Cosbuc, george fire de tort (cartea) by sim123

George

CO+BUC FIRE DE TORT

CUPRINS Not[ asupra edi\iei ........................................................................... 6 Tabel cronologic ................................................................................ 7

BALADE +I IDILE (1893) NOAPTE DE VAR{ ........................................................................ 25 MÂNIOAS{ .................................................................................... 27 NU TE-AI PRICEPUT ..................................................................... 29 FATMA ............................................................................................ 31 NUNTA ZAMFIREI ......................................................................... 33 CÂNTECUL FUSULUI ..................................................................... 39 ARMINGENII .................................................................................. 42 REA DE PLAT{ .............................................................................. 44 FATA MORARULUI .......................................................................... 45 CR{IASA ZÂNELOR ...................................................................... 47 RUG{MINTEA DIN URM{ ............................................................ 53 VÂNTUL .......................................................................................... 56 VESTITORII PRIM{VERII .............................................................. 59 PE LÂNG{ BOI .............................................................................. 61 RADA ............................................................................................. 62 TREI, DOAMNE, +I TO|I TREI .................................................... 67

LA OGLIND{ ................................................................................. 70 EL-ZORAB ...................................................................................... 74 SUP|IRICA DIN VECINI ............................................................... 80 NUMAI UNA! ................................................................................. 82 BRÂUL COSÂNZENII ..................................................................... 84 DU+MANCELE ................................................................................ 88 MOARTEA LUI FULGER ................................................................ 92 P{STORI|A .................................................................................. 101 PRAHOVA ..................................................................................... 102 VARA ............................................................................................ 108 SPINUL ......................................................................................... 110 CÂNTECE ..................................................................................... 113

FIRE DE TORT (1896) Din via\[ MAMA .......................................................................................... 119 LUPTA VIE|II ............................................................................... 122 +TEF{NI|{-VOD{ ........................................................................ 124 SCARA ......................................................................................... 127 NOI VREM P{MÂNT! ................................................................. 129 VOICHI|A LUI +TEFAN .............................................................. 132 DOINA .......................................................................................... 135 }N MIEZUL VERII ........................................................................ 141 IARNA PE ULI|{ ........................................................................ 143 ISPITA .......................................................................................... 148 DRAGOSTE }NVR{JBIT{ ............................................................. 151

PRUTUL ........................................................................................ 162 DECEBAL C{TR{ POPOR ............................................................ 166 Din poveste LEGENDA RÂNDUNELEI ............................................................. 168 IDEAL ........................................................................................... 172 O NOAPTE PE CARAIMAN ........................................................ 179 MUNTELE R{TEZAT ..................................................................... 181 }N +AN|URI ................................................................................ 184 }N MUZEU .................................................................................... 186 TRICOLORUL ............................................................................... 189 COLIND{TORII ............................................................................ 190 CETATEA NEAM|ULUI ................................................................ 192

ZIARUL UNUI PIERDE-VAR{ (1902) MOARTEA LUI GELU .................................................................. 201 NUNT{ }N CODRU ..................................................................... 207 BLESTEMUL TR{D{RII ............................................................... 213 PE MUNTE ................................................................................... 217 Referin\e critice ............................................................................ 219

CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele sunt reproduse din: G e o r g e C o = b u c . Opere alese, vol. I III, Editura Minerva. Colec\ia Scriitori români , Bucure=ti, 1966, 1972, 1977. Edi\ie ]ngrijit[ de Gavril Scridon. G e o r g e C o = b u c . Fire de tort. (Poezii, I). Editura pentru literatur[. Colec\ia Biblioteca pentru to\i , Bucure=ti,1966. Prefa\[ de Mircea Tomu=. Tabel cronologic de Dumitru Laz[r. G e o r g e C o = b u c . Poezii, vol. I II. Editura Cartea Româneasc[. Colec\ia Mari scriitori români , Bucure=ti, 1982. Antologie de Cornelia Botez. G e o r g e C o = b u c . Poezii. Editura Minerva. Seria Patrimoniu , Bucure=ti, 1985. Antologie =i repere istorico-literare de Georgeta R[dulescu-Dulgheru. Cu unele excep\ii \inând de limba =i stilul operei autorului (de epoc[, cum sunt =i grafiile duble ale unor cuvinte sau alte particularit[\i individuale creatoare...), textele antologiei respect[, ]n mare, normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu ISBN 9975-904-20-3

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1866 la 20 septembrie se na=te ]n satul Hordou din nordul Ardealului, ]n casa preotului Sebastian (descendent dintr-o familie de iobagi), George Co=buc. Copil[ria =i-o petrece la Hordou, unde prime=te =i ]ntâile no\iuni despre ]nv[\[tur[ de la \[ranul Ioan Gori\[. Printre altele, acesta ]i poveste=te =i snoava cu filozofii =i plugarul, pe care o va transpune mai târziu ]n versuri. De la T[n[suc[ Mocodean, un cânt[re\ de biseric[, Co=buc ]nva\[ a citi ]nc[ de la vârsta de cinci ani. Dup[ ce colind[ prin mai multe localit[\i din Ardeal, ]n toamna acestui an, Eminescu trece mun\ii =i vine la Bucure=ti. 1870 Se constituie la N[s[ud societatea de lectur[ a elevilor Virtus romana rediviva . 1871 La 25 mai se na=te G. Ibr[ileanu. 1873 Co=buc ]ncepe =coala primar[ ]n comuna Salva unde tat[l s[u era preot, de unde trece chiar ]n primul an la =coala de trei ani din Telci. Aici va sta ]n gazd[ la directorul =colii, Ioan Iona=ec, de la care va ]nv[\a =i nem\e=te. 1875 Se na=te la Bra=ov, ]n ziua de 11/12 octombrie, poetul St. O. Iosif. 1876 Dup[ ce termin[ clasa a IV-a a =colii primare (la N[s[ud), ]n toamna acestui an, Co=buc se ]nscrie ]n clasa I a liceului românesc din N[s[ud. Tân[rul licean este g[zduit, ]mpreun[ cu mai mul\i 7

copii de \[rani, de ]nv[\[torul Teodor Rotari. Acesta dispunea de o bibliotec[ destul de mare, ]n care Co=buc putea g[si pentru lectur[, pe lâng[ operele scriitorilor români, =i lucr[ri ale unor autori str[ini ca: Heine, Chamisso, Lenau, Bürger =i al\ii. }n anii liceului, Co=buc desf[=oar[ o vie activitate literar[ ]n cadrul societ[\ii de lectur[ a elevilor Virtus romana rediviva . A fost coleg de liceu, pân[ ]n clasa a IV-a cu tat[l lui Liviu Rebreanu. 1877 }ncepe r[zboiul de independen\[. La 9 mai are loc proclamarea independen\ei de stat a României. 1880 Apare la Bucure=ti, sub conducerea lui Al. Macedonski, revista Literatorul . La 5 noiembrie se na=te, la Pa=cani, Mihail Sadoveanu. 1881 La 1 aprilie se na=te, la R[=inari, lâng[ Sibiu, Octavian Goga. La 1 iulie apare la Ia=i, redactat[ de Ion N[dejde, revista literar[ =i =tiin\ific[ Contemporanul . 1882 1883 }n octombrie 1882, membrii societ[\ii Virtus romana rediviva hot[r[sc redactarea unei reviste pe care o numesc Musa some=an[ . }n aceast[ revist[, care ap[rea ]ntr-un singur exemplar scris de mân[, s-au p[strat lucr[rile membrilor ei, prezentate ]n =edin\ele literare. }nc[ de pe când era elev ]n clasa a VII-a, Co=buc este ales vicepre=edinte al societ[\ii Virtus romana rediviva iar la 2 octombrie 1883 devine pre=edinte. Co=buc public[ ]n paginile revistei Musa some=an[ primele sale poezii: Societ[\ii Virtus romana rediviva , Stâncile strig amin, }nv[\[m, Pepelea din cenu=[, Tablou, Soartea lor, Fete blânde =i altele. 1883 }n aprilie, vede lumina tiparului ]n Almanahul societ[\ii studen\e=ti România jun[ din Viena capodopera eminescian[ Luceaf[rul. 8

}n decembrie apare, prefa\at[ de Maiorescu, prima edi\ie din versurile lui Eminescu. 1883 1884 Poezia Tablou de sear[, cea mai reu=it[ dintre produc\iunile lui Co=buc scrise ]n acest an, se pare c[ este ultima publicat[ ]n paginile revistei Musa some=an[ . 1884 }n vara acestui an, Co=buc ]=i d[ examenul de bacalaureat. Dup[ trecerea acestui examen, ]mpotriva voin\ei p[rin\ilor s[i, care doreau s[-l fac[ preot, Co=buc pleac[ la Cluj, unde ]n toamn[ se ]nscrie la Facultatea de filozofie =i litere, dar unde, din cauza lipsurilor materiale =i a atmosferei ideologice insuportabile, va r[mânea foarte pu\in timp. }n timpul studen\iei, Co=buc dovede=te o mare pasiune pentru folclor, fiind interesat ]n cel mai ]nalt grad =i de trecutul de lupt[ al poporului nostru. Pasiunea pentru crea\iile populare i-a inspirat-o =i profesorul universitar Grigore Sila=i, ale c[rui cursuri le audia. La 14 aprilie ia fiin\[ la Sibiu, sub conducerea lui Slavici, ziarul Tribuna , unde Co=buc public[, ]ncepând de la sfâr=itul acestui an, mai ]ntâi sub pseudonimul C. Bo=cu, apoi cu numele adev[rat, versuri originale, basme versificate, traduceri =i altele. Poezia de debut la periodicul sibian este snoava versificat[ Filozofii =i plugarii, semnat[ C. Bo=cu. Apare Gazeta s[teanului , la care Co=buc va colabora din anul 1893. Se prezint[ pe scen[ =i apare ]n Convorbiri literare capodopera lui Caragiale O scrisoare pierdut[. 1885 }i g[sim tot mai des semn[tura ]n periodicele transilv[nene: Familia lui Iosif Vulcan, ap[rut[ ]nc[ din anul 1865 =i, mai ales, Tribuna . Semnate C. Bo=cu, Co=buc public[ ]n Familia dou[ poezii (Dou[ ]ntreb[ri =i Unde zbor) =i, cu numele adev[rat, dou[ Ghicitori ]n versuri ( }ntre to\i =erpii din lume =i Care rege n-are \ar[ ) ]n 9

Calendarul pedagogic pe anul 1885 . Co=buc ]=i tip[re=te ]n Tribuna trei balade de inspira\ie popular[: Bl[st[m de mam[, Pe p[mântul turcului =i Angelina. Primele dou[ apar =i ]n bro=ur[ ]n Biblioteca poporal[ a Tribunei . De pe acum, Co=buc ]ncepe s[ traduc[ Divina comedie, la care va lucra timp de peste dou[zeci de ani. Apare la Bucure=ti ziarul Epoca la care poetul va colabora ]ntre 1896 =i 1904. La 27 noiembrie se na=te, ]n satul Târli=iua, Liviu Rebreanu, cel mai mare prozator pe care Ardealul l-a dat literaturii române. 1886 Co=buc nu mai figureaz[ printre studen\ii clujeni, dar r[mâne totu=i ]n Cluj, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuând colaborarea la Tribuna , ]n acest an ]i apar: Atgue nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste p[cur[reasc[ =i altele. Dintre acestea, Fata craiului din cetini =i Draga mamei apar ]n Biblioteca poporal[ a Tribunei sub form[ de plachete. Ioan Slavici ]l caut[ personal la Cluj pentru a stabili cu el o eventual[ colaborare =i pentru a-l atrage ]n redac\ia Tribunei . Nu-l g[se=te ]ns[, deoarece, a=a cum m[rturise=te ]ntr-o scrisoare c[tre Slavici din anul 1886, Co=buc, fiind bolnav, era plecat acas[ ( Atâta-mi pare de r[u c[ n-am putut s[ fiu la Cluj, pe timpul procesului d-tale =i c[ n-am putut s[ m[ ]ntâlnesc cu d-ta; n-am putut c[ci eram acas[ bolnav de friguri... ). Colaboreaz[ la revista din Gherla C[r\ile s[teanului român ]n care public[: Amin, Strig[ stâncile =i Lupii \iganului. 1886 1887 A tradus peste 480 de poezii din 92 autori greci, pe care dorea s[ le publice ]ntr-o antologie. 1887 Continu[ s[ colaboreze la Tribuna cu pove=tile =i basmele versificate: Fulger, Brâul Cosinzenii, Izvor de ap[-vie, Tulnic =i Lioara =i altele. }i apare ]n volum ]n Biblioteca poporal[ a Tribunei poezia Fulger. Certându-se cu p[rin\ii din cauza ]ntreruperii studiilor, Co=buc va sta un timp pe la fra\i =i surori, continuând s[ scrie versuri =i 10

s[ corespondeze cu Slavici, care-l cheam[ la Sibiu. }n vara acestui an, Co=buc se duce la Sibiu, unde de prin august ]ncepe s[ lucreze ca redactor la Tribuna . Poetul furnizeaz[ periodicului sibian, la rubrica Foi\a Tribunei =i Variet[\i , un material destul de bogat. La Sibiu r[mâne pân[ ]n 1889. Timpul petrecut aici s-a dovedit a fi cel mai rodnic din via\a sa. }n mediul sibian poetul a ]nv[\at mult; des[vâr=irea intelectual[ o datore=te Co=buc oamenilor cu o cultur[ ]naintat[ de la Tribuna . }n Amintirile sale, Ioan Slavici scrie c[: Gheorghe Co=buc, ]nzestrat din bel=ug de c[tre firea cea darnic[, s-ar fi ridicat ]n toate ]mprejur[rie deasupra contemporanilor s[i, n-ar fi ie=it ]ns[ ceea ce a fost dac[ nu =i-ar fi croit lucrarea vie\ii ]n mijlocul acestor oameni cu cultur[ general[, care to\i erau scriitori... (I. Slavici, Amintiri, ed. 1924, p. 143.) Acum poetul ]=i orienteaz[ scrisul spre o specie literar[ ]n care a r[mas ne]ntrecut, spre idil[. 1888 }n paginile Tribunei i se tip[resc ]n acest an peste treizeci de poezii, semnate sau nesemnate. Dintre acestea, re\in aten\ia baladele de inspira\ie popular[ Rodovica, Ceas-r[u, Cr[iasa zânelor =i o parte din Anacreonticile sale, publicate cu mici modific[ri ]n ciclul Cântece la sfâr=itul volumului Balade =i idile din 1893. G. Bogdan-Duic[ public[ ]n Gazeta de Transilvania =i Tribuna , la rubrica Revista literar[ , articole ]n care remarc[, ]nainte de Gherea, valoarea primelor poezii publicate de Co=buc. }n martie izbucnesc r[scoalele \[r[ne=ti. Apare ]n mai multe volume culegerea de Pove=ti ardelene=ti a lui Ioan Pop Reteganul. 1889 Ca =i precedentul, =i acest an e foarte rodnic pentru activitatea poetului. Acum scrie =i public[ poezii ca: Rada, Numai una, Fata morarului, Un Pip[ru= modern, Pip[ru=-viteaz, Nu te-ai priceput =i 11

una din capodoperele co=buciene Nunta Zamfirei. Ca urmare a r[sun[torului succes pe care-l ob\ine cu Nunta Zamfirei, Co=buc, chemat de Titu Maiorescu, pleac[ ]n toamna acestui an la Bucure=ti, unde se va stabili pentru totdeauna. De acum ]n activitatea =i via\a sa ]ncepe o nou[ etap[. }n acest an, m[cinat de mizerie, apune, la 15 iunie Luceaf[rul poeziei române=ti, acel care ridicase poezia noastr[ pe cele mai ]nalte culmi Mihai Eminescu. La foarte scurt timp (30 decembrie) ]l va urma =i bunul s[u prieten Ion Creang[. 1890 La Bucure=ti, Co=buc ]ndepline=te un timp func\ia de desemn[tor ajutor la serviciul arhitecturii, din cadrul Ministerului Cultelor, de unde, nemul\umit, demisioneaz[ la ]nceputul anului 1891. }n numerele 2 6 (15 ianuarie 15 martie) ale revistei Amicul Familiei , Co=buc public[ ]n traducerea sa Cântece din Cartea cântecelor a lui Gajus Catullus Vallerius. }n Amicul familiei din Gherla =i Cluj public[ poezia Roman\[ ( Negura nop\ii doarme pe mal ), iar ]n Convorbiri literare din 1 aprilie, poezia La oglind[. 1890 1891 Din februarie 1890 =i pân[ ]n ianuarie 1891, Co=buc colaboreaz[ la ziarul bucure=tean Constitu\ionalul . Colaboreaz[ cu mai mul\i profesori la elaborarea unui manual de =coal[ intitulat Carte româneasc[ de citire. 1891 Apar ]n Tribuna alte poezii remarcabile din crea\ia co=bucian[, printre care: Pe lâng[ boi; Trei, Doamne, =i to\i trei; Rea de plat[; O istorie veche etc. }n noiembrie ia fiin\[ la Bucure=ti revista-magazin Lumea ilustrat[ a lui Ignatz Herz, al c[rei redactor a fost un timp =i Co=buc. Este profesor la Institutul de fete Educa\ia român[ al Elisei Manliu.

1891 1893 Colaboreaz[ la Lumea ilustrat[ , unde public[ poeziile: Fatma (1891), Vestitorii prim[verii (1892), Noapte de var[ (1892), Vara (1892), Vântul (1892), Rug[mintea din urm[, La pâr[u (1893) etc. 1893 }n ziua de 28 noiembrie vede lumina tiparului sub direc\ia lui Vl[hu\[ =i V. A. Urechia primul num[r al revistei Viea\a , la care colaboreaz[ =i Co=buc. Apare ]n Editura Libr[riei Socec din Bucure=ti volumul Balade =i idile, prima culegere de versuri din crea\ia lui Co=buc. Scrie poezia In opressores, care circul[ ]n foi volante printre cititorii transilv[neni. }n paginile revistelor Convorbiri literare , Minerva , Tribuna , Familia , Moftul român =i altele, apar nenum[rate recenzii privitoare la acest volum. Astfel, ]n Moftul român din 23 iunie, Caragiale public[ articolul Balade =i idile de George Co=buc ]n care afirm[ c[: Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care cre=te atâta spanac des =i abundent, a ap[rut, ]n sfâr=it, zilele acestea =i un copac... tot mai s[n[tos =i mai trainic, ]nfruntând gustul actual =i vremea cu schimb[rile ei capricioase =i f[când din ce ]n ce mai mult[ fal[ limbii noastre române=ti un volum de balade =i idile de George Co=buc... }n acest an, imediat dup[ apari\ia volumului Balade =i idile, mediocrul poet Grigore Lazu public[ ]n Românul literar =i apoi ]n bro=ur[ articolul Adev[rul asupra poeziilor d-lui G. Co=buc, ]n care afirm[ c[ unele crea\ii ale poetului n-ar fi originale, acuzându-l de plagiat . Acestuia i se al[tur[ Anton Bacalba=a =i Al. Macedonski. La acest proces literar, care va continua timp de peste zece ani, vor lua parte, ca ap[r[tori ai poetului, Al. Vlahu\[, N. Iorga, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Co=buc, ]n genere, nu d[ aten\ie acuza\iilor ce i se aduc; scrie totu=i unele articole ]ndreptate ]mpotriva acelora care-l atacau. }n articolul Procesul Lazu-Co=buc, publicat ]n Viea\a din 5 decembrie, Al. Vlahu\[ ia atitudine ]mpotriva ziarelor =i revistelor vremii pentru nep[sarea cu care 13

au ]ntâmpinat apari\ia volumului Balade =i idile. Din cauza acestei nep[s[ri, publicarea articolului lui Grigore Lazu a dat na=tere unei critici nedrepte la adresa lui Co=buc. Ia fiin\[ Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România. 1894 Sub redac\ia lui Slavici, Caragiale =i Co=buc, la 1 ianuarie, ]n editura lui C. Sfetea, apare bilunar, pân[ ]n 1896, revista Vatra . }n Vatra , Co=buc ]ncepe s[ publice la rubrica Vorba [luia , Ghicitori explicate. De asemenea, ]n paginile revistei apar =i poeziile: Noi vrem p[mânt!, Mama, Lupta vie\ii, In opressores, Pa=a Hassan =i altele. D. Evolceanu public[, ]n numerele 10 (1 februarie) =i 11 (1 martie) ale Convorbirilor literare din acest an, articolele: Baladele =i idilele d-lui Co=buc =i Evolceanida d-lui Grigore N. Lazu, ]n care, pe lâng[ faptul c[ subliniaz[ valoarea literar[ a poeziilor lui Co=buc, r[spunde =i criticilor nedrepte ale lui Grigore Lazu. N. Iorga public[ ]n Familia din 5/17 iunie articolul intitulat Poeziile d-lui Co=buc ]n care discut[ pe marginea plagierilor lui Co=buc; pledând ]n favoarea poetului, ]l socote=te un mare talent de form[ . 1895 Continu[ colaborarea la Vatra , unde-i apar: Doina, Sub patrafir, Unul ca o sut[, Scara =i altele. }n februarie apare suplimentul umoristic al Vetrei Hazul . Co=buc se c[s[tore=te cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea. La 9 mai se na=te, ]n satul Lancr[m, Lucian Blaga. La 11 august se na=te, la Craiova, primul =i unicul fiu al poetului Alexandru. 1896 La sfâr=itul lunii iunie, Vatra ]=i ]nceteaz[ apari\ia, dup[ ce Co=buc mai public[ ]n paginile ei: Fata mamii, Iarna pe uli\[, Dragoste ]nvr[jbit[, Pe deal etc. Iese de sub tipar volumul Fire de tort, al doilea din crea\ia lui 14

Co=buc. }n notele de la sfâr=itul volumului, poetul ]ncearc[ s[ se apere ]mpotriva atacurilor dezl[n\uite de apari\ia Baladelor =i idilelor. Se tip[re=te ]n traducerea lui Co=buc Eneida de Vergiliu. Tradus[ tot de Co=buc, apare ]n acest an poema byronian[ Mazepa. Co=buc prefa\eaz[ dou[ volume a doi debutan\i: Spre prim[var[ de I. Costin =i Povestiri din copil[rie de Sergiu Cujb[. Aceste prefe\e sunt deosebit de importante pentru c[ ne ajut[ la cunoa=terea ideilor estetice ale poetului (Co=buc ia atitudine ]mpotriva poeziei pesimiste care invadase publica\iile române=ti de la sfâr=itul secolului trecut). }n octombrie, apare s[pt[mânal, la Bucure=ti, revista de literatur[ Povestea vorbei , la care colaboreaz[ =i Co=buc. La 25 noiembrie D. Oll[nescu-Ascanio =i N. Petra=cu scot la Bucure=ti revista Literatur[ =i art[ român[ , la care Co=buc colaboreaz[ ]ntre anii 1897 =i 1900. 1897 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului Balade =i idile. Enea Hodo= scoate la Caransebe= un volum de versuri =i proz[ din crea\ia lui Co=buc. Co=buc public[ ]n traducerea sa, ]n Familia , comedia ]n cinci acte Parmeno, de Teren\iu. La Craiova apare Antologia sanscrit[ care cuprinde fragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana, poezii lirice =i proverbe traduse =i adnotate de Co=buc, iar la Bucure=ti Sacontala lui Calidasa tot ]n traducerea sa. Apare amplul studiu al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea despre Co=buc intitulat: Poetul \[r[nimii. La propunerea lui Hasdeu, Co=buc prime=te, pentru traducerea Eneidei, premiul Academiei N[sturel-Herescu . Cu ocazia banchetului, Caragiale roste=te o cuvântare (pe care o public[ ]n Epoca din 2 iunie) ]n onoarea premiatului considerând: ...]n afar[ de succesul material al lui Co=buc, actul Academiei Române ca un succes moral pentru noi to\i . 15

La 1 ianuarie apare la Bucure=ti revista Foaia interesant[ . Dup[ dispari\ia Vetrei , Co=buc preia la 1 iunie conducerea revistei Foaia interesant[ . Printre colaboratorii acesteia se aflau =i: I. L. Caragiale, P. Cerna, Cincinat Pavelescu, Gheorghe din Moldova etc. Apare la Arad Tribuna poporului , la care Co=buc va colabora ]ntre anii 1900 =i 1904. }n acest an, Co=buc ]=i ]ncepe ]ndelungata activitate la revista ini\iat[ de Spiru Haret Albina (ap[rut[ ]n octombrie). Spre sfâr=itul anului, poetul este atras ]n Comitetul redac\ional. Solicita\i de Co=buc, la revist[ colaboreaz[: Gr. Tocilescu, N. Iorga, I. Slavici, Al. Vlahu\[, M. Sadoveanu, St. O. Iosif, Emil Gârleanu =i al\ii. Spre sfâr=itul anului, Foaia interesant[ ]=i ]nceteaz[ apari\ia. 1898 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului Fire de tort . Dintre poeziile publicate ]n acest an, amintim: Raport, Povestea c[prarului, Cântecul redutei =i Moartea lui Gelu. Colaboreaz[ la Revista ilustrat[ al c[rei redactor responsabil era I. Pop Reteganul. La ]nceputul verii, fiind bolnav, Co=buc petrece o lun[ la Karlsbad. Co=buc este ales membru corespondent al Academiei Române. 1899 Public[ la Bucure=ti Fapte =i vorbe române=ti. Carte de citire pentru to\i românii. Apar: R[zboiul nostru pentru neatârnare (1877 1878), povestit pe ]n\elesul tuturor =i Povestea unei coroane de o\el. Al[turi de ]nf[\i=area unor fapte de vitejie ale osta=ilor no=tri ]n r[zboiul de independen\[ (1877 1878), aceste volume aduc =i unele elogii nemeritate la adresa monarhiei. La 21 ianuarie apare, sub ]ngrijirea lui Artur Stavri =i I. Gorun, revista Pagini literare la care, pe lâng[ I. L. Caragiale, B. Delavrancea, St. O. Iosif, D. Anghel, colaboreaz[ =i Co=buc. 16

1900 La 1 ianuarie vede lumina tiparului la Bucure=ti primul num[r al Noii reviste române . }=i public[ ]n diferite perioade poeziile: Cicoarea ( Convorbiri literare ), Pierde-var[ ( Noua revist[ român[ ), Nunta ]n codru ( Tribuna poporului ), Faptul zilei ( Literatur[ =i art[ român[ ), Doroban\ul ( Albina ), Pe dealul Plevnei ( Literatur[ =i art[ român[ ), O scrisoare de la Muselim-Selo ( Gazeta s[teanului ), Pacea =i Dup[ furtun[ ( Curierul literar ) etc. Apare tot la Bucure=ti România jun[ al c[rei sus\in[tor =i colaborator a fost =i Co=buc. }n ziua de 7 iunie moare, ]n vârsta de 82 de ani, Sebastian Co=buc, tat[l poetului. La 7 octombrie iese de sub tipar ]ntâiul num[r din cele cinci câte vor ap[rea ale revistei Curierul literar , care la 2 decembrie 1901 se va contopi cu Sem[n[torul . La 2 decembrie apare, sub conducerea lui Co=buc =i Vlahu\[, Sem[n[torul , revist[ literar[ s[pt[mânal[. }n articolele de directiv[ (Primele vorbe =i Uni\i) sunt afirmate tendin\ele revistei. Deplângând ]ndep[rtarea scriitorilor de via\a poporului, paginile Sem[n[torului cuprind =i elemente care vor caracteriza mai târziu mi=carea s[m[n[torist[. La 10 decembrie apare la Bucure=ti România ilustrat[ , la care poetul va colabora ]n anul 1905. 1902 Public[ ]n Sem[n[torul sub titlul Voci din public poeziile satirice: Unul din bigh-life, Vorbe=te m[garul, Unul de la M[rcu\a etc. Tot ]n paginile acestei reviste mai apar: Hora, Blestemul tr[d[rii =i altele. De asemenea, ]n Sem[n[torul , mai v[d lumina tiparului, ]n traducerea lui Co=buc, primele fragmente din Odiseea. }n acest an mai public[ ]n Universul literar : Pe plaiul muntelui, }n miezul verii ( Sub paltin aici e r[coare ), Castelanul etc. Iese de sub tipar edi\ia a III-a a volumului Balade =i idile. Apare volumul de versuri Ziarul unui pierde-var[. 17

}n colaborare, Vlahu\[ =i Co=buc scot la Bucure=ti Carte de citire pentru =colile secundare =i profesionale, partea I. Co=buc =i Vlahu\[ p[r[sesc conducerea revistei Sem[n[torul . Se tip[re=te volumul Scrieri ]n versuri =i proz[ al lui Gr. Alexandrescu prefa\at de Co=buc. Co=buc e numit =ef al biroului administrativ =i de coresponden\[ din cadrul Casei =coalelor. Din ]ns[rcinarea lui Spiru Haret, Co=buc =i Vlahu\[ \in la sate conferin\e cu caracter culturaleducativ. }n aceast[ munc[ va fi atras =i M. Sadoveanu. }n vara acestui an, Co=buc ]=i petrece câteva s[pt[mâni la Riva, ]n Italia. Impresiile de aici vor fi consemnate ]n povestirea Amicul meu din Torbole, ap[rut[ ]n acest an. La 18 iunie, Octavian Goga =i Octavian T[sl[oanu scot la Budapesta revista literar[ Luceaf[rul , care la 15 octombrie 1906 ]=i mut[ sediul la Sibiu. La aceast[ revist[ va colabora =i Co=buc (1906). 1903 Apare volumul de proz[ Dintr-ale neamului nostru. M. Sadoveanu ]l cunoa=te pe Co=buc ]n redac\ia Sem[n[torului . }n ziua de 8 septembrie moare mama poetului ]n vârst[ de 75 de ani. 1904 Se tip[re=te volumul Cântece de vitejie =i apare antologia Crestoma\ie pentru to\i românii. N. Iorga public[ ]n Sem[n[torul din 29 august o recenzie elogioas[ a volumului Cântece de vitejie, atacând ]n acela=i timp critica literar[ a timpului care socotea talentul lui Co=buc epuizat. }n toamna acestui an, Caragiale, ]mpreun[ cu familia, p[r[se=te \ara stabilindu-se pentru restul vie\ii la Berlin. Apar edi\iile a III-a a volumului Fire de tort =i a IV-a a Baladelor =i idilelor. V[d lumina tiparului, ]n traducerea lui Co=buc, Georgicele lui Vergiliu. 18

Apar primele c[r\i ale lui M. Sadoveanu, printre care =i romanul istoric +oimii. 1905 Apare, ]n România ilustrat[ , poezia Concertul prim[verii cu titlul Concert de prim[var[. La Budapesta, ]n tipografia Luceaf[rul se public[ (]n lumba maghiar[), ]n traducerea lui Révai K., un volum din versurile lui Co=buc. Sub direc\ia lui Ov. Densusianu apare revista simbolist[ Via\a nou[ . }n iunie, direc\ia Sem[n[torului este preluat[ de N. Iorga. Apare primul volum de versuri din crea\ia lui Octavian Goga. 1906 De la 1 ianuarie Co=buc, I. Gorun =i Ilarie Chendi fac s[ apar[, s[pt[mânal, revista artistic[ Via\a literar[ , devenit[ mai apoi Via\a literar[ =i artistic[ . Secretar de redac\ie era Ilarie Chendi, ]n casa c[ruia se afla =i redac\ia. Printre colaboratorii noii publica\ii se num[rau: Al. Cazaban, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, C. Ardeleanu, N. Gane, G. Topârceanu, V. Eftimiu etc. La 1 martie apare la Ia=i, sub conducerea lui C. Stere =i Paul Bujor, primul num[r al revistei Via\a româneasc[ . }n acest an, ]n redac\ia Vie\ii literare , V. Eftimiu ]l cunoa=te pe Co=buc. 1907 Co=buc termin[ traducerea integral[ a Divinei comedii care va ap[rea postum ]ntre 1925 =i 1932 sub ]ngrijirea lui Ramiro Ortiz. }n acest an, Co=buc ]=i ]ncepe colaborarea la Via\a româneasc[ . Izbucnesc marile r[scoale \[r[ne=ti din România. Poezia lui Co=buc Noi vrem p[mânt! circul[ ]n foi volante printre r[scula\i, fiind folosit[ de ace=tia ca un act agitatoric. Octavian Goga public[ ]n Via\a româneasc[ articolul |[ranul ]n literatura noastr[ poetic[, ]n care arat[, printre altele, =i felul cum este zugr[vit \[ranul ]n opera lui Co=buc. Goga ]l consider[ pe poetul \[r[nimii ca fiind cânt[re\ul frumosului real ]n via\a 19

\[ranului român, cu deosebire a \[ranului din Ardeal . Direc\ia Sem[n[torului este preluat[ de A. C. Popovici, revista transformându-se ]ntr-un organ al celei mai retrograde tendin\e politice; principalii ei colaboratori o p[r[sesc. La Berlin, Caragiale scrie necru\[torul pamflet la adresa regimului burghezo-mo=ieresc: 1907, din prim[var[ pân[-n toamn[. 1908 Un colectiv format din: G. N. Costescu, G. A. Dima., G. Stoenescu =i Gh. Co=buc scot la Bucure=ti Carte de citire pentru divizia a II-a rural[. Apare ]n volum, ]n Biblioteca româneasc[ enciclopedic[ Socec , comedia Parmeno. Poetul se re]ntoarce ]n Ardeal. }n drum spre cas[ st[ mai multe zile la N[s[ud, se opre=te la Sibiu, Bistri\a =i Prislop. La Prislop ]l cunoa=te pe Liviu Rebreanu. Cu ocazia activit[\ii de conferen\iari ai cercurilor culturale s[te=ti, Co=buc =i M. Sadoveanu se ]ntâlnesc prin Moldova. 1909 Apare lucrarea lui Co=buc Supersti\iile p[gubitoare ale poporului nostru. Apare la Craiova, sub ]ngrijirea unui colectiv din care f[cea parte =i Co=buc, manualul =colar Carte de citire pentru clasa a III-a urban[. Se tip[re=te edi\ia a IV-a a volumului Fire de tort. }n var[ Co=buc, ]mpreun[ cu familia, se afl[ din nou la N[s[ud, unde se ]ntâlne=te cu fo=tii s[i profesori =i colegi (se ]mplineau 25 de ani de la examenul de maturitate). La 28 august, poetul particip[ la inaugurarea noului local al =colii din Feldru, unde sora sa, Angelina, era preoteas[. Co=buc face parte din Comitetul de organizare a festivit[\ilor, ]n al c[ror program figurau =i câteva din poeziile sale. Alexandru, fiul poetului, recit[ poezia El-Zorab. Liviu Rebreanu se stabile=te la Bucure=ti. 20

1910 Apare, ]n traducerea poetului, drama lui Schiller Don Carlos. Vede lumina tiparului Carte de citire pentru clasa a II-a primar[ urban[, redactat[ de un colectiv de autori ]n frunte cu Co=buc. }n vara acestui an, Co=buc st[ câtva timp la Karlsbad; la re]ntoarcere se abate pe la N[s[ud =i Feldru. Spre sfâr=itul anului, dup[ ce a participat la inaugurarea =colii de la Ca\a (pe Târnava-Mare), Co=buc se duce la Blaj, unde petrece ]n tov[r[=ia compozitorului Iacob Mure=anu. Probabil c[ la acest eveniment se refer[ Al. Ciura ]n povestirea De vorb[ cu Co=buc, pe care o public[ ]n 1911, ]n Tribuna din Arad . Gheorghe Marinescu public[ ]n Convorbiri critice articolul Pastelul ]n poezia româneasc[, ]n care poezia Noapte de var[ este considerat[ ca fiind cel mai frumos pastel din literatura român[. Ceva mai târziu (1923), Ibr[ileanu public[ ]n Via\a româneasc[ articolul Vara de Co=buc ]n care socote=te c[ aceast[ poezie este cea mai liric[ din toat[ opera lui Co=buc. Vara este triumful soarelui ]n poezia lui Co=buc =i ]n poezia româneasc[ spunea Ibr[ileanu. 1911 Public[ ]n Românul poezia Scrisoarea lui Firdusi c[tre =ahul Mahmud. Se tip[re=te edi\ia a V-a a volumului Balade =i idile. Apare la Bucure=ti, sub direc\ia lui C. Banu, revista literar[, artistic[ =i social[ Flac[ra , la care poetul colaboreaz[ ]ntre anii 1911 =i 1914. }n paginile acestei reviste Co=buc public[ printre altele =i poeziile: Poetul (1911), Cânt[ pilotul (1912), Mor\i, pentru cine? (1914) etc. 1912 Co=buc petrece =ase s[pt[mâni ]n Italia, unde studiaz[ limba italian[ =i face cercet[ri dante=ti. }mpreun[ cu al\i scriitori, Co=buc particip[ la unele =ez[tori literare organizate de Petre Locusteanu prin diferite regiuni ale \[rii. }n ianuarie au loc la Bucure=ti festivit[\i ]n cinstea lui Caragiale, 21

care ]mpline=te 60 de ani, festivit[\i la care dramaturgul refuz[ s[ ia parte. }n noaptea de 8 spre 9 iunie, marele dramaturg moare subit la Berlin. Co=buc public[ ]n Flac[ra din 1 decembrie Amintiri despre Caragiale ]n care poveste=te cum I. L. Caragiale voia s[ scrie o pies[ patriotic[ ]n jurul mor\ii Didonei. Public[ o culegere de Balade populare =i din diferi\i autori români. Cu ocazia ]mplinirii a 50 de ani de la ]nfiin\area liceului din N[s[ud, Co=buc particip[ la festivitate. La 21 iunie moare, ]ntr-un spital bucure=tean, St. O. Iosif. 1914 Apar edi\iile a VI-a a volumului Balade =i idile =i a V-a (mult ]mbog[\it[ de autor) a volumului Fire de tort. }n ianuarie, Co=buc se afl[ la Cluj, unde se ]ntâlne=te cu Emil Isac. Poetul ]=i petrece vara la Tismana ]n tov[r[=ia lui Ramiro Ortiz. }n toamn[, Co=buc face o ultim[ c[l[torie la N[s[ud. Izbucne=te primul r[zboi mondial. 1915 V[d lumina tiparului edi\iile a VI-a a volumului Fire de tort =i a VII-a a Baladelor =i idilelor. }n august, moare, ]n urma unui accident de automobil, fiul poetului Alexandru. Profilul moral al omului ]ndurerat de moartea copilului iubit va fi evocat cu mult[ ]n\elegere de c[tre acei care l-au cunoscut. }ntro tablet[ din volumul Bilete de papagal (1946) Tudor Arghezi scrie: De la un timp din George Co=buc r[m[sese o schem[ palid[ =i fugar[. }l z[ream ascuns ]n p[l[ria lui mare, tras[ pe frunte. }=i pierduse b[iatul, un fl[c[u. Lovitura fatal[ n-a cru\at nici pe tat[, nici pe poet. N. Iorga, care l-a apreciat =i iubit pe Co=buc, scria ]n toamna acestui an urm[toarele: O mare nenorocire a atins pe George 22

Co=buc. N-a fost om care, =tiind bucuriile =i durerile unui p[rinte, care s[ nu-=i =tearg[ o lacrim[ atunci când inima cea mare sângera de cea mai ]nsp[imânt[toare ran[, care niciodat[ nu se poate ]nchide (O descoperire literar[, ]n Drum drept din 27 septembrie). L. Rebreanu care-l vizitase pe poet la scurt[ vreme dup[ marea nenorocire scria ]n articolul Un poet uitat publicat ]n Adev[rul literar =i artistic din 14 februarie 1937 c[: Pierderea aceasta ]n ni=te ]mprejur[ri atât de n[prasnice i-a zdrobit orice ]ncredere ]n via\[ . 1916 }n mai, poetul este ales membru activ al Academiei Române. }i apare ]n nr. 5 al colec\iei s[pt[mânale Scriitorii români (Editura Alcalay ) volumul de versuri Drumul iubirii, care cuprinde, printre altele, poeziile: Drumul iubirii, Cântecul fusului, Ideal, Faptul zilei, Regele Pontului etc. Liviu Rebreanu ]i ofer[ cu dedica\ie volumul de schi\e =i nuvele Golanii. La 15 august se decreteaz[ mobilizare general[ =i România intr[ ]n r[zboi. La 12 decembrie apare primul num[r al revistei Gazeta Bucure=tilor , al c[rei redactor principal era I. Slavici. 1917 Co=buc continu[ lucrul la definitivarea traducerii Divinei comedii =i a comentariului despre capodopera lui Dante. 1918 Ies de sub tipar edi\iile a VIII-a Balade =i idile =i a VII-a Fire de tort. }n paginile revistei bucure=tene Scena apare Vulturul, ultima poezie pe care Co=buc o mai public[, pentru c[ la 9 mai poetul ]nceteaz[ subit din via\[. Funeraliile au loc ]n dup[-amiaza zilei de 11 mai, la cimitirul Bellu. Pe ultimul s[u drum, Co=buc este ]nso\it de o mare mul\ime de oameni; nu lipseau scriitorii: I. Slavici, Gala Galaction, G. BogdanDuic[ =i al\ii. 23

Aducând un ultim omagiu celui disp[rut, criticul literar BogdanDuic[ spunea: |ara pierde un mare poet, ]n sufletul c[ruia s-au reflectat toate aspira\iile neamului nostru... Aceast[ glorie a neamului nostru a ]nchis ochii pe veci (cuvântarea a ap[rut ]n Gazeta Bucure=tilor din 13 mai 1918). Ast[zi, corpul ne]nsufle\it al lui Co=buc se afl[ lâng[ mormintele lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu =i G. C[linescu. DUMITRU LAZ{R

CUPRINS

BALADE +I IDILE (1893)

NOAPTE DE VAR{ Z[rile, de farmec pline, Str[lucesc ]n lumini=; Zboar[ mierlele-n tufi= +i din codri noaptea vine Pe furi=. Care cu poveri de munc[ Vin ]ncet =i scâr\âind; Turmele s-aud mugind, +i fl[c[ii vin pe lunc[ H[ulind. Cu cofi\a, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; +i, cu poala prins[-n brâu, Vin cântând ]n stoluri fete De la grâu. De la gârl[-n pâlcuri dese Zgomoto=i copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din c[min. 25

Dar din ce ]n ce s-alin[ Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Lini=tea-i acum deplin[ +i-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatr[, Iar opai\ele-au murit, +i prin satul adormit Doar vrun câine-n somn mai latr[ R[gu=it. Iat-o! Plin[, despre munte Iese luna din br[det +i se nal\[,-ncet-]ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sun[ codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp =i vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Lini=te-n v[zduh =i pace Pe p[mânt. Numai dorul mai colind[, Dorul tân[r =i pribeag. Tainic se-ntâlne=te-n prag, Dor cu dor s[ se cuprind[, Drag cu drag. 26

MÂNIOAS{ Am s[ merg mai ]nspre sear[ Prin dumbr[vi, ca mai demult, }n priveghetori s[-mi par[ Glasul Linei c[-l ascult. Mai =tiu eu ce-a= vrea s-ascult! C[-n zori Lina sta-n porti\[, S[lta-n vânt a ei alti\[, Vântul ]i s[lta-n cosi\[ +i-i f[cea floare-n obraz: Eu mergeam la plug ]n laz, +i, când trec, Lina s-ascunde, Parc[ nici nu m-a v[zut. }i vorbesc, =i nu-mi r[spunde, Nu-mi r[spunde! +i-o ]ntreb, =i nu-mi r[spunde! +i m[ mir ce i-am f[cut! Vreau de-aici s[ rump o floare! Ochii unui ]nger scump Au albastrul de cicoare, +i cicoare vreau s[ rump Mai =tiu eu ce-a= vrea s[ rump! C[-n amiazi venind pe vale, }ntâlnii pe Lina-n cale: Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le! |i-am cerut eu \ie fragi? Ochii ei frumo=i =i dragi Priveau tot spre poala rochii, S-a pus Lina pe t[cut, +i vedeam c[-i umbl[ ochii, Umbl[ ochii! 27

CUPRINS

Ca la =erpi, ]i umbl[ ochii, +i m[ mir ce i-am f[cut! S[-mi pun capul pentr-o Lin[, S[ m[ fac un om pribeag! Ie=i din neguri, lun[ plin[, S[ m[ vezi la Lina-n prag Mai =tiu eu ce-a=tept ]n prag! Alte d[\i suna z[vorul; Lina pe furi=, ca dorul, P[=ea-n degete pridvorul +i la mine-n prag venea, Mam[-sa cât ce-adormea. Azi ard hainele pe mine, Mi-e greu capul ca de lut, Stau ]n prag =i ea nu vine, Nu mai vine! E târziu =i nu mai vine... +i m[ mir ce i-am f[cut!?

NU TE-AI PRICEPUT CUPRINS

Nu te-ai priceput! Singur tu nu mi-ai pl[cut, C[ eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! |i-am fost drag[, =tiu eu bine, Dar, s[-mi spui, tu te-ai temut. +i eu toate le-am f[cut, Ca s[ po\i s[-mi spui odat[, S[ m[-ntrebi: M[ vrei tu, fat[? +i plângeam de sup[rat[ C[ tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici c[-s mândr[ =i n-am vrut Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde =tii? }n cale |i-am umblat =i-n deal =i-n vale, +i-ori=iunde te-am =tiut. Zile lungi mi le-am pierdut, S[ m[-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, +i plângea durerea-n mine, C[ tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea =i n-a= fi vrut S[ te las, ca alt[ fat[, S[ m[ strângi tu s[rutat[? Dar m-ai ]ntrebat vrodat[? M[-nvingea s[ te s[rut 29

Eu pe tine! Pe-ntrecut Chip c[tam cu viclenie S[ te fac s[-ntrebi, =i mie Mi-a fost luni ]ntregi mânie C[ tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici c[ de m-ai fi cerut Mamei tale nor[-n cas[, N-a= fi vrut s[ merg? E, las[! C[ de-o fat[ cui-i pas[, Nu se ia dup[ p[rut! De-ntrebai, ai fi v[zut! Tu s[ fi-nceput iubitul, C[-i f[ceam eu ispr[vitul Tu cu pâinea =i cu\itul Mori fl[mând, nepriceput!

FATMA

CUPRINS

}n faptul dimine\ii, prin parc, ]ngândurat[, Se plimb[ vis[toare Fatma, frumoas[ fat[ A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad Iar tinerele-i plete de peste umeri cad Pe piept, =i ea le prinde m[nunchi ]n alba-i mân[. Zâmbind s-a=az[ fata aproape de fântân[ Pe-o lespede de marmor, prvind cu gândul dus La gura de balaur ce-azvârle apa-n sus. Tiptil atunci, din umbra tufi=ului r[sare Nin-Musa, rob din Yemen. El iese din c[rare, S-apropie de fat[, o prinde pe furi=, S-apleac[, o s[rut[ =i piere prin tufi=. Fatma r[sare-n \ipet, de spaim[-ng[lbenit[. El are fes ca-n Yemen =i haina zdren\uit[! +i grabnic eunucii se-n=ir[, urm[rind Ca =erpii prin tufi=uri pe Musa-Nin, =i-l prind. Fatma plângând se duce la tat[-s[u =i-i spune: Voi pune servitorii s[-l bat[! +i voi pune S[-l târâie de-a lungul Bagdadului, legat De-a calului meu coad[, de-a celui mai turbat! Mi=elul! +i Ben-Omar izbe=te cu piciorul +i d[ un semn. }n lan\uri legat, cutez[torul Nin-Musa intr[ palid, cu ochii la p[mânt El are fes ca-n Yemen =i-o zdran\[ de ve=mânt. Fatma st[ r[zimat[ de-al tronului pilastru, +i sclavul st[ nainte-i. El are fes albastru, 31

+i-alba=tri are ochii, d-un farmec dureros; E tân[r =i e palid =i-a=a e de frumos! S-arunc[ furtunatic spre rob atunci sultanul, +i-i fulger[-n cap ochii =i-n mân[ iataganul; Acesta e? +i fata se-ndoaie pu\intel: N-a fost acesta, tat[! S[ nu love=ti ]n el!

NUNTA ZAMFIREI E lung p[mântul, ba e lat, Dar ca S[geat[ de bogat Nici ast[zi domn pe lume nu-i, +i-avea o fat[, fata lui Icoan[-ntr-un altar s-o pui La ]nchinat. +i dac-a fost pe\it[ des, E lucru tare cu-n\eles, Dar dintr-al prin\ilor =irag, Câ\i au trecut al casei prag, De bun[ seam[ cel mai drag A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de R[s[rit, Un prin\ frumos =i tinerel, +i fata s-a-ndr[git de el. C[ doar[ tocmai Viorel I-a fost menit. +i s-a pornit apoi cuvânt! +i patru margini de p[mânt Ce strimte-au fost ]n largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvânt mai c[l[tor Decât un vânt! Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca ast[zi prin str[ini, 33

CUPRINS

L[sând pe to\i, din cât afund O mie de cr[imi ascund, To\i craii multului rotund De veste plini. +i-atunci din tron s-a ridicat Un ]mp[rat dup[-mp[rat +i regii-n purpur s-au ]ncins, +i doamnele gr[bit au prins S[ se g[teasc[ dinadins, Ca niciodat . Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din mun\i =i v[i, de peste m[ri, Din larg cuprins de multe z[ri, Nunta=i din nou[zeci de \[ri S-au r[scolit. De cum a dat ]n fapt de zori Veneau cu fete =i feciori Tr[snind r[dvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot r[dvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, +i din Zorit, =i din Apus, Din cât loc po\i gândind s[ ba\i Venit-au roiuri de-mp[ra\i Cu stem[-n frunte =i-mbr[ca\i Cum ast[zi nu-s. 34

Sosit era b[trânul Grui Cu Sanda =i Rusanda lui, +i |inte=, cel cu trainic rost, Cu Lia lui sosit a fost, +i Barde= cel cu ad[post Prin mun\i sâlhui. +i al\ii, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n m[rg[rint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi \esute-n flori! Iar hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau ]n salt; +i-n creasta coifului ]nalt Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prin\ mai tân[r când trecea C-un bra\ ]n =old =i pe pr[sea Cu cel[lalt. Iar mai spre-amiazi, din dep[rt[ri V[zutu-s-a crescând ]n z[ri R[dvan cu mire, cu n[na=i, Cu socri mari =i cu nunta=i, +i nou[zeci de feciora=i Veneau c[l[ri. +i ca la mândre nun\i de crai Ie=it-a-n cale-ales alai De sfetnici mul\i =i mult popor Cu muzici multe-n fruntea lor; +i drumul tot era covor De flori de mai. 35

Iar când alaiul s-a oprit +i Paltin-crai a st[rostit A prins s[ sune sunet viu De treasc =i trâmbi\i =i de chiu Dar ce scriu eu? Oricum s[ scriu E nemplinit! +i-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foi=or Ie=i Zamfira-n mers iste\, Frumoas[ ca un gând r[zle\, Cu trupul nalt, cu p[rul cre\, Cu pas u=or. Un trandafir ]n v[i p[rea; Ml[diul trup i-l ]ncingea Un brâu de-argint, dar toat[-n tot Frumoas[ cât eu nici nu pot O mai frumoas[ s[-mi socot Cu mintea mea. +i ea mergând spre Viorel, De mân[ când a prins-o el, Ro=ind s-a z[p[cit de drag, V[tavul a dat semn din steag +i atunci pornir[ to\i =ireag }ncetinel. +i-n vremea cât s-au cununat S-a-ntins poporul adunat S[ joace-n drum dup[ tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrâng[neii la opinci Ca-n port de sat. 36

Trei pa=i la stânga lini=or +i al\i trei pa=i la dreapta lor; Se prind de mâini =i se desprind, S-adun[ cerc =i iar se-ntind, +i bat p[mântul tropotind }n tact u=or. Iar la osp[\! Un râu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, =i tot oaspe\i rari, Tot crai =i tot cr[iese mari, Al[turea cu ghin[rari De neam str[in. A fost atâta chiu =i cânt Cum nu s-a pomenit cuvânt! +i soarele mirat sta-n loc, C[ l-a ajuns =i-acest noroc, S[ vad[ el atâta joc P-acest p[mânt! De-ai fi v[zut cum au jucat Copilele de ]mp[rat, Frumoase toate =i ]ntrulpi, Cu ochi =ire\i ca cei de vulpi, Cu rochii scurte pân[-n pulpi, Cu p[r buclat. +i principi falnici =i-ndr[zne\i, De-al c[ror buzdugan iste\ Perit-au zmei din iaduri sco=i! 37

De-ai fi v[zut jucând voio=i +i fe\i-voinici, =i fe\i-frumo=i, +i logofe\i. Ba Pene=-]mp[rat, v[zând Pe Barb[-Cot, piticul, stând Pe-un gard de-al[turi privitor, L-a pus la joc! +i-ntre popor S[rea piticu-ntr-un picior De nu-=i da rând! Sânt grei b[trânii de pornit, Dar de-i porne=ti, sunt grei de-oprit! +i s-au pornit b[rbo=ii regi Cu sfetnicii-nvechi\i ]n legi +i patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. +i vesel Mugur-]mp[rat Ca cel dintâi s-a ridicat +i, cu p[harul plin ]n mâini, Precum e felul din b[trâni La orice chef ]ntre români, El a-nchinat. +i-a zis: Cât mac e prin livezi, Atâ\ia ani la miri urez! +i-un prin\ la anul! blând =i mic, S[ creasc[ mare =i voinic, Iar noi s[ mai juc[m un pic +i la botez! 38

CÂNTECUL FUSULUI Eu mi-am f[cut un cântec Stând singur[-n iatac Eu mi-am f[cut un cântec, +i n-a= fi vrut s[-l fac. Dar fusul e de vin[ C[ se-nvârtea mereu, +i ce-mi cânta nainte Cântam pe urm[ eu. De-atunci ]l cânt ]ntruna C[-mi vine-a=a nevrând; De-a= face orice-a= face, Nu pot s[-l scot din gând. }l cânt torcând la vatr[ +i-l cânt mergând pe drum +i nu pricep ce-i asta, +i nu =tiu, biata, cum? Adese stând la cin[ Simt lacrimile des, Nu pot mânca de lacrimi +i trebuie s[ ies Afar[-n vânt, afar[, C[-mi arde capul tot, +i-ngrop ]n palme capul +i-mi cânt amarul tot. Am stat la roata morii, +i roata umbl[ des, +i roata morii cânt[ 39

CUPRINS

Cuvinte cu-n\eles. Ea cânt[ ]nainte; Cânt =i eu dup[ ea Moraru-=i face cruce Privind ]n urma mea. +i-am mers pe malul apei, }n valuri s[-mi ]ngrop +i cântecul, =i-amarul Dar a-nceput un plop S[ cânte, =i to\i plopii Cântau duios ]n vânt, +i m-am trezit deodat[ C[ plâng =i eu =i cânt! +i-am mers pe lunci, dar jalnic, D-a lungul peste lunci, Cum plâng =i cânt[ toate! +i-n crâng m-am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât ]n crâng! Ah, toate plâng, =i satul Se mir[ c[ eu plâng! Dar fusul e de vin[, C[ se-nvârtea mereu, +i el cânta un cântec, +i-l =tiu de-atunci =i eu! +i-ncet ce trece via\a Când n-ai nici un noroc Mai iute dac-ar trece, De-ar sta mai bine-n loc! 40

De-ar sta pe loc mai bine! Ori loc eu s[-mi g[sesc S[ pot s[ plâng cu hohot Nici asta nu-ndr[znesc! C[ mama m[ tot ceart[ +i tata-i sup[rat, +i-n ochii mei se uit[ To\i oamenii din sat. Ah, seara, numai seara, M[ simt la largul meu, C[-ngrop ]n perne capul +i, pân[-n zori mereu, Tot plâng ca o nebun[ +i perna-n bra\e o strâng, +i plâng, c[ nu m[ vede M[icu\a-mea c[ plâng.

ARMINGENII Pe când umbla Hristos prin \ar[ L[\ind cuvântul s[u frumos, Ovreii to\i i-au scos ocar[ +i c[rturari de-ai lor cercar[ Prilegi s[ piard[ pe Hristoc. A=a,-ntr-o noapte-ntunecat[ Când vecinicul Mântuitor Dormea-ntr-o cas[-ncre=tinat[, G[situ-l-au ovreii-ndat[ +i sfat f[cut-au de omor. La miezul nop\ii aveau s[ vie La casa unde el dormea +i, casa pentru ca s-o =tie, Au pus ca semn =i m[rturie }n fa\a casei o nuia. Dar Dumnezeu, cel ce scoboar[ +i-n gândul cel mai nev[dit, Nu las[ p-al s[u fiu s[ moar[, C[ci a r[scump[r[rii oar[ +i vremea mor\ii n-a sosit. +i Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor ]mpin=i la r[u, }ncât s[ n-aib[ nic[irea Vrun chip de-a f[ptui pierirea N[scutului din Dumnezeu. La miezul nop\ii-n gloat[ mare Ovreii pe furi= pornesc 42

CUPRINS

Sunt mu\i ovreii de mirare, C[ ei la casa fiecare Ca semn câte-o nuia z[resc. Dac-am pierdut =i ast[zi prada, Cu greu putea-vom s-o g[sim. Porne=te-apoi r[gnind gr[mada, Pierând[-n zgomot toat[ strada T[cutului Ierusalim. Dar neputând s[ mai g[seasc[ Pe Christ ca s[-l omoare-n somn, Pierdut-au noaptea du=m[neasc[ +i n-au putut s[-ndeplineasc[ Pierirea ve=nicului Domn. +i dintr-acea zi-nainte R[mas-a obicei, =i spun, Ca pentru-aducerea-aminte De noaptea mântuirii sfinte Românii =i-azi armingeni pun.

REA DE PLAT{

CUPRINS

Ea vine de la moar[; +i jos ]n ulicioar[ Punându-=i sacul, iac[ Nu-l poate ridica. |i-l duc eu! Cum? Pe plat[! Iar ea, cuminte fat[, Se =i-nvoie=te-ndat[. De ce-ar =i zice ba? Eu plec cu sacu-n spate. La calea jum[tate Cer plata, trei s[ruturi. Dar uite, felul ei: St[-n drum =i s[ socoate, +i-mi spune câte toate, C[-s scump, c[ ea nu poate, C[ prea sunt multe trei! Cu dou[ se-nvoie=te, Iar unul mi-l pl[te=te, Cu altul s[-mi r[mâie Datoare pe-nserat. Dar n-am s[-l v[d cât veacul! +i iat[-m[, s[racul, S[-i duc o po=tie sacul P-un singur s[rutat!

FATA MORARULUI

CUPRINS

Sub plopii rari apele sun[ +i plopii rari vâjâie-n vânt, Iar roata se-nvârte nebun[! Eu stau la covat[ =i cânt, Dar singur[ nu =tiu ce cânt, +i-n ochii mei lacrimi s-adun[. A=a-i de-ntuneric afar[! Din cer un iad pân[-n p[mânt. Eu cânt tot un cântec d-asear[ +i-a=a mi-e de sil[ s[-l cânt, +i tremur =i n-a= vrea s[-l cânt, +i-l tac, dar nevrând ]l cânt iar[! O, stânge-te, lamp[, te stânge! C[ brâul de-ncins mi-a fost lung, Dar brâul meu ast[zi m[ strânge, La copcii cu greu ]l ajung! A=a de cu greu ]l ajung, +i-n copcii el trupul mi-l frânge! Dormi, mam[, dormi, draga mea mam[, S[ nu-ntrebi de ce nu dorm eu! Obrazul ascuns sub n[fram[ E martur p[catului meu. E martur amarului meu: Tu n-ai b[gat ]nc[ de seam[!

Sub plopii rari apele sun[, +i plopii rari vâjâie-n vânt, Scot hohote parc[ s[-mi spun[, }n râs, ce nemernic[ sânt! Ce rea, ce nemernic[ sânt, Iar apele-mi strig[: Nebun[! O, macin[ grâul mai bine +i-nvârte-te, roat[, mereu! C[ lumea se-nvârte cu mine, +i vreu, =i eu nu =tiu ce vreu! Ba las[, c[ =tiu eu ce vreu: A= vrea s[ fiu, roat[, supt tine!

CR{IASA ZÂNELOR

CUPRINS

Orcanul ]nsu=i st[ domol +i-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol R[sar pe lunca verde. U=oare, ca de neguri, fug Prin lini=tea adânc[, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nes[ruta\i ]nc[. Vezi tu departe-n R[s[rit Aprins lucind ca focul Palatul lor? }mprejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor +i vara-n veci nu moare, Iar ele-=i au cr[iasa lor +i toate sunt fecioare. La \ara lor nici zmei n-ajung! Dar ]ntr-o zi, la poart[, B[tu, de drumul greu =i lung, Sl[bit[ =i mai moart[, O fat[ de-mp[rat, cerând Un loc de mas, s[rmana, +i se ruga milos de blând, +i cum te cheam[? Ana . Eu nu pot, Ano, s[-\i descui; Acest drept al meu nu e. Cr[iasei noastre am s[-i spui S[ vie s[-\i descuie. 47

P-un nor de aur lunecând A zânelor cr[ias[ Venea cu p[rul râurând, Râu galben de m[tas[. Cr[iasa-n purpur =i-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Str[ba\i cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flac[ri ochii ei cr[ie=ti Cum st[ la zid plecat[; Descui. Dar eu m[ tem c[ e=ti Fecior! Ba nu: sunt fat[! +i dându-i zânele-ad[post Tr[ia cu ele sor[. Dar ]ntr-o zi a fost ce-a fost C[ nu s-a duc la hor[ +i-având inel, ea se juca Stând singur[-ntr-o vale: Pe-acolo doamna se plimba +i-a dat de Ana-n cale. Ce ai tu, Ano? Uite ce-i! Cr[iasa schimb[ fe\e, C[ n-a v[zut ]n via\a ei Inel, =i ce mândre\e! Din piatra tronului din rai Cioplit ]n flori m[iestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. 48

+i cum ]i zici? Inel ]i zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut p[rea pe deget. O, d[-mi-l mie! dr[g[la= Se roag[ ea-mb[tat[. |i-l dau, st[pâno, de m[ la=i S[ te cuprind o dat[! Cr[iasa-n veselia ei Cu grab[ se-nvoie=te: M[ strângi la piept, =i-atâta ce-i? +i pieptul Anei cre=te, +i cum ]ntinde bra\ul drept Mai viu ]i bate pieptul +i tremur[, strângând la piept Pe doamn[-sa cu dreptul. Atâta ce-i? Dar m-a durut! S[ nu pui mâna stâng[! +i-n urm[ zâna s-a zb[tut C[ prea mult vrea s-o strâng[. A=a fac =i copiii-n joc Când nu-=i ]n\eleg vrerea, Dar zânei i-a p[rut d-atunci C[ i-a sl[bit puterea. A doua zi, sub umbre rari De pom cu floarea alb[, F[cea, având m[rg[ritari, Dintr-]n=ii Ana salb[. Cr[iasa vine iar. Z[rind Frumoasa juc[rie, 49

Aprin=ii-i ochi mai mult s-aprind S[ aib-acea mândrie. Ce-i asta? Salb[! Ard r[zle\ M[rgeanuri ro=ii-n par[, +i n-ai fi dat d-ajunsul pre\ Al salbei, dând o \ar[. +i cui o dai tu? p[tima= Zâmbind cr[iasa-ngân[: |i-o dau =i \ie, de m[ la=i S[ te s[rut, st[pân[! Pe nimeni ea n-a s[rutat, Ori poate flori =i fluturi, Dar pentru salb[ i-ar fi dat +i-o sut[ de s[ruturi. A=a fac doi coii ]n joc, Când nu-n\eleg ce-i jocul, Dar zânei i-a p[rut d-atunci C[ i-a pierit norocul. A treia zi, privind ]n lac Copila, ca-n oglind[, Cerca =i nu putea pe plac Un brâu pe trup s[-=i prind[. Cr[iasa vine iar. Gr[bit S-a-ncins atunci cr[iasa, +i cât de strâns i s-a lipit De caldul trup m[tasa! Ea bate-n palme, vede-n lac C[ strâns[-i st[ mai bine; 50

Rotunde, ca un cap de mac, Stau sânurile pline, Mai nalt[ pare, =i-n umblat Ml[die ca o varg[, Ea simte cât de r[u i-a stat }n haina ei cea larg[. +i ochii-i otr[vi\i de dulci La brâu s[lbatici cat[. |i-l dau, cu tine de m[ culci Al[turea o dat[! Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, c[ am eu multe! Nu vreu! +i-n urm[ asta ce-i? De ce s[ n-o asculte? * +ti\i voi povestea, când un fiu De ]mp[rat odat[, }n piept cu dor turbat de viu, S-a ]mbr[cat ]n fat[, +i-având ]n loc de palo= fus, +i-n loc de coif n[fram[, Pe pieptul tân[r el =i-a pus Alti\[-n loc de-aram[? El st[ pe tron, =i lâng[ el Ce trist cr[iasa plânge! Cu mâna ei cea cu inel Rupându-=i salba, strânge Genunchii lui, ea st[-n genunchi! +i brâul =i-l dezleag[, 51

+i p[ru-i desf[cut m[nunchi }i umple fa\a-ntreag[. Eu toate, toate le-am pierdut! +i Dumnezeu m[ piard[ Din ochii lui, c[ te-am crezut! El râde =i-o dezmiard[: Acum nu-i timp s[ te boce=ti; Tu vii cu mine-acas[; Cr[ias[ dac[ nu mai e=ti, Vei fi ]mp[r[teas[!

RUG{MINTEA DIN URM{ (dup[ Lermontov) E=ti schilav tot! Un cer=etor Te-ntorci acum acas[, +i ce fecior frumos erai! Dar oricum e=ti, ce-\i pas[! Tu vei vedea iar satul t[u +i casa voastr[-n vale, +i biata mam[-\i va ie=i Plângând ]n cale. +i eu r[mân s[ mor pe-aici Cu liftele p[gâne! Ah, parc[ simt c[ n-am s-ajung S[ v[d ziua de mâine. Cu dou[zeci deodat[-n car La groap[ m[ vor duce, +i, bun e Domnul, de-om avea La cap o cruce. Noi de copii ne =tim, =i-am fost Ca fra\ii, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am ]mp[r\it cu tine; +i tu cu gura foc prindeai S[-mi dai ajutorare; S[-\i r[spl[teasc[ Dumnezeu, C[-i bun =i mare! +i-auzi acum! De-or ]ntreba }n sat de-a mea venire Tu-n loc de adev[r s[ spui C[ n-ai de mine =tire, 53

CUPRINS

C[ n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-\i place. C[ pentru ei ori viu, ori mort, Totuna face. Iar mamei Doamne, cum a= vrea Credin\a s-o ]n=ele! S[-i spui c[ m-ai l[sat r[nit La Turnu-M[gurele, Dar voi sosi cât de-n curând. Ascult[-mi rug[mintea, C[ mama, dac-ar =ti c[-s mort, +i-ar pierde mintea. Tu s-o amâi cu zi de zi +i spune-i câte toate, Ea e b[trân[, n-are mult S[ mai tr[iasc[, poate; +i pentru ce s[-i am[r[=ti +i zilele pu\ine? C[ n-are-n lume bun =i drag Decât pe mine. Iar Linii, de s-ar ]ntâmpla S[ v[-ntâlni\i vrodat[, S[-i spui c[-s s[n[tos =i-a= vrea S-o aflu m[ritat[. Tu uit[-i-te-n ochi s[ vezi De-o doare ori n-o doare; Iar dac[ vei vedea-o stând Nep[s[toare,

S[-i spui c[ m-ai l[sat r[nit Pe umedele paie, C[ doctorul ]n carnea mea Adânc[ brazd[ taie, C[ de dureri eu m[ izbesc +i urlu ziua-ntreag[, +i c-am murit gândind la ea, C[ mi-a fost drag[. +i dac[ ochii ei atunci Mai tulburi se vor face, N-o mângâia! E de prisos, Te rog s-o la=i ]n pace. O frunz[ ve=ted[ nu-\i d[ Cuvânt s[ zici c[-i toamn[ +i-o lacrim[ ]n ochii ei Nimic nu-nseamn[! +i-acum d[-mi mâna! A sunat Cornistul de plecare, Du Oltului din partea mea O cald[ salutare, +i-ajuns ]n \ar[, eu te rog, F[-mi cel din urm[ bine: P[mântul \[rii s[-l s[ru\i +i pentru mine!

VÂNTUL De fete mari e lunca plin[, Iar vântul, r[sf[\at copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colin[. +i fetele cu drag suspin[: O, Doamne, Doamne, ad[-ni-l! Pe umeri blondele lui plete Tresar =i sar ]ncetinel. El e frumos =i tinerel, Dar e sfios când e cu fete. Iar ele râd =i râd =irete +i pe furi= privesc la el. El umbl[ ca la el acas[ +i-ascult[ fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic +i r[sf[\at apoi ]=i las[ Pe spate capul =i nu-i pas[ De fete =i de câmp nimic. +i printre spice el =opte=te, Vorbind aiurea =i-alintat! +i, cum se plimb[-n lung =i-n lat, Cu fetele s[-mprietene=te +i din copil sfiios el cre=te Fl[c[u ]ntreg de s[rutat. Apoi ca-n glum[ el le prinde De mânec[, =i-aprins de dor, 56

CUPRINS

}=i face joc prin p[rul lor, }n urm[ bra\ul =i-l ]ntinde, Pe cea mai drag[ o cuprinde +i-o strânge c[tre el u=or. Tot mai aprins, tot mai aproape: S[ te s[rut, dr[gu\o, vrei? Ce ochi frumo=i ai, viorei, Ca un ]ntins adânc de ape. De el nu-i nici un chip s[ scape +i-atâta lucru-n urm[ ce-i? Ea st[ la pieptul lui pierdut[, Dintâi cu ochii la p[mânt. El zice-a=a câte-un cuvânt, Ea zice trei =i-l tot ajut[, +i uite-l, uite-l c-o s[rut[ Ei, vezi tu, fetele cum sânt! El a crezut c[ nu se poate, +i iac[ po\i! Dar s[ te \ii! E greu s[ dai de c[p[tâi Dar dac[ dai, merg strun[ toate; +i fata mult nu se socoate, Când pierde mintea cea dintâi. El o s[rut-acum pe salb[, +i fetele-mprejur se strâng! Dar e prea mult! Am s[ m[ plâng La to\i vl[dicii, s[ dau jalb[! Auzi, s[ duci tu lume alb[ P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng! 57

Ba ele-=i mai desfac =i sânul, +i-n sân el li se joac-acum }l prind odat[ =i-l sugrum, C[ prea s-obr[znici românul, Auzi, dar cine-i el, p[gânul, Ca s[-mi s[rute fete-n drum? Nu =tie nimeni de-unde vine, +i capu-i st[ la s[rutat! De-ar fi m[car de-aici din sat Voi, câ\i sunte\i fl[c[i ca mine, S[-mi spune\i voi acum, e bine S[ faci ca vântul, nu-i p[cat? Adic[ st[i! Ce fat[ moare Dac-o s[ru\i pu\in? Da zeu! Cum a= voi s[ fiu mereu Un vânt =i eu, ]n zi cu soare, De-ar fi numai secer[toare O fat[ pe care-o =tiu eu!

VESTITORII PRIM{VERII Dintr-alte \[ri, de soare pline, Pe unde-a\i fost =i voi str[ine, Veni\i, dragi p[s[ri, ]napoi Veni\i cu bine! De frunze =i de cântec goi, Plâng codrii cei lipsi\i de voi. }n zarea cea de veci albastr[ Nu v-a prins dragostea sihastr[ De ceea ce-a\i l[sat? Nu v-a fost dor De \ara voastr[? N-a\i plâns v[zând cum trece-n zbor Spre miaz[noapte nor de nor? Voi a\i cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-a\i adus De noi aminte! Str[inilor voi nu le-a\i spus C[ doine ca a noastre nu-s? +i-acum veni\i cu drag ]n \ar[! Voi revede\i câmpia iar[, +i cuiburile voastre-n crâng! E var[, var[! A= vrea la suflet s[ v[ strâng, S[ râd de fericit, s[ plâng!

CUPRINS

Cu voi vin florile-n c창mpie +i nop\ile cu poezie +i v창nturi line, calde ploi +i veselie. Voi toate le lua\i cu voi +i iar le-aduce\i ]napoi!

PE LÂNG{ BOI Pocnind din bici pe lâng[ boi, }n zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. +i de pe bici l-am cunoscut, +i cum \eseam, nici n-am =tiut Cum am s[rit =i m-am zb[tut S[ ies de la r[zboi. +i-atâta tort mi-am ]ncâlcit +i-n graba mare-am spart un geam, +tiu eu ce mi-a venit! Am cap, dar parc[ nu-l mai am! Ce-aveam s[-i spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori, =i eu voiam S[-ntreb cum a dormit. +i vezi a=a-i el, nu =tiu cum! M-a prins de bra\ =i m-a cuprins S[ m[ s[rute-n drum. Dar eu din bra\e-i m-am desprins +i l-am certat =i l-am ]mpins Dar n-am f[cut cu dinadins, +i r[u ce-mi pare-acum! O, nu mi-e c[ mi-am sângerat La prag piciorul ]ntr-un cui, Dar mi-e c[ e p[cat! Om bun ca dânsul nimeni nu-i, +i pentru-o vorb[ rea ce-i spui El toat[ ziulica lui Munce=te sup[rat! 61

CUPRINS

RADA Are Dochia mult cât are, Nu e mult o fat[ mare? C[-ntre domni, dar ori=iunde, Dac[-\i =tie ea r[spunde Grai ales =i lin ca apa, Apoi las c[ Rada =tie +i-n ce fel s[ poarte sapa. A fost =i ea-n =coli o toamn[, Dar g[se=ti ca ea vro doamn[? Cu cosi\[ g[lbioar[, Ea e nalt[ =i u=oar[ S-o vezi numai =i s[ tremuri! +i de-abia pe la Sân-Petru Umple optsprezece vremuri. Sunt =i-n sat destule fete, Cari de n-au cu ce s[-mbete Ochii omului, au pieptul ele Alb de taleri =i m[rgele. Rada, când o vezi, te fur[ Cu necontenitul zâmbet +i cu-a vorbelor c[ldur[. Harnic[, din zorii zilei Nu stau mâinile copilei F[r[ lucru, tot s[ prind[, Casa lor toat[-i oglind[. La izvor vezi pe Rodica Pân[-n zori, când pe sub stre=ini }nc[ doarme rândunica. 62

CUPRINS

Pe izlaz nu-i mult[ hrana, Dar vezi alb[ ce-i Joiana! +i-n amurg copila-n tind[ Foc ]n vatr[ vrea s-aprind[, Dar mu-mu, Joiana muge Rad[, f[, s-alergi degrab[, C[-n =opron vi\elul suge. Doar e tare! Haid mai iute! +i din drum, ca s[-i ajute, Vin fl[c[ii totdeauna. Nu-l ]njugi a=a cu buna Pe vi\el, =i Rada-i slab[, +tiu fl[c[ii! +i-=i fac seara Pe-aici vecinic ceva treab[. Vaca-i tot ce-au ei, ea biata! Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e vesel[ din fire; De noroc =i-ndestulire Inima-i ]n veci e plin[: Când e fericit[, spune-mi, Mai mult ce-are o regin[? Rada-i n[lucire vie, Când alearg[ pe câmpie +i-i bat vânturi ]n cosi\[, Ori când seara st[-n porti\[, +i-o ]ntrebi: Ce-a=tep\i, iubit[? +i pe dup-un stâlp s-ascunde, Galben[ =i z[p[cit[. 63

Dar la hold[! Arde soare, Fetele secer[toare Râd =i cânt[, snopi fag grâul, Murmur[-ntre s[lcii râul: Fug la râu vro patru fete, E =i Rada? Fug fl[c[ii +i ei, to\i, =i nu le-e sete. +i-n genunchi atunci pe \[rmuri Ea din pumni cât dou[ sf[rmuri Bea, iar Nicu: D[-mi =i mie! Taci! =i bea din p[l[rie! Cere el, cer mul\i s[-i deie: Rada râde, le d[ ap[, To\i din pumnii ei s[ beie. Zece stropi nu pot s[-ncap[: Prea e mic p[har de ap[! +i-atunci ea, când el glume=te, Joac[ pumnii =i-l strope=te Pe obraz, dar dr[g[la=[ Tot ea-l zvânt[,-n loc de cârp[ Mâneca de la c[ma=[. +i cum =tie ea s-aleag[ Ce-i frumos! Atât de drag[ O d[ portul ]mbr[cându-l! Când o vezi, te-mbat[ gândul C[, iubind-o trei dumineci, S-ar mira de tine-altarul Ce p[cat ai s[ cumineci!

Iat-o vesel[ =i-aprins[; Joac[ hora! Cum e-ncins[, Cum ]=i poart[-a ei f[ptur[, Toat[-i ca-n zugr[vitur[ Mamele, privind-o-n hor[, S[ cotesc: Olio, tu leic[, Ce mai drac frumos de nor[! De-o-ntâlnesc ]n drum b[trânii, Ei fac pod cu palma mâinii Peste ochii slabi, s-o vad[: Draga mo=ului, tu Rad[! +i uimi\i de fata Dochii O dezmiard[ =i, când pleac[, Umezi au de lacr[mi ochii. Dar de-i Rada cât de blând[, Ea de mic-a fost osând[ Pentru sat. +i nu-i mirare, Ei fl[c[i, ea fat[ mare: Pentru-un râs al ei se ceart[, +i din joc se prind feciorii La trânteli, cât Doamne iart[! Da! +i Rada-i mare hoa\[, Poate satul tot s[-l scoa\[ Din s[rit, ea =tie bine! Dar se teme de-oarecine. M[-sa e? Fereasc[ Domnul! Alt temut: ca s[ nu-=i piard[ Pe acel ce-i pierde somnul. 65

Unde mergi? M[ duc la moar[! Viu =i eu! +i din uscioar[ Vladu iese-n cap de strad[. Nu m-ajungi! Te-ajung eu, Rad[! Dar fugind i se desprinde +or\ul alb din brâu, iar Vladu Nu-i d[ =or\ul, ci i-l vinde. Ieri mi te-am f[cut sc[pat[; Azi nu-mi scapi nes[rutat[! Cum nu scapi din mân[ fumul Nu-mi e=ti drag, de ce-mi \ii drumul? Ea nu-=i crede-a ei cuvinte; De le-ar crede Vladu ]ns[, Rada =i-ar ie=i din minte. +i cum vrea =i nu vrea fata, Dragul ia, dragul d[ plata. Un s[rut p[cat s[ fie? Numai popa s[ nu-l =tie, C[ te sperie cu iadul M-ar putea speria pe mine Popii to\i, de-a= fi eu Vladul!

TREI, DOAMNE, +I TO|I TREI Avea =i dânsul trei feciori, +i i-au plecat to\i trei deodat[ La tab[r[, s[rmanul tat[! Ce griji pe dânsul, ce fiori, Când se gândea c[-i greu r[zboiul, N-ai timp s[ sim\i c[ mori. +i luni trecut-au dup[ luni +i-a fost de veste lumea plin[, C[ steagul turcului se-nchin[; +i mândrii codrului p[uni, Românii-au ispr[vit r[zboiul, C[ s-au b[tut nebuni. Scria-n gazet[ c[ s-a dat Porunc[ s[ se-ntoarc[-n \ar[ To\i cei pleca\i de ast[-var[ +i rând pe rând veneau ]n sat +i ieri =i ast[zi câte unul Din cei care-au plecat. +i-ai lui ]ntârziau! Plângând De drag c[ are s[-i revad[, Sta ziua-n prag, ie=ea pe strad[ Cu ochii zarea m[surând, +i nu veneau! +i dintr-o vreme Gemea, b[tut d-un gând. N[dejdea cald[-n el sl[bea, Pe cât cre=tea de rece gândul. 67

CUPRINS

El a-ntrebat pe to\i d-a rândul, Dar nimeni =tire nu-i =tia. El pleac[-n urm[ la cazarm[ S[ afle ce dorea. C[prarul vechi ]i iese-n prag. Ce-mi face Radu? el ]ntreab[, De Radu-i este mai cu grab[, C[ Radu-i este cel mai drag. E mort! El a c[zut la Plevna }n cel dintâi =irag! O, bietul om! De mult sim\ea C[ Radu-i dus de pe-ast[ lume, Dar ast[zi, când =tia anume, El sta n[uc =i nu credea. S[-i moar[ Radu! Acest lucru El nu-l ]n\elegea. Bl[stem pe tine, bra\ du=man! Dar George-al nostru cum o duce? Sub glie, taic[, =i sub cruce, Lovit ]n piept d-un iatagan! Dar bietul Mircea? Mort =i Mircea Prin v[i pe la Smârdan. El n-a mai zis nici un cuvânt; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos b[tut ]n cuie, |inea privirile-n p[mânt, P[rea c[ vede dinainte-i Trei mor\i ]ntr-un mormânt. 68

Cu pasul slab, cu ochii be\i El a plecat, gemând p-afar[, +i-mpleticindu-se pe scar[, Chema pe nume pe b[ie\i, +i se proptea de slab, s[rmanul, Cu mâna de p[re\i. Nu se sim\ea de-i mort ori treaz, N-avea puteri s[ se sim\easc[; El trebuia s[ s-odihneasc[ Pe-o piatr[-n drum sub un z[plaz S-a pus, ]nmormântând ]n palme-i Sl[bitul s[u obraz. +i-a stat a=a, pierdut =i dus. Era-n amiazi =i-n miez de var[ +i soarele-a sc[zut spre sear[, +i-n urm[ soarele-a apus, Iar bietul om sta tot acolo Ca mort, precum s-a pus. Treceau b[rba\i, treceau femei, +i uruiau tr[suri pe strad[, Solda\i treceau f[când parad[, +i-atunci, de=tept, privi la ei +i-=i duse pumnii strâns pe tâmple: Trei, Doamne, =i to\i trei!

LA OGLIND{ Azi am s[-ncrestez ]n grind[ Jos din cui acum, oglind[! Mama-i dus[-n sat! Cu dorul Azi e singur pui=orul, +i-am ]nchis u=a la tind[ Cu z[vorul. Iat[-m[! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! +i ce cap frumos r[sare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! +i la ureche Uite-o floare. Asta-s eu! +i sunt voinic[! Cine-a zis c[ eu sunt mic[? Uite, z[u, acum iau seama C[-mi st[ bine-n cap n[frama +i ce fat[ frumu=ic[ Are mama! M[ gândeam eu c[-s frumoas[! Dar cum nu! +i mama-mi coas[ +or\ cu flori, minune mare Nu-s eu fat[ ca oricare: Mama poate fi f[loas[ C[ m[ are. +tii ce-a zis =i ieri la vie? A zis: Ce-mi tot spun ei mie! Am =i eu numai o fat[, +i n-o dau s[ fie dat[; Cui o dau voiesc s[-mi fie Om odat[ . 70

CUPRINS

Mai =tiu eu! +i-a=a se poate! Multe =tiu, dar nu =tiu toate. Mama-mi d[ ]nv[\[tur[ Cum se \ese-o pânz[tur[, Nu cum stau cei dragi de vorb[ Gur[-n gur[. N-am s[ \es doar via\a-ntreag[! Las s[ v[d =i cum s[ leag[ Dragostea dar =tiu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, m[ prind feciorii drag[ +i pe mine! C[-s sub\ire! S[ m[ frâng[ Cine-i om, cu mâna stâng[! Dar a=a te place dorul: Sub\irea, cu bini=orul Când te strânge el, s[-\i strâng[ Tot trup=orul. Bra\ul drept dac[-l ]ntinde Roat[ peste brâu te prinde +i te-ntreab[: Drag[, strângu-l? +i tu-l cer\i, dar el, n[tângul, Ca r[spuns te mai cuprinde +i cu stângul. Iar de-\i cere =i-o guri\[ Doamne! Cine-i la porti\[? Om s[ fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine S[ v[d oare cu cosi\[ Sta-mi-ar bine? O, c[-mi st[ mie-n tot felul! S[ m[ port cu-ncetinelul: 71

Uite salb[, brâu, =i toate! +i cosi\e cump[rate, Stai, s[-nchei =i testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fat[ Stai s[ te s[rut o dat[! Tu m[ po\i, oglind[, spune! Ei, tu doar[ nu te-i pune S[ m[ spui! Tu ai, surat[, Gânduri bune. De-ar =ti mama! Vai, s[ =tie Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am s[ fiu tot fat[, Voi fi =i nevast-odat[: Las s[ v[d cât e de bine M[ritat[. C[ mi-a spus bunica mie C[ nevasta una =tie Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna +i m[ mir eu ce-o s[ fie Asta una! Brâu-i pus! Acum, din lad[ Mai ieu =or\u! O s[-mi =ad[ Fat[ cum ]mi st[ nevast[... Aolio! Mama-n ograd[! Era gata s[ m[ vad[ Pe fereast[. Ce s[ fac? Unde-mi st[ capul? Grabnic, hai s[-nchid dulapul S[ m[ port s[ nu m[ prind[. Salb[ jos! +i-n cui oglind[! 72

Ce-am uitat? }nchis[ u=a De la tind[. Intr[-n cas[? O, ba bine, +i-a g[sit ni=te vecine, St[ la sfat... toat[-s v[paie! Junghiul peste piept m[ taie; Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce b[taie!

EL-ZORAB La pa=a vine un arab, Cu ochii stin=i, cu graiul slab. Sunt, pa=[, neam de beduin, +i de la Bab-el-Manteb vin S[ vând pe El-Zorab. Arabii to\i r[sar din cort, S[-mi vad[ roibul, când ]l port +i-l joc ]n frâu =i-l las ]n trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap +i nu l-a= da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; +i de amar ]ndelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! Ai mei pierdu\i sunt, pa=[, to\i: O, mântuie-i, de vrei, c[ po\i! D[-mi bani pe cal! C[ sunt s[rac! D[-mi bani! Dac[-l g[se=ti pe plac, D[-mi numai cât soco\i! El poart[ calul, dând ocol, }n trap gr[bit, ]n pas domol, +i ochii pa=ei mari s-aprind; C[runta-i barb[ netezind St[ mut, de suflet gol.

CUPRINS

O mie de \echini prime=ti? O, pa=[, cât de darnic e=ti! Mai mult decât ]n visul meu! S[-\i r[spl[teasc[ Dumnezeu, A=a cum ]mi pl[te=ti! Arabul ia, cu ochii plini De zâmbet, mia de \echini De-acum, de-acum ei sunt sc[pa\i, De-acum vor fi =i ei boga\i, N-or cere la str[ini! Nu vor tr[i sub cort ]n fum, Nu-i vor cer=i copiii-n drum, Nevasta lui se va-ntrema; +i vor avea =i ei ce da S[racilor de-acum! El strânge banii mai cu foc, +i pleac[, beat de mult noroc, +i-alearg[ dus d-un singur gând, Deodat[ ]ns[, tremurând, Se-ntoarce, st[ pe loc. Se uit[ lung la bani, =i pal Se clatin[, ca dus de-un val, Apoi la cal prive=te drept; Cu pa=ii rari, cu fruntea-n piept, S-apropie de cal. Cuprinde gâtul lui plângând +i-n aspra-i coam[ ]ngropând 75

Obrajii palizi: Pui de leu, Suspin[ trist. Odorul meu, Tu =tii c[ eu te vând! Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta, Nu te-or petrece la izvor: De-acum smochini, din mâna lor, Ei n-or avea cui da! Ei nu vor mai ie=i cu drag S[-ntind[ mâinile din prag, S[-i iau cu mine-n =ea pe rând! Ei nu vor mai ie=i râzând }n calea mea =irag! Copiii mei cum s[-i ]mbun Nevestei mele ce s[-i spun, Când va-ntreba de El-Zorab Va râde-ntregul neam arab De bietul Ben-Ardun! Raira, tu, nevasta mea, Pe El-Zorab nu-l vei vedea De-acum, urmându-te la pas, Nici ]n genunchi la al t[u glas El nu va mai c[dea! Pe-Ardun al t[u, pe Ben-Ardun, N-ai s[-l mai vezi ]n zbor nebun Pe urma unui =oim u=or Ca s[-\i ]mpu=te =oimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! 76

Nu vei zâmbi, cum salt[-n vânt Ardun al t[u ]n alb vestmânt; +i ca s[ sim\i sosirea lui Mai mult de-acum tu n-o s[ pui Urechea la p[mânt! O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum \ii tu n[rile-n p[mânt +i coada ta fuior ]n vânt, }n zbor de rândunea! Cum mesteci spuma alb[-n frâu, Cum joci al coamei galben râu. Cum iei p[mântul ]n galop +i cum te-a=terni ca un potop De tr[snete-n pustiu! +tia pustiul de noi doi +i zarea se-ngrozea de noi +i tu de-acum al cui vei fi? +i cine te va mai scuti De vânturi =i de ploi? Nu vor gr[i cu tine blând, Te-or ]njura cu to\i pe rând +i te vor bate,-odorul meu, +i te-or purta =i mult, =i greu; L[sa-te-vor fl[mând! +i te vor bate,-odorul meu, S[ mori tu, cel crescut de noi!... 77

Ia-\i banii, pa=[! Sunt s[rac, Dar f[r[ cal eu ce s[ fac: D[-mi calul ]napoi! Se-ncrunt[ pa=a: E=ti nebun? Voie=ti pe ianiceri s[-i pun S[ te de-a câinilor? A=a! E calul meu, =i n-a=tepta De dou[ ori s[-\i spun! Al t[u? Acel care-l crescu Iubindu-l, cine-i: eu ori tu? De dreapta cui ascult[ el, Din leu turbat f[cându-l miel? Al t[u? O, pa=[, nu! Al meu e! Pentru calul meu M[ prind de piept cu Dumnezeu Ai inim[! Tu po\i s[ ai Mai vrednici =i mai mândri cai, Dar eu, st[pâne, eu? }ntreag[ mila ta o cer! Alah e drept =i-Alah din cer Va judeca ce-i ]ntre noi, C[ m[ r[pe=ti =i m[ despoi, M-arunci pe drum s[ pier. +i lumea te va blestema, C[-i blestem f[ptuirea ta! Voi merge, pa=[, s[ cer=esc, Dar mila voastr[ n-o primesc Ce bine-mi po\i tu da? 78

D[ pa=a semn. S[-l dezbr[ca\i +i binele ]n vergi i-l da\i! Sar eunucii, vin, ]l prind Se-ntoarce-arabul r[s[rind Cu ochii ]nghe\a\i... El scoate grabnic un pumnal, +i-un val de sânge, ro=u val De sânge cald a izvorât Din nobil-]ncomatul gât, +i cade mortul cal. St[ pa=a beat, cu ochi topi\i, Se trag spahiii-ncremeni\i. +i-arabul, ]n genunchi plecat, S[rut[ sângele-nchegat Pe ochii-n\epeni\i. S[-ntoarce-apoi cu ochi p[gâni +i-arunc[ fierul crunt din mâini: Te-or r[zbuna copiii mei! +i-acum m[ taie, dac[ vrei, +i-arunc[-m[ la câini!

SUP|IRICA DIN VECINI Ea mergea c[p=uni s-adune, Fragi s-adune Eu =edeam pe prag la noi. Ea, ca =arpele prin foi, Vine-ncet, pe ochi ]mi pune Mânile ei mici =i moi, }n ureche-o vorb[-mi spune, Râde lung =i fuge-apoi. Pieptul plin cu mâna-l \ine, Strâns ]l \ine, C[-i piept tân[r =i mereu Ar s[lta, =i-n salt e greu. St[ pe loc =i-i pare bine, Bate-n palme: Te =tiu eu: Nu mai viu! De viu la tine, M[ s[ru\i =i nu mai vreu! Eu o chem =i-i spui de toate, Multe toate, Multe bune =i-n zadar, Nu-mi faci capul c[lindar! Nu te cred =i nu s[ poate! Eu m[-ntorc: Ei du-te dar! Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gânduri iar. Stând a=a, un bra\ ridic[, Blând ridic[, P[rul meu, pe frunte dat. 80

CUPRINS

Când m[-nal\ r[mân mirat. Te-ai ]ntors? +i, sup\iric[, Ea pe piept mi s-a l[sat +i zâmbea c-un fel de fric[: R[ule, te-ai sup[rat?

NUMAI UNA! Pe umeri pletele-i curg râu Ml[die, ca un spic de grâu, Cu =or\ul negru prins ]n brâu, O pierd din ochi de drag[. +i când o v[d, ]ng[lbenesc; +i când n-o v[d, m[-mboln[vesc, Iar când merg al\ii de-o pe\esc, Vin popi de m[ dezleag[. La vorb[-n drum, trei ceasuri trec Ea pleac[, eu m[ fac c[ plec, Dar stau acolo =i-o petrec Cu ochii cât e zarea. A=a cum e s[rac[ ea, A= vrea s-o =tiu nevasta mea, Dar oameni r[i din lume rea }mi tot ]nchid c[rarea. +i câte vorbe-mi aud eu! To\i fra\ii m[ vorbesc de r[u, +i tata-i sup[rat mereu, Iar mama, la icoane, M[t[nii bate, \ine post; M[ blestem[: De n-ai fi fost! E=ti un netot! |i-e capul prost +i-\i faci de cap, Ioane! }mi fac de cap? Dar las s[-mi fac! Cu traiul eu am s[ m[-mpac +i eu am s[ tr[iesc s[rac, 82

CUPRINS

Muncind b[tut de rele! La fra\i eu nu cer ajutor, C[ n-am ajuns la mila lor +i fac ce vreau! +i n-am s[ mor De grija sor\ii mele! M[-ngroap[ fra\ii mei de viu! Legat de dânsa, eu s[ =tiu C[ am urâtei drag s[-i fiu? S[ pot ce nu se poate? Dar cu p[mântul ce s[ faci? +i ce folos de boi =i vaci? Nevasta dac[ nu \i-o placi, Le dai ]n tr[snet toate! Ori este om, de sila cui S[-mi plac[ tot ce-i place lui! A=a om nici vl[dica nu-i +i nu-i nici ]mp[ratul! S[-mi cânte lumea câte vrea, Mi-e drag[ una =i-i a mea: Decât s[ m[ dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul!

BRÂUL COSÂNZENII

CUPRINS

Avea Ileana ochi de soare +i galben p[r, un lan de grâu; Vestmânt avea \esut ]n floare +i-un brâu purta pe-ncing[toare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup ]ncins. El noaptea da lumini ca focul, +i-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vr[jit era c[, de-l va pierde, Norocul ei s[ piar[-n veci, Nici flori mai mult s[ n-o dezmierde, S[ n-afle umbr[-n codrul verde +i verile s[-i fie reci. Dar Sfântul Soare ziua-ntreag[ Pânde=te brâul l-ar fura. C[ lui de mult i-e fata drag[, Iar fata nu vrea s[-n\eleag[, +i el acum =i-ar r[zbuna! Ea trece-n dulce nep[sare Prin lunci cu flori =i doarme-n v[i, Iar p[zitor pe vânt ]l are }ntreaga via\[ vis ]i pare +i joc ]=i bate de fl[c[i.

Dar F[t-Frumos zâmbind s-arat[, +i-n drumul lui umblând de-atunci Sim\ea de-ajuns frumoasa fat[ C[ via\a noastr[ nu ni-e dat[ De dragul unor flori din lunci. Din ochi alba=tri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag ]i moare, Iar F[t-Frumos, vai, cum e el! Atâta dragoste nebun[! Eu nu o simt, tu n-o-n\elegi Visarea ta la ce \i-e bun[? Vrei s-o vis[m noi ]mpreun[? Atunci tu brâul s[-l dezlegi! Ea tremur[ zâmbind =i geme: Norocul meu ]ntreg ]l vrei! Ea numai pentru brâu se teme, C[ vor afla du=manii vreme S[-i fure-ntr-asta brâul ei. De ce te temi? Ne vom ascunde }n noaptea codrului umbros Sub brazii f[r[ grai, pe unde Nici ochi de om nu pot p[trunde, Nici flori cu t[inuit miros. El zice-a=a, s[ zic[ iar[, S[-i fac[ gândul ei u=or, 85

Iar gându-i se topea de par[ +i-n codru des, ]n zi de var[, S-ascunde fat[ =i fecior. Au fost ascun=i ]ncât nici floare, Nici ochi de om nu i-au z[rit. Dar printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi de soare C[zu pe brâu =i l-a r[pit. Atunci Ileana =i sim\e=te C[-i arde plânsul ]n priviri; Ea dup[ brâu ]n jur prive=te +-aprinsa-i fa\[-ng[lbene=te C[ nu e brâul nic[iri. +i cum ea vars[ desperat[ Un plâns amar, un cald =iroi, Curgea din cer ploaie curat[, Iar dintre ploi lucind s-arat[ Frumosul brâu stropit de ploi. +i-n ceruri c[l[torul Soare Râdea cu hohot repetat +i prin v[zduhuri plutitoare Izbea s[ge\i r[zbun[toare De-a lungul brâului furat. Vai, brâul meu! gemea copila. Atât de mult eu l-am temut, Dar F[t-Frumos descinsu-mi-l-a! +i-apoi plângea, mai mare mila, +i-n nop\i apoi ea s-a pierdut. 86

De-atunci totuna este firea, Dar multe nu-s din câte-au fost Azi nu-i Ileana nic[irea, De-abia tr[ie=te-n pomenirea Pove=tilor cu dulce rost. Iar Soarele-n v[zduhuri pline De zâmbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine! Dar brâul când ]n minte-i vine }=i bate =i-azi de tine joc. Dac-ai murit, frumoas[ fat[, Furatul brâu e viu mereu: Când plou[, vara, câteodat[ Un brâu de foc pe cer s-arat[, Iar noi ]i zicem curcubeu.

DU+MANCELE

CUPRINS

Las ochii, mam[, las s[ plâng[! Tu-n leag[n tot cu mâna stâng[ Mi-ai dat s[ sug de-aceea sânt N[tâng[! Dar n-am pus doar[ jur[mânt, S[ merg neplâns[ ]n mormânt! Nu plâng c[ mi-e de Leana team[; De ciud[ plâng eu numai, mam[. Cuvintele ei nu le ieu }n sam[, Dar mi-e ru=ine =i mi-e greu, C[ scoal[ satu-n capul meu. Ea duce sfat din cas[-n cas[ C[ n-am broboade de m[tas[, N-am =or\ cu flori =i dac[ n-am Ce-i pas[? N-am mers s[-i cer, aveam-n-aveam; +i n-o s[-mi mearg[ neam de neam. St[-n drum de vorb[ cu vecine +i bate-n pumni: S[ mor ]mi vine, Auzi tu! S[ se prind[ ea Cu mine! +tii, ieri, la moar[, ce spunea? C[-s proast[ foc =i gur[ rea! +i-auzi! ]i umbl[-n cap, tu, sor[, S-ajung[ ea Lucsandrei nor[! 88

O, mearg[-i numele! N-o vezi La hor[? Ce =or\! Nu-\i vine nici s[ crezi; F[ cruce, fa, s[ nu-l visezi. Nu l-a= purta nici de porunc[! Ce poart[ ea, alt om arunc[. C-un rând de haine-o v[d mergând La munc[, La joc =i hori acela=i rând, }l poart[-ntruna, =i de când! Lucsandra-i doar[ preuteas[, Ea-=i cat[ nor[ mai aleas[, S-o duc[-n bunuri =i-n duium Acas[. Ea n-a ajuns, oricum =i cum, S[-=i strâng[ nora de pe drum. S[-=i ieie nor[ pe-o satan[? C[ e s[rac[ =i golan[; De ce nu vine ca s[-i dau Poman[? Nu-i casa lor ]n care stau +i-n cas[ nici cenu=[ n-au! Auzi tu, mam[, câte-mi spune? +i-alearg[-n sat s[ mai adune +i câte porecliri pe-ascuns }mi pune. De-a= sta s[-i dau =i eu r[spuns, La câte legi am fi ajuns! 89

Ea-mi sare-n drum, c[ doar[-doar[ M-apuc s[-i spui o vorb[-n poar[; +i dac[ tac, ]i vin c[lduri S[ moar[. S[ vezi tu, mam[,-njur[turi! C[ ea cu m[-sa-s zece guri. Cu gura, m[-sa bate-o gloat[, +i-i de otrav[ Leana toat[ Mi-ar pune capul sub picior, S[ poat[. Dar lor pe plac eu n-am s[ mor, C[ n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singur[-mi \es tortul +i umblu =i eu cum socot C[-i portul. De n-am m[t[suri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici r[u de tot. M[ prind cu ea? Cel sfânt s-o bat[! Dar cum m[ prind? Ea e bogat[, Ce haine mi-am f[cut ca ea Vrodat[? La joc m[ po\i oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs =i-i scot eu nume? Ori ies, g[tit[-n ciuda ei, ]n lume? 90

}i =tiu eu focul ochii mei! Lisandru e, c[ alta ce-i? Dar ce? }l \iu legat de mine? }l trag de mânec[? Ba bine! El vine-a=a, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot u=a s[ i-o-ncui, De st[ prea mult, eu cum s[-i spui? Sunt eu la urm[ vinovat[, C[ Leana umbl[ ca turbat[ S[-l vad[-n casa lor intrând O dat[? +i dac[ lui nu-i d[ prin gând, Ea blastem[ de nu-=i d[ rând! Dar poate da ea bobi cu sâta! O fierbe ciuda pe urâta, C[-s mai frumoas[ decât ea, +i-atâta! S[ aib[ Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea. C[ boii-s buni, bine-i bogat[; Dar dac[ pui fl[c[i odat[ S-aleag[ dân=ii cum socot O fat[: Bogata-=i pup[ boii-n bot, }mb[trânind cu boi cu tot! 91

MOARTEA LUI FULGER }n goana roibului un sol, Cu frâu-n din\i =i-n capul gol, R[sare, cre=te-n z[ri venind, +i z[rile de-abia-l cuprind, +i-n urm[-i corbii cronc[nind Alearg[ stol. El duce regelui r[spuns Din tab[r[. +i \ine-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la r[zboi, +i-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal str[in L-a fulgerat un bra\ hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar ro= de sânge-i albul tort, +i pieptul gol al celui mort De l[nci e plin. S[rmanul crai! Când l-a v[zut +i, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaim[-n l[turi =i-a r[mas Cu pumnii strân=i, f[r[ de glas, Ca un pierdut. S[-i moar[ Fulger? Po\i sf[rma +i pe-un voinic ce cuteza 92

CUPRINS

S[-nal\e dreapta lui de fier S[ prind[ fulgerul din cer? Cum pier mi=eii dac[ pier Cei buni a=a? Dar mâne va mai fi p[mânt? Mai fi-vor toate câte sânt! Când n-ai de-acum s[ mai prive=ti Pe cel frumos, cum ]nsu\i e=ti, De dragul cui s[ mai tr[ie=ti, Tu soare sfânt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu p[rul alb =i despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, +i tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat =i umblet slab[ ce-i! Topi\i sunt ochii viorei De-atâta vaiet nentrerupt, +i graiul stins =i-obrazul supt +i tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei! De dorul cui =i de-al cui drag, S[-mi plâng[ sufletul pribeag, }ntreag[ noaptea nedormind, Ca s-aud roibii tropotind, S[ sar din pat, s-alerg ]n prag, S[ te cuprind! 93

Nu-l dau din bra\e nim[nui! }nchide\i-m[-n groapa lui M[ la=i tu, Fulgere, s[ mor? }\i la=i p[rin\ii-n plâns =i dor? O, du-i cu tine, drag odor, O, du-i, o, du-i! Ah, mam[, tu! Ce slab[ e=ti! N-ai glas de vifor, s[ jele=ti; N-ai mâini de fier, ca fier s[ frângi; N-ai m[ri de lacr[mi, m[ri s[ plângi, Nu e=ti de foc, la piept s[-l strângi, S[-l ]nc[lze=ti! +i tu, cel spre b[t[i aprins, Acum e=ti potolit =i stins! N-auzi nici trâmbi\ile-n v[i, Nu vezi cum sar gr[bi\i ai t[i Râdeai de moarte prin b[t[i, Dar ea te-a-nvins. Pe piept, colac de grâu de-un an, +i-n loc de galben buzdugan, F[clii de cear[ \i-au f[cut }n dreapta cea f[r[ temut, +i-n mâna care poart[ scut |i-au pus un ban. Cu f[clioara, pe-unde treci, Dai zare negrilor poteci }n noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vam[ peste râu. 94

Merinde ai colac de grâu Pe-un drum de veci. +i-ntr-un co=ciug de-argint te-au pus Deplin armat, ca-n ceruri sus S[ fii ]ntreg ce-ai fost mereu, S[ tremure sub pasu-\i greu Albastrul cer, la Dumnezeu Când vei fi dus. Mira\i =i de r[suflet goi, V[zându-\i chipul de r[zboi, S[ steie ]ngerii-nlemnit; +i, orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre r[s[rit!... Iar când a fost la-nmormântat, To\i mor\ii parc[ s-au sculat S[-=i plâng[ pe ortacul lor, A=a era de mult popor Venit s[ plâng[ pe-un fecior De ]mp[rat! +i popi, =irag, c[delni\ând Ceteau ectenii de comând +i clopote, =i plâns, =i vai, +-o=tenii-n =ir, =i pas de cai, +i sfetnici, =i feciori de crai, +i nat de rând. +i m[-sa, biata! Cum gemea +i blestema, =i se izbea 95

S[ sar[-n groap[: L-au ]nchis Pe veci! Mi-a fost =i mie scris S[ m[ de=tept plângând din vis, Din lumea mea! Ce urm[ las[ =oimii-n zbor? Ce urm[, pe=tii-n apa lor? S[ fii cât mun\ii de voinic, Ori cât un pumn s[ fii de mic, C[rarea mea =i-a tuturor E tot nimic! C[ tot ce e=ti =i tot ce po\i, P[rere-i tot dac[ soco\i De mori târziu ori mori curând, De mori s[tul, ori mori fl[mând, Totuna e! +i rând pe rând Ne ducem to\i! Eu vreau cu Fulger s[ r[mân! Ah, Dumnezeu, nedrept st[pân, M-a du=m[nit tr[ind mereu +i-a pizmuit norocul meu! E un p[gân =i Dumnezeu, E un p[gân. De ce s[ cred ]n el de-acum? }n fa\a lui au to\i un drum, Ori buni, ori r[i, tot un mormânt! Nu-i nimeni drac =i nimeni sfânt! Credin\a-i val, iubirea vânt +i via\a fum! 96

+i-a fost minune ce spunea! Gr[bit poporul cruci f[cea De mila ei, =i sta-ngrozit. +i-atunci un sfetnic a venit +i-n fa\a doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al c[rui chip te temi Abia te-aude când ]l chemi: B[trân ca vremea, stâlp r[mas, N[scut cu lumea ]ntr-un ceas, El parc[-i viul parastas Al altor vremi. +i sprijin pe toiag c[tând +i-ncet cu mâna ridicând Sprâncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele r[sar: Nepoat[ drag[! De-n zadar Te v[d plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi +i inima din noi o frângi Ne doare c-a fost scris a=a, Ne dori mai r[u cu jalea ta: De-aceea, doamn[, te-am ruga S[ nu mai plângi. Pe cer când soarele-i apus, De ce s[ plângi privind ]n sus? Mai bine ochii-n jos s[-i pleci, S[ vezi p[mântul pe-unde treci! El nu e mort! Tr[ie=te-n veci, E numai dus. 97

N-am cap =i chip pe to\i s[-i spui +i-a= spune tot ce =tiu, dar cui? C[ de copil eu m-am luptat }n rând cu Volbur[-mp[rat +i =tiu pe Criv[\ cel turbat Ca \ara lui. Ce oameni! Ce sunt cei de-acum! +i to\i s-au dus pe-acela=i drum. Ei =i-au plinit chemarea lor +i i-am v[zut murind u=or; N-a fost nici unul plâng[tor, C[ via\a-i fum. Zici fum? O, nu-i adev[rat. R[zboi e, de viteji purtat! Via\a-i datorie grea +i la=ii se-ngrozesc de ea S[ aib[ tot cei la=i ar vrea Pe neluptat. De ce s[-ntrebi via\a ce-i? A=a se-ntreab[ cei mi=ei. Cei buni n-au vreme de gândit La moarte =i la tânguit, C[ci plânsu-i de nebuni scornit +i de femei! Tr[ie=te-\i, doamn[, via\a ta! +i-a mor\ii lege n-o c[ta! Sunt crai ce schimb-a lumii sor\i, Dar dac[ mor, ce grij[ por\i? Mai simte-n urm[ cineva C[ ei sunt mor\i? 98

Dar =tiu un lucru mai pe sus De toate câte \i le-am spus: Credin\a-n zilele de-apoi E singura t[rie-n noi, C[ multe-s tari cum credem noi +i mâine nu-s! +i-oricât de am[râ\i s[ fim Nu-i bine s[ ne dezlipim De cel ce vie\ile le-a dat! O fi via\a chin r[bdat, Dar una =tiu: ea ni s-a dat Ca s-o tr[im! Ea n-a mai plâns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea +i n-a mai ]n\eles ce-a zis +i nu vedea cum au ]nchis Sicriul alb era un vis +i ea-l tr[ia. Senini de plânset ochii ei, Vedea b[rba\i, vedea femei, Cu spaim[ mut[-n jur privea. Din mult nimic nu-n\elegea; +i s[ muncea s[ =tie ce-i. +i nu putea. I-a fulgerat deodat[-n gând S[ râd[, c[ci vedea plângând O lume-ntreag[-n rug[ciuni. }n fa\a unei gropi s-aduni 99

Atâta lume de nebuni! S[ mori râzând... +i clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; +i-adânc, din bubuitul frânt Al bulg[rilor de p[mânt, Vorbea un glas, un cântec sfânt +i n[l\[tor: Nu cerceta aceste legi, C[ e=ti nebun când le-n\elegi! Din codru rupi o r[murea, Ce-i pas[ codrului de ea! Ce-i pas[ unei lumi ]ntregi De moartea mea!

100

P{STORI|A Umbre mari r[sar pe cale, Ziua moare dup[ culmi; De pe coast[, pe sub ulmi, Se scoboar[ mieii-n vale. Obosit =i blând popor! +i cântând, p[=e=te-agale O copil[-n urma lor. Noapte bun[, soare sfânt, Pân[ mâine! Noapte bun[! Mâine iar vom fi-mpreun[, Tu s[ râzi =i eu s[ cânt. Mâine pân[-n zori te scoal[, Ad[ flori de-argint ]n poal[ +i le-a=terne pe p[mânt! +i, murind, ]ntinere=te Soarele de dragul ei, +i-o cunun[ de scântei El prin p[r i le-mplete=te: Mâine dac[ n-oi veni. P[ru-n ap[ \i-l prive=te, Dor de mine de-\i va fi! +i-i va fi de soare dor! Mâine blonda p[stori\[, Despletind a ei cosi\[ Toat[ ziua la izvor, Va privi cu drag la plete Pline de-aur ce i-l dete Soarele ascuns sub nor. 101

CUPRINS

PRAHOVA Din p[mânt, din locuin\a Mamei tale, ie=i zâmbind, Prahova! +i stai mirat[ +i te tremur[ dorin\a S[ vezi lumea cu lumin[! Inima de plâns \i-e plin[; Ochii t[i spre soare cat[ +i-ai t[i ochi mai vii s-aprind. }n p[mânt cât e de rece +i-n p[mânt nu vezi nimic Nu te mai ]ntoarce-acas[! Eu pe drum te voi petrece Cu pove=ti =i cu pove\e, Voi cânta a ta frumse\e! Las[ lumea ta, o las[, Tu frumoas[, eu voinic! Vino-ncet pe-aici, iubit[! Ad[ mâna, s[ nu cazi Peste pietrele din cale! Tu tresari de fericit[ +i-mb[tat[ de via\[; Soarele-\i r[sare-n fa\[ Haid-acum fugind la vale Printre =optitorii brazi. Ce frumos se-mbrac[ dealul Cu flori ro=ii pe-unde treci! 102

CUPRINS

}\i ]ntâmpin[ sosirea Mun\ii ce despart Ardealul, Codrii vechi =i plini de noapte, Luncile cu mii de =oapte. Râzi cu hohot la privirea Neguro=ilor Buceci? Uite-acum cât e=ti de mare, Uite ce frumoas[ e=ti! Tu, s[lbatico-ntre fete, Iat[ sate-acum ]n zare, Prahova, s[ fii cuminte! |ine cump[t la cuvinte, St[i =i pune-\i flori ]n plete, Mai frumos s[ te g[te=ti. Potrive=te-\i p[rul bine; Strânge mijlocelul t[u, Pieptul plin ca s[-\i r[sar[! S-or uita fl[c[i la tine, +i copile tinerele: S[ vorbe=ti frumos cu ele, S[ nu-\i scoat[ vorb[-n \ar[ C[ tu e=ti crescut[ r[u! Iat[ satul! E Azuga. Tu auzi acum ]ntâi Dulce vuiet de vioar[ Haid,-iubito, haid cu fuga, S[ juc[m =i noi chindia! Cum te-aprinde veselia 103

+i cum joci tu de u=oar[, +i-ai voi s[ tot r[mâi! Dar te mân[-n lume dorul S[ vezi lumea! +i tu fugi +i te pierzi visând cu gândul. Vesel[-\i ml[dii trup=orul +i la brâu pui flori de vi\[, Flori de crâng pui ]n cosi\[ +i pe-alesul t[u visându-l Treci prin v[i, cu blânde rugi. Dar auzi! E plin p[mântul De r[sunete! Pe loc Un balaur cât un munte Vine-nfiorat ca vântul Cu o sut[ de picioare Cu mugiri =uier[toare, +i-i c-un ochi de foc ]n frunte +i pe n[ri el vars[ foc! Prahova n[valnic sare, Ne=tiind aceasta ce-i. Pletele-i r[mân r[zle\e, Ochii plini de spaim[-i are +i cu pieptul gol s-arunc[ Peste lini=tita lunc[ P[rul ei sunt valuri cre\e, Spuma alb[-i pieptul ei! Te-ai speriat, frumoas[ fat[, Galben[ ce te-ai f[cut! 104

A fost tren, n-a fost balaur! Plângi acum =i, ru=inat[, Pieptul plin, v[dita tain[, |i-l ascunzi sub larga hain[ +i dai p[rului de aur Tot repaosul pierdut. Dar tu ui\i curând! +i iar[ Sal\i pe netedele lunci, +i cu râsuri repetate, Vesel[ din cale-afar[, Iai câmpiile de-a latul, +i când vezi deoparte satul Ba\i ]n palme =i pe spate Capul ginga= \i-l arunci. Iat-o! Pe sub râpi ]nalte, Ea cu hohote adânci Fuge, parc[-i urm[rit[; Strânge pieptul s[ nu-i salte +i pe dup[ stânci dispare +i târziu, departe-n zare, Lene=[ =i obosit[, Iese iar de dup[ stânci. Câteodat[, mânioas[, Spumegând la cotituri, Te azvârli vuind la vale Dar a=a e=ti mai frumoas[! Ochii negri \i-i ]ntuneci; +i s[lbatic[ aluneci; 105

De-al t[u vuiet gem ]n cale Luni=titele p[duri. Stai! Tu sim\i un tremur rece! Caraimanul, pân[-n nori, St[ pândind ]n cap s[-\i cad[ Pe sub el dac[ vei trece! Uite, parc[-l mi=c[ vântul! S[ ne-ajute Domnul sfântul! Uite-acum, s[ nu ne vad[ Am sc[pat! dar ce fiori! Dar de ce-\i astâmperi pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, ]\i moare mintea +i-\i ]ntinere=te glasul Iat[, vilele r[zle\e Cu ciudate turnule\e! Tu te-nchini pe dinaintea }nvechitei mân[stiri. Vezi castelul ]n lumin[; Brazi tr[sni\i pe dânsul cad. +i sub codru, vis[toare, Trece-n gânduri o regin[ Palid[ e Carmen Sylva! Al ei nume pomeni-l-va Codru-n veci, c-a fost sub soare Doamna codrilor de brad. S[ plec[m, frumoas[ fat[, S[ plec[m, c[ z[bovim! Iat[, Prahovi\a-n vale, 106

Ca =i tine-o alintat[, Pribegind cu doru-i volnic! Iat[. Câmpina pe colnic, +i Doftana-\i iese-n cale +i noi tot c[l[torim. +i-acum trenul când mai vine Nu te temi! Cu el ]n pas Fugi al[turi, sal\i nebun[, Râzi de el, =i el de tine! El u=or =i tu u=oar[ Dar el zboar[, zboar[, zboar[, +i prin v[i departe sun[ Batjocoritoru-i glas. Dar ce ai, frumoas[ fat[, De ce-\i bate pieptul des? Prahova, dup[ movil[ Pentru ce te-opre=ti mirat[ +i pleci ochii? Colo-n zare Un fl[c[u frumos r[sare, E Teleajenul, copil[, Sim\i c[ este-al t[u ales. Semne el cu mâna-\i face; Tu ro=e=ti râzând mereu, +i râzând te-neac[ plânsul. Prahova, te las ]n pace! Nu mai ceri a mea-nso\ire, Te-am adus pân[ la mire: Mân[-n mân[ tu cu dânsul S[ pleca\i cu Dumnezeu! 107

VARA Priveam f[r[ de \int[-n sus }ntr-o s[lbatic[ splendoare Vedeam Ceahl[ul la apus, Departe-n z[ri albastre dus, Un uria= cu fruntea-n soare, De paz[ \[rii noastre pus. +i ca o tain[ c[l[toare, Un nor cu muntele vecin Plutea-ntr-acest imens senin +i n-avea aripi s[ mai zboare! +i tot v[zduhul era plin De cântece ciripitoare. Privirile de farmec bete Mi le-am ]ntors c[tre p[mânt Iar spicele jucau ]n vânt, Ca-n hor[ dup-un vesel cânt Copilele cu blonde plete, Când salt[ largul lor vestmânt. }n lan erau feciori =i fete, +i ei cântau o doin[-n cor. Juca via\a-n ochii lor +i vântul le juca prin plete. Miei albi fugeau c[tre izvor +i grauri suri zburau ]n cete. Cât de frumoas[ te-ai g[tit, Naturo, tu! Ca o virgin[ Cu umblet drag, cu chip iubit! A= vrea s[ plâng de fericit, 108

CUPRINS

C[ simt suflarea ta divin[, C[ pot s[ v[d ce-ai pl[smuit! Mi-e inima de lacrimi plin[, C[-n ea s-au ]ngropat mereu Ai mei, =i-o s[ m[-ngrop =i eu! O mare e, dar mare lin[ Â&#x2014; Natur[, ]n mormĂ˘ntul meu, E totul cald, c[ e lumin[!

109

SPINUL St[tea frumoasa pe-un r[zor; Voinicul lâng[ ea devale, S[-i scoat[ spinul din picior +i ea plângea: Un spin ]n cale! De ce tot râzi? Ah, cum m[ dor Aceste râsete-ale tale! Ea are flori de crâng la sân, +i-n p[r un trandafir s[lbatic, +i p[rul ei de rou[-i plin. Ei, las s[ râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, +i vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? +i-atât e doar[ bine! C[ci n-am putut ]n deal s[ ies; Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine! Cu ochii-nchi=i =i strân=i de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, las[-m[, c[ nu mai pot! Fricoas[ e=ti! Da! Te-a= vedea! Fricoas[, eu? A=a e frica? N-ai mil[ de durerea mea! Nu-\i pas[! Da! Ca de nimica! Ba-mi pas[ mult, c[ eu n-a= vrea S[-mi fie =chioap[ nevestica!

CUPRINS

Ea-=i potrive=te floarea-n p[r, +i-i ]nfloresc zâmbind obrajii Cei albi ca florile de m[r. S[ fiu chiar =chioap[, ce-i apoi? C[ ce \i-e drag, tot drag r[mâne! Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, drag[, e ca mâine Tu cum s[ joci? S[rac de noi! S[ stai la mas[-ntre b[trâne. Ea-=i \ine bra\ul stâng pe piept +i-nceti=or dezmiard[ fruntea Fl[c[ului cu bra\ul drept. Eu \ie vreau s[-\i fiu pe plac; +i n-o s[ joc, =i ce-i cu asta? A=a-i! Dar eu? Eu ce m[ fac? La nunt[-mi, bat[-o n[pasta, S[ nu joc eu? De-a= =ti c[ zac, La nunt[ vreau s[-mi joc nevasta! Ea râde-acum! Nebun ce e=ti! Fl[c[ul grabnic s[ ridic[: Ei, iac[ spinul! Ce-mi pl[te=ti? Vrei plat[? Uite, ai trei fragi, +i din cosi\[-\i dau bujorii... +i toat[ frunza de pe fagi! De dor de fragi s[ plâng feciorii? De flori d[-mi ochii t[i cei dragi +i pentru fragi d[-mi obr[jorii! 111

+i ea-l love=te-nceti=or, Zâmbind, cu palma peste gur[. Eu =tiu! S[ ceri a=a-i u=or! Dar las acum! E joi aici +i nimeni, a=teptând, nu moare! M[ por\i ca pe copiii mici! Dar joi, s[ =tii! Trei fragi =i-o floare! +i joi tu n-ai ce s[ mai zici, C[ pentru multe-mi e=ti datoare!

112

CÂNTECE XXXI Mama zice din Scriptur[: Dac[ doi prieteni ai, Vrând s[ dai a ta avere Unuia, c[rui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urm[-i pref[cut D[-o dar cui n-a cerut! Eu explic cuvântul mamei: Mam[, eu te-am priceput! Tu-mi e=ti drag[, tu =i-o fat[! Tu-mi tot ceri s[ te s[rut, Ea nu-mi cere niciodat[. +i, dup[ scriptura ta, Ghici, pe cine-a= s[ruta? XXXIV Era ]n noaptea }nvierii, }ngenuncheatului popor I se cânta legenda sfânt[ A marelui Mântuitor. Nep[s[tor eu stam de-al[turi Privind modernii c[rturari O copili\[-ngenuncheat[ M[ tot privea cu ochii mari.

113

CUPRINS

V[zând c[ singur ]n picioare A=a nep[s[tor r[mân, Mi-a zis naiv =i cu mustrare: Da ce? matale e=ti p[gân? A fost un fulger mititica +i ]n genunchi eu am c[zut Ca un fricos ]n fa\a mor\ii; +i-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la p[l[rie port +i eu o floare; Când ]mi zâmbe=ti, ]n pieptu-mi mort R[sare soare; Nelini=tit când te a=tept, Ah, cum m[ doare; +i când nu vii, sim\esc ]n piept C[ via\a-mi moare! XLII Pe Bistri\a, cântând O tân[r[ fecioar[, }n vânt având vestmântul +i-n p[r vuindu-i vântul, Cu pluta ei u=oar[ Trecea-n amurgul zilei Pe Bistri\a cântând.

114

}nchise ]ntre stânci, S[lbaticele ape Gemeau ca-n agonie, Albastre de mânie, Izbindu-se s[ scape Cu vuiet =i cu vaiet }nchise ]ntre stânci. La cârma plutei sta Copila zâmbitoare: Mireas[-i ast[ fat[ Cu moartea cununat[, +i-n stingerea de soare P[rea un chip din basmuri La cârma plutei sta! Privind ]n urma ei, Vedeam cum dânsa trece Râzând pe lâng[ stânc[ De nu venea adânc[ Din ceruri noaptea rece, +i-acum a= fi acolo Privind ]n urma ei! XLIV Tu, ulciorule de lut, Am avut aceea=i soarte Amândoi dintru-nceput Eu din tine m-am n[scut +i de-a pururi dup[ moarte Iar vom fi acela=i lut! 115

Ast[zi plâng =i te s[rut, C[-mi e=ti singurul meu bine +i e=ti lut =i tu ca mine. Din etern am fost un lut, Dar o soart[-ntâmpl[toare Te-a f[cut ulcior pe tine: Om pe mine m-a f[cut; Ah, ]ntors era mai bine! XLV Toamna târziu, }n noaptea cu lun[, Cum vâjâie codru +i geme, =i sun[! Din nordul cu neguri Un vuiet r[sare, +i vine, =i cre=te Mai uite, mai tare: Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte +i bine-n\elege Al o=tilor vuiet Din norduri pornite El vrea s[ r[scoale Puteri obosite +i-njur[ =i url[, C[-=i simte pierirea. +i galben se face, Nu poate s-adoarm[, Nu-=i afl[ nici pace, 116

+i tremur[ codru Cu inima rupt[ De spaim[, se zbate, Cu vântul se lupt[, Pocne=te =i sun[ +i-=i url[ durerea, C[ci vântul ]l prinde +i-l strânge de mijloc, Topindu-i puterea! +i codrul se-ndoaie; +i-l biruie vântul, Râzând, ]l sugrum[ +i-i rupe vestmântul, +i p[rul i-l smulge +i-n v[i ]l arunc[. Un \ip[t r[sare Pe deal =i pe lunc[: Gr[bitele p[s[ri Cu vuiet alearg[ +i norii vin stoluri Pe-ntinderea larg[, De spaim[ s-ascunde Pârâul sub ghea\[ +i regele codru, Din ultima via\[, Suspin[ v[zându-=i Pustiul, =i geme, +i cade pe spate, +i moare cu fruntea Pe pieptul naturii, +i moare natura De jalea p[durii }n toamn[ târziu! 117

FIRE DE TORT (1896)

118

Din via\[ CUPRINS

MAMA }n vaduri ape repezi curg +i vuiet dau ]n cale, Iar plopi ]n umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc C[r[ri ce duc la moar[ Acolo, mam[, te z[resc Pe tine-ntr-o c[scioar[. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flac[ra lor geme: Clipe=te-abia din când ]n când Cu stingerea-n b[taie, Lumini cu umbre-amestecând Prin col\uri de odaie. Cu tine dou[ fete stau +i torc ]n rând cu tine; Sunt ]nc[ mici =i tat[ n-au +i George nu mai vine. Un basm cu pajuri =i cu zmei }ncepe-acum o fat[, Tu taci =-ascul\i povestea ei +i stai ]ngândurat[.

119

+i firul t[u se rupe des, C[ci gânduri te fr[mânt[. Spui =oapte f[r[ de-n\eles, +i ochii t[i stau \ânt[. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfir[... Te ui\i la el =i nu-l ridici, +i fetele se mir[. ...O, nu! Nu-i drept s[ te-ndoie=ti! La geam tu sari deodat[, Prin noapte-afar[ lung prive=ti Ce vezi? ]ntreab-o fat[. Nimic... Mi s-a p[rut a=a! +i jalea te r[pune, +i fiecare vorb[-a ta E plâns de-ngrop[ciune. }ntr-un târziu, neridicând De jos a ta privire: Eu simt c[ voi muri-n curând, C[ nu-mi mai sunt ]n fire... Mai =tiu =i eu la ce gândeam? Ave\i =i voi un frate... Mi s-a p[rut c-aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el!... S[-l v[d venind, A= mai tr[i o via\[. E dus, =i voi muri dorind S[-l v[d o dat[-n fa\[. 120

A=a vrea poate Dumnezeu, A=a mi-e datul sor\ii, S[ n-am eu pe b[iatul meu La cap, ]n ceasul mor\ii! Afar[-i vânt =i e-nnorat, +i noaptea e târzie; Copilele \i s-au culcat Tu, inim[ pustie, Stai tot la vatr[-ncet plângând: E dus =i nu mai vine! +-adormi târziu cu mine-n gând Ca s[ visezi de mine!

121

LUPTA VIE|II Gazel

CUPRINS

Copiii nu-n\eleg ce vor: A plânge-i cumin\ia lor. Dar lucrul cel mai la= ]n lume E un b[rbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul }n ochii unui lupt[tor. O lupt[-i via\a; deci te lupt[ Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? E=ti un nemernic Când n-ai un \el hot[râtor. Tu ai pe-ai t[i! De n-ai pe nimeni, Te lup\i pe seama tuturor. E tragedie n[l\[toare Când, birui\i, o=tenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când bra\ul li-e biruitor. Comediant e cel ce plânge, +i-i un neom, c[-i dezertor. Coperta: Isai Cârmu Oricare-ar fi sfâr=itul luptei, S[ stai luptând, c[ci e=ti dator. ISBN 9975-904-20-3 © «LITERA», 1998 122

Tr[iesc acei ce vreau s[ lupte; Iar cei frico=i se pl창ng =i mor. De-i vezi murind, s[-i la=i s[ moar[, C[ci moartea e menirea lor.

123

+TEF{NI|{-VOD{ Cu grabnicele s[rituri A sprintenei l[custe Apare-un cal, la cotituri. Nechezul ]nspumatei guri Speria t[cerea din p[duri +i pacea v[ii-nguste. }n gura v[ii, lâng[ pod Boierii stau cu fric[; Ei par o gloat[ de norod, Pe cai pitici =i plini de glod }n sc[ri temutul voievod Cu hohot se ridic[. Strângea de frâu =i tremura: Iar calul, ud de cale, P[mântu-n loc ]l fr[mânta +i spuma alb-o m[rita Cu sânge ro= ce picura Din strânsele z[bale. Când vrei s[-i afli, nu-i aduni! Boieri, nu vi-e ru=ine? V[ v[d a=a de-atâtea luni, N-ave\i acas[ cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunte\i nebuni? V[ bate\i joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Sp[tarul ]i r[spunde. Dar \ara-i supt[ de haraci, 124

CUPRINS

De greci nebuni =i de cazaci; S[rac[ \ara, noi s[raci, +i cai voinici, de unde? N-ai bani de-un cal? Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Sp[tarul sufl[ des =i greu, Se pip[ie la cap mereu S[ vad[ de-l mai are. M[ria ta, vorbim =i noi. Ei, las-o ]ncurcat[! V[ v[d a=a de rup\i =i goi De latr[ câinii dup[ voi! Sânte\i boieri, ori mar\afoi? Sp[tare, hai odat[! +i vod[ sare jos din =ea, De frâu, fugaru-=i \ine. Sp[taru-ng[lbenit privea, Vedea ce e, =i nu vedea, Sp[tarul asta n-o credea Sp[taru-n urm[ vine. A=a, jupâne, e=ti cinstit, +i-al t[u s[ fie darul. Dar frâul nu! Mi l-am oprit +i vod[ frâul l-a smuncit +i-apoi cu frâul a lovit Ponci= ]n ochi fugarul. Cu ochii-nchi=i =i fulgerat De spaima loviturii, 125

Se nal\[ roibu-nviforat, S-azvârle-n l[turi =i, turbat, Ia câmpu-n goan[, ]ndreptat Spre râpele p[durii. Se duce-orbi=, f[r[ st[pân, Cu vuiet ca furtuna. Boierii-ncremeni\i r[mân Iar coama calului p[gân Cu barba bietului b[trân S-amestec[, sunt una. Boieri! Mai zice\i-mi apoi, C[ vod[ nu v-ajut[! Sunte\i s[raci, fl[mânzi =i goi; Dar fiec[rui dintre voi Eu am s[-i dau un cal de soi, C[-n grajd mai am o sut[!

126

SCARA Am g[sit-o ieri ]n prun, Dar s[ nu gr[bi\i ocara! I-am luat ]n prip[ scara. Ea m[-njur[: E=ti nebun? Pune scara! Dac[-njuri, eu n-o mai pun! Mai la urm[, pe-un cuvânt: S[ se lase s[rutat[ De atâtea ori deodat[ Câ\i fu=tei la scar[ sânt. S[rutat[ L[udat fii, Tat[ sfânt! Unsprezece , spune ea; Eu zic: Bine , pe credin\[: Doar o fi având =tiin\[, Scara câ\i fu=tei avea, Pe credin\[ Asta e pierzarea mea! +i-o s[rut mereu-mereu: Orice-a\i spune, orice-a\i face, Nu =tiu cum, dar mie-mi place S[ s[rut a=a sunt eu! Orice-a\i face, Doar e dat de Dumnezeu! Dar te uit[! Azi m[ duc Pe la ei, =i iat[ scara! 127

CUPRINS

Vrând s[ pui la cale \ara, N-am de lucru =i m-apuc S[-ntorc scara, +i când colo, stau n[uc! Dau s[ num[r la fu=tei Uite-i, frate, doisprezece! +i-un cu\it prin piept ]mi trece }mplântat de mâna ei! Doisprezece, Iac[-mi moartea, dragii mei! A gre=it, ]mi spune\i voi? Cum de n-a gre=it s[-mi spuie Treisprezece? S[ mai suie, Nu s[-mi fac[ mai vreo doi! Nu s[-mi spuie C[ e miercuri, când e joi! Zici c[ poate n-a =tiut Când vorbea din prun cu mine? Dar i-a num[rat ea bine Scoborându-i =i-a t[cut! Nu de mine, Mi-e de dânsa, ce-a f[cut! M-a scurtat a=a, =tiind! Dac[-i fire mincinoas[, Ce folos e c[-i frumoas[? Maica mea, auzi! S-o prind Mincinoas[! N-o mai cred, s-o v[d murind! 128

NOI VREM P{MÂNT!

CUPRINS

Fl[mând =i gol, f[r-ad[post, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, +i m-ai scuipat =i m-ai b[tut +i câine eu \i-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul leg[mânt S[-\i fim to\i câini, love=te-n noi! R[bd[m poveri, r[bd[m nevoi +i ham de cai, =i jug de boi Dar vrem p[mânt! O coaj[ de m[lai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. B[ie\ii tu-n r[zboi ni-i duci, Pe fete ni le ceri. }njuri ce-avem noi drag =i sfânt: Nici mil[ n-ai, nici crez[mânt! Fl[mânzi copiii-n drum ne mor +i ne sfâr=im de mila lor Dar toate le-am tr[i u=or De-ar fi p[mânt! De-avem un cimitir ]n sat Ni-l face\i lan, noi, boi ]n jug. +i-n urma lacomului plug Ies oase =i-i p[cat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce v[ pas[! Voi ne-a\i scos Din case goi, ]n ger =i-n vânt, Ne-a\i scos =i mor\ii din mormânt; O, pentru mor\i =i-al lor prinos Noi vrem p[mânt! 129

+i-am vrea =i noi, =i noi s[ =tim C[ ni-or sta oasele-ntr-un loc, C[ nu-=i vor bate-ai vo=tri joc De noi, dac[ murim. Orfani =i cei ce dragi ne sânt De-ar vrea s[ plâng[ pe-un mormânt, Ei n-or =ti-n care =an\ z[cem, C[ci nici pentr-un mormânt n-avem P[mânt =i noi cre=tini suntem! +i vrem p[mânt! N-avem nici vreme de-nchinat. C[ci vremea ni-e ]n mâni la voi; Avem un suflet ]nc[-n noi +i parc[ l-a\i uitat! A\i pus cu to\ii jur[mânt S[ n-avem drepturi =i cuvânt; B[t[i =i chinuri, când \ip[m, Obezi =i lan\ când ne mi=c[m, +i plumb când istovi\i strig[m C[ vrem p[mânt! Voi ce-ave\i ]ngropat aici? Voi grâu? Dar noi str[mo=i =i ta\i Noi mame =i surori =i fra\i! }n l[turi, venetici! P[mântul nostru-i scump =i sfânt, C[ el ni-e leag[n =i mormânt; Cu sânge cald l-am ap[rat, +i câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am v[rsat Noi vrem p[mânt!

130

N-avem puteri =i chip de-acum S[ mai tr[im cer=ind mereu, C[ prea ne schingiuiesc cum vreu St[pâni lua\i din drum! S[ nu dea Dumnezeu cel sfânt, S[ vrem noi sânge, nu p[mânt! Când nu vom mai putea r[bda, Când foamea ne va r[scula, Hristo=i s[ fi\i, nu ve\i sc[pa Nici ]n mormânt!

131

VOICHI|A LUI +TEFAN Doamna lâng[ +tefan vine, Blând[-n vorbe =i-n purtat: Doamne, iar e=ti sup[rat! Sunt, Voichi\[, pentru tine! Z[p[cit[ doamna sta +i-nflorit[ de ru=ine: Ce-am f[cut, m[ria-ta? Tu?... Nimic! +i vod[ strânge Mâna doamnei, gânditor. +erpii-=i au culcu=ul lor... Ah, Voichi\o, cum a= plânge! R[u ca Radu nimeni nu-i: Uite-n pumni a=a a= frânge Gât de lup cum e al lui! Doamna i-a p[truns cuvântul, Pân[-n suflet i-a p[truns. El t[cea, ea n-a r[spuns. Noapte e, =i bate vântul, +i prin noapte, cu vreo doi Tari s[ ba\i cu ei p[mântul. Pleac[ +tefan la r[zboi. Dintr-acela=i ceas Voichi\a Nu s-a mai oprit din plâns. Brâu pe trup ea n-a mai strâns. Nu =i-a mai g[tit cosi\a. }n genunchi, c-un dor p[gân Ea s[rut[ iconi\a Maicii Domnului, din sân, 132

CUPRINS

Unu-i so\, iar altu-i tat[, Pentru care se ruga? Zile-ntregi ea se lupta De fiori cutremurat[; Când avea pe so\ ]n gând Ea se pomenea deodat[ Pe p[rinte blestemând. Ah, de-ar fi un zid de-aram[ }ntre dân=ii, pân[-n nori! +i prin plâns adeseori }i p[rea c[ ei o cheam[ S[-i ]mpace! Ea, dar cum? Pe ea cine-o bag[-n seam[? Prutul s[-l opre=ti din drum! +i-ntr-o zi, s[tui de sânge, Iat[-i, moldovenii vin, Sufletul, de mil[ plin, Al Voichi\ei cum se frânge: Pentru so\ul ei dorit Râde vesel[, =i plânge Pentru-un tat[ biruit. Ea cu pa=i gr[bi\i porne=te S[-=i cuprind[ so\u-n prag; Ochii-i stin=i s-aprind de drag, +tefan ]ns[ ocole=te Ochii doamnei, e pripit. Iar Voichi\a nu-ndr[zne=te Nici s[-i zic[ bun sosit .

133

Tu m[ =tii, Voichi\o, bine! Neamul vostru-i neam de ho\i, +i-i voi du=m[ni pe to\i, Cum te du=m[nesc pe tine! Am s[-i curm pe-ai t[i de veci Nu mai po\i tr[i cu mine: Tu ai mam[, po\i s[ pleci. Doamna-ng[lbenind scoboar[ Ochii umezi ]n p[mânt, F[r-a zice vrun cuvânt. Iese-apoi. I-a spus s-o doar[, +i-a durut-o ce i-a spus Un altar ce se doboar[ Când vin tr[snete de sus! +i r[mas acum viteazul Singur ]n iatac, =i-a pus Capu-n mâini, pe gânduri dus. El =i-a potolit necazul Dar pe doamn[ o iubea! +i-ngropând ]n coif obrazul +tefan vod[-acum plângea!

134

DOINA Copilo, tu e=ti gata De-a pururea s[ plângi! +i când e=ti trist[, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu =tiu cum, e bine Când plângi, c[-n urma ta Noi plângem to\i, =i-amarul Mai dulce ni-e a=a. +i toate plâng cu tine +i toate te-n\eleg, C[-n versul t[u cel jalnic Vorbe=te-un neam ]ntreg. Pe fete-n faptul serii Le-ntâmpini la izvor, Tu singur[ st[pân[ Pe sufletele lor. Le-nve\i ce e iubirea +i râzi cu ochi =ire\i, Deodat-apoi te-ntuneci +i cântece le-nve\i: S[ cânte ziua-n lunc[ +i seara când se-ntorc, Când triste-n pragul tinzii Stau singure =i torc. Când merg fl[c[i la oaste Cu lacrimi tu-i petreci +i stai cu ei, \i-e mil[ S[-i la=i pustii, s[ pleci. Cântând le-aduci aminte 135

CUPRINS

De-o fat[ din vecini, De mame =i de-ogorul Umplut acum de spini. +i când i-omoar[ dorul +i-n jurul t[u se strâng, Pui fluierul la gur[ +i cân\i, iar dân=ii plâng. E plin de oameni câmpul, Tu, Doino,-n rând cu ei. Mo=negi =i oameni tineri +i tinere femei Adun[ fânu-n stoguri +i snop din spice fac Din scutece copilul Când plânge-n s[h[idac Te duci =i-l joci pe bra\e +i-l culci apoi pe sân, +i-i cân\i s-adoarm[-n umbra C[pi\elor de fân. Din v[i tu vezi amurgul Spre culmi ]naintând, Pe coaste-auzi pâraie Prin noapte zgomotând, +i-ascul\i ce spune codrul Când plânge ziua-ncet Ah, toate, Doino, toate Te fac s[ fii poet. +i, singur[ cu turma, Privind pierdut[-n z[ri Spui mun\ilor durerea Prin jalnice cânt[ri. 136

Pe deal românul ar[ Sl[bit de-amar =i frânt. Abia-=i apas[ fierul }n umedul p[mânt. Tu-l vezi s[rman, =i tremuri S[-l mângâi ]n nevoi. +i mergi cu el al[turi Cântând pe lâng[ boi. Iar bie\ii boi se uit[ Cu mil[ la st[pân Pricep =i ei durerea S[rmanului român. Eu te-am v[zut odat[ Frumoas[ ca un sfânt, }n jur st[teau b[trânii Cu frun\ile-n p[mânt. Cântai, ca-n vis, de-o lume Tr[it[-ntr-alte vremi, De oameni dragi, din groap[ Pe nume vrând s[-i chemi. +i-ncet, din vreme-n vreme, B[trânii-n jur clipeau +i mânecile hainei La ochi =i le puneau. Dar iat[! Cu ochi tulburi Tu stai ]ntre voinici, Te v[d cum juri =i blestemi +i pumnii \i-i r[dici! Pribegi de bir =i clac[, Copii f[r[ noroc, 137

Tu-i strângi ]n codru noaptea Sub brazi pe lâng[ foc. +i cân\i cu glas s[lbatec, +i-n jur ei cânt[-n cor Cânt[ri ]ntunecate Ca sufletele lor. Când =tii haiduci ]n codru Te prinzi cu ei f[rtat, Li-ar[\i poteci ascunse, Pe stânci le-a=terni tu pat. Când pun picioru-n scar[, |ii roibul lor de frâu; Gr[bit, când prind ei pu=ca, Sco\i plumbii de la brâu: Iar când ochesc, cu hohot Tu râzi, c[ci plumbii moi S-au dus ]n piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi. Ai t[i suntem! Str[inii Te-ar pierde de-ar putea; Dar când te-am pierde, Doino, Ai cui am r[mânea? S[ nu ne la=i, iubito, De dragul t[u tr[im: S[raci suntem cu to\ii, S[raci, dar te iubim! R[mâi, c[ ne e=ti doamn[ +i lege-i al t[u glas, }nva\[-ne s[ plângem C-atât ne-a mai r[mas! 138

LA PA+TI Prin pomi e ciripit =i cânt, V[zduhu-i plin de-un ro=u soare, +i salciile-n alb[ floare E pace-n cer =i pe p[mânt. R[suflul cald al prim[verii Adus-a zilele-nvierii. +i cât e de frumos ]n sat! Cre=tinii vin t[cu\i din vale +i doi de se-ntâlnesc ]n cale }=i zic: Hristos a ]nviat! +i râde-atâta s[rb[toare Din chipul lor cel ars de soare. +i-un vânt de-abia cl[tinitor +opte=te din v[zduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zbur[rii lor! +i pomii frun\ile-=i scoboar[ C[ Duhul Sfânt prin aer zboar[. E lini=te. +i din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe pân[-n v[i str[bate +i clopotele cânt[ rar: Ah, Doamne! S[ le-auzi din vale Cum râd a drag =i plâng a jale!

139

Biserica, pe deal mai sus, E plin[ ast[zi de lumin[, C[-ntreaga lume este plin[ De-acela=i gând, din cer adus: }n fapta noastr[ ni e soartea +i via\a este tot, nu moartea. Pe deal se suie-nceti=or Neveste tinere =i fete, B[trâni cu iarna vie\ii-n plete; +i-ncet, ]n urma tuturor, Vezi =ov[ind câte-o b[trân[ Cu micul ei nepot de mân[. Ah, iar ]n minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile! Eu =tiu c[ =i-n aceste zile Tu plângi pe-al t[u copil dorit! La zâmbet cerul azi ne cheam[ Sunt Pa=tile! Nu plânge, mam[!

140

}N MIEZUL VERII O fâ=ie nesfâr=it[ Dintr-o pânz[ pare calea, Printre holde r[t[cit[. Toat[ culmea-i adormit[, Toat[ valea. Lini=tea-i deplin st[pân[ Peste câmpii ar=i de soare, Lunca-i goal[: la fântân[ E pustiu; =i nu se-ngân[ Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, F[r[-ncepere =i-adaos, Curge-ntruna, parc[ vine Din adâncul firii pline De repaos. +i cât vezi ]n dep[rtare Viu nimic nu se ive=te... Iat[ ]ns[, colo-n zare, Mi=c[tor un punct r[sare +i tot cre=te. Poate-i vrun b[tut de soart[ Care-alearg[ pe câmpie }ntr-atâta lume moart[! Dor ]l mân[, griji ]l poart[, Domnul =tie! Po\i acum s[-l vezi mai bine: E femeie, o s[rman[, 141

CUPRINS

Strâns la piept ]n scutec \ine Un copil; =i-n sârg ea vine, Vine-n goan[. De c[lduri dogoritoare, Foc aprins ]i arde chipul; Un cuptor e ro=ul soare, +i c[rbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântân[, Jos pe-o paji=te s[rac[ Pune-odorul ei. Din mân[ Salt[ cump[na b[trân[ +i se pleac[. Scâr\âind, din nou ea cre=te. Mama toarn[ cu tot zorul Ap[-n pumni, =i se gr[be=te La copil =i-i r[core=te Obr[jorul. Bea apoi =i ea pe fug[. Merge iar[=i dup[ asta La copil =i-i d[ s[ sug[; Frânt-apoi, pe-o buturug[ St[ nevasta. +i e lini=te pe dealuri Ca-ntr-o m[n[stire ars[; Dorm =i-arinii de pe maluri +i c[ldura valuri-valuri Se revars[. 142

Nici un nor v[zduhul n-are Foc sub el s[ mai ascunz[; Nici o pas[re prin zare, Nu se mi=c[-n lumea mare Nici o frunz[. Singur vântul, colo, iat[. Adormise la r[coare Sub o salcie plecat[ Somnuros ]n sus el cat[ C[tre soare. Mai e mult! +i ca s[-i fie Scurt[ vremea, pân[ pleac[, El se uit[ pe câmpie, Fluier[ =i nu mai =tie Ce s[ fac[. Dar deodat[ se opre=te: Peste ochi ]=i pune-o mân[ +i zâmbind copil[re=te Curios =i lung prive=te Spre fântân[! CUPRINS

IARNA PE ULI|{ A-nceput de ieri s[ cad[ Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai r[zbunat Spre apus, dar stau gr[mad[ Peste sat. 143

Nu e soare, dar e bine, +i pe râu e numai fum. Vântu-i lini=tit acum, Dar n[valnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe s[nii, De pe coast[ vin \ipând +i se-mping =i sar râzând; Prin z[pad[ fac m[t[nii; Vrând-nevrând. Gur[ fac ca roata morii; +i de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vr[bii gure=e, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfad[, Stau pe-nc[ierate pu=i; Cei mai mici, de foame-adu=i, Se scâncesc =i plâng gr[mad[ Pe la u=i. Colo-n col\ acum r[sare Un copil, al nu =tiu cui, Largi de-un cot sunt pa=ii lui, Iar el mic, c[ci pe c[rare Parc[ nu-i. Haina-i m[turând p[mântul +i-o târ[=te-abia, abia: 144

Cinci ca el ]ncap ]n ea, S[ mai bat[, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, M[-sa l-a trimis ]n sat, Vezi de-aceea-i ]ncruntat, +i s-avânt[, =i se crede C[-i b[rbat; Cade-n brânci =i se ridic[ Dând pe ceaf[ pu\intel Toat[ lâna unui miel: O c[ciul[ mai voinic[ Decât el. +i tot vine, tot ]noat[, Dar deodat[ cu ochi vii, St[ pe loc s[ mi te \ii! Colo, zgomotoasa gloat[, De copii! El degrab[-n jur chite=te Vrun ocol, c[ci e pierdut, Dar copiii l-au v[zut! Toat[ ceata n[v[le=te Pe-ntrecut. Uite-i, m[, c[ciula, frate, Mare cât o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa =apte sate Ad[post! 145

Unii-l iau gr[bit la vale, Al\ii-n glum[ parte-i \in Uite-i, f[r[ pic de vin S-au jurat s[-mbete-n cale Pe cre=tin! Vine-o bab[-ncet pe strad[ }n cojocul rupt al ei +i ]ncins cu sfori de tei. St[ pe loc acum s[ vad[ +i ea ce-i. S-o\[r[=te r[u b[trâna Pentru micul Barba-cot. A\i ]nnebunit de tot Puiul mamii, d[-mi tu mâna S[ te scot! Cic[ vrei s[ stingi cu paie Focul când e-n cl[i cu fân, +i-apoi zici c[ e=ti român! Biata bab-a-ntrat ]n laie La st[pân. Ca pe-o bufni\-o-nconjoar[ +i-o petrec cu chiu cu vai, +i se \in de dânsa scai, Plin[-i strâmta ulicioar[ De alai. Nu e chip s[-i faci cu buna S[-=i p[zeasc[ drumul lor! 146

Râd =i sar ]ntr-un picior, Se-nvârtesc =i \ip[-ntruna Mai cu zor. Baba =i-a uitat ]nv[\ul: Bate,-njur[, d[ din mâini: Dracilor, sânte\i p[gâni? Maica mea! S[ stai cu b[\ul Ca la câini! +i cu b[\ul se-nvârte=te Ca s[-=i fac[-n jur ocol; Dar abia e locul gol, +i mul\imea n[v[le=te Iar[=i stol. Astfel tab[ra se duce L[l[ind ]n chip avan: Baba-n mijloc, c[pitan, Scuip[-n sân =i face cruce De Satan. Ba se r[scolesc =i câinii De prin cur\i, =i sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mira\i b[trânii Din bordei. Ce-i pe drum atâta gur[? Nu-i nimic. Copii =trengari. Ei, auzi! Vedea-i-a= mari, Parc[ trece-adun[tur[ De t[tari! 147

ISPITA

CUPRINS

Ei, acum te ui\i la can[, C[ s-a spart! Dar d[-o-n foc! Nu-mi fi inim[ du=man[ Când vezi r[ul lâng[ mine Haide, prinde-m[ mai bine De mijloc! Uite-mi hainele, ca spuma, Le-am \esut cu mâna mea; Zici ]n gândul t[u acuma: Ce mai pui de c[prioar[! Vezi, a=a o v[duvioar[ Mi-ar pl[cea! Ha, ha, ha! S[-\i mearg[ veste De =iret!... Ei, cine-mi e=ti! Tragi cu ochiul la neveste; Treci prin sate ca-mp[ra\ii Da te-or b[nui b[rba\ii +i-o p[\e=ti! Spune-mi drept: \i-au spus vrodat[ Popii c[ p[cate-\i scriu Dac[-mbr[\i=ezi vreo fat[? S[ nu-i crezi! Ei =tiu Psaltirea, Dar ce foc o fi iubirea Nici nu =tiu. Nu-\i plac ochii verzi? Ei, iac[! Uite-ai mei! Nu te uita Prea cu dor, c[ pot s[-\i plac[! 148

O, sunt tineri zeci =i sute Cari ar vrea s[ mi-i s[rute +i eu ba! Ho\ule! Te ui\i la mine; +tiu eu ce gânde=ti acum, C[ de-aceea \i-e ru=ine Eu de-a= fi fl[c[u odat[ Nu m-a= ru=ina de-o fat[ Nicidecum. Iac[... stau pe la fântân[! D[-mi cârligul... Aoleu, Nu m[ strânge-a=a de mân[! Nu m-ai strâns? +i-\i vine-a plânge? Haid degrab[ =i m[ strânge, C[ eu vreu. Crezi c[ nu? Ba cum s-arat[ +tii tu fata cum s-o-mpaci. Ori te superi tu pe-o fat[ Când o strângi =i ea te-njur[? N-ai p[\it? Ia taci din gur[, C[ te faci!... +i mi-e cald! +i uite-n fa\[ Sunt aprins[; =i z[u nu, Nimeni nu m-a strâns ]n bra\[ Mijlocelul meu frângându-l Dac[ n-ai de-acuma gândul, Poate tu! 149

Vrei s[ bei? +i nu \i-e team[ C[ mi-e olul desc창ntat? Cine bea s[ poarte seam[ S[ s[rute pe st[p창na Olului... nu pune m창na, C[ te bat! Ei, m[ duc acum. Desear[ Iar[=i viu! +i spune-mi drept Vii =i tu? Te-nt창mpin iar[ Ca =i ieri, cu vase pline! Nu veni!... +i s[ =tii bine C[ te-a=tept!

150

DRAGOSTE }NVR{JBIT{ I

CUPRINS

Fata sta la poart[, m[-sa la prilaz Nu =tiu ce-avea fata, c[-i era necaz +i umbla de colo pân[ colo beat[. O vedea =i m[-sa c[ e sup[rat[ +i c[-i joac[-n l[cr[mi ochii ar=i de foc, O vedea prin cas[ c[ se-nvârte-n loc; Prinde-n mâini un lucru numai ca s[-l prind[, Iese-n tind[, intr[, iar[=i iese-n tind[ +i fr[mânt[ casa cu nimic, a=a. Ieri, cât a fost ziu[, nu s-astâmp[ra Nici cât ba\i ]n palme, =i-alerga silhuie, O trudea vreo tain[ =i-ar fi vrut s-o spuie +i de mult[ trud[, n-a vorbit deloc. S-a culcat ]n urm[ sup[rat[ foc +i prin somn ]ntruna a vorbit cu =oapte. Ast[-diminea\[ s-a sculat de noapte +i-a tors dou[ fuse pân[ s-au sculat Ceialal\i ai casei. +i-avea plâns[ fa\a. N-a vrut s[ m[nânce. Toat[ diminea\a N-a vorbit nici dou[, iar când a-nceput M[-sa cu ocar[, fata s-a f[cut Alb[ =i-apoi verde =i-a izbit din mân[ Fusul plin =i furca =i-a umplut de lân[ Lavi\ele vetrei. Bine, f[, dar ce-i ? A luat ]n urm[ cus[tura ei Cea cu flori c[ma=[, soare de frumoas[ +i s-a dus ]n pragul tindei, ca s[ coas[. Dup-un ceas de vreme, mam[-sa venind 151

Nu =tiu ce s[-i spuie, s-a crucit privind Cus[tura fetei: Nu vezi c[ se pierde? Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde; Crucile pe um[r nu le-ai dus ]n =ir. Num[r[, Simino, num[r[ pe fir; Trei le treci =i dou[ le despar\i deoparte, Ca s[ ias[ forma scris[ ca la carte. Florile alti\ei, tu le spânzuri sus, Ro=ul de pe margini uite cum l-ai pus! +i-ai cusut cu negrul fluturii pe coate!... A v[zut Simina gre=urile toate +i-a ]nceput s[ taie cus[tura-n rând. Se uita la pânz[! dar nebunu-i gând Alerga departe, numai foc =i par[. Când se-ntoarse-n urm[ mam[-sa de-afar[ +i-a pus mâna-n =olduri =i-a privit-o drept: Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun: p[i, uite mânecile-s rele! Ce-ai f[cut? Stai beat[ =i te ui\i la ele! Ea prinzându-=i toate sculele-ntr-un loc Le-azvârli deoparte: D[-le, mam[,-n foc! II Avea biata fat[ ca de ce s[-=i poarte Sâmbetele ]ns[=i. Zi, c[ =i la moarte S-a gândit Simina, dar la asta nu. M[-sa e de vin[! M[-sa-i zise: Du Câteva =i Linei, c[ =i ea-\i aduce! Lina! Parc[ fetei ]i venea s-apuce +i de gât s-o strâng[ pân[ va muri 152

Lina, c[ din dânsa doar le r[s[ri Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovat[! Ieri, de la chindie, =i-ast[zi ziua toat[ S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând, Parc[ e cu farmec! Tot acela=i gând, Parc[-i sta Lisandru prapur ]nainte! Se muncea Simina s[-=i aduc-aminte Când s-au prins la ceart[, pentru ce =i cum? Ce-a zis el? +i dânsa ce-a r[spuns, =i-n drum Cine-a fost s-aud[? El a zis: Ei las[, Pentru-atâta lucru nu fi mânioas[! Dac-am zis-o, iart[, n-am s[ \i-o mai zic. Ea s-a-ntors gr[bit[, n-a r[spuns nimic +i-a plecat. Lisandru ]ntr-un suflet vine: Nu te las, Simino, vreau s[ mor mai bine! Nu te las acas[! St[i, c[ faci p[cat! Uite, d[-mi o palm[ =i s[ fiu iertat! El a h[r\uit-o, n-a l[sat-o-n pace +i-o silea s[ râd[. Hoa\a se preface! Ea smucindu-=i ]ns[ grabnic bra\ul drept L-a lovit cu pumnul mânioas[-n piept Ca s-o lase-n pace! +i-a plecat, nebuna! Asta-i ce o doare, asta numai una: L-a lovit! Lisandru, ca tr[snit, cum sta, A privit ]n urm[-i =i-a strigat a=a: Nu te cunoscusem, f[, mai dinainte! Dar a=a \i-e portul? Bine, \ine minte: De pe mine-\i creasc[ iarb[ verde-n prag. R[u e =i Lisandru. Dac[-l are drag }ntr-atâta fata =i el =tie bine, Cum ]l rabd[ locul, Doamne, cum ]i vine Suflet s[ mai umble zile sup[rat Pentru-o vorb[ numai? El e om b[rbat, 153

N-o s[-=i prind[ doar[ mintea c-o femeie Pentru ce s-aprinde? pentru ce s[ ieie De bani buni prostia oric[rei femei? Vezi, a lui e vina! Nu e vina ei, A voit s[-=i bat[ joc de ea, s-o strâng[ Cu \â\âna u=ii =i-i venea s[ plâng[ De necaz! S[rmana, ea s-a ]ncrezut +i-acum el ]n urm[ vezi ce i-a f[cut: I-a spus verde-n fa\[ c[-i mai place Lina! Ea-l iube=te, biata, cum iube=ti lumina Ochilor, =i toate-toate i le-a dat +i-acum el o poart[ gurilor prin sat, O-nglote=te-n vorbe ca pe-o vinovat[ Tuturor le spune, c[ Simina-i fat[ Mai a=a =i-altminteri, to\i =tiu de la el C[ pe-un bra\ Simina are un negel: Vezi cum vine, Doamne, peste om n[pastea?... Toat[ ziua fata s-a gândit la astea +i din toate una mai mult r[s[rea: +i-a b[tut Lisandru joc numai de ea. +i gemea Simina, foc acum pe dânsul, +i strângea din gur[ s[-=i ]nghit[ plânsul. III A venit Joiana. Fata =i-a luat Doni\a, s[ mulg[. Era bine sear[. Cald b[tea prin frunze vânt de prim[var[. Fratele Siminei, Nicu, tremurând, Sta-n c[ma=a-i lung[ de copil, \inând Lumânarea-n preajma doni\ei. Deodat[ 154

El cl[te=te ceara =i-ngânând arat[ Pe p[mânt cu mâna: Uite ce-ai f[cut . +i târziu la urma urmei a v[zut Fata c[ de lapte doni\a e goal[: Mult pe jos mulsese, =i-alt[ parte-n poal[ Nicu e de vin[! Nu mai v[d defel! +i-l izbi deoparte, =i-a lovit ]n el. +i plângând copilul =i-a c[tat c[rarea. Ea luând din mân[-i volnic lumânarea O lipi de-o piatr[ ca s[ mulg[ iar. Nu mai era lapte =i mulgea-n zadar Ugerul. Iar vaca poate niciodat[ N-a mai fost ca ast[zi neastâmp[rat[ +i-a-ncetat Simina, ca s-a ostenit. Când era prin tind[, ea =i-a amintit C-a l[sat aprins[ alb[ lumânare. D-apoi ce? Atâta pagub[ mai mare! +i-i s[ri deodat[ gândul la vi\el: N-a l[sat ]n uger lapte pentru el +i-l auzi, s[rmanul, cât de jalnic muge: Ei, dar ce-i o noapte! Mâine-n zori va suge! +i-a n[l\at din umeri. Iac-a=a!... Ce-i pas[! A intrat aprins[ =i gr[bit[-n cas[, Doni\a punând-o dup[ u=[-n cui. M[-sa st[ crucit[. P[i acol-o pui? Vino =i strecoar[ laptele odat[! Ea prinzându-=i grabnic vasul, i-l arat[ M[-sei =i-l izbe=te: Ce s[ mai strecor? +i r[stit se-ntoarse fata-ntr-un picior. +i s-a-ntors =i m[-sa negr[ind de team[, Nu cumva s[ bage omul ei de seam[, Ce ispr[vi ]i face fata, c-apoi joc! 155

+i s-au pus la cin[. Fata sta la foc +i când zise m[-sa: Haida, f[, la cin[! Nu m[nânc! r[spunse =i ie=i-n gr[din[. IV Se-nserase bine. Turmele trecând Zâng[neau vrun clopot, =i veneau pe rând De la câmp. Amurgul ]nnegrise zarea. S-auzea-n departe tremurat cântarea Buciumului jalnic, ca un psalm ]n vânt. +i plângea Simina =i privea-n p[mânt +i-=i vedea via\a toat[ pustiit[ Dintr-o vorb[ numai! Se sim\ea sl[bit[ Ca d-un veac de boal[. Toate-acum s-au dus! +i din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de c[tre sear[, a plecat Simina Ca s[ duc-o mustr[ de cusut la Lina, Prietena ei, poate cea mai bun[-n sat M[-sa-n târg fusese ieri =i-a cump[rat Mere; =i Simina a luat trei mere S[ le duc[ Linei. +i Lisandru-i cere, }ntâlnind-o-n strad[, m[rul cel \inut Pentru el! Ea-l dete ]ns[ necerut: De pe piept c[ma=a vesel ea-=i desface, Singur el s-aleag[ m[rul care-i place. Dar dac[ iau dou[? Bine, dac[ vrei, }mi ajunge unul ! Dar dac[ iau trei? +i Simina râde: Mi le iei pe toate! Dac[-\i place, ia-le! Tu te superi, poate? Nu, Lisandre; uite, a= fi vrut, a=a, 156

S[ dau Linei unul. Las[, c[-i voi da Alt[ dat[; Lina n-are doar s[ piar[! Dac[-i pentru asta, fac eu ast[-sear[ S[-ntâlnesc pe Lina, s[-i dau m[rul, vrei? Eu \i le dau \ie, nu i le dau ei. Bine, ]i dau m[rul, spui c[-i de la mine, +i-a=a mi-e mai drag[ Lina decât tine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V Ea st[tea pe lai\ sub cire=. Cu ea A venit =i Turcu. Lini=tit =edea Câinele de-al[turi =i-=i privea st[pâna. Bra\ul stâng n[l\ându-l, ea-=i aduse mâna Pân[ peste-obrajii rumeni =i ]nvol\i, Iar cu mâna dreapt[, apucând de col\ Mâneca ei stâng[, ]=i =tergea plânsoarea. Se pornise vântul prin cire=, =i floarea A-nceput s[ ning[ =i=[ind domol, +i c[dea pe pieptul =i pe bra\ul gol Al Siminii, stându-i alb[-n poala rochii. Dou[-trei flori poate au ajuns ]n ochii Câinelui, =i-n urm[ câinele-a-nceput Mârâind s[ mi=te capul. A t[cut Câteva clipite =i-a-nceput mai tare. Fata, tres[rit[, se mira ce are Câinele, =i blând[ ea l-a mulcomit. N-auzea nimica. Vântul a cl[tit Ramura pe care sta vro p[s[ric[ +i dormea, =i biata s-a zb[tut de fric[, +i-acel zgomot dase cânelui prepus. 157

Ce-ntuneric! Fata s-a izbit ]n sus, +i sim\ea c[-i arde capul tot, ca focul, +i de-amar n[valnic n-o mai \ine locul. Prea sunt eu nebun[! +i pe când zicea S-a n[l\at cu totul, hot[rât avea Gândul s[ se duc[ lini=tit ]n cas[. Dar sim\ea o mân[ grea cum ]i apas[ Pieptul =i-o sugrum[, =i o \ine drept. Ce s[ fac ]n cas[? Dar aici ce-a=tept? +i-i venea s[ \ipe ca dintr-o p[dure +i-i venea s[ urle ca din foc, s[-njure, +i-i venea s[ plece, noaptea cum era, La Lisandru-acas[. Ce e de-ar pleca? L-ar g[si prin curte, l-ar g[si la cin[, L-ar ruga, spunându-i c[ el nu-i de vin[ +i plângând i-ar zice: Nu fi sup[rat, Bate-m[, Lisandre, c[ nu faci p[cat! El e bun ca lumea, el le iart[ toate, El nu \ine minte =i-ar ierta-o poate! +i cu-aceste gânduri ea s-a-mb[rb[tat Dar ]n clipa asta Turcu =i-a n[l\at Capul, ]ntorcându-l ]ntr-o parte \ânt[. S-a mi=cat =i fata =i-a r[mas ca frânt[ +i sim\ea c[ ochii-i ca de friguri ard. Cine-i? Ce-i acolo? S-auzea la gard Parc[-i om, ce vine. Se gândea Simina C[ de bun[ seam[ iar[=i e vecina Tudora, c[ dânsa, dup[ obicei, Rupe din gard vreascuri, când nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivit[, Pe când toat[ lumea doarme lini=tit[. De-ar fi fost mai ziu[, fata s-ar fi dus Drept la gard, =i leicii furc[ i-ar fi spus 158

Vorbe de ocar[, numai trei cuvinte, C[ de mult tot fur[ gardul, =-apoi minte Dac-o-ntrebi, =i jur[ când e la prilej C[ de-a pus ea mâna m[car pe-un gâtej S-o g[seasc[ moart[ mâine-n zori vecinii. Ba a spus odat[ tat[lui Siminii: Ce te legi de mine? Hai, s[ vezi ce ard, Iac[-mi sari cu vorba c[ eu fur din gard! Vreai s[-\i fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leag[-te de fat[-\i, ce te legi de mine? Ea-\i despoaie gardul +i Simina sta Locului, de spaim[ nici nu cuteza S[ r[sufle tare, ca s[ n-o aud[ Tudora, =i-a prins-o tremurul de ciud[, +i sim\ea suindu-i sângele-n obraz. Slab[ e=ti de ]nger! +i-i era necaz De sl[bia de ast[zi, ca de-o f[c[tur[. Câinele ]ntruna mârâie din gur[. Ca s[ tac[, fata grabnic l-a adus, I-a pus capu-n poal[ =i pe ochi i-a pus Mâinile, deodat[ a sim\it c[-i trece Junghiul pe sub coaste, fulgerat =i rece, +i s-a strâns de spaim[ toat[ lâng[ pom A v[zut cu ochii cum trecea un om Prin gr[din[. Iat[-l! |ine-n mâini z[bunul Parc[-s doi e umbr[! Nu, e numai unul. Un tâlhar! Se duce spre fereastr[ drept. Inima Siminei se zb[tea ]n piept Ca pe mal un p[str[v, =i vro dou[ clipe Nu-i venea r[suflet. +i-i venea s[ \ipe, Se temea. S[ tac[ mai r[u se temea. 159

Ar fi mers ]n cas[, dar dac-o sim\ea De pe pa=i tâlharul? S-ar gr[bi s[ vie C[tre ea, s-o bat[. Doamne, cine =tie Ce om r[u e dânsul, r[u, c[ altfel cum? Vrun fugit din ocn[, care-\i sare-n drum +i te-omoar[. Iat[-l, s-a oprit d-odat[ +i tiptil s-a=eaz[ la fereastr[, iat[ El ]=i \ine-n mân[ p[l[ria, stând Ca lipit de ziduri, =i din când ]n când }=i ive=te capul, numai câte-o clip[ +i p[trunde casa =i s-ascunde-n prip[. Uite-acum se duce =i-acum st[ lipit La fereastra casei cea din r[s[rit, Tot mai des prive=te, tot mai mult s-arat[. Parc[ n-ar fi-n cas[ cel pe care-l cat[. Nu =tiu cum Simina nu se mai sim\ea, }i venea s[ cread[ =i tot nu credea, Dar ]n urm[ omul s-a ]ntors odat[ Drept, a=a c[ fata ]i v[zu curat[ Fa\a-n zarea lampei. Ro=ie s-a f[cut +i-i venea s[ râd[ de ce s-a temut. +i-ar fi râs cu hohot, dar cu mâna stâng[ +i-a-nvelit obrajii =i-a-nceput s[ plâng[. VI Se zarea de lun[. Câinele-a l[trat La str[in, dar vesel fuga el a dat Ca s[-i ling[ mâna =i s[ i se-arete Prieten. +i-atunci glasul plâng[toarei fete Se-ncerca s[ cheme câinele napoi, Numai ca s-aud[ ho\ul, c[ sunt doi 160

}n gr[din[. Vântul, gata s[ se culce, Murmura o rug[ doinitor de dulce. VII Nu e=ti sup[rat[? Nu, dar tu? Nici eu! +i m[ ier\i? Lisandre, eu am fost de vin[! R[s[rise luna, galben[ =i plin[, Ca o fat[ blând[ care-n chip duios Vine sus din ceruri s[ ne-aduc[ jos Lini=tea =i pacea z[rilor albastre +i cu dor s[ umple sufletele noastre. Sub cire= iubi\ii mult timp au r[mas. Când din u=a tinzii s-auzi un glas Mustr[tor, dar dulce: Unde e=ti, Simino? Ne culc[m! Pe u=[ pui z[vorul, vino! .

161

PRUTUL Prutule, tu vii turbat +i cu sânge-amestecat, +i n-ai pace =i-alinare +i n-ai loc cum vii de mare: Ce \i-e iar de spumegare? +i-aduci arme ghintuite, Trupuri de voinici ciuntite, Steaguri de o=tiri p[gâne +i cai roibi f[r[ de frâne! Iar de maluri tu izbe=ti Capete moldovene=ti +i prin r[d[cini ]ncurci B[rbi c[runte, b[rbi de turci! Spune, Prutule, m[i frate, Spune-mi, ale cui p[cate? Oliolio! Voinic durut! De când sunt pe lume Prut Ce v[zui n-am mai v[zut! Cât cuprinzi cu ochii-n zare Numai tunuri, numai care, Numai turci b[trâni c[lare, Numai turci, numai cazaci. Mult[-i frunza pe copaci, Dar de stai =i seama faci Tot erau mai mul\i cazaci. Barba lor b[tea-le brâul +i \ineau cu din\ii frâul, Pe-unde trec ei duc pustiul! 162

CUPRINS

+i când i-am v[zut, cre=tine, C[ iau calea c[tre mine, +i când le-am v[zut mai bine Ochii cu fulger[tura, Pletele cu zbârlitura, B[rbile cu-ncâlcitura, Eu de maluri m-am izbit Prins de friguri =i-ngrozit, C[ mi se negrea vederea +i mi se topea puterea +i-am[rât st[team ca fierea! Dar când m[-ntorsei spre deal, Maic[, ce v[zui pe mal! Cât ai face cruce-o dat[, M[re iac[ mi s-arat[ Moldoveni, =tiu\ii mei, Pr[fui\i =i pu\intei Nici s[ nu te ui\i la ei +i veneau, veneau, veneau, Turcii-n b[rbi bolboroseau, C[ pe mal ei ce-\i vedeau? Vedeau fulgeru-n picioare, Alb de arme lucitoare +i-nfr[\it cu sfântul soare, Vedeau vod[ bogd[nesc: Dare-ar Domnul s[ tr[iesc S[ mai stau s[-l mai privesc! Z[rile-alergându-le, Vifor m[surându-le Fulger despicându-le! Calu-n vânt i se-ncurca 163

Prin urdii ]mi fulgera, Brazd[-n urm[-i rev[rsa, Brazda ro=ie-nfl[c[rat[ Tot cu sânge-amestecat[ N-am mai v[zut niciodat[! Iar cel vod[ bogd[nesc Da n[val[-n c[z[cime, +i d[ pro=ca-n t[t[rime, Iama prin ianicerime, +i prin deset n[v[lea Desetul de mi-l r[rea +i, pe turci cum ]i izbea, Zarea nu-i mai ]nc[pea! +i-mi p[rea de-atâta bine C[ vedeam c[ vremea vine +i-au s[-ncap[ ei =i-n mine! Oliolio, ce pui de leu! Drag[-i fu lui Dumnezeu +i mult bine-a mai avut Mama care l-a n[scut! C[-l vedeam cum umbl[ roat[. +i-alerga câmpia toat[, Luând gloat[ dup[ gloat[ +i-mpingându-le mereu Tot ]ncoa spre-adâncul meu! S-au ]nc[ierat pe mal Om cu om, =i cal cu cal, +i din piepturi se izbeau +i cu din\ii se rupeau, +i gr[mezi-gr[mezi c[deau. Mor\ii-mi ]nchideau c[rarea, Sângele-mi m[rea v[rsarea, 164

Groaza-mi mai cre=tea turbarea. +i de-aceea vin urlând Arme, steaguri aducând +i cai roibi f[r[ de frâne +i st[pâni de o=ti p[gâne. +i de-aceea vin turbat Mânios =i spumegat C[ de-atâta uluire Nu mai pot s[-mi viu ]n fire!

165

DECEBAL C{TR{ POPOR Via\a asta-i bun pierdut Când n-o tr[ie=ti cum ai fi vrut! +i-acum ar vrea un neam c[l[u S-arunce jug ]n gâtul t[u: E r[u destul c[ ne-am n[scut, Mai vrem =i-al doilea r[u? Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Fl[c[u ori mo= ]ngârbovit; Dar nu-i totuna leu s[ mori Ori câine-nl[n\uit. Cei ce se lupt[ murmurând, De s-ar lupta =i-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca ori=icare la= fugar! Murmurul, azi =i ori=icând, E plânset ]n zadar! Iar a t[cea =i la=ii =tiu! To\i mor\ii tac! Dar cine-i viu S[ râd[! Bunii râd =i cad! S[ râdem, dar, viteaz r[sad, S[ fie-un hohotit =i-un chiu Din ceruri pân[-n iad! De-ar curge sângele pâr[u, Nebiruit e bra\ul t[u Când mor\ii-n fa\[ nu tresari! +i ]nsu\i \ie-un zeu ]\i pari 166

CUPRINS

Când râzi de ce se tem mai r[u Du=manii t[i cei tari. Ei sunt romani! +i ce mai sânt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt, Zamolxe, c-un ]ntreg popor De zei, i-am ]ntreba: ce vor? +i nu le-am da nici lor p[mânt C[ci ei au cerul lor! +i-acum, b[rba\i, un fier =i-un scut! E r[u destul c[ ne-am n[scut: Dar cui i-e fric[ de r[zboi E liber de-a pleca napoi, Iar cine-i vânz[tor vândut S[ ias[ dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi bra\ele jurând le-a\i pus Pe scut! Puterea este-n voi +i-n zei! Dar v[ gândi\i, eroi, C[ zeii sunt departe, sus, Du=manii lâng[ noi!

167

Din poveste CUPRINS

LEGENDA RÂNDUNELEI Din zori, de cum s-aprind, Tot cânt[ rândunica Sub stre=ini ciripind Era =i fat[ mare +i mândr[ de-a c[tare +i-apoi, pe lâng[ toate, +i fat[ de-mp[rat. U=or se duce nume De-un lucru bun ]n lume, Dar mai u=or de-un lucru Frumos cu-adev[rat. +i-n toat[ lumea vestea I-a mers, cum merg de-acestea Când trec din gur[-n gur[ Gr[bit din sat ]n sat. D[ roate =oimu-n zbor +i \ip[ rândunica +i n-afl[ ajutor. Cum vin ]n =ir cocorii, Venit-au pe\itorii: Ie=ea din cas[ unul, Iar cel[lalt intra. +i ea =i-a plâns durerea: O, d[-m[ cui \i-e vrerea, M[icu\o, dar str[in[ 168

Departe nu m[ da! +i-n ciuda bietei fete, Ea, vitrega, o dete Str[inilor de-acolo, Veni\i de undeva. Cad fulgi pe câmpul gol +i plânge-o rândunic[ Pierdut[ dintr-un stol Pe-un larg adânc al m[rii Spre-adâncul larg al z[rii Se duc cor[bii multe Cu fata de-mp[rat. De-amar ea nu mai poate: Inelul scump =i-l scoate, Din deget, =i-l arunc[ }n marea ce-o str[bat. Atunci, s[ =tii tu bine, Voi mai vorbi cu tine, Când mi-or g[si inelul. Iar mirele-a-nghe\at. La cuib venind acum, Sf[rmat g[si ea cuibul Iar puii mor\i ]n drum Ea blând[ se supune +i face tot cum spune B[rbatul ei, =i-n toate Nu-i d[ nici un cuvânt De plângere; nu-=i frânge Nici mâinile, nu plânge, Ci rabd[ datul sor\ii. Dar, tare-n jur[mânt, 169

E mut[ a ei gur[: Nici dragoste, nici ur[ N-arat[, ci r[mâne De-a pururi un mormânt. Prin pomi sunt la\uri mii. Prin aer zboar[ =oimii, La cuib pândesc copii +i iat[! azi r[sun[ De mult[ voie bun[ Palatul tot; cu vuiet La rege robii vin. Un pe=te-au prins ]n mare +i-n el, ]n bun[ stare, Inelul scump al doamnei. I-l dau, de sânge plin! St[pânul ]l prive=te +i vesel se porne=te La doamn[-sa s[-i spuie, Sc[pat de-atâta chin. Aripele i-au frânt, Se zbate-acum de moarte }n \[rn[, pe p[mânt De-acum tu nu mai plânge! +i-n bra\e el o strânge. Cu mâna cea purtat[ Prin sânge pe inel, B[rbia el i-o prinde: Dar bra\ele-=i ]ntinde Cu \ipet doamna-n aer, Uitându-se la el. 170

Iar bra\ele-i deodat[ }n vânt ]ncep s[ bat[, Mi=c[ri p[rând de aripi Cu umblet u=urel. +i s-a n[l\at ]n vânt Deodat[ rândunica! E negru-al ei vestmânt, C[-n negru se purtase De când se m[ritase! De-atunci ea vesel zboar[ Pe dealuri =i pe lunci +i-ntruna ciripe=te +i-ntruna poveste=te Tot ce-a t[cut o via\[ De jale =i de munci. +i cum fu dezmierdat[ De-o mân[-nsângerat[, E gâtul rândunelei Ca sângele de-atunci.

171

IDEAL I Venise fata de-mp[rat Cu alte fete pe-nserat S-aduc[ ap[ din izvor Din z[ri un tân[r c[l[tor, Sosind pe-acolo, s-a rugat S[ bea din cana lor. Iar fata de-mp[rat i-a dus Cofi\a ei; =i când i-a spus Fl[c[ul cel dintâi cuvânt, Ea s[ uit[ speriat[-n vânt, +i ca certat-apoi =i-a pus Privirile-n p[mânt. A= vrea, ca =i la-ntorsul meu, S[ fii aici s[-mi dai s[ beu Iar ea, tot nemi=cat[ stând Cu ochii-n jos, =i tremurând De lupta ei, târziu =i greu Rosti sfioas[: Când? +i mâine poate... Mai târziu... Ori peste-un an! Nici eu nu =tiu. Sunt fiu de crai. C[rarea mea Pe-aici va fi... Ne vom vedea: De-acum iubitul t[u s[ fiu, Iar tu iubita mea. 172

CUPRINS

Apoi plec[ ]n grabnic pas... Avea atâta dor ]n glas! Era voinic =i tinerel, }nalt =i tras ca prin inel: De-atunci =i ochii i-au r[mas +i inima la el. II +i fata de-mp[rat veni +i-a doua zi, =i-a treia zi, +i-n toate zilele pe rând, }ncete clipe num[rând, Tot a=tepta doar o veni Fl[c[ul mai curând. Gr[bitul soare sc[p[ta, +i fata tot acolo sta; +i noaptea umed[ din v[i Venea pe-ntunecate c[i; Târziu ]n noapte-abia pleca +i fata la ai s[i. O fi bolnav! O fi murit! O, Doamne, el ar fi venit De-atâta timp! mai =tiu =i eu! +i doru-i plâng[tor mereu Cre=tea de presim\iri hr[nit, Din ce ]n ce mai greu. Trecu =i vara, =i trecu +i toamna, =i pe v[i c[zu 173

Z[pada iernii, =i-apoi iar Sosi-nfloritul Cire=ar Dar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! Dar totu=i, azi el va veni... Nici azi nu vine... unde-o fi? Dar mâine va veni! +tiu eu, C[-mi spune inima! +i-al meu, Al meu de-acum ]n veci va fi; Ce bun e Dumnezeu! Tu, vânt de sear[,-n calea ta Nu l-ai v[zut venind cumva? +i nici tu, nor, nu l-ai v[zut Prin multe lumi câte-ai trecut? S[-i spui, te rog, de-l vei afla C[-l plâng =i c[-l s[rut! S[-i spui c[ florile din strat Le ud =i cresc mai r[v[rsat, Dar florile-pe-obrazul meu P[lesc, c[ prea le ud mereu; +i câte-amaruri am r[bdat +tiu, biata, numai eu! C[ pentru dânsul, c[-l iubesc, P[rin\ii-n drum m[ ocolesc +i m-au gonit din casa lor; C[ to\i ai mei azi nu m[ vor! Sânt singur[, pe c[i tr[iesc, Sunt singur[, =i mor! 174

Treceau drume\i pe lâng[ ea, +optind, dar fata nu-i vedea. Treceau =i zilele zburând, Treceau =i luni, treceau pe rând, Treceau =i ani, ei nu-i trecea R[bdarea, a=teptând. III Auzi! ca valuri dup[ val N[valnic tropotit de cal! +i sun[ v[ile-ndr[zne\, O, [sta e voinic drume\! +i-n zarea lunei vezi pe mal Un tân[r c[l[re\? Ochi dragi, de-atâta timp pustii! Mi-ai zis plecând: aici s[ fii, +i-aici, aici tu m[ g[se=ti! Dar uite, obosit ce e=ti! +tiam eu doar c[ ai s[ vii +tiam c[ m[ iube=ti! Dar ah, cât m-ai l[sat s-a=tept! Dar unde-ai fost? O, spune drept! De-acum tu nu vei mai pleca, S[-\i la=i plângând iubita ta: O, vino, strânge-m[ la piept... Ce bine mi-e a=a! +i nu m[-ntrebi, ce plâns nebun Am plâns de-atunci? O, cum s-adun }n vorbe-atâta gând pribeag, 175

+i cum s[-ncep... O, d[-mi toiag! O, cât e=ti de frumos =i bun +i cât ]mi e=ti de drag! Dar n-a venit!... +i ea cu zor Oprea din drum pe c[l[tor, Râzând cu hohot ]i spunea Povestea ei; apoi plângea: Ei l-au v[zut, dar ei nu vor S[-i spuie ce f[cea? Pe unde-i el? Nu s-a g[tit De-ajuns acum pentru nuntit? O, nu! Pentr-un alai domnesc Atâtea lucruri trebuiesc +i-atâta vreme! N-a venit C[-i tân[r =i-l g[tesc!

IV Pe-atunci erau vl[stari ]n lunci Copacii de-azi, =i tineri prunci Erau b[rba\ii. Colo-n sat Copile mici; ea le-a purtat Pe bra\e, =i e mult de-atunci, De mult s-au m[ritat! Acum pe cârje s[ proptea! N-avea puteri, =i tot venea. Pe aici, pe-aici, e drumul lui... E noapte-acum... ba ]nc[ nu-i... L-am a=teptat: atât a= vrea S[ pot de-acum s[-i spui! 176

Dar ]ntr-o sear[ ea sim\i C[ azi e cea din urm[ zi: Ori vine azi de undeva Iubitul ei =i-o va lua, Ori dac[ nu, când va veni El n-o va mai afla. +i n-a venit! Nici n-a-ncercat S[ se ridice de-unde-a stat S[rmana, c[ci de-ajuns sim\ea C[-n veci de-acum nu va putea S[ plece, nu, =i nemi=cat Sta frânt[, =i murea. Veni atunci din r[s[rit, Pe drum o bab[. S-a oprit, C[ci auzise la izvor Gemut ca de cre=tini când mor +i capul fetei l-a proptit }n poala ei u=or. De jale plâng... Nu pot s[-nec Amarul gând c[, iat[, plec +i n-am putut s[-l v[d m[car O dat[! Ah, e gând amar! Dar sus, ]n lumea-n care trec, Al meu va fi el iar! Iar sfânta Vineri o privea Cu mil[, Uite! zise ea Un veac de om tu a=teptând 177

Robit-ai fost de-un singur gând De-ai fi =tiut tu, draga mea, Acestea mai curând! El =i-a uitat de ochii t[i! De mult s-a-ntors pe alte c[i, C[ci lui menire i s-a dat S-a-ntors de mult =i s-a-nsurat; Fl[c[ii lui au al\i fl[c[i: E Negur[-mp[rat. A fost un gemet ]ntreit Din totul inimii pornit +i-apoi o lini=te de veci! Din lumea asta ]ntr-alta treci. +i nici nu =tii, tu, om trudit, Ce-i lumea-n care pleci! . +i sfânta Vineri s-a plecat Spre moart-apoi, i-a s[rutat }nchi=ii ochi: Te dep[rtezi Cu dragul gând, c[ ai s[-l vezi! Oh, omule, e=ti ]n=elat }n toate câte crezi! A ta e mergerea mereu Spre \int[ drum ]ngust =i greu Dar \inta niciodat[ nu-i A ta! +i-n gând tu tot ce-\i pui E numai vis, c[ci Dumnezeu Te poart[-n voia Lui! 178

O NOAPTE PE CARAIMAN CUPRINS

Scoboar[ degrab[ ciobanul La târl[ cu oile lui. E sear[ pe culme, =i nu-i: Se-ntunec[-ncet Caraimanul Cum nu-l mai v[zui. Stau neguri pe Jepi, pe Furnica, +i neguri pe Vârful-cu-Dor: Se las[ din umedul nor T[cerea =i noaptea =i frica Pe culmile lor. S-a stins dup[ muceda stânc[ +i ultimul ro=u de-apus. Deodat[, cu soarele dus, O noapte cumplit[ =i-adânc[ Se vars[ de sus. Iar alta se urc[ din vale Cu spaima eternei t[ceri Ah, cum a fost ziua de ieri? Grozave sunt, Noapte,-ale tale T[cute puteri! N-aude urechea, nu vede Nici ochiul nimic. +i de viu Tu pari ]ngropat ]n sicriu +i sufletu-n tine se crede Un pom ]n pustiu! 179

A=a ]naintea cre[rii A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, +i, ne=tiutor al mi=c[rii, Sta haosul tot. Aici, ]n s[lbatica noapte Cuno=ti ce e vecinic =i sfânt. Ce soli ai vie\ilor sânt O raz[ =i câteva =oapte Pierdute de vânt!

180

MUNTELE R{TEZAT Muntele =i-acum ascunde }ntre nouri fruntea lui; Tr[snet când prin stânci p[trunde Dintre stânci =i-acum r[spunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele =i-acum ]=i cat[ Sus prin codri ad[post, Turme când pe culmi s-arat[ }ns[ vârfu-i niciodat[ N-o s[ fie cum a fost! C[ pe culmi atunci, pe creste, Uria=i tr[iau cumpli\i, Cu copii =i cu neveste. Noi =tim numai din poveste, C[-s acum de mult pieri\i. Ici, pe-un munte, câte unul, Altu colo-n pisc era; Când vorbea, urla ca tunul; Când fugea pe culmi nebunul, Sub el locul tremura. Noi le =tim, românii, toate, C[ tr[iam =i-atunci pe-aici. N-aveam grija lor, nepoate: Le p[ream prin vale poate Ni=te biete de furnici. 181

CUPRINS

+i trecur[ vremi, trecur[, Uria=ii pu\intei Tot mai repede sc[zur[. Cei din urm[ cari v[zur[ Sfântul cer, ]i =tim pe trei. Un fl[c[u =i dou[ fete; Nimeni altu-n lung =i-n lat. Ele-umblau nemâng[iete +i-ntre ele-o ceart[ dete, Cui s[-i fie el b[rbat? Pre\ul fu, ca-n vremi trecute, O cetate-n mun\i la nori: Care-o va cl[di mai iute. Deci cl[dir[ pe-ntrecute Mânioasele surori. Dar ]n diminea\a-n care Cea mai tân[r[-=i avea Gata turnul ei cel mare, Ceealalt[-n sup[rare, De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luând ]n mân[, Azvârli spre turn cu el, +i-a izbit a=a p[gân[ Zidul cel de-o s[pt[mân[. Retezându-l a=a fel,

182

C[ =i culme =i cetate, Cu fl[c[u =i fat[-n zbor, Toate fost-au spulberate +i prin v[i ]ntunecate S-a n[l\at mormanul lor. Ea, cea singur[-n via\[, Hohotind porni acu +i-a pierit pe culmi prin cea\[ Dintr-aceast[ diminea\[ N-o =tim ce se mai f[cu. Noi, românii, =tim aceste, C[ pe-aici ne-avur[m rost Când tr[iau capcâni pe creste: Multe =tim, c[ mult[ este Vremea de când =tim ce-a fost. Vezi pe-un deal acolo satul? Dealu-ntreg e un mormânt: Piscul ras din R[tezatul. Moarta fat[ =i-ngropatul Uria= acolo sânt!

183

}N +AN|URI Burcel ]n =an\ muri strivind O tigv[ p[gâneasc[, +oimu-n r[dan c[zu r[cnind: Moldova s[ tr[iasc[! Curcanul cel voinic =i bun, El, Pene=, spune-acestea, Dar n-a spus tot. Eu vreau s[ spun Deplin acum povestea. Burcel era oltean, un pui, Ajuns din ]ntâmplare }ntre fl[c[ii din Vaslui, Viteaz minune-mare. Iar când muri, strivind ]n =an\ O tigv[ p[gâneasc[, Strigat-a bietul doroban\: Muntenia s[ tr[iasc[! Burcel =i +oim, tr[sni\i ]n zbor C[zur[-n =an\ deodat[; Strigând deodat[ \ara lor Cea-n dou[ despicat[. Al[turea de ei gemea C[zut =i c[pitanul, Izbit de moarte se trudea Cu ochii-nchi=i s[rmanul. El auzise pe cei doi Ce spuser[-n c[dere, +i jalnic se-n[l\[-n noroi, Privindu-i cu durere.

CUPRINS

+i zise-apoi: O \ar[ e, Cum una ni-e-mânia! Muntenia, Moldova ce? Tr[iasc[ România! Atunci =i +oimu =i Burcel Cu fa\a ]nseninat[ Privir[ lung =i-adânc la el, +i-au tres[rit deodat[. Spre-acela=i loc, spre nord privind, +i sus apoi, t[ria, To\i trei strigar-atunci murind: Tr[iasc[ România!

185

}N MUZEU Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrând, se vede, s[ m[ mustre: }n colibile lacustre, Stând pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului ]ntreg; =i-mi fu Drag pe-atunci. O vezi =i tu: Eu =i cu Dalvine roaba, Fost-am de-un etrusc iste\ Peste lac ]n luntre-aduse. El sub lavi\e-avea puse Multe altele de pre\, Cari pe-acele vremi senine Art[ =i minuni erau! Ast[zi hârburi poate stau, Bietele, pe-un raft cu mine! +i din toate =i-a ales Capul cetelor ilire Un ulcior s[ nu te mire C[ suspin a=a de des Un ulcior, =i-o roab[, biata! V[d trecând pe-aici femei, +i-mi evoc mândre\ea ei, +i-n etern sl[vi-voi fata

186

CUPRINS

Cea de-acum opt mii de ani! Poate, albele ei oase, Din n[molul apei scoase, Po\i =i tu cu doi-trei bani S[ le vezi aici, str[ine, Ori altunde-n vrun muzeu. Am pierit, =i ea =i eu, Când din v[ile vecine Au venit arca=ii goi, Mul\i =i tari, zvârlind t[ciunii. Au sc[pat pe luntre unii Dintre-ai no=tri, cei vro doi, }ns[ cei mai mul\i pierir[. +i de-atunci, pe fund de lac +i-ast[zi p[r\i din mine zac. Iar pe câte le g[sir[ Le-au adus aici, punând Ciob la ciob ca s[ m[-nchege. Ah, dar ce pot ]n\elege Câ\i ]i v[d pe-aici trecând? V[d =i ei o oal[ spart[ Dintr-un lut s[rac =i prost: Eu, ce-ntr-alte vremi am fost Ultima putin\[-n art[. +i desenul meu! U=or C-un c[rbune de pe vatr[ 187

Mult mai bine-l fac pe-o piatr[ Azi copiii-n jocul lor! Tu ai sufletul mai larg, Scap[-m[! Ce chin ai stinge, Dac[-n l[turi m-ai ]mpinge Ca s[ cad =i s[ m[ sparg! Cât m-a-nduio=at ulciorul! +i-a= fi vrut s[-i fiu pe plac, }ns[ ce puteam s[ fac? S[ m[ vaz[ p[zitorul, Iar a doua zi, fatal, S[ m-ar[te prin ziare: Un nebun, pe cât se pare, }n muzeu, =i-un criminal! +i-am ]ntors f[r[ speran\[ Ochii =i-ncepui s-admir Cum st[teau pe raft ]n =ir Acele de siguran\[.

188

TRICOLORUL Albastru, române, \i-e steagul, Dar =tii tu de ce? S[ te-nv[\. Albastru-nsemneaz[ ciocoii, +i tot ce-\i aduni tu cu boii Din mila c[ldurii =i-a ploii Al lor e, =i-acum =i de-a pururi, +i-al t[u, cer=etorule,-un b[\. Dar rabd[, c-o fac din iubire: S[ tem c[ te duce-n pierire Bel=ugul prin trai cu r[sf[\. +i galben, române, \i-e steagul. Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, \[ranii, Voi galbeni de foame s[rmanii, De boale purtate cu anii La scar[, =i dracul v[ duc[! St[pânii au scumpe nevoi: Va banque =i dineuri =i p[suri +i-amante cu cai =i m[t[suri, +i toat[ n[dejdea-i la voi! +i ro=u, române, \i-e steagul. +i-un geniu e tâlcul, s-o =tii. Al neamului geniu, vezi-bine: E ro=u de-o trist[ ru=ine, C[ vremea-ndrept[rii nu vine, C[ tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben =i-albastru Satano, de unde ne vii? 189

CUPRINS

COLIND{TORII Cad fulgii mari ]ncet zburând, +i-n cas[ arde focul, Iar noi pe lâng[ mama stând De mult uitar[m jocul. De mult =i patul ne-a=tepta, Dar cine s[ se culce? Rugat[, mama repeta Cu glasul rar =i dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos }n ieslea cea s[rac[, +i boul cum sufla milos C[ldur[ ca s[-i fac[, Dr[gu\ un miel cum i-au adus P[storii de la stân[ +i ]ngeri albi cântau pe sus Cu flori de m[r ]n mân[. +i-auzi! R[sar cânt[ri acum, Frânturi dintr-o colind[, +i vin mereu, s-opresc ]n drum; S-aud acum ]n tind[ Noi st[m cu ochii pironi\i +i f[r[ de suflare; Sunt ]ngerii din cer veni\i Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cânt[ n[l\[tor =i rar Cânt[ri de biruin\[, Apoi se-ntorc =i plâng amar 190

CUPRINS

De-a Iudei necredin\[, De spini, de-osta=i, =i c-a murit... Dar s-a deschis mormântul +i El acum e-n cer suit +i judeca p[mântul. +i pân[ nu t[ceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul S[rac ne-a fost, dar cald =i drag }n cas[-ne Cr[ciunul. +i când târziu ne biruia Pe vatra cald[ somnul, Prin vis vedeam tot flori de m[r +i-n fa=e mic pe Domnul.

191

CETATEA NEAM|ULUI CUPRINS

Sunt cu cear[ picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, ]n ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neam\ul se numea +i-au zidit-o, spune-n cronici, Nem\i, germani sau teutonici. E ruin[ azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine crede\i c[ sunt eu Ca s[ =tiu atâtea fleacuri! Cui va =ti, ]i dau un leu. Zici c[ afli-n c[r\i de =coal[? A=! R[mâi cu mâna goal[. Deci, ]n ceasul dimine\ii, Când prânzesc acei ce au, }n cetate-aici erau, Lâng[ comandantul pie\ii, To\i str[jerii =i-a=teptau, Povestind =i-ntin=i pe iarb[, Chis[li\a s[ le fiarb[. Dar, pe când Guzgan r[stoarn[ M[m[liga din ceaun, Din clopotni\[ T[un Sun-afurisit din goarn[. Unu-i strig[: E=ti nebun! 192

Altul: Ce-ai tu dac[ strig[? I-o fi dor de m[m[lig[. Dar se-ntorc spre zid pl[ie=ii; V[d pe =es un nor de o=ti. M[i Istrate, tu-i cuno=ti: Turcii sunt? Ba, parc[ le=ii, Vin ]ncoace. P[i, sunt pro=ti? Bat =i ei cel drum, ca mânzul, S[ ne strice nou[ prânzul. Le=i erau. Sobiesky-vod[ R[t[ci p-aici prin v[i, C[ci pe-atunci era la mod[ Vara, când plecau la b[i, Regii me=teri ]n b[t[i S[-=i ia drumul ]ncotrova Totdeauna prin Moldova. +i plecau f[r[ merinde C[ci a=a era bonton S[ m[nânce tot plocon, Ce puteau ici-colo prinde. Dar acest sl[vit Ion }=i avu-n desagi sl[nina. +i-i pierdu, s[-i bat[ vina! Deci, cu o=ti, vestitul rig[, Cum umbla pe-aici fl[mând +i sim\i, prin v[i trecând, Aburi calzi de m[m[lig[, 193

+tiu =i eu ce-i dete-n gând, C[-=i opri deodat[ pasul, Tot tr[gând ]n vânt cu nasul. E vrun praznic ]n cetate. +tefan vod[... El mi-ar da! Cred c[ nu, m[ria ta, C[-i un drac =i jum[tate, Nu prea d[, c[-i el a=a. Mie, nu? S[-ncrunt sprânceana! Eu ori el b[tu Vieana? Domn ca mine cât tr[ie=te Nu-i deprins s[-nghit[-n sec. Iar un general zevzec, R[spunzând pe latine=te Zise: Dobre ciolovec ! +i-ntinzând sub zid armata, Iat[-l ciolovecul gata. +i bum-bum apoi cu tunul, Fire-ar ei de râs, poleci! Mai pe vine s[ te pleci, Cârl[na=! +i d[ ceaunul Mai departe, tu, Berheci, C[ ni-l sparg cu-mpu=c[tura M[i Spancioc, mai \ine-\i gura. Dar pl[ie=ii din cetate R[spundeau vârtos =i ei: Comandantul Onofrei, 194

Cel cu pletele-ncurcate, +i cu straiu-ncins cu tei, Dând adânc z[vorul por\ii, Se zb[tea ca-n ceasul mor\ii. +i-au b[tut o s[pt[mân[ Le=ii-n zid; dar zidul, prost, Sta pe loc, pe cum a fost. }nsu=i riga, ]ntr-o mân[ C-un pistol, din ad[post, Da pe +tefan la to\i dracii +i-mpu=ca la rând copacii. Deci, v[zând c[ nici nu-l las[ S[ se duc[-n treaba lui, +i nici pomeneal[ nu-i De-a-l pofti la ei la mas[, +i fl[mând vai, ce mai spui O lu[ mai pe departe, Pe genunchi scriind o carte. Hai =i descuie\i odat[! +i tovar[=i s[ v[ fim. Mândru cântec ce mai =tim, Mar= francez, f[r[ de plat[. Nu vi-e mil[ c[ pierim? Poate-o ploaie s[ ne-apuce... Nu =tim drumul, c[ ne-am duce. Dup[ ce-au citit pitacul, Onofrei ie=i pe zid: 195

M[i, poleci, eu v[ deschid, Dar s[ nu v[ puie dracul S[ min\i\i, c[ v[ ucid! Iar de mar=uri mi-e cam scârb[, Trage\i-mi mai bine-o sârb[! Iat[ poarta se descuie. Le=ii,-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi Ce v[d ei? Din cet[\uie Doi cu doi, vro zece =chiopi, Onofrei ridic[ tonul: Un doi, un! +i sta\i, plutonul! Cu sprâncenele-ncruntate Strig[ rex: Sto pojo boi? Cine dracul sunte\i voi? Noi? Pl[ie=ii din cetate. Zece-am fost, pierir[ doi. Rex f[cu o mutr[ lung[, De credeai c[ vrea s[-mpung[. Pentru voi a fost gâlceava? Dar boierii? Ce gânde=ti! Noi s[ =tim? Prin Tirchile=ti. Domnul unde-i? E-n Suceava. Dar poporul? La Pl[ie=ti. Drace, asta-i de poveste! N-a\i ascuns prin turn neveste? Noi? Da ce, ni-e mintea slab[? Noi suntem cre=tini cura\i: 196

A=tia nu sunt ]nsura\i, Eu de zece ani n-am bab[, Voi dup[ femei umbla\i? Zbârlea are-n Hu=i, s[racul, Dar urât[, goal[-dracul! Dar comori ascunse-n oal[ +i-ngropate! Oale, spui? Le-am l[sat s[ fac[ pui. Una-i =tirb[, =i-alta goal[; Nici o pricopseal[ nu-i! De le vrei plocon ori prad[ Ia fugi, Zbârleo, =i le ad[! Rex atunci: V[ tai gr[mad[! Dar a stat cu mâna-n sus C[ci aminte =i-a adus C[-i e teaca f[r[ spad[: }n Liow z[log =i-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol =i dou[ ruble! Dând din mâini ca cel ce-alung[ Gânduri rele: Eu sunt bun. Apropo, ce-am vrut s[ spun? Onofrei, te v[d cu pung[, D[-mi o mân[ de tutun. N-am fumat de-o s[pt[mân[, Pune-l ici, te rog, ]n mân[. +i-aprinzând chibritu-n prip[, Mul\umit privea la fum. 197

Onofrei, s[-mi spui acum , +i-ap[sa cu unghia-n pip[, Cum mi-ai stat tu mie-n drum? Nu =tiai tu de-a mea faim[ Ca s[ stai n[uc de spaim[? Dar glumesc a=a! m[ iart[, E=ti erou, s-a hot[rât, De=i por\i pe dup[ gât Traist[... hai, =i nu-i de=eart[? O v[zui numaidecât Ai ]ntr-]nsa plumbi, de toate. Brânz[, ca= =i pâine poate? Brânz[ nu, dar am pogace +-usturoi, m[ria-ta. Usturoi! +i-l po\i mânca? Dar la urm[, cui i place... Mon Dieu! Nu te sup[ra: Tot f[cur[m noi doi pacea: Ia s[ v[d, cum e pogacea? +i apucând cu mâini gr[bite, Rupt de foame ca un lup, Rupe rex, cu to\ii rup, Onofrei al meu, iubite, Vin la neica s[ te pup! +i-l pupa viteazul rig[ +i-ndopa la m[m[lig[. Ce-a mai fost pu\in ne pas[. Au plecat polonii-n sus, 198

Iar pl[ie=ii-n jos s-au dus La Neculcea drept acas[, Iar acesta-n c[r\i i-a pus. +i din Dorna p창n[-n Tulcea, To\i citesc ce-a scris Neculcea.

199

ZIARUL UNUI PIERDE-VAR{ (1902)

200

CUPRINS

MOARTEA LUI GELU R[zle\ din o=tirea b[tut[, Fugind pe câmpia t[cut[, C[zu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. +i piere. Din ran[ =i-ar smulge s[geata +i n-are putere. Pierdut-a =i oaste =i \ar[. E noapte-n v[zduhuri; =i rar[ E zbaterea apei, când valul Atinge cu aripa-i malul Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbe=te cu calul: Vai, murgule, jalea m[ curm[! M[ lupt cu durerea din urm[, C[ci ranele-mi sap[ mormântul, Degeaba ]mpr[=tii tu vântul Din coam[, piciorul t[u scurm[ Degeaba p[mântul. M[ chemi prin nechezuri p[gâne +i parc[ zici: Vino, st[pâne! Vezi, picur[ ranele tale 201

+i neguri se nal\[ din vale, E noapte, =i ziua de mâine Ne-ajunge pe cale! Trei suli\i f[cutu-=i-au strung[ Prin mine! M[ zbucium pe-o dung[ +i nu-mi mai simt bra\ul =i brâul; Tu-\i rupi cu picioarele frâul Las , murgule, las s[ ne-ajung[ Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cât va cuprinde Mantaua, deasupra-mi o-ntinde +i-apoi cu picioarele-mi sap[ Mormântul pe margini de ap[. +i-n urm[ cu din\ii m[ prinde +i-arunc[-m[-n groap[. Jeleasc[-m[ apele Cernii! S[-mi bubuie criv[\ul iernii. Ca-n taberi al c[ilor tropot; Iar ve=nicul apelor =opot S[-mi par[ ca-n ceasul vecernii. O rug[ de clopot. +i, poate, sosi-va o vreme Când mun\ii vor fierbe, vor geme Cu hohote mamele-n praguri, Vor trece b[rba\ii-n =iraguri Când bucium suna-va s[ cheme Pe tineri sub steaguri.

Iar tu, de-i tr[i, fr[\ioare, S[-mi vezi lupt[torii-n picioare, Atunci când sosit va fi ceasul, Abate-\i pe-aice tu pasul: Necheaz[-mi, =i atunci eu din groap[ Cunoa=te-\i-voi glasul! +i-armat voi ie=i eu afar[, +i veseli vom trece noi iar[ Prin suli\i =i foc ]nainte, S[ \ie protivnicii minte C[-s vii, când e vorba de \ar[, +i mor\ii-n morminte! El zice, =i mâna =i-o strânge Pe pieptul cel umed de sânge Iar calul st[ singur de paz[ Lui Gelu, =i trist el a=eaz[ La pieptul st[pânului capul +i astfel vegheaz[. +i-auzi! Ca un vânt ce cl[te=te P[durea, când ploaia sose=te, A=a din adâncuri de zare Un vuiet prin noapte r[sare. Iar vuietul vine, =i cre=te, Mai iute, mai tare. +i iat[-i, din umbrele v[ii Cu scuturi ies repezi fl[c[ii, Ca mor\ii ce-=i las[ mormântul; 203

Ies roibii cu umblet ca vântul, R[sar de tutindeni, de pare C[-i vars[ p[mântul. Arca=ii lui Arpad! }n goan[ Ei fug dup-o=tirea du=man[. +i, uzi de-alergare, se-ncur[ Fugarii prin negura sur[, Cu frâul pe coam[, =i-arca=ii Cu sp[zile-n gur[. N[valnic s-apropie pa=ii, +i-n goana lor cânt[ arca=ii, +i-a=a de s[lbatic li-e cântul Din piele de urs au vestmântul, +i-n b[rbile lor ]ncâlcite Se-mpiedic[ vântul. Iar Gel, auzindu-i prin zare, De spaim[ =i groaz[ tresare El moare! +i cânt[ p[gânii! N-au Domn =i n-au \ar[ românii, +i-adu=ii de vânturi ]n \ar[ Sunt ast[zi st[pânii! +i-n mâinile cui e sc[parea? Nu-i piept s[ le-nchid[ c[rarea? Nu-i bra\ de voinic, s[-i abat[? +i nu e pe lume-o s[geat[ Ca-n inima gloatei lui Arpad Adânc s[ str[bat[? 204

+i Gelu le judec[ toate: Se nal\[ proptindu-se-n coate +i-a calului glezn-o cuprinde, Cu grab[ el arcul =i-l prinde, +i-nvârte s[geata =i-o scoate Din ran[, =i-o-ntinde: +i vâjâie slaba s[geat[ Cu gemetul mor\ii deodat[ Arca=ii trec repezi ]n cale, +i-i vuiet =i-i chiot prin vale: Ce cânt de-ngropare lui Gelu +i-o=tirilor sale! Iar vuietu-n neguri p[trunde +i-n inima nop\ii s-ascunde Departe, =i-n valuri de valuri Ecoul izbindu-se-n dealuri De zece ori jalnic r[spunde Pustiilor maluri. De zece ori, iar[=i de zece, +i scade, =i piere, =i trece, De data din urm[ r[sun[ T[cerea-mpr[=tiat[ s-adun[ +i-n neguri alunec[ rece O bolnav[ lun[. Iar calul, vedenie mut[, Cu coama de vânturi b[tut[, St[-n noaptea cu neguri de paz[ 205

Lui Gelu; =i trist el a=eaz[ Pe pieptul st[pânului capul +i astfel vegheaz[. Iar apa la maluri se frânge +i cade pe spate =i plânge: Cu fierul potcoavei tu-mi sap[ Mormântul pe margini de ap[, +i-n urm[ cu din\ii m[ prinde +i-arunc[-m[-n groap[!

206

NUNT{ }N CODRU Ce mai chiu =i chef prin ramuri Se-ncinsese-atunci! Numai fra\i, =i veri, =i neamuri De-ar fi fost umpleau o \ar[! Dar a=a, c[ s-adunar[ +i str[ini din lunci! De m[-ntrebi, eu nu =tiu bine, Al\ii poate =tiu Ce s[-ntrebi calici ca mine! +tiu c[ lumea dintr-o dat[ S-a trezit c[-i adunat[ +i c-o duce-n chiu. C[-ntr-o zi, purtând ]n mân[ Un colac =-un b[\, Prepeli\a cea b[trân[ S-a pornit =i-n deal =i-n vale, +i chema-ntâlnind pe cale Lumea la osp[\. Ce-i tu, soro? Ce s[ fie? Nunt[ mare-n crâng! N-ai v[zut tu veselie De când e=ti =i por\i un nume. +i-am plecat trimeas[-n lume, Oaspe\ii s[-i strâng.

207

CUPRINS

Dar pe mire cum ]l cheam[, Cine-i el =i-al cui? N-auzi=i de sturz, bag sam[! Pân[ =i-mp[ratul =tie. +i-i bogat? Ce-i pe câmpie, Tot ce vezi, i-al lui! Iar mireasa! Din cosi\[ Numai flori ]i cad. Mierla e. +i e pestri\[, +i g[tit[ ca o cruce: Cizme galbene =i-aduce Tot din |[rigrad. Ei, atunci s[ =tii, vecino, C-am s[ viu =i eu. P[i, de bun[ seam[, vino! Tot a=a, cu voie bun[, Prepeli\a-n sârg adun[ Pe nunta=i mereu. +i s-a strâns din zare nalt[ Neamu-ntraripat, +i din crâng, =i de la balt[, +i din =esuri, de prin grâne; Ba =i vr[bii mai b[trâne, Musafiri din sat. Pân[-n noapte tot venir[ +i prin crengi au mas. Iar ]n zori se r[scolir[, 208

+i-n gorun aveau altarul Ia-nchina\i-mi cu paharul, S[-mi mai vie glas. M[-ntreba\i de nun? Ei, nunul, Soare-ntr-adev[r: Dumnealui, m[ rog, p[unul! Nun[ mare-a fost g[i\a, Stete-acas[ p[uni\a, C[-i murise-un v[r. Pop-aveau? Tu, maic[ sfânt[! Stai s[ mai vorbe=ti? +tii pe ciocârlan cum cânt[? Dumnezeu s[-i \ie firea! A-nv[\at trei veri Psaltirea La vl[dici sârbe=ti. Drusce-aveau o co\ofan[ +i-un cârstei b[l\at. Pitpalacul, nene,-n stran[! Iar c[delni\a de aur O \inea jupânul graur Dasc[lu-nv[\at. Dar s[ vezi! La socru mare Zgomote din zori: Pi\igoiu-ntruna sare, Steag pe cas[ =oimul suie. Gheunoaia bate cuie Ca s-anine flori. 209

Iar prin cuhnii sfat =i vorb[, Asta s-o vede\i! Prepeli\a face ciorb[, Presurile fac friptur[, Vin sticle\ii =i le-o fur[, Dracii de sticle\i! +oimii repezi scot ]n gheare Carnea din c[ld[ri, Corbul cel cu ciocul tare Dumicat[-n blide-o las[, Cinti\oii duc la mas[ Rândul de mânc[ri. +i, cu =or\ de jupâneas[, Rândunele vin +i deretic[ prin cas[, Iar pe mese-a=tern prosoape +i dau lavi\ele-aproape, Cane-aduc cu vin. Dar te miri tu, prin pahare Cine le turna? Cucul sur, c[-i me=ter mare La urat =i-nchin[ciune, E proroc =i-\i =tie spune Tot ce-o fi =i-o da. Cânt[-n cobz[-acum buhaiul Cel cu gâtul strâmb, Mierla =uier[ cu naiul, 210

Cu cimpoiul cânt[ cioara, Pitulicea cu vioara, Bufni\a c-un drâmb. Codobaturi iu\i ca focul, Tot b[tând din cozi, M[turar[-n clip[ locul +i f[cur-o b[t[tur[, +i ce hor[ mai f[cur[ Ca la voievozi! Jucau sârba porumbeii, C[ e jocul lor, +i-au luat la joc cârsteii Pe-o r[\u=c[ vai de mine! Graurul juca pe vine, Barza-ntr-un picior. Numai cioara cu cimpoiul, Tot izbind cu el, Se b[tea cu pi\igoiul, Iar sitarul dup-o u=[ Se certa c-o g[inu=[ Pentr-un gând[cel. Vin de-ar fi, c[ cearta vine, Astfel cum s-o zici? S[ te superi tu, cre=tine, Pentru din\ii sco=i din gur[? Pentr-un ghiont =i-o-mbrâncitur[ Cheful s[ \i-l strici? 211

+i \ipau de-a valma-n ramuri, Miile de guri! N-alegeai, str[ini =i neamuri, +i pe plac cânta tot insul Clocotea de chiu cuprinsul Veselei p[duri. Tu erai? M[-ntrebi ca prostul! Vorba din b[trâni: Eu la chef ca-n marte postul. Vinu-l beam din coji de-alun[, +i-azvârleam, de voie-bun[ Cu c[ciula-n câini. Ba, =i-n ciur le-adusei apa, Ca s[ fiu ]n rost, Lemne le-am t[iat cu sapa +i, s[rind pe-o buturug[, Am venit la voi ]n fug[, S[ v[ spun ce-a fost!

212

BLESTEMUL TR{D{RII CUPRINS

Cu sf[râmate catapulturi Turnul muced st[-nclinat, Iar ]n poart[ surii vulturi Frânt[-=i au de mult aripa, Stând s[ cad[-n toat[ clipa Peste pragul fulgerat. }ns[-n veci vor sta la poart[, C[-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste moart[, +i-i de coifuri valea plin[ F[ o cruce =i te-nchin[. C[l[torule, când treci. Noaptea din ruini r[sare Tot castelul, precum fu. +an\ =i ziduri de-ap[rare, Turnuri albe cresc deodat[, O cetate-nfrico=at[ Unde-Agripa cuib avu. Iar din v[i un prin\ se suie Alb de arme, spre castel; E t[cere-n cet[\uie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreag[ oaste, To\i ai prin\ului cu el.

213

Lupi ce casc[ largul gurii Au pe coif, =i parc-au strâns Toate fiarele p[durii. Sunt de-acei ce-au stat ]n cale, Varro tu, o=tirii tale +i-au f[cut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prin\ al celor mor\i De trei ori cu pumnul bate Repede-n arama por\ii Sc[ri aduc ]n grab[ mor\ii, Cu berbecii bat ]n por\i. +i-auzind cum vin barbarii, U=a taini\ii-o deschid +i tresar legionarii; Ei din b[rbi, din p[r, cu mâna Iu\i ]=i scutur[ \[râna, Ies, alearg[, sar pe zid. Sub un râu de creste ro=ii Albe coifuri str[lucesc, +i-n amestec furio=ii Respingând pe cei de-afar[ Cad =i mor, se nal\[ iar[, Rane fac =i le primesc. Z[ng[t ]ns[ n-are-arama Când se bate scut de scut, Tuba nu-=i cunoa=te gama: 214

F[r[ zuz[t lancea zboar[, Iar al sp[zii-o\el doboar[ Cald =i str[lucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaim[ Luna se ascunde-n nor, Glas de bufni\e se-ngaim[ +i, cu aripi speriete, Lilieci zburând ]n cete Se izbesc de coiful lor. De-a\i avea voi pace-odat[, Voi ce v[ lupta\i mereu! Pacea ]ns[ nu vi-i dat[, Ca s[ =ti\i ]n ve=nicie Dreapta Domnului mânie +i c[-i unul Dumnezeu! Cei tr[da\i, ei dorm ]n pace! Vou[-al mor\ii d[t[tor Partea asta nu vi-o face! Voi când a\i v[zut pe-o seam[ C[ pe Crist cel mort ]l cheam[ Martor al jur[rii lor. }n nedreapta voastr[ ur[ Vrând s[-i pierde\i, a\i f[cut Cu barbarii-o leg[tur[. +i-au venit pe-ascuns barbarii +i-au pierit legionarii Câ\i pe Crist l-au cunoscut. 215

Noapte-a a fost. Pe zid cre=tinii Se luptau pentru-mp[rat: Voi ]ns-a\i deschis, hainii, Toate por\ile cet[\ii Dreapta cump[n-a Drept[\ii Iat-acum s-a r[zbunat. Cei tr[da\i, ei ]n morminte Dorm ]n pace. }ns[ voi V[ lupta\i =i-acu-nainte Cu o=tirile chemate +i de-a pururi v[ ve\i bate Pân[-n ziua cea de-apoi. Astfel parc[-ntruna plânge Turnul obosit =i el De-a vedea tot mor\i =i sânge. C[ci de veacuri vede-ntruna Noaptea cum aduc furtuna Mor\ii-ace=tia din castel. Iar când ziua se revars[, Pier =i ziduri =i cohor\i, Ruinat[-n deal =i ars[ St[ cetatea trist[-n soare Dar ]n noaptea urm[toare Vin din nou aceia=i mor\i.

216

PE MUNTE

CUPRINS

Fugi\i cu turma repede spre v[i! Pe culme-alearg[ duhul r[zbun[rii Grozavul vânt se zbate-n largul z[rii +i norii-mbrac[ hain[ de v[p[i. Sose=te-acum! cu ochiul cât cuprinzi Furtuna-n sârg scoboar[-n jos pe coaste, +i-n urma ei se-ntinde neagra oaste +i url[-n cor: Tu fulgere, s-aprinzi, Tu nor, s[-ntuneci; vânte, tu s[-mpr[=tii! Un brad se face \[nd[ri, cel mai nalt: +i prins de vârf, au smuls pe cel[lalt Purtându-l roat[-n largul chip al pr[=tii. Pe sus se-ntinde-amestecul nespus, +i Duh ]n Duh prin aer se fr[mânt[, Iar grindina-n v[zduh cumplit ]=i cânt[ Cântarea ei de-o\el, c[zând de sus, Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie, +i sare iar la loc apoi mugind. Deodat[ st[. +i iat[-l, r[p[ind Potop din cer turnatul râu de ploaie. Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt. Sporite neguri hran[ dau pieririi, De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii, +i nu mai =tii ce-i sus =i dedesubt. 217

Acum nici Dumnezeu nimic nu poate. Degeaba-ntind ei mâinile =i cer }n negrul iad, =i unul pân[-n cer, Vârteju-i domn, el singur domn a toate.

218

CUPRINS

REFERIN|E CRITICE Co=buc a fost adev[ratul =i poate singurul poet al p[mântului =i neamului românesc cel etern, a=a cum a r[mas dedesubtul schimb[rilor =i al furtunilor aduse de vremuri. }n poezia lui Co=buc nu sunt curente de idei trec[toare, atitudini de sistem filozofic =i de =coal[ literar[. Optimismul s[u nu este altceva decât s[n[tatea, decât seninul =i armonia sufletului s[u. Aceast[ s[n[tate =i aceast[ armonie sufleteasc[ apar ]n chip splendid =i ]n arta sa, ]n perfec\ia, liber[ =i nesilit[, a versului s[u luminos. Co=buc a fost un scriitor rar, un scriitor unic ]n ]ntreaga literatur[ a vremurilor de azi. Trebuia un concurs de ]mprejur[ri ca s[ poat[ ap[rea un Co=buc. GARABET IBR{ILEANU Vara e poezia cea mai liric[ din toat[ opera lui Co=buc. +i cea mai frumoas[. Dar acest adaos e pleonastic. Lirismul, dup[ unii, d[ m[sura frumuse\ii ]n orice gen literar. Un lucru ]ns[ e sigur: o poezie cu cât este mai liric[, cu atât e mai poetic[. Impresia de var[ o d[ Co=buc ]n acest imn prin câteva tr[s[turi, alese cu un superior sim\ artistic din diversitatea aspectelor naturii. Din cele trei strofe ale poeziei, dou[ con\in elemente descriptive, având fiecare o alt[ tem[ , iar a treia este pur liric[ concluzia sentimental[ a celorlalte, izbucnirea inimii ]n fa\a m[re\iei =i eternit[\ii naturii. [...] Vara este triumful soarelui ]n poezia lui Co=buc =i ]n poezia româneasc[. Dar Vara are un caracter aparte ]n opera lui. Numai strofa a doua are analogii cu restul acestei opere, cu toate c[ poezia din aceast[ strof[ (se are ]n vedere ultima strof[ n. red.) este atât de deosebit[ de 219

cea din idile prin idealizarea realit[\ii, prin emo\ia ei muzical[, pe care nu o d[ niciodat[ pictura ori acuarela din idile. Strofa ultim[, care ar fi s[ exprime optimismul lui Co=buc, nu are deloc a face cu poeziile ]n care el ]=i exprim[ concep\ia vie\ii. }n aceste poezii, Co=buc d[ sentin\e, reguli pentru conduit[, se adreseaz[ voin\ei, face filozofia energiei ]n lupt[ ori a resemn[rii stoice. Aici e altceva: e sentimentul de comuniune recunosc[toare cu natura, comuniune ]n via\[ =i ]n moarte, e (dac[ putem da acest nume unei astfel de st[ri suflete=ti) optimismul unui om care se simte o parte din natur[, pe care o concepe matern[, incon=tient de cruzimea ei ofensatoare. Iar ]n strofa prim[, unde acest mare pictor de peisaje a dat pagina lui cea mai frumoas[, tot atât de frumoas[ ca cele mai alese din Eminescu, el =i-a schimbat cu totul viziunea =i atitudinea obi=nuit[. Nu mai picteaz[, ci evoc[. Versurile din acea strof[ au o rezonan\[ puternic[; notele armonice vibreaz[ ]nc[ mult[ vreme, dup[ ce sunetul fundamental a ]ncetat. A= spune c[ ]n strofa aceasta Co=buc e aproape de Eminescu, dac[ n-ar fi o deosebire esen\ial[: la Eminescu natura este expresia emo\iei lui, Eminescu transform[ natura ]n propria-i substan\[ =i, ]n hipertrofia personalit[\ii, el tinde s[ acapareze universul. }n Vara, din contra, Co=buc se pierde, se dizolv[ el ]n natur[. }n orice caz, vibra\ia cea mai pu\in deosebit[ de eminescianism din Co=buc este emo\ia din Vara. GARABET IBR{ILEANU Eminescu a tras ]n poezia româneasc[ o brazd[ atât de adânc[, ]ncât contemporanii =i urma=ii s-au ]mpotmolit ]ntr-]nsa vreme ]ndelungat[. Atunci a venit Co=buc. A pornit de-a curmezi=ul curentului general, croind alt[ brazd[, f[r[ =ov[ire, privind drept ]nainte: Nunta Zamfirei... A adus lumin[, s[n[tate, voio=ie. A deschis larg perdelele od[i\ei ]n care z[cea bolnavul, =i aerul proasp[t, românesc a n[v[lit ]n[untru, ucigând microbii, ]nzdravenind pe cei ce mai aveau putere de via\[: Balade =i idile... R[sturnarea a f[cut-o f[r[ s[ vrea. N-a adus teorii noi. S-a adus doar pe sine ]nsu=i, =i-a dat sufletul s[u ]ntreg. Printre cei pref[cu\i =i slei\i, el n-a vrut s[ par[ decât ceea ce era. De aceea a fost mare. De 220

aceea va r[mâne mare. Co=buc e primul poet pe care-l d[ Ardealul literaturii române=ti. Ardelean a r[mas toat[ via\a. Pân[ =i ]n graiul s[u p[strase o not[ ardeleneasc[, particular[, care-i =edea bine. Eminescu sau Co=buc? Se pune deseori ]ntrebarea. Dar r[spunsul e simplu: Eminescu =i Co=buc. Pot sta prea bine al[turi. Se deosebesc atât de mult, ]ncât se completeaz[. Ei doi dau fa\a =i sufletul poeziei române=ti de pân[ acuma. Luceaf[rul si Nunta Zamfirei! [...] Scrisul lui Co=buc tr[ie=te =i va tr[i cât va tr[i neamul românesc... LIVIU REBREANU Substan\a poeziei lui Eminescu vine din el ]nsu=i, din marele suflet zbuciumat, din clocotirea de pasiuni, din aspira\ia suprem[ spre lini=tea nefiin\ei. Poezia lui Co=buc e din afar[. Elementul personal ]i lipse=te cu totul. Poetul nu-=i t[lm[ce=te decât emo\iile impersonale. E un artist ce=i potrive=te sunetele =i icoanele ]n fa\a unei priveli=ti sau unei idile. Dac[ n-am g[si tot ]n Eminescu cele mai muzicale =i mai plastice versuri ce s-au scris ]n române=te, am putea spune c[ poetul ardelean a fost cel mai des[vâr=it me=te=ugar al versului nostru. Co=buc nu ajunge pân[ la perfec\ia unora din versurile lui Eminescu, are ]ns[ o st[pânire de form[ suveran[. Pe cât e de inegal Eminescu, pe atât e de egal Co=buc. Nu e poet care s[ fi ml[diat mai bine limba ]n fine sonorit[\i. EUGEN LOVINESCU Prin Co=buc [...], trecând peste ceea ce ]n copioasa lui produc\ie e simpl[ comand[ literar[, banalizat[ prin =coal[, se instaureaz[ un romantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat prinr-un lirism obiectiv reprezentabil, hieratic[ elementar[ a instinctelor. Poeziile sale, f[r[ colori deosebite, ]ncânt[ prin spectaculosul folcloric =i sânt un fenomen literar turbur[tor prin b[trâne\ea ghicit[, ca =i vestigiile celtice, vrednic corespondent al \[r[ncilor cu buciume =i c[lu=arilor cu zurg[l[i. Monologul domin[. Fata, cuprins[ de ]ntâile semne ale iubirii, ]ncepe o jelanie ]n care implic[, ]ntr-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, 221

lumea toat[; p[rin\ii unui fl[c[u mort nelumit produc un bocet sistematizat, ]n care intr[ eresuri =i explica\ii fantastice, ]ntr-un limbaj naiv, misterios. Câteodat[ criza e ]ncadrat[ ]ntr-un tablou de tehnic[ mai savant[, ca aceast[ scar[ eliadesc[, ap[s[toare ca o molim[, din Dragoste ]nvr[jbit[, =i suava acalmie floral[ ce-i urmeaz[ [...]. Celebrele balade Nunta Zamfirei =i Moartea lui Fulger sânt numai superficial epice. Ele corespund, cu o tehnic[ nou[, poemelor C[lin =i Strigoii ale lui Eminescu, fiind adic[ reprezent[ri ale nun\ii =i ]nmormânt[rii, a dou[ ceremonii capitale ]n societatea uman[. Co=buc are filozofia lui, care este renun\area la orice filozofie dialectic[, supunerea ]mpreun[ cu poporul la datinele ce simbolizeaz[ impenetrabilitatea misterului. Este o gândire s[n[toas[ pe care poetul are tactul de a n-o desf[=ura discursiv =i de a o ]nscena ]n ritualul celor dou[ evenimente, adoptând =i-ntr-o balad[ =i-ntr-alta atmosfera fabuloas[, ca =i la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. |inuta grupurilor totu=i, vorbirea lor, e \[r[neasc[. }n leg[narea mul\imilor, ]n trecerea mecanic[ de la o atitudine la alta, de la dezn[dejdea cu bocete la plânsul ]nfundat =i comuna resemnare ]n toat[ aceast[ demonstra\ie de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior =i interior, st[ vraja acestor poeme, al c[ror ultim sens liric este: inutilitatea reac\iunilor personale ]n fa\a rota\iei lumii. Strofele ingenioase, frazele ap[sate =i senten\ioase slujesc admirabil scopului [...]. Co=buc este nu numai un des[vâr=it tehnician, dar nu rareori =i un poet mare, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al mi=c[rilor suflete=ti sempiterne. GEORGE C{LINESCU Vârsta baladic[ a sufletului românesc la nici un poet n-o g[sim s[pat[ ]ntr-un material mai rezistent decât la George Co=buc. [...] Bog[\ia ritmurilor, raritatea, felurimea =i perfec\iunea lor fac din Co=buc un poet unic la noi. [...] Felurimea m[surilor ]ntrerupe monotonia posibil[ a versurilor egale =i, introducând o alt[ simetrie, spore=te sugestia sonic[ a felurimii ritmurilor. Prin acest mijloc de a crea noi efecte de armonie, Co=buc, al[turi de Hasdeu, a descompus ritmul clasic, f[r[ a-l nimici, pân[ la unitatea metric[, preg[tind poate la noi acceptarea versului liber. [...] Interesul nostru merge totu=i la forma exemplar[. Ceea ce, pe 222

cât ni se pare, ar ]nsemna c[ indiferent de natura materialului, c[ruia i se aplic[ poetul oricând ]n pastel, idil[, ]n viziunea etnic[, ]n epicism ca =i ]n lirismul ]ntâmpl[tor, constanta operei lui este excelen\a formal[. [...] Gloria sa nu mai are nevoie azi de nici un sprijin l[untric. Aten\iunii critice ]l recomand[ pentru viitor natura lui de geniu hora\ian al versifica\iei. VLADIMIR STREINU Dimensiunile poeziei române=ti au sporit spre Co=buc: opera viabil[ a poetului face parte dintre acele ]nf[ptuiri a c[ror absen\[ este de neconceput: dac[ n-ar fi creat el ceea ce a creat, trebuia cu necesitate s[-=i asume acest rol altcineva. F[r[ Co=buc, ca =i f[r[ Creang[, spre exemplu, ne-ar fi mult mai greu s[ ne cunoa=tem pe noi ]n=ine ca popor. Contribu\ia lui G. Co=buc la f[urirea literaturii române mari ]n aceasta const[: a dezv[luit o latur[ nou[ a vie\ii poporului, a sufletului s[u. Prin aceasta este poetul original. [...] George Co=buc ]=i are viziunea =i tehnica sa. Lirismul s[u e unul obiectiv, transferat asupra obiectului zugr[vit. [...] George Co=buc este creatorul unui lirism revelatoriu. DUMITRU MICU Prin George Co=buc, poezia româneasc[ se ]mbog[\e=te cu noi sectoare tematice, lirismul se obiectiveaz[, devenind, dup[ expresia lui C[linescu, reprezentabil , formele de expresie cultivate se ]nmul\esc ]n chip substan\ial, orchestra\ia prozodic[, ]ntemeiat[ pe altern[ri de ritmuri =i eufonii, cunoa=te un maestru inegalat. Poet al soarelui, al verii, al energiilor nesecate, al n[dejdilor, mâniilor =i bucuriilor colective, p[strând necontenit ]n memorie imaginea \inuturilor natale, militant pentru ridicarea prin cultur[ a celor mul\i, suflet ]n sufletul neamului , George Co=buc ]nscrie ]n istoria literaturii noastre unul din capitolele cele mai luminoase. AUREL MARTIN (Co=buc) s-a ivit ]n firmamentul na\ional ca un bolid peste sc[p[r[rile lui Vasile Alecsandri =i fl[c[rile lui Eminescu. Literatura româneasc[ s-ar 223

fi putut opri aci, dar destinele noastre literare au refuzat s[ r[mân[ ]ncremenite ]n aceste dou[ bariere. Cercurile literare din Bucure=ti nu l-au primit ]n ele cu prea mult[ prietenie. Era o epoc[ a unui parnasianism fran\uzesc exlusivist =i dominat, ]ntr-un exces de pauz[, de poetul Alexandru Macedonski. Co=buc aducea ]n capital[ un poet nou =i o poezie nou[. Dar, se ]n\elege c[ poe\ii pân[ la el, ]nvechi\i =i cam g[l[gio=i, =i-au pus repede mâna la gur[ =i au t[cut. Nu se putea ]ntr-altfel, concuren\a literar[ fiind slab[ ]n mediocritatea ei. [...] }ntre marii poe\i de felurite limbi trebuie definitiv a=ezat[ poezia lui Co=buc, o mare poezie nestudiat[ ]nc[ =i am constatat c[ absent[ din bibliotecile m[car ale scriitorilor. }n limba noastr[ româneasc[ G. Co=buc a creat o limb[ nou[: aviz facult[\ilor de filologie; c[ci ]ntr-adev[r noul nostru mare poet ne aduce ]n graiul scris o lume nou[ odat[ cu o limb[ nou[. O trist[ inferioritate a noastr[ s-o spunem drept =i pe fa\[ fusese pân[ mai deun[zi uitarea lesnicioas[ a marilor noastre valori. Ele nu se repet[, nici nu stagneaz[. Se ]nl[n\uiesc =i se vor ]nl[n\ui la nesfâr=it: ardeleanul G. Co=buc e o verig[ de aur. TUDOR ARGHEZI Spre deosebire de Eminescu, Co=buc are sim\ul sublimului cosmic surprins direct =i netrecut prin filtrele medita\iei, ale filozof[rii . Natura lui Co=buc pare prezent[ nu ca stare de suflet, ci ca fenomen frem[tând de via\[, care te izbe=te nemijlocit. [...] De aceea =i optimismul lui Co=buc nu este altceva decât s[n[tatea =i echilibrul sufletului lui de clasic (Co=buc nu e un monument al naturii cum spune C[linescu despre Creang[), rezemat pe un robust bun-sim\ \[r[nesc, ca un imens poten\ial, ]ns[, de plasticizare psihologic[ =i de filtrare ]n expresie. Prin toate aceste atribute, Co=buc este unul dintre cei mai specifici dintre poe\ii no=tri, na\ional ]n punctele de plecare =i ]n expresie, universal ]n m[sura ]n care a ]n\eles s[ cânte resorturile cele mai intime ale \[r[nimii, mare artist prin prodigioasa lui capacitate de transpunere a sensibilit[\ii populare =i de transfigurare a universului rural pân[ la contingen\a valorilor inefabile. De unde tr[inicia, clasicitatea lui. GEORGE IVA+CU 224

Romantismului adesea tenebros al baladelor ]i corespunde ]n idile un clasicism arcadic, ]nvecinat cu barocul secolului al XVIII-lea, cu stilul comediilor lui Marivaux, cum a observat cu fine\e G. C[linescu. Talentul poetului st[ desigur =i ]n percep\ia sufletului pur, naiv, dar =i ]n nota\ia capriciilor, toanelor feminine sau a imput[rilor provocate de micile r[ut[\i ale ]ndr[gosti\ilor ]nso\ite pe loc de remu=c[ri =i regrete, prezentate de obicei ]n scurte scene dialogate, ca ]n Spinul. [...] Capodopera acestor jocuri ale iubirii =i ]ntâmpl[rii este poemul Dragoste ]nvr[jbit[. [...] Lipsa oric[rui conven\ionalism =i simplitatea compozi\iei fac farmecul mai tuturor idilelor lui Co=buc (Mânioas[, Nu te-ai priceput, Rea de plat[, Pe lâng[ boi, Rada, La oglind[, De pe deal, Sup\irica din vecini, Numai una, La pâr[u, Seara). Voio=ia lui Co=buc are ]ns[ =i un revers trist, ]n via\[ fericirea alternând cu suferin\a. Pe nesim\ite idila se preface ]n trenos sau chiar ]n bocet, ]ntr-o jelanie sfâ=ietoare, intonat[ ca o melodie litanic[ de ]n\eles misterios, obscur ca ]n Cântecul fusului, con\inând o simbolistic[ stranie a crizei erotice juvenile. [...] Co=buc n-are, ca Eminescu sau ca Blaga mai târziu, fior metafizic =i perspective cosmice, poezia lui nu e o poezie de cunoa=tere metaforic[ a universului, nu atinge nic[ieri marginile sublimului. Poet obiectiv, Co=buc se refer[ numai prin excep\ie la propriu-i eu. ALEXANDRU PIRU Meritul cel mai de seam[ al poeziei sale este autenticitatea, datorit[ leg[turii indestructibile cu via\a poporului, tradi\iile =i trecutul s[u istoric, cu aspira\iile celor obidi\i =i cu natura ]n sensul cel mai profund =i mai complex. Despre natur[ =i despre sat, despre dragostea de la \ar[ sa scris mult ]n literatura noastr[ de la ]nceputurile ei moderne, de la V[c[re=ti la Sbur[torul lui Heliade =i idilele lui Alecsandri, de la Eminescu =i Macedonski la +t. O. Iosif =i toat[ pleiada sem[n[torist[. To\i ace=tia se duceau la sat, ]l priveau oricum dinafar[, pitoresc =i descriptiv, idilic sau dramatic, dar dinafar[. Co=buc venea din sat, era satul ]nsu=i, cu toate coordonatele lui spirituale. [...] Mutatis mutandis, despre Co=buc s-ar putea spune ceea ce Lamartine spusese despre Mistral, apreciind 225

c[ sub pana lui o \ar[ a devenit o carte . Pân[ la el, ]n literatur[, numai despre Alecsandri =i Eminescu se mai poate spune acela=i lucru. Opera lui Co=buc ]n ceea ce ea are mai expresiv =i mai autentic, exprim[ \ara , cu toate coordonatele ei de timp =i de spa\iu. ION DODU B{LAN }n momentul de fa\[ putem observa faptul c[ inten\ia epic[ primordial[ a lui Co=buc a servit pân[ acum drept suport mai mult analizelor tematice, cantitative, lipsind observa\ii substan\iale asupra felului ]n care proiectatul epos se manifest[ pe plan calitativ, influen\ând sau chiar determinând structura ]ntregii sale poezii, factura ei de ultim[ instan\[. [...] Poeziile co=buciene par mai degrab[ tablouri vivante sau scurte monoloage cu subiect folcloric. [...] De fapt, poetul avea fa\[ de fondul folcloric comun o atitudine de tip clasic: el ]=i rezerva doar modestul rol de cânt[re\, de interpret. MIRCEA TOMU+ Dac[ e s[-l compar[m cu Eminescu (aproape to\i criticii o fac pentru a opune, de fapt, eminescianismului epigonic, clorotic, vitalitatea co=bucian[, regenerarea poeziei) vom spune c[ Eminescu a introdus ]n literatura român[ un suflu nou, pe când Co=buc o mi=care nou[, purificat[ da, ]ns[ mai pu\in energetic[ . Distan\a dintre ei este aceea de la poet la artist, de la substan\[ la stil. Unul va face s[ triumfe o lume =i o viziune, cel[lalt, o singur[ zeitate arta. Pentru problema care ne intereseaz[ aici, atitudinile lor sânt identice, cum sânt ale marilor no=tri scriitori. }ntrucât salonul n-a devenit niciodat[ la noi un spa\iu de cultur[, r[mânând ]n permanen\[ o form[ de cosmopolitism, feminin ]n esen\[, scriitorul român nu ]l cultiv[ =i nu vede ]n el un mijloc de rafinare a limbii =i a spiritului. [...]. Poetul ]nf[ptuie=te ]n propria crea\ie salonul natural al limbii române, un univers, ]n acela=i timp conven\ional =i românesc. Co=buc vrea s[ realizeze o mitologie româneasc[ printr-o conven\ie literar[, anume, substituind zeit[\ile mitologiei clasice, greco226

latine ]ndeob=te, fie prin zeit[\i autohtone, g[site ]n folclor, fie pur =i simplu prin elemente naturale; astfel c[ poetica sa se bazeaz[ pe un sistem de coresponden\e , coborând atât din vechea tradi\ie a idealismului european pastoral =i cavaleresc, peste care s-au suprapus câteva din antinomiile secolului luminilor, cât =i din cea autohton[, deopotriv[ cult[ =i popular[. Sânt aici dou[ mi=c[ri complementare, a c[ror sintez[ sublimat[ a pierdut integral sensul livresc, cu toate c[, subtextual, acesta se p[streaz[. [...] Lumea lui Co=buc este un spectacol inventat, de la ceremonialul general-uman, nunta ori moartea, =i feeria arhaic-infantil[, hibernal[ sau estival[ (Iarna pe uli\[, Noaptea de var[) pân[ la feericul pur (Nunta ]n codru). De=i pare prea pu\in organizat =i omogen, universul s[u are totu=i o obsesie central[ =i anume aceea a soarelui conceput ca fiin\[ mitologic[. [...] La polul opus limbu\iei caragialiene, a parodiei limbajului, Co=buc a realizat salonul natural al limbii =i spiritului românesc. Salonul acesta e popular . De aceea fastul s[u va fi minim, elementar, naturalizat. Dealtfel, poetul modific[ ]ns[=i structura idilei. Construc\ia celei clasice, la Teocrit sau ]n egloga virgilian[, dincolo de faptul c[ era liric[, pasional[ =i exemplar[, normativ[ pentru cazurile de anvergur[ prezentate, se reducea ]n esen\[ la o ]ntrecere artistic[. P[storii erau arti=ti. }n prim plan sânt puse pasiunile, nara\iunea având o simpl[ func\ie mecanic[. La poetul român accentul cade pe peripe\ie. }ntrecerii artiste i se substituie competi\ia spiritual[. Anecdotele =i poantele primeaz[. }n salonul natural imaginat de Co=buc, idila se transform[ ]ntr-un dialog ]ntre parteneri. |[ranul poetului nu este tipul provincial-n[s[udean, cum s-a spus, ci ipostaza bunului-sim\ al unui popor, ipostaza sa natural-spiritual[. [...] Lumea lui Co=buc ac\ioneaz[ gândind, nu instinctual. Eroii ei utilizeaz[ o strategie =i nu ac\ioneaz[ pur =i simplu. Ei se bazeaz[ pe abilitate, ]n spatele c[reia st[ un model logic. Nu vrem s[ constrângem poezia co=bucian[ la ni=te semnifica\ii provenind dintr-o alt[ cultur[, ci doar s[ demonstr[m porozitatea acestei lumi imaginare, sclipind de vioiciune, transparent[ =i domol feeric[; o lume a gra\iei, a suprafe\ei fixat[ ]n succesiunea detaliilor sale, ]n care abia dac[ elegiacul p[trunde, dar =ov[ind =i nu pentru a tulbura sufletul, ci pentru a-l am[gi =i a-l mângâia. Am v[zut, ]ns[, c[ spiritul luminist precum =i tradi\ia unui mesianism romantic din literatura noastr[ lu227

creaz[ =i altfel asupra poetului. Co=buc este unul dintre cei mai marcan\i promotori ai elegiei civice din lirica româneasc[, reeditând fie ipostaza eroului, a legislatorului precum ]n Decebal c[tr[ popor, fie imaginea eroului deopotriv[ tragic =i mesianic, ]n Moartea lui Gelu, fie, ]n sfâr=it, pe acea a eroului prin excelen\[ r[zboinic, ]n Pa=a Hassan. Co=buc nu caut[ s[ naturalizeze istoria, mitizând-o. Pozi\ia sa fa\[ de aceasta e realist[ pân[ la implica\ia anecdoticului aproape, cum dovede=te ]n Cântece de vitejie, de=i, ]n poeziile sociale, pare a pleda mai curând pentru un drept natural al omului, decât pentru unul de clas[. PETRU POANT{ }ntotdeauna mi-a ap[rut ca o eroare de lectur[, dac[ nu cumva chiar de gust ]n\elegerea la propriu a ideilor lui Co=buc. Pentru sensibilitatea modern[, ]n conven\ionalitatea lor, acestea pot fi ]n\elese ca ni=te por\elanuri de Sevre. Excesul de stilizare a sentimentului ini\ial deplaseaz[ realul ]n imaginar, calul din câmp devenind inorog pe tapi\erie. Cât[ gra\ie! Plumbul bacovian, de surs[ pur imaginar[, ifos =i stil, atât de mult stil ]ncât devine manier[, ]ntr-o lectur[ eronat[ poate fi crezut drept act simbolist ceea ce ]n fapt nu este. Fantasticul talent de esen\ializare al poetului transform[ fic\iunea ]ntr-un real posibil, iar caden\a melancolic[ a viziunii mereu repetat[ poate fi citit[ la propriu a=a cum cite=ti la propriu frunza unui arbore. Plecând din surse =i temperamente diferite, cele dou[ poetici ale celor doi poe\i se transform[ ]n timp, ca sens al mi=c[rii exact ]n contrariul inten\iei lor. De=i cu sens opus ca fenomen de penetrare ]n timp, destinul semantic al versurilor lui G. Bacovia =i G. Co=buc este identic. Se zicea c[ G. Co=buc pân[ =i noaptea \inea lâng[ sine la ]ndemân[ hârtie =i creion, de fric[ s[ nu care cumva s[ piard[ vreo idee ce i-ar fi venit. El, unul dintre cei mai cul\i poe\i ai no=tri (s[ nu uit[m ce diapazon larg =i informat a avut G. Co=buc, traduc[tor de opere fundamentale ca Sacontala ori Divina Comedie), desigur avea un univers de asocia\ii sclipitor ]n intelectualitatea sa activ[. NICHITA ST{NESCU

228