mf - Nr. 6

p u b l i ca ț i e e d i t a t ă s u b p a t ro n a j u l societății naționale de medicină d e fa m i l i e /m e d i c i n ă g e n e ra l ă Dr. Cornelia Lovin Dr. Adrian Grom

pag. 16

Profil organizaţional:

NR.6 APRILIE 2011

Asociaţia Medicilor de Medicina Familiei/ Medicină Generală Vaslui

„Medicina de familie necesită o cantitate imensă de cunoștințe și abilități“ Interviu cu dr. Tony Mathie, Preşedinte Wonca Europe Interviu realizat de

EXEMPLAR GRATUIT

INFO UPDATE

Tipuri de consultaţii în medicină primară Modelele de consultaţie în medicina primară de familie oferă clinicianului cadrul şi metodele necesare identificării problemelor.

pag. 3 Legislaţie

Dana Boroeanu Raluca Zoițanu Răzvan Miftode

Scurte consideraţii privind reglementarea înfiinţării şi organizării centrelor de permanenţă

pag.10

“Serviciile medicale de calitate înseamnă și necesită medicină de familie de calitate, pentru a asigura continuitate, pentru a se ocupa de pacienți cu multiple probleme medicale, despre care specialiștii nu au idee.”

Acum şapte ani, urmare a unei iniţiative demarată de câţiva parlamentari din circumscripţia electorală Teleorman, Parlamentul României adopta Legea nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă.

pag. 6 Echipa MF

Obezitatea, o piatră de încercare pentru practica medicală Nu trebuie să lucrezi într-un cabinet de nutriţie pentru a fi confruntat zilnic cu pacienţi având o greutate mai mare decât cea recomandată. Dincolo de aspectele psiho-sociale ridicate de obezitate, ea reprezintă o entitate cu efecte negative asupra fiecărui aparat şi sistem din corpul uman.

Pentru ca provocarea să fie şi mai mare, balanţa energetică a omului este reglată de mecanisme extreme de complexe, care abia de curând au început să fie înţelese în detaliu.

pag. 14 Parteneri:

Timișoara (16.02 - 17.02) Tg. Mureș (15.03 - 16.03) Iași (12.04 - 13.04 ) • București (5.05 - 6.05) Bacău (17.05 - 18.05) Constanța (14.06 - 15.06) Pitești (20.09 - 21.09) Oradea (25.10 - 26.10) Baia Mare (8.11 - 9.11) Sibiu (22.11 - 23.11)

București 5 - 6.05.2011

Organizator:

Sub patronajul:

Partener media:

info update

Dana Boroeanu

EDITORIAL

Spital hitchcockian, la Brăila

C

ând am aflat că ministrul Cseke Attila vrea să închidă spitalele am fost impresionată de soarta pacienţilor dar şi a cadrelor medicale din aceste unităţi, care în brambureala ce va să urmeze se pot trezi pe drumuri.

Subiectul urma chiar să fie tema unui editorial, dar un accident al unei rude apropiate mă aduce în postura de aparţinător şi mă introduce în atmosfera hitchcockiană a unui spital din Brăila.

Fac abstracţie de sărăcia dezolantă a bazei materiale, de clădirea care îşi arată vârsta, de plăcile de faianţă lipsă de pe pereţi, de caloriferele şi grupurile sanitare îndoielnic igienizate şi mă gândesc că nici măcar în cămin de bătrâni nu merită a fi transformat acest spital. Ceea ce m-a impresionat în mod neplăcut, lăsându-mă de multe ori fără reacţie din cauza uluirii, a fost comportamentul şi atitudinea cadrelor medicale medii, a asistentelor, şi a infirmierelor, care nu de puţine ori au dat dovadă de nepăsare şi indolenţă în relaţia cu pacientul care are o particularitate, este surdo-mut. O primă experienţă am avut-o în momentul în care pacientul ar fi trebuit dus la ca un consult cardiologic impus de vârsta înaintată. Lipsa de comunicare între asistente şi infirmiera care avea în sarcină acest lucru a făcut ca la cardiolog să ajungă un alt internat şi de aici un întreg şir de confuzii. Drept urmare, enervat, doctorul găseşte de cuviinţă să pedepsească nu infirmiera sau asistenta ci pacientul neprezentat, amânându-l alte două zile, în condiţiile în care intervenţia chirurgicală depindea de verdictul cardiologului. Până şi masa de sânge pe care trebuia să o primească a riscat să ajungă la un alt bolnav din cauza confuziei de nume pe care în zadar a încercat să o corecteze familia. De a doua experienţă am avut parte în ziua intervenţiei chirurgicale, când avertizată de medicul chirurg ca bolnavului să nu i se administreze niciun medicament, a trebuit să am un schimb dur de replici cu asistenta venită la tratament şi care insista să-i dea medicaţia pe motiv că ea nu ştia de operaţie. Aceste incidente majore au fost secondate de altele mai “mici” precum pusul de către infirmieră, al scutecului de unică folosinţă cu faţa în spate şi de aici cu consecinţele neplăcute de rigoare pentru pacient sau omiterea administrării tratamentului antihipertensiv, lăsat în grija familiei care trebuie să facă adevărate cercetări pentru a evita o supradoză.

Toată această situaţie a fost salvată de profesionalismul dr. Gheorghe Ceteraş, care a realizat intervenţia chirurgicală, luând în calcul starea şi vârsta pacientului, printr-o metodă minim invazivă. Dar am rămas cu o nelămurire. Asistentele, în majoritatea lor, erau cu uniformele atât de scrobite încât păreau scoase acum din cutie, și te întrebai ce fac toată ziua de nu apare nicio cută pe haine?! Am văzut infirmiere, puţine şi suprasolicitate, făcând mai mult decât treaba lor, sesizând medicul că un anume pacient prezintă melenă sau sesizând asistenta că unui alt pacient ar fi trebuit să i se administreze de mai bine de două zile tratament antihipertensiv. Şi am văzut asistente aşezate pe piedestal şi care, ori de câte ori aveau treabă, umblau precum ursitoarele, câte trei.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

Medicii de familie solicită şefului CNAS să îşi ceară scuze

Bolile aparatului circulator, tumo­rile, afecţiunile aparatului digestiv, accidentele şi bolile aparatului respirator reprezintă, în această ordine, principalele cinci cauze de deces la nivel naţional, potrivit unui raport făcut public de CMR. Acelaşi raport, citat de Newsin, arată că peste 25 la sută dintre decesele prin boli cardiovasculare sunt înregistrate la vârste mai mici de 65 de ani. Rata mortalităţii prin boli cardiace ischemice înainte de 65 de ani este printre

Dr. Doina Mihăilă, Preşedintele Patronatului Medicilor de Familie

Şeful CNAS a mai declarat că medicii specialişti pot prelua unele din atribuţiile celor care refuză să semneze contractul-cadru. “Medicii de familie au solicitat o creştere a sumelor care să meargă către ei cu 30%, ceea ce însemna că ar fi fost mai bine plătiţi decât medicii specialişti”, a afirmat Lucian Duţă.

Tot Duţă susţine că informatizarea cabinetelor medicilor de familie nu va scoate bani mulţi din buzunarele acestora. “Un alt lucru de care se plâng medicii de familie este legat de informatizare, cu toate că un cititor de carduri costă 100 de euro şi poate fi folosit mai mulţi ani, iar o legătură la internet costă doar opt euro pe lună”, a explicat el.

cmr

Angajări

Avertizare

Nu plafoanelor obligatorii

MS are posturi vacante

Roche - distribuȚie DOAR prin canalele autorizate

CMR spune Colegiul Medicilor din România a luat act cu surprindere de intenţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de a introduce plafon obligatoriu la prescriere la medicul de familie.

“Nu putem fi de acord cu o astfel de măsură întrucât încalcă dreptul la tratament al pacienţilor şi dreptul la autonomie profesională al medicilor. Nu există nicio raţiune pentru a intr oduce astfel de bugete atât timp cât decontarea de către CNAS se face la un preţ pe care CNAS îl stabileşte. Argumentul că românii consumă mai multe medicamente în prezent este greu de susţinut atunci când în acest domeniu România se află pe ultimul loc din ţările Uniunii Europene”, a declarat prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR.

MS a publicat, pe site-ul instituţiei, lista cu posturile din căminele pentru persoane vârstnice dar şi pe cea cu posturile vacante din sistem, pe specialităţi şi categorii, pentru care personalul medical şi cel auxiliar pot opta în următoarea perioadă.

De asemenea, mai pot fi accesate două liste cu spitalele care au posturi vacante în fiecare judeţ şi cu posturile ocupate în unităţile sanitare propuse pentru reorganizare.

Redistribuirea propriu-zisă a personalului va începe în data de 1 aprilie şi va dura cel mult 60 de zile.

Reprezentanţii MS precizează că 678 de medici şi 2.086 de asistenţi medicali vor putea opta pentru posturi în cadrul căminelor pentru persoanele vârstnice, nou înfiinţate, sau pentru posturile vacante din sistemul sanitar, pe aceeaşi specialitate.

Roche Romania semnalează pacienţilor, medicilor şi farmaciştilor riscul reprezentat de achiziţia medicamentelor prin alte canale decât cele autorizate de autorităţile din ţara noastră.

Farmaciile pot achiziţiona medica­ mentele Roche numai prin inter­ mediul distribuitorilor autorizaţi în acest sens, iar produsele originale Roche distribuite în România sunt inscripţionate în limba română şi au de asemenea prospectul în limba română.

Roche România recomandă pa­ cienţilor, medicilor şi farmaciştilor să nu apeleze la canale de apro­ vizionare neautorizate, întrucât medicamentele comercializate prin aceste canale nu au garantate originalitatea şi eficacitatea tera­ peutică ce derivă şi din respectarea condiţiilor obligatorii de manipulare şi transport.

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica Tănăsescu Preşedinte SNMF

Redactor şef:

Mirela Boroeanu – Stanca mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

Redactor şef-adjunct:

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu Secretar SNMF

Colaboratori permanenți:

r. Mihaela Cârmaciu SMR UK, D Dr. Dorin Marius Gabor, Dr. Victor Daniel Ionescu, Dr. Răzvan Miftode, Dr. Adrian Grom

Secretar general de redacție:

Laura Mancaş mancas.laura@pbsolutions.ro

Specialist relații publice:

Ioana Toma ioana.toma@pbsolutions.ro

aprilie

2011

Prima cauză de deces, bolile cardiovasculare

Dacă, prin absurd, vor fi medici care vor semna, cabinetele acestora vor da faliment într-o lună de zile.

Medicii de familie aşteaptă scuze publice de la preşedintele CNAS, Lucian Duţă, care a afirmat despre ei că au apelat la şantaj pentru a obţine o creştere a fondurilor cu 30%.

“Dacă nu îşi cere scuze, îl vom da în judecată”, a declarat, pentru NewsIn, preşedintele Patronatului Medicilor de Familie, dr. Doina Mihăilă.

Potrivit Doinei Mihăilă, medicii de familie sunt hotărâţi în continuare să nu semneze noile contracte cadru cu casa de sănătate. “Dacă, prin absurd, vor fi medici care vor semna, cabinetele acestora vor da faliment într-o lună de zile”, a mai spus preşedintele Patronatului Medicilor de Familie.

n r.6

cele mai mari din UE - 50,98, faţă de media UE, 47,83. În acelaşi timp, mortalitatea infantilă în România (11 la 1.000 de născuţi vii) şi mortalitatea maternă (13,52 decese materne la 100.000 născuţi vii) au cele mai ridicate valori din UE. “În România există valori mai mari ale ratelor de mortalitate sub vârsta de 65 de ani pentru cauze care, în opinia sa, pot fi evitate prin măsuri eficiente bazate pe dovezi de sănătate public.”, preşedintele CMR, prof. dr. Vasile Astărăstoae.

Director executiv:

Events Manager:

Pre-press/Tipar:

Art director/DTP:

Asistent Director executiv:

Publicație lunară editată de:

Silvia Ion ion.silvia@pbsolutions.ro Sebastian Bob

Foto:

Cristi Chivu, Dreamstime

Advertising Sales Manager: Georgiana Gioabă georgiana.gioaba@ pbsolutions.ro

Gabriel Caramalău gabriel.caramalau@pbsolutions.ro Dana Buzurin buzurin.dana@pbsolutions.ro

Referent marketing:

Simona Dumitrescu simona.dumitrescu@pbsolutions.ro

Abonamente

abonamentemf@pbsolutions.ro

Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, București Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27

Această publicație este destinată specialiștilor de medicina familiei și celor care lucrează în domeniul medical și farmaceutic.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

Informatizare

CNAS introduce prescripţia electronică Pentru 12 luni, la nivelul capitalei, CNAS va implementa sistemul naţional de prescripţie electronică. Se urmăreşte astfel monitorizarea în timp real a necesarului şi consumului de medicamente, eliminarea erorilor de medicaţie şi a fraudelor din sistemul actual de prescripţie, dar şi implementarea unui sistem de control/supervizare a prescripţiei. Valoarea totală a proiectului este de 48,5 milioane lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 31,7 milioane lei.

Investiţie

Bani pentru Institutul Fundeni Peste 10 milioane de lei au fost alocaţi pentru reabilitarea unor secţii ale Institutului Clinic Fundeni.

Ministerul de profil a aprobat fondurile pentru demararea reparaţiilor capitale la blocul operator şi ATI din secţia de urologie, la blocul operator din secţia de chirurgie, dar şi pentru refacerea holurilor şi a scărilor şi ascensoarelor unităţii sanitare.

aprilie

info update

2011

Tipuri de consultaţii în medicină primară Modelele de consultaţie în medicina primară de familie oferă clinicianului cadrul şi metodele necesare identificării problemelor.

Dr. Radu Burtan

GP Principal, Church Street Surgery Hertfordshire, UK Preşedinte SMR-UK

B

(continuare din numărul trecut)

yrne & Long 1976 - “Doctors Talking to Patients” – a propus următorul model care este dominat de intervenţia doctorului cu puţine intervenţii din partea pacientului (care poate ajunge până la un virtual monolog al doctorului):

1. doctorul stabileşte legătura cu pacientul 2. doctorul descoperă motivul pre­ zentării 3. doctorul examinează (fizic/psi­ hologic) pacientul 4. doctorul detaliază tratamentul/ investigaţiile 5. doctorul termină consultaţia.

Stott & Davis au propus în 1979 abordarea în timpul consultaţiei a patru probleme: n abordarea problemei acute n abordarea problemei cronice n modificarea comportamentului de a se ajuta pe sine în probleme de sănătate

Modele

Întrebări propuse de Helman Helman’s folk model 1981 propune ca doctorul să răspundă în timpul consultaţiei la următoarele întrebări: 1. Ce s-a întâmplat?

2. De ce s-a întâmplat?

3. De ce mi s-a întâmplat “mie”?

4. De ce acum?

5. Ce se întâmplă dacă nu tratezi?

6. Ce ar trebui să fac şi trebuie să cer şi părerea altcuiva?

n educaţia oportunistă în probleme

de sănătate.

Pendleton et al. în 1984 formulează următoarele datorii ale doctorului: n Defineşte motivul prezentării n Ia în consideraţie problemele de lungă durată (condiţiile cronice şi riscul pacientului) n Iniţiază o acţiune corespunzătoa­ re pentru fiecare problemă (punct care presupune “negocierea” cu bolnavul a măsurilor terapeutice). n Înţelegerea comună a condiţiei de către pacient şi de doctor n Pacientul trebuie să fie un par­ tener activ în tratamentul condiţiei n Foloseşte timpul şi resursele în mod corespunzător n Menţinerea bunelor relaţii între pacient şi doctor. (continuare în numărul următor)

Modelul medical tradiţional de consultaţie: anamneză, examinare, investigaţie, tratament şi programare de control - nu recunoaşte diversitatea şi complexitatea consultaţiilor din medicina de familie.

eveniment

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

Medical Forum Târgu Mureş Organizate sub auspiciile Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, lucrările conferinţei Medical Forum Tg. Mures au fost moderate de preşedintele SNMF, dr. Rodica Tănăsescu.

D

upă Timişoara a venit rândul specialiştilor MF din Tg Mureş să ia parte la cea de-a treia ediţie a Medical Forum, desfăşurată în oraşul lor. Timp de două zile, cei peste 300 de medici de familie participanţi au avut prilejul să asculte expunerile

reprezentanţilor de marcă ai Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, ai Asociaţiei patronale a MF, precum şi ale cadrelor universitare de prestigiu din Facultatea de Medicină, UMF Tg. Mureş. Temele aflate în dezbatere au abordat problematici importante pentru întreg sistemul de medicină primară privitoare la Co-Ca 2011-

2012, dar şi aspecte ce ţin de activitatea clinică a specialistului MF. Organizate sub auspiciile Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, lucrările conferinţei au fost moderate de preşedintele SNMF, dr. Rodica Tănăsescu.

Pentru 2011 caravana Medical Forum va mai ajunge la Iaşi, Bucureşti, Bacău, Constanţa,

Piteşti, Oradea, Baia Mare, Sibiu.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente prezenţi la manifestare: GlaxoSmithKline, Formare Medicală, Nicorette, Bayer Schering Pharma, AspirinCardio, Leo Pharma, Merck, Zentiva, Dona, Verbatim.

Organizator

Parteneri

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

Sub patronajul

Parteneri media Stand Zentiva

1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Președinte, Socie­ tatea Națională de Medicina Familiei - “Des­ chidere forum” “Contractul cadru în 2011 - cer înnorat sau furtună?” “Comunicat de presă” “Cerințe minime - nu ne referim doar la finanțare ci la legislația nou apărută” “Ce facem? Măsuri de protest propuse” “Centre de permanență” “Informatizarea și cardul...o afacere pe banii noștri...” “Xamiol - tratamentul de primă linie în psoriazisul scalpului” “SNMF lansează prima platformă de e-learning pentru medicii de familie” 2. Prof. dr. Leonard AZAMFIREI, Decan, Facul­ tatea de Medicină a Universității de Medicină și

Stand Merck

Farmacie Târgu Mureș - “Cuvânt din partea UMF” 3. Dr. Vasile BUD, Președinte, Colegiul Județean al Medicilor Mureș - “Cuvânt de bun venit” 4. Dr. Ileana MIHĂESCU, Președinte, Patronatul Medicilor de Familie Mureș - “Cuvânt de bun venit” “Examinarea de rutină a sânului - premiza pentru depistare în timp util a tumorilor mamare” 5. Conf. dr. Attila PUSKAS, Universitatea de Medicină și Farma­cie Târgu Mureș - “Abecedarul tromboembolismului venos” 6. Dr. Manuela TUDOR - CHC Manager Merck România - “Noutatea conceptului de activare a sănătății”

Stand Johnson & Johnson

7. Dr. Doina DRAȘOVEANU, Spitalul Clinic Județean Mureș - “Implicații ale erorilor în alimentația copilului” 8. Dr. Rodica POPA, Medic Şef Direcţia Relații Contractuale, Casa de Asigurări de Sănătate Mureș 9. Dr. Daniel CHELĂRESCU, Asociația Medicilor de Familie Mureș - “Metode noi de comunicare între grupuri profesionale” “Tratamentul laser în durerea lombară” 10. Dr. Maxim DRĂGAN, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș - “Tratamentul HTA, Relații Medic de Familie - Spital” 11. Dr. Răzvan BOSINCEANU - “Ajută-ți pacienții

să renunțe la fumat” 12. Dr. Emma-Maria ERDOS, Asociația Medicilor de Familie Târgu Mureș - “Particularitățile prac­ ticii medicale în rural - prezent și viitor” 13. Prof. dr. Lia GEORGESCU, Șef Clinica Reumatolo­gie, Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș - “Aspecte terapeutice în artroză” 14. Dr. Oana DONEA, medic primar oncolog cu su­praspecializare în îngrijire paliativă, Asociația pentru Servicii Mobile de Îngrijire Paliativă - “Împreună în lupta împotriva durerii” 15. Dr. Maria FILEP, C.M.I. Reghin, Mureș “Prezentare caz clinic”

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

management

Cum se conduce cabinetul de medicina familiei

eficientizare

Managementul paturilor

Pentru a adopta o decizie bună, doctorii manageri trebuie să găsească toate informaţiile necesare care definesc complet problema şi obiectivele urmărite.

Dr. Dorin Marius Gabor

Medic primar medicină de familie, Master în Business Administration Master în Management Sanitar

Ec. Daniela Gabor

Master în Management Sanitar

P

continuare din numărul trecut entru a adopta o de­ cizie bună, doctorii ma­nageri trebuie să găsească toate infor­ maţiile necesare care definesc complet problema şi obiectivele care urmează a fi materializate. În realitate, o serie de informaţii sunt incomplete, altele

inaccesibile, iar anumite evenimente din demersul strategic au un comportament probabilistic, ceea ce măreşte incertitudinea deciziei, problema strategică şi demersul strategic fiind caracterizată printr‑un grad de risc ridicat, datorită factorilor de influenţă, umani, materiali, financiari care au manifestări imprevizibile. Riscul devine astfel un element important al politicilor strategice.

B. Decizia strategică

Demersul strategic se realizează pentru a fundamenta, alege şi materializa politica pe termen lung.

Programarea este o previziune determinată printr-o extrapolare a

Alegerea soluţiilor Selectarea soluţiei constă dintr-un proces de comparare a variantelor propuse pe baza criteriilor prestabilite, a performanţelor tehnice, a eforturilor financiare solicitate şi a eficienţei calculate, valori prezentate în unităţi comparabile. Soluţia optimă se alege pe baza criteriului maximizării rezultatelor, dar deseori se optează pentru o variantă care reprezintă un compromis între diferiţii factori care trebuie luaţi în considerare..

Este mai util să găseşti un ac în carul cu fân, decât să găseşti un anumit ac în carul cu fân” (H. Simon). trecutului, care nu solicită eforturi suplimentare din partea organizaţiei şi prin care, putem determina că după o perioadă de timp t+4 vom obţine o creştere lineară a rezultatelor faţă de perioada de referinţă t. În replică, obiectivul depinde de o serie de elemente specifice şi obligatoriu presupune un efort suplimentar, în principal de resurse financiare, materiale şi umane din partea organizaţiei. Între obiectivul strategic şi previziunea programată există o diferenţă care se numeşte ecart strategic şi care reprezintă valoarea suplimentară pentru care organizaţia trebuie să se mobilizeze şi să-şi direcţioneze acţiunile într-un efort corespunzător structurat şi coordonat.

Evaluarea soluţiilor posibile se realizată pe baza unui grup de criterii

şi mărimi prestabilite, înaintea fazei de elaborare a soluţiilor. Evaluarea se realizează prin mai multe metode de lucru, inclusiv cu ajutorul unei grile de comparaţie cu un conţinut specific fiecărei strategii, care elaborată înainte de identificarea variantelor, are toate şansele să reprezinte o reală bază decizională eliminând subiectivismul şi ideile preconcepute.

Decizia reprezintă etapa în care este aleasă soluţia definitivă cea care va fi implementată pentru realizarea obiectivului propus, rezultată dintr-un proces decizional care conţine activităţi prin care se generează alternative, se evaluează alternativele, şi se selectează alternativa cu rezultatele cele mai bune. (continuare în numărul următor)

Elaborarea Planului Naţional de Paturi, a redus numărul de locuri de cazare existente în unităţile spitaliceşti de la 136.515 la 129.524.

MS a elaborat Planul Naţional de Paturi pentru perioada 20112013, astfel încât România să se apropie în următorii 3 ani de un număr de 5,61 paturi la mia de locuitori, cât este media europeană.

Astfel, în urma aplicării Planu­ lui Naţional de Paturi, în 28 de judeţe şi municipiul Bucureşti, numărul de paturi contractate este în scădere faţă de 2010. În judeţe precum Cluj sau Constanţa modificările sunt nesemnificative, iar în altele ca de exemplu, Iaşi, Braşov, Timiş, Dolj, Mureş, Vrancea, Suceava, Tulcea, Galaţi, Neamţ, Arad există uşoare creşteri.

MS a luat în calcul numărul şi procentul bolnavilor care se tratează în fiecare judeţ, în regim de spitalizare continuă, defalcat pe numărul de pacienţi care au domiciliul în judeţul respectiv şi pacienţi proveniţi din alte judeţe.

De asemenea, s-a ţinut cont de numărul populaţiei din judeţ, dar şi de ponderea de dezvoltare pentru judeţele cu facultate sau universitate de medicină.

legislație

legea la zi

Discriminare evidentă Dan Gîdiuţă

Consilier juridic

Prin pct. 14, ordonanţa completează legea iniţială cu un nou articol, respectiv art. 14, al cărei prim alineat are următorul cuprins: “În cazul în care medicii de familie nu respectă obligaţia prevăzută la art. 7 alin. (2) sau la art. 7 alin. (7), după caz, casele de asigurări de sănătate cu care sunt în relaţie contractuală diminuează lunar, cu 10%, valoarea minimă garantată a punctului per capita, respectiv venitul lunar al medicilor nou-veniţi într-o localitate stabilit în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condi­ ţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.”

Prin avizul acordat de Consiliul Legislativ proiectului de ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2004 această instituţie a semnalat faptul că norma propusă este discriminatorie deoarece are în vedere numai medicii care îşi desfăşoară activitatea în localităţile arondate teritorial la centrele de permanenţă.

Astfel, argumenta Consiliul, “la art.7 alin.(2) se stabileşte că medicii prevăzuţi la alin.(1), care îşi desfăşoară activitatea în localităţile arondate teritorial la centrele de permanenţă sunt obligaţi să asigure continuitatea asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă. În condiţiile în care continuitatea asistenţei medicale primare este asigurată potrivit alin.(1) al art.7 de medicii de familie, medicii de medicină generală şi de asistenţii medicali care îşi exercită profesia în condiţiile legii, sancţionarea numai a unei categorii de medic apare ca discriminatorie”.

În opinia noastră, considerăm drept discriminatorii inclusiv articolele care stabilesc obligativitatea asocierii, în vederea participării la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, exclusiv a medicilor de familie aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, fiind excluse de la această obligativitate cabinetele înfiinţate de medici de familie, care nu au relaţie cu casele de asigurări de sănătate.

Ar fi interesant de aflat şi opinia Consilului Naţional pentru Combaterea Discriminării, desigur dacă va fi sesizat de către cei interesaţi, în contextul în care în România, stat de drept, democratic şi social, drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori su­ preme şi trebuie ocrotite de lege, iar principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării este garantat.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

Scurte consideraţii privind reglementarea înfiinţării şi organizării centrelor de permanenţă Acum şapte ani, urmare a unei iniţiative demarată de câţiva parlamentari din circumscripţia electorală Teleorman, Parlamentul României adopta Legea nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă.

Dan Gîdiuţă

Consilier juridic www.medicalex.ro Cartea cabinetului medical

Actul normativ avea menirea, în concepţia iniţiatorilor, de a înlătura o serie de dis­ funcţionalităţi ale sistemului sa­ nitar, prin înfiinţarea centrelor de permanenţă asigurându-se „acordarea asistenţei sanitare cu caracter de continuitate, apropierea furnizorilor de asistenţă sanitară de colectivităţile locale, creşterea calităţii me­ dicale şi egalizarea şanselor pacienţilor din mediul rural cu cei din mediul urban”.

Cadru normativ încă de actualitate, a suferit de-a lungul anilor o serie de modificări, ultima dintre acestea, iniţiată şi aprobată de Guvernul României prin Ordonanţa 7/2011, generând reacţii critice din partea medicilor de familie. Dat fiind contextul, am considerat că se impune, cel puţin pentru moment, o analiză succintă, fie şi neconvenţională, a acestor norme juridice.

Vot pentru ordonanţă

Ordonanţa nr. 7/2011 a fost emisă de Guvern în temeiul Legii nr. 274 din 24 decembrie 2010, act normativ care abilita executivul cu modificarea şi completarea prin ordonanţă a Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asis­tenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, cu modificările şi completările ul­terioare. Aceeaşi lege reia în art. 2 prevederile Constituţiei României care in­ stituie regula ca ordonanţa să fie înaintată spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pâ­­­nă la reluarea lucrărilor Par­lamentului în prima sesiune ordinară a anului 2011, nerespectarea acestui termen atrăgând încetarea efectelor ordonanţei.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2011 a fost depus în termen şi la acest moment se află pe agenda de lucru al comisiilor permanente ale Senatului României.

Mai precis, pe agenda de lucru a Comisiei pentru să­ nătate publică, întrucât ce­lelalte două comisii - Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, respectiv Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi – au răspuns solicitărilor, prima acordând aviz favorabil iar ce-a de-a doua adoptând un aviz negativ pentru acest proiect.

Prin urmare sunt şanse ca această modificare legislativă să nu fie aprobată, în cele din urmă, de Parlament.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2011 a fost depus în termen şi la acest moment se află pe agenda de lucru al comisiilor permanente ale Senatului României.”

Cadru normativ încă de actualitate, a suferit de-a lungul anilor o serie de modificări, ultima dintre acestea, iniţia­tă şi aprobată de Guvernul României prin Ordonanţa 7/2011, generând reacţii critice din partea medicilor de familie.”

onstituţionalitate – între C da şi nu

În condiţiile legii, ordonanţa ar putea fi supusă controlului de constituţionalitate, lucru care se poate realiza însă prin procedura excepţiei de neconstituţionalitate, în cadrul unui proces în justiţie.

Obiectul excepţiei l-ar putea constitui prevederile din ordonanţă care instituie obligativitatea medicilor de a asocia în vederea participării la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare precum şi stabilirea unei norme coercitive în cazul nerespectarii acestei obligaţii, respectiv textele cuprinse în art. 2 alin. 6 şi art. 7 alin. 2 şi 7, art. 141 din ordonanţă. În motivarea unei astfel de excepţii se pot reţine ca argumente faptul că dispoziţiile Ordonanţei

Guvernului nr. 7/2011 contravin prevederilor constituţionale ale art.

40 alin. 1 din Constituţia României: “Cetăţenii se pot asocia liber în

partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

(continuare în numărul următor)

????????

REGLEMENTARE PERFECTIBILĂ Chiar şi din această prezentare concisă a evoluţiei cadrului legal privind organizarea şi funcţionarea centrelor de permanenţă, se poate lesne observa că reglementarea propusă de Guvern este cel puţin spus, perfectibilă. Stabilirea unei reglementări în domeniu trebuie realizată într-un mod coerent şi realist, participarea asociaţiilor profesionale ale medicilor de familie sau chiar a patronatelor acestora cu propuneri în scris, cu valoare de recomandare, la elaborarea acestui cadru legal, fiind mai mult decât necesară.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

Se pune lacăt pe uşa spitalelor

evidențe

În ciuda numeroaselor proteste, Ministerul Sănătăţii este decis să continue desfiinţarea sau comasarea unităţilor spitaliceşti din oraşele mici ale României.

Dana Boroeanu

U

nul dintre criteriile după care Ministerul a ales să facă aceasta a fost existenţa a mai puţin de două linii de gardă.

Sub deviza urmăririi interesului pacientului, aproape jumătate dintre spitalele româneşti vor fi reorganizate, scopul reformei fiind reducerea cu 5.700 a numărului de paturi finanţate de la buget, conform scrisorii de intenţie adresată Fondului Monetar Internaţional. Astfel, de pe harta României vor dispărea 71 de spitale care vor fi transformate în stabilimente sociale pentru bătrâni sau în centre de permaneţă. Ministrul Cseke Attila

avertizează că “Spitalele care nu se reprofilează şi se vor regăsi în această listă, de la 1 aprilie nu mai sunt finanţate de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.” În total, conform proiectului MS, dintre cele 435 de unităţi sanitare cu paturi, care existau la nivelul României, în prezent, 182 rămân fără personalitate juridică, 111dintre acestea fiind comasate. În Bucureşti, după comasare, lista spitalelor rezultate cuprinde: Spit. Univ. de Urgenţă, Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon”; Institutul Clinic Fundeni; Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof.

Dr. M. Balş”, Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie; Spit. Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale “Dr. V. Babeş”; Spit. Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. A. Obregia”.

Noile spitale

Lista principalelor spitale rezultate în urma comasării, în provincie Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş

Sub spectrul reformei despre care Ministrul Cseke Attila spune că trebuia făcută demult, 71 de spitale fără două linii de gardă vor fi transformate în stabilimente sociale pentru bătrâni

puls SNMF

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

Conferinţa Naţională de Medicina Familiei 2011 Conferinţa a adunat iarăşi 2.000 de colegi, medici și asistente medicale, care au avut ocazia să asculte prelegeri pe subiecte extrem de variate, să participe la mese rotunde interactive şi cu teme rar abordate, să ia parte la ateliere practice atrăgătoare.

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, medic primar MF, Secretar AMFB

A

şa cum ne-am obişnuit, în prag de primăvară, ne-am în­tâlnit pentru Conferinţa noastră Naţio­nală. Avem, du­ pă șapte ediții, mândria de a crea tradiţii în me­dicină de familie, ambiţia de a desena un contur tot mai european pentru specialitatea noastră, cu speranţa că îi vom face pe cei din jurul nostru să ne înţeleagă şi să ne respecte meseria. Mai mult decât atât, certificăm astăzi, în cazul în care nu este încă evident pentru toți, o unitate de idei imposibil de ignorat între AMFB - cea mai mare filială - și SNMF. Am lansat deja primul portal de e-learning special dedicat medicilor de familie unde au şi în­ceput primele cursuri. După lan­sarea platformei și dezbaterea din prima zi asupra primului portal de e-learning gratuit pentru medicii de familie, peste 400 de medici au cont pe platforma și au deja primele lecții parcurse.

Wonca Europe sprijină medicina de familie din România

Am avut de această dată şi bucuria de a avea printre noi vârfuri europene ale specialităţii. Trei personalităţi marcante ale medicinei de familie din Europa ne‑au onorat cu prezența lor: Dr. Rosalind Simpson, BM DRCOG DFFP Dip Med Educ MRCGP, trainer în cadrul PRIME, membru al Colegiului Regal de Medicina Familiei al Marii Britanii (RCGP), dr. Tony Mathie, Preşedinte Wonca Europe, Dr. Mihaela Cârmaciu, vicepreşedinte SMR-UK. Participarea celor trei perso­nalităţi ale medicinei de familie este rezultatul semnării de către SNMF în iunie 2010, la Croydon, a unui memorandum tripartit cu­ SMR-UK şi RCGP, dar şi a pre­ocupării pe care conducerea Wonca Europe o manifestă pentru situaţia îngrijorătoare a specialităţii de medicina familiei în România. Cei trei invitaţi au acordat interviuri presei pe parcursul celor patru zile ale Conferinței.

Dr. Tony Mathie s-a întâlnit cu participanții la Conferință miercuri, 23 martie, într‑o sesiune open-meeting, cu Ministrul Să­ nătăţii într-o întâlnire oficială vineri, 25 ­ martie, precum și cu membrii Senatului Societăţii Naţionale de Me­dicina Familiei reuniţi în şedinţă ordinară vineri, 25 martie 2011. În întâlnirea cu medicii de familie din toată țara, președintele Wonca Europe a subliniat câteva elemente foarte importante: n Medicina de familie este o specialitate de sine stătătoare în Europa, cu pregătire academică prin rezidențiat, cu o vastă ex­ periență în unele țări (Marea Britanie, Olanda) sau abia la debut în altele. Peste tot în Europa, medicina de familie este în impas, dar motivele sunt diferite. În România – de pildă, ca și în alte țări din estul Europei, finanțarea este o mare problemă, pregătirea

academică are de suferit din cauza unor catedre insuficient dezvoltate sau a unui curricullum de pregătire insuficient adaptat. În alte țări europene, media de vârstă a medicilor de familie este foarte ridicată și există un fenomen acut de migrație. n În România, medicii de familie sunt membrii unei familii mai mari, familia Wonca. „Gândim foarte asemănător, avem aceleași valori și credem în aceleași lucruri.

Dar toți avem probleme ușor diferite și mă bucur că pot să sprijin SNMF și medicii români în general. Și dacă eu nu pot, am în spate Organizația Mondială a Medicilor de Familie (WONCA World), Colegiul Regal și alte organizații și persoane care vor fi bucuroase să ajute”.

Dr. Rosalind Simpson a moderat o dezbatere privind relaţiile medic - pacient, compasiunea în medicină. Co-moderatorii, Mihaela Cârmaciu și Tony Mathie, medici de familie în Marea Britanie, Cristian Sever Oană, medic de familie român, au vorbit pe rând într-o dezbatere cu traducere simultană, despre ideea de compasiune în cabinetul medicului de familie, despre re­lația unică medic - pacient și despre relația interumană creată în spatele relației profesionale, des­pre ale­ gerea pe baze vocaționale a profesiei.

Lucrări premiate

Conferința Națională a beneficiat și în acest an de aportul unor spekeri deosebiți, care au subliniat rolul specialității de medicina familiei ca gate-keeper al sistemului de sănătate și ca integrator al stării de sănătate și de boală a fiecărui pacient. În fiecare zi au foste expuse noutăți în diverse domenii, rezultate de ultimă oră ale unor studii clinice, situații clinice de excepție. Au fost atinse domenii de mare impact pentru medicii de familie, care explică nevoia unui echilibru între știință, artă și comunicare. Și în acest an medicii de familie au prezentat lucrări extrem de inte­re­sante, rodul cercetării can­titative sau calitative, expresia mun­cii în echipa de îngrijire. Rolul comitetului științific, de a selecționa cele mai bune trei lucrări pentru tradiționala premiere a fost foarte dificil, cu toate acestea, în cele din urmă trei dintre colegii noștri au fost premiați cu premii substanțiale. Lucrările premiate se vor regăsi – sperăm – în paginile acestui ziar în lunile care urmează: 1. Importanța cercetării știin­țifice și implicațiile acesteia în practica medicului de familie - Dr. Anca Alexandra Matusz 2. Semnul SINAR (sinous ar­tery), semnificaţie clinică - Dr. Gri­gore Bușoi 3. Rezultatele urmăririi parame­trilor clinico-biologici pentru un lot de copii născuţi prin fertilizare in vitro versus lot martor. Studiu clinic 2001 - 2011 - Dr. Valeria Herdea, Dr. Lidia Herdea, Dr. Laura Herdea, Alexandru Dan Herdea, Teodor Herdea Un premiu de suflet a fost acordat în premieră în acest an unei lucrări care a impresionat audiența prin mesajul deosebit transmis tuturor, despre nevoia de echilibru, expus cu mare de­licatețe de colega noastră Dr. Loredana Piloff. În acest an s-a acordat premiul “Omul Zentiva” dr. Anca Matusz,

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

puls SNMF

2011

reprezentantul României la EGPRN (reţeaua de cercetare în medicina familiei din cadrul WONCA) În paralel cu lucrările Conferinței din sala mare a Palatului Copiilor au avut loc și în acest an, numeroase ateliere de lucru pe teme diverse a căror audiență a făcut sala Europa deseori neîncăpătoare. Ne face o deosebită plăcere să con­statăm apetitul deosebit al co­legilor pentru mo­ dalitatea de lucru interactivă, metodă de lucru cu care – dealtfel – formatorii din medicina familiei sunt obișnuiți.

Ca în fiecare din ultimii trei ani, Conferința noastră s-a do­rit și un moment important de polarizare a atenției asupra pro­blemelor medicinei de familie în general. Am accentuat - sperăm - și de aceasta dată, importanța par­curgerii lungului traseu către norma­litate, umăr la umăr, reprezentanții Societății Națio­na-­ le de Medicina Familiei, re­prezentanții Federației Naționale a Patronatelor din Medicina Familiei precum si reprezentanții Comisiei de Medicina Familiei din Colegiul Medicilor din România: trei organisme distincte, menite să poarte mesajul de unitate în ciuda faptului că statutar, ating laturi diferite ale activității medicului de familie. Din păcate devine o tradiţie faptul că în pragul fiecărei primăveri, în pragul fiecărei Conferinţe, suntem nevoiţi să du­ cem un adevărat război pentru a ne apăra cabinetele, pentru a ne proteja pacienţii, pentru a face cât de cât funcţional acest sistem din ce în ce mai haotic. Am arătat și de această dată că refuzăm să semnăm un contract care distruge medicina de familie, ne forţează să devenim funcţionari şi ne aruncă în imposibilitatea de a ne mai trata

WORKSHOP-URI

Relaţia medic – pacient

Am insistat din nou să avem un dialog constructiv cu decidenții din sănătate, conform protocoalelor deja semnate, deoarece rămânem decişi să aducem relaţia dintre medici, ca furnizori de servicii medicale şi decidenţii din sănătate la un nivel de respect şi de colaborare care să ne permită exercitarea firească a unei meserii liberale.“ pacienţii - la rândul lor profund dezavantajaţi din mai multe mo­tive, din cauza Contractului - Cadru bianual şi a normelor aflate încă în stadiul de proiect. În ciuda vremurilor, medicina este, în

acelaşi timp, o artă şi o ştiinţă nemuritoare, cu accente de sacralitate, de empatie şi de­ votament cum puţine meserii au. Suntem creatori de sănătate şi în ciuda vremurilor, mergem mai departe!

Constatăm că în acest an, o pondere deosebită au avut-o dezbaterile pe probleme de comunicare, ceea ce arată dorința tuturor de a îmbunătăți acest aspect particular al specialității noastre. Din punct de vedere al comunicării, în acest an la Conferință am dezbătut relațiile medic – pacient în ateliere de lucru, dezbateri, lucrări în plen: n atelier: Cum dezvolt o bună relație cu pacientul - Dr. Cristian Sever Oană, Psih. Melinda Boros n dezbateri: Mesajul inteligent, arta comunicării eficiente - Aurora Liiceanu (psiholog), Mircea Diaconu (actor), Dr. Cristian Sever Oană, Dr. Marina Pîrcălabu, Mihai Pîrcălabu (student), Psih. Mugur Ciumăgeanu, Dr. Raluca Zoiţanu (medic rezident MF); Dezbatere SNMF - PRIME - SMRUK – relația medic – pacient. Compassion…The magic Ingredient? - Dr. Rosalind Simpson, Dr. Mihaela Cârmaciu, Dr. Cristian Sever Oană n lucrări în plen: O nouă relație medic pacient, posibilă printr-un nou stil de comunicare - Dr. Val Vâlcu, Arta bune­ lor relații – Feedbackul - Dr. Florentina Rechițeanu; Pledoarie pentru valoarea consilierii în practica medicului de familie - știința și arta de a vindeca prin cuvinte - Dr. Dogaru A, Dumitrescu M, Pavel L; Comunicarea medic – pacient în Europa, noul turn Babel - Dr. Cristian Sever Oană., psih. Melinda Boros, Atie van den Brink-Muinen.

10

reporter mf interviu cu:

Dr. Tony Mathie preşedinte Wonca Europe

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

„Medicina de familie necesită o cantitate imensă de cunoștințe și abilități“

„Serviciile medicale de calitate înseamnă și necesită medicină de familie de calitate, pentru a asigura continuitate, pentru a se ocupa de pacienți cu multiple probleme medicale, despre care specialiștii nu au idee.“

Politica WONCA militează ca fiecare familie din lume să aibă un medic de familie. Dar în unele țări trebuie să mai treacă o generație pentru asta.”

Interviu realizat de

Dana Boroeanu Raluca Zoițanu Răzvan Miftode

C

are este statutul medicului de familie în Marea Britanie și în celalalte sisteme europene și care sunt diferențele majore vizavi de statutul medicului de familie român? În Marea Britanie medicii de familie (GP) au un statut privilegiat, sunt plătiți foarte bine. Până de curând existau trei medici de familie pentru fiecare alţi doi medici specialiști din spital, dar acum acest număr este egal. Şi pentru că se acordă o importanţă crescută specialităţii noastre, Guvernul Marii Britanii

a propus ca jumătate dintre absolvenții facultăților de medicină să devină medici de familie, dar noi credem că este prea mult. Avem capacitate pentru a-i pregăti, dar nu există destule locuri de muncă pentru toţi absolvenţii. În acest sens, Colegiul Regal al Medicilor de Familie este unicul responsabil pentru recrutare, standarde, pregătire și organizarea examenului de specialitate pentru medicina familiei. Ne-a luat peste 50 de ani să ajungem în acest punct și încă nu suntem mulțumiți. Poate părea ciudat că medicii de familie britanici, care câștigă 150.000 euro pe an, nu sunt mulțumiți, dar Colegiul Regal își dorește, ca pregătirea pentru specialitatea MF să fie mai lungă de 3 ani, cât este în prezent.

Guvernul are însă dificultăți în a înțelege cum se poată realiza acest lucru.

Referitor la Europa, situația diferă de la ţară la țară, dar este aproximativ similară în Nordul Europei, Polonia, Belgia, Scandinavia. În Germania, situația

este una particulară. Fiecare land german are libertatea să-şi organizeze sistemul medical. Pe altă parte, Elveția are un sistem de sănătate bizar, pentru că medicii de familie au o pregătire de cinci ani, dar numai șase luni, și acelea opţional, sunt petrecute în asistența primară. Astfel încât, în Elveția te poți pregăti ca medic de familie fără să treci printr-un cabinet MF. Este foarte ciudat. În sudul Europei însă, lucrurile se aseamănă foarte mult, existând un amestec de sistem privat și sistem public de servicii de sănătate. Iar în estul Europei situaţia se apropie de restul continentului, procesul fiind însă lent. În Polonia, unde va avea loc următoarea conferință europeană WONCA, există medicină de familie însă catedrele universitare s-au dezvoltat greu și au în faţă un parcurs lung.

Dacă facem o comparaţie între Europa şi restul lumii vedem că la noi lucrurile sunt foarte avansate.

Chiar și România este foarte avansată față de alte țări care se

străduiesc să aibă un sistem de asistență primară. Politica WONCA militează ca fiecare familie din lume să aibă un medic de familie. Dar în unele țări trebuie să mai treacă o generație pentru asta.

Subliniați importanța pregătirii medicilor de familie.

Din câte cunoașteți, există diferențe importante între pregătirea medicilor de familie din UK și România?

Cred că există două diferențe foarte mari. Una este că, în Marea Britanie, rezidenții petrec o perioadă similară de timp în spital, în patru stagii din specialități diferite, fiecare stagiu durând patrușase luni. Astfel, ei beneficiază de o pregătire foarte bună în patru specialități cheie: medicină internă, pediatrie, obstetrică, psihiatrie. Și o altă diferență importantă este că întreaga lor pregătire este supervizată de un îndrumător medic de familie. Chiar și pe perioada pregătirii lor în spital, progresul le este urmărit de către îndrumătorul lor.

De câți rezidenți se ocupă acest îndrumător ?

De trei rezidenți. Unul aflat în pri­mul an de pregătire, unul în al doilea an de pregătire și unul în al treilea an de pregătire, care se află în praxisul său. Nu are voie să aibă mai mult de un rezident din fiecare an. Trebuie să se întâlnească cu acesta în mod regulat și are acces la jurnalul electronic de pregătire oricând dorește, 24 de ore pe zi, așa cum aveam și eu.

Acest jurnal electronic este un por­tofoliu al experienței, supravegherii și procedurilor, cursurilor pe care le-au efectuat, înregistrate electronic, ca să poate fi verificat ușor de alte persoane. În urmă cu mai mult timp, acestea erau înregistrate într-un dosar, pe hârtie, dar apoi trebuia adus îndrumatorului pentru a-l vedea. Acum pot sta în biroul meu și pot verifica imediat pe calculator dacă un îndrumător mă sună și îmi spune că nu este mulțumit de rezidentul său.

La ora actuală, specialiștii noștri de medicina familiei fac eforturi să perfecționeze curricula. Dacă ar fi să faceți o compa­rație între curricula româ­ nească și cea din Marea Britanie, ce sfaturi ați da, ce puncte ar fi de urmărit, esențiale pentru dezvoltarea și consolidarea specialității în sine?

Elementul cheie în orice curriculă, și cu atât mai mult în una nouă, este buna înțelegere a conținutului specialității. Pentru ce îi pregătim, ce avem nevoie să știe să facă și cum ne asigurăm că vor acumula această experiență în timpul pregătirii. Pentru unii, și presupun că asta se întâmplă și în România, greutatea este reprezentată de transpunerea acestor idei într-un program de acțiune. „De asta au nevoie, dar cum punem asta în practică ? Ce trebuie să facă, ce sarcini trebuie să îndeplinească și cine stabilește calitatea aces­ tora?”. Toate aceste întrebări fac parte din dezbatere, dar la început trebuie să fie clar care este rolul.

Anul trecut la Malaga s-au subliniat schimbările care apar la nivelul majorității sistemelor de sănătate din lume, unde autoritățile tind să minimizeze rolul și finanțarea medicinei de familie, pe fondul crizei. Este o tendință generală?

Este adevărat că Guvernul spaniol, care se apropie de alegeri, vrea să adopte o strategie cu care medicii de familie spanioli nu sunt de acord.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

Ducem o bătălie continuă explicând că asistența primară de calitate aduce mai multe beneficii stării de sănătate a populației decât ceea ce fac spitalele.”

Din când în când, în toate ţările, guvernele nu înțe­ leg ce face medicul de familie.

Adesea consideră că pregătirea de lungă durată, examenele dificile, nu sunt necesare. Spun să fie lăsați toți să practice medicina de familie, pentru că medicina de familie ar fi ușoară, cu noțiuni elementare, și că medicii o fac să pară mai importantă decât este în realitate. De fiecare dată când vine un nou guvern, acesta studiază cum poate să-şi diminueze cheltuielile – şi atunci hotărăsc „mai puțini miliari, mai puțini medici de familie” – nu consideră că este nevoie de ei. Dar motivul pentru care am lansat acea declarație la Malaga a fost că Societatea de Medicina Familiei din Spania era ținta unor presiuni foarte mari din cauza alegerilor electorale.

De ce este medicina de familie considerată mai puțin importantă în cadrul unui sistem? Poate că nu este așa spectaculoasă ca neurochirurgia, dar efectele prestației medicului de familie se văd în timp prin scăderea morbidității și mortalității chiar, pe când la un neurochirurg rezultatele se văd imediat.

Aveți dreptate, desigur că în specialitățile chirurgicale în mod special pacienții bolnavi sunt operați şi majoritatea se însănătoşeşte. Dar este şi vina noastră că în trecut nu am reușit să demonstrăm cum trebuie beneficiile reale pe care activitatea noastră le are asupra sănătății pacienţilor. În Marea Britanie, de când am început să lucrăm în baza unui contract bazat pe calitatea îngrijirii și nu pe cantitatea de îngrijiri, rezultatele în ceea ce privește reducerea deceselor prin boli cardiovasculare a fost mult mai rapidă decât se aștepta. Dar dacă discutați cu medici specialiști din spital și îi veți întreba ce părere au despre pregătirea medicilor de familie, aceștia vor face comentarii asupra abilităților de comunicare foarte bune, despre faptul că atunci când medicii de familie se întâlnesc stau în cerc și suntem foarte amabili unii cu alții... Li se pare foarte amuzant!!

Este şi vina noastră că nu atragem suficient atenția că medicina de familie necesită o cantitate imensă de cunoștințe și de abilități, pentru a putea face meseria pe care o facem noi.

Dacă ești în clinica spitalului și primești un bilet de trimitere pentru un pacient despre care ți se spune că a slăbit, tușește cu sânge și radiografia pulmonară este anormală... cât de greu poate fi ? Există un protocol – va primi ori

reporter mf

2011

chimioterapie, ori radioterapie sau va fi operat. Asta nu este dificil!

Ceea ce este într-adevăr dificil este să alegi pe care dintre cei pe care îi vezi îl vei trimite la acea clinică. Și să nu greșești! Desigur că vei trimite și câțiva oameni care nu au nevoie, ca să fii sigur că nu îți scapă ceva. În UK rezolvăm 90 - 95% din patologie fără să trimitem pacientul în altă parte. Ni se recunoaște acest merit? Nu!

medici în mediul rural și trebuie să-i sprijiniți. Iar dacă aveți un sistem de plată bazat pe capitație va trebui să le oferiți un venit garantat, pentru ca să merite să lucreze într-o zonă rurală.

Dacă spuneți că este ghinionul lui că sunt doar 500 de locuitori în zonă și că nu o să primească prea mulți bani, normal că nu va vrea să lucreze acolo. Așa că i-ar trebui un venit minim garantat, chiar dacă lista lui de pacienţi este redusă. Dar au nevoie și de pregătire specială. Și chiar dacă există compensații pentru viața în zonele rurale, mediul repre­ zintă o problemă pentru medic - izolarea profesională și toate celelalalte.

Există şi alte țări unde medicii de familie să aibă aceleași probleme cu cei din România ?

Desigur. În unele țări este mai rău, în altele mai bine. În Spania, de exemplu? În Spania au probleme acum. În Elveția au întâmpinat dificultăți foarte mari ca să convingă autoritățile să creeze un sistem adecvat. Și în Anglia ne zbatem, pentru că noul guvern vrea să schimbe totul. Și chiar dacă în ceea ce ne privește poate fi o idee bună, deși nu sunt sigur că este așa, viteza și lipsa analizelor...

Este un ministru care spune că el crede că este bine să facă un anumit lucru imediat, noi îi spunem că trebuie să analizăm însă el răspunde că va face acel lucru, și-l va face chiar mâine. Cu toții avem probleme.

Credeți că problemele ridicate de medicii de familie, plângerile sunt reale și rezonabile?

Da. Bineînțeles !

Nu se victimizează?

Nu. Uneori este posibil să fii perceput ca o victimă și să fii pasiv și să spui că guvernul face atâtea probleme.

Serviciile medicale de calitate înseamnă și necesită medicină de familie de calitate, pentru a asigura continuitate, pentru a se ocupa de pacienți cu multiple probleme medicale, despre care specialiștii nu au idee. În același timp, pentru a realiza o bază academică, cu dovezi, cercetare și pregătire, pentru a prezenta studenților disciplina și profesia ca o carieră care să merite interesul lor. În UK avem o altă organizație, Asociația Medicală Britanică (BMA) care se luptă pentru condiții mai bune de plată a serviiilor medicale pe care le prestăm. Le dăm tot concursul, stăm în spatele lor, îi susținem.

Noi luptăm pentru calitate și standarde și ei ne sprijină pe noi.

Dar dacă cineva spune că avem nevoie de mai mulți bani pentru ceva, acesta este domeniul lor. Și este foarte folositor ca lucrurile să se desfăşoare la acesta manieră, pentru că altfel ești deturnat de la obiectivele tale. În loc să te concentrezi pe standarde, pe calitate, începi să te întrebi cum ești plătit. Noi am trecut prin asta. Nu este deloc folositor. Îți consumă absolut toată energia.

11

SPRIJIN

MEDICINA DE FAMILIE, O MARE FAMILIE Îmi este foarte clar – colegii mei din România sunt membri ai marii familii a medicinei de familie, căreia îi aparținem cu toții. Gândim similar, avem aceleași valori și credem în aceleași lucruri. Mă bucur că pot să sprijin Societatea Națională de Medicina Familiei din România și medicii români în general. Și dacă eu nu pot, am în spate Organizația Mondială a Medicilor de Familie (WONCA World) și Colegiul Regal și alte organizații și persoane care vor fi bucuroase să ajute.

Scopul nostru este să vă ajutăm să oferiți cea mai bună îngrijire posibilă pentru cetățenii țării dvs. Pentru asta ne aflăm cu toții aici.

Medicul de familie este component al unui mic grup interdisciplinar, trebuie să lucreze într-o echipă. Din nefericire în România medicul de familie este privit de colegii de breaslă cu oarecare condescendență. Se întâmplă acest lucru în Marea Britanie?

Da, evident că se întâmplă.

Dar în Marea Britanie în cadrul pregătirii explicăm că trimiterea la un medic de altă specialitate este o abilitate deosebită. Trebuie să alegi specialistul, să îți fie foarte clar ce vrei să facă și să fii pregătit să preiei înapoi pacientul și să îți asumi în continuare responsabilitatea pentru el. Dacă ești bun, atunci medicul specialist din spital, la care trimiți de obicei pacientul, va colabora cu tine, iar la final va trebui să-ți preiei pacientul și să continui să ai grijă de el.

Una dintre problemele pe care am avut-o, și care a fost încurajată de Guvern, a fost posibilitatea pacientului de a-și alege orice medic specialist dorește. Unii pacienți, nu mulți, au spus că au auzit despre un anumit medic specialist și vor să meargă la el și eu le-am spus că este posibil, dar dacă nu-l cunosc pe acel medic și el nu mă cunoaște pe mine, în final este posibil ca această trimitere să nu îl ajute pe pacient așa mult cum se aşteaptă.

Dacă ar fi avut o boală foarte

De fiecare dată când vine un nou guvern, acesta studiază cum poate să-şi diminueze cheltuielile – şi atunci hotărăsc „mai puțini miliari, mai puțini medici de familie” –consideră că nu este nevoie de ei.”

neobișnuită, ar fi fost potrivit să îl trimit la o autoritate în domeniu, chiar dacă nu cunosc acel medic personal. Dar pentru cele mai multe boli, este mai bine să trimit pacientul la un medic pe care-l cunosc, care știu că este interesat și competent în acea boală, și în care am încredere.

Așadar, este mult mai complicat decât pur și simplu să alegi un nume și să scrii o trimitere.

Ar trebui să fie. Dar în toate țările, și Marea Britanie nu este o excepție, există și medici de familie care nu sunt foarte buni.

Medicii specialiști știu acest lucru și de aceea se poartă altfel cu ei. În România există însă zone rurale și izolate pentru care existau niște beneficii din partea autorității sanitare pentru lucrul în mediu dificil.

Noile măsuri pe care vor să le ia aruncă perspectiva desfiinţării medicinei rurale în România. Ce credeți că ar fi necesar de făcut ca acest lucru să nu se întâmple?

Cred că există două probleme.

Una ar fi că, în general, în zonele rurale medicul de familie este singurul medic la care pacienții au acces. Este posibil să nu existe spital în apropiere. Dar dacă ai grijă de o populație dintr-o zonă rurală eşti obligat să faci lucruri pe care de obicei nu trebuie să le faci într-un oraș. Așadar, primul lucru care trebuie subliniat este că profesioniștii din mediul rural trebuie să aibă abilități speciale, peste cele ale celorlalți medici.

Mie însă îmi este foarte clar că într-o țară rurală ca România aveți nevoie de

V-ați întâlnit cu ministrul.

Ne puteți împărtăși o parte din discuțiile avute și cu ce mesaj plecați din partea autorităților sanitare române ? Înainte să mă întâlnesc cu ministrul, nu eram sigur ce fel de persoană voi întâlni. Mi s-a sugerat că mănâncă bebeluși și alte asemenea. Dar este un politician foarte abil, a fost extrem de plăcut, ne-a acordat mult timp și cred că a ascultat atent ceea ce am avut de spus. A trebuit însă să remarc că are probleme, ca membru al Guvernului, și că nu există soluții ușoare pentru unele dintre ele.

O parte dintre lucrurile pe care le face, cum ar fi elaborarea unei strategii naționale în domeniul resurselor umane din sănătate, îmi par a fi măsuri care trebuiau luate de mult timp. Trebuie să spun că problema personalului sanitar este cunoscută ca una foarte dificilă, este foarte ușor să greșești, însă măcar va încerca.

Sper ca în urma discuției noastre să existe o relație mai bună între Societatea Națională de Medicina Familiei și ministru, pentru un dialog în viitor. Și am senzația că așa se va întâmpla deoarece la final mi-a spus că își dorește să revin în România și să văd ce progres a fost făcut.

Nu mă aștept ca mâine să se anunțe mari schimbări, dar am senzația că dacă vom continua să avem un dialog util cu el și dacă SNMF va continua să aibă o serie de obiective cheie, în special în zona pregătirii și a asigurării calității în asistența primară, atunci va asculta, va face ce poate pentru a sprijini MF. Dar SNMF trebuie să aibă grijă să nu fie doar o victimă, SNMF trebuie să-și îndeplinească rolul său.

Așadar, am fost mulțumit, dar eu mâine mă urc în avion și plec. Însă cred că ministrul este un om cu care se poate discuta.

Credeți că vizita dvs. în România a fost un succes?

Numai timpul ne va spune asta.

Dar pentru mine personal a fost un succes, pentru că am întâlnit oameni minunați, mi-am întărit relația cu Societatea Națională și cu medicii din România, relații care vor continua. Vom discuta, ne vom scrie e-mailuri, voi reveni în România.

Dacă a fost un succes din punctul de vedere al realizării unor schim­ bări, trebuie să așteptăm și să vedem. Poate că da, poate că nu.

12

advertorial

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

Hipertensiunea arterială - “ucigaşul tăcut” Proiectul “Sănătate pentru fiecare”: combinaţia terapeutică PERFECT ADAPTATĂ nevoilor pacienţilor cu venituri reduse şi risc cardiovascular crescut

Dr. Daciana Toma

Medic primar medicină de familie, instructor - formator medicină de familie

N

u este suficient ca medi­cul să facă ceea ce este nece­sar, pacientul şi aparţină­torii trebuie să colaboreze și ei, iar circumstaţele trebuie să fie favorabile. (“It is not enough for the physician to do what is necessary, but the patient and the attendants must do their part as well and circumstances must be favorable”). - Hippocrates Hipertensiunea arterială nu reprezintă doar o problemă de sănătate a timpurilor moderne.

Chiar şi în perioada Egiptului antic existau persoane cu această afecţiune, fapt dovedit de disecţiile efectuate pe mumiile egiptene.

Manşeta pentru măsurarea tensiunii arteriale a fost inventată în 1896, însă abia în anii 50 a început conştientizarea implicaţiilor acestei patologii, rolul său important în dezvoltarea unor afecţiuni puse multă vreme pe seama înaintării în vârstă.

Disponibilitatea şi eficienţa medicamentelor antihipertensive au schimbat în mod radical evoluţia naturală a hipertensiunii arteriale, extinzând influenţa şi scopul medicinei şi modificând rolul medicului în societate. Odată cu apariţia medicamentelor antihipertensive, persoanelor asimptomatice

Dr. Remus Preduţ

Medic specialist cardiolog, Centrul Medical Vitan

şi fără afecţiuni cunoscute li s-a recomandat să meargă la medic pentru a afla dacă sunt sănătoase. Medicii trebuie acum să stabilească starea de sănătate, pentru că “a te simţi bine” nu mai este sinonim cu “a fi sănătos”.

O mărturie a diferenţei dintre cele două concepte o reprezintă cazul preşedintelui american Franklin D. Roosevelt care a murit pe 12 aprilie 1945 din cauza unei hemoragii cerebrale considerată la momentul respectiv ca fiind complet neaşteptată, deşi se știa faptul că era hipertensiv de mai bine de 10 ani. Este încă o controversă dacă patologia sa (hipertensiunea arterială, probabil complicată cu insuficienţă cardiacă) i-a întunecat judecata în timpul conferinţei de la Yalta (cu doar opt săptămâni înainte de deces), la discuţiile cu Churchill şi Stalin şi dacă lumea ar fi putut arăta altfel după cel de-al doilea război mondial.

Faptul că în 1945 hipertensiunea arterială nu era considerată ca fiind o afecţiune cu consecinţe serioase nu este o surpriză. Hipertensiunea arterială era încă privită de majoritatea medicilor ca fiind esenţială pentru a împinge sângele prin arterele sclerozate

Managementul eficient al hipertensiunii arteriale a determinat o modificare importantă a relaţiei medic-pacient: hipertensivul trebuie informat, tratat şi îndrumat pentru tot restul vieţii sale, el având un rol esenţial în controlul hipertensiunii arteriale şi prevenirea complicaţiilor acesteia.

la organele ţintă. De fapt, dr.

Paul Dudley White nota, în 1931, în “Textbook on heart disease” următoarea observaţie: “tratamentul hipertensiunii este dificil şi aproape o însărcinare fără speranţe pentru nivelul cunoştinţelor actuale şi de fapt din ceea ce ştim...hipertensiunea arterială poate fi un mecanism compensator important care nu ar trebui alterat chiar dacă ar fi sigur că poate fi controlat.”

Posibilităţile terapeutice erau extrem de reduse; existau diete greu de respectat şi cu eficienţă scăzută sau intervenţii chirurgicale (simpatectomie lombară bilaterală) majore pentru momentul respectiv, limitate la pacienţii tineri şi fără alte patologii semnificative. Înainte de apariţia medicaţiei antihipertensive eficiente şi sigure, pacienţii luau medicamente doar dacă “nu se simţeau bine”. Pe măsură ce această medicație a devenit disponibilă, pacienţii asimptomatici, cu hipertensiune arterială, au început să ia medicamente pentru a preveni complicaţiile dezastruoase ale acesteia. În zilele noastre este clar stabilit locul hipertensiunii arteriale ca factor de risc al bolilor cardiovasculare (AVC, IMA, boală coronariană), responsabilă de cea mai mare parte a deceselor la nivel mondial.

Accentul a început să fie pus pe prevenţie; medicii au încercat să “ajungă” la cât mai mulţi pacienţi, aparent sănătoși pentru a preveni, diagnostica precoce și trata hipertensiunea “tăcută”. În cursul acestui demers s-a dovedit a fi obligatorie prevenirea şi tratarea altor factori de risc cu implicaţii severe în prognosticul patologiei cardio-vasculare (ex. dislipidemia).

Astfel, utilizarea medicaţiei antihipertensive a adus cu sine beneficii evidente. La mijlocul anilor ‘60, două studii, unul desfăşurat în Marea Britanie şi altul în SUA, au demonstrat clar şi fără îndoială că scăderea TA se asociază cu o reducere semnificativă a apariţiei accidentelor vasculare cerebrale.

Managementul eficient al hipertensiunii arteriale a determinat o modificare importantă a relaţiei medicpacient: hipertensivul trebuie informat, tratat şi îndrumat pentru tot restul vieţii sale, el având un rol esenţial în controlul hipertensiunii arteriale

şi prevenirea complicaţiilor acesteia.

Valorile recomandate de ghidurile de hipertensiune arterială sunt 140/90 mmHg, chiar mai restrictive (130/80 mmHg) pentru pacienţii cu risc cardiovascular înalt precum diabeticii, cei cu boli vasculare sau renale constituite.

Relaţia între hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare este directă, gradată şi continuă pentru un interval larg şi începe de la valori chiar mai scăzute (115 /75 mm Hg ). Acesta este un aspect important deoarece cea mai mare parte a morbidităţii şi mortalităţii asociate cu hipertensiunea arterială se întalneşte în populaţia cu creşteri tensionale uşoare - moderate.

Hipertensiunea arterială este o afecţiune frecventă, prevalenţa sa la nivel mondial fiind de aproximativ 30%, iar în România de 40% în rândul populaţiei adulte. Deşi, astăzi, gama terapeutică a medicamentelor antihipertensive este variată, doar 39% dintre pacienţii hipertensivi români urmează tratament şi dintre aceştia sub 20 % au valori tensionale controlate.

Acest procent redus poate fi corelat şi cu dificultăţile întâmpinate de pacientul cu venituri modeste în încercarea de a respecta recomandările medicului, de a găsi resursele financiare suficiente pentru a cumpăra reţeta lunară. În ajutorul acestui pacient şi a medicului său vine compania Zentiva lansând proiectul “Sănătate pentru fiecare”. roiectul “Sănătate pentru P fiecare” “Unic pe piaţa românească, proiectul “Sănătate pentru fiecare” vine în ajutorul medicului de familie şi al pacientului hipertensiv (cu/fără alți factori de risc cardiovascular) deoarece cuprinde cinci medicamente care fac parte din clase terapeutice frecvent recomandate acestui tip de pacient: Zenra® (ramipril), Agen® (amlodipina besilat), Lozap® (losartan), Simvacard ® (simvastatina), Pentoxifilina SR Zentiva® (pentoxifilina).

Aceste medicamente pot fi utilizate atât în monoterapie cât şi în combinaţii terapeutice adaptate fiecărui caz. Accesul la tratament este asigurat prin faptul că o combinaţie de 2

Aceşti oameni au încercat şi s-au străduit să găsească un echilibru între cheltuie­lile legate de mâncare, de în­ treţinere şi de medicamente.

Fiecare după cum a putut, şi fiecăruia i-a ieşit ce i-a ieşit, dar despre aceste probleme ale pacienţilor ştie de obicei doar medicul de familie.

– 3 medicamente incluse în program nu va costa pacientul mai mult de 10 - 12 lei pe lună (în regim compensat); astfel încercăm să creştem şansele ca pacientului de a respecta cat mai strict rețeta prescrisă, să poata achiziţiona medicamentele prescrise şi implicit, de a urma schema de tratament recomandată”, a declarat dr.

Ovidiu Saltas-Dabija, director medical sanofi-aventis România. „Unul dintre cele mai frecvente tipuri de pacient care intră în cabinetul de cardiologie al unei policlinici este hipertensivul dislipidemic cu complicaţii vasculare periferice. Regula terapeutică pentru acest model de pacient este fără doar şi poate terapia combinată. De aceea, aproape obligatoriu vom scrie în schemă: ramiprilul, amlodipina, sartanul şi simvastatina, clasele terapeutice imediat la îndemână, derivate din studii clinice mari. Schema terapeutică cu Zenra®, Agen®, Lozap® şi Simvacard® respectă dorinţa de medicaţie, în cantităţi mici, din clase terapeutice diferite, care asigură un cost minim, dar eficienţă garantată.

Nu trebuie uitat faptul că relaţia medic-pacient este primul pas al reuşitei terapeutice. Partenerii acestei relaţii sunt medicul, motivat să trateze modern, după ghidurile învăţate, dar cu preocuparea costului schemei terapeutice totale (“omul mai presus de moleculă”) şi pacientul, dornic să nu mai prezinte simptome, dar să îşi poată satisface și celelalte nevoi sociale, după cumpărarea reţetei lunare (“pacientul mai presus de medicament”). Atunci când ambii parteneri sunt mulţumiţi de rezultatul consultaţiei, ziua de muncă a oricărui medic este o reuşită. Proiectul “Sănătate pentru fiecare” oferă premise favorabile acestei reuşite” declară dr. Remus Preduţ, specialist cardiolog.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

edicul de familie – mereu M în căutare de noi soluţii În loc de concluzie, Dr. Daciana Toma, medic primar medicina de familie, instructorformator medicina de familie, a extras câteva aspecte ale realităţii de zi cu zi din cabinetele medicilor de familie, punând pe hârtie două prezentări de caz edificatoare: Cazul 1 Doamna MD, în vârstă de 53 de ani, divorţată, de profesie secretară la o şcoală, solicită o consultaţie la medicul de familie pentru “reţeta de tensiune şi prezentarea scrisorii medicale de la spital” (în urmă cu 5 săptămâni pacienta a fost internată în secţia de cardiologie şi i s-a eliberat reţeta compensată, la externare).

AHC: - mama – hipertensivă de la vârsta de 60 de ani APP: - Pacienta este cunoscută cu hipertensiune (de aprox. 5 ani), dislipidemie (de 3 ani) şi DZ tip 2 (de 3 ani) CMV: - neagă consumul de alcool şi fumatul.

- are o viaţă stresantă atât în plan profesional cât şi personal (are 2 copii minori în întreţinere).

Pacienta a fost externată din spital cu următoarele diagnostice: 1. DZ tip 2 echilibrat prin dietă 2. HTAE std 2, cu risc adiţional înalt 3. Dislipidemie Tratamentul recomandat la externare: 1. Pritor 40 mg, 1 tb/zi 2. Norvasc 10 mg, 1 tb/zi 3. Tertensif 1,5 mg, 1 tb/zi 4. Crestor 10 mg, 1tb/zi 5. Aspenter 75 mg, 1 tb/zi La momentul consultului pacienta prezintă o medie a valorilor tensiunii arteriale de 160/100 mmHg, în consecinţă medicul de familie încearcă să verifice modul în care pacienta îşi urmează terapia recomandată. Surpriza constă în faptul că pacienta nu a urmat tratamentul pentru că reţeta era prea scumpă. Întrebare: Ce aţi face în calitate de medic de familie, în acest moment?

Cazul 2 Pacientul AG, în vârstă de 64 de ani, nefumător, pensionar, cu­noscut cu hipertensiune arterială, CICD şi dislipidemie de aproxima­ tiv 10 ani, a suferit în urmă cu 1 an un infarct miocardic acut.

Pacientul este în tratament cronic cu: 1. Betaloc Zok 50 mg, 1 tb/zi 2. Prestarium 10 mg, 1 tb/zi 3. Aspenter 75 mg, 1 tb/zi 4. Tertensif 1,5 mg, 1 tb/zi 5. Zocor 40 mg, 1 tb/zi Pacientul se prezintă la medicul de familie pentru consultaţia programată (la 3 luni).

Examenul clinic – în limite fiziologice Media valorilor tensionale la momentul consultului este de 135/80 mmHg, dar în momentul în care medicul de familie intenţionează să-i prescrie reţeta pe încă 3 luni, pacientul declară că mai are acasă rezerve de medicamente şi îi prezintă medicului o “situaţie” a acestora.

De menţionat este că ultima

2011

prescripţie medicală s-a făcut pentru 90 de zile, în urmă cu 3 luni şi o săptămână. Întrebat fiind asupra provenienţei acestor “stocuri”, pacientul se destăinuie timid şi recunoaşte că îşi urmează medicaţia cu parcimonie, pentru că e scumpă şi oricum, chiar şi aşa, el se simte bine. Întrebare: Ce aţi face în calitate de medic de familie, în acest moment? Înainte de a trece mai departe, vă întreb: cât de des vă întâlniţi în practica

advertorial dumneavoastră cu astfel de cazuri? Anual? Lunar? Zilnic?

Eu mă întâlnesc zilnic cu astfel de cazuri, iar la întrebarea “ce aş face eu, în calitate de medic de familie, în acest moment” aş răspunde: Iniţial am ţinut pacienţilor teorii despre importanţa terapiei hipotensoare, hipolipemiante etc., apoi am stat, m-am gândit, şi am realizat că aceşti oameni nu renunță la terapie din inconştienţă sau rea-voință (sau cel puţin nu pacienţii despre care am vorbit în aceste cazuri).

Aceşti oameni au încercat şi s-au străduit să găsească un echilibru între cheltuielile legate de mâncare, de întreţinere şi de medicamente. Fiecare după cum a putut, şi fiecăruia i-a ieşit ce i-a ieşit, dar despre aceste probleme ale pacienţilor ştie de obicei doar medicul de familie.

Ce facem cu astfel de pacienţi? Avem soluţii?

Vestea bună este că da, avem soluţii şi o mână întinsă vine din partea companiei Zentiva, care a înţeles să aducă o rază de speranţă pe chipul

13

pacienţilor noştri.

Putem vorbi aici de câteva soluţii terapeutice oferite de proiectul “Sănătate pentru fiecare”: Zenra® (ramipril), Agen® (amlodipina besilat), Lozap® (losartan), Simvacard® (simvastatina), Pentoxifilina SR Zentiva® (pentoxifilina), şi aştept să mai vorbim după ce veţi fi apreciat raportul cost - eficienţă în cazul acestor preparate!

Dr. Daciana Toma

Medic primar medicina de familie, instructor-formator medicina de familie

echipa mf Obezitatea, o piatră de încercare pentru practica medicală

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

14

Obezitatea este, din păcate, “ciuma” secolului XXI care atacă mai insi­ dios ca “moartea negră”, dar ale cărei consecinţe pe termen lung sunt devastatoare.

n r.6

aprilie

2011

Se estimează astăzi că obezitatea este o afecţiune cronică care are consecinţe asupra majorităţii aparatelor şi sistemelor din corpul uman, inclusiv asupra sferei psi­ hologice, determinând mai mult de 40 de afecţiuni.

La ora actuală există suficiente argumente pentru a se reco­ manda medicilor să urmărească la toţi pacienţii eventuala pre­ zenţă o obezităţii şi să ofere consiliere intensă, ca şi intervenţii comportamentale care să promoveze scăderea în greutate.

Nu trebuie să lucrezi într-un cabinet de nutriţie pentru a fi confruntat zilnic cu pacienţi având o greutate mai mare decât cea recomandată. Dincolo de aspectele psiho-sociale ridicate de obezitate, ea reprezintă o entitate cu efecte negative asupra fiecărui aparat şi sistem din corpul uman. Pentru ca provocarea să fie şi mai mare, balanţa energetică a omului este reglată de mecanisme extreme de complexe, care abia de curând au început să fie înţelese în detaliu. Ş. L. dr. Corina – Aurelia Zugravu

aparate şi sisteme, principalele consecinţe ale obezităţii.

S

bezitatea şi riscul de boli O asociate Una din cele mai pregnante asocieri este cea dintre valoarea indicelui de masă corporală şi riscul de diabet de tip 2. Avem la dispoziţie un mare număr de studii care dovedesc acest lucru. Două dintre ele se remarcă prin numărul extins de subiecţi. “The Nurses Health Study” a urmărit timp de 8 ani, 43.000 de mii de femei, iniţial nediabetice. “The Health Professionals’ Follow-up Study” a urmărit peste 51.000 de bărbaţi americani cu profesii medicale, timp de 5 ani, În ambele studii , riscul creşte încă de la un IMC de aproximativ 23, iar la IMC de 25 devine de 8 ori mai mare faţă de cel corespunzător unui IMC de sub 22. Dacă se urmăresc riscurile relative corectate pentru vârstă în cele două studii, se poate constata ca acestea cresc odată cu IMC şi sunt mai mari pentru femei, decât pentru bărbaţi. Riscul ridicat de obezitate faţă de boli metabolice şi cardio-vasculare nu creşte numai concomitent cu IMC-ul, ci depinde şi de distribuţia ţesutului adipos.

Studiul “INTERHERAT”, un studiu caz-control standardizat, a investigat peste 27.000 de persoane din 52 de ţări, încercând să găsească o relaţie între infarctul miocardic acut şi raportul talie-sold. Un

Medic primar Igienă şi Ecologie Medicală, UMF Bucureşti, ISPB

upraponderalitatea şi obezitatea reprezintă condiţii extrem de frecvente în universul contemporan. Din ce în ce mai mulţi profesionişti din lumea medicală se confruntă cu pacienţi cu exces ponderal, dificil de echilibrat şi care vin în cabinete şi spitale cu numeroase acuze.

Excesul ponderal, departe de a fi o singură problemă, are repercusiuni multilaterale. Se estimează astăzi că obezitatea este o afecţiune cronică care are consecinţe asupra majorităţii aparatelor şi sistemelor din corpul uman, inclusiv asupra sferei psihologice, determinând mai mult de 40 de afecţiuni. Printre cele mai importante, să amintim hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2, dislipemiile şi sindromul metabolic. Poate de o gravitate mai mică, dar influenţând hotărâtor calitatea vieţii sunt şi: mobilitatea redusă, lombalgiile, osteoartrite ale articulaţiilor mari ale membrelor inferioare, ficatul gras non-alcoolic, refluxul gastroesofagian. Femeile sunt, în mod special, afectate de complicaţiile din timpul sarcinii şi de incontinenţa urinară de stress. În figura 1 sunt sistematizate, pe

raport talie - sold ridicat ne indică o distribuţie a ţesutului adipos predominant în jumătatea superioară a corpului (obezitate androidă), sau o creştere a circumferinţei abdominale, În studiu, IMC-ul a fost un indicator modest al “şansei” de infarct, în schimb distribuţia ţesutului adipos a fost cel mai puternic predictor al riscului de infarct (în toate ţările, indiferent de sex, vârstă sau grup etnic).

O altă categorie de afecţiuni legate de excesul ponderal sunt neoplasmele. Datele din ”The Cancer Prevention Study II” (1999), un studiu prospectiv de mortalitate, efectuat în SUA, pe aproximativ un milion de bărbaţi şi femei, arată ca riscul de deces indiferent de cauză, cel datorat bolilor cardio-vasculare sau cel cauzat de cancerelor, creşte pe măsură ce creşte IMC-ul. Totuşi, un IMC mare rămâne cel mai bun predictor pentru moartea prin boli cardio-vasculare. reşterea IMC scurtează C viaţa Asocierea dintre valoarea IMC şi mortalitatea de toate cauzele a fost reexaminată recent în “the Prospective Studies Collaboration”(2009), care a analizat datele de la 57 studii prospective ce au inclus aproape 9 sute de mii de indivizi. La ambele sexe, cea mai mică mortalitate a fost observată la un IMC de 22.5 - 25 kg/m2.

Pentru fiecare spor de 5 kg/m2 mortalitatea a crescut, în medie, cu 30%. Asocierea a fost constantă la toate grupele de vârstă. Acelaşi studiu a observat că supravieţuirea mediană scade odată cu ascensiunea categoriei de IMC căreia pacientul îi aparţine. Astfel, la un IMC de 30 - 35, supravieţuirea mediană se reduce cu 2 - 4 ani, iar la 40 - 45, cu 8 - 10 ani.

Toate cadrele medicale au de jucat un rol important în identificarea, evaluarea şi tratamentul pacienţilor suprapoderali sau ­obezi. La ora actuală există suficiente argumente pentru a se recomanda medicilor să urmărească la toţi pacienţii eventuala prezenţă o obezităţii şi să ofere consiliere intensă, ca şi intervenţii comportamentale care să promoveze scăderea în greutate. Personalul medical trebuie să îşi monitorizeze pacienţii în ceea ce priveşte evoluţia ponderală în timp şi să noteze direcţia acestei evoluţii.

Scopul este, evident, să se identifice indivizii care cresc în greutate şi astfel să se poată interveni precoce. Dacă este posibil, medicul trebuie să asigure pacienţilor la risc consiliere dietetică, referitoare la regimul de activitate fizică şi la stilul de viaţă, precum şi (acolo unde este cazul) referitoare la eventuala medicaţie adjuvantă sau la chirurgia bariatrică. Din păcate sau din fericire, abordarea pacientului supraponderal este diversă.

Un punct de care ar trebui să se ţină seama se referă la multipli determinanţi care stau la baza ingestiei alimentare, mai precis a ce, când şi cât mâncăm. Influenţele familiale şi sociale sunt elemente importante, alături de factorii senzoriali şi de palatabilitate. Luăm decizii de selecţie alimentară şi în funcţie de preocupările pentru sănătate. Totuşi, elementele cele mai importante rămân semnalele de foame şi de saţietate, primite de la centrii respectivi din creier.

În ultimul deceniu numeroase cercetări s-au axat exact pe descifrarea circuitelor care reglează apetitul, cu segmentele lor centrale şi periferice, în speranţa posibilităţii descoperirii unor medicamente de ajutor în obezitate.

Hormonii şi obezitatea Astfel, semnalele de saţietate periferice provin de la tractul gastrointestinal, pe când cele de adipozitate, de la adipocite şi pancreas. Semnalele de saţietate reglează pe termen scurt balanţa energetică, adică de la un prânz la altul, de la o zi la alta, pe când semnalele de adipozitate sunt reglatori pe termen lung, de la o săptămână sau lună la alta. La nivel gastrointestinal se eliberează unii hormoni care au rol de semnale anorexigene sau orexigene.

Grelina este un peptid cu 28

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

Fig. 2 Tratamentul obezităţii (Kushner, Medscape, 2010)

de aminoacizi sintetizat în zona fundică a stomacului şi este singurul hormon orexigen al tubului digestiv. Nivelurile circulante de grelină cresc în perioadele preprandiale şi scad postprandial.

Colecistokinina este primul hormon despre care s-a arătat că ar influenţa ingestia de alimente.

Ea este eliberată postprandial din celulele interstiţiale ale lui Cajal, ale intestinului subţire, şi reduce ingestia prin intermediul receptorilor CCK-1, respectiv pe cale vagală.

Doi dintre cei mai studiaţi hormoni care cresc saţietatea sunt GLP-1(glucagon-like peptide-1) şi amilina.

GLP-1 este eliberat rapid după ingestia de alimente, ca răspuns

echipa mf

2011

la aceasta. GLP este un hormon de tip incretinic care controlează glicemia prin stimularea secreţiei insulinice, inhibiţia secreţiei de glucagon şi a evacuării stomacului. S-a constatat că ingestia de alimente scade la administrarea sa experimentală, atât prin intermediul pârghiilor periferice, cât şi centrale. Exenatid, un agent GLP-1 mimetic, se foloseşte în tratamentul diabetului de tip 2 şi determină scădere în greutate.

Amilina este secretată împreună cu insulina din celulele beta pancreatice. Nivelurile ei plasmatice cresc ca răspuns la stimului nutriţionali. Amilina exogenă inhibă golirea stomacului şi secreţia de glucagon şi reduce ingestia alimentară pe termen scurt. Pramlintid, un analog sintetic, se foloseşte în tratamentul diabetului de tip 1 şi 2 şi determină de asemenea scădere în greutate.

Rolul hipotalamusului în reglarea apetitului este bine-cunoscut.

Leziunile hipotalamice determină o creştere brutală în greutate, rapid instalată şi accelerată în timp (obezitate hipotalamică). Câteva dintre cauzele de obezitate hipotalamică (de altfel foarte rar întâlnită în practică) sunt metastazele, leziunile chirurgicale, iradierea hipotalamică, craniofaringioamele, traumatismele craniene, sarcoidoza, anevrismele, meningioamele.

Semnalele de foame, saţietate şi de adipozitate din periferie sunt orientate către nucleul arcuat din

hipotalamus. Aceasta este zona centrală de procesare şi integrare a numeroaselor semnale periferice care sunt legate de balanţa energetică. Homeostazia energetică se păstrează prin echilibrul dintre calea care stimulează ingestia de alimente (şi implicit sporul ponderal) şi cea care promovează scăderea ingestiei (şi implicit scăderea în greutate).

Ţinând seama de căile complexe care stau la baza ingestiei de alimente, abordarea clinică a obezităţii trebuie privită ca având mai multe trepte, succesive, care trebuie ”urcate” în mod obligatoriu de toti pacienţii supraponderali.

Prima treaptă, la care nu se poate renunţa indiferent de IMC, este cea care include modificarea stilului de viaţă, în aşa fel încât să se scadă aportul de energie şi să se crească cheltuielile, prin mişcare şi exerciţiu. Din păcate, este şi cea mai dificilă în plan personal, pentru că implică de multe ori eforturi (inclusiv de voinţă) particulare. A doua treaptă este farmacoterapia, însă ea se adresează numai unor anumiţi pacienţi, atent selectionaţi. În fine, ultima treaptă include chirurgia bariatrică, o opţiune doar pentru pacienţii cu obezitate severă care nu au răspuns la abordarile mai puţin invazive (Figura 2) Pentru practica medicală curentă

15

Figura 1

Tulburări în obezitate (pe aparate şi sisteme) (după Kushner, Medscape, 2010) Aparat Cardiovascular n Hipertensiune n Insuficienţă cardiacă congestivă n Cord pulmonar n Boală varicoasă n Embolism pulmonar n Boală coronariană Sistem Nervos n Accidente vasculare n Hipertensiune intracraniană idiopatică n Meralgie parestezică Tulburări psihologice n depresie n tulburări de percepţie corporală n stimă scăzută de sine n calitate diminuată a vieţii Aparat respirator n Dispnee n Apnee de somn n Sindrom de hipoventilaţie n Sindrom Pickwickian n Astm Aparat endocrin n Sindrom metabolic n Diabet de tip 2 n Dislipidemie

trebuie reţinută obligativitatea monitorizării continue a greutăţii pacienţilor, singura care permite surprinderea precoce a modificărilor şi corectarea lor.

n Sindromul de ovar polichistic/ androgenicitate n Amenoree/infertilitate/tulburari menstruale Aparat locomotor n Hiperuricemie/gută n Osteoartrită (sold, genunchi) n Lombalgii n Sindrom de tunel carpian Tegumente n Vergeturi n Stază pigmentară la membrele inferioare n Celulită n Acanthosis nigricans n Intertrigo Tract gastrointestinal n Refux gastroesofagian n Steatohepatoză non-alcoolică n Colelitiază n Hernii n Cancer colo-rectal Aparat genitourinar n Incontinenţă urinară de stres n Glomerulopatie n Litiază renală n Hipogonadism n Cancer uterin şi mamar n Complicaţii de sarcină

Obezitatea este, din păcate, “ciuma” secolului XXI care atacă mai insidios ca “moartea negră”, dar ale cărei consecinţe pe termen lung sunt devastatoare.

16

harta SNMF

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.6

aprilie

2011

vaslui

Profil organizațional

Societatea Medicina Familiei/ Medicină Generală Vaslui Asociaţia Medicilor de Medicina Familiei/Medicină Generală Vaslui a fost înfiinţată la iniţiativa unui grup de 20 de medici, în anul 2001.

Dr. Cornelia Lovin

Preşedinte Asociaţia MF/MG Vaslui

Dr. Adrian Grom

Vicepreşedinte Asociaţia MF/MG Vaslui

Necesitatea înfiinţării asociaţiei era evidentă, intrarea în reformă a sistemului de sănătate fiind făcută exclusiv pe seama medicinei de familie. Preşedintele Asociaţiei, dr. Monica Ilisei, a avut meritul de a porni de la zero cu organizarea şi coagularea colegilor, în condiţiile în care nimeni nu ştia nimic despre reformă, despre viitor şi despre ce se va întâmpla în următorii ani.

Unul dintre succesele tinerei Asociaţii a fost determinarea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate să renunţe la arbitrări şi să aplice unitar legislaţia şi Contractul Cadru. Astfel, CJAS Vaslui a returnat medicilor de familie, în 2001, sume reţinute ilegal prin diminuarea pe plan local a valorii punctelor. Un alt succes, poate mai important, a fost

stabilirea unui mod de comunicare şi adunare a colegilor prin sedinţe lunare, anunţate prin scrisori individuale şi sponsorizate de firme de medicamente şi implementarea unei adevărate tradiţii în această direcţie. Implicarea şi eforturile au dat roade, dovada fiind faptul că la alegerile pentru colegiul judeţean, din 2003, medicii de familie au ocupat 6 dintre cele 11 locuri.

Din păcate, epoca respectivă a constituit şi apogeul represiunii medicinei de familie, atât prin scăderea constantă a finanţării cât şi prin desconsiderarea ei de către Ministerul Sănătăţii.

AMFIMG Vaslui a negociat clauze locale cu CJAS

În anul 2004, la conducerea Asociaţiei a fost ales dr. Adrian Grom. Anul respectiv a fost, probabil, cel mai negru pentru medicina de familie mai ales că speranţele de îmbunătăţire a situaţiei pentru anii următori erau practic zero. În ciuda acestui fapt, şedinţele lunare au continuat, la fel şi informarea periodică a colegilor prin scrisori şi încercarea permanentă de dialog cu CJAS şi DSP. Intenţia a

tabel

Conducerea Asociaţiei MF/MG Vaslui preşedinte, Murgeni - dr. Cornelia Lovin vicepreşedinte, Huşi - dr. Gabriela Moisanu vicepreşedinte, Bârlad - dr. Carmen Bălan vicepreşedinte, Fereşti - dr. Adrian Grom secretar, Vaslui - dr. Cătălina Adochiei trezorier, Banca - dr. Gabriela Cristina Luchian PR, Vaslui - dr. Alina Dumitriu

Puncte puternice – suntem tineri, avem o conducere activă, colaborăm excelent cu autorităţile locale, sun-­ tem bine reprezentaţi în organiza­ ţiile naţionale.

Puncte slabe – inabilitatea de a creşte numărul membrilor cotizanţi, nu am reuşit să strângem suficiente semnă­ turi pentru iniţiativa legislativă, lipsa mai multor manifestări creditate EMC.

fost aceea de a încheia, măcar pe plan local, un parteneriat care să depăşească momentele de neînţelegere din trecut, întrun efort comun de a rezolva problemele.

Pe măsură ce timpul a trecut, numărul specialiştilor MF participanţi la şedinţe a început să crească iar autorităţile locale au ajuns la concluzia că le este mai uşor să colaboreze Asociaţia pentru a depăşi împreună neînţelegerile.

O dată cu anul 2005 finanţarea pentru medicina de familie a crescut, iar legislaţia a început să se îmbunătăţească. Pentru a ajuta spiritul de coagulare al medicilor de familie, Asociaţia a fost prima care a adunat înştiinţări de concediu pentru trei zile, nedatate, ca metodă de protest. Tot în 2006, aceasta s-a numărat printre primele asociaţii care au negociat clauze locale cu casa de asigurări, punând condiţii care, ulterior, s-au regăsit şi în norme. În anul 2007, s-a remarcat printr-o mult mai bună implicare a Ministerului Sănătăţii, prin colaborarea excelentă cu Comisia de Medicină de Familie şi declanşarea PNESSP. Vaslui a fost printre primele judeţe care a implementat o listă de discuţii pe internet, putând astfel să informeze în timp util colegii. S-au trimis în continuare scrisori dar punctul de greutate al activităţii de informare s-a transferat în mediul virtual, fără însă a neglija şedinţele lunare.

Din nou, la alegerile pentru colegiul judeţean 7 dintre cei 13 medici au fost medici de familie. Conducerea asociaţiei a revenit dr-ului Monica Ilisei şi anul 2008 a constituit un an de excepţie, atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere organizaţional. A fost înregistrat un număr record de medici de familie prezenţi la şedinţe. În plus, au fost organizate primele manifestări creditate EMC, evenimente de care, membrii asociaţiei, dar şi medici de alte specialităţi, s-au arătat interesaţi.

lucru s-a tradus printr-o medie de vârstă mai mică cu 5 ani faţă de media naţională şi printr-o mulţime de membri tineri şi activi. În primăvara anului 2009 s-a finalizat constituirea Patronatului MF Vaslui, organizaţie geamănă, medicii de familie vasluieni participând la constituirea Federaţiei Naţionale, în iulie 2009. În partea a doua a anului s-a reuşit editarea unui buletin local de ştiri, s-a implementat sistemul de comunicare prin SMS-uri şi a fost inaugurat site-ul Asociaţiei. Pe 8 martie 2010, s-a desfăşurat primul bal al medicilor de familie, repetat cu succes în 2011, şi pe care organizatorii speră să îl transformăm într-o tradiţie. În martie 2011, dr. Monica Ilisei a demisionat pentru a fi medic de familie în străinătate iar la conducerea Asociaţiei şi a Patronatului a fost aleasă în unanimitate dr. Cornelia Lovin.

În 2009, numărul de membri a crescut cu o treime

Din nefericire însă, anul 2009 a început cu o scădere îngrijorătoare a finanţării.

Asociaţia s-a mobilizat imediat şi a strâns un număr record de înstiinţări de concediu, care au fost depuse toate odată.

Tot în 2009, numărul membrilor asociaţiei a crescut cu o treime, de la 120 la 180, rata de creştere fiind cea mai mare de la înfiinţare şi până în prezent. Acest

tabel

ConCLUZII Există multe proiecte de viitor dar în primul rând conducerea asociaţiei îşi doreşte aducerea a câtor mai mulţi medici de familie în rândurile sale, cu convingerea că numai fiind uniţi pot reuşi. Printre proiectele de viitor vizate se numără şi organizarea cel puţin a unei conferinţe regionale anuale.