mf - Nr. 16

P U B L I C A Ț I E E D I T A T Ă S U B P A T RO N A J U L SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE MEDICINĂ D E FA M I L I E /M E D I C I N Ă G E N E RA L Ă

Opinii Nr. 16 l APRILIE 2012

MEDICINA DE FAMILIE, ~NCOTRO? Dr. Rodica T\n\sescu Pre[edinte SNMF

Pag. 16

“Fără vocaţie, un autodidact rămâne un mediocru” Interviu cu prof. dr. Marin Burlea Interviu realizat de Mirela Boroeanu-Stanca

Puls SNMF

Conferin]a Na]ională de Medicina Familiei Asociația Medicilor de Familie București – Ilfov și Societatea Națională de Medicina Familiei au organizat în perioada 28-31 martie 2012 a opta ediție a Conferinței Naționale de Medicina Familiei, “Echilibrul delicat între ştiinţă, artă şi comunicare”.

Pag. 8 Info update

Portofoliul electronic pentru rezidenţii de medicină de familie din UK Rezidenţiatul pe medicină de familie în Marea Britanie durează în acest moment 3 ani, dar se preconizează să se extindă la 4 ani din 2014.

Cum dovedeşte rezidentul pe medicină de familie din UK că a învăţat ceva?

Pag. 3

pag. 10 La jumătatea anilor ’80 practică pentru prima dată în Moldova examene ecografice la copil, iar imediat după revoluţie, concomitent cu dobândirea celei de a doua specializări, gastroenterologia, efectuează şi endoscopie digestivă la copii (diagnostic şi terapie). Este preşedintele Societăţii Naţionale de Pediatrie şi are obiective ambiţioase pentru pediatria românească.

Născut într-un sat din lunca Dunării, prof. dr. Marin Burlea iubeşte Iaşiul, oraşul său de suflet, şi crede că a avut noroc în viaţă. ää

Reporter MF

Cercetarea, o condi]ie necesar\ `n dezvoltarea medicinei de familie Interviu cu dr. Cristina Isar Pag. 12 Echipa MF

Alergiile oculare sezoniere Conjunctivita alergică sezonieră este cea mai comună formă de alergie oculară, polenul de iarbă fiind cel mai important alergen sezonier care o declanşează. Conjunctivita alergică perenă este, de asemenea, foarte frecventă, părul de animale, penele şi acarienii din praf fiind cei mai importanţi alergeni care o provoacă.

Pag. 14 Tendin]e

Mortalitate şi morbiditate cardiovascular\. Ce putem face?

Ne plângem că prea mulţi pacienţi au boli cardiovasculare, majoritatea dintre aceştia fiind expuşi riscului.

Ne plângem sau plângem că prea mulţi dintre ai noştri ne părăsesc înainte de vreme.

Pag. 7 Legisla]ie

Pachetul de servicii medicale în asistenţa medicală primară Normele metodologice de aplicare în 2012 a Contractului-Cadru Pag. 6

Parteneri:

2012 Timi[oara - 14 - 15 februarie Târgu Mure[ - 20 - 21 martie Ia[i - 24 - 25 aprilie Bucure[ti - 10 - 11 mai l Gala]i - 22 - 23 mai Constan]a - 12 - 13 iunie Slatina - 18 - 19 septembrie Ploie[ti - 16 - 17 octombrie Cluj - 6 - 7 noiembrie Bra[ov - 20 - 21 noiembrie

Gala]i 22 - 23 mai

Organizator:

Sub patronajul: Parteneri media:

2

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Solicitările Adunării Generale CMR Mirela Boroeanu-Stanca Redactor [ef

EDITORIAL

Confidenţialitatea, un moft!

Constat de ceva vreme că lumea se supune unei „furii” exhibiţioniste.

La televizor, pe reţelele de socializare, bloguri sau pe palierul blocului eşti bombardat cu tot felul de informaţii despre care nici nu ai vrea să afli. Unii îşi expun celorlalţi intimităţile, frustrările, neputinţele şi de multe ori mediocritatea aşa cum cerşetorii îşi arată trecătorilor mizeria, infirmităţile, picioarele cangrenate. Când expunerea nu are aer de victimizare, totul capătă aspectul grotesc de preaplin.

Bijuterii supradimensionate, lucruri „înnobilate” prin alăturarea cuvântului „fitze”: maşini de fitze, lucruri de fitze, cluburi de fitze.

Dar cel mai rău este cu televiziunile. Deja celebrul jurnal de la ora cinci este depăşit de mult timp, ca informaţie şi ca tehnică de expunere a ei. CNA-ul pare preocupat de dreptul la imagine doar în cazul vip-urilor, iar în ceea ce priveşte televiziunile singurul argument care pune banner pe ochii copiilor este mărimea contului din bancă al părinţilor şi armata de avocaţi din spatele acestora. Dacă însă ai nenorocul de a te naşte sărac şi te mai afli şi într-o situaţie care să potolească deliciul morbid al unora pentru nefericirea şi durerea ta, nu ai nici o şansă. Vei fi expus, tranşat şi arătat lumii întregi. Degeaba vei încerca să te fereşti, degeaba vei clama dreptul la imagine sau confidenţialitatea, pentru că oamenii care ar fi trebuit să ţină cont de ele, sunt aceia care fie te supun expunerii, fie nu intervin.

Am rămas cu gura căscată, la propriu, când am văzut cum un medic ieşean, dealtfel carismatic şi destul de prezent în mediul televizat, a chemat camerele de luat vederi să expună cazul unui sexagenar care a apelat la o metodă mai puţin ortodoxă de tratare a hemoroizilor. Şi acesta este numai ultimul caz, pentru că istoria televiziunilor recente poate furniza nenumărate exemple de nepăstrare a confidenţialităţii datelor medicale ale unui pacient.

Iar incidentul acesta îmi aduce aminte de un altul, povestit de o cunoştinţă care cu ceva timp în urmă, însărcinată fiind, şi-a făcut setul complet de analize. Pentru ridicarea buletinului cu rezultate şi-a trimis soţul care a şi avut parte de o surpriză de proporţii. Cum de obicei la uşile cabinetelor şi laboratoarelor de analize se înstăpânesc cozile, asistenta amabilă a vrut să-l facă să nu mai aştepte şi ia înmânat buletinul pe hol. Totul ar fi fost în regulă dacă amabilitatea nu ar fi mers mai departe, transformânduse într-un sfat pe care l-au auzit toţi cei prezenţi pe acel hol: „Spuneţi-i să meargă la doctor pentru că are sifilis”, rezultat care până la urmă s-a dovedit a fi fals pozitiv. Dar problema neconfidenţialităţii a rămas.

Colegiul Medicilor din Romania a trimis Preşedinţiei României, Guvernului şi Parlamentului Declaraţia Adunării Generale a CMR, dar şi o scrisoare în care îşi arată disponibilitatea unui dialog constructiv. În urma Adunării Generale, CMR a elaborat o Declaraţie care cuprinde o serie de solicitări adresate autorităţilor. Prin acest document, reprezentanţii medicilor solicită deblocarea posturilor în sistemul sanitar, dar şi excluderea din categoria de bugetari a medicilor, “dat fiind practica independentă şi autonomă a acestora”. În documentul elaborat, o altă cerinţă se referă la renunţarea la orice barieră în ceea ce priveşte fondul pentru plata personalului, CMR precizând faptul că, în prezent, aceasta este de 70% din suma decontată de CNAS. De asemenea, CMR solicită majorarea veniturilor medicilor astfel încât venitul minim al unui medic (rezident) să fie echivalent cu trei salarii medii pe economie, dar şi condiţii de muncă decente pentru medici pentru a putea asigura un act medical de calitate şi implicit siguranţa pacientului. Totodată, declaraţia prevede şi necondiţionarea calitaţii de membru al Colegiului Medicilor din România de încheierea asigurării de malpraxis, renunţarea la blamarea medicilor şi respect din partea decidenţilor, dar şi reducerea birocraţiei şi simplificarea documentelor medicale în relaţia medic-pacient.

“CMR se angajează de a utiliza toate mijloacele legale în acest demers, dar în situaţia în care acest apel nu are răsunet, va solicita profesioniştilor din sănătate să îşi dea demisia din sistem, urmând exemplul colegilor din Israel, Slovacia, Cehia”, se arată în documentul elaborat.

Ministerul Sănătăţii are un nou departament În cadrul Ministerului Sănătăţii va funcţiona un departament care va avea atribuţii în evaluarea tehnologiilor medicale.

Serviciul nou înfiinţat va avea atribuţii în analiza şi supervizarea rapoartelor redactate de instituţii abilitate, organizaţii, experţi sau cercetători externi, cu privire la medicamentele, dispozitivele medicale, echipamentele si tehnicile medicale de inalta performanta care sunt sau vor fi utilizate în sistemul sanitar.

“Evaluarea tehnologiilor medicale foloseşte metode ştiinţifice şi va fundamenta, în viitor, deciziile privind punerea

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica T\n\sescu, pre[edinte SNMF Redactor [ef: Mirela Boroeanu-Stanca, mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

pe piaţă sau achiziţia medicamentelor, a echipamentelor medicale şi tehnologiilor. De exemplu, în domeniul medicamentelor, Comisia Naţională de Transparenţă face o analiză din punct de vedere ştiinţific şi profesional, a propunerilor comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, privind introducerea unui produs farmaceutic în lista de medicamente compensate, dar, în prezent, nu există nici o autoritate care să realizeze un studiu privind impactul farmacoeconomic şi social al respectivului produs”, a declarat Ritli Ladislau, ministrul Sănătăţii.

Pentru acest demers vor fi elaborate ghiduri metodologice naţionale de evaluare a tehnologiilor medicale şi a formatelor rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu standardele internaţionale.

Redactor [ef-adjunct: Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, secretar SNMF Redactor: Alexandra Pârvulescu, alexandra.parvulescu@ pbsolutions.ro

Colaboratori permanen]i: Dr. Mihaela Cârmaciu,

Părinţii administrează medicamente copiilor, fără recomandarea medicului Peste 60% dintre părinţi dau medicamente copiilor fără recomandarea medicului, conform unui studiu efectuat în luna martie de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).

Realizat la nivel urban, naţional, pe un numar de 601 respondenţi, cu o marjă de eroare de 4%, studiul relevă comportamentul părinţilor legat de automedicaţie, când vine vorba despre copiii lor, şi are în vedere cele mai frecvente boli pentru care se dau medicamente copiilor fără sfatul medicului, tipurile de medicamente cel mai des administrate de către părinţi sau cele mai invocate motive pentru care părinţii ajung la acest gest. Studiul face parte din campania de responsabilitate socială „Medicamentele nu sunt bomboane”, organizată cu sprijinul Ministerului Sănătăţii.

Potrivit studiului, în ceea ce priveşte afecţiunile pe care părinţii aleg să le trateze fără a consulta un medic, răceala şi gripa se află pe primul loc. Peste 50% dintre

părinţi au declarat că în ultimele 6 luni au dat medicamente celui mic fără un consult medical pentru simptome precum: tuse, febră, nas înfundat sau dureri în gât. Din dorinţa de a proteja sistemul imunitar al celui mic, peste 61% dintre părinţi au dat vitamine preventiv copilului fără a lua legătura cu medicul pediatru.

Analgezicele, antitusivele şi antibioticele sunt alte categorii de medicamente pe care părinţii le administrează celor mici fără a cere sfatul unui specialist. ,,Studiul ne-a arătat că deşi unii părinţi sunt conştienţi de implicaţiile automedicaţiei, nu corelează administrarea după bunul plac a medicamentelor cu riscul real al efectelor adverse. Noi vrem să tragem un semnal de alarmă, să le transmitem părinţilor mesajul că medicamentele trebuie tratate cu seriozitate şi prin urmare administrarea lor trebuie să se facă doar sub supraveghere medicală”, a declarat Cristian Luţan, director executiv adjunct ARPIM.

Plăţi restante pentru centrele de permanenţă Reprezentanţii medicilor de familie solicită Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate remedierea urgentă a situaţiei plăţilor restante pentru centrele de permanenţă.

Potrivit Federaţiei Naţionale a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF) şi Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF), casele judeţene de asigurări de sănătate au mari întârzieri în ceea ce priveşte plata medicilor care activează în centrele de permanenţă, deşi au transmis la timp către CNAS cererile de bugetare. “În centrele de permanenţă sunt de gardă peste 2.000 de medici de familie şi asistente medicale care asigură continuitatea asistenţei medicale. Medicii de familie şi asistenţii medicali din centre nu au mai fost plătiţi din luna februarie, existând şi cazuri în care restanţele la plată există din luna decembrie 2011! Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât nepăsarea autorităţilor face ca bugetul alocat centrelor de permanenţă pentru anul 2012 să fie de fapt suficient doar până la mijlocul acestui an”, se arată în comunicatul emis de FNPMF şi SNMF. De asemenea, potrivit reprezentanţilor medicilor de familie, bugetul alocat în 2011 pentru 88 de centre de permanenţă a fost de 20 milioane de lei, iar pentru acest an bugetul este acelaşi, deşi numărul centrelor de permanenţă este de 192.

Dr. R\zvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Director executiv: Silvia Ion, ion.silvia@pbsolutions.ro

Events Manager: Gabriel Caramal\u,

Abonamente:

gabriel.caramalau@pbsolutions.ro

Publica]ie lunar\ editat\ de:

Asistent Director executiv: Dana Buzurin,

abonamentemf@pbsolutions.ro

buzurin.dana@pbsolutions.ro

Foto: Cristi Chivu, Rare[ Avram

Referent marketing: Simona Dumitrescu, simo-

Dreamstime

na.dumitrescu@pbsolutions.ro

(Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucure[ti Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27) ISSN 2069 - 1114

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

info update

3

Portofoliul electronic pentru rezidenţii de medicină de familie din UK Rezidenţiatul pe medicină de familie în Marea Britanie durează în acest moment 3 ani, dar se preconizează să se extindă la 4 ani din 2014 Dr. Gabriela Badea ST1 GP Welwyn Garden City, Hertfordshire Pe parcursul acestor ani, medicul rezident lucrează atât în spital, cât şi în cabinetele de medicină de familie. În acest timp, trebuie să demonstreze că din fiecare modul învaţă ceva şi analizează ceea ce învaţă.

Cum dovedeşte rezidentul pe medicină de familie din UK că a învăţat ceva? Aceste dovezi se adună în ceea ce numim “e-portfolio” - portofoliu electronic. Rezidenţii se înscriu la Royal College of General Practitioners ca doctori în pregătire (Associates in training - AiT) şi, în baza înregistrării, care este obligatorie pentru toţi rezidenţii, se obţine accesul la acest portofoliu electronic. http://www.rcgp.org.uk La fiecare 6 luni, medicul rezident discută dovezile din portofoliu cu medicul principal care îi supraveghează pregătirea, nu-

mit şi ”educational supervisor” - ES. Orice caz, procedură, examinare care dovedeşte faptul că rezidentul a învăţat ceva trebuie scris în portofoliu.

De exemplu, eu am văzut, în timpul modulului de medicină de familie, un pacient de 27 de ani care a fost trimis de medicul de familie la spital, deoarece avea o tuse care dura de 8 săptămâni, pierduse în greutate, avea febră şi transpira mult noaptea.

După ce am luat anamneza, am solicitat câteva investigaţii (radiografie pulmonară, analize de sânge, EKG). Deoarece radiografia pulmonară sugera că tusea este cauzată de tuberculoza pulmonară, am vorbit cu doctorul specialist care era de gardă în acea zi şi am internat pacientul. Acest caz mi s-a părut foarte interesant şi am învăţat foarte multe lucruri despre care am scris în portofoliu. Când scriu despre un caz, trebuie să spun ce s-a întâmplat, ce am învăţat din această experienţă, ce voi face diferit în viitor. Aceste cazuri nu sunt întotdeauna uşor de scris, mai ales că trebuie să analizăm evenimentul respectiv şi să avem o abordare reflectivă.

Cazurile vor fi apoi citite de către ES şi validate ca evenimente care au ajutat la pregătirea viitorului medic de familie. În medie trebuie prezentate aproximativ două cazuri pe săptămână.

Tot în portofoliu sunt trecute şi procedurile practice efectuate (prelevare de sânge, examinarea prostatei, citologie cervicală în mediu lichid).

Aceste proceduri sunt observate de doctori cu experienţă care, dacă te consideră competent, vor scrie acest lucru în portofoliu. Dacă nu, îţi vor spune unde trebuie să-ţi îmbunătăţeşti tehnica. Portofoliul

electronic necesită muncă susţinută şi trebuie scris cât mai clar. Dacă medicul rezident nu adună suficiente dovezi în portofoliu în timpul celor trei ani, este posibil să nu îşi ia diploma de specialist în medicină de familie. Din acest motiv, este foarte important cum adunăm dovezile şi cum demonstrăm faptul că învăţăm tot timpul din experienţele noastre.

4 2

info update

Un sfert din populaţia de peste 40 de ani va face fibrilaţie atrială Peste 6 milioane de europeni suferă de fibrilaţie atrială, estimânduse că prevalenţa bolii se va dubla în următorii 50 de ani, pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte. În România, există aproximativ 200.000 persoane care suferă de fibrilaţie atrială.

Potrivit specialiştilor, unul din patru adulţi cu vârsta de peste 40 de ani dezvoltă fibrilaţie atrială (FA) pe parcursul vieţii lor. „Un puls neregulat ar trebui să ridice întotdeauna suspiciunea de FA, dar pentru diagnostic este necesară o înregistrare EKG”, a declarat prof. dr. Gheorghe Andrei Dan, vice-preşedintele Societăţii Internaţionale de Farmacoterapie Cardiovasculară (ISCP), iniţiatorul programului academic FACTS (demarat în octombrie 2010), ce are ca scop constituirea unui registru naţional al pacienţilor cu fibrilaţie atrială. În acest context, în perioada 4-5 mai are loc în Bucureşti „Al 17-lea Congres Internaţional al Societăţii Internaţionale de Farmacoterapie Cardiovasculară (SIFC)”. Obiectivul evenimentului este progresul în terapia farmacologică în cardiologie: noutăţile în prevenirea bolilor de inimă, tratament antitrombotic pentru fibrilaţie atrială, tratamentul antiplachetar în sindroame coronariene acute, noi terapii pentru insuficienţă cardiacă, strategii noi şi paradigme în tratamentul hipertensiunii arteriale. Congresul se bucură de participarea a peste 200 medici din 20 ţări (Europa, SUA, Australia).

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Institutul Cantacuzino are un nou director general La sfârşitul săptămânii trecute, Radu Iordăchel a fost numit de ministrul Sănătăţii în funcţia de director general interimar al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie “Cantacuzino”, până la reorganizarea instituţiei şi organizarea unui nou concurs.

Ordinul de schimbare din funcţie a fostului director general, Radu Dorel, a venit în urma deficienţelor economico-financiare, a blocajului existent în această instituţie şi a lipsei de producţie sesizate de MS. Potrivit MS, până la sfârşitul acestei săptămâni, noul manager al Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „Cantacuzino” trebuie să prezinte un plan de rentabilizare şi relansare a instituţiei.

“Se caută soluţii, în primul rând, prin consiliere şi expertiză pentru echilibrarea economico-financiară a instituţiei şi relansarea producţiei de vaccin gripal şi antituberculoză (BCG), având în vedere că instituţia nu se află în subordinea Ministerului Sănătăţii nici din punct de vedere economic şi nici sub aspectul managementului producţiei”, se arată într-un comunicat emis de MS.

S-a stabilit data pentru concursul de Rezidenţiat Ministerul Sănătății a stabilit data la care se va organiza un nou concurs de intrare în Rezidenţiat pentru posturile şi locurile rămase neocupate în sesiunea de anul trecut.

Sesiunea extraordinară de concurs va avea loc 20 mai a.c. şi se va desfăşura numai în Centrul Universitar Bucureşti.

Potrivit MS, în această sesiune, absolvenţii facultăţilor de medicină vor putea concura pe un număr de 98 locuri şi 318 posturi de medic rezident care au rămas neocupate după repartiţia candidaţilor promovaţi în concursul de rezidenţiat, sesiunea noiembrie 2011.

Cele mai multe locuri/posturi rămase neocupate se înregistrează în specialităţile: medicină de urgenţă (117 posturi în unităţi de primiri urgenţe), medicină de familie (40 de locuri şi 59 de posturi în serviciile de Ambulanţă), neonatologie (28 de posturi), A.T.I. (18 posturi), pediatrie (12 posturi). Detaliile privind organizarea concursului, precum şi metodologia de organizare, sunt publicate pe site-ul MS.

Proiectul de lege a Sănătăţii a intrat în dezbatere publică Proiectul de lege a Sănătăţii a fost publicat pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la secţiunea Transparenţă decizională.

Conform proiectului, cuantumul sumelor care vor reprezenta coplata asiguratului pentru unele servicii din pachetul de servicii de bază, precum şi condiţiile în care sunt plătite acestea vor fi stabilite prin Contractul - Cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, potrivit MS, suma maximă reprezentând coplata asiguratului într-un an calendaristic se va stabili, ulterior, prin hotărâre a Guvernului.

“Noua măsură va duce la o mai bună adresabilitate a populaţiei către sistemul de asistenţă primară, la îmbunătăţirea finanţării sistemului de sănătate şi la realizarea unui control în ceea ce priveşte neefectuarea serviciilor, reducerea plăţilor informale, asigurându-se astfel creşterea calităţii

asistenţei medicale. Coplata va optimiza circuitul pacientului în sistem şi va fi un mecanism care va reduce utilizarea nejustificată a unor servicii din sistem, ca de exemplu accesarea serviciilor spitaliceşti”, se arată în comunicatul emis de MS.

S-a înfiinţat SMURD Teleorman Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor a inaugurat înfiinţarea unei structuri SMURD în judeţul Teleorman şi a dispeceratului integrat ambulanţa-ISU. Potrivit MS, serviciul mobil de la Teleorman, aflat în structura ISU Teleorman şi a unităţii de primiri urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă, beneficiază de 5 echipaje de prim ajutor şi tot atâtea ambulanţe achiziţionate anul trecut de Ministerul Sănătăţii.

“Avem în vedere dezvoltarea structurilor de urgenţă şi în viitor, în special în pregătirea personalului medicosanitar. Vom continua înfiinţarea punctelor de ambulanţă şi SMURD pentru a acoperi timpii de reacţie. De asemenea, avem în vedere continuarea dezvoltării activităţii aeriene de salvare. În iulie şi septembrie, aşteptăm livrarea celor două elicoptere pe care le-am achiziţionat din totalul de 6 contracte prin acord cadru”, a declarat Ritli Ladislau, ministrul Sănătăţii.

Până la sfârşitul acestui an va fi înfiinţat cel de-al 5-lea punct de salvare aeriană la Craiova, în colaborare cu Inspectoratul General de Aviaţie din cadrul MAI, după cele existente la Mureş, Bucureşti, Iaşi şi Arad.

La nivel naţional, în prezent, funcţionează 664 de echipaje de urgenţă în staţiile de ambulanţă şi 229 în structurile Pompieri – SMURD.

MS înfiinţează o structură de integritate Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Asociaţia pentru Implementare Democraţie, a lansat astăzi proiectul “Buna guvernare prin integritate şi responsabilitate în sistemul de sănătate românesc” - SMIS 35002.

Proiectul reprezintă o iniţiativă proactivă a Ministerului Sănătăţii în demersurile de prevenire a corupţiei şi de asigurare a unui climat de integritate şi responsabilitate în sistemul sanitar.

Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei serviciilor publice din sistemul sanitar românesc prin sprijinirea procesului de descentralizare sectorială şi promovarea integrităţii şi a responsabilităţii în cheltuirea fondurilor publice. În urma implementării proiectului, în subordinea MS va fi constituită o structură de integritate şi o reţea naţională aferentă în scopul promovării integrităţii la nivelul sistemului sanitar. De asemenea, potrivit MS prin implementare proiectului se doreşte creşterea capacităţii instituţiilor descentralizate din sectorul sănătate de a prelua toate funcţiile specifice sistemului de sănătate.

Printre obiectivele urmărite, este menţionată şi limitarea posibilităţilor de deturnare a fondurilor din sistemul de sănătate (prin fraudarea procedurilor de achiziţii publice, a contractărilor şi deturnarea bunurilor patrimoniale şi a corupţiei asociată acestor fapte).

Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”, iar bugetul total al acestuia este de 7.011.560,70 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă reprezintă 5.959.826,60 lei.

eveniment

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

5

Medical Forum Târgu Mure[ În martie, Medical Forum a avut loc la Târgu Mureş. Evenimentul a fost organizat de publicaţia Ziarul Medicului de Familie, sub patronajul SNMF.

În cadrul evenimentului, temele abordate au fost “Medicina de familie, în ani de criză” şi “Managementul cabinetului de familie”.

Lucrările care au atras atenţia participanţilor

au fost moderate de preşedintele SNMF, dr.

Rodica Tănăsescu.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

NM

NN

NO

NP

NQ

NR

NS

NT

NU

NV

OM

ON

pí~åÇ=^ÄÄçíí

pí~åÇ=`ÜáÉëá

pí~åÇ=bïçmÜ~êã~

pí~åÇ=gCg

pí~åÇ=p~åÇçò

pí~åÇ=pÉêîáÉê

pí~åÇ=qÉê~éá~

pí~åÇ=qÉî~

de medicamente prezenţi la manifestare: Servier, Imodium, Abbott, Sandoz, Teva, Terapia Ranbaxy, Bristol Myers Company, Ewopharma, Chiesi.

SPEAKERI 1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei – „Deschidere forum”, „Legea sănătăţii. Ce e bine şi ce e rău?”, „Medicina de familie cum o percep profesioniştii”, „Norme 2012, o boală prelungită” 2. Conf. dr. Horaţiu SUCIU, Preşedinte, Colegiul Judeţean al Medicilor Mureş „Cuvânt de bun venit” 3. Dr. Ileana Greta MIHĂESCU, Preşedinte, Patronatul Medicilor de Familie Mureş - „Cuvânt de bun venit” 4. Asis. univ. dr. Adriana MITRE, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tg. Mureş – „Managementul hipertensiunii arteriale: de la ghiduri la tratament Beneficii în tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi vârstnici” 5. Dr. Bogdan DRĂGULĂNESCU, Ewo-

pharma – „Noutăţi în tratamentul virozelor respiratorii” 6. Prof. dr. Lia GEORGESCU, Şef Clinica Reumatologie, Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş – „Actualităţi terapeutice în reumatologie 7. Conf. dr. Sorin MAN, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj Napoca – „Montelukast - de la studii la practica medicală” 8. Conf dr Camil VARI, UMF Târgu Mureş – „Montelukast - de la studii la practica medicală” 9. Dr. Cosmina UZUN - Coordonator Compartimentul Asistenţă Medicală şi Programe, Direcţia de Sănătate Publică Mureş – „Cuvânt din partea DSP Mureş” 10. Conf. dr. Ioan Andrei VEREŞIU, Preşedinte, Federaţia Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice – „Managementul

bolii arteriale periferice - importanţa testelor clinice şi paraclinice de diagnostic” 11. Asis. univ. dr. Laszlo IRSAY, UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca – „Managementul antialgic al bolii atrozice” 12. Prof. dr. Simona BATAGA, Clinica de Gastroenterologie, Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş – „Suplimentarea optimă cu enzime pancreatice: de la forma farmaceutică la beneficii aduse pacienţilor!”

13. Dr. Daniel CHELĂRESCU, C.M.I. Mureş – „Tratamentul laser în afecţiunile vasculare ale feţei” 14. Dr. Remus SIPOS, C.M.I. Mureş – „Examenul coproparazitologic complet în cabinetul medicului de familie” 15. Dr. Mihaela PATRAULEA, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş – „Vechi şi nou în BPOC”

16. Dr. Răzvan BOSINCEANU – „Diareea acută nespecifică, intervenţie terapeutică” 17. Dr. Doina DRAŞOVEANU, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş – „Anorexia şi obezitatea copilului” 18. Prof dr Maria DOGARU, UMF Târgu Mureş – „Studii clinice de biovalenţă” 19. Dr. Maxim DRĂGAN, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş – „Evoluţia tratamentului în bolile cardiovasculare în ultimii 10 ani” 20. Dr. Maria FILEP, C.M.I. Reghin, Mureş – „IACRS în cabinetul medicului de familie” 21. Conf. dr. Dan GEORGESCU, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş – „Rolul Medicului de Familiei în screening-ul şi monitorizarea infecţiei cu virus hepatitic B”

6

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Pachetul de servicii medicale în asistenţa medicală primară Normele metodologice de aplicare în 2012 a Contractului-Cadru (continuare din numărul trecut) D. Monitorizarea stării de sănătate pentru bolnavii cu afecţiuni cronice.

Pentru asigurarea serviciilor medicale necesare pentru bolnavii cu afecţiuni cronice monitorizabile la nivelul caselor de asigurări de sănătate prin cabinetul medicului de familie, prevăzute în anexa nr.

39 A la ordin, acesta va organiza evidenţa specifică, utilizând formularele de raportare aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Evidenţa acestor bolnavi cuprinde: - întocmirea listei şi depunerea acesteia la contractare

- raportarea lunară a modificărilor intervenite/mişcarea lunară/intrări/ieşiri E. Consultaţii la domiciliul asiguraţilor – maximum 20 de consultaţii pe lună pe medic cu listă proprie de persoane asigurate înscrise dar nu mai mult de 3 consultaţii pe zi.

NOTA 1: Consultaţiile la domiciliu se consemnează în „Caietul de consultatii la domiciliu” care va conţine: data şi ora consultaţiei, numele prenumele si CNP-ul asiguratului căruia i s-au acordat serviciile medicale, motivul deplasării la domiciliu, diagnosticul prezumat, tratamentele administrate, semnătura beneficiarului sau

numele, prenumele, CNP-ul şi semnătura aparţinătorului, bilet de trimitere (seria şi numărul ), după caz. Informaţiile din Caietul de consultaţii la domiciliu se transcriu în fişa medicală.

NOTA 2: Pentru bolnavii cronici nedeplasabili (insuficienţă cardiacă clasa NYHA IV, paraplegie, tetraplegie, fază terminală etc.) consultaţia se acordă în aceleaşi condiţii ca şi la cabinetul medical. În cadrul consultaţiei la domiciliu, medicul de familie efectuează şi controlul periodic al acestor bolnavi.

NOTA 3: Pentru bolnavii cu afecţiuni acute/subacute consultaţia la domiciliu se acordă în aceleaşi condiţii ca şi la cabinetul medical.

F. Servicii medicale paraclinice - ecografie generală (abdomen + pelvis) - în limita competenţei şi a dotărilor necesare; NOTĂ: Pentru aceste servicii se încheie acte adiţionale la contractul/convenţia de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară. Decontarea acestor servicii se realizează din fondul aferent investigaţiilor medicale paraclinice, în limita sumelor rezultate conform criteriilor cuprinse în anexa nr. 11.

G. Activităţi de suport.

Eliberare de acte medicale: certificat de concediu medical, bilete de trimitere, prescripţii medicale, certificat constatator de deces (cu excepţia situaţiilor de suspiciune care necesită expertiză medico-legală, conform prevederilor legale), scutiri medicale pentru copii în caz de îmbolnăviri, acte medicale necesare copiilor aflaţi în plasament din cadrul sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului, documente medicale eliberate pentru copii solicitate la intrarea in colectivitate.

NOTĂ: Se raportează un serviciu, dacă s-a eliberat certificatul constatator de deces. Celelalte activităţi de suport sunt, după caz, consecinţă a actului medical acordat pentru serviciile prevăzute în pachetul de servicii medicale de bază.

CAPITOLUL IV Dispoziţii finale 1. Organizarea la nivelul cabinetului medicului de familie a evidenţei bolnavilor cu afecţiuni cronice se realizează conform listei de afecţiuni cuprinsă în anexa nr.

39 A. 2. Pentru serviciile medicale din pachetul de servicii medicale de bază, pachetul de servicii medicale pentru persoanele care se asigură facultativ şi din pachetul minimal de servicii medicale, furnizate în cabinetul medical, inclusiv pentru asistenţă medicală la domiciliu, medicamentele şi materialele

sanitare necesare, se asigură de către cabinetele medicale, cu excepţia celor asigurate de către alte instituţii în condiţiile legii.

3. Pacienţii din statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European, titulari de card european de asigurări de sănătate, în perioada de valabilitate a cardului, beneficiază în asistenţa medicală primară de serviciile prevăzute la cap. I lit. A şi B şi la cap. II lit. G. Pentru situaţiile care se încadrează la cap. II litera G, costurile investigaţiilor paraclinice recomandate şi al tratamentelor prescrise sunt suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în aceleaşi condiţii ca pentru asiguraţi.

4. Pacienţii din statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European, beneficiari ai formularelor europene emise în baza Regulamentului CE nr. 883 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, respectiv în ba-

za Regulamentului CEE nr. 1408/ 71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, după caz beneficiază în asistenţa medicală primară de serviciile prevăzute la cap. III lit. A - E sau numai de unele dintre acestea, după caz 5. Pacienţii din alte state cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii, pot beneficia de serviciile medicale prevăzute la cap. I în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale.

6. Persoanele care beneficiază numai de pachetul minimal de servicii medicale, respectiv numai de pachetul de servicii medicale pentru persoanele care se asigură facultativ, suportă integral costurile pentru investigaţiile paraclinice recomandate şi tratamentul prescris de medicii de familie.

Servicii de sănătate gratuite pentru posesorii de card european de sănătate Pacienţii din statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European, titulari de card european de asigurări de sănătate, în perioada de valabilitate a cardului, beneficiază în asistenţa medicală primară de serviciile prevăzute la cap. I lit. A şi B şi la cap.

II lit. G. Pentru situaţiile care se încadrează la cap. II litera G, costurile investigaţiilor paraclinice recomandate şi al tratamentelor prescrise sunt suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în aceleaşi condiţii ca pentru asiguraţi.

tendin]e

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

7

Mortalitate şi morbiditate cardiovascular\ Ce putem face?

Ne plângem că prea mulţi pacienţi au boli cardiovasculare, majoritatea dintre aceştia fiind expuşi riscului. Ne plângem sau plângem că prea mulţi dintre ai noştri ne părăsesc înainte de vreme.

Dr. Rodica T\n\sescu Pre[edinte SNMF Constatăm zilnic că majoritatea pacienţilor adună mai mulţi factori de risc care se potenţează reciproc. Ne plângem că nu se fac programe adevărate de prevenţie.

Atunci, ce putem face? Care este situaţia şi cum o putem îmbunătăţi?

BCV în prezent 37 milioane de oameni pe plan mondial, suferă anual un infarct miocardic (IM) sau un accident vascular cerebral (AVC), decesul fiind înregistrat la jumătate dintre aceştia. Evenimentele reprezintă efectul multiplilor factori de risc cardiovascular, în special hipertensiunea arterială, hipercolesterolemiile, obezitatea şi fumatul. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cele mai multe IM şi AVC pot fi prevenite dacă tratamentul va fi orientat asupra tuturor factorilor de risc cardiovascular1.

Mortalitatea prin boală cardiovasculară în Europa este de 49%, pentru populaţia sub 65 de ani fiind de 30%. Un bărbat din nouă şi o femeie din şaptesprezece mor înainte de 65 de ani din cauza unei boli cardiovasculare2. Diferenţele de mortalitate prematură prin BCV între ţările din Vestul şi Estul Europei sunt semnificative, cele din urmă înregistrând valori de 10 ori mai mari2.

Un rol deosebit în creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare îl au factorii socio-eco-

nomici din diferitele ţări europene.

Aceste diferenţe pot fi explicate pe de o parte prin incidenţa diferită a factorilor de risc convenţionali: fumatul, hipertensiunea arterială, hipercolesterolemiile şi diabetul zaharat1,2,3. Pe de altă parte, lipsa de acces facil la medicaţie accentuează diferenţele.

Obiectivul principal al prevenţiei BCV îl reprezintă reducerea mortalităţii şi morbidităţii; în plus, de o atenţie considerabilă beneficiază atât îmbunătăţirea calităţii vieţii, cât şi creşterea speranţei de viaţă1,2,3. În urmă cu aproximativ 15 ani, a pătruns şi la noi ideea tratării dislipidemiilor în mod serios, eficient şi insistent. Ateroscleroza, duşmanul cel mai perfid al săn\tăţii cardiovasculare a populaţiei, părea să aibă în sfârşit un leac, dovedit ca eficient prin mari studii.

Un prim pas este desigur schimbarea stilului de viaţă care presupune exerciţii fizice zilnice, renunţarea la fumat, renunţarea la obiceiuri alimentare nesănătoase (exces de sare, de grăsimi animale, de alcool) şi adoptarea unei diete bogate în legume, fructe, cereale integrale, peşte. Atunci când schimbarea stilului de viaţă nu controlează valorile lipidelor, este momentul introducerii unui tratament medicamentos.

Terapia dislipidemiilor părea atunci inabordabilă ca şi preţ. Între timp, preţul a scăzut, studiile au crescut certitudinea efectelor benefice ale tratamentului cu stati-

ne. Şi totuşi, mai avem încă atâtea de făcut.

Studiile au demonstrat adevărul beneficiilor terapiei dislipidemiilor. S-a vorbit apoi de risc cardiovascular global, de risc rezidual, de riscul post-IMA sau post-AVC, de riscul la pacienţii stentaţi. Evident este faptul că dislipidemia trebuie tratată la ţinte, începând cu dietă şi mişcare şi terminând cu clasele de medicamente ce au dovedit prin studii că au rezultate benefice certe.

Legătura dintre dislipidemii şi morbiditatea/mortalitatea cardiovasculară a fost demonstrată şi documentată prin studii epidemiologice care au inclus mai mult de 74.000 de pacienţi (Framingam, MRFIT, Seven Countries Study, LIPID, HPS, PROSPER, ASCOT, AFCAPS/TexCAPS, WOSCOPS).

Datele provenite din studiul epidemiologic MRFIT6 oferă informaţii suplimentare despre riscul cardiovascular la pacienţii la care se asociază hipertensiunea arterială şi dislipidemia.

Efectul sinergic al factorilor de risc cardiovascular poate influenţa dramatic riscul absolut de boală cardiovasculară, acesta atingând valori de până la de 20 de ori mai mari faţă de riscul generat de hipertensiunea arterială sau nivelul crescut al colesterolului ca factori de risc izolaţi.

Statinele în studii Ghidul european de management al dislipidemiilor recomandă ca primă linie de tratament statinele, deoarece au dovedit eficacitate în reducerea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare, atât în prevenţia primară, cât şi în prevenţia secundară, precum şi încetinirea progresiei şi chiar inducerea regresiei ateromatozei coronariene.

Ulterior, alte studii au demonstrat eficienţa deosebită a atorvastatinei în reducerea riscului pentru pacienţii post-AVC, post-IMA sau la pacienţii stentaţi. Studii precum MIRACL şi PROVE-IT, Armidarecapture sunt o confirmare a acestui fapt.

Atorvastatina este cea mai studiată statină, cu peste 400 de studii înregistrate pe clinicaltrials.gov şi are dovezi în prevenţia primară, în prevenţia secundară şi în evenimentul acut cardiovascular. În prevenţia primară, studiul ASCOT a demonstrat ca atorvastatina 10 mg/zi a determinat o reducere cu 30% a nivelului de LDL-c, care s-a corelat cu următoarele:

- 36% reducere a combinaţiei între boala coronariană fatală şi infarct miocardic non-fatal; - 29% reducere a obiectivelor coronariene;

Rezultatul unei metaanalize extinse a arătat că reducerea cu 20% a colesterolului total este asociată cu o reducere de 15% a riscului de BCV fatală4.”

- 21% reducere a riscului de accident vascular cerebral. În prevenţia secundară numeroase studii (TNT, GREACE) au demonstrat beneficiile atorvastatinei în doze de 10-80 mg în reducerea riscului de a repeta un accident vascular coronarian sau cerebral, precum şi riscul de deces cardiovascular.

Atorvastatina în forma cristalizată are cele mai bune studii în ceea ce priveşte riscurile pacienţilor cu AVC recent, cu IMA recent, pentru reducerea riscului recurenţelor evenimentelor majore.

Pacienţii cu stent sau care urmează a fi stentaţi au şi ei un beneficiu dovedit pentru terapia cu atorvastatină.

Care este realitatea pragmatică, realitatea din cabinetele noastre?

Avem din ce în ce mai mulţi pacienţi expuşi riscului. Realitatea este că majoritatea însumează mai mulţi factori de risc, iar un pacient care a avut un IMA sau un AVC are riscuri enorme în viitor.

Din păcate, încă întâlnim o complianţă relativ scăzută la tratament şi la schimbarea stilului de viaţă şi puţini pacienţi ajung la ţintele terapeutice din ghiduri.

Realitatea constă în faptul că există bariere în atingerea ţintelor, din cauza dozelor insuficiente, întreruperilor tratamentului, controalelor inadecvate şi din cauza costurilor.

Dacă vorbim de costuri, care oricum au scăzut considerabil, să ne gândim însă care este costul, riscul netratării dislipidemiilor? Ne putem permite aceste costuri în suferinţă? În concluzie, suntem datori, ca profesionişti, să insistăm cu tenacitate pentru reducerea riscurilor asociate dislipidemiilor. Cu insistenţă pledăm pentru respectarea

acelui prim pas care este desigur schimbarea stilului de viaţă. Din păcate, aceste măsuri sunt de cele mai multe ori nerespectate sau insuficiente. Urmează, aşadar, terapia medicamentoasă, informând pacienţii, apelând la tenacitate, insistenţă şi controale adecvate ţi adoptând dozele la nevoile fiecăruia dintre ei.

Statinele au dovedit eficacitate în reducerea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare, atât în prevenţia primară, cât şi în prevenţia secundară, precum şi încetinirea progresiei şi chiar inducerea regresiei ateromatozei coronariene.

Selecţia statinelor impune înţelegerea riscului fiecărui pacient şi respectarea ghidurilor de practică.

Atorvastatina sub formă cristalizată are un loc aparte în acest sens.

Ghidurile sunt ferme şi tot atât de fermi şi insistenţi trebuie să fim noi în abordarea pacienţilor expuşi riscului. Pentru viaţa lor, pentru calitatea vieţii lor şi pentru respectul nostru ca profesionişti.

Bibliografie 1. World Health Organization, International Society of Hypertension Writing Group. 2.

2003 World Health Organization (WHO)/International Society of Hypertension (ISH) statement on management of hypertension. J Hypertens. 2003;21:1983-1992 2. European Heart Journal doi:10.1093/eurheartj/ehm236 3. European Journal of Cardiovascular Prevention and Rehabilitation 2007, 14(Supp 2): E1–E40.

4. A. Lawrence Gould et al, Cholesterol Reduction Yields Clinical Benefit , Circulation.

1998;97:946-952.

5. Majid Ezzati et al, Estimates of global and regional potentil health gains from reducing muliple major risk factors Lancet. 2003:362:271280.

6. Kannel WB. In: Genest J et al, eds. Hypertension: Physiopathology and Treatment.

New York, NY: McGraw-Hill, Inc; 1977:888-910.

7. Neaton et al., 1992. J.D. Neaton, H. Blackburn, D. Jacobs, L. Kuller, D.J. Lee and R. Sherwin , Serum cholesterol level and mortality findings for men screened în the multiple risk factor intervention trial. Archives of Internal Medicine 152 (1992), pp. 1490–1500.

8. J. Emberson et al, Evaluating the impact of population and high-risk strategies for the primary prevention of cardiovascular disease European Heart Journal (2004) 25, 484–491

8 6

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

28-31 martie 2012

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu Secretar AMFB Asociația Medicilor de Familie București – Ilfov și Societatea Națională de Medicina Familiei au organizat, în perioada 28 – 31 martie 2012, a opta ediție a Conferinței Naționale de Medicina Familiei, “Echilibrul delicat între ştiinţă, artă şi comunicare”. În prag de primăvară, ne-am pregătit pentru Conferinţa noastră Naţională şi printre teme dragi, de prevenţie, de monitorizare a cronicilor, de educaţie a pacienţilor, printre ateliere, mese rotunde și lucrări științifice, ne-am străduit, iarăşi, să găsim soluţii care să minimalizeze riscul decimării cabinetelor şi dezvoltarea a medicinii de familie, cu speranţa de a putea oferi mai bune îngrijiri pentru pacienţii noştri.

Mai bine de 1.800 de medici de familie din toată țara, cărora în ultimii ani li s-au adăugat și asistentele lor, au sosit la acest eveniment.

Sesiunilor de simpozioane li s-au alăturat, în buna tradiție câștigată în ultimii ani, ateliere interactive, dezbateri pe teme de actualitate, lucrări originale ale medicilor de familie, expoziția medicală, standuri de cărți și reviste medicale, premii originale, pachete de oferte bancare.

Am promovat ca întotdeauna modalităţile moderne de comunicare, utilizarea softurilor de cabinet în practica de zi cu zi, schimbul rapid de informaţii prin intermediul internetului. Medicii de familie din România deţin deja un potenţial deosebit de comunicare, datorită entuziasmului unor deschizători de drumuri. De aceea, convinși că a sosit timpul trecerii la un nivel superior de educaţie medicală, în urma cu un an Societatea Națională de Medicina de Familie a lansat platforma de formare online. În acest an, la Conferința Națională am avut ocazia să vedem bilanțul primului an de funcționare a platformei, dar și proiectele de viitor.

RAPORTUL NIVEL Am lansat în acest an la Conferința noastră, prin bunăvoința institutului NIVEL din Olanda și a biroului OMS în România, Raportul asupra medicinei de familie definitivat în această perioadă. Lansarea a prilejuit o dezbatere de aproximativ două ore, în deschiderea Conferinței, în prezența unor invitați internaționali de marcă, a reprezentantului OMS in România, dezbatere la care au fost invitați și reprezentanți ai presei.

Proiectul „Evaluarea structurii şi furnizării asistenţei primare în România - Un proiect pe bază de sondaj” a fost lansat în România în 2009 şi implementat în 2010, în cadrul Acordului bienal de colaborare 2010-2011 încheiat între Biroul Regional OMS pentru Europa şi Ministerul Sănătăţii din România, un acord care stabileşte domeniile principale de activitate în care vor colabora cele două părţi. Alţi parteneri implicaţi în proiect au fost Institutul Olandez de Cercetare în Servicii Sanitare (The Netherlands Institute for Health Services Research – NIVEL) - Centru de colaborare OMS pentru serviciile medicale primare, Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS) din România, precum şi alţi factori de decizie din sistemul sanitar din România, cum ar fi experţi în politici naţionale, manageri, educatori medicali, medici de familie şi pacienţii acestora.

Raportul evaluează progresele ce au avut loc în asistenţa primară în România, utilizând o metodologie ce caracterizează un sistem de asistenţă primară bun ca fiind comprehensiv, accesibil, coordonat şi care asigură continuitatea.

Mai mult, metodologia evaluează şi dacă furnizarea de asistenţă primară este realizată într-un cadru legal şi normativ adecvat, cu mecanisme de finanţare, strategii de resurse umane, asigurarea de unităţi adecvate, echipamente şi medicamente corespunzătoare, precum şi printr-o conducere eficientă. Astfel, raportul oferă o per-

spectivă structurată a punctelor forte şi a slăbiciunilor organizării şi furnizării de servicii medicale primare dintr-o ţară, inclusiv asupra opiniilor profesioniştilor şi a pacienţilor direct vizaţi şi până la creatorii de politici şi factori de decizie.

Echipa Biroului Regional OMS pentru Europa speră că acest raport va inspira reformele viitoare din domeniul asistenţei primare din România, care vor aduce serviciile medicale mai aproape de nevoile şi aşteptările oamenilor. La dezbatere au participat: - Christine Beerepoot, Consilier Senior ingrijiri primare de sanatate OMS Biroul Regional Europa; - dr. Victor Olsavszky, Reprezentant OMS România; - Dana Fărcășanu, CPSS; - dr. Sandra Adalgiza Alexiu, Secretar SNMF, medic primar MF, instructor formator; - dr. Cătălina Panaitescu, medic primar MF, instructor formator MF; - dr. Marina Pîrcălabu, medic primar MF, Instructor formator MF; - dr. Raluca Zoițanu, medic rezident MF. Raportul a fost distribuit în format electronic participanților la dezbatere și în forma printată la sediul fiecărei filiale a SNMF, pentru a fi la dispoziția medicilor de familie din toată țara.

SIGURANȚA PACIENTULUI În plin an internațional al educației pentru siguranța pacientului, am început un proiect mai amplu, al cărui prim pas a fost o dezbatere pe această temă, în prima zi a Conferinței. O parte dintre instructorii – formatori de medicina familiei au participat deja la programe europene de formare în acest sens și acum vor începe să aplice acest concept particularizat la realitățile românești, mai ales în medicina de familie, unde la prima vedere impactul asupra siguranței pacientului nu este atât de mare. Am dorit să explicăm ce înseamnă cu adevărat siguranța pacientului și ce rol are ea în medicina familiei, unde relația medic – pacient are o conotație specială și o longevitate indiscutabilă.

CHESTIONARELE SNMF În urmă cu câteva luni, SNMF a avut inițiativa de a distribui prin intermediul ziarului MF un chestionar medicilor de familie din România. Chestionarul a avut menirea de a aduna date organizaționale pe baza cărora, printr-o judicioasă distribuție a răspunsurilor pe tot cuprinsul țării, în toate județele, să existe o imagine corectă, documentată asupra medicinii de familie, atât în ceea

ce privește gradele profesionale ale medicilor dar și în ceea ce privește dotarea cabinetelor, posibilitățile financiare ale cabinetelor medicale la sfârșitul anului 2011, posibilitățile de dezvoltare ale cabinetelor, dar și patologia frecvent întâlnită în cabinet, pe grupe de vârst\. Datorită datelor primate, sumarizând un procent de 8,2% din totalul medicilor de familie din România, suntem în prezent în posesia unor date preliminare care ne permit o analiză complex asupra specialității de medicina familiei. În cadrul Conferinței au fost prezentate unele date generale rezultate din studiul primar al acestor chestionare, urmând ca până la sfârșitul anului să fie studiate amănunțit atât datele obținute, cât și unele corelații importante pentru specialitatea noastră.

O a patra dezbatere în prima zi a Conferinței a schimbat registrul organizațional cu unul profund profesional: moderatorul Cristian Sever Oană a adus pe scena dezbaterii psihiatrul, psihologul, asistentul social, medicul de familie, pentru a întregi conceptul de integrare a asistenței primare cu asistența psihiatrică în procesul de îngrijire a bolnavilor cu tulburări mintale. Aspecte relevante din experiența britanică au fost expuse de domnul Claudiu Cârmaciu, medic român care lucrează în Marea Britanie ca medic psihiatru, reprezentant al SMR-UK, partener tradițional al SNMF și al ziarului nostru.

Cele două zile care au urmat au fost un tur de forță atât pentru medicii prezenți în sală, cât și pentru speakerii de pe scenă, care au atins pe rând, numeroase teme profesionale de mare interes pentru medicii de familie. Ziua de joi a debutat cu un simpozion dedicat vârstnicilor, susținut de Societatea Română de Alzheimer, care promovează un program strategic de luptă împotriva acestei boli, care

să îi cuprindă pe toți actorii implicați în îngrijirea pacienților cu această boală. Au urmat apoi simpozioane cu teme de mare actualitate pentru practică, noutăți din ghiduri, studii de ultimă oră, standarde aduse la zi și aplicații practice despre importanța testelor clinice și paraclinice de diagnostic, condimentate spre finalul zilei cu povestea rețetei electronice, dar și cu istoria de un an și jumătate a ziarului MF și a tenacității cu care este construit lunar ca să ajungă în toate cabinetele medicilor de familie români.

Prin tradiție, ultima zi a Conferinței Naționale este rezervată lucrărilor originale ale medicilor de familie. Deși au fost supuse studiului unui comitet științific foarte riguros și a fost necesară respectarea unor criterii foarte stricte, o serie de lucrări au ajuns în final să fie prezentate plenului și dintre acestea, trei au fost premiate, ca în fiecare an, cu premii substanțiale: - Cristina Isar, Mihaela Bucurenci, Marius M\rginean - Auditul cabinetelor PAL; - Mihaela Udrescu, Gindrovel Dumitra, Dina Mergeani Vaccinarea antigripală la pacienţii cu BPOC şi AB în practica medicului de familie; - Valeria Herdea, Laura Herdea Eficiența imunomodulării în practica pediatrică a medicului de familie.

Ocazia oferită de Conferința Națională este, în fiecare an, unică pentru mai bine de 2.000 de specialiști implicați direct în medicina familiei. Alăturarea pârghiilor de dezvoltare profesională cu problemele legate de managementul cabinetului, de calitătea actului medical, cu posibilități de dezvoltare a activității cabinetelor, iată motive pentru care acest eveniment este întotdeauna așteptat.

Mai mult ca oricând, avem şansa profesiei ca scut protector, avem menirea de a aduce alinare pacienţilor noştri, bolnavi, îngrijo-

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

raţi, anxioşi şi săraci. Ei se tratează în România, într-un sistem medical în derivă, a cărui reformă serioasă, structurată, competentă, se lasă așteptată. Noi avem datoria de a aduce echilibrul, sfatul, alinarea sau vindecarea pentru sănătoşi şi bolnavi, pentru copii şi vârstnici. Criza sau incoerențele sistemului nu pot anula dorinţa noastră de a ne proteja profesia şi demnitatea.

Ceea ce am dorit să arătăm se rezumă în câteva lucruri simple, bine cunoscute de către toți: - că medicina de familie poate rezolva nevoile medicale uzuale bine, simplu şi ieftin; - că dezvoltarea asistenţei medicale primare este cea mai sigură investiţie în sfera sănătăţii; - că prevenţia nu trebuie să mai fie o vorbă goală, chiar dacă are rezultate abia peste două-trei mandate; - că medicina de familie trebuie să fie în centrul unui sistem medical funcţional şi nu la periferia lui; - că într-o ţară săracă, în criză şi fără prea mari tradiţii în a respecta sănătatea, medicul sau pacientul, legiuitorul are şansa să rezolve bună parte din probleme dezvoltând medicina de ambulatoriu; - că suntem o ţară europeană şi trebuie să respectăm valorile europene.

Noi trebuie să mergem pe drumul nostru. Profesia, pacienţii şi solidaritatea noastră sunt pilonii pe care nimeni nu îi poate minimaliza.

Împreună, 11.800 de medici de familie și pacienții lor înseamnă enorm.

Atelierele Conferinţei 2012 O nouă tradiţie se dezvoltă de câţiva ani la Conferinţele Na ţionale organizate de AMFB: atelierele de lucru. Cu o durată de aproximativ 2 ore, atelierele sunt o modalitate modernă de a prezenta teme întâlnite în activitatea din cabinetele noastre. Adresabilitatea colegilor către aceste ateliere a fost excelentă, ceea ce dovedeşte că decizia de a introduce acest tip de instruire este binevenită.

Tematica atelierelor a fost extrem de diversă, centrată pe practica noastră de cabinet, aleasă de formatori în medicină de familie.

Modalităţile de lucru au fost extrem de atractive, dominate de metode de învăţare interactivă. Nu au lipsit demonstraţiile practice sau abordările tip studii de caz, lucrul în grupuri mici.

Primul atelier, susţinut de colegul nostru Cristian Sever Oană s-a referit la modalităţi de realizare a unor proiecte de cercetare şi statistică. O problemă dificilă, nu tocmai familiară medicilor de familie, dar necesară pentru dezvoltarea specialităţii.

Următorul atelier, susţinut de Rodica Tănăsescu şi Vladimir Moldoveanu, s-a referit la modalităţi de optimizare a terapiei paci-

puls SNMF enţilor hipertensivi cu hipertensiune necontrolată. S-a folosit metoda Hotman de monitorizare şi management prin bioimpedanţă electrică toracică. Prezentarea teoretică a fost urmată de demonstraţia practică, cu ajutorul a 3 pacienţi cu factori de risc multipli şi hipertensiune necontrolată.

Următorul atelier, susţinut de Daciana Toma şi Daniela Ştefănescu, a înfăţişat câteva probleme importante în monitorizarea pacienţilor diabetici. S-au înfăţişat principiile esenţiale în calcularea raţiei alimentare a acestor bolnavi speciali, din ce în ce mai numeroşi. S-au pus în discuţie modalităţi de calcul a raţiilor calorice şi soluţii de îmbunătăţire a alimentaţiei acestor pacienţi. În continuare, Marina Pîrcălabu şi Daciana Toma au prezentat algoritmi de diagnostic şi tratament în insuficienţa venoasă cronică. Sa argumentat utilitatea folosirii claselor CEAP şi s-au prezentat recomandările necesare pentru pacienţii noştri.

Un alt atelier interesant, susţinut de Gindrovel Dumitra şi Maria Lup, s-a referit la limitele de curriculum, limitele de dotare şi limitele legislative în abordarea urgențelor medico-chirurgicale în practica uzuală a cabinetului MF. Un atelier dedicat unei patologii încărcate de suferinţă (poliartrita reumatoid\ şi spondilita ankilopoietică) au abordat Mihaela Udrescu şi Monica Popescu. S-au

accentuat aspectele legate de semnele de debut, dar şi modalităţi de abordare a diagnosticului diferenţial. În continuare, un atelier cu o semnificaţie emoţională aparte a fost susţinut de Valeria Herdea şi Mircea Iorga. Ce facem pentru pacienţii noştri cu suferinţe neoplazice? Cum îi încurajăm, cum ajutăm să suporte trauma aceasta specială? Cum protejăm pacienţii şi familia lor pentru a uşura suferinţa? Cât suntem de afectați ca medici în fața suferinței pacienților noștri?

Un atelier dedicat durerii neuropate a fost susţinut de Cristina Isar şi de Andra Bălănescu.

Această durere severă, adesea subdiagnosticată şi subtratată, a

9 7

fost studiată din punct de vedere al capcanelor de diagnostic şi din punct de vedere al abordării terapeutice corecte. În premieră, au fost două ateliere dedicate colaboratoarelor noastre, asistentele medicale. S-au prezentat concepte organizaţionale, dar şi elemente de management al îngrijirii bolnavilor cronici.

Atelierele Conferinţei au fost şi în acest an o atracţie a evenimentului. Interactivitatea, metodele moderne de abordare şi tematica deosebită au garantat succesul acestui model aparte de pregătire şi de creştere profesională.

Dr. Rodica Tănăsescu Preşedinte AMFB/SNMF

180

reporter mf

Interviu cu prof. dr.

Marin Burlea

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

“Fără vocaţie, un autodidact rămâne un mediocru” La jumătatea anilor ’80 practică pentru prima dată în Moldova examene ecografice la copil, iar imediat după revoluţie, concomitent cu dobândirea celei de a doua specializări, gastroenterologia, efectuează şi endoscopie digestivă la copii (diagnostic şi terapie).

Este preşedintele Societăţii Naţionale de Pediatrie şi are obiective ambiţioase pentru pediatria românească. Născut într-un sat din lunca Dunării, prof. dr.

Marin Burlea iubeşte Iaşiul, oraşul său de suflet, şi crede că a avut noroc în viaţă. astfel încât după de patru ani rezidentul devine medic specialist pediatru. Acesta este apt pentru primary care, medicina de familie și de ambulatoriu. Urmează alţi doi ani în care se studiază una dintre specialitățile pe care le-am enumerat, inclusiv medicin\ respiratorie, medicină recuperatorie.

După acești doi ani de specialitate, medicul devine medic specialist în cardiologie pediatrică, în gastroentorologie pediatrică, adică are dublă specializare. Academia Europeană de Pediatrie a stabilit imperativ necesitatea acestei supraspecializări.

Un alt obiectiv?

Aceasta const\ `n consolidarea relaţiei cu Asociaţia Europeană de Pediatrie. Noi suntem afilia]i, din decembrie 2010, la Societatea Europeană de Pediatrie. Membrii Societăţii Române de Pediatrie devin membri individuali ai Asociaţiei Europene de Pediatrie şi ai Academiei Europene de Pediatrie, astfel încât România, pentru prima dată, face parte integrantă din structurile europene. În acelaşi timp, am iniţiat o serie de acţiuni cu medicii chirurgi pediatri şi anul trecut, de exemplu, am avut pentru o săptămână, la Moeciu, o Şcoală de Vară la care au participat lectori, profesori de renume, şi 48 de cursanţi – medici rezidenţi, pe care societatea i-a susţinut financiar.

Interviu de Mirela Boroeanu - Stanca Stăm bine la capitolul de specialiști în pediatrie?

După părerea mea, și o spun ca pediatru și ca președinte al Socientății Române de Pediatrie (SRP), avem medici excepționali. În Franța, Germania, Belgia, Italia sunt extrem de apreciați, deci nivelul lor de pregătire este maxim. Capacitatea de muncă, dorința de formare, dorința de afirmare sunt absolut deosebite. În plus, noi am început în urmă cu doi ani demersurile de a institui (la Iaşi există de 20 ani) specializarea sau supraspecializarea în pediatrie. Am avut parteneriat cu orașul Lille şi cei de acolo au trimis 25 de doctori și 15 asistente și am putut crea o structură în spital. Acum avem 12 secții de supraspecializare, gastroeneterologie, nefrologie, oncologie, hematologie neurologie, diabet boli de nutriție și metabo-

lism, cardiologie, alergologie, imunologie, hepatologie terapie intensivă. Deci sunt servicii de specialitate deservite de medici care au făcut a doua specialitate. În momentul de față noi, Societatea Română de Pediatrie și comisia de specialitate din Ministerul Sănătăţii, am făcut deja primii pași în organizarea unui tip de Rezidențiat pe două etape. Prima etapă este gândită

Din fericire, la ora actuală, medicul de familie din România are un nivel pediatric bun. În unele ţări dezvoltate există pediatri în asistenţa primară, pediatru specializat pentru mediul familial”

Spuneaţi că avem medici pediatri excepţionali şi totuşi ce îi lipseşte României în domeniu pediatriei? Sunt cazuri în care părinții care au bani pleacă în străinătate, pentru tratamentul copiilor.

Cei care optează pentru clinici din străinătate se duc pentru transplant de organe, medular. O parte dintre copii suportă intervenții pe cord foarte complexe. În plus, acolo sunt costurile mai mici. Pentru că la noi prețurile de materiale sanitare și de medicamente sunt sunt de 5 ori mai scumpe decât în occident. Iar la noi este o serie întreagă de scurgeri pe traiectorie.

Avem un număr crescut de naşteri prin cezariană. Câte dintre acestea sunt evitabile?

60-70%, uneori chiar mai mult, dintre sarcini se finalizează cu operaţie de cezariană. Ceea ce este mult.

Dar din păcate, şi nu sunt de vină medicii ginecologi, se practică tot mai mult cezariană la cerere. Există o presiune publică, bazată mult pe lipsa de educaţie medicală a pacientelor.

După opinia mea naşterea pe cale naturală este firească, pentru că în sine, prin travaliu, trecerea lentă a fătului prin filiera pelvi-genitală este în acelaşi timp şi o adaptare necesară la de la „paradisul” din uter la „infernul” de afară. Viaţa extrauterină începe de vicisitudini, cu probleme de termoreglare, cu probleme de nutriţie, de îngrijire a tegumentelor, cu adapările diverselor organe. Prin timpii normali şi prin lentoarea ei, naşterea naturală asigură o adaptare treptată, de multe ori o decompresie bruscă a organismului copilului poate avea implicaţii serioase în special asupra sistemului nervos central. Decompresia bruscă a extremităţii cefalice poate antrena micro-hemoragii oligo sau asimptomatice, ceea ce pe termen lung poate induce efecte asupra dezvoltării fizice sau cognitive.

Presiunea aceasta a familiilor vine şi pe fondul relevat de statistici care ne plasează pe un loc deloc de invidiat la mortalitatea infantilă. Şi atunci există nevoia de a controla puţin fenomenul?

Aş vedea fenomenul puţin invers. În ce măsură obiceiurile noastre de sănătate de alimentaţie şi chiar opţiunile privind modalitatea de a naşte nu au şi ele un rol în această situaţie? Eu spun că mortalitatea este mică la cei care au indicele mic. Sunt factori de risc care se însumează. Trebuie luate în considerare starea fizică a femeii, starea de stres social, alimentaţia şi aportul de vitamine şi minerale din prima parte a sarcinii, la care se adaugă anomaliile şi calitatea naşterii precum şi evoluţia copilului. Din nefericire, România are cea mai mare rată de mortalitate la copiii sub 5 ani, din UE. În primele nouă luni ale anului trecut s-a înregistrat o serie de cazuri noi de tetanos, 12, în comparaţie cu 2010 când numărul lor a fost de 6. De asemenea, la ora actuală, rujeola este aproape de pragul epidemic. În 2011, au fost peste 3.000 de cazuri şi cu siguranţă că anul acesta vor fi mai multe, în condiţiile în care se fac mai multe vaccinuri. Tot anul trecut s-au înregistrat peste 47.000 de

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Dacă vrei să progresezi în viaţă trebuie să faci şi lucruri care nu-ţi plac. Dacă nu, baţi pasul pe loc” cazuri de boală diareică acută. Prin aceste statistici de apropiem rapid de Bangladesh şi tările din Asia Centrală, unde încă de mai moare de salmonella şi de holeră.

Promiscuitatea şi lipsa de igienă, nerespectarea anumitor reguli, handicapurile biologice cum ar fi: prematuritatea, distrofia, rahitismul, malformaţiile pe fondul scăderii calităţii vieţii din cauze economice duc la o rată atât de mare a deceselor la copii.

Eu cred că, în mod normal, factorul responsabil trebuie să aibă în vedere, pe de o parte aceste aspecte imperative legate de introducerea asistenţei medicale până în ultimul sătuc, pe de altă parte natalitatea prăbuşită, România nu mai are fluxul generaţiilor, o piramidă a vârstelor echilibrată.

Eu cred că singura soluție este ca populația tânără care vrea să aibă copii să fie stimulată substațial. Acum, din alocație o mamă cumpără două cutii de praf care ajung două săptămâni și în a treia nu mai are ce să-i dea copilului. Dacă familia, încadrată în câmpul muncii, vrea şi al doilea copil, trebuie create facilități de spațiu locativ, iar dacă îl face și pe al treilea statul să vândă acel spaţiu foarte ieftin ori să dea locuința respectivă gratis. Sunt criterii posibile de luat în considerare.

Care sunt atribuţiile unui pediatru bun?

Atribuţiile ţin de un nivel profesional optim. Trebuie să fie produsul unui şcoli de pediatrie. Şi mai exist\ o condiţie: vocaţia,

pentru că medicina este o profesie vocaţională. În medicină, se presupune să ai maestru. Maestru meu a fost prof. dr. Marcel Burdea, lângă care am stat zilnic aproximativ 15 ani. M-a învăţat multe în viaţă, în afară de pediatrie, el având un nivel ridicat şi un fler de clinician rafinat. Îmi spunea că viaţa unui doctor este relativ scurtă, nu are timpul material ca el însuşi să verifice anumite lucruri, trebuie să le considere drept valabile, verificate de alţii.

Maestrul meu spunea aşa: ”Dacă vrei să progresezi în viaţă trebuie să faci şi lucruri care nu-ţi plac. Dacă nu, baţi pasul pe loc”.

Un mare maestru în medicină se numeşte autodidact, şi oricât ar citi el şi oricâtă ambiţie ar avea, rămâne un mediocru, fără vocaţie. Pediatria este cea mai socială dintre specialităţile medicale pentru că vii în contact cu familia, cel puţin cu mama.

Pediatrul de familie intră în casa oamenilor, intri în baie să te speli pe mâini, intri la bucătărie să bei cafeaua, practici cunoşti situaţia şi atmosfera familiei. Sunt foarte mulţi pediatri care sunt extrem de bine pregătiţi, deştepţi, cultivaţi. Dacă însă nu ai abilitatea de a comunica cu familia, de a câştiga încrederea ei, că ceea ce îi faci copilului este esenţial pentru starea lui de sănătate, o pierzi. Pediatria este de fapt o specialitate şi o profesie în care trebuie să cântăreşti foarte bine orice gest agresiv. Trebuie să faci minimum de investigaţii ca să pui diagnosticul, şi dacă poţi să rezolvi fără injecţii, doar cu pastile, terapia trebuie să fie cât mai puţin agresivă, pentru că altfel traumatizezi copilul. Trebuie să pui în balanţă: dacă ar fi copilul meu ce aş face? Nu trebuie să fie nimic excesiv, nici investigaţii excesive, nici intervenţii excesive, nici tratament excesiv.

reporter mf

11 9

investiţia mai proastă înseamnă suferinţă aruncată pe spatele unui copil. Într-o viaţă ideală în care nu ar exista boli sau bolnavi ce v-ar fi plăcut să faceţi?

Fără să fiu câtuşi de puţin exagerat, cred că acelaşi lucru. Să fiu medic şi 100% tot pediatru.

Cum aţi ales specialitate de pediatrie?

Sunt de loc dintr-o comună de pe lângă Bucureşti, Vidra-Ilfov, şi aveam un doctor pediatru, Gudman, cu ochelari, şi pe care nu l-am văzut niciodată zâmbind. Dar în nenumărate rânduri am sesizat din partea lui dedicaţie, multă afecţiune şi grijă.

Aceasta m-a inspirat. Am avut şansa de a face liceul în Iaşi şi această idee m-a urmărit. Am făcut facultatea şi mi-am urmat destinul. M-am legat de Iaşi şi am avut noroc pentru că asta mi-a permis o evoluţie în care nu-mi reproşez prea multe. Dar eu cred că în general am avut noroc în viaţă.

Care este cel de-al doilea mentor?

Prof. dr. Adrian Georgescu. Adrian Georgescu a fost un mare model pentru mine şi rămâne un punct de reper în evoluţia mea.

Care sunt cele două lucruri care nu vă fac plăcere şi totuşi le faceţi? În fiecare zi sunt altele. De exemplu, astăzi, faptul că telefonul mă terorizează.

Apoi a doua problemă este reprezentată de anumite disfuncţii, neajunsuri legate de cantitatea şi calitatea medicamentelor şi a materialelor sanitare şi mai ales a aparatelor şi a acelor pentru perfuzie. Legislaţia de astăzi te obligă să iei ce este mai ieftin şi

Cum apreciaţi rolul medicului de familie faţă de pacientul nou-născut, copil, adolescent?

Medicul de familie, în viziunea mea, e un personaj extrem de important, un profesionist care cunoaşte mediul familial cu toate particularităţile şi încărcătura de patologie cronică, inclusiv particularităţile genetice ale familiei respective. Este persoana care intră în casa familiei şi care ar trebui să fie prietenul şi confidentul acelei familii. De capacitatea lui de a câştiga încrederea membrilor familiei depinde rezolvarea celor mai multor probleme de patologie curente, dar şi o urmărire, o terapie corectă şi profesionistă a bolnavilor cronici.

182

reporter mf

Interviu cu

Dr. Cristina Isar

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Cercetarea, o condi]ie necesar\ `n dezvoltarea medicinei de familie

Dr. Cristina Isar este preşedintele Centrului de Studii pentru Medicina Familiei (CNSMF), organizaţie care de mai bine de 11 ani are misiunea de a încuraja şi de a menţine nivelul de excelenţă în medicina de familie ca specialitate medicală.

Care sunt cele mai importante proiecte de cercetare ale CNSMF derulate până în prezent?

Din 2001 şi până în prezent am derulat proiecte care să servească creşterii calităţii în medicina familiei în diverse arii: managementul practicii, îmbunătăţirea activităţii clinice şi cercetare.

CNSMF a derulat în special proiecte care au avut drept scop dezvoltarea de instrumente de creştere a calităţii şi proiecte de implementare a acestor instrumente.

Cele mai notabile rezultate sunt ghidurile de practică. După trei ani de lucru, în 2005, echipe de medicii de familie instruiţi în dezvoltarea de ghiduri de bună practică după o metodologie internaţională au publicat primele cinci ghiduri de medicină a familiei “Prevenţia, diagnosticul şi tratamentul HTA esenţiale la adultul”, “Diabetul zaharat tip 2”, “Durerea lombară nespecifică a adultului”, “Infecţia urinară joasă necomplicată la femeie”, “Îngrijiri prenatale în sarcina cu risc scăzut”. Din 2005 până în prezent au mai fost dezvoltate încă două - “Depresia adultului” şi “Managementul astmului”. Astăzi, pot spune că dintre ghidurile româneşti, ghidurile dezvoltate de CNSMF răspund cel mai bine nevoilor medicilor de familie, întrebărilor din practica de zi cu zi, deoarece pun la dispoziţia acestora instrumente practice pentru adoptarea recomandărilor. Nu sunt ghiduri traduse, au fost dezvoltate de la zero, pornind de la întrebările de interes pentru medicii de familie şi răspunzând la acestea. De fapt, am acordat prioritate afecţiunilor celor mai frecvente din practica medicului de familie.

Interviu de Alexandra Pârvulescu Cum a luat naştere Centrul Naţional de Studii pentru Medicina Familiei?

CNSMF este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în 2001 la iniţiativa a 54 de medici formatori în medicina de familie, absolvenţi ai unor programe internaţionale de formare: MATRA şi NICARE. Acestea au fost primele programe importante de formare de după 1989, susţinute de specialişti în medicina de familie din Olanda şi Marea Britanie. Zonele de instruire au fost diferite: managementul practicii, cercetare şi educaţie medicală. Cu alte cuvinte, au fost pregătiţi oameni care ulterior să dezvolte şi să coordoneze proiecte pentru medicii de familie. La încheierea acestori cursuri, doritorii sau gândit la o structură organizaţională care să iniţieze proiecte de creştere a calităţii în medicina de familie. Astfel s-a înfiinţat CNSMF. Care a fost ideea de la care a pornit înfiinţarea Centrului?

CNSMF s-a constituit ca o organizaţie aparte pentru că, la aceea dată, am consi-

derat că Societatea Naţională de Medicina Familiei are nevoie de un centru de expertiză. Pe de altă parte, era nevoie de o organizaţie mai mică şi mai flexibilă, care să poată decide rapid şi să acţioneze în direcţiile considerate importante pentru dezvoltarea specialităţii de medicină de familie. Aceasta a fost ideea de la care a pornit înfiinţarea CNSMF. Prof. Jan van Es, reformatorul medicinei de familie din Olanda şi al doilea profesor de medicină de familie din Europa este preşedintele de onoare al Centrului. Domnia sa a fost iniţiatorul, strategul şi susţinătorul permanent al ideii reformării sistemului de sănătate în România, prin reformarea medicinei de familie. A crezut în CNSMF ca organizaţie lider al reformării medicinei de familie şi, timp de peste 10 ani, a reprezentat punctul de coagulare al unei întregi echipe de medici de familie de la universităţi prestigioase: Maastricht, Utrecht, Nijmegan, Cambridge şi ulterior de la Universitatea Vrije din Amsterdam, care au contribuit la conturarea unui concept global despre ce ar reprezenta dezvoltarea medicinei de familie din România.

Este necesară o revizuire a celor cinci ghiduri, având în vedere că au apărut pe parcurs dovezi noi în practica medicului de familie?

Ultimele ghiduri, elaborate recent, sunt la zi. Ar fi nevoie de o revizuire a primelor cinci. În contextul actual, viaţa ne arată însă că oamenii sunt copleşiţi de activităţile cotidiene, iar când o astfel de activitate suplimentară nu este susţinută de nimeni, este dificil să o întreţii. Totuşi, actualizarea ghidurilor face parte din proiectele actuale ale Centrului. Încercăm să instruim medici de familie interesaţi în elaborare ghidurilor, care să participe inclusiv la revizuirea celor deja elaborate.

Cum vor fi instruiţi şi ce trebuie să ştie medicii de familie care sunt interesaţi să se implice în elaborarea ghidurilor?

Medicii de familie interesaţi trebuie să fie la curent cu metodologia utilizată. Trebuie instruire metodologică. Pe de altă parte, nu pot participa la instruire medici de familie fără experienţă în tratamentul bolii respective şi fără noţiuni minimale de analiză critică a literaturii medicale şi a medicinei bazate pe dovezi. Ei trebuie să ştie să formuleze în termeni operaţionali întrebările clinice care îi

Medicina de familie are un conţinut propriu, iar acest conţinut trebuie întregit şi definit.” frământă cel mai des şi la care doresc ca ghidurile să ofere un răspuns. Pe altă parte trebuie să parcurgă o literatură medicală vastă şi să ştie să formuleze recomandări valide. Este un proces care necesită timp şi dedicaţie. În ce a constat procesul de elaborare şi implementare a strategiei PAL şi care sunt rezultatele acestui proiect?

Din 2008, în parteneriat cu Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate şi beneficiind de participarea unor experţi din cadrul Institutului Naţional de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, în cadrul unui proiect finanţat de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei prin Fundaţia Romanian Angel Appeal, am contribuit la implementarea strategiei PAL (Practical Approach to Lung health), în 6 judeţe pilot din România. Strategia PAL a fost iniţial elaborată de OMS pentru ţările sărace şi relativ sărace şi vizează standardizarea abordului afecţiunilor respiratorii în asistenţa primară, respectiv ameliorarea cooperării dintre diferitele nivele de îngrijire, cu scopul primar de a îmbunătăţi controlul tuberculozei. În ciuda eforturilor făcute, România este încă o ţară cu o incidenţă mare a tuberculozei (de 2,47 ori media europeană în 2010). O cincime dintre vizitele făcute la medicul de familie sunt pentru afecţiuni respiratorii. Modul în care aceste afecţiuni sunt însă diagnosticate şi tratate variază mult, nu numai la nivelul medicului de familie, ci şi la celelalte nivele de îngrijire. Din acest motiv am considerat că adaptarea strategiei PAL pentru România ar putea conduce nu numai la o mai bună şi rapidă identificare a cazurilor noi de tuberculoză, dar şi la reducerea consumului exagerat de antibiotice, la folosirea mai judicioasă a explorărilor paraclinice, la un management şi un tratament mai adecvat al pacienţilor cu astm şi BPOC. Ghidul PAL, instrumentul de implementare al strategiei PAL în România, presupune o abordare sindromică, într-un format original, algoritmic, a principalelor afecţiuni de interes pentru medicul de familie şi a fost elaborat de un colectiv de pneumologi şi medici de familie condus de pneumologul Dragoş Bumbăcea. Ghidul a servit ca suport pentru instruirea a peste 650 de medici de familie din judeţele pilot. 250 dintre aceştia au participat la instruiri suplimentare şi la evaluări succesive având ca scop, pe de o parte, îmbunătăţirea clarităţii ghidului şi a procesului de instruire, pe de altă parte pentru a stabili în ce măsură recomandarile ghidului au fost aplicate în practică. Rezultatele au fost bune, dar nu pe măsura aşteptărilor noastre.

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Care sunt acele schimbări necesare pentru ca rezultatele să fie pe măsura aşteptărilor?

Ca o schimbare să se producă este nevoie de mai multe ingrediente. În primul rând, medicii trebuie să aibă cunoştinţe şi abilităţi aduse la zi, pe baza cărora să acţioneze, apoi să fie motivaţi. Asta s-a întâmplat în proiectul PAL. David Sacket spunea însă că, în plus, pentru o bună performanţă e nevoie ca barierele din calea schimbării să fie îndepărtate. Adoptarea unor schimbări se poate face mai uşor într-un sistem cu o cultură orientată spre schimbare. Din păcate însă, în România, schimbările se produc intempestiv, de la o zi la alta, fără a fi coordonate şi fără a fi parte a unei strategii pe termen mediu sau lung. Vestea bună ar fi însă că, de curând, Ministerul Sănătăţii a adoptat strategia pe termen mediu şi un plan de acţiune pentru dezvoltarea asistenţei primare din zonele slab deservite, strategie propusă de un consorţiu de consultanţi din străinătate - Oxford Policy Management, după consultarea SNMF, CNSMF şi vizitele pe teren ale unor cabinete din judeţe cu zone izolate. Dovada maturităţii ar fi ca astfel de strategii să fie sprijinite în continuare, indiferent de schimbările politice din acest an.

Cum realizează practic CNSMF măsurarea performanţei la nivelul medicinei de familie?

Spre exemplu, în prima etapă a proiectului PAL, Centrul a realizat o cercetare comparativă a modului de prescriere (între altele) a antibioticelor în infecţiile respiratorii, sau a medicamentelor cu administrare inhalatorie în astm şi BPOC. În urma cercetării sa ajuns la concluzia că, deşi medicii îşi doreau să se schimbe, nivelul de prescrieri de antibiotice nu a scăzut aşa cum era de aşteptat şi au existat îmbunătăţiri modeste ale modului de prescriere în bolile respiratorii cronice. În cea de a doua etapă a PAL am efectuat un audit clinic a 25 dintre medicii instruiţi în modulul PAL avansat.

Cabinetele lor au fost vizitate de auditori externi instruiţi, care au cules date referitoare la consultaţiile acordate pacienţilor cu probleme respiratorii înainte şi după participarea medicilor la instruirea în PAL. Rezultatele obţinute au fost modeste în legătură cu reducerea prescrierilor inadecvate de antibiotice, dar mai bune în legătură cu modul în care au abordat, per ansamblu, astmul şi BPOC-ul.

Cheia succesului este perseverenţa şi nu aplicarea unor metode doar de dragul aplicării lor! În cazul nostru, vom oferi analiza rezultatelor auditului PAL tuturor participanţilor la audit, ceea ce va permite fiecăruia în parte să sesizeze diferenţe între ceea ce credeau că ştiu, ceea ce ştiu de fapt şi acţiunile lor practice. Derularea acestei proceduri de evaluare a fost pentru a aduce argumente în favoarea deciziei de a continua sau nu extinderea proiectului PAL la nivel naţional. Recomandarea a fost fermă în favoarea extinderii proiectului.

Care este contribuţia Centrului la creşterea calităţii în medicina de familie? Întreaga activitate a fundaţiei se subscrie idei de creştere a calităţii în medicina de familie. În domeniul educaţiei am derulat sute de ateliere de instruire, în diverse domenii clinice, unele în zone considerate ca aparţinând (pe nedrept) altor specialităţi şi câteva conferinţe notabile. Dacă vorbim de calitate în managementul cabinetelor, la nivelul Centrului au avut loc două proiecte importante. Unul a fost acela de adaptare şi implementare la nivel de pilot a unui instrument internaţional de evaluare şi comparare a managementului cabinetelor de medicina familiei, numit EPA – European Practice Assessment. Al doilea a fost cel de promovare a unui nou model de ingrijire a bolilor cronice, dezvoltat de echipa de la MacColl Institute for Healthcare Innovation din SUA,

reporter mf

13 9

coordonată de dr. Ed Wagner. Modelul spune că poţi avea îngrijiri de calitate pentru bolnavul cronic dacă realizezi un parteneriat cu pacientul. Vizitele de evaluare ale pacienţilor cu boli cronice sunt întâlniri proactive, planificate şi cu o structură bine definită. Ca atare, pentru cei cu diabet sau/şi hipertensiune am elaborat instrumentele necesare pentru ca managementul acestor boli să se poată desfăşura corespunzător şi am instruit în ateliere comune medicii şi asistentele lor, motivându-i să lucreze în echipă. În plus, i-am încurajat săşi întocmească planuri de schimbare a cabinetelor şi să le aplice.

La ce nivel se află în prezent cercetarea în medicina de familie?

Cercetarea este o condiţie necesară în dezvoltarea medicinei de familie. Din păcate nu se face suficientă cercetare în şi de către medicii de familie.

Insuficienţa `n cercetare este cauzată de lipsa unei pregătiri adecvate în timpul facultăţii şi la nivel de rezidenţiat. Medicii de familie ar putea realiza cercetări epidemiologice, legate de incidenţa şi prevalenţa bolilor în populaţia generală, cercetări aplicate pe valoarea diagnostică a unor semne şi simptome, pot participa la cercetări legate de valoarea unor tratamente. În plus, grupurile de medici de familie preocupaţi de anumite teme ar putea colabora şi dezvolta studii care să răspundă la întrebări despre cum acţionează în anumite circumstanţe sau cât şi cum trimit pacienţii în spital. Ca să-i ajungem pe colegii noştri cu experienţă din ţările în care medicina de familie este o specialitate respectată este nevoie de suport, de crearea unui climat propice acestei activităţi, de afilierea medicilor cu preocupări şi conlucrarea cu departamentele de medicina familiei din universităţi.

Ce se întâmplă în alte ţări în acest domeniu?

La nivel internaţional se face cercetare, deoarece există proiecte educaţionale de instruire în metodologia cercetării din universitate. Studenţii şi absolvenţii facultăţilor de medicină iniţiază proiecte de cercetare în facultate, iar acestea sunt continuate pe perioada rezidenţiatului. Aceste activităţi sunt derulate în toate zonele de cercetare din medicina de familie - clinică, operaţională. Activităţile de cercetare sunt coordonate de profesori de medicina familiei. Subliniez faptul că, în universităţile de prestigiu, catedrele de medicina de familie sunt conduse de medicii de familie cei mai bine pregătiţi.

La noi catedrele sunt conduse de medici care provin cu precădere din alte specialităţi, unii cu mai multă, alţii cu mai puţină deschidere. Aşadar, ca să faci cercetare în medicina de familie din România este nevoie de schimbarea cadrului actual, de crearea unui climat, unei culturi care să promoveze pe cei care doresc să se implice în această activitate.

Care sunt soluţiile pentru schimbarea actualului cadru?

Trebuie schimbat modul de pregătire al medicilor de familie. Este nevoie de un alt curiculum, adaptat nevoilor identificate de noi. Formatorii ar trebui să fie pregătiţi, nu doar să cunoască tehnici de instruire a adulţilor, ci şi ca formatori pentru medicii rezidenţi; e nevoie de o curiculă specială de pregătire a formatorilor, ca şi de una de formare a rezidenţilor. Toţi îndrumătorii de rezidenţi ar trebui să aibă noţiuni minime de epidemiologie clinică, de medicină bazată pe dovezi, de cercetare. Catedrele trebuie să colaboreze cu formatorii, ceea ce acum nu prea se întâmplă şi cu toţii să fie recompensaţi financiar şi recunoscuţi pentru activitatea depusă. Trebuie să introducem proiecte de cercetare şi formare în parteneriat cu catedrele sau disciplinele. Ca să se schimbe ceva în această ţară însă, ar trebui

ca CINEVA să înveţe din proiectele derulate cu efort şi devotament, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se străduieşte să susţină astfel de proiecte.

Dar ce se întâmplă cu proiectele existente?

Proiectele nu reuşesc să stârnească întotdeauna interesul şi să fie preluate în momentul dezvoltării lor, de cei care decid.

Iar acest lucru se întâmplă pentru că schimbările sunt prea dese şi fără o viziune pe termen lung. Un alt bun exemplu este cel al reţelei de dispensare santinelă. La data derulării proiectului, cu sprijin olandez, 100

Ca recomandările unui ghid să fie adoptate sunt necesare acţiuni susţinute de instruire a medicilor, dar şi acţiuni de influenţare a celorlalţi furnizori de servicii sănătate.” de medici de familie având pe liste aproximativ 1% din populaţia României, înregistrau într-un soft de cabinet special conceput conţinutul consultaţiilor. Datele analizate au fost publicate în 2004 într-un volum numit Reţeau de dispensare santinelă MEDINET, sub redacţia coordonatorului proiectului şi preşedintele CNSMF de atunci, dr. Marius Mărginean. Rezultatul final: deşi era prima reţea care producea date de calitate în medicina familiei, nimeni nu a dorit să preia şi să susţină reţeaua. Medicii au obosit să înregistreze şi pe hârtie şi în softul dedicat, CNAS a dezvoltat propriul soft de raportare, vestitul SIUI etc. Acum, CNAS, Ministerul Sănătăţii şi societatea sunt nemulţumiţi de modul în care medicii, şi medicii de familie în particular, raportează indicatori de morbiditate, dar uită că: însuşi sistemul, prin regulile sale de funcţionare induce erori de codificare ale unor boli. şi, mai ales că, pentru obţinerea de date corecte, există soluţia dispensarelor santinele!

Ce măsuri ar trebui adoptate ca sistemul de raportare să funcţioneze corect?

Sistemul de clasificare ICPC (International Clasification in Primary Care) care permite codificarea de simptome şi sindroame este o primă soluţie. O reţea de Dispensare Santinelă care să folosească ICPC (convertibilă şi în ICD10) cu medici instruiţi în codificare şi cu evaluare periodică a calităţii înregistrărilor (audit intern) ar permite înregistrări de calitate. Ca reţeaua de santinele să funcţioneze însă, trebuie susţinere şi ajustări în sistem. Am aflat recent faptul că decidenţii doresc implementarea ICPC. În urmă cu 8 ani noi am preluat şi am tradus acest sistem de clasifi-

care al bolilor adaptat medicinei de familie, însă interesul la acel moment a lipsit cu desăvârşire. Deşi se cunosc problemele în ceea ce priveşte culegerea de date, nu a existat niciodată o preocupare pentru un feedback oferit medicilor de familie sau altor furnizori. Cu sau fără santinele, un sistem care nu analizează datele colectate şi, mai mult decât atât, nu furnizeaza un feedback celor de la care datele sunt obţinute, este un sistem care nu foloseşte la nimic.

Culegerea de date este utilă pentru elaborarea şi influenţarea politicilor de sănătate şi la modificarea în sensul dorit al comportamentului furnizorilor de sănătate. Ar trebui să trăim într-o cultură a construcţiei, nu a culpabilizării şi a distrugerii.

Care sunt în prezent preocupările CNSMF? Anul acesta este pentru CNSMF “Anul singuranţei pacientului”. De 2-3 ani avem preocupări teoretice legate de siguranţa pacientului. Nu există servicii de calitate fără o preocupare explicită pentru siguranţa pacientului, iar CNSMF încearcă să aducă în atenţia medicilor de familie această dimensiune. Siguranţa pacientului nu e o nouă temă inventată pentru blamarea şi culpabilizarea medicilor, asistenţilor medicali şi a întregului personal, ci un demers preventiv şi educaţional: ar trebui să învăţăm din erori, împărtăşindu-ne erorile fără teama de a fi arătaţi cu degetul şi să planificăm acţiuni pentru evitarea incidentelor cu consecinţe importante pentru pacienţi.

Trăim într-o cultură în care incidentele în practica medicală sunt încă considerate în mod eronat ca rezultatul unor greşeli individuale, ale medicului, asistentei, eventual ale pacientului. În sistemele preocupate de siguranţa pacientului, este un lucru recunoscut că erorile nu sunt niciodată izolate.

Trebuie să luăm măsuri din timp pentru identificarea posibilelor surse de eroare şi eliminarea lor. În lume, există organizaţii special destinate siguranţei pacientului, iar organizaţiile medicilor de familie au preocupări intense în a identifica atitudinea medicilor vizavi de erori şi de a stimula comunicare erorilor. Am iniţiat un parteneriat pe această temă cu Societatea Naţională de Medicina Familiei. Vom participa cu prezentări legate de siguranţa pacientului la toate conferinţele din acest an. Pregătim şi un eveniment de o zi la Bucureşti, în care propunem colegilor familiarizarea cu noţiunile legate de siguranţa pacientului, prin aducerea în dezbatere a celor mai frecvente erori şi buna practică în prescrierea şi administrarea medicamentelor, în ariile terapeutice de maxim interes pentru medicul de familie.

Cu acest prilej vom instrui într-un atelier special un grup de medici de familie şi iniţiem Reţeaua de Raportare a Erorilor în medicina familiei.

14

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

Alergiile oculare sezoniere Conjunctivita alergică sezonieră este cea mai comună formă de alergie oculară, polenul de iarbă fiind cel mai important alergen sezonier care o declanşează. Conjunctivita alergică perenă este, de asemenea, foarte frecventă, părul de animale, penele şi acarienii din praf fiind cei mai importanţi alergeni care o provoacă.

Dr. Ana-Maria Mănescu Medic specialist oftalmolog Clinica oftalmologică OFTALMESTET: Calea Şerban Vodă, nr. 35A, sector 4, Bucureşti Telefon/ Fax: 021/3228245; Mobil: 0755.139.177; 0733.421.448 E-mail: office@oftalmestet.ro; anamaria@oftalmestet.ro

S

imptomele alergiilor oculare sau conjunctivitei alergice, includ secreţie oculară apoasă, prurit (mâncărime), ochi roşu, dureri oculare, senzaţie de înţepătură şi, uneori, de “ochi inflamat”. Pruritul la nivelul ochilor este simptomul cel mai important în conjunctivita alergică. Fără prurit, este mult mai puţin probabil că o persoană suferă de alergie la nivelul ochilor. De obicei sunt afectaţi ambii ochi, deşi un ochi poate fi mai simptomatic decât celelalt.

Conjunctivita alergică sezonieră este cea mai comună formă de alergie oculară,

polenul de iarbă fiind cel mai important alergen sezonier care o declanşează. Conjunctivita alergică perenă este, de asemenea, foarte frecventă, părul de animale, penele şi acarienii din praf fiind cei mai importanţi alergeni care o provoacă.

Simptome ale alergiilor oculare Persoanele cu conjunctivită alergică sezonieră semnalează, de obicei, debutul simptomelor în timpul primăverii şi toamna, simptomele oculare fiind însoţite frecvent de

rinită alergică. Simptomele includ prurit, senzaţie de arsură şi “ochi lăcrimoşi”. În unele cazuri, pacienţii relatează sensibilitate la lumină şi vedere înceţoşată. Ochii sunt de obicei roşii, iar pleoapele se pot inflama. Când interiorul pleoapei (conjunctiva) este, de asemenea, inflamată ochii pot avea un aspect apos, gelatinos – “chemosis”.

ameliorarea rapidă a inflamaţiei oculare. Cu toate acestea, o durată limitată de acţiune necesită administrare frecventă de până la 4 ori pe zi, şi antihistaminicele topice pot fi iritante pentru ochi, mai ales în cazul utilizării prelungite.

Diagnosticul conjunctivitei alergice Diagnosticul de conjunctivită alergică se face cu o istorie de simptome sugestive de alergii oculare, o examinare atentă de către un medic oftalmolog (ce constată semnele de conjunctivită alergică), şi testele de alergie la diverşi alergeni sezonieri sau pereni.

Un răspuns la medicamentele indicate în acest tip de afecţiune este de ajutor în diagnosticul final al alergiei oculare, în timp ce eşecul de a răspunde la aceste medicamente duce la căutarea unei alte afecţiuni.

Picăturile oculare cu medicamente stabilizatoare de celule mastocitare (cromolyn sodium 2% sau 4%, lodoxamide tromethamine 0,1%, nedocromil sodium 2%) pot fi potrivite pentru forme mai severe de conjunctivită.”

Tratamentul conjunctivitei alergice O gamă de opţiuni de tratament sunt disponibile pentru controlul simptomelor alergiei oculare, dintre care unele pot evita intervenţiile farmacologice.

Evitarea alergenului se poate realiza prin minimizarea contactului pacientului cu alergenii la care sunt sensibili. Cu toate acestea, ochii prezintă o suprafaţă mare şi, astfel, este adesea imposibil sau puţin posibil de a evita expunerea la alergenii oculari din aer. Alergenii pot fi, de asemenea, diluaţi şi îndepărtaţi de pe suprafaţa oculară prin instilare de lacrimi artificiale. Compresele reci sunt o altă intervenţie nefarmacologică, care pot oferi ajutor în tratarea simptomelor oculare.

Când strategiile de evitare şi nefarmacologice nu oferă o ameliorare adecvată a simptomelor, pot fi aplicate tratamente farmacologice local sau pe cale sistemică pentru a diminua reacţia alergică.

De exemplu, antihistaminicele H1, administrate topic, sunt eficace în

Deoarece s-a dovedit că atopia este corelată cu o creştere de cinci ori a simptomelor în timpul sezoanelor alergice, pacienţii care folosesc lentile de contact ar trebui să ia în considerare utilizarea lentilelor de contact moi zilnice, de unică folosinţă, pentru comfort. Un procent mic de pacienţi trebuie să întrerupă utilizarea de lentile de contact în timpul perioadelor acute.

Tratamentele combinate utilizând asocierea dintre decongestionante şi antihistaminice s-au dovedit a fi mai eficiente şi sunt administrate sub formă de picături oculare de până la 4 ori pe zi. Decongestionantele (clorhidrat oxymetazoline, clorhidrat de tetrahidrozolina, clorhidrat de naphazolina) acţionează în principal ca vasoconstrictoare şi sunt eficiente în reducerea eritemului; cu toate acestea, efectele adverse includ arsuri şi înţepături la instilare, midriază, şi rebound al hiperemiei sau conjunctivită medicamentoasă la utilizarea cronică. Prin urmare, aceste tratamente sunt potrivite doar pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt şi nu sunt recomandate pentru utilizare la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.

Picăturile oculare cu medicamente stabilizatoare de celule mastocitare (cromolyn sodium 2% sau 4%, lodoxamide tromethamine 0,1%, nedocromil sodium 2%) pot fi potrivite pentru forme mai severe de conjunctivită. Cu toate acestea, pentru ca stabilizatorii de celule mastocitare să fie eficienţi, mastocitul trebuie să fie dezactivat înainte de declanşarea reacţiei alergice; prin urmare, necesită o perioadă de încărcare în care acest tip de picături trebuie să se aplice înainte de expunerea la antigen. Complianţa este, prin urmare, un factor important, deoa-

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

echipa MF

15

Antihistaminicele noi, de a doua generaţie, sunt recomandate în mod preferenţial faţă de cele din prima generaţie, deoarece acestea au o tendinţă mai redusă pentru efecte adverse, cum ar fi somnolenţa.” rece administrarea frecventă, înainte de o reacţie alergică, poate deveni dificilă pentru pacienţi. În contrast cu stabilizatorii clasici de celule mastocitare, combinaţia între aceştia şi antihistaminicele topice are un mod dublu de acţiune: inhibă degranularea celulelor mastocitare şi, în acelaşi timp, blochează competitiv histamina la nivelul receptorilor H1, oferind astfel remisia rapidă a simptomelor alergice prin acţiune antihistaminică.

Ca rezultat al acestei acţiuni mai rapide, complianţa este probabil să fie mai mare în comparaţie cu cea a stabilizatorilor clasici de celule mastocitare. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt candidaţi posibili pentru tratarea simptomelor de conjunctivită alergică.

AINS aprobat în prezent pentru tratarea conjunctivitei alergice este numai tromethamine ketorolac 0,5%, care funcţionează pe cascada acidului arahidonic şi este eficient în reducerea pruritului ocular. Cu toate acestea, cum este cazul pentru mai multe clase de tratamente topice oculare, AINS sunt, de asemenea, cunoscute de a provoca disconfort la instilare, care poate afecta complianţa pacientului.

Variantele mai severe de conjunctivită alergică pot fi controlate prin corticosteroizii topici (loteprednol etabonate 0,2% şi rimexolone 0,1%). Corticosteroizii administraţi sub formă de picături oculare sunt asociaţi cu evenimente adverse grave atunci când sunt utilizaţi pe perioade lungi, inclusiv creşterea presiunii intraoculare (PIO) şi formarea cataractei şi, prin urmare, aceste medicamente sunt adecvate pentru cure de scurtă durată (până la 2 săptămâni); cu toate acestea, dacă este necesară administrarea pentru o durată mai lungă, un examen oftalmologic complet trebuie efectuat în prealabil, evaluându-se riscul de creştere a PIO sau de apariţie a cataractei.

Tratamentele topice oculare descrise anterior împart limitări comune apărute datorită modului de administrare. Mulţi adulţi au o toleranţă slabă la picăturile oculare şi sunt deosebit de dificil de administrat într-un mod steril atunci când pacienţii suferă de artrită sau tremor, sau atunci când sunt utilizate în practica pediatrică. Deoarece picăturile oculare sunt eliminate rapid din ochi, eficacitatea şi durata de acţiune poate fi redusă, necesitând administrarea frecventă şi creşterea cheltuielilor.

În plus, complianţa este o problemă majoră în utilizarea picăturilor oculare, care poate fi exacerbată de alergiile care afectează mai multe sisteme. Pacienţii pot avea nevoie de un tratament nazal, plus antihistaminice orale, creme topice şi inhalatoare.

Poate fi benefică pentru reducerea numărului de medicamente utilizate în mod regulat de pacienţi, în introducerea imunoterapiei, şi administrarea orală sau nazală a tratamentelor antialergice care sunt eficiente împotriva simptomelor oculare.

Eficacitatea imunoterapiei împotriva simptomelor oculare a fost iniţial demonstrată în 1911, şi această metodă bine stabilită, poate fi luată în considerare pentru controlul pe termen lung al conjunctivitei alergice.

Răspunsurile imune la administrarea alergenului nu sunt predictive pentru eficacitatea tratamentului şi terapia în sine poate produce reacţii sistemice, incidenţa şi severitatea acestora variind în funcţie de tipul de alergen administrat. În mod tradiţional, imunoterapia implică administrarea subcutanată a soluţiei de alergeni. Totuşi, mai nou, imunoterapia sublinguală devine o opţiune mai convenabilă.

Antihistaminicele orale (cetirizine hydrochloride, desloratadine, fexofenadine hydrochloride, şi loratadine) sunt frecvent utilizate pentru tratamentul simptomelor alergiei nazale şi oculare. Antihistaminicele noi, de a doua generaţie, sunt recomandate în mod

preferenţial faţă de cele din prima generaţie, deoarece acestea au o tendinţă mai redusă pentru efecte adverse, cum ar fi somnolenţa. Loratadina s-a dovedit a avea un efect protector în testele de provocare conjunctivală, iar desloratadina şi fexofenadine hydrochloride reduc semnificativ simptomele oculare în studii controlate cu placebo. În plus, a fost demonstrată eficacitatea cetirizinei împotriva simptomelor de conjunctivită alergică în testele de provocare conjunctivală. Antihistaminicele din a doua generaţie pot induce uscarea suprafeţei oculare, ce conduce la afectarea barierei de protecţie oferită de filmul lacrimal şi, astfel, pot înrăutăţi simptomele alergice.

Prin urmare, s-a sugerat utilizarea concomitentă a unei picături oculare ce poate trata simptomele alergice oculare mai eficient. Ketotifen fumarat plus desloratadină şi clorhidrat de olopatadină plus loratadină, s-au dovedit a fi mai eficiente decât administrarea antihistaminicelor orale, ca urmare a efectului local al agentului aplicat topic.

Un studiu a arătat că iritarea ochilor a fost semnificativ redusă de un preparat antihistaminic pentru aplicarea intranazală (clorhidrat azelastine).

Corticosteroizii intranazal (INS) sunt foarte eficienţi pentru tratarea simptomelor nazale ale rinitei alergice, dar nu la fel de eficace pentru tratarea simptomelor oculare.

Mecanismul prin care tratamentul intranazal

acţionează asupra simptomelor oculare nu este cunoscut. Mecanisme potenţiale includ drenaj îmbunătăţit al secreţiilor oculare care rezultă dintr-o reducere a edemului în jurul capătului inferior al ductului nazolacrimal şi o scădere a activităţii neuronale reflexe. Se ştie că modificările alergenice, la nivelul unei părţi a cavităţii nazale, conduce la declanşarea secreţiei nazale în cavitatea contralaterală printr-un reflex neurologic. Modificările nazale produc, de asemenea, prurit ocular şi alte simptome oculare, care sugerează un reflex nazo-ocular. Acesta poate fi cazul în care INS inhibă componenţa nazooculară a simptomelor alergiei oculare, dar nu direct componenţa oculară.

Variaţia în eficienţa INS asupra simptomelor oculare poate fi, prin urmare, rezultatul unor nivele diferite de afinitate pentru receptorii nazali. Efectele sistemice sunt puţin probabile la aceste medicamente deoarece au biodisponibilitate scăzută şi metabolism rapid la primul pasaj, determinând concentraţii plasmatice scăzute. Astfel, cantitatea de steroid intranazal disponibilă la nivelul ochiului pentru un efect terapeutic direct este foarte mică. Trecerea de agenţi de la nivelul nasului la nivelul ochiului prin intermediul ductului nazolacrimal s-a dovedit a fi foarte mică. Un alt corticosteroid administrat nazal, triamcinolon acetonid, a fost de asemenea dovedit a avea eficacitate împotriva simptomelor oculare.

opinii Medicina de familie,

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NS===^mofifb=OMNO

16

?

Suntem în faţa unei noi cumpene. Pe holul mare de la nivelul trei al Ministerului Sănătăţii sunt liniate 23 de portrete ale miniştrilor sănătăţii din cei 22 de ani postdecembrişti. Urmează al 24-lea, pentru câteva luni, apoi al 25-lea.... în medie, sub un an/ministru.

Dr. Rodica Tănăsescu, Preşedinte SNMF Ce face un ministru nou venit?

Ascultă de bunul simţ, studiază modele europene, priveşte cu obiectivitate sistemul medical, sau se informează exclusiv de la partid, din birourile ministerului pline de ”să vă spun eu cum e...’’, din clinicile atotştiutoare (jos pălăria asupra cunoştintelor medicale din propriul domeniu, dar în rest...).

Ne dorim un ministru capabil să vadă sistemul medical în ansamblu, cu obiectivitate şi înţelegere a fenomenului. Ne-am săturat de atâtea aşa-zise reforme. Un nou ministru medic va trebui să depăşească propria specialitate. Cert este că noi medicii, o tagmă cu destul de mult egocentrism, persoane cu multe orgolii, avem reflexul de a ne susţine propria specialitate, atunci când avem puterea în mână. Nu aş putea spune măcar că este condamnabil, numai că neglijarea celorlalte specialităţi, incapacitatea de a privi sistemul în ansamblu, face foarte mult rău. Indiferent cine este în fruntea Ministerului Sănătăţii trebuie să facă acel lucru simplu: să compare sistemele europene cu sistemul românesc, ponde-

rea alocării resurselor şi să privească sistemul medical în ansamblu.

Va urma, desigur, o campanie electorală. Ce înseamnă aceasta, în afara unei perioade zgomotoase, plină de injurii şi lovituri sub centură?

Pacienţii noştri, printre dureri şi ofuri, mai întreabă uneori: „eu cu cine votez?”.

De ani buni, cu mici excepţii, Sănătatea în general, medicina de familie în special, sunt o minunată prioritate electorală în vorbe. În paralel cu o evoluţie post-electorală radical diferită, cu permanenta jignire a medicilor, cu sabotarea perseverentă a cabinetelor, cu deşertizarea spitalelor, cu minimalizarea accesului pacienţilor la medic. Injuriile aduse profesioniştilor din sănătate nu mai sunt însă „cu audienţă’’, populaţia a înţeles...

Va fi acum, cu un nou guvern, altfel? Avem deopotrivă, speranţe şi temeri... Nu avem speranţa minunilor, dar avem speranţa respectului şi a unui drum ascendent pentru medicina de familie. Refuzăm să mai acceptăm injuria, manipularea şi minciuna ca metodă de „cuminţire’’ a medicilor şi a pacienţilor. Încercăm de ani buni, şi eu cred că reuşim, să implementăm

treptat ideea de brand pentru medicina de familie. Medicina de familie este cea mai veche şi cea mai complexă dintre specialităţi şi are încă pentru mulţi un statut destul de incert. E piatra de temelie a medicinei, dar pe piatră calcă toţi! Am încercat şi încercăm să îi definim locul, să o conturăm. Poate nici chiar unii dintre colegii noştri din alte specialităţi, cu atât mai puţin societatea, nu au perceput corect medicina de familie. Încercăm să stabilizăm, în percepţia colegilor şi a populaţiei, unde este locul medicinei de familie.

Societatea şi decidenţii trebuie să perceapă că medicul de familie are o specialitate bine delimitată şi că este singurul care se ocupă de individ în ansamblul său, că el asigură integrarea informaţiior medicale, că el este gate-keeper-ul sistemului. Medicul de familie este cel care se ocupă de omul sănătos, de prevenţie, de consiliere, de stilul de viaţă al pacientuluii său, de monitorizarea cronicilor, de rezolvarea majorităţii problemelor acute.

Suntem practic medicii de primcontact, dar şi medicii cu cea mai constantă prezenţă în viata pacienţilor.

Suntem 11.800 şi avem în grijă 18.000.000 de pacienţi! Oare se înţelege acest fapt? În ultimii ani, în pofida neajunsurilor, am reuşit să câştigăm un plus în respectul pacienţilor. Pacientul percepe medicul de familie ca pe un aliat, ceea ce este foarte important.

Nu mai suntem acea masă inertă care lucrează la comandă. Medicii de familie sunt liber profesionişti şi de ani buni şi-au luat soarta în mâini.

Trebuie să ştie ce au de făcut pentru propria lor evoluţie ca profesionişti şi ca manageri ai propriilor cabinete şi nu mai pot fi minimalizaţi.

Medicii de familie au şansa (impusă de calitatea de „Cenuşăreasă’’) celei mai bune organizări din domeniul medical. Noi şi asistentele noastre trăim din meseria noastră, trăim strict din veniturile cabinetelor (care trebuie să funcţioneze la standarde) şi nu ne este permisă nepăsarea.

Avem, iată, o Societate Naţională profesională organizată temeinic, cu 42 de filiale active. Putem comunica rapid, putem lua decizii naţionale rapid.

Avem o Federaţie Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie care a avut o dezvoltare rapidă, excepţională, impusă şi de realităţile ultimilor ani. Împreună, SNMF şi FNPMF sunt o voce ce în mod normal nu poate fi ignorată.

Cu excepţia câtorva ani, în medicina de familie contradicţia între afirmaţii şi realitate a dat medicilor o reală producţie record de anticorpi la minciună şi dezinformare. Suntem vaccinaţi şi protejaţi pentru viitor...deşi sperăm să nu mai fie nevoie de ciocniri, ci să avem şansa realei comunicări. Comunicare, consultare, negociere - reale, nu bifate.

Ne dorim apreciere pentru breasla medicilor de familie, stabilitate legislativă în sănătate, finanţare care să tindă spre cea europeană. Nu aşteptăm minuni imediate (nu că nu le-am dori), dar aşteptăm să păşim de un drum corect, care să ne dea în primul rând încredere.

Noi cu cine votăm? Ne întreabă pacienţii, ne întrebăm noi. Care este oferta reală pentru sănătate şi pentru medicina de familie??

Votăm cu bunul simţ şi cu respectul pentru sănătate, pentru medici şi pentru pacienţi.

“Medicul tău la un click distanţă!”

Dr. Adrian Grom Unele restaurante din Statele Unite folosesc o aplicaţie dezvoltată pentru tabletele IPad pentru comandă. Spre deosebire de un meniu obişnuit, meniul electronic poate conţine aproape orice informaţie necesară - de la aspectul iniţial până la incompatibilităţile cu un anumit tip de dietă. Să nu mai vorbim de preţuri şi de posibilitatea de a comanda în linişte, fără presiunea discretă a ospătarului.

Deşi ospătarii au refuzat iniţial metoda (ca generatoare de şomaj, printre altele), au constatat că astfel au mai mult timp pentru nevoile reale ale clienţilor şi...bacşişurile lor au crescut, fără a se reduce numărul ospătarilor.

Imaginaţi-vă o aplicaţie asemănătoare pentru telefoanele de tip smartphone ale pacienţilor.

Lipsa de informaţie şi senzaţia că nu pot controla sistemul reprezintă unele din cele mai mari probleme ale pacientului legate de sistemele de sănătate.

Faptul că sunt nevoiţi să apeleze la medic pentru orice lămurire (sau să caute pe Internet, cu riscul de a nu şti unde să caute sau să aleagă corect din marea de răspunsuri primite), lipsa unui contact apropiat cu medicul şi imposibilitatea de a şti ceea

ce se va întâmpla cu el, pacientul, duc la o alienare a acestuia faţă de sistem.

Imaginaţi-vă o aplicaţie pe telefon care: - în fiecare dimineaţă poate anunţa modificările de dietă şi tratament, în termeni inteligibili pentru pacient; - un sumar al medicamentelor nou introduse, explicate, cu principalele efecte adverse; - poate şi indicarea celor mai apropiate farmacii.

“Medicul dumneavoastră întârzie\nu vine astăzi\mâine. Vă rugăm să vă reprogramaţi” “Ce întrebări doriţi să puneţi medicului dumneavoastră? La cât timp după operaţie pot să fac baie?

Medicul dumneavoastră va fi încântat să discute acest aspect cu dumneavoastră. Pâna atunci, citiţi aici îndrumări generale privind comportamentul post-operator” “Vă puteţi întâlni aici cu pacienţi care au aceleaşi boli ca şi dumneavoastră” “Acestea sunt costurile totale ale tratamentului dumneavoastră. Puteţi plăti cu carte de credit” Deşi aparent unele probleme par amuzante, schimbarea de cultură, de la contactul direct la cel online, ne va aduce mai repede decât credem acest tip de interacţiune. Şi nu puţini medici vor adopta sloganul: “Medicul tău - la un click distanţă!”

OFFICIAL SPONSOR

OFERTE ÎN ŢĂRI MAREA BRITANIE / GERMANIA / FRANŢA / IRLANDA PRECUM: AUSTRIA / ELVEŢIA / OLANDA / NORVEGIA / SUEDIA / DANEMARCA www.careersinwhite.com

Timisoara 31 martie Bucuresti 28 - 29 aprilie Cluj-Napoca 05 mai

Tg.Mures 06 mai Sibiu 07 mai Iasi 26 - 27 mai