Sergiu-Marian D. Găbureac
CHIČšOC satul dintre dealuri
Vaslui, 2017
Sergiu-Marian D. Găbureac
CHIČšOC satul dintre dealuri
Vaslui, 2017
Coperta: Sergiu-Marian Găbureac Tehnoredactare computerizată: Sergiu-Marian Găbureac Corectură: prof. Gheorghe Capşa Fotografii : Sergiu-Marian Găbureac și Monica Nițoi Coperta I și IV - fotografii din pădurea Ograda Bisericii. Scoruș - monument al naturii.
Lucrarea dedicată aniversării a 400 de ani de la atestarea documentară a satului Chițoc. - 31 mai 7125 (1617) -
Consultanţi / consilieri / referenţi: prof. Gheorghe Capşa, preot Iulian Pilă, prof. Marieta Dominte, farmacist Aurelia Dolniceanu, ing. Toader Gruia
Sergiu Găbureac
021718 Bucureşti – 39, Sectorul 2; Tel. 0731/ 936.615; gsm_as@yahoo.com; http://blogulluigabu.blogspot.ro/
CHIŢOC satul dintre dealuri 1.026 locuitori (46° 35' 50" N; 27°40' 53" E)
Chiţocul se bucură de un cadru natural demn de poveste, fiind aşezat într-un uriaş amfiteatru natural, înconjurat de dealuri domoale, acoperite cu
Imagine din satelit
Sursa Google
bogate păduri de foioase. A fost relativ izolat, legătura cu oraşul Vaslui, reşedinţa judeţului omonim, se făcea străbătând cărarea ce urcă şi coboară odată cu conducta ce alimenta o parte a oraşului, cu o apă de cea mai bună calitate. Sistemul a fost conceput, cu mai bine de o sută de ani în urmă, pe principiul gravitaţional, fără pompe, fără vreun consum de energie.
04 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Durata drumului Vaslui-Chițoc pe jos este de cca o oră şi jumătate, distanţa fiind de 7-8 km. Există şi un drum, pe la punctul numit Cioată, azi betonat exact până unde începe satul. De-ale tranziției !
Vedere spre centrul satului
Se spune că, la Cioată a exista un stejar uriaş, cum au fost cu zecile de mii, până prin anii ‘60 ai secolului trecut, prin luncile şi marile păduri din zonă. Chiţocul se învecinează cu sate mai mici, toate făcând parte din comuna Lipovăţ (4.232 loc.): Lipovăţ, la cca 7 km, Corbu, la cca 4 km, Fundoia şi Căpuşneni, la cca 5 km. După un drum de cca 12 km, prin codri seculari, azi cu mari cicatrici, lăsate de vremurile postdecembriste, ajungem la Bogdana, centru comunal, sat de răzeşi. Între 1926 și 1952 Chițocul a fost comună.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 05
Mai spre nord, ajungem, pe diverse cărări, în satul de reşedinţă al comunei învecinate, Puşcaşi. Locuitorii din aceste sate aveau şi au dese contacte cu prilejul nunţilor şi horelor, când se leagă multe prietenii, dar și dușmănii de neuitat.
Imagine din satelit
Sursa Google
Chiţocul, situat pe coasta dealului Varniţa şi valea cu acelaşi nume, este format din patru părţi: Coasta, o zonă distinctă, se află pe partea de sud a iazului, iniţial cu multe silişti, unde tinerii însurăţei şi-au ridicat, de-a lungul timpului, locuinţe. Delimitarea acestei părţi de vatra satului este dată de valea pârâului Chiţoc, ce izvorăşte din locul numit Fântâna Blănarului. La intrarea în sat, se uneşte cu pârâul Stuhuleţ şi se varsă în iazul a cărui vechime se pierde în negura timpurilor. Legenda spune că ar data din timpul lui Ştefan cel Mare.
06 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Se știe că marele domnitor dăduse poruncă ca în toate satele Moldovei să existe o astfel de sursă de hrană. Pe atunci, peștele era considerat mâncarea săracului ! Iazul a fost refăcut, de lipoveni, prin anii ‘50, dar nu pentru locuitorii Chiţocului, ci pentru reprezentanţii „puterii populare”. Câte o coadă de peşte mai prindeau, şi unii şi alţii. Cu autorizaţie sau fără ! Regimul juridic nu este clarificat nici acum. A rămas al satului, cum ar fi normal sau al Statului sau a ajuns pe mâna vreunui șmecher democrat ? Normal, iazul trebuie să aparţină obştei Chiţocului. După ce iese din iazul amintit, pârâul curge prin valea Timoftei, preluând această denumire, fiind afluent al pârâului Ghilănoiu sau Ghilahoi ce se varsă în râul Bârlad. Celelate părţi ale satului, formează un corp unitar şi cuprind: Chiorăni, situat la nord, denumire dată după un argat la curtea boierească, apoi Valea, parte care începe de cum intri în sat dinspre Vaslui. Există şi o zonă, denumită La moară, moară care exista, cândva, aici. Pe drumul ce străbate satul ajungem în centrul civic al satului numit Median (care se află la mijloc) unde se află şcoala, fosta curte boierească, azi sediul unui district silvic, magazinul, căminul cultural. Puţin mai sus, spre pădurea mică, biserica. Drumul continuă spre Bogdana şi ajungem în ultima parte a satului numită Funduri. În afara satului, se mai găsesc câteva case la locul numit Podul Chiţocului.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 07
În urma documentării, făcute de-a lungul anilor, sunt convins că satul Chiţoc are o vechime mult mai mare decât cea atestată în documentele păstrate în arhive. Pe aici, peste deal, a avut loc celebra bătălie de la Podul Înalt (1475). Unii istorici localizează la Chițoc staţionarea unor trupe de rezervă ale marelui domnitor. Chiar din conţinutul documentului amintit, un suret (copie sau traducere) de pe o scrisoare ce consemnează data de 31 mai, anul 7125 (azi 1617) când a avut loc vânzarea unei părţi din moşia moştenită de Samfira lui Mihăilă din Hiţoci pentru 14 taleri lui Iacop şi femeii sale, Brânduşe, reiese că moşia exista de mai mult timp. Exista atunci o moară şi iazul. (vezi Documente din istoria României. A. Moldova sec. XVII, vol. IV, p. 175-280). În documente din anii 1635 şi 1648 (v. Gh, Ghibănescu. Surete şi izvoade, vol. XV, Iaşi, p.76 ş.u.) întâlnim denumirea de Chiţoc, ca în 1690 să revină denumirea de Hiţoci (v. Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică central statului. Vol. IV (16461700). Bucureşti, 1969, documentul nr. 1267, p. 286).
Existenţa acestei localităţi se pare că se împarte în două perioade. Prima din negura timpurilor (sec. XVI ?!?) până pe la 1690, când întâlnim într-un document „zălogirea moşiilor din Costeşti şi Hiţoci” de către Gligoraşco, fost vătaf al păhărniciei lui Antohie, mare armaş. Satul, se pare, a fost în parte părăsit, fapt frecvent pentru acele timpuri, aici rămânând doar cei care nu se împăcau cu stăpânul.
08 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
În alt document, datat 16 iunie 1847, răzeşii din satul Chiţoc „curgători din Sandul Bogos dau mărturie spre ştiinţa oricui ar ridica vreo pretenţie, că moşia Chiţoci se stăpâneşte de la părinţii lor, jumătate de neamul Bogosesc, iar jumătate de neamul lor Ciolpănesc” (vezi Arhivele Statului, Iaşi. Documente, transport 578, nr. 81). După cum reiese din documentul citat, unii locuitori ai satului Chiţoc sunt recent împământeniţi aici. În acest caz, conform legilor de atunci, părinţii lor nu ar fi putut avea pământul cu mai mult de cca 30 de ani înainte. Strămutarea noilor locuitori, căci despre o strămutare este vorba, este încă viu amintită de bătrânii satului. Ei afirmă că strămoşii lor au venit din Transilvania, din zona Cojocna, de lângă ClujNapoca. Cercetătorul Ştefan Meteş a tratat în mai multe rânduri acest fenomen al migraţiei populaţiei transilvănene în jurul Bacăului. De la Bacău la Chiţoc sunt 50 km. Mai mult, locuitorii satului Chiţoc sunt porecliţi, de către vecini cengăi, aşa cum sunt denumiţi, în general, oamenii veniţi din Transilvania. Ceea ce i-a determinat pe aceşti oameni să emigreze nu este greu de imaginat. Chiar numele de Bogos (noduros), vine în sprijinul afirmaţiilor de mai sus. Este o poreclă dată românilor transilvăneni, oameni liberi care nu vroiau să fie supuşii nimănui. De aceea, în urma presiunilor de maghiarizare la care erau supuşi, au plecat din locurile natale spre alte plaiuri. Logic. Doar nu aveau să fugă maghiarii de … maghiari !
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 09
Teoria, conform căreia noii veniţi ar fi fost de origine maghiară, este falsă şi tendenţioasă. Ați văzut ungur care să se lase de religia sa și să treacă la altă religie ? Dovadă este și existenţa unei singure biserici, populaţia satului fiind creştin-ortodoxă. Mai mult, nu este întâlnit nici un nume de origine maghiară prin documentele vremurilor scurse sau în rândul familiilor existente în localitate. De aici, până la a afirma că aceşti locuitori erau de origine maghiară e o cale lungă. Percepţia e percepţie, dar adevărul istoric nu poate fi decât unul. Mulţi locuitori ai satului Chiţoc sunt urmaşii celor veniţi, în jurul anului 1800, din zona Cojocna (Transilvania), ce vor trăi împreună cu locuitorii mai vechi ai satului. Foarte puțini la acea dată. Dacă e tot să vorbim de etnii, în Chiţoc, la data cercetării noastre, erau şapte familii de origine poloneză porecliţi mazuru / mazuroaica, cinci familii de olteni porecliţi juvete sau juvină şi una din Bucovina – poreclită liftă. Etimologia denumirii satului. Hiţoci sau Hiţoc apare ca o primă variantă, alternând cu Chiţoci – Chiţoc, în final stabilindu-se numele oficial Chiţoc. Cuvântul Chiţoc este format din interjecţia onomatopeică chiţ + sufixul oc. De altfel, şi prima formă Hiţoci are la bază tot o interjecţie onomatopeică hiţ + sufixul oci. Ambele interjecţii (chiţ – cuvânt care imită chiţcăitul şoarecilor; hiţ – cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă şi rapidă)
10 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
sugerează existenţa şoarecilor în număr foarte mare, lucru normal pentru un loc unde pădurea intra în casele locuitorilor. Unii bătrâni, plini de umor, afirmă că denumirea satului ar proveni de la şoarecii care erau în număr mare prin pădurile ce stăpâneau odinioară zona şi iazurile cu peşte pline de broaşte. Astfel, denumirea satului ar fi formată din chiţ – cuvânt care imită chiţcăitul şoarecilor „proprietarii” codrilor și oac (devenit oc) – interjecţie care imită suntetul produs de broaşte, „proprietarele” iazului şi bălţilor de prin pădurile Chiţocului. Aglutinate cele două onomatopei au devenit CHIŢOC. Simplu ! Adevărat sau nu, este de admirat bogata imaginaţie a locuitorilor, acoperitoare de realitatea de atunci şi chiar de cea din zilele noastre. Alţii vorbesc de un gospodar pre numele său Chiţoc sau nume preluat de la cel al apei curgătoare Chiţoc ! Urătorii amintesc şi azi că „Noi suntem de la Chiţoc / Unde-ngheaţă apa-n tioc / şi găluştele la foc !”, de fapt o preluare de la cei din Mitoc (de pe malul Prutului), care într-adevăr nu prea aveau păduri prin jur ! Aici nu se punea problema, întrucât existau păduri seculare. Încă ceva interesant despre locuitorii de ieri şi de azi ai Chiţocului. Întrucât nu există o varietate mare a numelor de familie, locuitorii se cunosc mult mai uşor între ei după porecle şi nu după numele de familie (v. capitolul Codul chițocenilor). În 1972, existau la 449 de familii doar 92 nume de familie. Dezvoltând cercetarea, a rezultat că 34 de
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 11
nume de familie sunt unicat, rămânând, astfel, doar 29 de nume pentru 337 de familii. Mai mult, 13 nume de familie erau purtate de 232 de familii: 31 de familii Niţoi, 30 de familii Gruia, Iacob – 23 de familii, Cochileţ – 19 familii, Crâşmaru – 18 familii, Mocanu – 17 familii, Onuţ şi Rusu – câte 16 familii, Boţ şi Hâncu – câte 15 familii, Bogatu – 12 familii, Dominte şi Manole – câte 10 familii. Numai la o sumară analiză, vedem cât de greu este să te descurci într-o asemenea localitate. Aici a intervenit inteligenţa şi imaginaţia locuitorilor de individualizare a oamenilor prin porecle (se poate vorbi chiar de o artă a poreclitului). Odată cunoscut „numele de cod” poţi avea, deseori, principala caracteristică a purtătorului: Ciur, Ferchez, Aripă, Ochi în scândură, Iedu, Pupăză, Arici, Furaj, Bunduc, Ciufulică, Fârnâitu, Pârâială, Iapa brigadierului, Potop, Sâmburica, Plăcinte moi, Bunjur, Nour, Pişleag, Stop, Tablă, Chitita (dintr-un număr de 331 de porecle culese şi clasificate de subsemnatul în 1972) sunt tot atâtea supranume cu trimiteri în realitatea individului. * Încă din 1648, boierul Topali ridică aici un conac, înconjurat de un vast spațiu, în care erau plantați tot soiul de pomi fructiferi, cu plante extrem de diverse. O adevărată grădină botanică. Din 1840, găsim tot mai multe documente privind viaţa satului Chiţoc. *
12 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Noul proprietar al moşiei, postelnicul Ştefan Angheluţă (1799 - 1876), reface vechiul conac dotându-l cu toate utilităţile vremurilor europene de atunci, inclusiv lumină electrică şi canalizare. Prin anii ’50 - ‘60 ai secolului trecut, conacul a fost confiscat, devenind sediul brigăzii silvice, azi Districtul 1 Chiţoc a Ocolului Silvic BRODOC. Ani buni, a fost și sediul şcolii / grădiniţei, apoi demolat ca multe alte obiective moşiereşti de acest gen, de fapt o dovadă a culturii şi evoluţiei arhitecturii româneşti, demolat ca mii și mii de astfel de construcţii din întreaga Românie. În copilăria mea, în curtea conacului se organizau horele sub coroanelor teilor ce dominau partea de la intrare și serbările vacanței ale copiilor plecați pe la alte școli.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 13
În 1852 începe construcţia impunătoarei biserici închinate Naşterii Maicii Domnului, care va fi sfinţită la «anul 1855, septembrie, 30 zile», ce avea o instalaţie electrică la candelabrul central, lucru foarte rar în acele vremuri. Biserica Naşterea Maicii Domnului, monument
1942. Biserica Naşterea Maicii Domnului din Chiţoc (col. Sergiu Găbureac)
istoric [Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): VS-II-m-B06782), se înscrie printre construcţiile masive de acest gen. * Ctitor, postelnicul, mai târziu spătarul Ştefan Angheluţă a fost preşedinte al Eforiei Vaslui (1853), preşedinte al primului Consiliu Municipal Vaslui (1860), precum şi ctitor al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Bahnari - Vaslui (1860-1862) şi miluitor al Bisericii de lemn Sf. Voievozi din Tanacu (1826). *
14 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Biserica, cimitirul şi noua casa parohială sunt aşezate în partea de vest a satului, lângă o frumoasă pădure de foioase (cca 10 ha cu specii dintre cele mai diverse: tei, stejar, fag, carpen, frasin, arţar, jugastru, paltin, ulm, scoruş, corn) numită Ograda Bisericii. Azi, distrusă. Amintim că tot parohia era înzestrată cu 12 ha de teren, din care doar 4 ha mai sunt azi în administrarea bisericii. După moartea ctitorului-filantrop (+1876), biserica din Chiţoc a fost administrată şi de obşte, devenind parohie în 1894.
1962. Noua poartă de lemn a Bisericii din Chiţoc - preot Dumitru Găbureac
„Biserica de plan triconc, cu abside semicirculare, proscomidiar şi diaconicon, în rezalit, turn clopotniţă pe pridvor, intrare dinspre vest este construită din zidărie portantă de cărămidă, pe fundaţie şi soclu de piatră cu şarpantă de lemn, coamă scurtă şi acoperiş de tablă, iniţial şindrilă.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 15
La interior, sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou şi console cu profiluri în retragere, este compus din bolţi semicilindrice pe naos şi pronaos, semicalote pe altar şi absidele laterale. Cupolele sunt căptuşite cu scândură. Faţadele, structurate pe două registre printr-un brâu înalt, sunt marcate de panouri rectangulare, adâncite în zidărie, pilaştri, firide cu deschideri în plin cintru, corniţa puternic profilată, subliniată de denticule si ferestre rectangulare cu deschideri în arc teşit în partea superioară. Turnul-clopotniţă, de secţiune pătrată, cu 4 niveluri, decorat cu acelaşi repertoriu ornamental, are acoperişul bulbat, învelit cu tablă „în solzi”.
În pronaos se află portretul votiv al ctitorilor, datat 1861 şi semnat V. Siffert.
16 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Se păstrează iconostasul din 1852-1855, sculptat de către meşterul Nicolae şi pictat de Gheorghe,
Iconostasul Bisericii Naşterea Maicii Domnului și pr. Iulian Pilă.
zugrav, ulei pe lemn. „Având forma unei nave cu două abside laterale şi ridicată pe o temelie de piatră de râu, lăcaşul este zidit din cărămidă arsă. Bine proporţionată, Biserica are o lungime de 23,80 metri, o lăţime de 7 metri, iar grosimea zidului este în medie de 0,9 metri. Turla, ridicată pe pronaos atinge înălţimea de 20,50 metri, ceea ce impresionează ochii privitorului. Partea superioară a pereţilor este împodobită cu un şir de ocniţe şi între ele fixate false discuri. Biserica are şase ferestre mari, ferecate cu gratii de o formă originală şi una mai
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 17
mică la proscomidie. Intrăm în lăcaş prin partea vestică în pridvor, care are o formă dreptunghiulară cu tavanul uşor boltit. Pereţii sunt pictaţi în stil neo-bizantin. Aplicată pe un grund de ulei, pictura este nuanţată, în culori calde ce crează starea de linişte şi încântare în inima şi mintea celor trecători pe acest pământ.”
Biserica în timpul consolidării și reparației generale
Ambele descrieri făcute de specialişti, care se completează reciproc, arată frumuseţea şi complexitatea acestui monument de arhitectură religioasă. Din păcate, restaurarea picturii, grav deteriorate presupune sume mari, greu obținute doar din sponsorizări sau alte finanțări, intervenția Mitropoliei Sucevei și Moldovei fiind singura soluție.
18 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Biserica a fost reparată în mai multe rânduri prin grija celor 17 preoţi care au administrat-o din 1855
până în zilele noastre: pr. Ion Poster (1855-1868), pr. Ioan Buzdugan (1868-1875), pr. Enache Buzdugan (1875-1893), pr. Ion Ursăcescu (1893-1925), pr. Augustin Damian (19251927), pr. Ioan Cosma (1927-1928), ieromonah Casian Robu (1928), ieromonah Ieronim Dumbravă (1928-1932), pr. Ion
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 19
Popa (1932-1938), pr. Mircea Negoiţă (1938-1953), pr. Dumitru Găbureac (1953-1982), pr. Petru Dinu (19821986), pr. Ioan Bîrsan (1986-1999), pr. Daniel Alexa (1999), pr. Adrian Chirvase (1999), pr. Valentin Baltă (1999-2003) şi pr. Vasile-Iulian Pilă (din 2003). Lăcaşul a fost reparat capital în anii 1877, 1898 (înlocuită învelitoarea din şindrilă cu tablă), 1943 (înlocuită tabla) şi renovat periodic. Cutremurele din anii 1977, 1986 şi 1990 au afectat puternic structura de rezistenţă a bisericii.
După finalizarea lucrărilor de consolidare, executate în perioada 2006-2009, biserica se află într-un proces amplu de restaurare a elementelor de originalitate. În luna mai 2010, Bisericii i se alocă o finanţare guvernamentală (300.000 de lei) şi cu ajutorul unor sponsorizări obţinute de neobositul preot VasileIulian Pilă lucrările sunt terminate.
20 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Iată şi prima atestare documentară a Bisericii Naşterea Maicii Domnului: „<<Ku celu mai adâncu respectulu închinândumă
Sărutu dreapta Înaltu Preosfinţite şi multu milostive Stăpâne După verbala poruncă ce miaţi datu fiind în Eşi îndată ce amu sositu la Vaslui m’amu întâlnitu cu Dumnealui Spătariulu Ştefanu Angheluţă şi împreună mergându la moşia Kiţoculu amu văzutu şi însuşi biserica ce urmează a să sfinţi; şi după luaria aminte ce mi-au făcutu Dmlui spătariulu au răspunsu: că pe la întâi a viitoarei luni octombrie este totulu gata, şi vă aşteaptă cu mare dorinţă. Înse pentru a fi deplinite toate amărunţimele necesare la o aşa trebuinţă, Vă roagă alu încunoşciinţa mai înainte cu patru dzile de sosirea Înaltu Preasfinţiei Voastre la Kiţocu; Kătră aceste apoi de datoria me socotu a vă arăta, că mai nimeritu este dacă veţi găsi de cuviinţă viindu la Huşi de a dreptulu să mergeţi la zisa moşie unde este aerulu curatu, casă încăpătoare şi unde nu este nici o îngrijire despre molipsitoaria boală ce eczistă în Vaslui. Toate acestea cu smerenie adâncă grăbescu a le aduce la şciinţă. Fiindu alu Înaltu Preosfinţiei Voastre Pre plecată şi supusă slugă <ss> K. Focşa iconom. 1855 Septem. în 26 Vaslui>>”
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 21
În anul 1977, preotul-paroh Dumitru Găbureac, a ridicat, cu sprijinul sătenilor, şi sfinţit monumentul din curtea bisericii dedicat tuturor eroilor neamului, inclusiv celor căzuți pe frontul de răsărit, ceea ce i-a creat probleme cu organele de securitate.
Altorelieful monumentului a fost realizat de ing. Toader Gruia, fiu al satului, înzestrat cu mult talent şi creator a multor sculpturi aflate în diverse colecţii.
22 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Pe lângă biserică, între anii 1857-1874 a funcţionat una dintre cele mai renumite şcoli particulare din zonă, înfiinţată şi întreţinută de Ştefan Angheluţă, gratuit pentru cei peste 200 de absolvenți din județele Vaslui, Tutova, Covurlui, Tecuci. Mulți au devenit preoți, cel mai cunoscut fiind episcopul și istoricul Ioan Antonovici. Școala, „mult lăudată în timpul ei” scrie Ioan Antonovici, a fost înființată la îndemnul celui care a fost unul din cei patru institutori, de la deschidere până la închidere: Teodor Negură, împreună cu Ștefan Buzdugan și Teofan Oancea (înlocuit cu Ioan Buzdugan, după transferul acestuia la Seminarul din Huși în 1864) Trei dascăli au predat aici după o programă şcolară similară cu cea a şcolilor primare din oraşe, plus muzica vocală şi cântările bisericeşti. În faţa bisericii, la cca 30 de metri, a mai existat o construcţie a cărei destinaţie nu o cunoaştem. * O bogată colecţie de carte veche religioasă (1700-1850), preluată de la Biserica Parohiei Chiţoc, se află la Muzeul Eparhial din Huşi printre care: un Liturghier cu litere vechi, un Octoih legat în pânză, un Evhologhiu cu litere vechi, un Liturghier uzat, legat în carton şi încă 20-30 de lucrări vechi, unele legate cu coperte din lemn de cireş. Aici se pare că a urmat cursuri marele preotcărturar Ioan Antonovici, fondator al cunoscutei Academii Bârlădene (1910), care avea să ajungă episcop al Huşilor (1924-1931), precum şi
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 23
membri ai familiei de mari filantropi Roşca Codreanu din Bârlad (probabil preot Gheorghe Teodorescu, notar Vasile Gheorghiu ...). * Mai târziu, se înfiinţează Şcoala Rurală frecventată de 20 de elevi, apogeul fiind atins în anii ‘70 când şcoala generală era frecventată de aproape 150 de elevi. Azi, în mod firesc, şcoala din localitate poartă numele spătarului Angheluță. La sfârşitul secolului al XIX-lea, satul Chiţoc avea 508 locuitori, din care 10 familii de ţigani. Cele 214 familii aveau în proprietate 165 de ha din totalul de 1.739 ha. Mai exista o velniţă de rachiu, mutată şi transformată, mai târziu, în fabrică de spirt.
Vedere spre estul satului din turla bisericii.
*
24 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Satul îşi continuă existenţa prin exploatarea uriaşilor codri, unde sălăşluiau tot felul de fiare sălbatice, codri descrişi şi de marele povestitor Mihail Sadoveanu în Ţara de dincolo de negură „Moş Ilie s-a chincit lângă vatră, şi-a pus un cărbunaş în lulea. Pâcâia cu gust şi pufăia fumul pe horn. Eu aşteptam o minunată poveste vânătorească. Asta a fost cea dintâi. - Unde s-a-ntâmplat, moş Ilie ? - La noi, acolo, în codru la Chiţoc. Îmi vine mie aşa într-o zi gust de vânat. Şi cum îmi vine gust de vânat, iau eu puşca ş-o şterg frumos, ş-o încarc cu câte-o măsură de praf şi una de poşte. După ce-ncarc puşca, chem. capauca, dar, nu-i au nimica de mâncare, ca s-adulmece mai bine urma, – şi intru cu dânsa în pădure. Acu’, după ce intru în pădure, mă iau pe-o cărare.” sau în volumul Printre gene. Asta însemna existenţa unor oameni harnici, deţinători de care cu boi puternici, atelaje necesare scoaterii şi transportării trunchiurilor seculare la gara din Vaslui sau la cea de la Muntenii de Jos, precum şi a unor meşteri în arta lemnului (stoleri). Pe parcursul documentării, am întâlnit menţionat un meşter Iancu Mocanu din Chiţoc-Vaslui, care între 1927-1928, a căptuşit cu şindrilă faţadele bisericii de lemn Sf. Nicolae a fostului schit Cârţibaşi din comuna Bogdăniţa. * Nunţile, la Chiţoc, au o durată de trei zile, ele desfăşurându-se prin respectarea vechilor obiceiuri (jucatul zestrei fiind un moment extrem de așteptat şi comentat de privitoare). Întregul sat participă la astfel de evenimente.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 25
Lăutarilor, aduşi chiar din celebra Vale Mare, li se rezerva un loc construit ad-hoc, la înălţime pentru a evita cererile, uneori agresive, ale nuntașilor. Între timp, lucrurile au evoluat tinerii frecventând tot mai mult discotecile vasluiene. Pe la sfârşitul anilor ‘50 apar „întovărăşirile”, apoi GAC-ul / CAP-ul cu poveştilor lor, mai mult triste, cu avantajele şi dezvantajele timpului. Odată cu dezvoltarea Fabricii de Cărămidă de la poalele Dealului Paiu, mulţi bărbaţi ai Chiţocului îşi găsesc de lucru aici, mai ales după ce sovromul, a golit în ritm susţinut dealurile de stejarii seculari, acţiune continuată de „ai noştri”. Înainte şi după Revoluţie. Odată cu industrializarea, tot mai accentuată, a României, majoritatea bărbaţilor încep să lucreze în noile fabrici vasluiene (izolatoare, mobilă, confecţii ş.a.), în timp ce femeile muncesc în întovărășirea agricolă, ulterior gospodăria agricolă colectivă / cooperativa agricolă de producţie. În anii '60 se ridică multe case noi. Datorită fanteziei pricepuţilor stoleri din sat, casele sunt împodobite / personalizate cu bogate ornamente exterioare. Dantelăria în lemn încântă ochiul prin imaginaţia de care au dat dovadă lemnarii satului. Casele au, de regulă, ceardac, două camere despărţite de un hol prin care se urca în pod, iar alipit de casă este un chiler (bucătăria de vară). Cele noi au alte standarde, împrumutate din locuri pe unde au muncit / muncesc chițocenii. Mai există şi beciul (chimniţa / zămnicul) unde se pastrează vinul şi unele produse.
26 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
Casa lui Neculai Nițoi (zis Oloi)
Casă cu cerdac (inițial a lui Fănel Mocanu)
.
##
.
##
ChiĹŁoc - satul dintre dealuri
Casa cu cerdac a lui Ion Popa
Casa cu cerdac
.
# # 27
28 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Oamenii gospodari au câte o vacă, câteva oi, păsări (găini, raţe, gâşte, pichiri, curci), doi-trei ocupându-se şi cu apicultura. Iarna, familia se mută în una din camere, cealaltă fiind destinată lucrurilor de preţ din casă, inclusiv zestrea tinerelor fete şi băieţi, sau oaspeţilor. Portul popular nu are tradiţii în zonă, moda oraşului fiind, rapid, preluată de locuitoarele satului. La începutul anului 1972, satul avea 449 de famiii cu 1.276 de locuitori, azi în scădere cu cca 250. Satul a fost cu greu electrificat. Telefonul fix aşteaptă. Noroc cu telefonia mobilă. S-a construit o nouă şcoală, azi Şcoala cu clasele I-VIII Spătar Ştefan Angheluţă, cea veche devenind magazin sătesc, cu nelipsita crâşmă. Târziu, se ridică Căminul cultural. Prin anii '60, apar primele generaţii de copii şcoliţi în afara satului (şcoală profesională, studii liceale și chiar universitare), mulţi locuind, apoi, în Vaslui, alţii răspândiţi prin toate colţurile Moldovei, ale ţării, ale lumii. În apropierea satului s-a deschis o tabără şcolară, recunoscută la nivel judeţean şi chiar naţional, loc ideal de odihnă pentru cei mici, azi „Centrul de agrement Poiana Căprioarei amplasat într-un mirific cadru natural, la cca 3-4 km de Chiţoc și la 13 km de municipiul Vaslui”. Odată cu începutul falimentului lagărului comunist european, pe la începutul anilor ‘80, viaţa devine tot mai nesigură, neliniştile cuprinzând tot mai mult lumea satelor. Sărăcia îşi pune, încet-încet, amprenta şi depopularea, în mediul rural, şi nu numai, devine tot mai evidentă.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 29
Mai ales, după Decembrie 1989. Aflăm că s-a înfiinţat şi o locuinţă protejată pentru persoanele defavorizate, iar echipa de fotbal Club FC 2000 Lipovăţ, din Campionatul Judeţean, juca pe „stadionul” din Chiţoc. Există şi un spaţiu comercial (ideal pentru alimentară şi bar) complet utilat, precum şi un centru de prelucrare lapte integrat. Transportul în comun de la și spre Vaslui se asigură în sistem privat. Este nominalizat, oficial, și un inventator, Daniel Toma, care, la 16.02.1994, primeşte brevetul nr. 94-00234 pentru realizarea numită SUPORT DE CARTE. În zilele noastre, se vorbeşte chiar şi de un parc eolian la CHIŢOC. Puţini ştiu de existenţa unui alt Chitoc în Departamentul Alta Verapaz din Guatemala ! *
Vă amintiţi, Vasile Alecsandri face cunoscut Vasluiul prin populara poezie Peneş Curcanul. Rămâne de lămurit versul „Pe drumul de costişă ce duce la Vaslui / Venea un om cu jale zicând în gândul lui...” ! De unde să fi fost acel dorobanţ ?!? *
Chițoc - un sat ca multe altele, între 1926-1952 comună, cu oameni gospodari, cu obiceiuri și tradiții păstrate din străbuni. Cu multe întâmplări care îi dau o personalitate aparte într-o lume aflată în schimbare accelerată. Cu siguranţă, la Chiţoc merită să petreci câteva zile într-un cadru natural de excepţie.
30 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
O VIAȚĂ ÎN APĂRAREA CREDINȚEI STRĂMOȘEȘTI Preotul Dumitru Găbureac (20.X.1914 Brăhășoia 9.XI.2000 Bârlad), după școala primară, a urmat Seminarul de la Roman, apoi Facultatea de Teologie de la Cernăuți. După hirotonosirea ca preot, la 6 decembrie 1941, a fost misionar în Transnistria în cadrul Misiunii Ortodoxe Române. Și-a început activitatea în comuna Tucmigiu (jud. Tiraspol) și în satele din jur Teiu și Șpeia din 20 decembrie 1941 până la 13 mai 1942, Cu sprijinul sătenilor a redat destinația inițială a Bisericii, care fusese transformată de ocupația sovietică în magazie și, apoi, în cinema și sală de teatru. Cu steaua roșie agățată pe altar ! După revenirea în țară, a primit parohia Poienești (Vaslui) cu filiala de la Străjăscu (1 iunie 1942 - 1 martie 1953). Cum biserica din Poienești suferise grave deteriorări în urma cutremurului din 1940, a trecut la mobilizarea sătenilor pentru ridicarea unui nou lăcaș și a unei case parohiale. Noua biserică a fost sfințită în 1949 de către Episcopul Teofil Herineanu și 16 preoți slujitori.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 31
A participat intens la viața socială a satului, cursuri de alfabetizare a sătenilor, înființarea cooperativei de consum (1945), timp de trei ani fiind președintele ei, construirea a două cișmele (în centrul satului și pe islazul comunal) ș.a. La 1 martie 1953 este transferat, la cerere, la Parohia Chițoc. Aici, fiind totul în paragină, a reușit refacerea proprietății parohiei neîmprejmuite. Pe cele 2 hectare existau doar zece pomi, restul fiind mărăciniș. A sădit peste o sută de pomi și cca 200 de puieți de frasin și tei.
Nuntă la Chițoc
A consolidat Biserica și casa parohială, care găzduise, cu mulți ani în urmă, o renumită şcoală particulară, înfiinţată şi întreţinută, gratuit, de postelnicul Ştefan Angheluţă. La această școală a învățat marele preot- cărturar Ioan Antonovici, membru fondator al cunoscutei Academii Bârlădene (1910), care avea să ajungă episcop al Huşilor
Sergiu-Marian D. Găbureac
32 # #
.
##
(1924-1931), precum şi membri ai familiei de mari filantropi Roşca Codreanu din Bârlad (probabil preot Gheorghe Teodorescu, notar Vasile Gheorghiu ...). Preotul Dumitru Găbureac a redeschis cimitirul inițial (1959), ce fusese lângă biserică și a reușit, în 1962, reunificarea Parohiei. care cuprindea, încă din 1893, două sate (Chițoc și Corbu). S-a implicat activ în viața socială a celor două sate (construirea noii școli, a căminului cultural și noua cooperativă electrificarea și înfrumsețarea satelor ș.a.). Au urmat multe reparații curente și cea capitală din 1975 a Bisericii din Chițoc, electrificarea ei (1965), pictarea Bisericii din Corbu, dotarea bisericilor cu cărți de cult, icoane praznicale, diverse obiecte de cult. La centenarul Independenței României a înălțat la fiecare Biserică câte un monument al eroilor neamului. În 1982 este transferat la cerere (motive familiale) la Parohia Simila unde realizează consolidarea și pictarea Biserici, ridicarea unui monument al eroilor neamului ș.a. În toate acestea soția sa, Janeta-Aurelia-Floreta, i-a fost un sfătuitor și sprijin de nădejde, fiind apreciați și îndrăgiți de enoriașii parohiilor avute. .
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 33
CODUL CHIȚOCENILOR Având la bază numele de familie li prenumele, sistemul oficial de denominație personală se dovedește, în majoritatea cazurilor, eficace. Însă, în multe localități, mai ales rurale, se întâmpină mari greutăți în identificarea semenilor după numele de familie, de multe ori făcându-se confuzii. În astfel de situații, sistemul oficial se dovedește greoi și insuficient. Pentru cele 449 de familii, existente la 20 februarie 1972 în satul Chițoc, sunt folosite doar 92 nume de familie. Din cele 92 de nume de familie, 34 constituie unicate, 29 numesc 78 de familii, rămânând doar 29 de nume pentru 337 de familii ! Dintr-un număr de 1.276 de locuitori, 940 au la dispoziție 29 nume de familie. Cele 34 de nume unicat sunt urmare a venirii bărbatului din altă parte sau familii mutate din alte localități. Din cele 449 de familii, 51,68% folosesc 13 nume de familie, 75,06% - 39 de nume, iar 92,43% utilizează 68 de nume de familie. Există în satul Chițoc nume de familie, care sunt întrebuințate de peste 10 familii. Iată famiile dominante (51,68%): 31 familii - Nițoi, 30 familii - Gruia, 23 familii Iacob, 19 famiili - Cochileț, 18 familii - Crâșmaru, 17 familii Mocanu, 16 familii - Onuț, 16 familii - Rusu, 15 familii - Boț, 15 familii - Hâncu, 12 familii - Bogatru, 10 familii - Dominte, 10 familii - Manole. Numai la o sumară analiză, observăm cât de greu e să te descurci într-o asemenea localitate. Aici a intervenit inteligența și imaginația poporului de a găsi procedeele cele mai nimerite de individualizare a oamenilor dintr-o asemenea colectivitate. Așa s-a născut codul de denominare al chițocenilor. Un individ venit din afara satului n-ar putea să se descurce pe baza acestui sistem popular de denominație personală, dacă nu cunoaște viața intimă a acelei comunități.
34 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
În satul Chițoc sunt utilizate următoarele procedee de individualizare a oamenilor: a) prenumele sau hipocoristicele unice: Mureș, Simion, Adela, Tudorel, Antonel, Adrian ... b) prenumele sau hipocoristul pus în legătură cu prenumele și numele de familie al tatălui: Petru a lu Ion Bogatu; Mitică a lu Dumitru Dominte ... c) prenumele sau hipocoristul pus în relație cu prenumele mamei sau soției: Maricica Mariței; Gheorghe a Talicăi, Anica a Marghioalei ... d) prenumele sau hipocoristul pus în relație cu porecla tatălui: Ioan a lui Boșbabă; Ion a lu Șolalică ... e) folosirea inițialei prenumelui tatălui între numele de familie și prenume: Boț Gh. Vasile; Cochileț V. Vasile; Iacob Gh. Dumitru ... f) porecla: Ciur, Ferchez, Iedu, Potop, Pupăză ... Cel mai eficient procedeu de identificare a chițocenilor de către chițoceni este porecla. În general, în Chițoc, au poreclă bărbații, mai ales, cei căsătoriți, fapt care arată importantul rol de identificare a semenilor cu ajutorul poreclei. Mult mai rar, întâlnim și femei poreclite, mai ales când au o particularitate fizică sau psihică: Sâmburica, Albița, Dârdâita, Buturuga, Cotozâta ... Și în lumea copiilor întâlnim porecla, dar ele nu stabilitate până când, odată cu vârsta este găsită porecla cea mai potrivită. Porecla capului de familie trece și asupra familiei, dar nu în mod frecvent. Oamenii reacționează în mai multe feluri, lucru care depinde de poreclă, de firea celui poreclit sau de împrejurarea în care i se adresează. Uneori, ei înșiși folosesc porecla lor. Alții își scornesc singuri o poreclă și o popularizează. Unii se supără, alții nu reacționează în niciun fel. Desigur, porecla are la bază o ironie, dar este extrem de utilă în identificare în condițiile în care sunt doar 92 de nume oficiale de familie pentru 1.276 de locuitori. Astfel, porecla, în realitate un supranume, se dovedește un procedeu salutar, fiind rapid și eficace.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 35
În urma anchetelor efectuate au fost fost strânse 331 de porecle, fără a exista pretenția de a fi fost culese în totalitate. Principalii furnizori de informații au fost: Dominte Gh. Dumitru (născut în 1911), un om deschis, glumeț și unul din născocitorii de porecle, Nițoi N. Aurel, căsătorit, cu trei copii și în vârstă de 50 de ani, Onuț N. Vasile, 39 de ani, fire veselă, predispusă la glume. Porecla colectivă a chițocenilor este ceangăi, urmare a faptului că ei sunt familii de români venite de la Cojocna (jud. Cluj). Porecle individuale: După origine și semnificație se referă la: a) Particularități fizice (s-a păstrat motivarea făcută de cei anchetați): Alba / Albița - „are fața albă cu tot cu gene și sprâncene” Albu - „deși tânăr, 26 de ani, părul îi este aproape alb” Ardei - „cu nasul ca ardeiul” Arici - „cu părul zburlit tot timpul” Arină - „beteag la o mână, ca o pasăre într-o aripă”, poreclit și Hultan Barbă roșî - „are o barbă de culoare roșcată” Barosan - „este un om gras, barosan! Bălănel - „blond și mic de stat” i se spune și Bălanu Bălehău - „ un munte de om” poreclit și Boierul Bârdan - „cu o burtă mare rotundă” poreclit și Harbuz / Moise Bâzoi - „vorbește gros și este solid” Boniță - „puțintel la trup” Box - „cel mai urât om din sat”; poreclit și A fătat mama și-o ghișâcă Broscoi - „cu ochii mari, ca de broscoi” Bunduc - „mic, gras, dar și zgârcit” Burtă - „râde de el lumea pentru că e slab” Busolă - „are o față mare și mereu speriată” Butura - „are un cap cât ciutura de la fântână” Buturuga - ”robustă și joasă”, „cam dintr-o bucată”
36 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Buzatu - „cu buzele mari”, poreclit și Țâțosu Buză - „are o buză mai mare”, poreclit și Cep Cap de cal - „are capul ca de cal” Cătăciugă - ”nu se piaptănă” Cămila - „mare și cârcojat”, poreclit și Jâgodan Cămila - „mare și cârcojat” Chioru - „este chior de un ochi” Chiper - „cu nasul ca un chiper” Chistrui - „are foarte mulți pistrui pe față! Cioată - „cu capul mare” Ciubăr - „fiind mic și gras, scurt în picioare” Ciufulică - „mereu cu păril mare, ciufulit” Câine roș - „are fața roșie” Cârnu - „cu nasul sucit” Câșâilă - „are mâna lipsă de la cot” Clepea - „lungan și merge clepăind” poreclit și Jumară Coșarcă - „gras și rotund” Crețu - „cu părul creț” Cudalb - „la tâmplă are o pată de păr mai deschisă” Far - „cu ochii mari ca niște faruri” Făina - „ cu un ochi la făină și altul la slănină” Fâlfogu - „este cepeleag” Fârnâitu - „vorbește fârnâit, pe nas” Fâsâitu - „le cam trăgea” Floacă - „învățătoarea i-a spus să-și tundă floaca” Foiosu - „gras și suflă greu” Furnică - „un om mărunt” Găzăriu - „umblă nespălat și murdar” Gogoasa - „umflat ca o gogoașă” Iapa brigadierului - „femeie voinică ca iapa brigadierului” Iedu - „ca iezii de neamul lor” Manta roșî - „avea o haină veche și lungă din pichire roșie” Mâțâcă - „ca un mâț, slăbănog” poreclit și Pâscâitu Moșu - „deși tânăr, umblă gârbov” Mutu - „este mut” poreclit și Foiosu / Seche Orangu - „seamănă cu o maimuță” Ou - „mic și pipernicit”, poreclit și Vătafu
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 37
Paiant - „om subțire, slab și dârz” Pașa - „calcă țanțoș ca un pașă” Pătatu - „are o pată roșie în dreptul ochiului” Pârâială - „le pârâia când era mic” Pârlog - „nu a avut vopii prea mulți” Pârțu - „le cam scăpa” Plop - „bicisnic, putred ca plopul la mijloc! Poslete - „nu are nas și bea țuică slabă” Puișor - „mic de stat și frumușel” Rapăn - „umbla nespălat, plin de mâlul din iazul satului! Roșu - „un om gras, roșu la față” Sâmburica - „mică de statură și uscățivă” Sâsâita - „vorbește sâsâit” Sticlete - „are niște ochi care sticlesc” Sucitu - „merge sucit ca taică-său” Surdu - „nu aude” Surdu - „nu prea aude” Știrbu - „n-are dinții din față lipsă; poreclit și moș Tablă Tălălău - „fără de măsură” Torozan - „de mjic era gras, mic și spătos” Troască - „plin de pistrui” Troc - „avea burta mare” Tubu - „vorbește greoi ca dintr-un tub” Tuciriu - „negru ca tuciul” Turtita - „mică de stat” Turtitu - „cu nasul turtit” Țigănuș - „negricios la față” Țâncu - „mititel ca țâncu pământului” Țipirig - „este slab” Țâțăl - „micuț și gras” Țâțosu - „grasși mare” Uscatu - „slab la corp” Usturoi - „blond, seamănă cu lipovenii grădinari” Vreasc - „mic de stat și subțire ca vreascul”
38 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
b) Particularități psihice (s-a păstrat motivarea făcută de cei anchetați): Adevărul - „spune prea multe miniciuni” Bâzoi - „leneș de când e el” Bocănitu - „dondănește mereu, fire certăreață” Bou - „nu învăța la școală și nici de-atunci încoace” Bunduc - „mic, gras, retras și zgârcit” Cap de tutur - „căuta cuiburi de păsărele și la toate le spunea Cap de turtur” Căpan - „o fire încăpățânată” Căță - „vorbește mult și latră ca o cățea” Cățel - „fire certăreață, intrigantă; latră ca un cățel pe de lături” Câcî - „se câcâie o grămadă până face o treabă”; poreclit și Adevărul / Căță Câine rău - „ la o ceartă cu taică-său a tras cu pușca după el”; poreclit și Sontilică Câner - „gonea fără milă caiii”; poreclit și Capucii Cântăritu - „la orice, stă și gândește; știe și câte grăunțe mănâncă o găină” Cârlig - „are obiceiul de a scoate apă din fântână cu cârligul și nu cu prăjina” Cochileața - „o femeie leneșă, neîngrijită”; poreclită și Cotozâta Coteț - „toată ziua se juca în coteț, când era mic” Dârdâita - „foarte energică, grăbită mereu, până și vorba îi era repezită” Dârzu - „o fire ambițioasă!; poreclit și Moniță Generalu - „mândru și lăudăros cu isprăvile (închipuite) din armată”; poreclit și Oituz Ghiara - „o fire ascunsă, care atacă când nu te aștepți” Gură cască - „nătăfleț” Hudideoa - „om leneș, cam cu totul”; poreclit și Bâzoi Huharea - „îi place să strige la horă”; poreclit și Camaradu Hultan - „fiind beteag la o mână, se repezea când vroia să facă ceva”; poreclit și Aripă Jan a tatii di hârtie - „o fire moale, așa i-a spus taică-său” Lupoaica - „aprigă și certăreață”
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 39
Mitii - „prostălău, nătâng” Moacă - „este tare mocăit la treabă” Motan - „o fire ascunsă, retrasă” Moniță - „vesel și jucăuș”; poreclit și Dârzu Mormolea - „un om moale, mormoloc” Mucea - „ca flăcău era izolat, neluat în seamă” Mutu - „o fire închisă” Nică fală - „lăudăros de nu se vede” Oaie - „prost ca oaia” Ochi în scândură - „era tare rușinos”; poreclit și Ia,ia, os, Florea Oituz - mândru și lăudăros cu isprăvile (închipuite) din armată”; poreclit și Generalu Pâscâitu - „moale la treabă”; poreclit și Mâțâcă Plăcinte moi - „tare leneș”; poreclit și Bâzoi / Hudideao Polimă - „era tare zbenguit, așa i-a zis bunică-sa”; poreclit și Chirca / Mazuru Râdea - „om vesel, râde din nimic!; poreclit și Mâță Sâcă - „o fire nervoasă, mereu îl sâcâie ceva” Sontilică - „se amestecă unde vrei și unde nu vrei”; poreclit și Câine rău Toancă - „prășește ca nelumea, din deal la vale” Toflea - „cam băbălău”; poreclit și Pișleag Tuliuliuc - „nu prea îi place munca”; poreclit și Talpău Țacana - „e puțin într-o ureche” Vrăghioiu - „un om retras și irascibil! Zuzu - „cam prost și cu capul mare ” c) Particularități de vorbire (defecte de vorbire, expresii și ticuri verbale, cuvinte neobișnuite în partea locului, forme altătoare, diminutive folosite de părinți pentru copiii lor sau de soți între ei) (s-a păstrat motivarea făcută de cei anchetați): Adrică - „așa îl alinta tatăl său” A fătat mama ș-o ghișâcă - „a spus când s-a născut sor-sa” Bibi - „o făcea pe camionul și așa clacxona” Bișleag - „așa spunea în loc de chișleag”; poreclit și Bușac
40 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Boafa - „la scăldat le spunea celorlalți că îi bofnește în apă”; poreclit și Ciobanu Boieriu - croitor, expresia lui favorită fiind „- Parcă-i di boier”; poreclit și Bălehău Boțârlan - „de la numele de familie Boț” Brișcă - „așa spunea la cuțit” Buhău - „a zis în loc de buhai” Bușac - „a zis bișacă în loc de bășică”; poreclit și Bișleag Bunjur - „așa saluta când a venit din armată” Camaradu - „așa se adresează oamenilor de când a venit din armată”; poreclit și Huharea Caameli - „a spus în loc de caramele”; poreclit și Fârnâitu Călai - „așa îl alinta mama lui” Căsăliță - „a spus în loc de chisăliță” Cep - „e tâmplar, când o scândură avea un defect spunea - Las că-i punem un cep.”; poreclit și Buză Chirca - „și-a stâlcit singur numele, în loc de Chiriac”; poreclit și Polima / Mazuru Chircioagă - „în loc de Mircioagă” Chitoașcă - „a spus în loc de hrib”; poreclit și Cârjovei / Ciubăr Chiup - „ a zis în loc de putinică” Ciopată - ”a zis în loc de lopată” Ciucu babii - „așa îl dezmierda bunica lai ”; poreclit și Lupu Cârjovei - „așa spunea la cârjă” Cocaia - „așa era alintat de maică-sa: coca ... ia” Coțoi - „așa îi spunea cățelului cu care se juca” Cujmir - „așa era alintat de maică-sa”; poreclit și Veaua Două bânji - „a cerut de la maică-sa două plăcinte cu brânză” Dudurachi - „așa îl striga pe taică-său, în loc de Tudurachi”; poreclit și Surdu Furaj - „de când venise din armată așa spunea în loc de nutreț, fân” Gengina - „așa spunea la zarzăre”; poreclit și Gionta Gionta - „așa a spus în loc de ghiont” Hadabig - „așa i-a spus lui Hannibal la școală”
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 41
Hai la pește - „așa strigă prin sat, când e bine dispus” Halpă - „în loc de Albă ca zăpada”; poreclit și Pilea Hamdudu-vâjj - „așa asmuțea berbecii”; poreclit și Câșâilă Hodoronc-tronc - „expresia favorită”; poreclit și Bibi Hopaida - „așa zicea în loc de orice refren” Hurjui - „spunea că vântul hârjie în loc de vâjâie” Ia, ia, os Florea - „așa mâna boii”; poreclit și Ochi în scândură Jumară - „le spunea copiilor, care erau mulți - Stați, bre, să vă dau câte o jumară ! și, pentru a evita cearta, nu mai punea farfuria la mijlocul mesei”; poreclit și Clepea Lala - „lălăia orice cântec”; poreclit și Șutanu Lălai - „când se îmbăta lălăia pe drum” Maică-mea - „așa îi spunea mamei lui”; poreclit și Mega Mam'Ilea - „așa o striga pe maică-sa”; poreclit și Far / Moșu Măi, omule - „tic verbal” Mămucă - „așa îi spunea maică-sa: - Vin la mămuca !” Mânăsteagu - „înjurătura lui preferată” Mof - „așa spunea când se lovea - Mof, mamă, mof !” Moian - „așa îl striga taică-său în loc de - Măi, Ioane !” Nae-Bulai - „așa era alintat de părinți” Nasolu - „tic verbal - Pâss, ce nasoală !”; poreclit și Pâss Ne, porc - „așa a spus, odată, alungând porcul”; poreclit și Pișleag / Toflea Nour - „înjură de nour” Pișleag - ”când a venit din armată zicea pișleag în loc de chișeag”; poreclit și Toflea / Ne porc Păpărie - „în loc de pălărie” Patlagínă - ”a greșit accentul la patlagină”; poreclit și Chiperi Pârsei - „a zis în loc de purcei”; poreclit și Vaca la fireadă Pâcu - „se juca cu puști de soc și imita zgomotul împușcăturii” Pâss - onomatopee favorită; poreclit și Nasolu Pâtân - „așa zicea în loc de puțin” Pluteanu - „a spus - Uite, cum plutesc ! atunci când, de fapt, înota”
42 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Români - „așa spunea ea la oameni” Sărbușcă - „așa a spus în loc de gălușcă” Scârțâiac - „plângea mult și maică-sa îi spunea Scârțâiacu' mamii ! Sorcov - „așa a zis în loc de morcov” Stop - „când oprea carul striga la boi - Stooop !” Strâmta - „avea o haină veche, de care se plângea că-i strâmtă, nu că-l strângea” Șâgara - „în loc de țigară”; poreclit și Țurilă Șolalică - „cânta mereu Frunză verde ș-o lalică” Ștefilică - „ așa spunea că-l cheamă; era și o fire moale” Tablă - „era înjurătura preferată - Tabla mă-ti !” poreclit și Moș Știrbu/ Știrbu Tăuș - „așa zicea în loc de căuș” Tâț - „așa zicea în loc de sst !” Tu, Ion - „așa se adreseză soțului” Timbric - „așa îl alinta maică-sa când era mic” Vaca la fireadă - „așa a răspuns unde duce vaca”; poreclit și Pârsei Veaua - „a zis în loc de cucuveaua”; poreclit și Cujmir Zurgalău - „așa îl alintă nevastă-sa” d) Întâmplări deosebite Borșbabă - „lăsat la bunica lui, pe la amiază i-a cerut Borș, babă !” Buhnă - „când era mic, a vrut să ia puii de la o bufniță, care i-a scos un ochi” Bună seara, tată - „era la cooperativă și pentru că taicăsău nu avrut să-l cinstească cu un rachiu i-a zis numai lui: - Bună seara, tată !” Cacadâr - „a mâncat multe cacadâre și bine nu i-a fost” Chelică - „a furat niște bocanci și un val de piele” Câcătot - „după ce făcea se lăuda că a făcut tot” Ciocănaș - „bătea bețele în bancă, crezându-se mare lăutar” Cioric - „ar fi mâncat tot șoricul de pe un porc” Cucui - „se juca cu băieții și unul l-a lovit cu o piatră în cap făcându-i un cucui mare”
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 43
Dupcă - „s-a dus la crâșmă și a cerut de o dupcă (50 de bani) țuică și țigări” Găină - „l-au văzut băieții căutând găinile de ouă” Greața - „la 15-16 s-a îmbătat cu rachiu și spunea celorlalți - Mi greață, măi ...; poreclit și Migreață / Plăcintă Hulpea - „nu învăța la școală și învățătorul i-a spus că-l dă la vulpe. Azi așa, mâine așa și într-o zi învățătorul a adus vulpea. El s-a speriat și a început să strige - Hulpea, domn învățător, învăț, învăț ! ” Jâdanu - „bănuit a fi făcut cu un evreu”; poreclit și Țâganu Migreață - vezi Greața Niau - „căuta prin sat motan pentru mâța lui”; poreclit și Iancu / Mămucă / Miau Nică a babii - „a greșit cu mătușa lui”; poreclit și Nic'a lelii Oloi - „se juca cu o oală și a spart-o - Mamă, am spart oloiul !” Panciu - „făcut cu unul Panciu” Pălărie în zăr - „avea o pălărie de paie și auzise că dacă vrea să fie tare, s-o înmoaie în zăr; ș-a băgat-o” Pârău - „a fost salvat dintr-un pârâu umflat de ape”; urmașii porecliți Pârâieși Pogirlă - „a mâncat mult magiun (povidlă) și i-a venit rău” Potop - „povestea de o ploaie mare ce s-a abătut pe câmp”; poreclit și Dubanov Puric - „făcut cu unul Puric”; poreclit și Văleu, mă-nec Seche - „făcut cu unul Seche”; poreclit și Mutu / Foiosu Știrbu - „s-a prins de coada unui mânz, care l-a lovit cu copita peste gură de i-ai sărit dinții”; poreclit și Moș Tablă / Tablă Tinculina - „când a fost născută, taică-său spunea că nevasta i-a făcut o tinculină și Tinca i-a rămas numele” Țârfu - „a avut o diaree puternică după ce mâncase fructe” Țâganu - „bănuit a fi făcut cu un țigan”; poreclit și Jâdanu Tâu - „a fost crescut de țigan” Umfa - „se juca cu copiii de-a lăutarii, el fiind basul și cânta: - Umfa, umfa, umfa !; vorbește și puțin pe nas” Vătafu - „făcut cu un vătaf la curtea boierească”
44 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Văleu, mă-nec - „venind beat acasă și nevasta tot certându-l și-a băgat capul în caldarea cu apă strigând Văleu, mă-nec !”; poreclit și Puric e) Asemănare cu alte persoane (din punct de vedere fizic sau psihic) Andrii Platon - „negricios la față ca și țiganul cu același nume” Bibiriță - „seamănă la fire cu un oarecare Bibibriți-chel, ofițer în armată, vestit de aprig ce era” Chirtoc - „fumează mult ca un țigan din Vaslui cu același nume” Dubanov - „are o fire necruțătoare, ca unui ofițer rus cu același nume” Făgăraș - „seamnă fizic cu un țigan cu același nume” Fișăr - „seamănă cu un evreu din Vaslui, afacerist ca și el” Ghica - „îi place muzica și îl imita deseori pe unul Ghica, muzicant din Vaslui” Iancu - „seamănă cu Iancu ce vindea grătare, mic de stat”; poreclit și Mămuca / Niau / Miau Pancu - „ seamăna cu un țigan prost de la Pușcași” Pasvante - „el singur se asemăna cu Pasvante”; în versiune locală Pasvante era un boier care le cam „umfla” Pirgu - „așa i-a spus un învățător; omul este bețiv și destrăbălat” Pârâială - „puturos ca unul Pârâială” Rafailă - „are căutătura evreului Rafaială, crâșmar din Vaslui” Sasu - „seamănă cu un fost primar al Vasluiului, ce avea o figură impunătoare” Terente - „umbla lelea prin pădure de parcă era Terente” Țâțan - „seamănă cu unul Țâțan din Vaslui, gras ca și el” Totilișcă - „zgârcit ca un fost cămătar Totilișcă” f) După preferințe Cucoșel - „îi place mult cântecul Cucoșel cu două creste” Ferchez - „de la numele unui cal, la care ținea mult” Fotache - „îi plăcea mult Hora lui Fotache” Plăcintă - „îi place mult plăcintele”; poreclit și Greața / Migreață
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 45
Prescură - „îi plăcea, cânmd era mic, pomana de la biserică”; poreclit și Rapăn Tuchia - „îi plăcea, când era mică, să joace ascunsa, să se tuchească” Șurub - „la nunți punea lăutarii să-i cânte melodia Șurubul” g) După ocupații Ciobanu - „a fost cioban”; poreclit și Boafa Linguraru - „făcea linguri” h) Veniți din altă parte Juvete / Juvina - „veniți din Oltenia; sunt cinci familii în sat” Liftă - „venit din Bucovina” Mazuru - „de origine poloneză; sunt șapte familii în sat” Mazuroaica - „de origine poloneză” Neamțu - „venit din Oltenia, dar un nume neobișnuit (Hosofschi) și lumea l-a crezut neamț, fiind blond și bun fierar” Șutan - „venit din Bobirceni”; poreclit și Borșboabă Șutanu - venit din Bobirceni”; poreclit și Lala Usturoi - „venit de la Bogdana, din locuri sărăcăcioase, bune doar de pus usturoi” i) Porecle moștenite Barabuloaia - „de la soțul decedat, care avea nasul mare” Capucii - de la porecla nevestei; poreclit și Câner Chioranu - „de la un străbunic venirât din Ardeal, argat la curtea boierească”. O mahala a satului, unde boierul i-a dat loc de casă, se numește și azi Chiorăni. Chitita - ”de la soțul decedat, care era foarte chitit” Ciur - „poreclă moștenită de la un străbunic, ce dădea prin ciur grâul la curtea boierească, ulterior a devenit nume de familie”. Un caz rar, când porecla a rămas și după ce a devenit nume de familie oficial. Drug - „de la tatăl său” Drugoiaca - „de la bărbatul decedat” Lica - „de la tatăl lui” Lupu - „de la tatăl lui”
46 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Lupușor - „de la bunicul lui, care și el a moștenit-o” Mega - „de la tatăl lui, care așa mâna boii, în loc de Me, Galben spunea Me, Ga”; poreclit și Maică-mea Mâță - „de la taică-său, o fire ascunsă” Monițoi - „de la mama decedată, Monițoaica, o fire foarte veselă” Moșneguța - de la soțul decedat, ce o moștenea de la taică-său, un om slab și mic de stat” Popoaia - „de la mama soacră; soțul acesteia umbla cu popa prin sat” Porcu - „de la tatăl său decedat” Pupăza - „de la taăl său, care umbla după cuiburi de pupăză” Talpău - „de la bunicul său, ce avea un picior de nu mai găseai bocanci pentru el”; poreclit și Tuliuliuc Tului - „de la tatăl lui”; poreclit și Gaga Țugui - „dela bunicul său, ce purta o căciulă țuguiată, este și înalt” i) Porecle cărora nu le-am găsit explicație Briceagu Cafridolea - poreclit și Surdu Cherdel - poreclit și Chelică Coțac Dodilaș Ghimeș-Palanca - poreclit și Coșarcă Jâgodan - poreclit și Cămila Mangu Pilea - poreclit și Halpă Ralea Târșoriu Țurilă - poreclit și Sâgara
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 47
CONCLUZII Antroponimia studiază numele, prenumele, supranumele şi poreclele semenilor. Realitatea arată existența a două sisteme de denominaţie personală: sistemul oficial şi sistemul popular. Primul act normativ care a reglementat aspecte privind ţinerea evidenţei cetăţenilor români şi eliberarea unor documente de identitate a fost Legea nr. 812 din 19.03.1915, lege modificată prin Decretul nr. 655 din 01.03.1921. În conţinutul actelor de identitate eliberate se regăseau informaţii referitoare la datele de stare civilă, domiciliul, profesia, porecla şi semnalmentele posesorului (statura, părul, fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura, bărbia, faţa, tenul, semnele particulare). Decretul nr. 245 din 15.07.1949, privind înscrierea în evidenţa populaţiei, prevedea la art. 1: locuitorii de pe teritoriul Republicii Populare Române se înscriu şi se ţin în evidenţă de Direcţiunea Generală a Miliţiei, în conformitate cu normele ce se vor stabili prin deciziuni date de Ministerul Afacerilor Interne. Din acel an s-a constituit evidenţa persoanelor, actul de identitate eliberat cetăţeanului român fiind tipărit în format unic pentru toată ţara, numit buletin de identitate cu mai puține date despre titular decât în cele anterioare și fotografia titularului. Valabilitate - 10 ani. Sistemul popular de denominație personală cuprinde şi poreclele, supranume cu iz satirizator, de foarte multe ori ușurând identificarea individului în comunitate. Este demonstrat că porecla are și în satul Chițoc un important rol antroponomastic. Se observă, clar, tendința de înlocuire a numelui de familie, comun mai multor familii, cu un cuvânt, numit de localnici poreclă, care să ușureze identificarea.
48 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Poreclele sunt stabile, păstrându-se toată viața. Rarerori se transmite și urmașilor. În acest caz, de multe ori pe lângă porecla moștenită a mai căpătat una, specifică lui. Constatăm că individul este mai supărat pentru porecla moștenită, decât pe cea dată lui, ceea ce ne conduce la o conștientizare / asumare a poreclei. A avea o poreclă, în Chițoc, este un fapt normal, chiar dacă îi irită uneori. De obicei, cei care poartă mai multe porecle sunt bărbații. Femeile sunt mai puțin poreclite, doar 18 cazuri, întrucât majoritatea sunt identificate după porecla bărbatului. La fel se întâmplă și cu copiii. Poreclelel care circulă între copii nu sunt luate în serios de către adulți, ele aflându-se într-o fază de căutări, cei din jur căutând porecla cea mai potrivită. Abia după vârsta de 15 ani, porecla apare pe deplin justificată, iar după 30 de ani rămâne pentru tot restul vieții, chiar dacă pe lângă ea mai apar și altele. Acestea din urmă nu fac decât să întregească sensul poreclei inițiale și să caracterizeze și mai bine pe putător. Din cele 327 de porecle culese în satul Chițoc, 97 se referă la particualrități fizice, 50 la particularități psihice, 79 de porecle la felul de a vorbi, 33 sunt legate de întâmplări deosebite din viața individului, 17 la asemănarea cu alte persoane, 7 la preferințele purtătorului, 2 la ocupație, 9 pentru cei veniți din alte localități, 20 de porecle sunt moștenite, iar la 12 porecle nu am găsit o motivație plauzibilă. Desigur, într-o poreclă se pot găsi mai multe sensuri, însă a fost preluat sensul care predomină realitatea. Unii dintre locuitori au mai multe porecle, ceea ce arată că membrii nucleului social nu au găsit de prima dată acea poreclă, care să se potrivească și să fie acceptată de întregul sat. Astfel, există 46 de indivizi cu două porecle, 11 cu trei porecle și unul singur cu patru porecle. Poreclele pot scoate în relief o trăsătură a purtătorului: Harbuz, Bârdan - o particularitate fizică; Bușac, Bișleag Vaca la fireadă, Pusei - indică felul său de a vorbi ș.a.m.d.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 49
Poreclele multiple, însă, îl pot caracteriza, pe același purtător, din diferite puncte de vedere: Chiperi / Patlagínă prima arată o particularitate fizică, a doua un defect de vorbire sau Borșbabă / Șutan - prima marchează o întâmplare din viața lui, a doua indică locul de unde a venit. Aceste porecle creează un portret cât mai complex. Imaginația locuitorilor satului Chițoc este bogată în raport cu varietatea și sensul poreclelor date. Deseori, poreclele au un caracter accentuat de metaforă: Coșarcă, Buturuga, Far, Sâmburica, Ou, Harbuz, Cacadâr, Plop, Bou, Motan, Oaie, Cămila ... metafora primează și atunci când cuiva i se atribuie numele altui individ, cu care are unele asemănări, fizice sau psihice. Poreclele din Chițoc oferă și un bogat material lexical. Numeroase porecle fiind formate din regionalisme: Barabulă, Bârdan, Butură, Brișcă, Chiperi, Chișleag, Chitoașcă, Chiup, Coșarcă, Harbuz, Moniță, Oloi, Polimă, Poslete, Pogirlă ... Acolo unde sistemul oficial de denominație personală se dovedește a fi insuficient, istețimea omului oferă o rezolvare: identificarea după poreclă. Chiar dacă porecla a satisfăcut, inițial, spiritul caustic și răutăcios al omului de a râde pe socoteala cuiva, ea a devenit, totodată un important mijloc de individualizare. S-ar putea realiza o diversificare a numelor de familie, acolo unde este cazul, prin transformarea unor porecle în nume de familie. Acest lucru nu este o inovație, procedeul fiind întrebuințat de multe ori, odată cu stabilirea sistemului oficial de denominație personală începând cu anul 1921, când multe porecle au fost transformate în nume de famile. Poreclele constituie un bogat material de cercetare pentru cei care studiază fenomenele de limbă, particularitățile fonetice, lexicale, morfologice sau sintactice ale limbii române în diferite zone ale țării. Poreclele prezintă un real interes pentru locuitorii comunitățile sărace în nume de familie, Cu ajutorul lor se pot descurca mult mai ușor în identificarea semenilor lor.
50 # #
Sergiu-Marian D. GÄ&#x192;bureac
.
##
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 51
DOR de ALTĂDATĂ
Chițoc (file de jurnal paranormal)
Am fost plecat câteva zile în zone, fără semnal şi unde radio de tot felul, pline de amintiri de acum câteva decenii. Mi s-a întâmplat să primesc invitaţia, de a revedea locurile copilăriei şi a vacanţelor de neuitat, la împlinirea vârstei de pensionare. Când legiuitorul îţi spune că ai muncit destul şi trebuie să binemeriţi recunoaşterea muncii tale (!). De fapt, să ţi se restituie o mică parte din contribuţia dată, din leafa ta, de-a lungul anilor. Nu mai fusesem, de multă vreme, prin acele locuri, după ce părinţii au venit la casa bunicilor din Bârlad. Nu puteam rata ocazia ivită. Nu eram la prima tentativă de a o lua spre acele locuri ale unor timpuri demult apuse, dar abia acum s-a împlinit. Nu, întotdeauna, e cum vrea omul !
52 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Asemenea, sergentului ce urca agale „drumul de costişă”, Loganul bunului meu prieten, din lumea cărţilor vasluiene, sforăia pe drumul de la Cioată. Un rest al falnicului stejar misterios, făcut scrum de un fulger în plină vară. Legenda, cu tot soiul de întâmplări ciudate, circulă şi azi, iar unii văd, din când în când, flăcări jucăuşe, albăstrui, prin partea locului. Nerăbdarea creşte şi pielea se face de găină. Satul, dintre colinele molcome ale Moldovei, se deschide în faţa ochilor. Şoseaua din beton se termină brusc la intrarea în sat ! Cred că numai la români se pot derula astfel de proiecte de infrastructură !
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 53
Logica mă împingea la finalizarea proiectului dincolo de sat, dar asta e logica mea, nu şi a decidenţilor locali, aflaţi la distanţă. Trecem pe lângă iazul multisecular, unii zic de pe vremea lui Ştefan, marele reformator, care a obligat toate satele să îşi creeze o alternativă la hrana cea de toate zilele. Cum mediul era propice Moldovei şi azi întâlnim asemenea oaze dătătoare de mâncarea săracului prin sate. Numai că gestionarea lor nu mai aparţine obştii, ci unor forţe obscure, lacome doar de profit. Amenajarea lacului lasă mult de dorit. Cu un singur buldozer s-ar putea reface sistemul de altădată. Cine ? Mai bine un teren de fotbal în pantă ! Sau un parc natural în mijlocul satului, înconjurat de păduri ! Nu mă refer la Chițoc. Bani europeni aruncaţi în buzunarele hulpave ale românilor descurcăreţi. Colinele, cu codri seculari odinioară, înconjoară satul pe trei părţi, creând un spaţiu ce ţine numai de planurile lui Dumnezeu. Arborii seculari îi numeri pe degete, dar e bine că s-au făcut, totuși, împăduriri. O altă generaţie de stejari, fagi, carpeni, frasini, tei, paltini, cireşi sălbatici, corni, crește tăcută, ocrotind viaţa tihnită a satului. E zi de mare sărbătoare creştinească. Oamenii sunt la hramul Bisericii Naşterea Maicii Domnului din Chiţoc, ctitoria enigmaticului Ştefan Angheluţă, care a făcut şi o şcoală pe la 1855. Aici au desluşit buchea cărţii şi s-au pregătit pentru viaţa religioasă mulţi slujitori, printre care şi marele episcop-cărturar Ioan Antonovici.
54 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
Tabloul ctitorilor Bisericii Nașterea Maicii Domnului din Chițoc
Revăd zeci de chipuri, asemenea lui Făt-Frumos, venit din Valea Plângerii. În rest, nicio asemănare. Timpul a trecut prin noi şi greu recunosc pe cineva, dacă nu-mi spune de-al cui este. Şi-atunci se rupe o pânză. Se deschide un fişier. Amintirile şi emoţiile năvălesc prin toate sinapsele şi conexiunile. - Dumneata de-al cui eşti ? - Eu sunt a lui … - Aha, ai casa pe uliţa aceea ?! - Da, da, da ! - Eşti nepotul lui moş Ştefan, care avea cel mai mare teasc din sat, cu două roţi, de presat strugurii. - Da, da, da !... - Nu, nu, nu !... - Da, da, da !... O revedere cu prietene şi prieteni din copilărie. Mă mir cum îmi revin în memorie secvenţe demult ascunse. Imagini pe care le credeam pierdute.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 55
Nu întâmplător suntem dotaţi de Dumnezeu cu cele mai puternice computere. Cu mult peste parodiile inventate de om. Şi de care suntem tot mai dependenţi. Numai că ale noastre sunt setate şi programate în alte depărtări stelare ! Din păcate, folosim doar 5-10% din capacitatea softului implementat. Nu întotdeauna în scopuri nobile. Apoi, softul / sufletul pleacă spre centrul de comandă la termene incontrolabile de medicii specialişti şi electroniştii terrieni ! Aici e marea enigmă a actualului program Homo sapiens ! *
Vrednicul preot Iulian, adevăratul urmaş al tatălui
56 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
meu, care a păstorit aici aproape treizeci de ani,
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele …”
Biserca Nașterea maicii Domnului din Chițoc - monument istoric
.
##
mă duce direct în clopotniţa, ce se înalţă mândră deasupra bisericii, recent consolidată.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 57
E clar ! Știe multe dintre isprăvile făcute de subsemnatul cu prietenii săi din copilărie. Fapte comunicate de analistele locale: lelea Maranda sau Porfira. Ştia de urcatul pe biserică, spre îngrijorarea părinţilor, despre genocidul cucuvelelor aciuate prin podul bisericii, pe care voiam să le învăţ să înoate. La care, s-au adăugat: răsturnarea unei căldări cu aghiazmă la o Bobotează aprigă, incendierea cefei unui prieten, dată cu gaz, la deniile de Sf. Paşti, înmormântarea puiului de curcă, mersul cu uratul la sărbătorile de iarnă, bucătăria de vară, obsesia magnetului şi câte şi mai câte ! Alte amintiri, depănate cu amicul Sandu, de la centru, despre „marile” noastre performanţe artistice şi sportive din anii ’60 ai ultimului secol. Din mileniul trecut ! Multe lucruri s-au mai petrecut de atunci şi până acum !?! Când au fost toate astea ? Şi cine știe ce ne mai hărăzeşte viitorul ?
58 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
De ce să nu recunoaştem. În fiecare din noi e un Nică a lui Ştefan al Petrei. Ne asemănăm, măcar la pozne, dacă nu la talentul de povestitor. Chiar dacă nu toţi am trăit numai în libertatea satelor. Ce vremuri !?! Totul e în schimbare. Timpurile moderne (!?!) îşi pun amprenta. Chiţocul ! Parcă-i acela de atunci şi parcă nu e ceea ce văd ochii împăienjăniţi de lacrimi.
Fata părintelui Iulian, o zgâtie talentată şi plină de curiozităţi, ne arată realizările artistice. Pietre plate, alese cu mânuţa ei, pictate cu scene religioase. Gândul îmi zboară, instantaneu, la un prieten drag, din copilărie, aflat acum pe plaiuri americane. Cu o fată la fel de talentată, urmaşă a tatălui ei, studentul, creator al basoreliefului de pe monumentul eroilor din curtea bisericii, ridicat în timpul când tata şi mama contribuiau cu toată dragostea la civilizarea locului.
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 59
Tot felul de lucruri ciudate. În biserică se află un ceas pe perete. Unul identic era în casa părinţilor de la Bârlad. La mine, în Iancului există un altul asemănător ! Coincidențe ?
Unul din cei trei scoruși, adevărate monumente ale naturii, din pădurea-parc Ograda Bisericii Chițoc
60 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
O iau, de unul singur, prin pădurea Ograda Bisericii spre scoruşii pe care îi ştiam de copil. Sunt acolo. Semeţi, Singuratici. Drepţi ca lumânarea. Un pic mai bătrâni. Dar ce contează, la ei, suta de ani ?
Sergiu-Marian D. Găbureac trecător prin Chiţocul Vasluiului
P.S. De unde să bănuiesc că, numai la câțiva ani păduricea, adevărat parc dendrologic, va fi hăcuită cu voie de la autoritățile locale județene. Dar ce mai contează, la sutele de mii de hectare de pădure rase prin munți de patrihoții patriei !?!
##
Chiţoc - satul dintre dealuri
.
# # 61
BIBLIOGRAFIE * * * Arhivele Statului Iaşi. Documente, transport: 578, 579, 648, 726. BACIU, Gheorghe. Contribuții privind istoria comunei Lipovăț. Iași, Editura Panfilius, 2014. BOGDAN, Ion. Documentele lui Ştefan cel Mare. Vol. I-II. Bucureşti, 1913. * * * Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului. Vol. IV (1676-1702). Bucureşti, 1969. * * * Chestionar onomastic, în Cercetări de lingvistică II, 1964, pag. 239-261. COSTACHESCU, M. Documente moldoveneşti de la Ştefan cel Mare (supliment la Documentele lui Ştefan cel Mare de Ion Bogdan). Iaşi, 1933. COSTACHESCU, M. Documente moldoveneşti de la Bogdan Voievod (1504-1517). Iaşi, 1940. COSTACHESCU, M. Documente moldoveneşti Ştefăniţă Voevod (1517-1527). Iaşi, 1943.
de
la
COSTACHESCU, M. Documente de la Ştefan cel Mare. Iaşi, Tip. Al. Terek, 1933. * * * Documente privind istoria României. A. Moldova. Vol. II (1606-1610), vol. IV (1591-1600), vol. V (1621-1625). Bucureşti, Ed. Academiei, 1952-1953. GĂBUREAC, Sergiu. Porecle (satul Chiţoc, jud. Vaslui). Lucrare de licenţă. Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza, 1972. GHIBĂNESCU, Gh. Surete şi izvoade. Vol. I-XXV. Iaşi, 1905-1933. IORDAN, Iorgu. Toponimie românească. Bucureşti, 1963. LAHOVARI, G.I. Marele dicţionar geografic al României. Vol. I-II. Bucureşti. 1899. METEŞ, Ştefan. Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1971.
62 # #
Sergiu-Marian D. Găbureac
.
##
* * * Maghiarii din inima Moldovei, în România liberă din 6 august 2008. POPA, M. Monumente istorice din judeţul Vaslui. Biserici şi mânăstiri din Eparhia Huşilor. Iasi, 2008. www.http//www.arhivelenationale.ro/.../ www.http://judete.rou.ro/vaslui/lipovat/chitoc/ www.http//www.biserici sau monumente naţionale/
Sergiu-Marian Găbureac s-a născut într-o familie de atmosferă intelectuală (tata, preot creştin ortodox, misionar în Transnistria, ctitor de biserică (Poienești), realizator a mai multor monumente dedicate eroilor neamului (Chițoc, Corbu, Simila). A fost instruit în instituţii de învăţământ bârlădene de certă valoare culturală: Liceul Gh. Roşca Codreanu și Complexul Şcolar Bârlad, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi - Facultatea de Filologie (1968-1972). Cu stagii didactice la Ruși, Ivănești, Lipovăț, la Piatra-Neamţ şi împrejurimi (1972-1975), dedicându-se, apoi, activităţii la Biblioteca Judeţeană G.T. KIRILEANU Neamţ (1976-2000) şi Biblioteca Metroplitană Bucureşti (2000-2011), unde a coordonat activitatea filialelor generale, şef serviciu Dezvoltarea Serviciilor Publice. Evaluare Prospectivă. Marketing. Lector-formator la Centrul de Perfecţionare în Cultură din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului (din 2002) și Asociația Națională a Bibliotecarilor Publici din România. A contribuit la dezvoltarea biblioteconomiei româneşti prin diverse iniţiative de ordin legislativ, programe şi proiecte derulate cu succes. S-a implicat activ în Revoluţia Română din Decembrie 1989. Meritele i-au fost recunoscute, instituţional, prin diverse atestate, diplome din partea unor instituţii abilitate, autorităţi publice şi organizaţii nonguvernamentale; brevet şi certificat de revoluţionar; decorat cu Meritul Cultural (cl. a III-a). Este consacrat activităţilor literare, filatelice şi cartofile, domenii în care a dovedit aptitudini şi competenţe organizatorice / tehnice / sociale şi, bineînţeles, artistice. A publicat albume, cataloage, cărţi şi sute articole pe teme variate: filatelice, cartofile, biblioteconomice, literare, sociale, politice în diverse reviste din țară și străinătate (Australia, Canada, Noua Zeeleandă, SUA ...) Membru al Academiei Mondiale de Filatelie (2008), membru al Comitetului Director, vicepreşedinte sau secretar general al FFR, între 1996 și 2011. În prezent, președinte al Comisiei Literatură și Cercetare a Federaţiei Filatelice Române. Mircea Coloșenco Lucrări carto-filatelice - COMPENDIUL CRONOLOGIC AL MĂRCILOR POŞTALE ROMÂNEŞTI (1975-1995). Bucureşti, în Filatelia, 1992-1995. - CATALOG SPECIALIZAT AL MĂRCILOR POŞTALE ROMÂNEŞTI (1945-1994). Bucureşti, în Filatelia, 1992-1995. - 333 DE ERORI ŞI 33 DE CURIOZITĂŢI FILATELICE ROMÂNEŞTI (1938-1994). Piatra-Neamţ, TIPOSTIM, 1994. - PIATRA-NEAMŢ. Monografie ilustrată (coord. C-tin Pațilea; coautor). Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 1996. - PRIN PIATRA-NEAMŢ DE ALTĂDATĂ, în Anuarul Grupului Şcolar Gh. CARTIANU, Piatra-Neamţ, 1998. - 95 de ani - Parcul Cozla. Documentar cartofil tv. Piatra-Neamţ, TELE ‘M, 1999. - LA PAS PRIN PIATRA-NEAMŢ. Monografie-ghid turistic. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2000-2001. - ERORI FILATELICE ROMÂNEŞTI 1922 - 2000. Părţile I-V. (catalog). Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2000-2007. - SCURT CURS DE FILATELIE PENTRU ÎNCEPĂTORI. Bucureşti, serial în Filatelia, 2003-2004. - PIATRA-NEAMŢ. Compendiu cartofil 1898-1938. Ed. I., 2003; Ed. a II-a, 2005; Ed. a III-a. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2007 - BÂRLADUL DE ODINIOARĂ. Compendiu cartofil 1898-1938. Ed. I. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2007. - CURIOZITĂŢI FILATELICE ROMÂNEŞTI. Bucureşti, serial în Filatelia, 2007-2008. - ROMÂNIA. CATALOG SPECIALIZAT ILUSTRAT. ERORI FILATELICE 1903 - 2006. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2008. - BÂRLADUL ODINIOARĂ ŞI ÎN ZILELE NOASTRE. Album. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2008. - PRIN ŢARA MOLDOVEI. BÂRLAD – HUŞI – PIATRA-NEAMŢ – VASLUI. Compendiu cartofil 1898-1938. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2009. - ROMÂNIA. CATALOG SPECIALIZAT ILUSTRAT. CURIOZITĂŢI şi VARIETĂŢI FILATELICE 1903 – 2005 Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2010. - PAŞI PRIN PIATRA-NEAMŢ. Album-monografie. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2012. - PIATRA-NEAMŢ ODINIOARĂ ORAȘ EUROPEAN. Catalog-album catofil ilustrat 1898-1938. București, Cetatea Doamnei, 2014 - SALUTĂRI DIN ȚARA MOLDOVEI DE JOS. Catalog-album catofil ilustrat 1898-1938. Coautor Gheorghe Vasiliu. București, Editura Bucureștilor, 2014. - CHEVALLIER- CRNICARUL FOTO AL PLAIURILOR NEMȚENE. București, 2016. (e-Book - format pdf) Apărut 2017