#1 shukar magazin by shukar.magazin

Cuprins 2 Miri camera Harald Medbøe

10 Ziua internațională a Romilor Tore-Jarl Bielenberg

12 Gelem, gelem Žarko Jovanovic

14 Gică de Văcărești Alexandru Tilvic

22 Romi Ciprian Necula

24 Interviu cu Diguday Diana Pascu

30 Devla Tudor Lakatos

32 Interviu cu Mihaela Drăgan Diana Pascu

36 Student român la romani Andrei Dinescu

38 Interviu cu Marian Petre Harald Medbøe și Diana Pascu

44 Marea rușine Alina Șerban

48 Manele Adrian Șchiop

50 Șaraiman & Șaraiman Shaun Williams

53 Prețul sclaviei Ciprian Necula

53 Folk er Folk Revistă norvegiană

54 Interviu cu Jenel Stan Harald Medbøe și Diana Pascu

57 Pantha rei Sorin Aurel Sandu

58 Interviu cu Denis Nanciu Harald Medbøe și Diana Pascu

Camera mea Text și fotografii de Harald Medbøe

Română

Era sâmbǎtă şi începea petrecerea pe strada

ochiul înăuntru. A trebuit să îmi croiesc calea

Carierei. Ceasul era în jur de nouă seara.

printre cei mai săraci din Carierei şi am fost

Se întunecase. Manele cu ritmuri sugestive

tras înăuntru de doi tipi vânjoşi. În curte se afla

răsunau la volum maxim dintr-o grădină mică,

o masă lungă şi în jurul ei, nişte rromi moderni.

din spatele unui gard înalt. Dincolo de gard

Beau bere şi vin iar atmosfera era plăcută. În

stăteau tinerii îngrămădiţi pentru a trage cu

jurul micuţei grădini femeile dansau pe muzică

(duj)

Miri kamera Romani Savato sas taj sirdelas e khelimata ande Kariera

lende phares tha, feri duj zorale terne cirdem

ulica. O vaxt sas karing ena rati, taj kalikardo

man andre. Andi barrori sas jekh bari meseli taj

sa avri. Inteal jekh uci bar asunelas pes zorales

pasa late le but terne modernura. Save mol taj

manele musika. Kothe andi jekh barrori le

berea pienas loshale. Le rromnea khelenas vi

terne tangardenas pen taj sirdenas jakhancar

von mishto pi muzika, thaj me beslem ke mesleli

andre bareate. Zumavdom te zav andre pande

tha sigo dasman varekon jekh glaja berasa.

(trin)

Română mişto. M-am aşezat şi am fost servit imediat

Am alergat cei câţiva metri până la camera mică

cu o bere. Mă simţeam în siguranţă pe Carierei

pe care am închiriat-o. Uşa era larg deschisă.

acum. Fusesem acceptat.

Am verificat ce lipsea: geanta aparatului foto dispăruse. Laptopul era încă acolo, ascuns sub

Nimeni nu vorbea engleză acolo. Puteam să

pat, valiza cu paşaportul şi câţiva bani erau tot

mă folosesc doar de atmosferă şi de impresii.

acolo. Am aruncat o privire spre uşa care fusese

Formaţia era un trio. Cântau manele excelent

închisă cu un lacăt simplu. Lacătul nu mai era

- aceasta este cea mai populară muzică disco

acolo dar nu era nici o urmă de spargere.

în România, cântată des de rromi. Găseşti încă ceva din muzica lor tradiţională în această

„Ar fi trebuit să îţi laşi echipamentul şi bagajul

formă de exprimare. Pianistul îşi lăsa degetele

la noi“, a zis Romeo. „Acolo totul ar fi fost în

să curgă peste claviatură, cu un sintetizator

siguranţă. Ţi-am zis asta de atâtea ori.“

cu multe programe, basistul cânta la o chitară electrică iar vocalistul cânta cu sistemul de

Nici până acum nu a mers totul bine pentru

sunet şi microfonul la maxim. Muzica rromilor

mine, dar acesta era deja un moment de criză.

se pare că începe să dispară. Acum vor să asculte

Trebuia să recuperez aparatul pentru a-mi putea

muzică disco la nunţi şi alte petreceri. Tradiţiile

continua proiectul. Era sâmbătă noaptea şi mi-

rromilor sunt înghiţite de cele moderne. Mie

am zis că trebuie să anunţ poliţia dimineaţa

personal, îmi lipseşte o orchestră rromani

devreme. Ne-am despărţit şi eu m-am pus în

tradiţională.

pat. Gânduri învălmăşite. Geanta aparatului conţinea echipament valoros, probabil valora

L-am zărit pe Romeo. Se uita la mine de dincolo

mai mult de 20000 de coroane. Era de plâns.

de gard. Am ridicat sticla şi am strigat "Bahtalo"

M-am ghemuit şi am adormit până la urmă.

prin gălăgia de acolo. El a zâmbit, a tras cu ochiul şi apoi a dispărut.

A doua zi am mers la poliţie. Romeo a preferat să nu mă însoţească. Nu vroia să se amestece şi în

Dintr-o dată am început să dansez cu femeile

plus nu credea că poliţia poate face mare lucru.

rrome. Am încercat cum puteam mai bine

Mă îndoiam şi eu că se mai poate face ceva,

să găsesc ritmul. Era plăcut. Femeile erau

geanta era ori bine ascunsă deja ori departe de

îmbrăcate cu fuste lungi şi moderne. Conform

strada Carierei.

tradiţiei, femeile rrome nu îşi arată genunchii

Pentru a primi ceva de pe asigurare, furtul

străinilor. S-au învârtit în jurul meu, şi-au atins

trebuie anunţat. Romeo mi-a explicat care

şoldurile lor de ale mele, s-au uitat la mine cu

e drumul până la cea mai apropiată secţie de

ochi şugubăţi şi seducători şi au continuat să

poliţie şi am pornit la drum. Poliţiştii nu vorbeau

danseze. M-am aşezat din nou. Am mai băut

engleză foarte bine dar am încercat să le explic

câteva beri şi am început să mă simt puţin

cât mai clar ce s-a întâmplat. M-au rugat să

ameţit.

aştept şi au chemat un poliţist care ştia engleză. A trecut ceva timp până când a apărut Marian.

Romeo s-a intors. Mi-a făcut cu ochiul şi m-am

El a fost cel care a rezolvat cazul când am fost

dus la el.

jefuit în spatele Bisericii Negre în ultima mea călătorie.

„A avut loc o spargere la tine în cameră. Trebuie să vii repede.“

„Iar tu!“, a zis el iritat când m-a văzut. „Îmi cer scuze. Sigur sunt prea naiv.“

(śtar)

Romani Arakhleman mishto ke von kamle man maskar

slobodo te dikhes le changa, le koci le zuvleange.

lende.

Le rromnea khelade pen, taj vi man dilarde le

Khonik

delas

duma

anglikani

kothe,

thaj

dikhimnacar taj le bangarde maskarencar. Palem

xakerimos sas feri po sikavimati thaj I akcia.

beslom, taj pileom nisave berea zi kana semas

Trin jene bashavenas le maj gugli disko manele

matorro. O Rromeo amboldeas taj akhardas man

andi Rumunia. Andar I tradicionala muzika saj

peste, thaj phendas: sas pharavdi tiri kamera,

arakhes vareso sar zumaven te bashaven lokes

musai sigo te oves...

thaj bi te avel bari sikavimata. Tha kadale neve

Naslem kode kotor drom ki kamera kaj me lilom

muzikasa thaj ritmura von shaj te xasaren I

mange. O udar buxlo putardo. Losardom so saj

chachutni muzika rromani. Manghe kampelas

si chordino. O laptopos, miri moxton vi lilencar,

jekh rromani chachi banda rromani.

taj xanci lovorre sas kothe. Feri miri kamera ci

Dikhelem le Romeos, vov dikhelas mande

arakhleom. Ka o udar sas I phandatni ci dicholas

inteal bareate. Vazdem I glaza taj cingardeom

ke sas pharavdo o udar. So te zanav te patav?

„Bahtaloo“. Vov pas xasandeas, jakhaca kerdas

„Trebulas te mukes tire kuci butea amende ka

taj gelo tar.

o kher phendas o Romeo. Butvar vo mothodas

Andi jekh sirdom te khelav le rromneancar.

mange“...

Alosardom o maj lacho ritmo te saj vi khelav

Ci gele vorta mire butea, tha kadea akana sas

lencar, sas shukar.

po but pharo. Akana musai te arakhav parpale

Le rromnea sas uravde andi lungi taj but farbimen

miri kamera te saj agorinav muro projekto.

coxi modernura. Andi rromani tradicia naj

Kurko rati sas taj godisardom ke musi si te zav

(panʒ)

Română „Naiv e omul doar o dată. Tu eşti idiot. Trebuia

cameră. Majoritatea caselor sunt doar cârpite

să îţi înveţi lecţia ultima dată când ai fost jefuit,

din bucăţi de placaj şi carton şi au acoperişuri

aşa merg lucrurile aici. Am aşteptat şi eu ziua

ruginite din tablă.

asta liberă şi tu mi-ai distrus-o“, a spus el iritat. Duminică seara a venit Romeo pe la mine. Mi-a Marian şi un alt investigator au venit pe Carierei

zis că mergem la întâlnire cu cei bătrâni. Era un

şi au făcut o treabă superficială. Au vorbit un

fel de „Criză“. Bătrânii se adună să încerce să

pic cu Mihaela, femeia săracă la care stăteam

rezolve problema.

în chirie. Au intrat puţin în cameră, dar nu au cercetat uşa. A trebuit să declar ce se afla în

Am pornit la drum spre unul din unchii săi. Când

geantă. Chiar înainte să plece, Marian m-a luat

am intrat în cameră erau acolo aproximativ

deoparte şi a zis:

douăzeci de Gabori, toţi cu pălării cu boruri largi şi mustăţi lungi. Vorbeau rromani între

"La ce te aştepţi când locuieşti aici? Se ştie că

ei şi aveam senzaţia că se întâmplă ceva. Am

ţiganii fură şi înşeală. Nici taxiurile nu vin până

plecat în grup spre cea mai săracă parte din

aici." Nu voi primi eu mult ajutor de aici, m-am

sat. Mă simţeam în siguranţă aşa înconjurat de

gândit când au plecat.

Gabori, în mijlocul unor discuţii tensionate cu cei săraci. Romeo mi-a tradus câte puţin din ce

Restul

duminicii

m-am

plimbat

deprimat.

se vorbea.

Ce idiot am fost, cum am putut să mă simt în

Nu ştiau cine este hoţul, dar aveau o bănuială.

siguranţă în văgăuna asta? În afară de Gabori,

Se discuta că am venit aici cu intenţii nobile,

strada Carierei era plină de indivizi pe jumătate

am făcut multe poze pe care le-am împărţit

rromi care şi-au pierdut tradiţiile, infestaţi cu

gratis atât Gaborilor cât şi celorlalţi. Trebuia să

scabie şi păduchi şi săraci lipiţi pământului.

mi se înapoieze echipamentul. Dacă nu ajungea

Găseai aici şi ucrainieni şi ruşi care se

la Matei Gabor până la răsăritul soarelui, vor

ascundeau de una sau de alta. Românii erau de

veni înapoi cu peste 200 de Gabori, vor alunga

cea mai joasă speţă, locuiau împreună cu rromii

femeile şi copiii şi vor da foc la case. Era o

pe care cei mai mulţi dintre români îi urăsc.

situaţie dificilă.

Majoritatea caselor nu sunt înregistrate şi nu au canalizare sau apă. Foarte des, zece sau chiar

După acest

doisprezece oameni locuiesc într-o singură

unchiului. Ziceau că totul se va rezolva. În

episod ne-am

întors

la casa

noaptea aceea am dormit în casa lui Matei Gabor şi mă simţeam o parte din clan. Nimic nou la venirea dimineţii. Geanta aparatului parcă fusese înghiţită de pământ. Romeo m-a liniştit. Zicea că totul se va rezolva, dar eu mă îndoiam că va fi aşa. Seara au apărut o mulţime de Gabori, sigur peste 100. Din nou discuţii tensionate. Apoi Bondi, un văr de-al lui Matei, a pus mâna pe unul din suspecţi, un tânăr băiat. A fost împins în maşina lui Bondi şi au demarat din Carierei,

(śov)

Romani tehara ke singale te phenav lenge. Dilearelas

kade bare gruposa. Sar von vakerde zorales le

miri

kuci

ciorrenca o Romeo maj amboldas mange jekh

ekipamentos po 20. 000 kronera. Rovipo avelas

cira. Ci zanenas le chores, tha sas len jekh

man. Anda agor phares suteom. Dujto ges gelom

godi varekaste. Von phende savorenge ke me

singalende, taj o Romeo ci avileas manca ke ci

avilom lache ileca taj dinem len savorre gaboran

patalas ke vareso maj saj kerasa. Vi me ci patavas

photosura shukar. Dake zi ko mesmeri ci aresla

ke maj saj arakhava, vaj I kamera sas garvdi or

o Matei Gabor atunc von aven po 200 sela

dur varekaj geli. Muro amal Romeo sikavdas

jene taj jag dena len taj avri choden savoren

mange o drom, thaj kothe le singale ci zanenas

rromneancar, vi chavorrencar. Phari buti avela.

mishto te vakeren anglikani chib. Phende mange

Pal sa kodea avileom pale ko kako, thaj vov

te zukerav zi kana andine jekhes savo zanelas I

phendas ke mishto avela. Andi rati sutom ko

chib. Nakhlo jekh kotor vrama, zi kana avilo o

Matei Gabor, kothe arakhloman sar lengro.

Marian savo maj vazdasas man jekhavar kana sas

Tehara khanci nevo, o aparato sas sar andi phuv

mire lovore chorde.

nakhavdo. O Romeo maj zorarelas man, tha

Ka, tu cingardas ruslo kana dikhlas man?

mange ci avelas te patav.

Iertisar saj ke me som cira bizanglo.

Tal I rati avile but gabora shaj ke sas jekh sel.

Bizanglo si te aves jekhvar, tha tu san chaches

Dumazinenas zorale. Anda jekh o vero Bondi

Dilo. Trebulas te situves atunci kana sanas

thovda vast pi jekh terno savo patanas ke si o

chiordo, kade zan nasul le butea. Me zukerdom

chorr. Ispineles andi motora thaj zorales tradine

kada shanto dives, thaj tu xasardan les mange

ke opre inkles o uchear andar Kariera. Le rrom

phendas ruslo o Marian.

gele singalende. Jekh maskar le chor vakerdas le

Duj singale vakerde la gazeasa I ciori Mihaela kai

Mateica, ki daran te den parpale o chorimos te

me beslom, tha ci arakhle bari buti. Anglal te zal

na aven marde.

o singalo puchlas man so sas andi moxton thaj

„Mukh te anel jekh chavorro o aparato,ki amen

rigate phendas mange. So azukeres kana beses

ci maras le chavorren.“

maskar kisave manus. Nic le vurdona taj taksi

Me phendem ke dava len 5 miljonura sar duj

ci aven kathe. „Baro vast ci astarva me kathar

chon pokin, sar norwegiska 1600 kr. „Feri te saj

lende godisardom“…

lava parpale miri kamera.“

Pas dives phiravdem man xolariko, taj godisarvas

O Matei phendeas lenge lovendar, thaj o

sar saj avilom me kadea malado. Avral rromende

chorroro nashleas maskar le caxri. O Bondi

andi Kariera besen ververa nacje, zuvale gerale

astardas vorta le chores, thaj xakerdas pes ke

thaj bi khanci tradicia. Le rumunea khetanes

musai te anel I kamera anglal inklol o kham.

besen rromencar tha kadala si le maj telutne,

Nevo dives tha khanci kerdo. Dem duma Xanci e

save ci si le dikhle andi societate. Naj len lila

Romeosa adventisto. „Tiro Dad kampel te kerel

pi kherende, naj paj, von besen des, po desuduj

vareso, me som andi lesqi protekcia.“

andi jekh kher savi si kerdo andar puranipe,

O Mateisqo Dad sas o bulibaso lengo thaj vov

papirurea, etk. Andi jekh rati savatosqi o Romeo

kampelas te tradel angle I tradicja. Tha daqe

avilo mande kaj te zas ke le phurenqi kriss, von

akana si adventisto, vo mukhlas I tradicja.

zumaven te arakhen miri kamera.

O Romeo promisardas ke dela duma vorta e

Gelem ko jekhto kako le Romeosqo. Othe

dadesa.

andre zukernas bis jene, stadeancar buxle, thai

Andi rati maladilom e Romeosa savo mothovdas

lunghi mustaca. Von vakerenas feri rromanes.

mange:

Pal kodea teleardam karing o than kaj besenas

Dem but duma dadesa thaj kovleardom les,

le maj ciorre rroma. Arakhloman pakhiando

sostar vo xasardas pesqi zor, thaj me akana

godimata,

andi

moxtonorri

sas

(efta)

Română cauciucurile maşinii scrâşnind pe asfalt, lăsând

Incredibil, dar adevărat: dimineaţa următoare

în urma lor un nor de praf. Au plecat la poliţie.

mi-am recuperat geanta, cu tot echipamentul

Unul dintre cei săraci a vorbit cu Matei, Romeo

intact. Am aruncat o privire prin geantă. Totul

traducea. Nu îndrăzneau să înapoieze geanta, se

era acolo cu excepţia câtorva monede euro care

temeau să nu fie bătuţi.

se aflau în buzunarul lateral. Am răsuflat uşurat.

„Lasă un copil să vină cu geanta. Nu batem

Matei Gabor a prins urma hoţului pe parcursul

niciodată copii“, a zis Matei cu o voce indignată.

nopţii. L-au bătut până ce echipamentul a fost

„Zi-le că le pot da 5 milioane de lei (echivalent

înapoiat. Trebuia bineînţeles să plătesc cele

cu salariul pe două luni, cam 1600 de coroane)

cinci milioane, dar nu se compara cu valoarea

ca să îmi pot recupera echipamentul.“

echipamentului. Matei a fost reclamat la poliţie pentru agresiune. După ce a fost interogat a

Matei le-a zis de bani. Cel sărac a dispărut

primit un milion de lei amendă.

printre barăcile în care locuiau. Bondi a pus mâna pe unul care nu era implicat direct, iar

„Povestea asta cu poliţia nu va rămăne aşa“, au

acum lucrurile au început să se mişte. După

spus ei.

ceva vreme s-a hotărât că echipamentul trebuie înapoiat înainte de răsăritul soarelui.

Eram pe drumul de plecare din Braşov. Am trecut prin Piaţa Traian şi i-am dat lui Matei Gabor

O nouă zi şi nimic nu se întâmplă. Am vorbit

jumătate de milion pentru amendă, pentru că

puţin cu Romeo, Adventist de ziua a şaptea.

l-a bătut pe hoţ. Bondi a apărut şi vroia şi el un million pentru că a ajutat. I-am spus doar

„Tatăl tău trebuie să poată să facă ceva. Până la

că sunt falit şi acesta era adevărul. Totul se

urmă sunt sub protecţia lui.“

învârte în jurul banilor aici. A fost mai scump să locuiesc pe Carierei decât într-un hotel de lux,

Matei a moştenit numele de la tatăl său care

dar m-am îmbogăţit cu destule poveşti şi mi-am

a fost Bulibaşă, lider al clanului. Matei ar fi

făcut destule cunoştinţe trăind sub acoperişul

trebuit să îl urmeze dar el a devenit Adventist

lor, încât a meritat preţul.

de ziua a şaptea şi a întors spatele unor tradiţii ale rromilor. Romeo era disperat şi a promis că va vorbi cu tatăl său. Seara m-am întâlnit din nou cu Romeo care mi-a povestit: „L-am umilit puțin pe tata, i-am zis că şi-a pierdut puterea şi eu ca fiu am început să îmi pierd respectul pentru el. I-a trezit dorinţa de a lupta. E un om puternic şi mândru.“ I-a promis lui Romeo că va face tot ce îi stă în putinţă. Încă o noapte plină cu gânduri despre idioţenia mea, dar speranţa că totul se va rezolva încolţea în mine.

(oxto)

Romani xasardom miri pakiv vasa lesqe. Opre vazdinem

Semas po drom te telarav andar Brasovo.

lesqi kamimnata. „Opre te marel Muro Dad si

Nakhlom andi Traiano piazo, thaj dinem ko

jekh zoralo thaj dikhlo.“

Matei do pas le love kaj vo pokindas ka singale.

Promisardas pesqe chavesqe ki kerela sa so

O Bondi vi vo manglas te ovel pokimen ke

shajnel. Inke jekh rati bute godimnencar pal

vazdas te marel chores. Phendem lesqe ke som

miri dilimata. Tha vareso barolas anda mande.

choro phanglo tha ci mai si man kanci. Kada sas

Tehara ci avilas mange te patav sas chaches,

o cacimos.

miri kamera andinela parpale khanci bajo vorta,

Sa e butea kathar, ambolden, isalon. Vas

sasti. Sare sa ko than feri xurde euro...

lovende. Sas maj kuci te besav andi Kariera sar

Phurdinom lokeardo.

ki jekh barvalo hotelo, tha me barvalindom mire

Matei Gabor astardas le chores andi rati.

zanglimati thaj miri paramisa.

Mardeles zi kana pale andeas I kamera. Sa

Kadea ke ci sas po kuci...

musai te dav kodola love kaj phendom, tha khanci sas kodola vas miri kamera. O Matei sa dino ka o singale vas ke mardeas le chores, thaj sas te pokinel jekh miljonos. „Kadea singalencar paramica ci achola hadea phende von.“

Harald cu familia de gabori dupa 10 ani

(enӑ)

8 aprilie, zi de sărbătoare

Gelem, gelem Text de Tore-Jarl Bielenberg

8 aprilie 1971 a devenit o zi istorică. Pentru

a început cu mai bine de 1000 de ani în urmă

prima dată după Al Doilea Război Mondial,

– India, care are și ea o roată în steagul său.

romii din est și din vest s-au întâlnit la un

Astăzi, steagurile rome sunt peste tot în lume.

Congres Mondial la Londra. Războiul, care a costat cel puțin o jumătate de milion de vieți rome în lagărelele de detenție, pe front și în sate, și-a continuat cursul. Majoritatea vechilor lideri au dispărut, însă marile orașe încă refuză să recunoască distrugerea. În sfârșit, romii din lume începuseră să se trezească, chiar dacă rănile nu erau încă închise. Și aici, în Londra, s-au unit într-un singur glas pentru prima dată. Ziua Națională a Romilor Data de deschidere din 8 aprilie a fost începutul unei lupte mondiale de recunoaștere, bucurie și justiție. A fost un mare pas împotriva secolelor

Imnul național „Gelem, Gelem“

de discriminare și persecuție, chiar de sclavie. De ajuns! Destul! Pentru a marca victoria,

De remarcat este faptul că în 8 aprilie imnul

8 aprilie a fost desemnată Ziua Națională a

național al romilor Gelem, Gelem era cântat peste

Romilor, fiind sărbătorită astăzi în întreaga

tot, dar puțini cunosc omul care a scris textul.

lume. Este atât o sărbătoare, cât și o zi de luptă.

Acesta a fost Žarko Jovanovic, zis și Jagdino, un om înflăcărat și plin de entuziasm. Žarko s-a

Drapelul

născut în 1925, într-o suburbie a Belgradului. Era doar un adolescent când Al Doilea Război

Evenimentul a cerut, de asemenea, și un steag.

Mondial a ajuns în Iugoslavia. Înainte de a fi

Înainte de război, unii romi din Balcani aveau

capturat, s-a alăturat partizanilor. Žarko a

un steag cu un câmp inferior, care marchează

supraviețuit celor trei tabere de concentrare și

pământul verde și un câmp albastru superior,

a reușit să scape și să intre din nou în bătălia de

care înseamnă cerul. Acum s-a ajuns la un

rezistență armată. În perioada de încarcerare

element nou – roata roșie – care marchează

s-a născut gândul care a devenit textul imnului

atât călătoria lungă, cât și locul în care aceasta

național al romilor.

10 (deś)

De la lupta armată la muzică, folosită ca armă

Inițial, a numit imnul național Opre Roma – Sus, romule. Atunci el a explicat că nu a fost un

Când a venit pacea, Žarko a început o carieră

apel pentru revoluție, ci pentru a se ridica din

muzicală, cântând la mai multe instrumente,

secolele de opresiune și persecuție, și pentru a

dar mai presus de toate, la o mingală specială cu

lupta pentru o viață umană. Este cel mai bine

care a călătorit în întreaga lume și a cântat atât

cunoscut sub titlul Gelem, Gelem – Umblăm,

în săli de concerte importante, cât și în cafenele

umblăm, acesteta fiind primele cuvinte din

și cabarete mici. Cu toate acestea, Parisul a

cântec. Textul menționează ce s-a întâmplat

devenit punctul său fix în viață. Žarko a folosit

în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial,

muzica pentru a conduce lupta țiganilor.

din cauza legiunilor naziste SS: „Am avut și eu o familie mare, mi-au ucis-o Legiunile Negre.“ Apoi vine visul: „Haideți cu mine, romi din

Un punct de cotitură

întreaga lume! / Căci drumurile romilor s-au deschis / Timpul a sosit, călătoriți acum, romi! / Vom ajunge departe dacă trecem la acțiune!.“ Activist până la sfârșit Când a murit, în 1985, Žarko Jovanovic avusese o lungă carieră muzicală și una de neobosit activit. A participat la cel de-Al Doilea Congres Mondial de la Geneva, unde a fost numit Ministru al Culturii în cadrul Uniunii Internaționale a Romilor. Textul său a zburat peste tot în lume, iar tradiția muzicii sale este continuată de fiul său mai mare, Petro, și cei doi nepoți ai săi, Nikak și Aleco.

Žarko Jovanovic Congresul de la Londra, din 1971, a devenit un punct de cotitură în viața și cariera sa. El a fost unul dintre cei trei delegați iugoslavi și a câștigat concursul care a desemnat imnul național rom. Originea melodiei a dispărut în timp, dar Žarko și-a făcut propria interpretare. Acum formează baza nenumăratelor versiuni din multe țări, iar textul a fost tradus în mai multe dialecte rome. Žarko a jucat un rol central în negocierile de la Londra și a fost numit secretar al problemelor culturale. Am lucrat împreună cu el ca fiind coresponsabil pentru programul cultural și pentru festivalul din cadrul Congresului. Congresul însuși s-a încheiat cântând noul text scris.

Proiectul Shukar este finanțat parțial de organizația norvegiană Fritt Ord, Cuvântul Liber, iar revista va fi tradusă în norvegiană

(deśujekh)

Am mers, am mers = Gelem, gelem

Imnul Roma Română

Romani

Am mers, am mers pe drumuri lungi,

Gelem, gelem lungone dromentza,

Am întâlnit rromi fericiți.

Maladilem bahtale rromentza.

A, rromilor, de unde veniţi

A, rromale, kotar tumen aven

Cu corturi şi copiii flămânzi?

E tzahrentza, bokhale ciaventza?

Am avut şi eu familie mare,

Sasa vi man bari familia,

Mi-a ucis-o legea cea neagră.

Mudardias la i kali legia.

Pe toţi i-a ucis, şi pe bărbaţi şi pe femei,

Saren cindias vi rromen vi rromnien,

Între ei şi pe copilaşi.

Mashkar lende vi tzikne ciavoren.

Deschide-ţi, Doamne, porţile cele negre

Putar, Devla, te kale udara

Să-mi pot vedea familia.

Te shai dikhau miri familia.

Iarăşi să merg pe drumuri lungi,

Palem ka jau lungone dromentza,

Să întâlnesc rromi fericiţi.

Ta ka phirau bahtale rromentza.

Sus, rromilor, acum e timpul vostru,

Opre rroma, isi vaht akana,

Haideţi cu mine, rromi din întreaga lume!

Aide mantza sa lumiake rroma!

Chipul cel negru şi ochii cei negri

O kalo mui ta e kale iakha

Îi voi iubi precum strugurii cei negri.

Kamaua len sar e kale drakha.

12 (deśuduj)

Ilustrații: Irlo

(deśutrin)

Apicultori urbani

Gică de Văcărești Text de Alexandru Tilvic / Fotografii de Harald Medbøe www.parculnaturalvacaresti.ro

14 (deśuśtar) 14

Gică e un fel de om liber care și-a mutat viața în natură, dar la oraș. A făcut o cabană improvizată în mijlocul unui lac de acumulare uitat, și-a luat soția, a inundat o potecă și și-a creat propria insulă. Au fost născuți 9 copii care au trăit acolo timp de 18 ani. Au crescut cât să a ibă toată imaginația și veselia necesare în viață, pe care să o trăiască așa cum e, conștientizându-și nevoile și limitarea. Atașarea de loc a fost probabil inevitabilă, iar conservarea iubirii dintre ei, forma de supraviețuire.

(deśupanʒ)

16 16 (deśuśov)

Empatia pe care o emanau fără neapărat să o ceară i-a scos acum puțini ani din „confortul vieții lor obișnuite“, primind ajutor să se mute într-un apartament. O boală care îl chinuia de ceva vreme pe Gică l-a obligat să se mute cu toată familia la bloc. A acceptat greu, dar a trebuit.

(deśuefta)

A lăsat însă amintirile copiilor acolo. Toate ascunzișurile și locurile pe care le explorau și cunoșteau mai bine ca oricine, dar și câțiva stupi de care are grijă Vali, băiatul cel mare.

18 18 (deśoxto)

(deśuenӑ) 19

Merge acolo des, chiar și iarna când nu mai folosește barca și patinează pe gheață. Sezonul apicol de anul trecut a fost cu puțin ghinion, mierea pe care o strânseseră albinele pentru hrana de iarna a fost mâncată de furnici. Asta s-a întâmplat după ce niște vizitatori, pe semne pescari braconieri, au încercat să fure ramele cu miere. Probabil atacul defensiv al albinelor i-a surprins și așa mierea a ajuns pe jos, hrană furnicilor. Au rămas doar câțiva faguri cu miere polifloră pentru degust și semn că în lac sunt fel de fel de flori melifere.

20 20 (biś)

(biśujekh) 21 21

Romi: de la robi la demnitate Text de Ciprian Necula Sclavia a lăsat o amprentă greu de îndepărtat

al identităţii lui personale, ci voiau să spună că

din memoria colectivă a romilor, un sentiment

Ceauşescu a făcut atât de mult rău ţării încât nu

perpetuu de inferioritate și supunere chiar și în

putea fi decât un ţigan.“ (Olivera, 2012, p. 87)

rândul celor care au reușit financiar sau social din timpurile noastre. Au fost inferiori de facto timp

Totodată, statutul de țigan, vulnerabil, fără resurse,

de cinci secole, într-una dintre cele mai lungi

la mila publică, necalificat, neșcolarizat etc. a

sclavii din lume, fără nici un moment de revoltă

fost un prilej pentru unii romi să accepte această

înregistrat de arhivele istorice.

categorisire, în schimbul unor măsuri de protecție din partea autorităților (Gheorghe, 2012), fiind

De altfel, termenul țigan desemna statutul social

peste ani internalizat, la nivel individual și de grup,

al robilor, indiferent de etnia lor (căci, nu doar

devenind dominant în autopercepția indivizilor, din

romii au fost robi în Moldova și Muntenia, ci și

punct de vedere social, nu și etnic, așa cum susține

membrii ai altor etnii, inclusiv cele dominante). Din

Delia Grigore (2007).

exteriorul grupurilor, la nivelul politicilor publice

Din acest punct de vedere, până ce romii nu își

adresate acestora, romii au fost tratați adesea ca

vor recâștiga demnitatea umană, nu vor putea

un grup social problematic, enigmatic, delicvent,

depăși limita invizibilă a statutului de sclav. Sigur,

necontrolabil etc. În România, grupurile de romi au

întrebarea este cum ar putea romii să facă asta?

fost tratate inițial sub statutul de robie. Termenul

Cum ar putea un popor ținut în lanțul inferiorității,

de țigan, practic, până la jumătatea secolului al

lanț care a atârnat atât de greu încât a lăsat urme

XIX-lea, desemna un statut social, respectiv cel

sesizabile în rândul tuturor romilor, să devină un

de rob (Gheorghe, 1990; Matei, 2012, p.27). De

grup respectat, iar indivizii romi să fie considerați

altfel, în înțelegerea populară, termenul țigan nu

oameni egali de facto?

desemnează nepărat un grup etnic, ci un grup cu

Răspunsul la această întrebare l-au oferit, încă din

un comportament în afara regulilor, de cele mai

anii 1930, organizarea civică și politică a romilor în

multe ori deviant:

jurului conceptului de națiune pentru promovarea culturii și valorilor rome. Când mă refer la națiune,

„După Revoluţia din 1989, românii spuneau

vreau să vă gândiți dincolo de limitele definiției

despre Ceauşescu că era un ţigan, concret ei nu

statului-națiune care a debutat în secolul XIX,

voiau să spună că este fiul unor ţigani, originar

moment pe care romii l-au ratat, așa cum susținea

dintr-o anumită regiune etc; cu alte cuvinte, ei

sociologul și fondatorul mișcării romilor din

nu se refereau prin acest apelativ la vreun aspect

România, Nicolae Gheorghe.

22 (biśuduj)

Romii și Centenarul României

fără să uităm de cea mai mare problemă a acestui popor – rasismul.

Romii sunt cei care trebuie să inițieze lupta pentru combaterea a ceea ce îi menține captivi într-un

Națiunea romilor transnațională, conceptualizată

cerc vicios al excluziunii sociale și să lupte pentru a

de Nicolae Gheorghe, presupune, mai întâi de

îndrepta umilința istorică la care au fost supuși într-

toate, solidaritatea tuturor romilor în combaterea

un cadru instituțional. Iar acest lucru este posibil

rasismului, fenomenul care blochează astăzi

doar prin organizarea romilor și prin construcția

dezvoltarea comunităților de romi. Răul trebuie

publică a unei imagini a romilor în controlul romilor,

perceput ca atare și combătut, depășind astfel

nu a prejudecăților și stereotipurilor. Romii trebuie

alt fenomen atât de prezent în comunitățile de

să arate ce au dăruit statelor în care locuiesc, care

romi,

este contribuția lor la dezvoltarea societăților în

nedreptăților ca ceva firesc. Romii trebuie să se

care trăiesc din perspectivă socială, economică,

revolte împotriva nedreptăților sociale pentru a

culturală și politică. Și, ce prilej mai bun pentru

spera la un proiect mai amplu. Și, totodată, romii

un astfel de proiect există în țara noastră, dacă nu

trebuie să aibe curajul să se lupte cu ceea ce nu

Centenarul României, pe care romii ar trebui să îl

este drept din interiorul comunităților de romi

sărbătorească arătând contribuția lor la fondarea

(precum căsătoriile timpurii, mariajele forțate,

acestui stat. Să vorbim despre reuniunile romilor

exploatarea minorilor etc).

din 1919 din Transilvania prin care aceștia și-au

Mișcarea civică a romilor trebuie să își asume

arătat solidaritatea și loialitatea față de România,

acest proiect politic și, treptat, să renunțe la

să vorbim despre meșteșugurile rome atât de

rolul de prestatori de servicii pentru romi ca o

necesare economiei rurale, să vorbim despre

prelungire a impotenței statului român. Romii au

romii care au luptat pe front în ambele Războaie

nevoie de demnitate, mai presus de orice, căci

Mondiale, să vorbim despre intelectualii romi, să

fără reconcilierea istoriei nu vom reuși proiecte de

vorbim despre tot ceea avem de oferit umanității

succes, sustenabile și pe termen lung.

respectiv

banalizarea

răului,

percepția

(biśutrin)

24 (biśuśtar)

Tu nu ești băiatul care a jucat în filmul ăla?

Diguday Interviu de Diana Pascu / Fotografii de Harald Medbøe

Interviu cu Vasile Pavel, zis Diguday, actor

la Muzeul Țăranului. Acolo i-am cunoscut și

principal în filmul Soldații. Poveste din Ferentari,

pe Ivana și pe Adi, pentru prima dată. Ne-au

povestea unui cuplu gay din Ferentari.

făcut poze la amândoi, și mie și lu’ prietenul meu, și ne-a zis dacă vrem să venim la un casting după o săptămână. Am zis da și la

Vroiau un băiat bine făcut, cu mușchi, cu alea

câteva zile ne-am dus... nu mai țin minte ce anume din scenariu ne-au pus să citim. Și Cum ai aflat de rolul lui Alberto, pe care îl

a zis Ivana, ‘tu trebuie să fii rolul principal,

joci în filmul ‘Soldații. Poveste din Ferentari’?

Alberto’. I-am zis, ‘băi, nu am pregătirea

D: Prima dată am sunat un prieten, George

necesară cu rol principal - dacă e să apar

Vasilescu, pictorul care face și tatuaje, și

și eu două, trei secvențe, așa da’. La urma

l-am intrebat dacă poate să-mi bată și mie

urmei, am mai vorbit cu George, mi-au zis

numele lu’ fata mea pe mână. Ne știm de

și de bani, așa că în final am acceptat rolul.

copii. Și mi-a zis, ‘da, Diguday, când ai drum

Ivana s-a bucurat foarte tare, și am început

în București, cu cea mai mare plăcere’. După

să lucrăm.

vreo două zile m-a sunat el și mi-a zis dacă

inspirat personajul lui Alberto?

vreau să joc într-un film. R:

Cum de s-au gândit la tine, ai mai jucat

D: Pe Alberto original l-am cunoscut, da, în timpul filmărilor. Mi l-a arătat Adi, cred că

vreodată? D: Nu,

dar

L-ai cunoscut vreodată pe tipul care a

din

câte

îi

spuseseră

eram undeva pe la un bar pe la gară și mi-a

Ivana

arătat Adi, ‘uite, ăsta e Alberto’.

(Mladenovic, regizoarea filmului – n.r.) și Adi (Șchiop – scenaristul și protagonistul n.r.), bănuiesc că vroiau un băiat bine făcut,

Femeia, dacă se cardește cu altul, e o rușine

cu mușchi, cu alea... Eu înainte făcusem

pentru bărbat

sport și arătam cât de cât binișor: brațe, abdomen... am făcut box. Și eu nu mă mai

D: Cel mai greu mi-a fost să joc secvențele,

văzusem cu Georgel, pictorul, timp de 10

în fine, erau anumite secvențe care... am

ani. I-am zis la telefon, nu mai sunt ce știi

trecut foarte greu - nu greu, foarte greu

tu, m-am maturizat acuma, am burtă, am

peste ele. Cum ar fi?

luat în greutate. De la 70 am 110 acuma!

Nu mai sunt ce știi tu, dar am un prieten

D: Trebuia să-l iau pe Adi Schiop în brațe...

care e exact ce vrei: cu mușchi, abdomen,

cea mai grea secvență a fost în cadă, el mă

tatuaje. Și el a zis bine, hai să ne vedem toți

spăla pe spate și eram amândoi dezbrăcați

(biśupanʒ)

la pielea goală. Aia mi s-a părut cea mai

D: Da, eu sunt născut, crescut în mahala,

grea. Eu nu am avut niciodată experiențe homosexuale. R:

Cum

privită

părinții mei amândoi sunt țigani... R:

homosexualitatea

în

Din ce se trag părinții tăi?

D: Ursari suntem.

comunitățile rome? D: Foarte rea, foarte rea. În mahalale, în toate

Când eram mic n-aveam în cap decât bătaie

mahalalele din lumea asta, cred, țiganii au

un orgoliu de treburile astea. Și femeia,

dacă se cardește cu altul, e o rușine pentru

D: Nu știu de ce i-a zis ‘Soldații’. Bănuiesc că

bărbat. Decade. O fată dacă greșește cu al

am avut o secvență în film cu doi câini, mă

doilea bărbat, face familia de râs. La bărbați

joc cu ei într-o curte și io le zic la câinii

e altceva - cum zice proverbul ăla, bărbatul

ăia soldații mei. Da’ nu știu de unde, Ivana

ia pălăria de jos, o scutură și... E mai

trebuie să știe.

De unde vine titlul de ‘Soldații’?

acceptabil. Doar să nu fie relație de durată,

să nu se îndrăgostească, să nu stea cu două

D: Da, da. Și în San Sebastian, și în București

familii în același timp. Te-ai dus, ți-ai făcut

- după ce am avut premiera la București, în

treaba, te-ai simțit bine, familia-i familie.

tren, eram cu fiul meu și erau două doamne

Ai locuit vreodată în Ferentari?

și mi-au zis, ‘salut, salut, tu nu ești băiatul

Ai fost vreodată recunoscut pe stradă?

D: Am stat și în Ferentari, vreo lună, două.

care a jucat în filmul ăla?’ E un sentiment

Pentru mine nu e ceva ieșit din comun

foarte frumos și e ceva de neuitat. Mai ales

pentru că sunt obișnuit cu țiganii. Io dacă

la San Sebastian, mă oprea lumea pe stradă,

mă găsesc acuma cu un țigan, să zic în

pe plajă, venea la mine, mă felicita...

Franța sau în Germania, ne respectăm. Din

moment ce vorbești țigănește, deja e un

D: Nu. Când eram mic n-aveam în cap decât

Ai avut de mic interes în actorie?

respect între țigani.

bătaie, eram un copil neastâmpărat. Talentul

Tu cum ai învățat, de mic?

meu era să mă bat cu prietenii mei pe bani,

26 (biśuśov)

pe 3 lei, pe 5 lei, ne băteam și cine câștiga

lua banii. Făceam un concurs așa, între noi -

D: Da, da. Uite, pe mine nu mă deranjează

ne strângeam 7-10 băieți.

Aah... păi atunci rom e corect. dacă îmi zice unul țigan sau rom. Deci nu mă deranjează absolut deloc. Înainte, când

A trebuit să vorbesc mai pe limba mea, mai

eram la școală, mă deranja. Eu am făcut

bagabonțește

până-ntr-a VIII-a și când eram copil, aveam prieteni români. Și când veneau părinții să

Ai primit vreodată o reacție negativă față de

ia copiii de la școală, noi mai ne jucam prin

personajul pe care îl joci în film?

curte. Și, ‘ți-am zis să nu te mai bagi cu țigani,

D: Nu, niciodată de când s-a difuzat filmul nu

cu alea!’. Mă simțeam așa, un fel de pripas,

mi-a reproșat nimeni nimic - din contră,

orfan - mă simțeam rău. Nu înțelegeam de

toată lumea m-a felicitat. Dar, în schimb,

ce și la un moment dat am întrebat prietenii

prietenii mei din cartier mai fac glume pe

ăștia ai mei, ‘băi frate, de ce nu te lasă maică-

tema filmului: ‘băi bulane, bulangiule...’

ta să te bagi cu mine, zice că sunt țigan?’

înțelegi? Glume d-astea, prietenești, nu cu

‘Păi, cică voi furați copiii, faceți rele voi’. Și

răutate. Adică, eu am prieteni cu care mă

eu am stat și m-am gândit că nu-i așa! Am

întâlnesc și zic, ‘ce morții tăi faci mă?’, și nu

un foarte bun prieten care știe toată istoria

ne supărăm, adică ne permitem de mici.

țiganilor, cum au fost ei împrăștiați. Știi, cu

Ai mai jucat în vreun film, sau e prima oară?

sclavii. Tot românul l-a ars primul pe țigan.

D: A fost prima experiență pe platourile de

Țiganul de ce să rămână el prost? Țiganii în

filmări - m-au ajutat foarte mult Ivana și

general sunt răzbunători. Țiganul nu uită,

Adi, la repetiții. Au fost momente și bune,

mai ales când te legi de familia lui. La țigan

și rele. Erau unele cuvinte care nu puteam

e importantă și faima, măreția. Să vadă tot

să le pronunț - nu-mi ieșea! Nu-mi pica mie

țiganul de lângă el că el are cea mai mare

vorbele alea bine. A trebuit să vorbesc mai

casă, cea mai frumoasă mașină, cei mai

pe limba mea, mai bagabonțește. De multe

mulți bani, cea mai frumoasă femeie. Un

ori îi ziceam și lui Adi, și lui Ivana, ‘bă, nu

țigan, să zic așa, dacă e milionar în euro și

pot, nu iese vorbele astea’. Se vedea că sunt

îți ia o nevastă la al doilea, al treilea bărbat,

obligat să le spun, eu nu le-aș spune de

adică nu e domnișoară, nu e fată mare, el nu

capul meu.

are valoare în comunitate, în țigănie. Dacă

Proiecte de viitor nu am, îți dai seama - eu

băiatul e amărât, țiganul, dar își ia o femeie,

am revenit la munca mea. În caz că mai mi se

o domnișoară, fată mare, are valoare și

oferă ceva, cu cea mai mare plăcere accept.

respect din partea celorlalți țigani.

Cumva onoarea e mai importantă decât banul.

La țigan e importantă și faima, măreția

D: Onoarea e cea mai de preț. Sau dacă R:

Cum e corect, rom sau țigan?

greșește cineva în familie, iară decade.

D: Un om, când e nervos și îi spune celeilalte

Când se ceartă, are ce să vorbească: ‘du-te,

persoane, ‘uite țiganul ăsta’, îți dai seama

mă, că nevastă-ta sau sor-ta, i-a făcut ăla,

că a zis din răutate, pe nerv. Când stai cu

i-a dres...’

el la masă și vorbești, și râzi, și glumești, și zice ‘țiganul ăsta’, îți dai seama că nu-i cu răutate vorba aia, și o accepți altfel. R:

De exemplu, am observat că tu zici ‘țigan’.

O societate cu reguli stricte. Se pot încălca regulile astea?

D: Sunt țigani de genul ăsta care, în momentul în care nu suportă, își iau lucrurile și

D: Da, pe mine nu mă deranjează.

pleacă... adică nu pot să trăiască cu ideea

că trebuie să respecte anumite condiții în

În romanes cum este?

D: Rom.

mahala.

(biśuefta)

Numai la ursari?

D: Păi, fiecare nație de țigani au tradiție. Nu Care mai încep scandalul pleacă afară din

sunt toate la fel. Sunt multe nații: ursari,

țigănie

zavragii,

cocalari,

lingurari,

căldărari,

spoitori... sunt multe nații. Și fiecare are și R:

Vine vorba des de ‘femei murdare’. Câtă

alt dialect, și alte tradiții. Dacă noi, la ursari,

libertate au femeile rome?

mă cert cu unul din comunitatea mea, ne

D: Avem femei în comunitate din astea, libere,

luăm la bătaie și, ‘bă, cine a avut dreptate?’

dar îți dai seama că nu le respectă nici copiii

‘Ăsta, ba nu, celalalt’. ‘Bine, haide să facem

ăia mici. Sunt femei care trăiesc o femeie cu

o judecată. Și chemăm oamenii de onoare

o femeie. Sau îi place să nu stea la casa ei, să

din mahala: cei mai bătrâni și cei care nu

meargă cu un bărbat și apoi cu al doilea, și

au avut în familie chestii de bagabonțeală

al treilea... că na, asta e ce-i place ei.

cu femei greșite, nu hoți care fură, care

Și sunt acceptați oamenii ăștia?

n-au avut de-a face cu poliția... adică țigani

D: Da, nu suntem în măsură să îi condamnăm. R:

cinstiți. Oameni corecți care au crescut, și

Dar în schimb, nu îi respectăm.

ei și copiii lor, numai prin muncă. Chemăm

Și cum se manifestă asta?

doi, trei țigani d-ăștia și le spunem, ‘uite,

D: Adică nu am de-a face cu tine. Nu pot să stau

eu am făcut așa, el a făcut așa’. Acuma,

la masă cu tine, nu pot să mă duc undeva cu

țiganii hotărăsc. La noi nu se face plata - în

tine, să stau de vorbă. Ăsta e tratamentul.

alte comunități se face plata. Băi, ai greșit,

Și atunci ei cu cine stau?

trebuie să plătești atât. La noi, se pune

D: Tot cu oameni de genul lor, oameni care au

condiția în felul următor: bă, dați mâna și

greșit... De exemplu, dacă stăm acum la un

nu vă mai certați. Care mai începe iarăși

pahar și te știu ca om de treabă, om curat,

scandalul pleacă afară din comunitate. Deci

pot să stau cu tine, e o mândrie să stau să

îl dă afară din mahala, din țigănie.

beau cu din-ăștia. Dacă vine un bulangiu, să

zic așa, nu mai stăm la masă cu el. Dar nici

D: Da. Și iei un angajament, răspund cu capul

el nu are tupeul să vină să stea cu noi. R:

Bulangiu de unde vine?

că nu mai greșesc. R:

D: Din bulan. Se fute-n cur. Pe românește, bulan. spus,

Ai menționat că există mai multe dialecte, dar există și o versiune romanes internațională?

D: Sincer, de

exemplu,

că

unul

știu

dacă

există

limbă

dintre

internațională. Uite, cu țiganii bulgari mă

neamurile rome se numește cocalari. Asta

înțeleg foarte bine. Aveam un prieten bulgar

se folosea când eram copii drept insultă.

și vorbeam foarte clar cu el țigănește. Și cu

D: Da, păi, poate să fie de exemplu ursar, cum

sârbii sunt cuvinte comune, și indienii mi se

sunt eu, și când îl vede în figuri sau n-are

pare că au câteva cuvinte care sunt tot în

un comportament decent, românii îl face

țigănește.

Ai dreptul la o singură greșeală.

cocalar. Cocalarii chiar nu știu ce făceau

- știu că ursarii erau cu urșii că mi-a spus

D: Efta, ohto, enia e șapte, opt, nouă în

prietenul ăsta al meu. Nu prea le am cu

țigănește, și la greci la fel. La zece zicem deș

istoria țiganilor. Când am avut urși, asta

și grecii zic deca, de exemplu.

poate să vă zică mama, tata. Îl chem pe prietenul ăsta mai târziu, ‘haida mă să ne mai zici și nouă câte ceva’. R:

Cum e treaba cu bulibașa?

D: Cum considerăm noi, la ursari, bulibașa e...

28 (biśoxto)

Baksheesh, de exemplu.

De unde vine numele Diguday?

D: Sora mea mi-a zis Diguday. La mine la țară în Băltești, la părinții lui maică-mea, acolo în sat era un țigan care se numea Diguday. Și omul ăsta tot timpul când bea și se îmbăta lua lumea la bătaie. Se bătea cu lumea, făcea numai rele. Și eu dacă aveam tot timpul în cap numai bătaie, antrenamente, mă duceam în parc, stăteam câte 4-5 ore, alergam, făceam șpagatul, mă băteam cu copii pe bani, mai spărgeam geamuri la lume, mai tăiam mingea la copii... alea alea, sor-mea mi-a zis după el. Diguday.

(biśuenӑ)

Devla = Doamne Text de Tudor Lakatos

Dintotdeauna rromii au fost oameni liberi, dar întotdeauna au avut în suflet pe ‘Dumnezeu’, ‘Del’ sau ‘Doamne’, ‘Devla’. Cu toate că nu au avut o patrie, rromi au călătorit cu sufletul și cugetul în Dumnezeu, convertindu-se la religia țării respective. Cu toate că majoritarii au început să-i ponegrească sau să-i condamne că ar fi eretici, răufăcători, vrăjitori etc, ei au respectat legile lor și au continuat să creadă în Dumnezeu. În urmă cu mii de ani, când trăiau fericiți în Rajasthan, rromii au fost goniți de către musulmani și au fugit în lumea mare pe unde au apucat. Ei au fost conduși de către un împărat pe care îl chema la acele vremuri ‘Maramenqo Dev’, ceea ce în rromani azi se pronunță ‘Amaro Del’ și înseamnă același lucru: ‘Dumnezeul nostru’. Cuvântul ‘Del’ înseamnă ‘Dumnezeu’, ‘Devla’ înseamnă ‘Doamne’, iar ‘Devel’ înseamnă ‘Rai’. ‘O Svunto Del andar o Devel’ = ‘Dumnezeu sfânt din ceruri’ Deseori auzim rromi spunând ‘O Svunto Del (Dev)’, ‘Dumnezeu sfânt’, sau ‘Devla, Devla’, ‘Doamne, Doamne’. Rromi nu au avut și nu au o țară a lor, dar întotdeauna l-au avut pe Dumnezeu, în care au crezut și care i-a ajutat în momentele grele, în oricare țară se aflau. Doar datorită Lui noi azi supraviețuim. Sigur că sună cam ciudat cuvântul ‘Devla’, ‘Doamne’, deoarece fonetic este apropiat cuvântului ‘Devil’, ceea ce este total opus. Am să dau câteva exemple foarte des întâlnite și importante în rromani: ‘Devla vazde’, ‘Doamne ajută’, ‘Sov Devlesa’, ‘Dormi cu Dumnezeu’ (în loc de simplu noapte bună), ‘Ach Devlesa’, ‘Rămâi cu Dumnezeu’, ‘Ja Devlesa’, ‘Mergi cu Dumnezeu’. Toate aceste sunt spuse din inimă și sunt caracteristice vieții rromilor care își doresc doar ca totul să fie bine. Noi nu folosim cuvinte din română, care sună cam plastic. Noi mai tot timpul folosim cuvântul ‘Devla’, nu neapărat că am face parte dintr-o anumită congregație, sau pentru a impresiona, doar pentru simplu fapt că asta simțim. ‘Dev’, sau ‘Devi’ în limba hindi, este cuvântul care definește un împărat, zeu sau zeiță, pe când la noi ‘Devla’ este ‘Dumnezeu Autotputernic’. Rromii nu obișnuiesc să se închine chipurilor cioplite sau statuetelor.

30 (trindeśa)

Un lucru este cert pentru noi, dacă ne rugăm lui Devla noi suntem împăcați că totul va fi bine și de aceea nu ezităm în viață. Chiar și atunci când se întâmplă o tragedie noi strigăm la Dumnezeu, oarecum învinovățindu-l fără să-l acuzăm, dar în cele din urmă recunoscând o seamă din păcate sau greșeli. Atunci noi obișnuim să spunem ‘Devla, Devla so kerdom’, ‘Doamne, Doamne ce am făcut’. Iar în cele din urmă spunem ‘Kadea kamlas o Svunto Del’, ‘Așa a vrut Dumnezeu’. Blestemele în cultura rromilor sunt la fel menționate prin

cuvântul

‘Devla’

și

să

ferească

Dumnezeu pe acela care va fi blestemat. Obișnuim să mai spunem ‘Devla mar le gazen sar marde von le rromen’, ‘Doamne bate-i pe gagii cum ne-au bătut și ei pe noi’ - aceasta face referire nu la populația majoritară, ci la trecutul nostru de la robie și holocaust. Nunta,

cununia

este

binecuvântată

cu ‘Devla loshaniar tai inker khetanes kadale ternen’, ‘Doamne bucură și ține-i împreună pe acești tineri’, ceea ce este un fapt împlinit deoarece s-a dovedit că rromii nu se despart așa des precum alte nații, famiile rromilor fiind numeroase și compacte. Familia ocupă locul cel mai important pentru noi. De aceea chiar și în imnul rromilor se aduce aminte de familie, chiar dacă ei au fost arși de vii, noi cerem lui Dumnezeu să deschidă porțile negre, să ne revedem familia. ‘Putar Devla tre kale udara, te saj dikhav mirri familia’ Botezul la fel, acel copilaș va primi din partea familiei și al nașilor binecuvântarea Domnului prin ‘Devla feril kadale cinores nasulimastar, Devla ker loshali lesqi zivimata’, ‘Doamne ferește-l de rău pe acest micuț, Doamne fă-i fericită viața’. Și alte popoare sunt credinciose și se roagă la Dumnezeu, poate un pic exagerat sau doar pentru faptul că sunt creștini cu teama de Dumnezeu ori fac parte dintr-o anumită religie sau congregație. Însă rromii de rând, săraci cum or fi, pentru ei este suficient să zică ‘Devla vazde mange ages tai ferin miri familia nasulimastar’, ‘Ajută-mă Doamne azi și ferește-mi familia de rău’. Lucrul acesta se spune zilnic și nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu. ‘Nays tuqe Devla’ Ilustrații: Irlo

(trindeśa aj jekh)

Cred că actoria are ceva de-a face cu magia

Mihaela Drăgan Interviu de Diana Pascu Mihaela Drăgan (n. 1986) este o actriță și

multă ignoranță despre romi, în timp ce

scenaristă roma care trăiește în București.

în România probabil pentru că romii sunt

Spectacolele ei au ca subiect principal legătura

mai vizibili, se știe ceva mai mult despre

dintre teatru, identitatea roma și probleme

noi. Cu toate astea, de multe ori, după

sociale. În 2014, Mihaela împreună cu alte

spectacolele noastre, publicul român ne

actrițe roma au înființat compania de teatru

spune că nu interacționează deloc cu romii

Giuvlipen. În 2015 a jucat în filmul Aferim, de

și că tot ce știu e la nivel de prejudecată.

Radu Jude, care a câștigat Ursul de Argint la

Mi-am dat seama că nu ne prea întâlnim și

Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

că asta ar fi rolul unui teatru rom, dincolo

Momentan, este nominalizată la Gilder/Coigney

de scopul artistic: de a crea un context în

International Theatre Award din New York.

care majoritarii să îi întâlnească pe romi, să își confrunte prejudecățile și să fie educați despre cine suntem noi.

Cred că actoria are ceva de-a face cu magia R:

Ai locuit în Cluj, Constanța, București și Berlin.

Cum

alternative,

sunt cu

primite

subiecte

spectacolele controversate

(minorități, LGBT, feminism, roma)? Există atitudini diferite de percepție în București față de Berlin, de exemplu? M: În Berlin se face de mai mult timp teatru politic, așa că publicul e mai obișnuit cu astfel de spectacole. Subiecte ca feminism, LGBT nu sunt o noutate în mediul cultural din Berlin, însă spectacolele despre romi sunt încă la început, deși există o mare minoritate Sinti în Germania care trăiește aici de secole, sau imigranți romi din Estul Europei. Însă ca peste tot în lume, romii sunt ultimii care se bucură de reprezentare culturală la nivel instituțional. Atât în Berlin cât și în București, atitudinile au fost în mare parte entuziaste și pozitive în ceea ce privește spectacolele în care joc. În Berlin există mai

32 (trindeśa aj duj)

Am știut că voi fi actriță de la 5 ani R:

Povestește-ne când ai simțit, sau știut, că vrei să devii actriță și scriitoare.

M: Îmi doream să fiu ambele chiar din copilărie, uneori alternativ: renunțam la visul de a fi actriță pentru cel de scriitoare și invers. Cred că a mă numi scriitoare e mult spus, am început să scriu dramaturgie pentru că există o lipsă de producții literare care să abordeze teme despre romi sau despre istoria noastră aici, în România. Îmi place mult să scriu dramaturgie dar totuși, pentru că nu e specializarea mea, procesul e întotdeauna dificil, îmi ia cu siguranță mai mult timp decât unui profesionist. Am jucat și foarte mult în ultimii doi ani așa că îmi e greu să mă adun și să găsesc timp pentru scris. Dar ca să-ți răspund la întrebare, am știut că voi fi actriță de pe la 5 ani. La 5 ani, am

(trindeĹ&#x203A;a aj trin)

plecat cu mama și bunica în București,

Mi-a fost rușine dar nu i-am contrazis, noi

la spitalul de la gară ca să mă operez de

toți știm că așa e.

amigdalită și polipi. Asta a fost cea mai

Nu am învătat să cânt pentru că eram fată și

aventuroasă experiență a copilăriei mele.

familiile rome nu voiau să expună fetele unui

Am stat vreo săptămână internată așa că

mediu golănesc de petreceri în care ele ar fi

în fiecare zi, în salon dădeam un spectacol

putut ajunge prin prisma muzicii. Dar ce-i

pentru femeile din spital. Patul era scena pe

drept nici nu am avut cine știe ce calități

care mă urcam în fiecare seară, după cină,

muzicale. Eu am fost întotdeauna o tocilară,

iar un cearceaf - costumul meu de spectacol

muzica era destinată pentru cei care nu se

pe care îl aranjam ca pe o rochie elegantă.

prea pricepeau la școală și trebuiau să aibă

Și magia se întampla. Cântam, spuneam

o alternativă de a face bani.

glume, imitam persoane din jurul meu iar audiența mea din spital râdea și mă aplauda.

Adeseori se pornesc conflicte între diverși

La sfârșit primeam bomboane și ciocolată.

artiști, activiști și academicieni roma. Ce se

Mai târziu am aflat că jocul ăsta magic de

poate spune despre lipsa de coeziune din

a mă transforma în altcineva se numea

comunitatea roma? Pe lângă prejudecați

actorie. M-am gândit că nimic nu poate fi

care provin din exterior, există și conflicte

mai bun în viața mea decât să fiu aplaudată

interne?

și să primesc ciocolată așa că m-am decis să

M: Ca în toate mișcările sociale și politice, și în

fac asta toată viața. Încă mai cred că actoria

cea a romilor există o gramadă de conflicte,

are ceva de-a face cu magia.

ambiții individualiste sau atacuri personale. Eu le-am spus întotdeauna: ‘mai bine vă investiți energia în a lupta pentru o cauză mai

Violența împotriva femeilor nu ține cont de educație, etnie sau clasă socială R:

Înțeleg că ai crescut într-un mediu de lăutari, și totuși n-ai învățat în copilărie să cânți la niciun instrument muzical, din pricina faptului că erai fată. Există tabuuri sau atitudini discriminatorii față de femei în societățile roma?

M: Nu cred că există mai mult sexism decât în societatea noastră ne-roma. Presiunile de gen ori violența domestică cred că sunt aceleași atât în comunitatea roma cât și în cele românești. Asta e un subiect atât de complex care ne-ar lua ore ca să-l dezbatem. De altfel și statisticile spun că violența împotriva femeilor nu ține cont de educație, etnie sau clasă socială, se regăsește peste tot în România. Când am început să lucrez în Berlin, tot ce știau colegii mei despre România e că gimnastele sunt bătute, ca de altfel toate femeile, pentru că asta aud ei despre noi, că violența de gen e în top aici.

34 (trindeśa aj śtar)

mare: lupta antirasistă roma decât aceea de

a vă distruge și discredita unul pe celălalt’.

oferim o alternativă actorilor și actrițelor

Și noi, la Giuvlipen ne-am confruntat cu o

rome și un alt mod de reprezentare a

grămadă de atacuri personale din partea

comunității noastre, diferit de cel din

unor activiști sau artiști romi. De cele

societate sau de discursul public rasist.

mai multe ori erau din gelozie, se temeau că niște artiste rome feministe au o voce

Vorbești despre înființarea unui Teatru

mai puternică decât a lor, a celor care se

Rom și, în același timp, despre spectacole

atașaseră atât de emoțional și subiectiv de

ținute

a fi singura voce de reprezentare a romilor.

de romi. V-ați gândit la un teatru nomad,

Deși ne-au consumat mult abuzurile și lipsa

cu spectacole care ar putea avea și un rol

lor de solidaritate, am decis să nu îi mai

pedagogic?

direct

în

comunități

mărginașe

luăm în seamă. Solidaritatea dintre noi și

M: Ne-am gândit și la un teatru ‘nomad’ care

comunitățile rome în care noi lucrăm sau

să aducă teatru în comunitățile marginale

platforma feministă roma internațională cu

care nu au acces la cultură dar ne-am

care suntem în contact e mai importantă

gândit mai ales la o instituție publică care

pentru noi. Pe lângă Giuvlipen, facem teatru

să se înființeze în București. Avem nevoie

forum în multe comunități rome din țară. În

de un spațiu fizic pentru teatru nostru și

comunitățile în care lucrăm cu romi găsim

de reprezentativitate la nivel instituțional.

adesea sentimentul acela de apartenență la

Orice altă alternativă ar fi un compromis.

același grup și bucuria de a fi uniți.

Statul român trebuie să își asume această

În definitiv, în România, Giuvlipen a creat

responsabilitate față de minoritatea sa

o mișcare culturală roma care lipsea din

roma.

spațiul local iar arta, atât timp cât va fi de calitate va avea o voce mai puternică decât a oricui altcuiva.

Spune-ne un pic despre următorul proiect. Unde putem vedea producții sau evenimente marca Giuvlipen în București?

M: Avem două proiecte importante anul ăsta la Niciun actor/actriță nu are dreptul să

Giuvlipen.

vorbească în numele nostru

Unul e despre relația femeilor cu corpul lor, despre ‘revendicarea’ corpului în care

Dacă ai da sfaturi unei studente la actorie,

locuiești și care îți aparține, despre drepturi

ce sugestii i-ai da pentru a juca un rol roma?

sexuale și reproductive și va avea premiera

M: Păi depinde. Dacă nu e roma i-aș spune că

pe 30 martie la Teatrul Replika.

nu e îndreptățită să joace personaje rome

Celalalt

despre

Porajmos,

genocidul

pentru că noi, romii avem o lungă istorie

romilor din cel de-al doilea război mondial

de silencing și niciun actor/actriță nu are

despre care nu se știe mai nimic și e în

dreptul să vorbească în numele nostru.

colaborare cu Teatrul Evreiesc. Premiera o

E ca blackface-ul, o practică rușinoasă și

vom avea pe 19 și 20 mai, așa că notați-vă!

arogantă a albilor de a interpreta personaje de culoare, vopsindu-și fața în negru. Iar dacă e roma aș sfătui-o să nu facă compromisuri,

să

stereotipice

să

găsească

accepte

roluri

alternative

de a interpreta roluri care să creeze empowerment pentru ea și pentru alte femei rome. Asta ne-am dorit noi la Giuvlipen, să

(trindeśa aj panʒ)

Cum s-au înghițit limbile în România

Student român la romani Text de Andrei Dinescu / Fotografie de Harald Medbøe

În România, o țară multi etnică, s-au așezat

dorit să locuiască aici și au rezistat cât au putut

de-a lungul istoriei foarte multe popoare. Până

dar apoi au plecat, vânduți pe valuta statului

de curând, în al doilea război mondial, aici

german abia în anii ’70,

conviețuiau unguri, rromi, greci, evrei și nemți,

condiții neprietenoase, naționalism și rasism,

bulgari, tătari, ruși ucraineni, turci, polonezi

create artificial pentru a-i convinge să plece.

și multe alte etnii! Dacă ne-am fi plimbat

Acum România mai are doar niște urme ale

prin orașele din România și prin Bucureștiul

populațiilor diverse care au locuit aici, lucru

interbelic le-am fi auzit vorbite pe străzi, toate

care totuși se reflectă încă în cultura țării și aș

limbile acestor popoare! Cum a dispărut sunetul

spune chiar în fiecare individ, fie că este sau nu

lor din oraș și ce a mai rămas din ele?

conștient de acest fapt!

Holocaustul și apoi dictatura comunistă cu

Azi

specific naționalist au contribuit la distrugerea

maghiarii și rromii, aceștia din urmă și ei

acestui

într-un

supraviețuitori ai Holocaustului, care nu au

echilibru cel puțin imperfect, cu sclavie și

emigrat în masă în alte țări ci au rămas pe

pogroame până în secolul XIX, dar care totuși

teritoriul României.

la începutul secolului XX exista între etniile ce

Deși naționaliștii români au vehiculat foarte

conviețuiau pe aceste teritorii.

mult ideea că maghiarii nu ar știi să vorbească

Evreii

‘multiculti’

care

românesc

supraviețuit

aflat

războiului

rămas

două

forțați de aceleași

minorități

principale,

românește, în fapt acest lucru nu este real și

emigrat apoi în Israel, fapt care s-a petrecut

marea majoritate a maghiarilor o vorbesc și, în

și cu ‘ajutorul’ guvernului românesc care, în

orice caz, o înțeleg! Din cauza rasismului și a

colaborare indirectă cu cel Israelian de atunci,

naționalismului s-a ajuns la următoarea situație:

a creat aici un climat neprimitor pentru ei și

Rromii și maghiarii vorbesc și înțeleg limba

practic i-a gonit din țara în care locuiau din

română, în schimb toți ceilalți nu vorbesc o

timpuri străvechi. Și mai concret, evreii au

boabă ungurește sau rromani...

fost vânduți, pe bani, cu preț per familie care emigrează, guvernului Israelian care dorea

Așa m-am trezit eu, ‘gagiul’, într-un real

mărirea populației în acel stat nou format.

dezavantaj: nu îmi înțeleg compatrioții!

Același lucru s-a întâmplat și cu germanii care trăiau de multe generații în România, ei și-au

36 (trindeśa aj śov)

Cum a ajuns un român student de limba romani

la Universitatea din București, m-am apucat și eu să o învăț acum, la ‘bătrânețe’. Deocamdată

De când eram mic mi-am pus întrebarea: dacă

nu am atins nivelul copilașului de 4 ani pe care

tot trăim toți pe acest teritoriu, oare nu puteam

l-am auzit pe stradă, dar am spre ce să tind.

și noi să învățăm toți, din școala generală, măcar

Ca muzician m-a întristat faptul că cei mai

un pic de maghiară și rromani, atât cât să putem

cunoscuți vocaliști rromi se cam feresc să cânte

conversa cu oamenii din țara în care ne-am

în rromani, din frică că vor fi rejectați total de

născut? Se pare că nu... a existat doar obsesia ca

rasiștii din România care deja îi ostracizează.

maghiarii să învețe românește, iar limba rromani

Ei prin muzică ar putea fi niște promotori ai

nu a fost sprijinită oficial mai deloc, darămite să

limbii rromani și ar putea ajuta mult în lupta cu

fie promovată ca o valoare - ce este!

rasismul, într-un fel cât se poate de natural -

Mai mult de atât, aveam senzația că limba

prin arta lor. Este posibil ca în viitorul apropiat

rromani nici nu prea mai există și că ea ar fi pe

să apară mai multe ‘hit-uri’ adevărate în această

moarte! Până când într-o zi am văzut pe stradă

limbă, eu o să fac tot ce pot pentru ca sunetele

în centrul Bucureștiului doi copii rromi foarte

diferitelor limbi din România să se audă iar pe

mici, de aproximativ 4 și 6 ani, care conversau

străzi, măcar sub formă muzicală!

în limba lor maternă! Mi-a devenit clar că este

Limbi ‘române’, uniți-vă!

o limbă foarte vie și are și cine să o ducă în viitor! Asta m-a liniștit puțin, deși este șocant cât de mult lipsește ea în ‘media’ și în orice mediu oficial. Noroc cu catedra de rromani de Andrei și Daniel, trupa Impex

(trindeśa aj efta)

Jannes Romanes? Nițel.

Marian Petre Interviu de Diana Pascu / Fotografii de Harald Medbøe

Marian Petre (n.1963, Drăgănești, Olt) este

Mă consider un fierar abstract

un sculptor rom ce provine dintr-o familie tradițională de ciurari. În 1987 a absolvit Institutul de Artă ‘Nicolae Grigorescu’, București,

M: Tata fiind fierar, de mic eram obișnuit cu

Facultatea de Arte Plastice, secția Sculptură. În

chestia asta. Am făcut liceul de artă și mă

2007, Marian a participat la Bienalul de Artă de

gândesc că ce fac eu e un fel de fierărie

la Veneția, la primul pavilion de artă destinat

trecută de nivelul de meșteșug, către latura

artiștilor romi.

artistică. Până la urmă, eu mă consider un fel de fierar, dar un fierar mai abstract. Cumva, continui lucrarea lui tata. Munca de fierar pe care o făcea el, potcoave, sape, chestii din-astea, eu le-am dus dincolo, spre arte. Bine, folosesc și lemn, și altele. M-am mutat în București din facultate, deci sunt aici din... 1987. M-am născut în județul Olt, de fel.

Pe Facebook am ca poza exact aceeași chestie, ce faci tu acum.

M: Fac și pictură, și sculptură. Le-am acoperit ca să nu strângă praf. Puteți să folosiți oricare pentru lansare. Le-am îngrămădit așa ca să am loc de lucru. Pot să le mai împrăștii. Tablourile astea sunt destul de grele, dacă ai vrea să le agăți...

38 (trindeśa aj oxto)

Bahtalo! Bahtalee! Bahtale! M: Bah! Bah! În roma, zici ‘bah’. H: În norvegiană spui ‘skol’, care vine de la craniu, pentru că în trecut foloseam cranii pe post de halbe. M: M-am mutat în București o dată cu facultatea și după ce am terminat, ne-am luat o căsuță și am construit-o. Sunt aici din ‘87. E mai ușor în București pentru un artist, aici e bătaia peștelui. Și în provincie se poate, dar în orașele mai mari. În București ești în

13 neamuri

contact constant cu muzee, cu alți artiști. M: Titlu ăsteia este „Umbra”. Inspirată după imaginile din Holocaust, cu copiii în spatele gardului.

Predau în învățământ, din ’90 sunt profesor de desen.

Tradițional, în familie, vii dintr-o familie de fierari, căldărari?

Tata era căldărar, iar părinții bunicii făceau fierărie. Căldărarii au un dialect verbal. Lucru cu fierul pot să facă și căldărarii, și ursarii, și alte neamuri de țigani. Nu e rezervat doar căldărarilor. Este o meserie, așa cum și ghicitul, nu il făceau doar căldărarii, îl făceau și alte neamuri. Sunt 13 neamuri - căldărarii, de exemplu, făceau și fierărie, căldări, cazane, metale. Din păcate, acum cei ce se ocupă de asta sunt bătrâni și mulți se pierd. Meșteșugurile sunt de la 50, 60 de ani în sus. Depinde la mine, toată linia paternă (bunicul, tata) erau fierari și își lăsau meseria din tata în fiu. Eh, la mine s-a cam oprit. N-am mai făcut fierărie, dar tot un fel de fierărie. Copiii mei nu mai fac chestia asta. Mi s-a mai oferit să îmi iau ucenic, dar predau și în învățământ și am preferat să am mai mult timp în atelier. E o idee. Dar

M: Inspirația o iau din istorie, cum sunt aceste piese inspirate de Holocaustul roma. În general, din viață: probleme de familie, și de dragoste; uneori așa, probleme de suferință... Arta ajută eliberării emoțiilor negative, pe mine cel puțin. Dacă n-ar fi

când plec de la școală, am 2-3 ore libere și cam atât. Mi-ar plăcea să stau toată ziua în atelier, îți dai seama. Dar o slujbă îmi acoperă traiul, și atunci nu trebuie să fac compromisuri vandabile, am o anumită libertate.

arta, m-aș simți un pic pierdut pentru că aș încerca să găsesc undeva un fel de refugiu.

(trindeśa aj enӑ)

ATELIER DE GHICIT

M: Vreau să-l întreb pe Harald, ce l-a motivat să lucreze în acest domeniu, al țiganilor?

M: 4000$... Harald, aveai o idee cu RomaMobil.. H: Da, da, asta a fost pentru un show la televizor.

H: Pentru că mama s-a născut în București,

Am luat o ambulanță și am acoperit-o cu

am 25% sânge de la bunicul meu, care a fost

poze și imagini din comunitățile roma. Am

boier, dar cred că am supradoză și sunt de

condus-o din România până în Norvegia...

fapt 125% român, fără să vorbesc românește.

Ar trebui să începem un alt proiect artistic,

Câți ani ai?

‘Arta din Gunoaie’ în Ferentari.

M: 55 de ani. H: Cred

că

M: Da, mă bag. ești

ambasador

excelent

Altă idee: deschidem un Atelier de Ghicit,

pentru potențialul artistic și creativ al

unde

aducem

meșteșugurilor rome. Nu știu de unde ai

ghicitoare?

ghicitoare.

Mai

există

atâta energie, dar te admir enorm! Am

M: Sigur, în provincie.

întâlnit căldărarii din Brateiu, de exemplu,

H: Apropo, toate sculpturile tale vor valora

ei predau fierărie la universitate în Elveția,

o avere în curând, ar fi o investiție să

dar ei nu se consideră artiști. Produc

cumpărăm acum.

obiecte tradiționale perfecte, dar nu au făcut trecerea spre artă, spre abstract. M: Da, sunt ancorați în practic. H: Într-o zi, mi-aș dori să îmi permit să cumpăr una dintre lucrările tale. Cât este aceasta, cu calul și fata?

40 (śtardeśa)

M: Vor valora cel mai mult după ce mor. Dacă le cumperi tu, Harald, pe toate, mă omor mâine și te îmbogătești! H: Nu!

(śtardeśa aj jekh)

42 (śtardeśa aj duj)

„

Am aflat recent de ce folosim fraza asta... Toată lumea o folosește, e atât de înrădăcinată în limba noastră și majoritatea nu știm de unde vine. Eu am descoperit povestea ei acum câteva săptămâni și m-a îngrozit. (Oana Maria)

(śtardeśa aj trin)

O premieră națională

Marea Rușine Inițiatoarea proiectului: Alina Șerban

Proiect Pilot pentru susținerea realizării unui Centru Cultural pentru Artă Romă al Bucureștiului Alina Șerban este președinta companiei de

Alina Șerban este inițiatoarea teatrului politic

teatru și artă contemporană Povești Nespuse/

rom din România, dezvoltând proiecte de teatru,

Untold Stories, apreciată actriță de teatru-film

film și educaționale începând cu anul 2009.

cât și dramaturgă și regizoare de spectacole de

Este prima femeie romă regizoare de teatru din

teatru.

România, iar în 2016 a scris, regizat și jucat în spectacolul Marea Rușine, o premieră națională.

Alina a crescut în adolescență cu rudele tatălui, într-o curte de spoitori, în condiții de sărăcie extremă. Deși venea dintr-o familie tradițională

În 2017, Alina Șerban a fost invitată de

și a refuzat căsătoria timpurie, a știut că

prestigioasa

educația este singura cale de a ieși din sărăcie.

conferinței internaționale Culture and Beyond:

Pentru a-și continua studiile la universitate și a

the Roma contribution să realizeze o prezentare

trăi în condiții decente a fost plasată în sistemul

specială și să joace unul dintre cele mai

de protecție a copilului.

cunoscute proiecte ale sale de teatru, one

Harvard

University

în

cadrul

woman show-ul autobiografic Declar pe propria Absolventă a UNATC din București, a fost

răspundere - I declare at my own risk.

admisă la cele mai renumite școli de teatru din lume: The Tisch School of the Arts din New York și The Royal Academy of Dramatic Art din

Tot în 2017 Alina Șerban a jucat în scurt-metrajul

Marea Britanie. În anul 2012 a câștigat premiul

Scris/Nescris, care reprezintă singurul scurt-

pentru cea mai bună studentă româncă din UK

metraj din Romania nominalizat la European

și totodată a câștigat concursul de dramaturgie

Film Awards și a jucat rolul principal în două

„Stories of London“ – Rich Mix cu piesa Home.

filme europene de lung metraj: Seule à mon

Este una dintre cei 6 artiști aleși să aibă o

mariage (Belgia) și Gipsy Queen ( Germania).

rezidență artistică permanentă cu importantul festival

internațional

teatru

International Festival of Theatre.

44 (śtardeśa aj śtar)

London

(śtardeśa aj panʒ)

Spectacolul Marea Rușine: o premieră națională Spectacolul Marea Rușine marchează simultan primul proiect de teatru regizat de o femeie romă din România și prima piesă de teatru despre istoria robiei romilor și implicații sociale contemporane, având la bază cercetări istorice și

sociale

din

domeniu.

Proiectul

implică

participarea mai multor actori romi și neromi care lucrează împreună și formează o echipă care reflectă valorile diversității și toleranței.

Fotografii de Cornel Brad Asociația Povești Nespuse/Untold Stories Asociația Povești Nespuse/Untold Stories a fost fondată și este coordonată de Alina Șerban, având drept misiune promovarea educației prin artă și promovarea de mesaje pro-diversitate și pro-interculturalitate. Asociația are ca membri Spectacolul Marea Rușine are o miză educațională fundamentală, fiind menit să deschidă discuții și să încurajeze comunicarea și cunoașterea reciprocă între neromi și minoritatea romă. Legând

istorie

dureroasă

povești

individuale și relații interpersonale actuale, spectacolul vizează realități istorice și realități contemporane cu care trăim și se constituie drept o operă de artă educațională și deschide drumul pentru combaterea discriminării și încurajarea comunicării interculturale.

artiști romi și români, angajați în dorința de a dezvolta proiecte culturale cu miză socială și care să încurajeze formarea unei societăți diverse, pluraliste și tolerante. Asociația parteneriat

își pe

propune termen

dezvoltarea lung

unui

Primăria

Municipiului București pentru dezvoltarea și promovarea artei rome și susținerea ulterioară a

producțiilor

și

proiectelor

culturale

și

educaționale ale unui Centru Cultural Rom al Bucureștiului. Pentru promovarea dialogului

Rușine

intercultural și a toleranței și diversității

interactivă astfel încât să fie urmate de o sesiune

asigure vizibilizate poveștilor rome, istoriilor

Reprezentațiile

spectacolului

Marea

sunt organizate cu o miză educațională de întrebări și răspunsuri de interacțiune cu publicul spectator. Alina Șerban și echipa sa își doresc să aducă teme nediscutate în fața publicului larg și simultan să organizeze spectacole și în cadrul comunităților rome. Astfel, Marea Rușine este gândită ca un dublu demers: pe de o parte unul de apropiere a publicului larg de teme nediscutate privind minoritatea romă și unul de apropiere a publicului rom de producții de teatru relevante.

46 (śtardeśa aj śov)

considerăm că este nevoie de un spațiu care să comune despre romi și români, dar și să faciliteze schimburile de cunoaștere și experiență între romi și români. Spectacolul Marea Rușine este un proiect cultural educațional cu care Asociația Povești Nespuse/Untold Stories își propune să deschidă apetitul bucureștenilor pentru acest dialog intercultural romi-români, prin intermediul producțiilor artistice pe care le va lansa în continuare în spațiul public.

Alina Șerban sudestica@yahoo.com www.alinaserban.com 0727470689

Marea Rușine - The Great Shame https://vimeo.com/225881913 parola 12345

Alina Șerban sudestica@yahoo.com www.alinaserban.com (śtardeśa aj efta)

O scurtă istorie

Manele Text de Adrian Șchiop

Manelele

sunt

genul

muzical

prin

care

pătrunde pe casete samizdat (multiplicate

influențele orientale, iradiate din fostul imperiu

așadar de mână, de la un casetofon la altul), iar

Otoman, și-au făcut loc în cultura populară.

Magdalena, povestea unei prostituate frumoase,

Istoria genului se pierde în istorie – în secolul

devine hit național clandestin.

XIX, Anton Pann include în culegerea sa de folclor muzical o serie de amanele. Acestea sunt

La jumătatea anilor ’80, genul cucerește piața

cântece de dragoste triste, pline de oftaturi,

prin boyband-uri de localuri – Azur, Generic,

gustate în special de publicul umil; la fel ca acum,

Odeon. Acestea nu sunt formații asamblate

genul era respins de elitele occidentalizante,

din lăutari romi, ci în cea mai mare parte de

care-l socoteau rudimentar și prea oriental.

neprofesioniști care se inspiră din sound-ul

Însă genul, așa cum era el definit muzical atunci,

trupelor de etnopop din fosta Iugoslavie sau

nu sună deloc apropiat de ceea ce e el acum; e

Grecia; ele simplifică și mai mult sound-ul prin

altceva, atât ritmic, cât și armonic.

folosirea clapelor/orgilor cu secțiune ritmică electronică; practic, un om acum poate susține

După instaurarea comunismului, în anii ’60–

singur un concert. Genul este interzis de regimul

’70, manelele reapar în repertoriul lăutarilor

comunist, care le socotește folclor poluat,

emblematici ai perioadei – Romica Puceanu

motiv pentru care le refuză accesul la casa de

(Șaraiman), Gabi Luncă (Maneaua florăreselor)

discuri oficială, Electrecord, și încearcă să le

sau frații Gore. Aceste cântece se apropie

oprească performarea publică în restaurantele

de maneaua contemporană, definind ritmul

cu program muzical. Cu toate acestea, succesul

specific și armoniile; în plus, maneaua devine

lor este uriaș, unul din albumele trupei Azur

gen vesel de petrecere și joc, ieșind din tiparul

vânzându-se în peste o jumătate de milion de

muzicii lăutărești, care e muzică gravă de

exemplare; albumele sunt înregistrate direct

ascultare, de stat după masă. Spre deosebire de

în concert și sunt multiplicate de case de

maneaua contemporană însă, genul e performat

producție pirat. Succesul genului se datorează,

pe de o parte, discursului inspirat din prezentul

instrumentație

acustică

(țambal,

bas,

clarinet, saxofon).

ultimilor ani ai comunismului, când oamenii își pierd încrederea în posibilitatea sistemului de

Primele manele moderne, care se folosesc

a mai genera prosperitate și se orientează spre

de chitară bas și electrică și simplifică pop

strategii de supravieţuire. Timid, aceste trupe

complexitatea armonică, aparțin unui cântăreț

introduc în universul de discurs tema capitalistă

de muzică populară, Nicolae Răceanu, emigrat

a banilor, a puterii și a invidiei dușmanilor.

în SUA. Ajuns acolo, Răceanu ia câteva piese deșucheate din folclorul de mahala și le

După căderea comunismului, muzica orientală

transformă

continuă să aibă un succes inerțial un an-doi, dar,

în

altceva.

48 (śtardeśa aj oxto)

Albumul

acestuia

puternic concurată de muzicile angloamericane

granițele publicului umil, înglobând și o parte

net mai seducătoare, își restrânge treptat

din publicul studențesc; câțiva ani, manelele se

audiența, astfel că între 1992 și 2000, manelele

aud și din cluburi studențești sau generaliste.

ies din prim plan și evoluează underground,

Pentru o perioadă, ele intră și în atenția caselor

ignorate de media. În această perioadă manelele

de producție importante (Cat Music și Media

sunt dominate de lăutari romi care schimbă fața

Pro). Lăutarii care domină scena sunt nume

manelei – Dan Armeanca (socotit de lăutari nașul

rome care au stat în underground în anii ’90 –

manelelor), Vali Vijelie, Adrian Minune, Jean de

Nicole Guță, Adrian Minune, Vali Vijelie.

la Craiova, Florin Mitroi, Doru Calotă. Genul este ignorat total de media încât, mai ales prin

Între 2008 și prezent, manelele se ghetoizează

intermediul subgenului bagabonțesc, maneaua

din nou, dar aliindu-și media tabloidă, care

poate să-și construiească fără autocenzură

le va acorda continuu atenție. În plus, scena

universul de discurs, celebrând șmecheria și

beneficiază de un canal tv axat pe acest gen

informalitatea, bogăția sau sexualitatea. Tot

muzical, Taraf TV, iar casele de producție

în această perioadă, maneaua pare să devină

din interiorul genului se adaptează rapid la

genul fanion al șmecherilor, eroii economiei

promovarea prin new media. Pirateria afectează

informale sau ilegale, și al bagabonților, tinerii

câștigurile industrei, dar mai puțin decât cele

care îi imită.

ale altor scene, întrucât casele de discuri sunt dublate de agenții de organizare de evenimente:

Între 2000 și 2008, manelele recapătă o audiență

practic, industria se susține din evenimente

generală, intrând în atenția media și devenind

private. Tot acum, se lansează o nouă generație

obiect al uni val de panică morală fără precedent

de lăutari, între care se evidențiază Florin Salam,

în istoria muzicii românești – deși universul

vedeta indiscutabilă a scenei, care feminizează

ei de discurs prezintă similarități frapante cu

și

muzica gangsta, numai maneaua este acuzată

deplasând accentul de la puterea financiară la

de vulgaritate, materialism exagerbat, machism,

aceea a seducției.

metrosexualizează

universul

manelelor,

glorificarea infracționalității. Pe de altă parte, succesul lor se datorează unei operații de lifting care le face compatibile cu cultura tinerilor – mai exact, în 2000, manelele sunt contaminate cu hiphop și dance. Mișcarea aparține unui muzician român, Costi Ioniță, care are ideea de a se asocia cu Adrian Minune, reorchestrându-i o parte din melodii. Stilistica muzicală a genului se rupe în două, versiunile live diferind din ce în ce mai mult de cele de studio – care sună foarte pop, cu voci trecute prin filtre, refren reluat în loop, orchestrație făcută pe sintetizator sau calculator. În intervalul 2000–2001, ies din nou în față boyband-uri cu băieți români împinși în față, lăutarii romi picând în plan secund – dar aceștia recuperează în anii care vor urma, asociindu-se

rapperi,

regulă

etnici

români. Audiența depășește în această perioadă

Pictorul George Vasilescu alături de portretul lui Florin Salam Fotografie de Lucian Muntean

(śtardeśa aj enӑ)

Cum a schimbat muzica lăutărească viețile a doi americani gadje

Șaraiman & Șaraiman Text de Shaun William Un iranian și un american stau într-un autobuz

lucrăm împreună la un videoclip pe care-l

aglomerat din sudul României, cu acordeoanele

filmam pentru niște lăutari. Din câte îmi spusese

în brațe. Deși sună ca începutul unui banc,

prietenul meu, Ehsan era la fel de pasionat ca

așa a început povestea Șaraiman Arts. Era o zi

mine de muzica balcanică.

toridă din 2014 când eu (un ‘american-american’ din Ohio) mă îndreptam spre Clejani, celebrul

În următorii ani, eu și Ehsan am intrat în

sat de lăutari din România. Eram împreună cu

contact cu muzicieni din România cu ajutorul

Ehsan, un muzician și regizor de film născut în

prietenilor noștri lăutari din Chicago și, până în

Iran, care locuise la Clejani în ultimul an, unde

2016, amândoi ajunsesem să locuim în București

a învățat să cânte la acordeon cu Marin „Țagoi“

și continuam să studiem muzica lăutărească. În

Sandu (din legendara trupă Taraf de Haïdouks).

octombrie 2016 am început cercetarea pentru lucrarea mea de disertație despre muzica rromă și despre mișcarea activistă rromă din România. Între timp, Ehsan se căsătorise cu Delia, o jurnalistă din România, și începuse să organizeze concerte pentru Țagoi și băieții lui. Ca mulți lăutari în vârstă, Țagoi nu mai avea rezistența să cânte la nunți și botezuri care durează de obicei zece ore sau chiar mai mult. Pentru cei mai mulți lăutari bătrâni, un concert e mai profitabil din mai multe puncte de vedere,

Fotografie de Harald Medbøe Pe Ehsan îl cunoscusem cu un an în urmă, în Chicago, când era încă șofer de taxi. Eu tocmai începusem un masterat în etnomuzicologie la Universitatea din Indiana, când un prieten comun mi-a sugerat să-l invit pe Ehsan să

50 (panʒdeśa)

dar nu știu să se promoveze pe internet și nu au cum să intre pe piață. Cercetarea

mea

despre

muzicieni

rromi

constă în principal în interviuri și observațieparticipativă – însemnând orice, de la a fi spectator la concerte până la a fi parte dintr-o

trupă. Alături de Ehsan, am început să organizez

Majoritatea petrecerilor pe care le-am organizat

concerte pentru Țagoi și în scurt timp, echipa

au fost găzduite de Macaz Bar-Teatru-Coop și

noastră avea să includă și alți muzicieni cărora

Londophone Pub, care ne-au susținut foarte

le luasem interviuri, inclusiv pe inegalabilul

mult la început. După câteva încercări nereușite

Elvis Rromano din Maramureș. Am privit munca

de a organiza concerte în cluburi mai mari și

noastră de impresari pro-bono ca pe un mod

la festivaluri, am hotărât să organizăm pur și

de a le da ceva înapoi muzicienilor care ne

simplu propriul nostru festival și să aducem publicul la Clejani. În același timp ne-am dat seama că dacă o să organizăm evenimente ca acesta, ar trebui să creăm un proiect oficial de management artistic și să-i dăm un nume. Așa am înființat Șaraiman Arts, pe care l-am numit așa după celebra manea a Romicăi Puceanu.

Fotografie de Yoni Goldstein învățaseră muzica lor, dar nu mă gândisem niciodată că o să fie mai mult decât un hobby. Nu sunt atât de multe baruri sau săli de concerte în București care să încurajeze muzica rromă, așa cum își imaginează mulți; rasismul este, din păcate, parte din problemă. Unii patroni de baruri ne-au spus ‘voi sunteți bineveniți să cântați aici, dar să nu aduceți țigani cu voi’ și am mai auzit și multe versiuni ale frazei ‘muzica lăutărească e ok, dar manele, în niciun caz!’. Apoi, mai există discutatul trend al ‘manelelor hipsterești’ — un DJ-set nostalgic cu hituri din anii ’90, mixate de tineri români. Din păcate, acest fenomen este complet izolat de comunitățile de lăutari și maneliști care cântă

versiuni

contemporane

ale

acestei Poster design: Dave Kloc

muzici în cluburi de noapte și petreceri din cartiere.

Proiecte

precum

PARADAIZ

Outernational Days încearcă să aducă (înapoi) pe scenă muzicieni rromi, dar din păcate muzica lăutărească tradițională are greutăți în a-și găsi loc printre tinerii români. Muzica lăutărească pare să poarte o dublă încărcătură: stigmatul folclorizării în stil comunist Etno TV și efectele rasismului care are rădăcini adânci. Cel din urmă duce la situații în care unii români preferă să vadă un hipster nerrom sau pe mine (un muzician american amator) cântând muzică lăutărească, în locul unui lăutar adevărat (rrom).

BAIRAM LA CLEJANI Ehsan a avut ideea nebunească de a organiza un festival în Clejani acum câțiva ani, dar abia în primăvara lui 2017 a devenit în sfârșit fezabilă. Încă nebunească, dar fezabilă. Am avut mai multe complicații logistice decât aș putea să enumăr aici, una dintre ele fiind performanța de a transporta 100 de oameni din București la Clejani și înapoi, în toiul nopții. Nu cred că mai e nevoie să spun că au fost multe momente când

(panʒdeśa aj jekh)

totul părea că se destramă. Cu toate astea, în

Totul a contribuit la această energie specială

noaptea de 30 septembrie 2017, două autobuze

care s-a creat în curtea lui Țagoi în ceea ce am

pline de petrecăreți au ajuns pe Strada Lăutarilor

resimțit ca fiind ultima noapte de vară - baladele

din Clejani și au umplut curtea familiei Sandu

haiducești și electro-manelele, focul de tabără

cu dansuri și voie bună până la patru dimineața.

și sesiunile live pe Facebook. La trei dimineața, când cântam în jurul focului Șaraiman și Șaraiman cu Stelian Frunză la acordeon și nea Dudu la vioară, am simțit că mi-am găsit noua casă.

A fost un adevărat efort al unei echipe mici, neexperimentate dar foarte pasionate: am avut un cort pentru scenă și ringul de dans, un stand pentru mâncare cu grătar, fasole și varză Fotografie de Shimona Carvallo

la ceaun, un stand cu bere, țuică și vin fiert și un foc de tabără în jurul căruia s-a înfiripat un jam-session la sfârșitul nopții. Diversitatea publicului ne-a bucurat: copii

ȘARAIMAN ARTS

din sat și vecini în vârstă au dansat alături de hipsteri din București, activiști rromi și turiști Șaraiman Arts e o agenție de evenimente

străini.

compusă

dintr-un

grup

internațional

muzicieni și activiști, a căror misiune este să aducă artiști valoroși în locul pe care îl merită și să îi pună în contact cu publicul care știe să-i aprecieze. Sperăm să creăm punți între tradiție și inovație, să-i sprijinim pe artiști să exploreze noi locuri în care să cânte, în timp ce își păstrează practicile tradiționale. Acționăm ca intermediari între muzicieni care cântă diferite genuri muzicale și patroni de cluburi, iar artiștii noștri dețin controlul deplin asupra creației lor artistice.

Facebook: @Saraiman.arts Fotografii de Florin Bondrila

52 (panʒdeśa aj duj)

saraimanarts@gmail.com

247 miliarde € Potrivit statisticilor oficiale și a calculelor realizate de omul de știință Venera Achim, numărul țiganilor din România a fost estimat la 266 335 de persoane atunci când sclavia a fost abolită. Potrivit Ministerului de Finanțe, salariul minim pe țară în 2012 a fost de 162 euro pe lună. Calculat la 30 de zile de muncă pe lună (sclavii nu au avut nicio zi liberă), va fi de 5,4 euro pe zi, ca minim de subzistență. Toate incertitudinile puse deoparte, Ciprian Necula ajunge apoi la următorul calcul: 266 335 (sclavi) x 471 (an) x 365 (zile) x 5,4 euro (salariul minim pe zi) = 247 249 700 235 euro Un număr de neconceput! Și apoi nu sunt incluse tortura și calomnia sau degradarea umană... Fotografie de Harald Medbøe

Revista Folk Er Folk Revista "Folk Er Folk" este o revistă distribuită pe străzile din Norvegia de către rromi proveniți din medii defavorizate. Proiectul reprezintă un exemplu de program civic la nivel european care urmărește să ajute grupurile dezavantajate social, oferindu-le acestora oportunitatea unui loc de muncă cinstit. Pasaje din revista Shukar vor fi traduse in norvegiană și publicate în revista "Folk Er Folk" în toamna anului 2018.

(panʒdeśa aj trin)

Cu contrabasul în Oslo

Jenel Stan Interviu de Diana Pascu / Fotografie de Harald Medbøe

Jenel este un lăutar de etnie roma care cântă

H: Ești din București? Cum te-ai apucat de cântat la contrabass?

la contrabas pe străzile din Oslo, Norvegia. Își practică meseria și pasiunea departe de casă,

Sunt din București, da. Nu mi-a arătat

printre ‘străini’, iar banii câștigați sunt trimiși

nimeni mie cum să cânt, am învățat de la ăla,

familiei, la București.

de la celălalt. Cântam la nunți la început.

Mergem în vizită într-o dimineață acasă la Jenel,

în Oslo?

în Pantelimon. Ne invită în bucătărie, unde peun perete se sprijină un superb contrabas care

Și de ce te-ai hotărât să pleci cu contrabasul

Păi, ce să fac aici? Mai se cântă cu țambalul și d-astea? Acum au început să se mai miște,

domină atmosfera.

de curând. R:

vreodată să cânți pe străzile din București?

Noi suntem țigani cuminți, cu caracter, cu altceva. Lăutari!

Cânți în stradă, în Norvegia? Ai încercat

Acolo cânt în stradă, da, da’ n-am încercat niciodată aici. Mi-e rușine. Știi cum e lumea

Bună dimineața. Beți vodka?

la noi, râde. Afară ești apreciat altfel.

H: Absolut! Când pleci înapoi în Norvegia? J:

La sfârșitul lui februarie.

H: Am fotografii cu tine în Oslo, împreună

Acolo e apreciată muzica țigănească.

cu trupa (contrabas, acordeon, chitară electrică), am fotografii cu băiatul tău și

H: Pot să te întreb, cam cât câștigi pe lună din

toate medaliile lui. Poate veniți să cântați la vernisajul Shukar. J:

cântat? J:

Unde, în Norvegia? Acum a mers foarte

Sigur, ne înțelegem. Suntem prieteni de 10

prost, a început să se strice, nu mai dau

ani.

bani. H: A existat de curând un reportaj cu știri false care vorbea despre un grup de șmecheri români și romi care făceau averi

Mi-e rușine să cânt pe străzi, în România

din prostituție și din cerșit, într-un oraș R:

Când ai plecat în Norvegia?

norvegian. Poate asta a influențat percepția

Păi, am 10 ani în afară. Vin și plec, cu

norvegienilor.

autocarul, cu avionul. E mai scump la avion,

Da, am auzit și eu de asta dar eram în

că trebuie să plătesc o gramadă pentru

România când s-a întâmplat. Și de atunci

contrabas. La autocar e altfel, știi.

nu mai e la fel, se uită lumea urât la tine,

54 (panʒdeśa aj śtar)

(panʒdeśa aj panʒ)

aruncă o coroană, două. Și e frig, și astea.

Norvegia, scumpă, mai platești și chiria...

Da’ față de un job aicea, fac binișor: în jur

Unu’ avea casă, stăteam mai mulți și

de 20, 25 de milioane pe lună. Oricum e mai

plăteam toți - 100 de coroane, 50 de lei, în

mult decât aș face aici că dacă n-ar fi, aș

fiecare zi! Era român, nu era rom. Omul ăla

rămâne. Dar să mă duc să lucrez pe 10, 12

ne ajuta într-un fel că nu băga prea mulți

milioane în București… Sau mi-aș lua și un

pe apartament, numai 3-4. Altcumva e greu

job de cântat, dar unde să cânți? Acolo e

să găsești casă, și nu ai voie să bei, să faci

apreciată muzica țigănească.

măgării. Da’ noi oricum lucram, ne spălam, mâncam și ne culcam, de altceva nu ai timp. De dimineața până seara, cântare.

Suntem bruneți, da’ nu vorbim țigănește

De ce ai ales Norvegia?

Au plecat unii și m-au chemat și pe mine. Suntem un suflător, un acordeonist...

H: Vii dintr-o familie de muzicieni? J:

Da, mai ales familia lui maică-mea, toți erau muzicanți în Buzău. Eu sunt născut,

Ciorbă țigănească

crescut aicea, la București. Bine, sunt multe nații țigănești. De exemplu, noi nu vorbim țigănește - nici băiatul, nici fată, dar nici

H: Există restaurante cu muzică lăutarească

celelalte neamuri. Suntem bruneți, da’ nu vorbim.

sau țigănească în București? J:

Cum să nu? Hanul Voievozilor, îl știi? Acolo te duci și e muzică lăutarească non-stop.

(intervine bunica): Dacă n-am avut de unde J:

H: Ai cumva palincă în loc de vodka? În

să învățăm...

România, îmi place să beau băutura locală,

Oricum, noi suntem țigani cuminți, cu

nu whiskey.

caracter, cu altceva. Lăutari! Sunt și țigani

N-am, doar vodka, dar e bună și asta. Îmi

care... nu pot să-i sufăr nici eu, ne-au distrus

pare rău că nu e nevastă-mea aici, să vă facă

pe noi. În Norvegia, din cauza la cațiva ne-

ceva de mâncare.

au luat și pe noi în aceeași oală. Da’ cu mine

H: Ar putea Dana să facă o ciorbă țigănească

n-avea treabă nimeni, pe mine mă respectă.

pentru vernisaj?

H: Cât de mult în trecut îți cunoști genealogia?

Păi știi, se zice că venim din India, noi țiganii.

H: Eu am fost dependent de interpreți de când

În unele locuri încă mai e așa ca acolo, da’

călătoresc prin România. Acum mulți ani

nu peste tot.

am avut un băiat căruia părinții îi spuneau

D: Te-ai

gândit

vreodată

să

emigrezi

în

Normal că poate.

că dacă nu este cuminte, îl vor da țiganilor

Norvegia cu toată familia?

să facă mici din el. Așa că băiatul a crescut

E scump, e prea scump. O înghețată e 4 euro.

crezând că țiganii sunt canibali. Prima dată

H: E un sacrificiu să călătorești departe

când am vizitat o comunitate tradițională

pentru binele familiei, dar mă bucur să văd

țigănească, am mâncat toți o ciorbă și

că funcționează. Chiar ai simțit o răcire

băiatul a zis că e cea mai bună ciorbă pe

din partea publicului norvegian, în ultima

care a gustat-o vreodată, mai bună decât

vreme?

cea a bunicii.

Da, păi înainte făceam bani bine, față de acuma. Acum, îți dai seama, după bilet de autocar, ce mai trimit și acasă, nu mai rămâne mult. Și știi cum e mâncarea în

56 (panʒdeśa aj śov)

Îmi pare așa de rău că nu e nevasta-mea acasă...

H: Data viitoare!

Transgresiune

Sorin Aurel Sandu pantha rei

pantha rei

susură izvor șopotind ușor lacrimă și dor

śoldel xaingorri, thavdel korkorri absi-aj dukhorri

frunza bate-n vânt în păduri de cânt peste ceas răsfrânt

patrǎ, balvalǎ and-ol veśorra, phagle ćàsura

ziua-ncet se gată noaptea vine, iată, peste lumea toată

děs lokhes nakhel àke-e rǎt avel, sundal ućharel

stele luminări străjuiesc mirări răsădind visări

ćerxa dudorrǎ bhrakhen godjorrǎ, thon sunimata

Acest volum a fost publicat în 1000 de exemplare de către editura Centrului Național de Cultură a Romilor în cadrul programului „Producția Editorială Romă” și se distribuie gratuit

www.cncr.gov.ro

(panʒdeśa aj efta)

Copilul ăsta are talent

Denis Nanciu Interviu de Diana Pascu / Fotografii de Harald Medbøe

Denis Nanciu (n.1999, Nana, Călărași) este un tânar pictor, elev în clasa a XII-a la liceul Dimitrie Paciurea din București. În ultimii ani, Denis a participat la diverse proiecte culturale ale asociației Romano BoutiQ și ale Centrului Național de Cultură a Romilor. Pictura sa numită Faurul pământului a ajuns pe coperta cărții de nuvele a autorului Gheorghe Păun-Ialomițeanu, Kai jeas, Rromale? Iubiri triste cu parfum de șatră.

A trezit în mine imaginea asta cu impresii suprarealiste, care e stilul în care pictez H: Vrei să dai la universitatea de arte? D: Cred că da, am înțeles că se dau niște probe, mă mai duc în vizită și pe la niște artiști (care au expus și ei la expoziție) și așa mai practic desenul. R: Ești din București? D: Nu, m-am născut într-o comună de pe lângă Călărași, la sat. La mine în sat e separat, în genul cartier. Nu e cartier, dar să zicem așa. E un cartier unde sunt numai țigani, și o parte care sunt numai români. Și acolo, la țigani, am crescut eu. Am și prieteni care stau între români. H: Și părinții tăi cu ce se ocupau? D: Ah, prin sat. Nimic special. Aici în București stau pentru că sunt cu liceul. Am stat 2 ani în cămin...

H: Hai să facem un portret. Spune-ne ceva despre pictură. D: Acum am început să fac ilustrații pentru o

H: Cum era la cămin?

poezie, folosind acuarelele. De obicei, îmi

D: Era pe lângă Rahova. Căminul era chiar ok,

place foarte mult uleiul - am început cu

dar oamenii de acolo nu prea sunt ok pentru

acrilic și tempera când eram mic, prin clasa I.

că mulți, deși vin de departe, nu vin să facă

Dar nu știam atunci că voi fi pictor, că mă va

ceva, ci să piardă timpul. Asta nu mi-a

pasiona asta. Am început să fac chestia asta

plăcut acolo. Dar, în schimb, mai găsești și

(pictatul) mai accentuat când mi s-a schimbat

câțiva care sunt super oameni.

profesorul de desen în clasa a VI-a. Atunci a

58 (panʒdeśa aj oxto)

venit un profesor care de fapt nu avea nicio

contactează - unii fac comenzi, alții aleg

legătură cu desenul, dar care a gândit ‘uite,

din tablourile pe care le am deja.

copilul ăsta are talent’ și a povestit despre asta în cancelarie. Așa s-a întâmplat că am

Mi-am adus aminte ce vroiam să spun. La

ajuns la un concurs de pictat icoane pe sticla

un moment dat vroiam să fac și eu tatuaje.

în clasa a VIIa, în Călărași. N-am luat nimic

Îmi luasem aparat, luasem aproape tot, nu

dar a contat că am participat, a fost primul

mai îmi trebuia decât tuș - încă îl am dar nu

meu concurs. M-a motivat chestia asta! Eu

l-am folosit niciodată. N-am mai avut bani

inițial vroiam să dau la arhitectură, ziceam

de tuș în perioada aia când l-am luat...

că arhitectura e mai de bază decât arta... H: Ai frați sau surori? D: Doi frați mai mari. H: Și ei sunt artiști? D: Nu... nimeni din familie. Așa, talentul l-aș

Poem de Daria Danciu

avea de la maică-mea. Când eram mic o puneam să-mi deseneze tot felul de chestii. R:

Ce te inspiră? Cum îți alegi subiectele?

D: De

exemplu,

pictura

din

fotografie

Aș vrea să fiu verde, e

Sfânta natură să mă iubească

inspirată de poezia unei colege. Am citit

Împodobită de flori să plutesc,

și recitit poezia de foarte multe ori și a

Plutesc pe un nor de colb,

trezit în mine imaginea asta cu impresii

Și ușor să îl alung

suprarealiste, care e stilul în care pictez.

Pe alte meleaguri, îndepărtate tărâmuri.

Chiar i-am dat tabloul cadou de ziua ei.

Într-o zi să se schimbe,

H: Frumos! Ai reușit să vinzi tablouri, la vernisaj

N-o să am ce să alung,

sau altundeva?

Dar până atunci, eu, fata verde

D: Da, din asta mă întrețin. Nu prea vând la

expoziții

vernisaje,

dar

diverse cunoștințe sau persoane care mă

Cu flori de măr și crini și nuci, O să mă ajut pe mine Să fac doar ce e bun

(panʒdeśa aj enӑ)

Coordonator / fotograf: Harald Rioșianu Medbøe

Redactor șef / reporter:

Mulțumim:

Diana Cătălina Pascu Comunitatea Drob

Contribuitori: Tore-Jarl Bielenberg Žarko Jovanovic Alexandru Tilvic

Delia Grigore Nisha Lucica George Vasilescu Walter Ghidibaca Oana Maria

Ciprian Necula

Centrul Național de Cultură a Romilor (Romano Kher)

Tudor Lakatos

European Roma Institute for Arts and Culture (Eriac)

Andrei Dinescu Alina Șerban Adrian Șchiop Shaun Williams Sorin Aurel Sandu Irlo Doidoi Octav Ungureanu

Art Directors: Florin Constantin Alexandra Andrieș

60 (śovdeśa)

tuturor romilor și rromilor cunoscuți pe parcursul drumului

Harald Medboe este un fotograf şi scriitor norvegian cu origini româneşti prin mama sa. A vizitat România în mod constant în ultimii ani şi a descoperit că familia sa îşi datorează existenţa unui... bărbat rrom mort! În 1574, boierul Stoichiţă Rioşanu din Craiova a avut un vis în urma căruia a hotărât să ridice o mănăstire „pe malul unui râu unde îşi are sălaşul o haită de lupi”. Astfel, boierul a început zidirea Mânăstirii Strâmba şi când a rămas fără bani, s-a gândit să îi ia din averea personală a lui Vodă Şerban Radu, pe care o administra. Când vodă a aflat că a fost furat, s-a mâniat atât de rău încât a trimis 6 soldaţi să-l ucidă pe boier Stoichiţă şi să dărâme mânăstirea. Frumuseţea mănăstirii l-a impresionat însă pe căpitan şi în cele din urmă boier Stoichiţă a reuşit să-l convingă să-l scape cu viaţă. Dar căpitanul îşi risca el însuşi viaţa pentru că avea nevoie de o dovadă că Stoichiţă a fost executat. În cele din urmă, cei doi convin să ardă un turn de lemn şi să taie capul unui bărbat rrom care murise cu o zi înainte, pe care i l-au arătat lui Vodă spunând că este al lui Stoichiţă şi astfel a fost salvată linia familiei Rioşanu. (WALTER GHIDIBACA, JURNALIST)

I first came to România in the summer of 2001; it is my Motherland. My mother Ecaterina Rioșianu was born in București in 1911. I am a photographer and writer and the Romá caught my interest when I came here. So on my first trips to România I was with different Romá clans. The Gabors I met in Brașov in 2001, and they are still my friends. In 2006 I published the book “Rrom- gypsytrips” in Norway. I kept on coming to România and did exhibitions in Sinaia and Sibiu 2009. I am now on my tenth trip to România since October 2015, working on a new book about the Romá and Romanians I´ve met on the road. I feel that the atmosphere is changing in my Motherland and on my last trips I managed to gather Romá and Romanians working together on “Shukar Magazin”. The magazine is to be released on 30 March 2018. The history of Romá in România has not been part of the historical education in my Motherland, and I think it is time that Romanians and Romá work together to fill the gaps that have been left by a dysfunctional educational system. I see that the younger Romanians want to learn more about the Romá culture, and I am happy to see that the time has come for young Romá and Romanians to work together on this subject. “Shukar Magazine” is a pilot project, if well received the team will apply for support through Norway and EU for production of three magazines a year in România. (HARALD TRIBUTE TO MY MOTHERLAND)