TOAMNA la KŐLN Când eram mic, având tuse măgărească, tata mă punea într-o căruță și mergeam pe dealuri pentru a schimba aerul. Era una din metodele sigure de a scăpa de nesuferita tuse. Acum, pentru nepoți, în situații similare, dăm o tură cu avionul. Prin U.E. ! „- Hai la Köln ! Am prins o ofertă bună. - Mmmm ! - Hai ! O să vezi, o să fie frumos ! - Cu nemții ăia reci !?!” Așa se întâmplă, mai de fiecare dată, cu ardeleanca mea. Negocieri la greu ! Cu mici excepții. Când e vorba de capitalele imperiale ale Europei, nu e nicio obiecție. În final, cădem la învoială. O luăm și pe nepoata mijlocie-mare. Zis și făcut ! Fac blocajul de rigoare pe internet, dau telefon la agenție, pentru asigurarea serviciilor aferente, și ne pregătim. Mai sunt doar 4 luni ! Avionul ne lasă, ca de obicei, în zona pentru estici, sau doar pentru România !?! M-am obișnuit cu tratamentul, pe care cred că îl merităm din plin, având în vedere comportamentul unor compatrioți prin cele patru zări ale lumii. Odată cu intrarea în aeroport diferențele dispar. Cocheta gară aeriană Köln-Bonn, după cum sugerează și numele, este situată la jumătatea distanței dintre cele două orașe. Eficiență nemțească ! Trenul defilează rapid printre câmpurile aranjate farmaceutic. Curând, trecem Podul Hohenzollern peste Rin, al doilea fluviu al Europei. Zăresc, pe margini, lacătele iubirii, văzute la Paris, Salzburg ... Intrăm în gara feroviară a celui de-al patrulea oraș al Germaniei. După Berlin, Hamburg și München. Era cel mai vechi oraș în Evul Mediu și cel mai mare din spațiul german. Acum, este cel mai mare oraș din Renania. Köln este un important nod de cale ferată. Atât de important, încât, în al doilea război modial, gara a fost rasă de aviație. Împreună cu 90% din oraș ! De la 800.000 de locuitori, la sfârșitul războiului Köln mai avea 40.000 ! Acum, sunt peste un milion de bipezi. Din toate națiile lumii. Orașul a fost distrus, însă mărețul Dom, a cărui construcție a durat 632 de ani (1268 -1880), aflat la nici 300 de metri de gară, a rămas neatins. Misterul este dezlegat de ghid. Pentru executarea bombardamentelor, piloții aveau reper turlele catedralei (157 m). La care se adaugă, fără îndoială, credința piloților. Americani. Dacă ar fi fost sovieticii, ar fi fost ca la Berlin sau Dresda !
Am văzut multe catedrale ale Europei, ce formează marele lanț energetic spiritual al Europei. Superbe. Impunătoare. Însă, la Köln, Domul Sf. Petru, rămas negru la exterior de la incendiile de acum 72 de ani, are ceva aparte. Poate și pentru faptul că într-una din seri am ajuns la o slujbă cu mii și mii de oameni. Prin fumul de tâmâie, preoții parcă pluteau ! ...
Sunt scene, pe care cu greu le pot uita. Așa, cum nu uit starea de beatitudine avută în „triunghiul” catedralelor de la Gent, unde am simțit efectiv că plutesc, sau liniștea maximă la plimbarea pe acoperișul Bazilicii Sf. Petru de la Vatican sau uluiala, pe care am trăit-o la ieșirea din gura de metrou, văzând dantelăriile din marmură de Rușchița (sic!) ale Domului din Milano, luminat de blândul soare de primăvară. Köln este un oraș multireligios. Până la sfințirea celei mai mari catedrale gotice din lume, Biserica monastirei benedictine Groß St Martin, din apropiere, cea cu patru turnulețe pe turlă, era centrul religios al orașului. Lângă Dom, se află Muzeul RomanoGermanic cu cea mai mare colecție de obiecte romane din sticlă din lume și un superb mozaic (220230 e..n.). E plin orașul de vestigii romane.
Practic, orașul se învârte în jurul Domului, unde sunt păstrate moaștele celor Trei Crai de la Răsărit. Loc de pelerinaj mondial. În 2005, la Köln au venit pentru două zile, peste un milion de credincioși, tineri din 196 de state ale lumii ! Oriunde s-ar duce grăbitul turist ziua, neapărat va trece prin piața Domului. Seara.
Spectacolul oferit free de cele 11 clopote, detașându-se, normal, cel mare supranumit și Clopotul Sfântul Petru, precum și cel vizual oferit de artișii străzii, îți răpesc minute bune. Este o descărcare de energii, pe care o simți prin toți porii și care produce momente de intensă trăire spirituală și o mare bucurie.
Am prins un festival al picturii pe caldarâm, unde picturile, ce se executau sub
ochii privitorilor, nu trăiau mai mult de o zi.
Străzile din jur, toate pietonale / comerciale, cu fel de fel de magazine, cafenele, cofetarii: Friesenplatz, Hohe Straße, Opernpassage, Schildergasse, Breite Straße, Neumarkt etc. nu pot fi ocolite. Ispite, la tot pasul ! Kölnul este un oraș puțin circulat de mașini. Mijloacele de transport în comun sunt pline de oameni de toate profesiile. Vezi funcționari publici, corporatiști de top, oameni de afaceri, muncitori cu salopetele scoase de la Nufărul. Dimineața și după orele de muncă, e ca la noi la metrou. Ceea ce diferă e numărul liniilor ! Multă lume merge pe jos, distanțele de 3-5 km nu sunt o problemă. Pentru nemți. L-am zărit în tramvai chiar și pe primarul urbei care veghează din Turnul locului de muncă (61 m), ridicat din banii breslelor în secolul al XV-lea ! Sportul este practicat la toate vârstele. De aceea, farmaciile nici nu sunt prea solicitate în Germania, industria de medicamente lucrând mai mult pentru export. Iar nemții nu gâfâie când urcă scările orașului !
Obligatoriu e să mergeți noaptea prin Köln. Alte povești se vor desfășura prin fața ochilor, surprinzând detalii pe care ziua nu ai cum să le observi.
La o traversare, vine spre mine ... 133 ! Paranormal ! Iluzia a durat o clipă ! Nu, nu eram la Foișorul de Foc, ci în apropierea podului Hohenzolern ! Nu mai puțin de 12 basilici romane, situate în Altstadt (orașul vechi), fiecare cu legenda ei, au rezistat timpului, constituind azi un circuit turistic aparte. Sunt ușor de vizitat pe jos, distanțele fiind relativ mici. Cam ăsta ar fi traseul pornind de la Dom: Groß Sankt Martin (cu cele 4 turnulețe) → Sankt Maria im Kapitol → Sankt Maria Lyskirchen (cea mai mică) → Sankt Georg (fără turlă) → Sankt Severin (turlă - 72 m) → Sankt Panteleon (superbă, fiind și cea mai veche) → Sankt Cäcilien (cu Museum Schnütgen al artei creștine) → Sankt Aposteln (seamănă cu Sankt Georg) → Sankt Andreas (cu frumoase picturi murale medievale) → apoi rafinata basilică Sankt Gereon (martir creștin cu cei 300 de legionari ai săi) → Sankt Ursula (unde au fost îngropate cele 11.000 de fecioare aflate cu Ursula în pelerinaj) → Sankt Kunibert (cu vitralii originale). O călătorie în timp ! M-am gândit prin câte au trecut înaintașii nemților spre a ajunge la civilizația din zilele noastre ! Și ce gânduri de cucerire a lumii au avut, pedepsite exemplar !
Un oraș curat, nemțește, plin de verdeață. Localnicii au un adevărat cult pentru natură pe care o îngijesc în parcuri, balcoane, pe clădiri, peste tot. În ciuda faptului că locul e plin de noi și vechi migratori, toți sunt oameni liniștiți, la locul lor, integrați deplin. Mă așteptam la câte un atentat la fiece pas. Glumesc ! Așa-i când te iei după jurnaliștii de acasă ! Deși turiștii sunt peste tot, nu ai senzația de sufocare a marilor orașe europene. Inutil să scriu ! N-am văzut cerșetori africani, indieni, chinezi, arabi, doar ... ai noștri. Europeni din Estul ... !... Toată lumea se simte bine, nimeni nu se grăbește ! Politețea este la ea acasă. De sute de ani. De la hotelul cu personal multinațional și profesionist, la gara feroviară sau fluvială, până la magazine și restaurante. Köln - un oraș cultural cu multe oferte. Muzee, galerii de artă, nu de talia celor din marile capitale, dar cu expoziții itinerante, cu pânze semnate de mari pictori ai lumii, care atrag vizitatorii. Să nu uit ! La Glockengasse 4711, se află magazinul și muzeul dedicat parfumului celebru, primit cadou de nuntă, în 1792, de la un călugăr, care avea rețeta acestei aqua mirabilis, căutată de toate turistele. Nici fetele mele nu au făcut excepție, eu stând, ca de obicei, afară, având voie să văd părți ale orașului.
„- Ai liber o oră ! Hai, o oră și jumătate !” Aiurea ! Mai stau pe la ușă ceva minute admirând „frumoasele” străzii la pescuit de clienți ! Deși pește aveau ! Tot din Estul nostru ...
O croazieră pe Rin nu poate fi ratată. Cu tangajul molcom, ceaiul aferent și delicatesurile gastronomice pe care le întâlnești, de altfel, la tot pasul prin Köln.
Pe celălat mal, zăresc turnul
cunoscut de pe malul ... Herăstrăului ! Puteți alege să plutiți, pe Rin o oră sau să ajungeți în alte orașe. Toată valea fluviului are superbe castele, fiind o oportunitate pentru viitoare excursii. Plimbarea de seară sau ziua pe malul apei este un adevărat spectacol. Atât cel oferit de drumul fără pulbere, pe unde trec non stop mari vase comerciale, cât și pe mal. E o veselie generală, care sporește odată cu numărul berilor băute ! Sutele de baruri, bodegi și restaurante funcționează la capacitate maximă până
spre miezul nopții ! Gute Nacht ! (va urma)
N.B. Mai multe poze pe Blogul lui Găbu http://blogulluigabu.blogspot.ro/