Prefata

alchemia| No.4 - iunie 2018 3

ÎN DESCHIDERE

Sash Segal | Le Chat Noir

Mascota numărului nostru este una dintre cele mai mai faimoase imagini de gen din lume, afişul creat în 1896 de artistul elveţian Téophile Alexandre Steinlein pentru barul Le Chat Noir al lui Rodolphe Salis.

Şi barul şi artistul din spatele afişului au poveşti interesante, pe care, iată, le vom aminti:

Le Chat Noir a fost, se pare primul cabaret modern, unde clienţii urmăreau de la mese spectacolul de varieté care se desfăşura pe scenă. S-a deschis în noiembrie 1881, în cartierul parizian Montmartre şi a existat până la moartea patronului său, în 1897.

Salon frecventat de artişti şi local gălăgios, Le Chat Noir a început cu două cămăruţe ieftine pe Bulevardul Rochechouart, nr. 84. Succesul lui s-a datorat unui grup animat, compus din tineri artişti, autointitulaţi “Les Hydropathes”. Cu alte cuvinte, oameni care au ciudă pe apă şi preferă alcoolul acestui inodor, insipid şi nesuferit lichid. Fie spus, Hidropaţii erau la fel de înfocaţi şi în dezbaterile lor politice, sociale şi artistice. Constatând că “sediul” acestor oameni de treabă devenise neîncăpător, impresarul Rudolphe Salis, i-a convins să se mute peste drum, la cabaretul nou înfiinţat.

alchemia| No.4 - iunie 2018 4

După câţiva ani, sediul de pe Rochechouart a devenit neîncăpător pentru clientela tot mai numeroasă. Le Chat Noir s-a mutat în 1885 într-un local somptuos, la nr. 12, Strada Victor Massé.

Printre clienţii de vază ai localului s-au numărat aici Jeanne Avril, Paul Verlaine, Claude Debussy, Erik Satie, Alphone Allais, August Strindberg, George Oriol şi Henri de Tulouse Lautrec.

Aceştia au fost anii de glorie ai cabaretului Le

Sediul din Victor Massé, imagine din 1929

Chat Noir. Pe lângă numere de comedie, Salis s-a ocupat şi de teatrul de umbre, care a devenit un simbol al brandului său. Între 1885 şi 1896, Salis şi trupa sa de 20 de artişti au pus în scenă 45 de spectacole de teatru de umbre, folosind pentru proiecţie cea mai avansată tehnologie a vremii. Printre artiştii care au luat parte la realizarea decorurilor s-au numărat Téophile Steinlein, Adolphe Willette şi Albert Robida.

Mai târziu cabaretul s-a mutat la nr. 68, Bulevardul Clichy, unde s-a închis după moartea lui Salis. Ideile lui au fost preluate de alţi impresari cu mai mult sau mai puţin succes.

alchemia| No.4 - iunie 2018 5

În 1898, sediul din Victor Massé a fost re-deschis de un admirator al lui Salis. Un alt Le Chat Noir a existat la sediul din Bulevardul Clichy până prin anii 20’.

Posterul Art Nouveau care a devenit simbolul localului şi al trupei lui Salis este opera lui Steinlein (1859 – 1923), artist elveţian ajuns la Paris în căutarea succesului. La recomandarea pictorului Adolphe Willette, Steinlein a intrat în cercurile artistice de la Le Chat Noir. A urmat o perioadă în care a creat afişe pentru diverşi impresari şi proprietari de localuri celebre, ca Rodolphe Salis şi Aristide Bruant. A lucrat apoi ca ilustrator la revistele Le Rire şi Gil Blas. Între 1883 şi 1920 a produs, sub pseudonim şi un număr mare de desene în care critica diverse probleme sociale.

Mare ailurofil, Steinlein şi-a creat un stil aparte, centrat în jurul unor feline elegante, sofisticate şi misterioase. În paginile următoare se află o selecţie de ilustraţii cu pisici ale lui Steinlein, poate mai puţin cunoscute decât afişul lui Salis, dar la fel de cuceritoare din punct de vedere artistic.

Surse:

The Insider’s Guide, Wikipedia, The Great Cat

T. A. Steinlein, gravură de P. Dupont 1901

alchemia| No.4 - iunie 2018 6

alchemia| No.4 - iunie 2018 7

alchemia| No.4 - iunie 2018 8