DIN LUMEA COLECȚIONARILOR Nr. 10/2016 by Sergiu Găbureac

DLC XL anul III

DIN

info-hobby 9/2016 Din cuprins: Ce a câștigat România din Primul Război Mondial BACĂU, URBEA CU PARFUM DE EPOCĂ

Raritatea relativă şi cotele cataloagelor Considerații asupra emisiunii de timbre uzuale Carol II – călare

SIBIU 825 Primim la redacție

De-ale facebook-ului O lucrare care va stârni multe valuri Mureșenii vă așteaptă ! ANUNȚURI - ANUNȚURI De ce-i frumoasă filatelia ! Top 10 erori filatelice românești Canonizarea Maicii Tereza la 4.09.2016

București - România

info-hobby XL

apare ori de câte ori este necesar

Ce a câștigat România din Primul Război Mondial În urmă cu o sută de ani, Regele Ferdinand I și Ion I.C. Brătianu, cunoscut în istoriografie și drept Ionel Brătianu, luau una dintre cele mai riscante decizii din istoria României. Cei doi lideri au hotărât intrarea regatului în Primul Război Mondial. La capătul drumului care începea în urmă cu un secol putea să fie ori reîntregirea țării, ori dispariția ei ca stat independent. Istoria a demonstrat că Regele Ferdinand I și Ionel Brătianu au luat decizia corectă. La capătul războiului, România nu doar că redobândise teritoriile românești din Austro-Ungaria, dar reușise să elibereze și Basarabia, anexată de Rusia țaristă în anul 1812. Însă până atunci, monarhul, cât și Ionel Brătianu, care era prim-ministrul României în ceasul intrării în război, au trecut printr-un coșmar. În cele mai grele momente, atunci când aliații României nu își onoraseră promisiunile asumate în august 1916, mai mult de jumătate din țară a ajuns să fie ocupată de armatele Puterilor Centrale, inclusiv Bucureștiul, iar Moldova, rămasă liberă, a fost devastată de foame și tifos. Cei doi lideri politici au fost abandonați de cei mai mulți dintre cei care salutaseră cu entuziasm intrarea României în război. Existau voci care cereau judecarea și chiar împușcarea lui Ionel Brătianu, pe care îl considerau vinovat de dezastrul militar care se profila în fața României. În Bucureștiul ocupat, dar și în Iașiul care devenise centrul tuturor intrigilor politice, erau tot mai multe voci care cereau abdicarea Regelui Ferdinand I sau chiar îndepărtarea Dinastiei fondate de Regele Carol I. Mai mult, România se confrunta cu spectrul izbucnirii unor tulburări create de soldații ruși, care complotau și care se pregăteau inclusiv pentru arestarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. Atmosfera teribilă a intrării României în război și a zilelor grele care au urmat a fost surprinsă magistral de istoricul Ioan Scurtu, în cartea Ion I.C. Brătianu, apărută în anul 1992 la Editura Museion din București. În august 1916, Ion I.C. Brătianu era supus unei presiuni imense din partea Antantei, care dorea ca, prin intrarea României în război, să scadă presiunea Germaniei de pe fronturile occidentale. Ion I.C.Brătianu avea să declare: „Noi nu am intrat în război ca nişte solicitatori nepoftiţi. Noi am intrat in război ca nişte doriţi şi ceruţi !“. Fără a se lăsa intimidat de presiunile marilor puteri, şeful guvernului român a pus la punct, în detaliu, condiţiile politice şi militare ale participării României la război. În ziua de 14/27 iulie 1916, guvernul român a prezentat Antantei punctele sale de vedere: România va declara război numai Austro-Ungariei, deoarece cu alţi membri ai coaliţiei adverse nu avea nici un contencios teritorial; asigurări că nu vor semna pacea până când nu se vor atinge obiectivele vizate de România; garanţia Marii Britanii, Franței, Rusiei şi Italiei asupra integrității

02 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 9/2016

teritoriale a Regatului şi a participării statului român, cu drepturi egale, la Conferința de pace; independenţa de comandament militar; ofensive Aliate în sudul Balcanilor şi în Galiţia, primirea ritmică a cantităţilor necesare de arme şi muniţii. După încheierea cu succes a negocierilor, s-a trecut la redactarea documentelor convenite. În acest timp, Ion I.C. Brătianu s-a înconjurat de toate garanţiile posibile, pentru a nu se afla că a ajuns la o înţelegere definitivă“, scrie Ioan Scurtu. Nici măcar membrii Guvernului nu ştiau toți că negocierile erau terminate şi nici nu aveau cunoştinţă de data fixată pentru declanşarea războiului. Ioan Scurtu mai scrie că Ionel Brătianu le spusese că tratativele sunt pe isprăvite, dar nu le comunicase amănuntele. Motivul era teama de trădare. De aceea, el a pregătit cu toată grija întâlnirea cu reprezentanții Antantei care a dus la semnarea Convenției militare care avea să pecetluiască intrarea României în război. Întâlnirea a fost organizată după un scenariu care ar putea servi unui film de spionaj. „Din precauţie, întâlnirea din 4/17 august 1916 nu a avut loc la Ion I.C. Brătianu acasă, ci la fratele său, Vintilă, care locuia pe Strada Ţăranilor. Participanţii au venit pe jos, pe căi diferite şi la interval de un sfert de oră. Erau de faţă cinci persoane: Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Constantin Diamandy, I.G. Duca; ultimul a sosit Stanislav PoklewskyKoziel, ministrul Rusiei (n.r. - șeful Legației Rusiei în București), care a adus cele cinci exemplare originale ale Convenţiei politice şi Convenţiei militare destinate Rusiei, Franței, Marii Britanii, Italiei şi României. Toţi s-au aşezat în biroul lui Vintilă Brătianu, în jurul unei mese, fiecare cu câte un exemplar în mână. I.G. Duca citea, iar ceilalţi urrnăreau pentru a observa dacă la transcriere nu se strecurase vreo greşeală. Din dorinţa păstrării unui desăvârşit secret, toate exemplarele fuseseră scrise de mână. A urmat apoi momentul semnării. Cele cinci exemplare erau deja iscălite de Saint-Aulaire, în numele Franţei, de George Barclay, în numele Marii Britanii, și de baronul Fasciotti, în numele Italiei. Vintilă Brătianu pregătise în mijlocul mesei o călimară frumoasă şi un condei destinat a fi păstrat în amintirea acestei scene istorice. Poklewsky a semnat cel dintâi, apoi iscălitura lui lon I.C.Brătianu a consfinţit angajarea României“, descrie Ioan Scurtu această scenă. Armata română a suferit o înfrângere dezastruoasă la Turtucaia. Aliații României nu și-au ținut promisiunile, iar Armata Regală Română a fost nevoită să se retragă din Transilvania. Au urmat noi înfrângeri în Oltenia și în Muntenia, iar în ziua de 27 septembrie Ion I.C. Brătianu a convocat consfătuiri cu toți liderii politici. Nimeni, în afară de Regele Ferdinand I și de Regina Maria, nu i-a stat alături. Convenţia militară stabilea angajamentul României de a ataca AustroUngaria până cel târziu la 15/28 august 1916; armata rusă se angaja să acţioneze „în mod deosebit de energic pe întreg frontul austriac“, să împiedice orice debarcare de trupe inamice pe ţărmul românesc al Mării Negre, să trimită în Dobrogea două divizii de cavalerie şi una de infanterie care să colaboreze cu armata română împotriva armatei bulgare. Aliaţii se angajau să înceapă la 7/20 august o „ofensivă categorică“ în zona Salonic. Cele patru mari puteri se angajau să furnizeze României şi materiale de război într-un flux de minimum 300 tone pe zi. O semnificaţie aparte avea precizarea că trupele ruse destinate să coopereze cu armata română „se vor afla sub ordinele Comandamentului suprem al Armatei Române“. „Ion I.C. Brătianu era convins că a realizat tot ce-şi dorise, că a pus bazele României Mari. Pentru luarea unei decizii acoperitoare, a fost convocat Consiliul de Coroană, la 14/27 august 1916“, mai scrie Ioan Scurtu. Singurul care s-a opus intrării României în război de partea Antantei a fost P.P. Carp. Bătrânul fruntaș conservator i-a spus Regelui Ferdinand că Hohenzollernii nu pot fi înfrânți. Regele Ferdinand I i-a replicat că tocmai l-a înfrânt pe unul. Evident, se referea la sine. Regele României a decis astfel intrarea în război împotriva țării sale natale și a propriei familii. În Germania, a fost considerat drept trădător, iar numele i-a fost șters din Marea Carte a Hohenzollernilor. În acele zile, Nicolae Iorga avea să noteze că Ion I.C. Brătianu era „mândru şi rece, avea înfăţişarea sigură care se potriveşte cu o astfel de stare de spirit. Nici o întrebare, nici o îndoială. Niciodată n-a părut mai stăpân pe dânsul, pe Rege, pe noi toţi, pe soartă. Aşa sunt toţi aceia pentru care sufletul omenesc, care scapă tuturor socotelilor, e un element de care numai poeţii şi naivii pot să ţie samă“. Deschizând şedinţa, Regele Ferdinand a declarat: „Am convocat aici pe mai-marii ţării nu ca să le cer un sfat, ci ca să le cer sprijinul. Văd situaţia în aşa fel, încât nu mai putem rămâne în neutralitate. De aici înainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, care crede şi el că a venit momentul să începem războiul, a avut o consfătuire cu unul din guvernele beligerante“.

Info-Hobby 9/2016

Din lumea colecționarilor 03

Însă, la scurtă vreme după ce armata română începuse să elibereze Transilvania, României i-au declarat război Germania, Bulgaria și Turcia. Armata română a suferit o înfrângere dezastruoasă la Turtucaia. Aliații României nu și-au ținut promisiunile, iar Armata Regală Română a fost nevoită să se retragă din Transilvania. Au urmat noi înfrângeri în Oltenia și în Muntenia, iar în ziua de 27 septembrie Ion I.C. Brătianu a convocat consfătuiri cu toți liderii politici. Nimeni, în afară de Regele Ferdinand I și de Regina Maria, nu i-a stat alături. Toți i-au cerut să își asume singur răspunderea eșecului. În 3 decembrie, Guvernul părăsea Bucureștiul și pleca în refugiu la Iași. Cu acordul Regelui și al Guvernului, în București au rămas unii oameni politici cu vederi filo-germane, precum Alexandru Marghiloman și Constantin Stere, pentru a încerca să îmblânzească ocupația. Ion I.C. Brătianu era atacat de toată lumea, de la filogermanii precum Constantin Stere și până la cei care militaseră alături de el pentru intrarea în război, precum Octavian Goga. Celor care-l criticau, Brătianu le-a dat un răspuns lapidar: „Dacă destinul nostru va putea fi abătut din drumul său, accept să fiu ucis cu pietre.“ Istoria însă i-a dat dreptate lui Ion I.C. Brătianu, iar ziua de 1 Decembrie 1918 aducea unirea tuturor teritoriilor locuite de români sub Coroana de Oțel, purtată de Regele Ferdinand I. (Claudiu Pădurean)

BACĂU, URBEA CU PARFUM DE EPOCĂ Cunoscutul colecționar băcăuan Mihai Ceuca dăruiește băcăuanilor și tuturor iubitorilor de istorie și frumos ultimul album cu imagini de epocă dintr-o serie de patru asemenea cărți menite să redea imaginea vieții social-economice a înaintașilor noștri în județul Bacău. Albumul, o excelentă realizare a autorului, dar și a editurii și tipografiei Magic Print din Onesti poartă un titlu care îi subliniază calitatea memorialistică, dar și sentimentală Bacău, urbea cu parfum de epocă. Aici apar, adnotate și grupate în 15 capitole, funcție de obiectivele prezentate și de semnificația lor socială, economică sau culturală, aproape jumătate dintre cele 300 de ilustrate adunate, în mai mult de o jumătate de secol, de inginerul Mihai Ceucă. Descoperim, pe lângă imaginile generale, pe cele ale Primăriei, Palatului Administrativ, ale teatrelor din Bacău, redescoperim imagini de pe Strada Mare, de pe Strada principală, imaginile hotelurilor și ale Grădinii publice, ale bisericilor orașului, dar și ale unor fabrici sau ale unor bănci. Putem vedea sau revedea cum arătau cazărmile Bacăului, dar și Spitalul sau Gara. Celelalte trei albume din seria de patru publicate la aceeași editură și tiparite la aceeași tipografie Magic Print sunt semnate de profesorul Corneliu Stoica cuprind imagini din colecțiile inginerului Mihai Ceucă și ale altor colecționari. Albumele sunt Târgul anilor romantici. Un secol de istorie ilustrata a orasului Târgu Ocna, Valea Trotușului de odinioară în cărți poștale ilustrate (1899 – 1939) și Slănic Moldova de odinioară în cărți poștale ilustrate (1899 – 1939). Colecția integrală de cărți poștale ilustrate a inginerului Mihai Ceucă arhivează imagini din toate localitățile județului Bacău, surprinse la începutul secolului al XX-lea. O parte dintre acestea au apărut în peste 20 de lucrări monografice realizate de diferiți autori. „După 50 de ani de pasiune materializată în colecția de cărți poștale ilustrate cu imagini din orașul și județul Bacău, trăiesc bucuria de a oferi și concitadinilor mei aceste imagini. Răsfoind albumul al cărui «miros de cerneala tipografica proaspăt imprimată» mă îmbată, mă gândesc atât la vârstnicii cât si la tinerii potențiali cititori care, sper, vor lacrima unii cu nostalgie, alții cu uimire.” ne-a declarat autorul Mihai Ceucă. (Petru Done) Felicitări ! N.R. Prin această ultimă lucrare putem afirma că Bacăul este primul județ care a publicat în cvasitotalitate documentele cartofile editate de la începuturi până la debutul dictaturilor în România.

04 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 9/2016

Raritatea relativă şi cotele cataloagelor * Max Peter Într-un capitol precedent am expus câte din opiniile mele referitoare la tiraj, raritate şi grad de preferinţă. În capitolul de faţă am să revin oarecum asupra subiectului, dar voi prezenta şi câteva exemple. Haideţi să vedem în ce măsură preţul este influenţat de tirajul unei mărci (emisiuni). Aşa cum am mai precizat deja, în mod normal preţul şi implicit şi raritatea ar trebui să fie invers propor- ţională cu tirajul unei mărci, respectiv al unei emisiuni. Dar acest lucru se întâmplă numai în mică măsură. Să vedem şi de ce. În primul rând, atunci când vorbim de raritate, vorbim despre o piesă/serie anume, nu la modul general. Adică vorbim de raritatea / preţul unei mărci / serii ori neştampilate, ori ştampilate. Nu putem vorbi la grămadă şi de una, şi de alta. Dar pentru oricare dintre cele două situaţii, colecţionarii mai avansaţi au în vedere câteva criterii: - care este traficul poştal mediu din perioada mărcii/emisiunii respective (ca ordin de mărime numai, informaţie bazată pe statisticile comunicate de poştă, de regulă periodic); - cum se situează tirajul mărcii/emiisunii faţă de nivelul traficului poştal; - care este nivelul mediu al valorii nominale faţă de costul unei corespondenţe sim- ple; - în ce măsură marca/seria a fost distribuită pentru francare; - cum se situează valoarea tirajului mărcii/emisiunii respective, faţă de tirajul altor mărci/emisiuni din epocă; - cam ce număr de colecţionari ar fi fost interesaţi de achiziţionarea mărcii/seriei respective şi cum se situează această cifră faţă de valoarea tirajului. Vedeţi aşadar că factorii sunt destul de numeroşi şi nu prea la îndemâna oricui, deoarece informaţiile se găsesc greu, nu sunt publicate oriunde. Cel puţin pe aceste informaţii ar trebui să se bazeze o evaluare ceva mai corectă. Aceste informaţii ar trebui apoi însoţite de o evidenţă cât de cât actualizată a pieţei. Adică ce se cere şi ce se oferă pe piaţă, dar nu ipoteze, ci tranzacţii efectiv încheiate. Ca o paranteză, am întâlnit destul de des colecţionari sau negustori care cer un anume preţ pe o piesă oarecare, justificând că „asta este piaţa“. Normal că, atunci când li se cer exemple concrete, o dau învârtită pentru că nu sunt nici realişti şi nici informaţi. Problema mare începe atunci când se încearcă ierarhizarea nivelului de raritate între piese. Adică ceva de genul: la 3 serii din x emisiune, se găsesc 5 serii din emisiunea y, deci seria x este normal să fie mai rară. Ei bine, stimaţi colegi, aici este marea lipsă a tuturor autorilor noştri de cataloage şi de liste (când zic „ai noştri“, nu mă refer numai la români, ci şi la editorii cataloagelor generale internaţionale consacrate). Hai să ne jucăm cu câteva exemple. Analizaţi puţin tabelul din stânga. Am ales cotele a patru mărci şi a patru serii, fiecare extrase din trei cataloage diferite. Cotele din Michel şi din Yvert sunt exprimate în euro, iar cele din SCOTT în dolari americani (acum poate citeşte şi cel care caută de o săptămână pe Google în ce monedă cotează catalogul SCOTT, dacă nu e în stare să citească introducerea...). Se vede de la o poştă că proporţiile dintre cote şi tiraje nu se păstrează. De ce ? Tocmai, datorită motivelor arătate mai sus. Dar cotele, cam cât de reale sunt ? Cei care urmăresc licitaţiile online şi târgurile şi mai vorbesc şi din când în când cu vreun negustor ajung la concluzia că nivelul mediu al preţurilor realizate (adică nu al celor cerute numai, ci şi plătite) se situează la un anumit nivel faţă de cota de prin cataloage, de cele mai multe ori mai mic decât aceasta. Care este acest procent ? Depinde de la emisiune la emisune şi de la o perioadă la alta. Acum, haidem la un exerciţiu: împărţiţi cota serie de Efigii la cota seriei Expoziţia. Vă va da un rezultat supraunitar. La neuzate de exemplu, veţi obţine cam 1,5 la Michel, 1,6-1,7 la SCOTT şi 1,5 la Yvert. Asta înseamnă că la 3 serii de Expoziţia, ar trebui să întâlnim 2 serii de Efigii. Oare aşa o fi şi pe piaţă ? Nu ştiu, nu pot să vă spun acum, deoarece răspunsul face parte dintr-un manuscris nepublicat încă. În colecţia lui Franklin Roosevelt, fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a existat şi un capitol al mărcilor poştale româneşti.

Acelaşi exerciţiu se poate face pentru orice „pereche“ de mărci/emisiuni, iar în acest fel vă puteţi da seama destul de uşor (cu condiţia să mai cunoaşteţi şi piaţa) care catalog din cele menţionate (n-am inlcus Stanley Gibbons) dau sau nu dau dovadă de seriozitate. Raritatea, preţul şi ierarhia preferinţelor Aici faceţi cunoştinţă cu o problemă nouă. Pe piaţă există dendinţa „rotunjirii“ pre- ţului în funcţie de ierarhizarea preferinţelor colecţionarilor. Ce înseamnă aceasta ? Să vedem câteva exemple: - o marcă de bază este mai apreciată decât o varietate, de orice fel ar fi ea: - la varietăţi, cele cunoscute şi menţionate de majoritatea caraloagelor vor tinde să aibă preţ mai mare decât cele nesemnalate, chiar majore; - preţul mărcilor din emisiunile de bază (uzuale şi comemorative, tematice etc.) tinde să fie mai mare decât cel al mărcilor „de la coada catalogului“ (mărcile de serviciu, porto, taxe şi ajutoare etc.). Exemplele pot continua. Vă dau şi un exemplu concret: la Spic de grâu există varietăţi de poziţie a filigranului PR. În mod efectiv, mărcile cu filigran PR culcat sunt mai rare decât majoritatea mărcilor clasice litografiate, de exemplu orice marcă cu filigranul culcat se întâlneşte mai greu decât marca de 50 bani „Barbă“ impresiune defectuoasă (dacă e cineva care doreşte să mă contrazică, să dea şi exemplele de rigoare). Cu toate acestea, „barba“ este o marcă clasică, iar Spicul - postclasică, „barba“ este o marcă de bază, iar Spicul - o varietate. Pentru marca clasică sunt mai mulţi doritori decât pentru varietatea postclasică. De aici şi raportul invers al preţului faţă de raritatea efectivă. Emisiunea Expoziţia Generală din 1906 purtând supratiparul S E (Serviciul Expoziţiei) are un tiraj, conform literaturii filatelice, de 1.500 de serii complete. Acest tiraj extrem de redus ar fi trebuit să îi impună o cotă deosebit de ridicată în cataloagele internaţionale. Dar acest lucru nu se întâmplă (un asemena tiraj la o serie germană i-ar fi adus o cotă de ordinul zecilor de mii de euro). Mai mult, pentru că este o emisiune „de la coada catalogului“ îi reduce şi mai mult interesul din partea multor colecţionari. * Preluare din lucrarea Care este preţul mărcilor poştale ? Scurt ghid destinat colecţionarilor, cu acordul autorului.

Din lumea colecționarilor 05

Info-Hobby 9/2016

Considerații asupra emisiunii de timbre uzuale „Carol II – călare” (I) Alexandru Leonard Pop

Abstract: Probabil pe nedrept, categoria timbrelor uzuale a fost marginalizată de către cercetătorii din lumea filateliei. Cauzele ar putea fi multe: tirajul foarte mare (uneori necunoscut), reproducerea unor imagini arhicunoscute, la modă la vremea respectivă, care nu trezeau un anumit interes, valori nominale „în grafic” care permiteau francarea multor categorii de corespondență și servicii poștale astfel încât erau întâlnite multe piese pe piață. Și lista ar putea continua. M-am oprit asupra acestei emisiuni din considerente personale, deoarece am întâlnit pe piață câteva varietăți care au stârnit discuții și controverse în mica sferă a filateliștilor cercetători din România care mai încearcă să supraviețuiască în ziua de astăzi. În prezentul articol voi prezenta rezultatele unui studiu pe care l-am realizat în perioada 2012 – 2016 și pe care l-am concretizat într-o pagină din catalogul filatelic personal, mereu în actualizare, disponibil în mediul on-line. Cuvinte cheie: filatelie, timbru, uzuale, Carol II, dantelat, nedantelat, erori, varietăți. 1. Introducere Pe data de 8 iunie 1930 regele Carol al II-lea este încoronat ca domnitor al României. Odată cu el ia sfârșit monarhia constituțională și are loc instaurarea unui regim de autoritarism monarhic. Cultul personalității noului rege se dezvoltă încă de timpuriu, după cum relata și publicistul Daniel Marcu, membru al Asociației Internaționale a Jurnaliștilor Filatelici (AIJP), în 16 martie 2010 într-un articol postat pe site-ul Kolector intitulat: „Carol al II-lea și cultul personalității în filatelie”. Din această sursă aflăm că: „numai în primele 6 luni de la proclamare, Direcțiunea Generală a Poștei, Telegrafului și Telecomunicațiilor emisese un număr de 3 emisiuni filatelice cu portrete ale noului monarh, în diferite ipostaze, iar în cei 10 ani cât a domnit, efigia lui Carol al IIlea a apărut în nu mai puțin de 17 emisiuni de sine stătătoare” (1). Una dintre emisiunile filatelice amintite o vom trata în cele ce urmează. În anul 2007, în cotidianului Interesul public, expertul în filatelie Leonard Pașcanu declara într-un interviu: „Carol al II-lea a fost unul dintre cei mai mari filateliști din lume. Și această notă a regalității a imprimat și altor persoane din jur dragostea pentru timbre. Era un cult emiterea timbrelor în perioada regalității. Era foarte important cum apare chipul suveranului pe timbru sau alte teme. Regii aveau niște persoane specializate care se ocupau de colecțiile lor, custozii colecțiilor regale. Deci era o pasiune de elite, asta vreau să subliniez” (1). În această sursă bibliografică se pot găsi mult mai multe informații privind premisele dezvoltării cultului personalității în filatelia românească. Pornind de la aceste considerente, aș putea afirma că cea de a noua emisiune în care apare imaginea regelui Carol al II-lea ar putea coincide cu aniversarea a doi ani de la încoronarea sa. Emisiunile anterioare în care apare imaginea suveranului sunt redate în Tabelul 1: Nr. crt 1.

Data

Numele emisiunii

L.P.

Număr valori

Observații

19.12.1930

Efigia regelui Carol II

Pe lângă seria dantelată există și 3.000 serii nedantelate

2. 3.

04.10.1930 ??.??.1930

Carol II Poșta Aeriană Carol II Uzuale

87 88

4 3

10.05.1931

Centenarul armatei române Semicentenarul regatului

15.11.1931

Trei regi

08.06.1931

Expoziție cercetășească

??.??.1932

Carol II - Uzuale

500.000 serii dantelate și 1.000 serii nedantelate Carol al II-lea apare pe timbrul cu valoarea nominală de 16 L Bustul lui Carol II în medalion apare pe timbrele cu valorile nominale de 1 L și 6 L, iar pe timbrul cu valoarea nominală de 10 L apare efigia sa alături de regii Ferdinand și Carol I Pe lângă seria dantelată există și 50 serii nedantelate Carol al II-lea apare pe timbrul cu valoarea nominală de 6+6 L

Tabelul 1 - Emisiuni filatelice anterioare în care sunt reproduse imaginea regelui Carol al II-lea (2)

06 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 9/2016

2. Caracteristici tehnice Emisiunea filatelică Carol II – călare (Figura 1) a fost pusă în circulație de către Poșta Română prin Direcțiunea Generală a Poștei, Telegrafului și Telecomunicațiilor (D.G.P.T.T.) în jurul datei de 8 iunie 1932, probabil cu prilejul aniversării a doi ani de la urcarea pe tron a regelui. Este compusă dintr-un singur timbru având valoarea nominală de 10 lei. Cataloagele filatelice consultate (2) nu oferă nici o informație privind data exactă a punerii în circulație, singura mențiune fiind iunie 1932. Figura 1 - Timbrul standard Carol II - călare, L.P. 97

Cea mai timpurie urmă de ștampilă pe care am identificat-o pe mărcile studiate purta data de 12-IUN-932 (Figura 2), ceea ce mă duce cu gândul că ziua de 8 (miercuri) ar fi fost o zi plauzibilă pentru punerea în circulație a acestui timbru (așa numita „prima zi a emisiunii”). Din păcate, din cauza ștampilei îmbâcsite, nu am putut descifra localitatea de expediție. Figura 2 - Timbru cu data „timpurie”: 12 - IUN - 932

Emisiunea a avut putere de francare până pe data de 1 septembrie 1937, când a fost retrasă din circulație prin Ordinul D.G.P.T.T. nr. 143.347/1937. Timbrele aveau dimensiunea de 21,5 x 29 mm și au fost tipărite monocrom (albastru) pe hârtie albă cu filigran C.C., în coli finite de câte 100 de timbre. Când spun dimensiune mă refer la cadrul timbrului (suprafața tipărită), fără a lua în calcul marginile albe ale acestuia. După cum veți putea observa din reproducerile din acest articol, marginile albe au diferite valori, în funcție de debitarea timbrelor din coală. Filigranul C.C. (de tip XIII cum este cunoscut în literatura de specialitate românească) a apărut în anul 1931 și este întâlnit în cele patru poziții reproduse în Figura 3.

Figura 3 - Cele patru poziții cunoscute ale filigranului CC (2)

În ceea ce privește dantelura pieselor, ea este de tip A (adică 13 ½ dinți pe o lungime de 2 cm). Pentru calculul perforațiilor vom apela la formulele 1 și 2, unde am notat cu: X – numărul de perforații în plan orizontal Y – numărul de perforații în plan vertical L – lungimea cadrului I – înălțimea cadrului A – tipul dantelurii oficiale 20 – distanța în mm pentru care se calculează numărul de perforații

Aplicând aceste formule, în mod ideal, pe lungimea cadrului, în plan orizontal ar trebui să avem astfel o medie de 14,5 perforații, iar în plan vertical o medie de 19,5 perforații. În urma studiului efectuat, am observat că numărul acestor perforații oscilează între 14 și 15,5 în plan orizontal, iar în plan vertical între 19,5 și 22,5. În Figura 4 am realizat o captură de ecran după o fișă de studiu în care mi-am notat și câteva observații pe marginea pieselor. Totodată, am marcat cu roșu piesele care mi s-au părut dubioase și care ar putea reprezenta falsuri.

Studiul mărcilor poștale oferă mari satisfacții ! Atenție pe magazinul e-Bay sunt acceptate tot mai multe falsuri filatelice ! E mai bine este să consultați un filatelist specializat.

Info-Hobby 9/2016

Din lumea colecționarilor 07

Figura 4 - Fragment dintr-o filă de studiu privind dantelura și hârtia timbrelor studiate

Pentru gumarea timbrelor s-a folosit guma albă cu broboane, albă netedă, gălbuie sau chiar galbenă închis (3) după cum se pot observa și în Figura 5. Gumarea se realiza cu ajutorul unei instalații complete pentru gumatul hârtiei în bobine achiziționată de Fabrica de timbre în anul 1931, „așa ca imprimarea timbrelor să se facă pe hârtie gumată în prealabil” (4). Această procedură avea avantajul că rezolva problemele generate de mașinile Jagenberg, care erau încălzite cu gaz aerian, ce se foloseau înainte la gumarea colilor de timbre după imprimarea lor. Efectul nedorit se datora „temperaturii înalte la care erau supuse coalele după gumare, cerneala își pierdea nuanța vie, iar coalele de hârtie se scorojeau așa că se produceau foarte multe maculaturi” (4). Totuși, din analiza pieselor avute la dispoziție, tind să cred că doar pentru o parte din tiraj (probabil ultimele loturi) s-a folosit noua tehnologie, primele coli ale emisiunii fiind întâi tipărite și apoi gumate, întrucât noua instalație tocmai fusese pusă în funcțiune și a funcționat în parametrii doar din toamna anului 1932. O mare parte din piesele analizate prezintă o hârtie subțire, gălbuie, cu gumă aproape inexistentă, fapt datorat, probabil, procedeului de spălare folosit la obținerea timbrelor respective. Figura 5 - Varietate de gumă albă și gălbuie

Sistemul de tipărire utilizat la realizarea acestei emisiuni a fost heliogravura. Pentru acest procedeu de tipărire, cercetătorul filatelic Max Peter menționa pe blogul său Romanian Stamps News (RSN) că: „forma de tipar era constituită dintr-un cilindru, gravat prin autotipie pe baza unor machete reduse prin procedee fotografice la dimensiunea fiecărei mărci” (5). Tipograf la bază, autorul oferă informații suplimentare de natură tehnică cititorilor, din care aflăm că tehnica heliogravurii „se pretează foarte bine la imprimarea monocoloră la care tiparul reușește să redea

08 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 9/2016

într-un mod satisfăcător semitonurile” iar „imaginea este compusă dintr-o mulțime de puncte așezate într-o ordine desăvârșită. Punctele au diametru variabil, prin aceasta reușindu-se redarea grafică a tonurilor și a semitonurilor la imprimarea într-o singură culoare” (6). Cei interesați de mai multe detalii tehnice privind procesul tipografic, au posibilitatea să parcurgă acest articol în întregime, și să vizioneze două filme care explică detaliat ce se întâmplă în interiorul unei tipografii în cadrul realizării acestor etape. Tirajul emisiunii a fost unul de masă, necunoscut și nespecificat de nici o lucrare de specialitate consultată. Mai mult ca sigur s-a realizat în etape succesive, pe mai multe tipuri de hârtie existente la acea dată în tipografie, existând astfel mai multe varietăți de culoare și grosime ale hârtiei și apariția unor danteluri defectuoase, după cum se poate observa și din Figura 6. Tot în această imagine putem observa și cadre deplasate ori perforații peste clișeul mărcilor.

Figura 6 - Varietăți de hârtie, dantelură, încadrare și perforare

În ceea ce privește catalogarea emisiunii, ea s-a realizat pe criteriile specifice fiecărei lucrări de specialitate. Astfel: conform notărilor Romfilatelia, piesa este regăsită la codul LP 97, în catalogul personal am poziționat-o cu codul LA 97, Catalogul mărcilor poștale românești (CMPR) a codificat-o cu RO 576, iar lucrarea Mărcile poștale românești 1858-2009 a trecut-o la poziția 97. Cataloagele filatelice străine notează emisiunea după cum urmează: Yvert (Yv) 439, Michel (Mi) 436, Scott (S) 416, Zumstain (Z) 557 iar Gibbons (G) 1248. Data introducerii 8 (?) iunie 1932 Data retragerii din circulație: 1 septembrie 1937 (Ordinul D.G.P.T.T. nr. 143.347/1937) Număr de valori: 1 Valoare nominală: 10 lei Paginare: coli finite de câte 100 de timbre Dimensiune timbru: 21,5 x 29 mm Tip hârtie: albă cu filigran C.C. Sistem de tipărire: heliogravură Tirajul total al emisiunii: necunoscut Dantelură: 13 ½ Codificare cataloage: LP 97, LA 97, Yv 439, Mi 436, S 416, Z 557, G 1248 Tabelul 2 - Caracteristice tehnice ale emisiunii „Carol II - călare” (3)

(va urma) 1 2

http://www.ubm.ro/sites/al/index.php/album-filatelic/catalog-filatelic/30-1932/43-carol-ii-clare.html Zumstein Europa ost 1984, Catalogul Mărcilor Poștale Românești 1984, Mărcile Poștale Românești 2009 Alexandru Leonard Pop este inginer la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare Contact: alexandru.pop@staff.utcluj.ro

Din lumea colecționarilor 09

Info-Hobby 9/2016 SIBIU 825

Expoziție națională de Filatelie regulament

1. ORGANIZARE 1.1. Expoziţia naţională de filatelie „SIBIU 825” se desfăşoară în perioada 20 – 23 decembrie 2016 în sala de expoziții a Muzeului Național Brukenthal Sibiu. 1.2. Expoziţia se desfăşoară sub patronajul Federaţiei Filatelice Române şi al Primăriei municipiului Sibiu cu sprijinul Muzeului Național Brukenthal. 1.3. Expoziţia este dedicată împlinirii a 825 de ani de la prima atestare documentară a Sibiului. 1.4. Tematica expoziţiei va fi istorie, cultură, artă. 2. CONDIŢII DE PARTICIPARE: 2.1. La expoziţie pot participa membri ai asociaţiilor şi cluburilor filatelice cu exponate care să se înscrie în tematica expoziției. 2.2. Participarea la expoziţie este gratuită și se va solicita printr-o cerere de înscriere tip pusă la dispoziţie de către organizatori. Cererea va purta viza asociaţiei din care face parte expozantul. 2.3. Cererile de înscriere trebuie să ajungă la Comitetul de organizare până cel mai târziu la data de 15 noiembrie 2016. Până în data de 20 noiembrie 2016 Comitetul de organizare va comunica prin e-mail admiterea sau nu a participării la expoziție. 2.4. Numărul minim de fețe de panou admise în competiție este de 5 la maturi și 3 la tineret (16 foi A4 pe panou), cu excepția clasei ”un panou”. Exponatele trebuie să ajungă la Comitetul de Organizare până cel mai târziu la data de 5 decembrie 2016, data poştei. 2.5. Foile vor fi protejate în plastic transparent iar pe verso vor avea înscris numele şi prenumele, numărul panoului şi numărul de ordine în cadrul panoului. 2.6. Expozanții vor suporta cheltuielile de expediere a exponatelor iar returnarea acestora se va face de Comitetul de organizare în termen de maxim 15 zile de la închiderea expoziției. 3. CLASE DE PARTICIPARE: 3.1. Clasa Hors Concurs - rezervată membrilor de juriu şi rudelor acestora, precum şi la solicitare expresă a unor colecționari. 3.2. Clasa Competiţie 3.2.1. Maturi - 5 – 8 feţe de panou 3.2.2. Tineret (16-25 ani), 3 – 5 feţe de panou 3.2.3. La clasa de literatură nu există restricţii 3.3. Clasele de competiţie vor cuprinde exponate de: 3.3.1. – Istorie poştală 3.3.2. – Filatelie tematică 3.3.3. – Maximafilie 3.3.4. – Cartofilie 3.3.5. – Open 3.3.6. – Un panou 3.3.7. – Literatură filatelică 4. JURIUL EXPOZIŢIEI 4.1. Juriul expoziţiei va fi format din 3-5 membri şi un secretar numiți de Comitetul de organizare și aprobați de Federația Filatelică Română. 4.2. Hotărârile juriului se vor lua cu majoritaritate de voturi, decizia finală aparţinând preşedintelui de juriu. Hotărârile juriului sunt definitive şi nu pot fi contestate. 4.3. În funcţie de punctajul obţinut se vor acorda diplome în rang de medalie de aur, vermeil mare, vermeil, argint mare, argint, bronz argintat, bronz, diplomă de participare. De asemenea, cele mai apreciate exponate vor fi recompensate cu premii în obiecte și materiale filatelice puse la dispoziție de Comitetul de organizare și sponsori. 5. DISPOZIŢII FINALE 5.1. Comitetul de organizare va edita: catalogul și palmaresul expoziției, plic și ștampilă specială, diplomă și medalia expoziției. Toate materialele ce vor fi editate cu ocazia expoziţiei se vor acorda gratuit expozanților, membrilor Comitetului de onoare, de sprijin și de organizare, sponsorilor, mass-mediei etc.. Un expozant va primi numai un set de materiale indiferent de numărul de exponate prezentate. 5.2. Vernisajul expoziției va avea loc în data de 20 decembrie 2016 la Muzeul Național Brukenthal la o oră care va fi comunicată ulterior. 5.3. Comitetul de Organizare îşi rezervă dreptul de a aduce modificări la prezentul regulament, ce vor fi comunicate în timp util celor interesaţi. Informații suplimetare se pot obține și la următoarele numere de telefon: 0764336313 (Salade Nicolae) sau 0721520910 (Dejugan Ioan). Exponate se vor trimite pe adresele: Salade Nicolae, Str. O. Goga Nr.45, 550370 Sibiu 7 sau Dejugan Ioan, Str. Băii Nr. 11, 550010 Sibiu. Comitetul de Organizare

10 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 9/2016

De-ale facebook-ului ! ANUNȚURI SCHIMBURI / CUMPĂRĂRI / VÂNZĂRI

Colecţia (format PDF) pe mai mulţi ani ai revistei Federaţiei societăţilor filatelice din New York

Caut materiale filatelice cu și despre orașul ONEȘTI (nu Gh. Gheorghiu-Dej), Nadia Comaneci, The Beatles și Moș Crăciun. Paul Vasile e-mail: paul.vasile1@gmail.com

Stamp Insider Online All Issues

Vând vederi noi și circulate, românești și străine, 1915 -1960. Gheorghe Stoian - stoianmariaa@gmail.com

The official site of the Stamp Insider, bi-monthly journal of the Federation of New York Philatelic Societies, Inc.

Se lucrează la noua ediție a catalogului specializat ROMÂNIA. ERORI FILATELICE 1903-2016. Apariție 2018. Orice semnalare, necuprinsă în edițiile anterioare, este binevenită. Sergiu Găbureac

STAMPINSIDER.ORG|DE ALBERT W. STARKWEATHER / DESIGN ON DEMAND

Schimb / cumpăr / vând erori, varietăți și curiozități filatelice românești perioada modernă și contemporană (1903-2016). Sergiu Găbureac *

Ambruș Francisc Nu ai si revista Filatelia ? Max Peter A stat cineva să scaneze sutele de numere ? Sergiu Găbureac Parcă a fost cineva care a propus acum vreo zece ani arhivarea în format pdf. Nici acum nu-i târziu ! Mai ales cele redactate pe calculator. Pentru celelalte am putea fiecare să scanăm câte un an.

Schimb / cumpăr / ilustrate ROMÂNIA editate de Ad. Kruger Sergiu Găbureac - gsm_as@yahoo.com *

La Brăila un nou eveniment cartofil. Colecționarul Iulian Panait (Galați) a expus colecția sa de ilustrate BRĂILA ÎN IPOSTAZE INEDITE

Mureșenii vă așteaptă !

O lucrare care va stârni, cu siguranță, multe valuri Deocamdată nu putem face niciun comentariu deoarece am primit doar copertele. Cunoaștem seriozitatea autorului, dr. Mircea Dragoteanu, așa că surprizele se vor ține lanț. O lucrare binevenită în momentul în care magazinele on line sunt invadate de oferte, care de care mai dubioase. Ce avem noi aici ? Supratipare executate peste ștampila poștei !? N.B. Piesele reproduse pe coperta I sunt realizări al Fundației Bartoc. Un exemplar al ilustratei Maica Tereza a fost înmânat Papei Francisc chiar în ziua canonizării de către Alex. Bartoc în marea piața a Vaticanului.

Pentru dezbateri carto-filatelice&numismatice și informații recomandăm grupul (1.563 de membri)

FEDERAȚIA COLECȚIONARILOR din ROMÂNIA https://www.facebook.com/groups/204266486348551/?fref=ts

Pentru licitații

PHILATELIC AUCTIONS ROMANIA http://www.facebook.com/groups/philatelicauction/?fref=ts AFIȘE, RECLAME, CĂRȚI POȘTALE https://www.facebook.com/groups/980649841987238/?fref=ts NUMISMATIC AUCTIONS (1186) https://www.facebook.com/profile.php?id=405150686271074&ref=ts&fref=ts

De ce-i frumoasă filatelia ! Top 10 erori filatelice românești - Anul 1986

Contestațiile vor fi analizate în regimmărci de Citirea unei

Ca de obicei, depistarea erorilor o las în seama Dumneavoastră. Citirea unei mărci se face de la stânga la dreapta și de jos în sus.

urgență ! Așteptăm propuneri de top pentru ani cuprinși între 1903 și 2015.

O colecţie fără erori, curiozități și varietăți filatelice este ca un piure fără sare ! NOI VĂ OFERIM SAREA INFORMATIVĂ !

Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com

Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru

INFORMAȚIE = PUTERE !

Orice informație, articol, știre, foto sunt binevenite ! Mulțumiri celor care înțeleg să sprijine financiar apariția.

XL pdf

Contact: gsm_as@yahoo.com, 0731 936.615 Blogul lui Găbu: http: //blogulluigabu.blogspot.ro/; www.facebook.com/sergiu.gabureac.3. Nr. 9/4.10.2016

Probabil cea mai citită publicație de profil din România !