar fi putut folosi de orice alt mijloc pentru a sãvârºi actul creator. Ar fi putut folosi, de exemplu, puterea gândului pentru a da formã pãmântului, pentru a crea omul. ªi totuºi, „Dumnezeu a zis: Sã fie luminã!”(Geneza 1, 3) „Apoi Dumnezeu a zis: Sã facem om dupã chipul Nostru, dupã asemãnarea Noastrã.” (Geneza 1, 26). Cuvântul îºi are originea în Creatorul acestui univers, în Creatorul nostru. Noi înºine, fiind creaþi dupã chipul lui Dumnezeu, suntem fiinþe cuvântãtoare. Sfântul Ioan de Kronstadt spune: „Adu-þi aminte cã îþi ai începutul de la cuvântul Fãcãtorului a toate ºi cã în unire (prin credinþã) cu Cuvântul, ziditor poþi fi tu însuþi, prin mijlocirea credinþei, ziditor atât material cât ºi duhovnicesc.”1 Fiecãruia dintre noi i s-a dat aceastã putere de a crea prin cuvânt. „ªi în gura noastrã cuvântul apare deja creator, formând sunete articulate; împreunã cu cuvântul iese duhul viu al omului, care este nedespãrþit de gând ºi de cuvânt. Vedeþi? Prin firea sa, cuvântul chiar ºi în noi este creator. ªi atunci, de ce rãmânem, ca niºte puþin credincioºi, neîncrezãtori în puterea creatoare a cuvântului? Astfel cuvântul creeazã necontenit trup: sunete articulate, ºi scrierile, altfel spus cãrþile noastre, nu sunt oare trup în care este îmbrãcat cuvântul?”2 „La Dumnezeu niciun cuvânt nu este cu neputinþã (Luca 1, 37). Cuvântul Domnului nu se întoarce la El deºert (Isaia 55, 11), ci asemenea ploii sau luminii, adapã cuvântul inimilor noastre ºi dã sãmân-
þa împlinirii semãnãtorului.”3 „Cuvânt pentru suflet” este dovada vie a puterii creatoare a logosului pusã în fiinþa omului creat dupã chipul lui Dumnezeu. În aceastã zi de aniversare, slava I se cuvine, aºadar, Creatorului, iar mulþumirea mea se îndreaptã înspre Dumnezeu, Cel care reuºeºte sã dãrâme orice obstacole, a Cãrui putere întrece orice pricepere, Cel ce foloseºte pentru împlinirea planului Sãu oameni simpli sau oameni învãþaþi, care reuºeºte sã creeze unitate în diversitatea personalitãþilor pentru a demonstra cã lucrarea Lui se face cu oameni care decid sã se punã la dispoziþia Lui; oameni care cred cã atunci când „au credinþã în Cuvântul Cel ziditor al Tatãlui, nici cuvântul lor nu se va întoarce vreodatã la ei deºert, neputincios, ci le va aduce dar de bunã treabã; cã dacã au credinþã în Cuvântul Cel ziditor nu vor rãmâne fãrã spor când învaþã poporul în bisericã ºi pe la case; nu va rãmâne fãrã spor cuvântul lor nici în ºcoalã, ci va zidi minþile ºi inimile celor care vor lua aminte la ei.”4 Slavã Tatãlui pentru cã în lumea neorânduirii ºi neodihnei de astãzi, El pregãteºte tineri prin care aduce odihnã sufletelor împovãrate ºi ordine în nebuloasa acestui secol. Fie ca Duhul Sfânt sã ne ajute, pe fiecare în parte, sã înþelegem cã „suntem chemaþi sã coborâm din hambarul minþii toatã sãmânþa cunoaºterii adunatã de atâþia ani ºi sã o punem în pãmântul inimii ca sã putem avea roade dupã ce, prin puterea dragostei, îngrijim, prin slujire, aceastã sãmânþã.”5 1 Sf. Ioan de Kronstadt, În lumea rugãciunii, Ed. Sophia, Bucureºti, 2003, p. 32 2 Ibidem, p. 27 3 Ibidem, p. 30 4 Ibidem, p. 32 5 Codruþ Gârboan, Miracolul slujirii, Ed. Studia, Cluj-Napoca, 2009, p. 49
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
13
JAMES FOSTER
Cuvânt pentru suflet – La mulþi ani –
În þara de unde vin existã o expresie care zugrãveºte un adevãr foarte grãitor ºi anume: „Eºti ceea ce mãnânci”. Expresia poate avea atât înþeles firesc cât ºi duhovnicesc. Dar în ceea ce priveºte hrana sufletului, ea întotdeauna influenþeazã puternic gândirea ºi înfãptuirea. Noi, oamenii, suntem asaltaþi mereu atât de cuvinte stricate, cât ºi de cele bine ºlefuite ºi aranjate, dar care împreunã þintesc sufletul nostru pentru a profita apoi de noi. Existã totuºi ºi un alt
Î 14
decembrie 2010
gen de cuvinte care sunt într-adevãr pentru suflet. Acestea au fost create în mod special pentru suflet ºi se potrivesc nespus de bine, iar scopul lor este întotdeauna benefic. Altfel spus: aceste cuvinte se întrupeazã în noi ca sã ne însãnãtoºeascã, iar celelalte ca sã ne prãpãdeascã. Important este ca noi sã strângem din cele care sunt pentru suflet ca sã ne putem apãra de toate celelalte. Întruparea Adevãrului este ceva atât firesc cât ºi duhovnicesc. Firesc în sensul cã acest fenomen are loc peste tot în lume, ca fulgerele care trãsnesc pãmântul în mod natural. Duhovnicesc pentru cã Duhul Adevãrului este Acela care sãvârºeºte aceastã lucrare tainicã. Adevãrul este viu ºi lucrãtor, mai tãietor decât orice sabie cu douã tãiºuri: pãtrunde pânã acolo cã desparte sufletul ºi
CUVANT PENTRU SUFLET
duhul, încheieturile ºi mãduva, judecã simþurile ºi gândurile inimii. Tocmai de aceea întruparea Adevãrului nu este o experienþã plãcutã întotdeauna. Ca un transplant, aceastã întrupare va pricinui stãri dureroase, dar rãul care iese din noi va lãsa în urma lui un suflet sãnãtos ºi rezistent faþã de cuvintele bolnave, fie cã sunt evident otrãvite, fie cã sunt îndulcite. Dupã ce Adevãrul κi face lucrarea, sufletul este altfel, pentru cã Adevãrul înlãuntrul omului nu este doar o pãrere, ci o putere. Am spus aceste lucruri pentru cã de la prima lecturã am simþit cã revista „Cuvânt pentru Suflet” se potriveºte aºa de bine în lucrarea Oastei Domnului. Cred totodatã cã naºterea revistei a fost ceva atât firesc cât ºi duhovnicesc. Firesc în sensul cã a fost ceva natural ºi de aºteptat, datoritã cadrului local din care provine, dar ºi duhovnicesc pentru cã ori de câte ori Cuvântul Domnului este semãnat cu dragoste, Duhul lui Dumnezeu miºcã sufletele spre a sãvârºi noi lucruri de genul „Cuvântului pentru Suflet”. Este evident pentru mine cã aceastã revistã s-a nãscut din dragoste ºi este rezultatul muncii fraþilor care fac ceea ce fac „ca pentru Domnul”, deºi o fac în mod special pentru oameni. Cred cu tãrie cã viitorul Oastei va fi mai luminos ºi datoritã dãruirii acestor fraþi. Iar în prezent este un har pentru mine sã-i cu-
nosc pe cei care s-au lãsat cârmuiþi de Duhul Adevãrului în aceastã slujire nouã, care nu este deloc uºoarã. Referindu-ma la aspect si continut, pot spune ca între ele exista o armonie deosebita care mi-a patruns la inima. Îmi place felul în care articolele sunt condimentate cu citate de la înaintasii nostri, culminând cu Parintii bisericii. Sunt impresionat de sinceritatea, smerenia si în acelasi timp profunzimea cu care sunt scrise articolele. Pot sa-mi imaginez cu câta rugaciune si cugetare se scriu aceste articole, fie ca sunt marturii personale, impresii de dupa tabere sau sapaturi teologice. La fel de placuta este si partea grafica, care îmbraca firesc si frumos continutul revistei, facând-o atragatoare de la prima vedere. Acum când revista „Cuvânt pentru Suflet” împlineºte cinci ani de la prima apariþie, cerem binecuvântarea lui Dumnezeu peste ea ºi peste cei care trudesc pentru ca noi sã ne putem bucura de ea. „Cãci Dumnezeu nu este nedrept ca sã uite osteneala voastrã ºi dragostea, pe care aþi arãtat-o pentru Numele Lui.” (Evrei 6, 10)
ªi ne rugãm ca hrana pe care o conþine sã astâmpere foamea dupã Adevãr a cât mai multor suflete. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
15
IONUT IVAS
LILIANA LUPOAIE
)
Sa ne bucuram ! )
)
Steaua sus... ramâne
J
Jubileul este o sãrbãtoare. O sãrbãtoare este un prilej de bucurie. Ne bucurãm mai mult, mult mai mult când sãrbãtoarea e a tinerilor. A tinerilor din Oastea Domnului. A muncii lor în Ogorul Domnului. Ca semãnãtori ai Cuvântului. Ca frumoºi truditori ai „Cuvântului pentru suflet”. Sufletului îi trebuie apa vie, „hrana vie” nu din aceea ce poate ºi se strãduieºte lumea s-o dea! Tinerii semãnãtori urmeazã în lucrul lor îndemnul Apostolului Pavel: „Folosiþi cuvintele Lui, pentru a vã învãþa ºi sfãtui unii pe alþii” (Coloseni 3, 16 ). Astfel, cuvântul tipãrit de ei, cu binecuvântarea neobositului parinte, se face lucrãtor pentru suflet. Ajunge în mâinile noastre, în casele noastre, în vieþile noastre ºi bucurã, întãreºte, vindecã, încurajeazã… „Cuvintele lui Dumnezeu – spunea un autor inspirat – sunt vii, substantive cu puls, adjective musculoase.“
16
decembrie 2010
Tineri angajaþi dupã exemplul preaiubiþilor înaintaºi în rãspândirea Evangheliei – este sãrbãtoarea continuã a inimilor noastre! Chipurile lor ne zambesc ºi ne asigurã cã duc mai departe SOLIA UNEI JERTFE! Cã aºa au învãþat de la Hristos – Viþa, din care se hrãnesc:
„Slãvitã Viþa-a Vieþii din care odrãslim cu zorii tinereþii, Iisuse, Te slãvim. Fiinþa ºi miºcarea din Tine ne-o primim urmându-ne chemarea, Iisuse, Te slãvim!” (Traian Dorz)
Trãim bucuria în Domnul pe care tinerii ostaºi implicaþi în activitatea scrisului ne-au daruit-o. Ne rugãm Domnului ºi nãdãjduim ca El sãi întãreascã, sã-i pãstreze în unitate ºi sã-i cãlãuzeascã în descoperirea Adevãrului Sãu! Slãvit sã fie Domnul!
CUVANT PENTRU SUFLET
L
„La început era Cuvântul... toate lucrurile au fost fãcute prin El.” (Ioan 1, 1-3)
Pentru miºcarea Oastei Domnului, în plan pãmântesc, am putea spune cã, la început a fost cuvântul scris ºi prin el au venit multe din izbânzile ºi cuceririle de pe fronturile Oastei. Mai mult de-atât, cuvântul scris a fost merindea sufletului, metoda principalã prin care ostaºii primeau hranã, dar ºi cãlãuzire ºi îmbãrbãtare. Adevãrat este însã cã, în spatele cuvântului scris stãtea un om special... Acest om a devenit special în momentul în care Domnul Iisus, prin puterea Duhului Sfânt, a fãcut în viaþa lui o înnoire totalã, o naºtere din nou, desfundându-i simþurile duhovniceºti. De atunci n-a mai trãit pentru el, ci pentru El. A fost un condei viu, fãrã rezervor propriu, ci conectat direct la Cãlimara cereascã. Numele acestui OM este preotul Iosif Trifa. Privind cu bãgare de seamã la înaintaºul lor, cei ce i-au urmat, fratele Ioan Marini ºi fratele Traian Dorz, au stãruit la rându-le în aceastã metodã. Vorbim de acum de o metodã tradiþionalã de lucru în Oastea Domnului, care a
adus de-alungul timpului roade bogate, dar care a cerut jertfe pe mãsurã. Dorind o implicare cât mai activã în aceastã tradiþie ostãºeascã, tinerii ostaºi din adunãrile mai mari din þarã, au scos mici reviste pe plan local, care, din pãcate, nu au avut continuitate. Chiar dacã apãreau ca niºte steluþe luminoase ºi promiþãtoare, curând se stingeau ºi dispãreau... Poate pentru cã n-a fost gãsit nimeni pregãtit ºi gata de jertfã... Dar cu cinci ani în urma, în luna decembrie, o nouã astfel de stea s-a ivit în adunarea fraþilor ostaºi din Galaþi. A început plãpând ºi a crescut în putere ºi strãlucire dupã fiecare „searã”, cu fiecare numãr. În primul rând pentru cã acolo s-a gãsit un grup de tineri care au fost gata de jertfã. Apoi pentru cã acesta are un îndrumãtor în persoana pãrintelui Viorel Chircã, care i-a motivat, corectându-i din
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
17
mers, fãrã sã-i opreascã, îndrumând steluþa lor pe calea luminoasã lãsatã de înaintaºi. Apoi, „Cuvânt pentru Suflet” a reuºit sã treacã de „norul” în care multe alte steluþe s-au pierdut – împrãºtierea grupului iniþiator. În multe cazuri, atunci când, din diverse motive, unii din grupul iniþial pãrãsesc proiectul, lucrul înceteazã. La Galaþi, în cei cinci ani, au plecat majoritatea celor din grupul iniþial, dar locul nu a rãmas gol, ci a fost luat de alþii, ºi altii... Acum, la aniversare, dragã „Cuvânt pentru Suflet”, revista „Tineri pentru TINE”, sora ta mai micã, nu-þi doreºte altceva decât sã rãmâi ce-ai fost: o stea. Sã nu te amãgeascã nici o „cale Lactee”, sã nu te înghitã nici o „gaurã neagrã”, ci luându-þi mereu puterea ºi
lumina din Soarele Hristos, sã îþi arãþi credincioºia rãmânând statornicã în locul unde ai fost pusã. Sã nu te amãgeascã ispititorul cã, dacã nu ajungi soare, nu þi-ai împlinit menirea. Soarele e numai Unul – El, Cel Veºnic. Iar pe cel ce-a vrut sã fie ca Soarele, l-a înghiþit adâncul întunecat. Tu ai fost fãcutã stea, ca atunci când Soarele mângâie cealaltã parte a pãmântului, sã rãmâi un punct de reper pentru cei dezorientaþi ºi sã fii o cãlãuzã tuturor magilor spre Unica Iesle unde S-a nãscut Unicul Fiu Soare, Domnul Iisus Hristos. La mulþi ani Luminã, dragã stea, „Cuvânt pentru Suflet”! În numele revistei „Tineri pentru TINE”, Ionuþ Ivas
DANIEL DRAGOMIR
Nu slujesc, ci sunt slujit !
A
Am auzit spunându-se cã sunt foarte puþini oameni în ziua de azi care au o relaþie personalã cu Domnul, iar lucrãtori sunt ºi mai puþini.
18
decembrie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Domnul doreºte ca, dupã ce L-am cunoscut ºi creºtem în cunoaºterea Lui, sã devenim niºte unelte în Mâna Lui. Ca penelul pentru pictor, sau ca mistria pentru zidar – inseparabili. Sã ne supunem goliþi de propria voinþã Mâinilor Salvatoare ºi Lucrãtoare ale Domnului nostru. Iar Marele Zidar sau Pictor, iubindu-ºi unealta, o va proteja, o va feri, o va curãþi cu grijã ºi blândeþe pentru o lucrare de o tot mai frumoasã calitate. Mi-au intrat la suflet aceste gânduri de cum le-am auzit într-o vineri de studiu. ªi de atunci, când mã rog cu aceste gânduri sau când meditez la ele, au în întreagã fiinþa mea o rezonanþã aparte. Mã fascineazã. Mai ales tainicul moment când Domnul κi curãþã unealta iubitã. ªi multumesc Domnului cã, în timp, prin lucrul la revista „Cuvânt pentru suflet” mi-a dat ocazia sã-l ºi trãiesc. Pentru mine, zilele ºi nopþile în care lucram pentru revistã, de la scrisul articolelor pânã la împãturirea ºi capsarea foilor, era o continuã pãrtãºie cu Domnul. Mã simþeam abandonat în Mâna Lui, protejat, cãlãuzit, iubit de El. Iar acest sentiment de pace ºi bucurie mã fãcea sã lucrez voios, doar de dragul Lui. Au fost stãri în care relaþia mea cu Domnul suferea din cauza unor nevegheri ori pãcate. Atunci mã simþeam atât de nevrednic sã mã ating de lucrul Lui! Dar aveam o responsabilitate... mã rugam atunci Domnului ºi-I spuneam din inimã simþãmintele mele: „Doamne, Tu ºtii starea mea (ºi I-o mãrturiseam din nou)... Sunt murdar acum, dar Te rog, chiar dacã lu-
crând prin mine va trebui sã-Þi murdãreºti Mâna de noroiul meu, fã-o, cãci doar atingându-Te de mine voi fi ºi eu curat din nou...”. ªi Domnul Se apleca în praful meu, mã mângâia ºi mã ridica, curãþindu-mã. Lucrul la revistã coincidea adesea cu cele mai frumoase stãri de pãrtãºie cu Domnul. Mã copleºea adesea mila Lui ºi, atunci când plecam spre casã dimineaþa, Îi spuneam: „Cum Te-ai putut apropia de mine care mai ieri eram atât de cãzut, cãci am simþit cãlãuzirea ºi inspiraþia Ta? Cum e iubirea Ta, Doamne?” ªi, ajungând acasã, chiar dacã atât de obosit, mã desfãtam în rugãciune, în starea în care Maestrul κi curãþã ºi mângâie unealta obositã. Pentru mine, a sluji Domnului la revistã (ºi nu numai) înseamnã mai mult a primi decât a da. Mai mult a primi binecuvântãrile Domnului ºi mângâierile Lui, decât a-I da eu Domnului efortul meu, slujirea mea. La fel ca femeia pãcãtoasã din Evanghelie care pãrea cã-L slujeºte ea pe Domnul Iisus cu slujirea pe care I-o datora Simon – apa pentru picioare –, dar de fapt inima ei era înnoitã ºi binecuvântatã de Mântuitorul: „Iertate îþi sunt pãcatele!” (Luca 7, 48). Fratele Traian spune într-una din meditaþii cã „iubirea îºi are rãsplata în ea însãºi”. ªi cred cã putem extinde: ºi slujirea îºi are rãsplata în ea însãºi: slujirea noastrã de cãtre Domnul. Facã Domnul sã dorim ºi sã gustãm cu toþii ºi cât mai mult din acest Har în orice domeniu al slujirii! Amin.
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
19
ADRIAN FOTACHE
Nebunia unui cuvânt
În fiecare zi ºi în orice loc, întodeauna auzim zumzete care parcã ne învãluie într-o lume aparte. Nu zumzete provocate de lucrul harnic al albinelor, ci unul nãscut din manifestarea exterioarã a gândurilor sau trãirilor personale. Un zumzet care poate fi liniºtitor – potrivit într-un cadru meditativ – sau pur ºi simplu o urgie pentru minte. O furtunã a gândurilor care se desfãºoarã cel mai adesea în adâncimile inimii. Fãcând referire la albine, pot zice cã zumzetul lor este doar liniºtitor ºi benefic. ªi asta pentru cã ele, de exemplu, comunicã prin anumite miºcãri ale aripilor. Albina care a gãsit o pajiºte înfloritã cu polenul mult dorit, deseneazã prin zborul ei în aer anumite semne, fãcând astfel ca ºi celelalte sã ºtie direcþia spre care sã se îndrepte. Mi se pare minunat acest mod de comunicare, mi se pare pur ºi
Î 20
decembrie 2010
simplu desãvârºit. Noi, ca oameni, am fost înzestraþi de Tatãl Nostru cu viu grai ºi cuget ca astfel sã comunicãm între noi, dar ºi sã gândim ceea ce spunem. Spre deosebire de albine, noi, prin comunicare, putem provoca haos ºi „zumzetul” nostru poate deveni cea mai ascuþitã sabie. Uneori, un singur cuvânt poate reprezenta schimbarea cuiva, poate îndrepta paºii cuiva spre o anumitã direcþie. Dar, în acelaºi timp, poate face ca ºi inima unei persoane sã fie zdrobitã sub paºii noºtri. Doar printr-un cuvânt. Doar prin „greutatea” unui cuvânt, un diamant se poate transforma în praf ºi pulbere. Strãlucirea lui poate pieri sub praful creat de o vorbã aruncatã. Deºi de cele mai multe ori este extrem de dureros, este adevãrat. Cuvântul poate înãlþa sau poate distruge, „moartea ºi viaþa sunt în puterea limbii[...]” (Proverbe 18, 21). Pentru mine, un cuvânt a însemnat schimbare. A însemnat o nouã viaþã pe o altã cale. Un cuvânt aºezat minunat lângã expresia unui chip a fost de ajuns sã mã întoarcã pentru ca astfel sã merg pe calea cea
CUVANT PENTRU SUFLET
bunã. E minunat ºi în acelaºi timp binefãcãtor pentru inimã. Cel mai minunat este atunci când Cuvântul lucreazã în noi, când tot ceea ce cuvântãm o facem plini de recunoºtinþã ºi grijã. Grijã întrucât o simplã vorbã poate distruge sau ridica o inimã. O poate face sã strãluceascã sau o poate îngropa în cenuºa provocatã de focul cuvintelor. Dumnezeu lucreazã foarte frumos prin fraþi, prieteni, colegi. Prin cuvintele lor sau pur ºi simplu prin modul de comportament. Oricum ar fi, prietenii ne sunt daþi de El pentru ca astfel, fiecare cuvânt sã aibã ecou în mintea noastrã ºi sã se aºeze minunat apoi în inimã. Consider un lucru minunat ºi dorit în acelaºi timp, ca în anumite momente sã ai un frate, un prieten care te poate ajuta doar printrun singur cuvânt. Sã ºtie ce cuvânt sã sãdeascã în inima noastrã chiar în momentul în care avem nevoie cu disperare de el. Cu siguranþã cel mai dorit prieten ºi singurul care ne poate ajuta întotdeauna cu orice nu este decât Fiul Tatãlui. El este Nãdejdea noastrã, Tãlmãcitorul inimilor ºi gândurilor noastre. El întotdeauna ºtie cât ºi când sã spunã. De fapt, El ne vorbeºte tot timpul printr-un „zumzet” divin, plin de Adevãr, de Dragoste. Noi sã Îl ascultãm, sã dãm crezare cuvintelor Sale ºi sã apreciem valoarea lor inestimabilã. În acelaºi timp, El lucreazã prin apropiaþii noºtri, chiar ºi printr-un strãin de pe stradã. Poate pentru noi pare a fi un strãin, însã în Mâna Lui nimic nu e strãin, ci totul e de Acasã. Cu bucurie pot spune cã am foarte multe suflete dragi care mã hrãnesc prin cuvintele lor. E copleºitor
sentimentul care mã încearcã atunci când conºtientizez cât de mulþi ºi minunaþi fraþi ºi prieteni mi-a pregãtit Domnul. E pur ºi simplu minunat. Cu toate acestea, cred cã pentru fiecare, pe lângã toate aceste suflete dragi, existã ºi câteva persoane care într-un fel sunt mai speciale. Suflete care au ajutat la schimbarea gândurilor ºi au bucurat inima. Suflete minunate trimise de Domnul, ca prin ele sã cãpãtãm dragoste ºi înþelepciune de la Tatãl Ceresc. Suflete dorite prin care trãim iubirea la un nivel cu totul desãvârºit ºi nespus de surprinzãtor uneori. Cu toate acestea, cu toate cã o astfel de relaþie de prietenie aduce numai bucurii, uneori se poate întâmpla ºi contrariul; ca prin câteva cuvinte sã distrugem o inimã, sã o distrugem în mii de bucãþele. Cineva mi-a spus într-o anumitã privinþã cã sunt slab, chiar laº. Atunci m-am gândit ca nu mã cunoaºte îndeajuns, cã se înºealã. Eu nu mã simþeam aºa, ci pur ºi simplu rãbdãtor. Credeam cã sunt rãbdãtor, cumpãtat în vorbe, credeam cã nu pot aduce printr-un cuvânt durere. În trecut, prin cuvintele mele, am întristat, însã de fiecare datã apoi îmi spuneam cã a fost ceea ce trebuia sã fac. ªi eram împãcat cu asta, fãrã nici o îndoiala. Însã acum, dupã ce Domnul mi-a scos în cale un suflet minunat cu o inimã mai strãlucitoare decât orice nestematã ºi am reuºit sã o „sparg”, am realizat astfel ce dureros poate fi efectul unui cuvânt. Cã un cuvânt poate aduce totul sau nimic, cum prin el, se poate distruge iubirea. Cum focul speranþei, al credinþei, al iubirii se poate stinge. Cum, dupã atâta timp de
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
21
VALERIU IONAªCU
22
decembrie 2010
rupt în mine, întrucât m-am pus în locul acelei persoane. Cu siguranþã ce am simþit eu ºi ceea ce simt acum nu e decât o infimã parte din durerea provocatã. Însã mã rog Domnlui acum, ca acele cuvinte sã mãreascã ºi mai mult aripile acelei inimi, ca prin aceastã durere pe care am provocat-o sã se nascã ºi mai multã iubire, iar speranþa, credinþa, iubirea sã ardã cu ºi mai multã înflãcãrare. Mã rog Domnului ca sã pot cãpãta iertare în faþa Lui ºi în faþa acelei inimi, iar durerea provocatã sã se transforme într-o nouã bucurie, într-o bucurie veºnicã ºi doritã cu siguranþã. Dupã aceastã experienþã am înþeles ceva cu adevãrat. De fapt, mai bine zis, am conºtientizat cã teoria o ºtiam deja, dar se pare cã fãrã folos... Am realizat cã de cele mai multe ori vorbim, dar nu ºi cuvântãm. Spunem multe cuvinte însã nu dintr-o suficientã înnoire a inimii, uneori nici mãcar din cea a minþii. Doar conºtiinþa ne mustrã, spunându-ne cã am greºit. O lecþie binevenitã, însã cred cã ºi cu prea multã durere. E adevãrat cã doar prin durere ºi lacrimi putem zâmbi cu desãvârºire. Mã rog Lui ca sã fi învãþat ºi eu ceva din asta iar orice lacrimã viitoare sã fie una de bucurie nu de tristeþe. Iar o astfel de inimã rãnitã sã plângã cu lacrimi de bucurie ºi iubire, revãrsate din plinãtatea acesteia, prin binecuvântarea Tatãlui Nostru Ceresc. Slãvit sã fie Domnul!
CUVANT PENTRU SUFLET
Daruri si , binecuvântari )
veghere, doar un cuvânt poate aºterne întuneric ºi durere. E dureros acest sentiment din perspectiva celui ce a fãcut asta, adicã eu, prin vorbe. Dar în acelaºi timp am realizat cât de nimicitor poate fi pentru cealaltã persoanã. Cum ea, primeºte astfel de cuvinte ca niºte þepuºe uriaºe care fac ca inima sã sângereze. Cum, încetîncet, dragostea se scurge din locaºurile ascunse ale inimii, ieºind la luminã, dar pentru a cãdea în þãrânã, pentru a cãdea în praf, lãsând astfel inima goalã ºi trupul fãrã vlagã. Cu siguranþã aceasta este cea mai mare durere pe care cineva o poate provoca unui suflet. Este cel mai josnic mod cu putinþã de-a impune un punct de vedere. De fapt, a încerca sã impui un punct de vedere este doar atunci când propria inimã ºi minte simte ºi gândeste astfel. Însã ce durere este când printr-o stare de moment distrugem o minunãþie, fãrã nici un motiv, nici mãcar când nu simþim ceea ce declarãm prin acele cuvinte. Cum nici eu nu simþeam ce declaram, ci doar eram impulsionat de o stare de moment, de „nebunia” unui cuvânt. Cu siguranþã acesta poate fi un test al rãbdãrii, o lecþie în plus pentru creºterea duhovniceascã. E un pas mai mic, însã un pas spre Scara de unde mai apoi începem sã urcãm. Pentru cel în cauzã – pentru cel care sãvârºeºte durerea – poate fi o binecuvântare. Însã pentru inima zdrobitã de cuvinte nu poate însemna decât durere ºi lacrimi. Pot doar sã spun acum cã imediat dupã conºtientizarea gravitãþii cuvintelor, am simþit cum ceva s-a
D
De Crãciun, în perioada ce precede ºi imediat dupã aceastã mare sãrbãtoare, Tatãl nostru Preabun ne-a dãruit multe ºi mari binecuvântãri. Aº vrea sã amintesc numai patru dintre ele care ne vizeazã pe noi ca ºi creºtini ºi ostaºi. De Crãciun S-a nãscut pentru mântuirea noastrã Domnul Iisus, de revelion s-a nãscut de la Duhul Sfânt ºi prin pãrintele Iosif Trifa miºcarea duhovniceascã Oastea Domnului, de Crãciun s-a nãscut fratele Traian Dorz ºi tot în aceastã lunã de mare însemnãtate s-a nãscut ºi revista tinerilor din Oastea Domnului, Galaþi, „Cuvânt pentru Suflet”. Toate binecuvântãrile ºi bucuriile noastre au avut un început, naºterea Domnului Iisus ºi aceste daruri de la Dumnezeu (Oastea Domnului, pãrintele Iosif, fratele Traian, revista „Cuvânt pentru Suflet”) odatã ce s-au nãscut din Duhul Sfânt au urmat exemplul Unului Nãscut: „ªi Iisus creºtea în înþelepciune, în staturã ºi era tot mai plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor.”(Luca 2, 52). Cât a fost Copil ºi cât nu era un pericol pentru nimeni, Domnul Iisus devenea tot mai plãcut înaintea oamenilor. Dupã ce a crescut ºi a început sã propovãduiascã Evanghelia, devenind un pericol
pentru împãrãþia Diavolului, cei mai mulþi s-au ridicat contra Sa cãutând sãL omoare. Aceatã soartã au avut-o toþi oamenii ºi toate lucrãrile care s-au nãscut, au crescut ºi au luptat sã-L vesteascã pe Iisus cel Rãstignit. Mulþumim Domnului cã a nãscut în inima pãrintelui Iosif dorinþa de a-L vesti la cât mai mulþi oameni. ªi mulþumim pãrintelui cã n-a descurajat când cel rãu striga ca un leu împotriva sa, ci a muncit încontinuu sã împlineascã cea mai mare lipsã care era în popor; lipsea Biblia din casele oamenilor, lipseau cãrþile ºi revistele religioase pe care orice om cât de nevoiaº ar fi, sã poata sã ºi le permitã. Când lucrarea Oastei Domnului a crescut ºi a cuprins þara întreagã, trezind-o din moartea cea sufleteascã, devenind un pericol pentru împãrãþia diavolului, ura ºi rãutatea au uneltit împotriva ei ºi a pãrintelui sã-i stingã
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
23
glasul. Dar nimic din câte avea de suferit n-a contat, el a continuat sã cheme la mântuire. Fratele Traian a împãrtãºit soarta pãrintelui, dar nici pe el nu l-a împiedecat suferinþa ce a avut-o de îndurat sã munceascã peste puterile omeneºti pentru a îmbogãþi tezaurul Oastei ºi al creºtinãtãþii cu cât mai mult aur duhovnicesc, strãduindu-se sã împlineascã una din cele trei condiþii ale creºterii sufleteºti. Sã ne reamintim un pic care sunt aceste trei condiþii pentru a deveni mai conºtienþi de necesitatea citirii Bibliei ºi a celorlalte cãrþi ale Oastei. „O fiinþã nounãscutã are nevoie pentru creºterea ºi desãvârºirea ei de trei lucruri: de hranã, de curãþie ºi de cãldurã. Hrana fiinþei noastre celei noi este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Sfânta Scripturã. Cu hrana aceasta ne întreþinem viaþa ºi creºterea. Curãþia fiinþei noastre celei noi este Rugãciunea. Iar cãldura fãpturii noastre celei duhovniceºti este adunarea, dragostea ºi pãrtãºia noastrã cu fraþii. Fãrã aceste trei binecuvântate mijloace, pe care Dumnezeu, Pãrintele fiinþei noastre, ni le-a pregãtit ca sã creºtem ºi sã rodim prin ele – creºterea ºi rodirea noastrã nu e cu putinþã sã se facã normal ºi sãnãtos.”1 Acum douã mii de ani s-a nãscut în inima unei femei dorinþa de a face „un lucru frumos” (Marcu 14, 8) pentru Domnul Hristos, gest pe care L-a apreciat foarte mult ºi cred cã S-a simþit mângâiat de felul cum ºi-a arãtat iubirea femeia care i-a turnat pe cap „un vas cu mir de nard curat, foarte scump” (Marcu 14, 3). ªi de ce s-a bucurat aºa de mult de un lucru care la prima vedere a stârnit nemulþumire în inima unora din cei care au fost martori la „risipa aceasta”? Ne spune chiar El de ce. Pentru cã ea „a fãcut ce a putut” (Marcu 14, 8). Atât a putut face, dar pentru cã vasul inimii ei era plin de o 24
decembrie 2010
dragoste curatã faþã de Mântuitorul ei, a devenit un suflet foarte scump înaintea Domnului. În Evanghelia Sfântului Ioan ne este redatã aceeaºi întâmplare cu câteva diferenþe. Diferenþe care ne ajutã sã înþelegem mai bine ce a determinat-o sã facã acest lucru frumos. Un prim lucru pe care îl afam este ca femeia aceasta era Maria sora Martei si a lui Lazar. Mai aflãm cã mirul pe care l-a „risipit” Maria valora trei sute de dinari. Având în vedere faptul cã munca pe o zi era plãtitã atunci cu un dinar, suma aceasta era foarte mare. Bani pe care îi agonisise poate cu mari eforturi. Poate erau toate economiile ei. Nimic din toate acestea n-a contat pentru cã se hotãrâse sã-ºi dovedeascã iubirea. Nu ºtim cu certitudine ce a determinat-o pe Maria sã toarne mirul pe capul Domnului. Ce ºtim cu siguranþã este cã în inima ei s-a nãscut o dorinþã, o frãmântare ce nu-i dãdea pace: „Ce aº putea sã fac pentru Cel care cred cã este Mesia? Cum aº putea sã-mi arãt recunoºtinþa ºi iubirea ce i-o port?... ªtiu! Am sã cumpãr cel mai curat ºi mai scump mir cu care am sã ung picioarele Mântuitorului meu.” Acum cinci ani s-a nãscut tot în inima unor surori scumpe înaintea Domnului tot o dorinþã ºi o frãmântare de a face un lucru frumos pentru Domnul Iisus. În urma acestei frãmântãri a apãrut revista „Cuvânt pentru Suflet”, revistã care a reuºit sã aparã numai cu ajutorul Domnului aproape lunã de lunã, bucurând prin cuvântul sãu frãþietatea Oastei Domnului din Galaþi, apoi fraþii din satele acestui judeþ, reuºind în prezent sã ajungã pânã la celãlalt capãt al þãrii ºi uneori dincolo de hotarele ei. Dar, în primul rând, reuºeºte sã se înalþe
CUVANT PENTRU SUFLET
ca o jertfã cu plãcut miros pânã la Domnul Iisus care se bucurã cel mai mult de apariþia ei. Dar de ce se bucurã aºa de mult? Simplu de înþeles. Doar pentru faptul cã tinerii care lucreazã ºi colaboreazã la revistã fac „tot ce pot” (Marcu 14, 8) ca între coperþile ei sã fie un „mir de nard curat, foarte scump”. (Marcu 14, 3) Îþi mulþumim, Mântuitorul nostru, pentru cã, prin minunea Naºterii
Tale, ai dat naºtere la o ploaie de minunate binecuvântãri cereºti pentru noi. Îþi mulþumim ºi pentru toþi oamenii care sau jertfit sã Te vesteascã. Ajutã-ne ca ºi noi sã învãþãm din pilda vieþii lor cã trebuie sã facem tot ce putem pentru Tine. Slãvit sã fie Domnul!
1 Traian Dorz, Cãrarea tinereþii curate, pag. 37
ANA-MARIA TIBER
Din El, prin El si , pentru El “De am un ac sau un condei, sau un copil cu bucurie, Le am ca sã-nþeleg cã vrei sã Þi le dãruiesc doar Þie.” Traian Dorz
M
Ma leaga multe amintiri, stari si simtaminte de revista “Cuvânt pentru suflet”. Sunt strâns legata cu zeci de fibre sufletesti de aceasta revista, pentru ca o iubesc. Iubesc articolele ei, iubesc oamenii care lucreaza la ea, iubesc întâlnirile care se fac pentru corectarea articolelor, iubesc momentele uluitor de
frumoase, când, dupa o perioada de timp în care a fost lucrata si iese de sub tipar, am ocazia sa o tin în sfârsit în mâinile mele ca pe un margaritar de mare pret sorbindu-i fiecare cuvintel… da, iubesc revista din toata inima mea! Acum, la cinci ani de la înfiintarea ei, strâng cu grija în suflet toate
CUVANT PENTRU SUFLET
decembrie 2010
25
învatamintele ce le-am primit lucrând la revista, îmi înalt recunostinta spre Cel ce a creat-o si vreau sa marturisesc tuturor fratilor si surorilor ca nu este bucurie mai mare si împlinire sufleteasca mai dulce, ca acelea care vin din slujirea Domnului. Nu ºtiam cã un lucru pe care îl faci pentru Domnul îþi poate da atâta pace încât sã simþi cã nu-þi mai trebuie nimic sã fii fericit! Dupã zile întregi ºi nopþi de lucru, când citeam revista ºi mã minunam de creaþiile tinerilor, simþeam cã acea bucurie îmi umple toate golurile ºi cã o astfel de slujire poate da cu adevãrat sens vieþii. ªi frumuseþea nu consta în faptul cã simþeam acea bucurie datoritã implicãrii mele la revistã, ci pentru cã revista reflecta munca întregului Trup, rezultatul rugãciunii ºi al colaborãrii tuturor tinerilor . Adunarea aniversarã din decembrie a fost un prilej deosebit care a reunit bucuriile tuturor celor ce am lucrat la revistã cu ale celor ce ne-au sprijinit ºi ale cititorilor ei. Un frumos dar ne-a fãcut Domnul la cinci ani de “Cuvânt pentru suflet” - cartea “Jubileu”. A fost o experienþã unicã sã lucrãm la redactarea cãrþii, care ne-a legat ºi mai mult în lucrul pentru Domnul. Prin cartea “Jubileu-Cuvânt pentru suflet” ºi prin mãrturiile impresionante ale unora dintre cititori, am înteles ce mare preþ are revista în Ochii Domnului ºi ai frãþietãþii. Domnul ne-a încurajat prin aceastã carte sã continuãm ºi mai frumos aceastã slujire în cuvântul scris. Revista “Cuvânt pentru suflet” ne-a fost dãruitã tinerilor din Galaþi, nu pentru cã am fi avut noi vreun merit, ci pentru cã Domnul din dragoste pentru noi a vrut sã ne înveþe sã-L slujim cu tot devotamentul, seriozitatea ºi dragostea 26
decembrie 2010
noastrã. De ce mare har ne-a învrednicit El pe noi… ºi prin ce cale înaltã a ales El sã facã asta: prin darul cuvântului, al creaþiei, al scrisului! Cred ca singura noastra sansa de a fi vrednici de acest dar este ramânerea noastra în Hristos si adâncirea în cunoasterea Minunatei Sale Fiinte, pentru a o slavi neîncetat din ce în ce mai frumos. Existã momente în viaþã când te pãtrunde în toatã fiinþa un sentiment de nimicnicie ºi simþi cu adevãrat cã nu ai nici un merit, cã eºti doar un instrument în Mâna Domnului. Eu, când iau pixul în mânã ºi vreau sã-mi aºtern trãirile pe hârtie, simt cã mâna-mi este condusã de o „altã Mânã” ºi cã nu se mai poate opri… este ca un izvor ce nu se mai saturã a curge. Simt uneori, ca ºi psalmistul, cã îmi clocotesc în inimã cuvinte pline de farmec ºi, când se revarsã, parcã se sparg în mii de fãrâme. Dupã ce mã opresc din scris simt în suflet o fericire de nedescris ºi mã aºez în genunchi…rugãciunea mea e doar mulþumire ºi simt cã lucrarea numi aparþine: “Doamne, dacã este ceva frumos aici, e numai din Tine! «Toate izvoarele mele sunt în Tine!»” (Ps. 87, 7). Atunci simt cu adevãrat cã “din El, prin El ºi pentru El sunt toate lucrurile” (Romani 8, 36).
Domnul sa ne ajute, dragi tineri, sa întelegem ca El are un plan cu revista noastra, ca doreste sa-I ramânem credinciosi si sa-L slujim pâna la capat, punându-ne toate darurile la dispozitia Sa. La 5 ani de “Cuvânt pentru suflet”, privim cu bucurie înapoi simtind fericirea slujirii prin revista, acesta fiind doar începutul. Dar cum va fi oare peste zeci de ani, când vom avea atâtia ani în slujirea Lui? Oare vom mai putea trai de atâta fericire sau ne vom contopi cu totul în El?
CUVANT PENTRU SUFLET
Cuvântul scris: gazeta, cartea, calendarul, au fost mijloacele pe care pãrintele Iosif Trifa, cãlãuzit de Duhul lui Dumnezeu, le-a folosit din plin pentru rãspândirea Evangheliei în poporul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu ºi lucrãtor, a pãtruns prin gazetã ºi carte în sute de mii de case, schimbând mentalitãþi ºi transformând vieþi, ridicând astfel o mare oºtire, cãreia i s-a spus „Oastea Domnului”. Cuvântul scris a rãmas pentru aceastã Lucrare principalul mijloc de comunicare ºi depozitare a învãþãturilor sale. În toate generaþiile de ostaºi au existat serioase preocupãri pentru cuvântul scris. Revista „Cuvânt pentru suflet”, editatã de un grup de tineri inimoºi ºi credincioºi din Galaþi, se înscrie ºi ea pe linia aceloraºi preocupãri ale înaintaºilor noºtri. Pentru a marca împlinirea a cinci ani de apariþie a revistei, colegiul de redacþie a editat prezenta antologie care conþine o selecþie din articolele publicate în „Cuvânt pentru suflet”, aranjate într-o anumitã ordine tematicã. Lucrarea este îmbogãþitã cu materiale scrise despre cuvânt ºi activitatea creatoare prin cuvânt. Cititorul interesat va afla din Cartea are un format A5 , 376 de pagini, preþ 15 RON ºi poate fi comandatã prin telefon la 0766-619504 sau 0746-577591, prin e-mail (cuvantptsuflet@yahoo.com) sau prin poºtã la adresa revistei (Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46).
prezenta lucrare care sunt preocupãrile, aspiraþiile ºi dinamica spiritualã a tineretului creator al Oastei Domnului din Galaþi ºi nu numai. Primele lucrãri, oarecum asemãnãtoare, editate de pãrintele Iosif Trifa, au fost „Calendarele carte”, îmbogãþite cu diferite informaþii ºi învãþãturi duhovniceºti, mult apreciate de cãtre fraþii ostaºi. Credem cã ºi actuala antologie va fi de folos duhovnicesc, mai ales tinerilor ostaºi, prin învãþãturile pe care le conþine, contribuind ºi la o mai bunã cunoaºtere frãþeascã. Pr. Viorel Chircã – din Prefaþã