mf - Nr. 19

P U B L I C A Ț I E E D I T A T Ă S U B P A T RO N A J U L SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE MEDICINĂ D E FA M I L I E /M E D I C I N Ă G E N E RA L Ă

Management MANAGEMENTUL ETIC SAU ETICA MANAGEMENTULUI? Dr. Adrian Grom

Nr. 19 l IULIE 2012

Pag. 16

„Medicul de familie trebuie să fie gate keeper-ul sistemului sanitar” Interviu cu dr. Victor Olsavszky

Info update Parteneriatul în medicina de familie Gruparea în parteneriate a mai multor cabinete de medicină de familie în România ar putea fi o alternativă bună în viitor, având în vedere avantajele descrise.

Pag. 3 Legisla]ie Prescrip]ia medical\ electronic\ nout\]i legislative Începând cu 2 iulie, prescripţia medicală electronică a intrat în vigoare: teoretic şi practic. Chiar dacă majoritatea medicilor de familie nu deţin încă soft-ul necesar, ei vor trebui să se adapteze în cel mai scurt timp noului sistem de prescriere.

Pag. 6

Interviu realizat de Alexandra Pârvulescu

pag. 8 Lansat în martie a.c., raportul NIVEL - “Evaluarea structurii şi furnizării asistenţei primare în România Un proiect pe baza de sondaj”, subliniază rolul important al medicului de familie în sistemul de sănătate. Mai multe despre raport, dar şi despre plusurile şi minusurile din medicina de familie am aflat de la dr. Victor Olsavszky, şeful Biroului pentru România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care speră ca acest raport să inspire reformele viitoare din domeniul asistenţei primare din România. ää

Puls SNMF Wonca Council Meeting, un laborator pentru medicina de familie Wonca a luat fiinţă în Singapore în 1972, `n prezent reunind peste 40 de organiza]ii na]ionale. La Council Meeting al Wonca Europe au participat reprezentanţii societăţilor profesionale din ţările europene şi câte un observator din fiecare ţară.

Pag. 10 Puls SNMF Raportul Vasco da Gama Movement Anul acesta, Viena a fost gazda preconferinţei Vasco da Gama Movement (VdGM), dedicată tinerilor şi viitorilor medici de familie (specialişti în primii cinci ani după obţinerea specialităţii şi rezidenţi).

Pag. 11 Echipa MF Studii despre managementul HTA în medicina de familie Prima Conferinţă Internaţională a Societăţii Române de Hipertensiune (SRH), desfăşurată la Iaşi în iunie 2012, a oferit posibilitatea medicilor de familie de a comunica o serie de rezultate ale unor cercetări proprii.

Pag. 13 Echipa MF Parazitozele intestinale Parazitozele intestinale sunt afecţiuni frecvente în România şi în alte ţări europene, deşi se presupune că în aceste zone regulile de igienă sunt respectate cu minuţiozitate.

Pag. 14

m~êíÉåÉêáW

2012 Timi[oara - 14 - 15 februarie Târgu Mure[ - 20 - 21 martie Ia[i - 24 - 25 aprilie Bucure[ti - 10 - 11 mai Gala]i - 22 - 23 mai Constan]a - 12 - 13 iunie l Slatina - 18 - 19 septembrie Ploie[ti - 16 - 17 octombrie Cluj - 6 - 7 noiembrie Bra[ov - 20 - 21 noiembrie

Slatina 18 - 19 septembrie

Organizator:

Sub patronajul: m~êíÉåÉêá=ãÉÇá~W

2

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Noi descoperiri `n eradicarea HIV

Mirela Boroeanu-Stanca Redactor [ef

EDITORIAL

Coplata, instrument de selec]ie natural\ Ca niciodată în istoria recentă a României, autorităţile doresc realizarea reformei sanitare cu o încrâncenare alimentată de ultimatumurile date de FMI şi CE care somează reducerea arieratelor. Dovadă stau nenumăratele grupuri de lucru, întâlniri şi discuţii pe care ministerul de resort le poartă de luni bune cu principalii actori ai domeniului de sănătate.

Un prim pas pe calea reformei a şi fost făcut prin intenţia de a introduce sistemul de coplată la servicii.

Astfel, Ministerul Sănătăţii va introduce, din toamnă, coplata în sistemul sanitar, pacienţii fiind obligaţi să plătească între 4 şi 90 de lei, chiar dacă serviciul medical se află în pachetul de bază sau pacientul are asigurare facultativă de sănătate.

Scopul declarat de oficiali este acela de a limita cererile nejustificate de servicii medicale şi de stopare a raportărilor fictive de servicii medicale.

Sumele pe care pacienţii vor fi nevoiţi să le plătească vor fi între 4 şi 5 lei pentru medicina primară şi între 40 şi 90 de lei pentru serviciile din spitale, în funcţie de complexitatea serviciilor medicale.

Dacă la nivel raţional, chiar cinic, reuşesc să înţeleg necesitatea adoptării unor măsuri pe care responsabilii din sănătate le iau fie la presiunea CE, fie la presiunea „pieţei”, ca pacient, ca beneficiar al „efectelor” acestor măsuri, nu mă loveşte entuziasmul ştiind că accesul la asistenţa medicală poate deveni din ce în ce mai complicat.

Introducerea sistemului de coplată la servicii şi investigaţii în cazul pacienţilor cronici ar avea un impact negativ asupra vieţii şi îngrijirilor de sănătate de care au nevoie. Se pare că nimeni nu ţine cont că ei prezintă boli severe care necesită internări repetate pentru control şi tratament sau pentru rezolvarea diverselor complicaţii ce apar în cursul evoluţiei, secundare bolii sau tratamentului, iar coplata pentru fiecare dintre aceste internări le va afecta bugetul considerabil. În plus, în majoritatea cazurilor, aceste boli sunt invalidante, nepermiţând pacientului, pe de o parte să îşi desfăşoare o activitate normală (ceea ce duce la o diminuare a veniturilor), iar pe de altă parte crescând costurile îngrijirilor (alimentaţie individualizată, condiţii de locuit, medicamente, eventual personal de îngrijire). Însă această măsură va avea cu siguranţă un efect, acela că la medic vor ajunge numai cei care îşi vor permite coplata, adică nu acei mulţi şi bolnavi. Într-o ţară în care sistemul sanitar se prăbuşeşte sub povara preanumeroşilor bolnavi, cei mai mulţi cu afecţiuni cronice, consecinţe ale lipsei politicilor şi programelor de profilaxie, este greu de crezut că introducerea coplăţii va costitui un beneficiu pentru ei.

MSD a anunțat publicarea unui studiu în revista Nature care a adus dovezi timpurii cu privire la utilizarea unui medicament pentru a îndep\rta rezervoarele ascunse de virus la pacienţii care primesc tratament pentru HIV. Oamenii de știință de la Laboratoarele de Cercetare Merck au colaborat cu cercetătorii de la

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica T\n\sescu, pre[edinte SNMF Redactor [ef: Mirela Boroeanu-Stanca, mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

Universitatea din Carolina de Nord (UNC) din Chapel Hill, Școala de Sănătate Publică Harvard, Institutul Naţional de Cancer, și de la Universitatea California din San Diego, în studiul de colaborare iniţiat anul trecut pentru a identifica noi modalităţi de eliminare a infecţiei persistente cu HIV din organism.

“Noi credem că eliminarea și curățarea rezervoarelor virale sunt un prim pas critic în provocarea de a găsi un tratament pentru HIV/SIDA. Suntem încantați de această cercetare de pionierat şi rămânem plini de speranţă `n privința potenţialului său”, a declarat Daria Hazuda, Ph.D., vice-președinte, Merck Research Laboratories.

Potrivit MSD, acesta este primul studiu publicat care demonstrează potențialul inhibitorilor histonici ai deacetilazei (HDAC) de a ataca rezervoarele latente de virus, într-un studiu clinic de translație.

“Acest lucru oferă dovezi convingătoare pentru a sprijini o strategie de a ataca în mod direct şi de a eradica infecția latentă cu HIV”, a spus David Margolis, Md, profesor de medicină, microbiologie, imunologie și epidemiologie la UNC din Chapel Hill, coordonatorul studiului.

Redactor [ef-adjunct: Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, secretar SNMF Redactor: Alexandra Pârvulescu, alexandra.parvulescu@ pbsolutions.ro

Colaboratori permanen]i: Dr. Mihaela Cârmaciu,

SMURD, dotat cu un nou elicopter

Dr. Vasile Cepoi, ministrul Sănătăţii, şi dr. Raed Arafat, subsecretar de stat, au participat la ceremonia prilejuită de dotarea Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD) cu un nou elicopter.

“Sistemul de salvare aeriană SMURD va beneficia de un nou elicopter de tip EC135, pentru intervenţiile aeriene de urgenţă.

Acesta va fi direcţionat către baza Iaşi. Ministerul Sănătăţii are un contract-cadru semnat pe 4 ani, care prevede achiziţionarea a 6 elicoptere pentru asigurarea serviciilor de urgenţă. Contractul se află în derulare, anul trecut achiziţionându-se un elicopter care a fost localizat pentru intervenţiile din regiunea vest. Astăzi,

vom livra un alt elicopter la Iaşi, reuşind astfel să înlocuim elicopterul pe care MAI l-a asigurat până în prezent în această zonă. În septembrie vom beneficia de un nou aparat de zbor. Anul acesta, elicopterele SMURD au realizat peste 950 intervenţii şi transferuri de pacienţi, efectuând 1.832 ore de zbor”, a declarat dr.

Vasile Cepoi.

Potrivit MS, costul unui elicopter EC135 a fost de aproximativ 5.300.000 de euro, fondurile fiind asigurate din bugetul de stat. Din fondurile colectate prin taxa pe viciu şi din bugetul de stat, din 2007 şi până în prezent, Ministerul Sănătăţii a achiziţionat 1.920 de ambulanţe, un număr de 230 dintre acestea urmând a fi livrate până la sfârşitul anului.

Toate maşinile de intervenţie au fost repartizate serviciilor de ambulanţă şi cele SMURD de la nivel naţional. De altfel, MS a încheiat un acord - cadru pe 4 ani pentru achiziţia de ambulanţe care va permite înlocuirea, treptată, a ambulanţelor uzate, cu peste 300.000-400.000 km parcuşi, ce urmează a fi casate.

Elicopterul destinat intervenţiilor din zona Moldovei urmează să intre în activitate în aproximativ 3-4 săptămâni, după finalizarea pregătirii si a orelor de anduranţă.

Re]eta electronic\, în aten]ia CNAS

“Controleaz\-]i diabetul!”

O parte din problemele tehnice înregistrate la începutul perioadei de probă privind reţeta electronică au fost rezolvate, a declarat dr. Marius Filip, medic şef CNAS, pentru Agerpres.

Potrivit specialistului, până la 24 iulie au fost prescrise şi validate 46.729 de reţete, dintre acestea 43.888 au fost reţete online, 2.756 prescrise clasic, la cabinetul medicului, 85 tot clasic, la domiciliul pacienţilor, iar de farmacii au fost eliberate 24.185.

De asemenea, medicul şef a adăugat că pe primele locuri în ceea ce priveşte eliberările de reţete electronice se situează Bucureşti, Dâmboviţa, Cluj, Iaşi, iar judeţele codaşe sunt Sibiu, Bistriţa Năsăud, Brăila, Galaţi.

Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (SRDNBM) a lansat campania naţională “Controlează-ţi Diabetul!”, o măsură de luptă împotriva acestei afecţiuni.

Potrivit organizatorilor, anul acesta, campania va cuprinde două acţiuni. Acestea se vor desfăşura în Constanţa, în perioada 7-8 iulie, şi în Oradea, între 10-14 noiembrie.

Fiecare campanie va cuprinde acţiuni destinate publicului larg (testări gratuite ale glicemiei şi ale hemoglobinei glicate, conferinţe de presă, evenimente destinate practicării sportului ca mijloc de prevenţie a diabetului) şi acţiuni pentru publicul profesionist (la fiecare manifestare se va organiza un simpozion, cu participarea speakerilor naţionali din domeniul diabetului).

Dr. R\zvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Director executiv: Silvia Ion, ion.silvia@pbsolutions.ro

Events Manager: Gabriel Caramal\u,

Abonamente:

gabriel.caramalau@pbsolutions.ro

Publica]ie lunar\ editat\ de:

Asistent Director executiv: Dana Buzurin,

abonamentemf@pbsolutions.ro

buzurin.dana@pbsolutions.ro

Foto: Cristi Chivu, Rare[ Avram

Referent marketing: Simona Dumitrescu, simo-

Dreamstime

na.dumitrescu@pbsolutions.ro

(Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucure[ti Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27) ISSN 2069 - 1114

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

3

Parteneriatul în medicina de familie Dr. Mihaela Cârmaciu GP Principal, Chelmsford, Essex Societatea Medicală Română UK (www.smruk.org) Responsabil SMR UK - contacte în medicina primară UK-România Înainte de înfiinţarea sistemului de sănătate publică Naţional Health Service (NHS) în Marea Britanie, în 1948, medicii de familie lucrau independent, exclusiv privat.

Dezvoltarea rapidă a sistemului şi cerinţele sale de a plasa medicina de familie ca fundament al sistemului de sănătate a necesitat eficientizarea şi modernizarea cabinetelor de familie. Ca urmare, tot mai mulţi medici de familie s-au grupat în parteneriate. Conform unui raport din 2011 al King’s Fund, numărul medicilor de familie care practică individual a scăzut cu 35%, de la 1.949 în 2004, la 1.266 în 2009. Conform aceluiaşi raport, în 2009 lucrau full time

32.111 medici de familie, în 8.228 de cabinete (excluzând rezidenţii în curs de training). Se preconizează că numărul medicilor de familie care vor lucra în grupuri de 5 sau 6 parteneri în cabinete moderne acreditate va creşte.

Avantajele parteneriatului în medicină de familie: l Pentru medic: - posibilitatea de a se înlocui reciproc când unul dintre colegi este în concediu; - posibilitatea de a discuta şi a găsi sprijin în legătură cu unele situaţii mai neobişnuite sau mai grele; - posibilitatea de a împărţi costurile cabinetului; - stimulare reciprocă în îmbunătăţirea cunoştinţelor; - dezvoltarea unor specializări ale partenerilor care pot fi complementare; - posibilitatea de a împărţi orele de deschidere a cabinetului şi vizitele la domiciliu între parteneri. l Pentru pacienţi, posibilitatea de a alege un anume medic (femeie sau bărbat, un medic cu o anumită specializare etc.); posibilitatea de a cere o a doua opinie;

Noua Lege a Sănătăţii, în dezbatere publică Aveam nevoie de această lege. În prezent, sistemul sanitar este centralizat şi hiperreglementat. Un asemenea sistem necesită un control puternic.”

Dr. Vasile Cepoi, ministrul S\n\t\]ii Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România a fost publicată pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la secţiunea Reforma în Sănătate.

Conform proiectului de act normativ, principalele modificări din sistem vizează reorganizarea sistemului de asigurări de sănătate, organizarea şi funcţionarea spitalelor, precum şi creşterea controlului calităţii servicii şi creşterea rolului Ministerului Sănătăţii în monitorizarea şi controlul politicilor de sănătate.

Potrivit ministrului Sănătăţii, dr. Vasile Cepoi, propunerea legislativă are `n vedere reducerea dezechilibrului financiar şi regândirea organizatorică şi funcţională a întregului sistem sanitar, proiectul de lege propunând un model care să crească baza de colectare a contribuţiilor de asigurări de sănătate, să asigure utilizarea eficientă a rersurselor financiare, păstrând eforturile contribuabililor în actualele limite. „Lipsa unui control induce un comportament incorect în sistem care este resimţit

atât de personalul medical, cât şi de către populaţie. De asemenea, sistemul acuză monopolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi lipsa de transparenţă a acestei instituţii, dar şi monopolul Ministerului Finanţelor Publice în colectarea şi alocarea fondurilor către Sănătate. Nu în ultimul rând, nemulţumirea a crescut în rândul populaţiei pentru serviciile medicale, la fel ca şi nemulţumirea cadrelor medicale din sistem”, a declarat dr. Vasile Cepoi.

Reorganizarea sistemului de asigurări de sănătate este una dintre principalele schimbări. Potrivit MS, prin reorganizare se urmăreşte desfiinţarea monopolului CNAS şi a autonomiei în conducerea şi în administrarea Fondului naţional de asigurări obligatorii de sănătate (independenţa FNUASS prin scoaterea fondului de la bugetul consolidat). De asemenea, reprezentanţii MS au specificat faptul că asiguraţii vor avea controlul utilizării fondurilor din sănătate, nici un cetăţean nu va plăti mai mult la fondul de asigurări, iar asiguraţii vor putea încheia şi asigurări facultative.

l Pentru sistem, contractele asiguratorilor ar putea fi realizate cu parteneriatele, ceea ce ar reduce birocraţia; în acelaşi timp, medicii parteneri ar trebui să semneze contracte interne care să stabilească responsabilităţile fiecărui partener şi felul în care se distribuie profiturile sau pierderile cabinetului.

Un contract de parteneriat al medicilor de familie ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele puncte: - principii legate de obligaţiile partenerilor între ei, de acceptarea unui nou partener, de pensionarea altuia mai vechi, de concediere a unui partener nepotrivit; - principii legate de discriminarea între parteneri de orice fel; - principii legate de proprietatea cabinetului şi a echipamentului; - principii legate de finanţele partenerilor la business (împărţirea profiturilor şi a pierderilor, câştigurile suplimentare ale diverşilor parteneri, atitudinea faţă de posibile donaţii de la pacienţi sau familiile lor, detalii despre firma de contabilitate care ţine socotelile etc.); - principii legate de drepturile partenerilor: concedii de odihnă sau de studii,

maternitate, decesul unui partener, felul în care se iau deciziile în parteneriat, cine are o pondere mai mare în deciziile finale legate de diverse activităţi ale businessului; - principii generale de rezolvare a disputelor dintre parteneri.

Gruparea în parteneriate a mai multor cabinete de medicină de familie în România ar putea fi o alternativă bună în viitor, având în vedere avantajele descrise. Totuşi, buna înţelegere şi încrederea reciprocă dintre parteneri ar trebui să fie principiile de bază în formarea şi menţinerea unui parteneriat. (continuare `n num\rul urm\tor)

4

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

pe scurt Lipsa de medicamente, în atenţia Uniunii Europene

Primul ghid practic Ziua Mondial\ de profilaxie a Hepatitei Cu ocazia campaniei naţionale de informare şi educare “Să protejăm împreună copilăria”, Societatea Română de Pediatrie (SRP) a lansat primul ghid practic de profilaxie a bolilor infecţioase pediatrice din România.

Ghidul practic de profilaxie este un document util cu date despre bolile infecţioase frecvente în rândul copiilor şi recomandări de vaccinare. Potrivit SRP, documentul va sta la dispoziţia medicilor, având ca obiectiv educarea şi informarea corect\ a părinţilor cu privire la bolile infecţioase şi în ceea ce prive[te vaccinarea în rândul copiilor. „Ne dorim ca acest prim ghid practic de profilaxie s\ îi ajute pe medici în efortul lor de zi cu zi de a le oferi părinţilor cele mai bune soluţii de profilaxie şi îngrijire pentru copii. Cu toţii suntem preocupaţi de creşterea numărului de cazuri de îmbolnăviri datorate bolilor infecţioase în ultimii ani, precum şi de rata de mortalitate infantilă încă foarte ridicată în România.

Protecţia copiilor este în mare măsură şi responsabilitatea şi efortul de echipă al părinţilor, medicului pediatru şi medicului de familie, al asistentelor medicale şi moaşe-

lor, care trebuie să împărtăşească aceeaşi viziune asupra a ceea ce înseamnă un stil de viaţă sănătos pentru copil. Obiectivul acestui ghid este de a oferi acest numitor comun specialiştilor implicaţi în creşterea copilului, astfel încât părinţii să beneficieze de sprijin medical optim”, a declarat prof. dr.

Doina Azoicăi, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaşi, membru al comitetului de lucru al Recomandărilor de Vaccinare în Pediatrie.

De asemenea, SRP va lansa, în toamna acestui an, un program de training pentru asistente medicale şi moaşe, pentru ca acestea să poata fi un sprijin pentru proaspeţii părin]i în primele zile, nu numai în cadrul unităţii medicale, dar şi la domiciliu. Training-ul va conţine informaţii de ultimă oră, în linie cu cele mai bune practici la nivel internaţional, din zonele identificate ca fiind de maximă importanţă pentru părinţi. Scopul acestui program este să îi ajute pe aceştia, prin intermediul personalului calificat, să depăşească cu uşurinţă perioada de incertitudini, imediat după ce copilul este adus acasă de la maternitate şi să le ofere bebeluşilor lor cea mai bună îngrijire.

Ziua Mondială a Hepatitei (28 iulie) a fost marcată şi în România prin acţiuni de informare şi sensibilizare în întreaga ţară, organizate de Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO), în colaborare cu reprezentanţi ai autorităţilor locale şi naţionale, precum şi cu sprijin privat.

La iniţiativa WHA - World Hepatitis Alliance WHA (Alianţa Mondială pentru Hepatită), punctul central al evenimentelor desfăşurate cu această ocazie s-a concentrat pe manifestările prin care s-a încercat intrarea în Cartea Recordurilor, adunând cât mai multe persoane care să atragă atenţia că hepatita poate fi mai aproape decât conştientizează fiecare dintre noi, ducând mai departe mesajul adaptat după un cunoscut proverb japonez: „Nu văd, nu aud, nu vorbesc” despre acest „rău”, cum este boala hepatică.

Astfel, s-au alăturat voluntarilor APAH-RO zeci de clujeni şi peste o sută de bucureşteni, arătând că le pasă de semenii lor aflaţi în suferinţă, dar şi pentru a-i îndemna pe ceilalţi să se testeze. “Poate nu am fost mulţi, dar important este că am reuşit să mobilizăm

oameni aflaţi la o simplă plimbare prin parcurile din cele două locaţii în care au avut loc evenimentele de sincronizare, Cluj şi Bucureşti, să-şi aloce câteva minute din timpul lor, pentru o cauză umanitară până la urmă. Spunem asta pentru că gestul lor, preţ de cinci secunde, poate salva o viaţă. O persoană care află din timp că are ficatul bolnav se poate trata.

Aşa arată şi statisticile. Nu acelaşi lucru se poate spune în cazul celor care se prezintă la medic în stadii avansate ale bolii, precum ciroza sau cancerul la ficat.

Aşadar, vocea fiecăruia înseamnă mult. Le mulţumim tuturor celor care au înţeles acest lucru şi ni sau alăturat”, a declarat preşeditele APAH-RO, Marinela Debu.

Acţiunile APAH-RO din 28 iulie, prin sincronizări la Bucureşti (în Parcul Unirii) şi la Cluj (Piaţa Unirii), precum şi prin transmiterea mesajelor campaniei către populaţie, prin distribuirea de materiale informative, fac parte dintr-un proiect al Alianţei Mondiale pe Hepatite, în care România a intrat alături de alte 23 de ţări din întreaga lume, într-un efort comun pentru a diminua cât mai mult lista victimelor virusurilor hepatitice.

România, Polonia şi Bulgaria caută soluţii comune pentru asigurarea continuităţii în aprovizionarea cu medicamente, în special oncologice, a anunţat Ministerul Sănătăţii.

Ministrul Sănătăţii, dr. Vasile Cepoi, a participat în perioada 10-11 iulie 2012, la reuniunea Consiliului Informal de Sănătate al Uniunii Europene, organizat sub egida Preşedinţiei Republicii Cipru. Potrivit MS, în cadrul întâlnirii au fost reluate discuţiile cu miniştrii europeni ai Sănătăţii privind asigurarea cu medicamente oncologice ale unităţilor sanitare.

Ministrul Sănătăţii a avut o serie de întâlniri bilaterale cu miniştrii Poloniei, Belgiei, Finlandei, Bulgariei şi din Cipru, dar şi cu directorul regional al OMS şi cu Comisarul European. În cadrul acestora, ministrul român a accentuat nevoia unui schimb de experienţă privind reforma sistemului medical european, a sistemului de asigurări, dar şi problema lipsei de medicamente vitale pentru anumite tratamente. “În toate ţările există disfuncţionalităţi privind aprovizionarea cu medicamente, generate de cauze diferite, în special de lipsa materiei prime.

Am convenit să ne unim eforturile şi, împreună, să facem demersuri pe lângă producătorii de medicamente pentru rezolvarea situaţiei”, a declarat dr.

Vasile Cepoi.

Sistemul de asigurări, structurat pe pachete de servicii Sistemul de asigurări va fi structurat pe pachete de servicii, potrivit proiectului de Lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România, publicat pe siteul Ministerului Sănătăţii.

Contribuţia va asigura accesul asiguratului la pachetul de servicii de sănătate de bază (PSSB).

“Chiar dacă nu eşti asigurat, dar eşti cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid, ai drept de lungă şedere sau ai domiciliu în România, ai dreptul la pachetul minimal de servicii de sănătate (PMSS) care cuprinde servicii de sănătate finanţate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii, inclusiv pentru urgenţele medico-chirurgicale”, potrivit Ministerului Sănătăţii.

Noua formă a legii prevede şi un pachet social de servicii de sănătate (PSSS). Acest tip de pachet se va acorda asiguraţilor cu venituri mici şi persoanelor asistate social, pentru servicii de sănătate cu risc funcțional/vital, altele decât cele din pachetul de bază, decontate de la bugetul de stat.

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

info update Autorităţile locale pot înfiinţa centre medicale

Nou-născuţii înregistrează 40% din mortalitatea infantilă la nivel global Studiul “Zece ani de schimbări în supravieţuirea nou-născuţilor” realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii Internaţional a arată că este nevoie de mai multă implicare la nivel global pentru a spori şansele de supravieţuire a nou-născuţilor.

Potrivit studiului, deşi din 1990 s-a făcut un progres remarcabil în reducerea mortalităţii infantile, de la 12,4 milioane de copii la 7,6 milioane în 2010, acesta nu a fost acelaşi şi în cazul nou-născuţilor, principala cauză a deceselor nounăscuţilor fiind naşterile premature.

“Anual, în lume se nasc prematur aproximativ 15 milioane de copii, mai mult de unul la 10 naşteri. Mai mult de un milion dintre aceştia mor la scurt timp după naştere, în timp ce mulţi alţii sunt diagnosticaţi cu dizabilităţi fizice, neurologi-

ce sau educaţionale pe termen lung”, se arată în studiu.

Conform raportului global, şi în Romania cel mai mare număr de decese în rândul copiilor se înregistrează la nou-născuţi. Mortalitatea perinatală este influenţată de greutatea mică la naştere şi de anomaliile congenitale, nou-născuţii cu o greutate mai mică de 2.500 de grame prezentând un risc mai mare de deces. Greutatea mică la naştere a copiilor este dată de mai mulţi factori: malnutriţia sau starea precară de sănatate a mamei, lipsa controalelor prenatale şi a planificării familiale, vârsta mamei (36% dintre mame au născut primul copil înainte să împlinească 18 ani, iar vârsta medie a mamei la naştere este de 18 ani, cu mult sub media din populaţia generală).

Malpraxisul va putea fi gestionat de asigurator

stabilite cu exactitate responsabilităţile fiecărei instituţii în gestionarea cazurilor de malpraxis, fie că este vorba de spital, Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătăţii sau asigurator.

“Asiguratorul va prelua diferendul dintre pacient şi unitatea medicală. De asemenea, tot asiguratorul va fi obligat să acorde sume şi pentru despăgubirile morale, nu numai pentru cele materiale, aşa cum este situaţia în prezent. Am mai stabilit şi o serie de termene

Timpul în care pacientul poate fi despăgubit pentru o eroare medicală va fi redus, iar personalul medical asigurat va fi scutit de gestionarea directă a cazurilor de malpraxis în care a fost implicat, conform viitoarei Legi a Sănătăţii.

Proiectul de lege aflat în dezbatere publică propune noi reglementări la capitolul malpraxis. Potrivit Ministerului Sănătăţii, vor fi

Începând din luna iulie, centrele de sănătate multifuncţionale pot fi înfiinţate și de autorităţile locale.

La propunerea Ministerului Sănătăţii (MS), în şedinţa de Guvern, a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local.

Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura sumele necesare pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare, reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare, la care se adaugă şi sume pentru dotări cu aparatură şi echipamente medicale ale centrelor înfiinţate.

Conform actului normativ, înfiinţarea centrelor de sănătate multifuncţionale se poate face și de autorităţile locale care deţin management spitalicesc. Centrele nou constituite vor fi unităţi sanitare cu personalitate juridică, înfiinţate prin act administrativ al conducătorului autorităţii administraţiei publice locale, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii şi al clare în care pacientul va fi despăgubit. O altă noutate este aceea că, asigurătorul va avea obligaţia să propună rezolvarea neînţelegerilor mai întâi pe cale amiabilă”, a declarat dr. Vasile Cepoi.

Conform datelor furnizate de CMR, în cei 10 ani în care personalul medical s-a asigurat pentru apariţia posibilelor cazuri de malpraxis, au existat doar 5 despăgubiri, prin care au fost despăgubite doar daunele materiale, fără cele morale.

Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Până la aprobarea acestui act normativ, centrele de sănătate multifuncţionale puteau fi organizate numai ca unităţi fără personalitate juridică, în structura spitalelor judeţene, municipale sau orăşeneşti și asigurau servicii de sănătate prin cabinete medicale, spitalizare de zi și servicii de laborator. “În acest moment avem înfiinţate doar patru astfel de centre multifuncţionale în judeţele Argeș, Hunedoara, Vâlcea și Mehedinţi.

Prin aceast\ măsur\ urmărim creșterea numărului acestor unităţi care sunt structuri flexibile capabile să răspundă nevoilor de sănătate ale comunităţilor locale“, a declarat dr. Vasile Cepoi, ministrul Sănătăţii Potrivit MS, centrele de sănătate multifuncţionale vor avea o structură formată din cabinete de specialitate, spitalizare de zi cu 5 până la 20 de paturi, laborator de analize medicale de radiologie și de imagistică medicală, precum și alte structuri medicale fără paturi de spitalizare continuă. Acestea vor fi conduse de un director, personal contractual, funcţie ocupată prin concurs sau examen şi salarizată în condiţiile legii.

5 3

pe scurt Noi posturi în sistemul sanitar, deblocate Ministerul Sănătăţii intenţionează să deblocheze 2.766 de posturi din sistemul sanitar, în a doua jumătate a lunii august.

Pe site-ul MS, a fost postat proiectul de Hotărâre de Guvern privind ocuparea posturilor vacantate după 1 ianuarie 2012 de personal de specialitate medicosanitar, auxiliar sanitar şi personal de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare din unităţile sanitare din reţeaua MS şi unităţile sanitare al căror management a fost transferat la autorităţile administraţiei publice locale.

Potrivit MS, din cele 2.766 de posturi care vor fi deblocate la nivel naţional, 507 sunt repartizate medicilor, 1.218 asistenţilor medicali şi 928 de posturi pentru personal auxiliar (infirmieri, ambulanţieri, brancardieri etc.).

“Este vorba de posturile care s-au vacantat după 1 ianuarie 2012., astfel încât ocuparea acestora nu determină un impact financiar suplimentar deoarece sunt bugetate şi cheltuielile de personal aferente sunt prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate”, a declarat ministrul Sănătăţii, dr. Vasile Cepoi.

6

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Prescrip]ia medical\ electronic\ - nout\]i legislative Începând cu 2 iulie, prescripţia medicală electronică a intrat în vigoare: teoretic şi practic. Chiar dacă majoritatea medicilor de familie nu deţin încă soft-ul necesar, ori echipamente hardware performante, ori cititoare de bare, şi mai mult, cunoştinţele dobândite în fugitivele sesiuni de training iniţiate de casele judeţene, ei vor trebui să se adapteze în cel mai scurt timp noului sistem de prescriere.

Dan Florin Gîdiuţă consilier juridic www.medicalex.ro Cartea cabinetului medical

Ce este prescripţia medicală electronică?

Prescripţia medicală electronică (pme) este un formular utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru prescrierea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu.

Prescripţia medicală electronică poate fi: on-line sau off-line.

Prescripţia medicală electronică (on-line şi off-line) are două componente: l componenta prescriere - completată de medicul prescriptor: - pentru pme on-line, această componentă este formularul de prescripţie medicală în format electronic, completat de medic folosind o aplicaţie informatică dedicată, conectată la Sistemul informatic pentru prescripţia electronică al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prescripţia fiind validată şi înregistrată în formă electronică în sistem înainte de a fi tipărită; - pentru pme off-line, această componentă este formularul de prescripţie medicală în format electronic completat de medic folosind o aplicaţie informatică dedicată, neconectată la Sistemul informatic pentru prescripţia electronică al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, nevalidată şi neînregistrată în sistem. l componenta eliberare - completată de farmacist.

Ce formulare de prescripţie sunt utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate?

Formularele de prescripţie medicală utilizate de la 1 iulie 2012, în sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt: l formularul de prescripţie medicală electronică prevăzut în Ordinul comun MS/CNAS 674/252 din 28 iunie 2012 privind aprobarea formularului de prescripţie medicală electronică pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi a Normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularului de prescripţie medicală electronică pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu; l formularul de prescripţie medicală prevăzut în Ordinul comun MSP/CNAS nr.

832/302/2008 privind aprobarea formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală şi a normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală (nota: utilizabil doar până la 31 decembrie 2012 inclusiv!); l formularele de prescripţii pentru medicamentele stupefiante şi psihotrope prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006, cu modificările ulterioare.

Ce obligaţii revin medicului de familie odată cu implementarea sistemului prescripţiei medicale electronice?

În calitate de furnizor de servicii medicale în relaţia cu casa de asigurări de sănătate, acestuia îi revin o serie de obligaţii, stabilite prin cadrul legal ce reglementează relaţia sa de furnizor de servicii medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Amintim în acest sens, cu titlu de exemplu: 1. Să respecte termenele de la care intră `n vigoare noul sistem Începând cu 1 iulie 2012 toţi furnizorii de servicii medicale şi medicamente sunt obligaţi să utilizeze prescripţia electonică.

Prin excepţie, până la 31 decembrie 2012 inclusiv, în situaţii justificate, prescrierea medicamentelor se poate face utilizând formularul de prescripţie medicală cu regim special off-line (nota - cel din Ordinul comun MSP/CNAS nr. 832/302/2008!), iar după această dată se utilizează numai prescripţia medicală electonică on-line şi off-line. Altfel spus, de la 1 ianuarie 2013, medicul este obligat să asigure numai utilizarea formularului de prescripţie medicală electronică.

Derogări: - prescrierea medicamentelor stupefiante şi psihotrope - se face potrivit normelor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.915/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificările ulterioare; - în prescripţia medicală electronică întocmită distinct pentru bolnavii cu diabet zaharat insulinotratat se prescriu şi testele de automonitorizare pentru bolnavii cu diabet zaharat insulinotratat, în condiţiile hotărârii Guvernului pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate şi ale normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate, aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

2. Să asigure utilizarea formularului de prescripţie medicală pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, care este formular cu regim special, unic pe ţară, numai dacă, din motive justificate, nu poate fi utilizată prescrierea medicală electronică. l nota: este vorba de formularul de prescripţie medicală cu regim special prevăzut în ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală şi a normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală 3. Să completeze formularul de prescripţie medicală electronică cu toate datele pe care acesta trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare. În cazul nerespectării acestei obligaţii, casele de asigurări de sănătate recuperează de la medic contravaloarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală prescrise, eliberate de farmacii în baza acestor formulare şi decontate de casele de asigurări de sănătate.

4. Medicul să nu prescrie unui asigurat medicamente în tratamentul ambulatoriu utilizând în acelasi timp prescripţia medicală electronică şi prescripţia medicală cu regim special.

5. Medicul să respecte durata pentru care se pot prescrie medicamentele durată prevăzută în contractul-cadru şi în normele metodologice de aplicare a acestuia, precum şi în hotărârea Guvernului pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate şi în normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate, aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

6. Să respecte următoarele reguli privitor la medicamentele prescrise: Pe acelaşi formular de prescripţie medicală electronică pot fi cuprinse denumiri comune internaţionale, denumite în continuare DCI, din toate sublistele A, B şi C, conform Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare (sublista B - mai puţin DCI-urile prescrise cu aprobarea comisiilor de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate; mai puţin DCI-urile prescrise pensionarilor care realizează venituri numai din pensii de până la 700 lei/lună; secţiunea C1 - mai puţin DCI-urile prescrise în bolile cronice cu aprobarea comisiilor de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate; secţiunea C2 - mai puţin DCI-urile prescrise în diabet zaharat, afecţiuni oncologice, stări post-transplant şi unele boli rare cuprinse în Programul naţional de diagnostic şi tratament pentru boli rare P6 - mucoviscidoză (P6.4), epidermoliza buloasă (P6.2), boli neurologice degenerative/inflamatorii - scleroza laterală amiotrofică (P6.5.2), sindromul Prader-Willi (P6.7); secţiunea C3).

Se va întocmi o prescripţie medicală electronică distinctă pentru anumite situaţii expres prevăzute de lege (ex. DCI-uri corespunzătoare medicamentelor specifice pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu diabet zaharat; DCI-uri corespunzătoare medicamentelor specifice pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu afecţiuni oncologice; DCI-uri din cadrul sublistei B, prescrise în regim de compensare 90% din preţul de referinţă pensionarilor care realizează venituri numai din pensii de până la 700 lei/lună. În situaţiile în care, pentru afecţiunile cronice de care suferă, asiguratul are nevoie de mai mult de 7 medicamente diferite, din subliste diferite/lună (nota: formularul de prescripţie medicală electronică prezintă doar 7 poziţii pentru prescriere), se pot elibera mai multe prescripţii medicale, cu respectarea limitelor de prescriere prevăzute de contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

5. Medicul să îşi asume reţeta electronică, semnând-o electronic. Dacă medicul nu deţine semnatură electronică, prescripţia se va lista pe suport hârtie şi va fi completată şi semnată de medicul prescriptor în condiţiile prevăzute în norme.

Important de semnalat este faptul că, în situaţia în care medicul de familie titular al unui cabinet medical individual are angajat medic de familie, în desfăşurarea activităţii acesta din urmă va utiliza semnătura electronică proprie pentru prescrierea electronică de medicamente. În situaţia în care titularul de cabinet este înlocuit de alt medic în baza unei convenţii de înlocuire, în desfăşurarea activităţii medicul înlocuitor va utiliza semnătura electronică proprie pentru prescrierea electronică de medicamente.

6. Să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale prescrise offline până cel târziu în ultima zi a lunii în care s-a făcut prescrierea off-line; în situaţia în care nu a putut fi pusă în aplicare obligaţia amintită anterior, medicul are obligaţia să raporteze casei de asigurări de sănătate în format electronic, la data prevăzută în contract/convenţie, prescripţiile off-line prescrie în luna pentru care se face raportarea.

Măsuri sancţionatorii: În cazul în care în derularea contractului/convenţiei se constată nerespectarea acestei obligaţii, se aplică sancţiunea advertismentului, pentru prima lună pentru care se constată nerespectarea obligaţiei din cadrul unui trimestru, urmată de diminuarea cu 10% a tarifului pe serviciu exprimat în lei în asistenţa medicală primară pentru a doua lună pentru care se constată nerespectarea obligaţiei din cadrul unui trimestru. Reţinerea acestei sume se va face din prima plată care urmează a fi efectuată pentru furnizorul de servicii. Dacă suma va depăşi prima plată, recuperarea acesteia se va realiza prin plata directă sau executare silită, în condiţiile legii.

7. Să introducă în sistemul informatic, în situaţia în care nu a fost îndeplinită obligaţia de la pct. 6, toate prescripţiile medicale prescrise off-line pâna cel târziu în ultima zi a fiecărui trimestru în care s-a facut prescrierea off-line sau are obligaţia să raporteze casei de asigurări de sănătate, la data prevăzută în contract/convenţie, în format electronic, prescripţiile offline prescrise în trimestrul anterior.

Aceasta prevedere se aplică începând cu trimestrul III al anului 2012.

Măsuri sancţionatorii - în cazul în care în derularea contractului/convenţiei se con-

stată nerespectarea acestei obligaţii se reţine o sumă egală cu contravaloarea prescripţiilor medicale electronice off-line neintroduse sau neraportate, prescrise în cadrul unui trimestru. Reţinerea acestei sume se va face din prima plată care urmează a fi efectuată pentru furnizorul de servicii. Dacă suma va depăşi prima plată, recuperarea acesteia se va realiza prin plata directă sau executare silită, în condiţiile legii.

Avantaje pecuniare pentru medic pentru eliberarea prescripţiei electronice?

Eliberarea prescripţiei electonice constituie activitate de suport, fiind inclusă în pachetul de servicii medicale de bază în asistenţa medicală primară (cap. III lit. G pct. 2 din anexa nr. 1 la Normele Co-Ca). În consecinţă, efectuarea unor astfel de servicii se plăteşte de către casa de asigurări de sănătate. În acest sens, ultimele modificări ale Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru prevăd expres că: - Suma cuvenită pentru serviciile a căror plata se realizează prin tarif pe serviciu exprimat în lei se acordă numai pentru semestrul II al anului 2012, astfel: 1. recomandare prescripţie medicală electronică on-line şi off-line: 1.1. recomandare prescripţii medicale electronice on-line şi off-line/medic cu listă proprie de asiguraţi pentru un număr de prescripţii reprezentând mai mult de 70% din numărul total al prescripţiilor medicale recomandate în cadrul unei luni - 100 lei/lună; 1.2. recomandare prescripţii medicale electronice on-line şi off-line/medic cu lista proprie pentru un număr de prescripţii reprezentând între 50% şi 70% din numărul total al prescripţiilor medicale recomandate în cadrul unei luni - 50 lei/lună.

2. eliberare card naţional de sănătate cu completarea datelor medicale - 5 lei/asigurat.

Eliberarea prescripţiei electronice reprezintă un serviciu inclus în plata pe serviciu, decontarea sa urmând să se facă prin tarif exprimat în lei.

Bibliografie: 1. H.G. nr. 578/2012 privind modificarea şi completarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010, publicată în M.Of. nr. 417/2012; 2. Ordinul comun MS/CNAS nr. 622/214/2012

privind modificarea şi completarea Ordinului MS/CNAS nr. 1.723/950/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2012 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010; 3. Ordinul comun MS/CNAS 674/252 din 28 iunie 2012 privind aprobarea formularului de prescripţie medicală electronică pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi a Normelor metodologice privind uti-

7

lizarea şi modul de completare a formularului de prescripţie medicală electronică pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu (M.Of. 439/2012); 4. Ordinul comun MSP/CNAS nr. 832/302/2008 privind aprobarea formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală şi a Normelor metodologice privind utilizarea şi modul de completare a formularelor de prescripţie medicală cu regim special pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, cu modificările şi completările ulterioare.

8

reporter mf

Interviu cu dr. Victor Olsavszky

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

„Medicul de familie trebuie să fie gate keeper-ul sistemului sanitar” Lansat în martie a.c., raportul NIVEL - “Evaluarea structurii şi furnizării asistenţei primare în România Un proiect pe baza de sondaj”, subliniază rolul important al medicului de familie în sistemul de sănătate. Mai multe despre raport, dar şi despre plusurile şi minusurile din medicina de familie am aflat de la dr. Victor Olsavszky, şeful Biroului pentru România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care speră ca acest raport să inspire reformele viitoare din domeniul asistenţei primare din România. te în mai multe ţari, Ucraina, Slovenia, Belarus, Kasakstan, România, ţările baltice, Slovacia (încă în curs) şi Olanda, au fost urmărite patru aspecte importante ale sistemelor de sănătate, aspecte ce ţin de politicile aplicate, de finanţare, de resurse umane şi de servicii. De exemplu, dacă facem o comparaţie, în Slovenia calitatea în servicii de asistenţă primară nu se regăseşte ca prioritate, în schimb în România este o prioritate, declarată de decidenţi şi regăsită în diverse documente oficiale. De asemenea, constatăm că atât în Slovenia, cât şi în România există un accent pus pe asistenţa primară. Se poate face o comparaţie şi între Olanda şi România, accentul fiind mult mai evident şi mai puternic. În acest raport au fost evaluate şi mecanismele de finanţare. Care au fost concluziile?

De data aceasta comparaţia dintre ţări devine puţin mai dificilă, pentru că există mecanisme de finanţare în funcţie de sisteme diferite. Nu putem compara din acest punct de vedere două sisteme care au mecanisme diferite. Însă putem compara analizând rezultatele. Raportul a scos în evidenţă faptul că există o finanţare relativ importantă pentru asistenţa primară. În schimb, raportul, prin chestionarele aplicate, a subliniat faptul că finanţare lasă de dorit. Nevoia de o finanţare mai mare a fost un punct comun tuturor celor trei grupuri chestionate pacienţii, decidenţii şi medicii de familie.

Interviu de Alexandra Pârvulescu Cum a fost realizat raportul NIVEL? Raportul este un proiect internaţional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), având co-parteneri Centrul Colaborat al OMS - NIVEL din Olanda. NIVEL este centru de calitate în servicii medicale al Olandei.

Există o intenţie pentru crearea unui asemenea centru şi în România, dar suntem abia în faza de proiect.

Centrul din Olanda a primit statutul de centru colaborator OMS pentru că s-au axat încă de la înfiinţare mult pe asistenţa primară şi în special pe medicul de familie/medicul de medicină generală. Inițiativa în reali-

zarea raportului NIVEL a venit ca urmare a parteneriatului între centrul din Olanda și OMS și ca răspuns la o serie de rezoluţii ale Adunării Mondiale a Sănătăţii şi ale comitetului regional pentru Europa, în care ni s-a cerut o serie de acţiuni în vederea întăririi rolului asistenţei primare în sistemele de sănătate din Europa.

Cum este pus accentul în România pe medicina primară, în comparaţie cu alte ţări?

OMS împreună cu NIVEL au dezvoltat un instrument de evaluare a asistenţei medicale primare - PECET (primary care evaluation tool), în urma căruia au fost dezvoltate trei chestionare. Prin aceste chestionare, aplica-

Care sunt progresele înregistrate în asistenţa primară?

Instrument PECET a fost aplicat pentru prima dată în România. Din păcate, a fost dificil să realizăm o comparaţie sau să vedem o evoluţie strict prin prisma acestui instrument. În schimb, au fost evidenţiate o serie de aspecte privind evoluţia în asistenţa primară prin intermediul chestionarele aplicate la cele trei categorii menţionate.

Toate categoriile au declarat că există progrese, chiar progrese importante. Cel mai importante progrese fiind înregistrate la nivelul medicinei de familie, şi anume faptul că medicii de familie sunt entităţi distincte, nu sunt angajaţi sau subangajaţi al unui sistem, au propria afacere. Prin comparaţie, este un lucru bun, dar are şi o serie de dezavantaje şi posibile dezavantaje. Din 1998 până în prezent, atât finanţarea medicinei de familie, cât şi rolul medicului de familie au înregistrat creşteri semnificative.

De altfel, trecerea de la un sistem bazat pe impozite la un sistem bazat pe contribuţii la asigurări de sănătate a determinat o consolidare a rolului medicului de familie. Medicii de familie din ţară reprezintă prima poartă de intrare în sistem. Dacă ar fi să comparăm cu alte sisteme studiate tip Belarus sau sistemele din ţările în care se foloseşte alt

mecanism de finanţare decât cel bazat pe asigurări, medicul de familie este important, `ns\ nu reprezintă calea de acces către sistem aşa cum este în România. Modul în care medicii de familie discută problemele profesionale este singulară în lumea medicală românească. Pe medicii de familie s-a făcut reformă, au marșat la reformă și au făcut reformă înainte de a fi obligați de cineva.

Ce a evidenţiat raportul în ceea ce priveşte pregătirea profesională a medicilor de familie?

Am constatat că există pregătire profesională de specialitate în rândul medicilor de familie. Vorbim de un sistem propriu al lor, de perfecţionare, de cursuri, de participare la diverse congrese şi conferinţe care sunt cotate cu puncte EMC, un sistem pe care noi îl apreciem a fi sănătos. De asemenea, raportul a evidențiat două aspecte. Și anume, faptul că există o discrepanță între pregătirea lor şi ceea ce trebuie să facă. În anumite cazuri, medicii de familie sunt mult mai pregătiţi decât ceea ce li se cere să facă. Pe de altă parte, pregătirea lor, de tip perfecţionare, nu ţine cont de nevoia lor reală, ci de dorinţa lor personală. Spre exemplu, dacă un medic de familie dorește să se perfecționeze în ceea ce privește o anumită procedură și urmează o serie de cursuri, ulterior procedura respectivă nu este practicată sau este practicată foarte puţin la cabinet.

Medicii de familie s-au adaptat cel mai rapid la schimbare, deşi au fost primii atinşi de reformă.”

Pachetul de servicii este generos, iar medicii de familie au foarte multe responsabilități. În sistem apare un paradox. Deşi medicul de familie este extrem de responsabilizat, foarte multe manevre pe care acesta ar putea să le facă în cabinet sunt de fapt preluate de medicii specialişti din spitale, lucru care implică o serie de costuri suplimentare.

Care sunt acele proceduri mai mult sau mai puțin practicate în cabinetele medicilor de familie? În urma chestionarelor aplicate în rândul medicilor de familie au fost evidențiate o serie de proceduri şi intervenţii, precum, unghie încarnată, chist sebaceu, sutură plagă, inserare de dispozitive intrauterine etc., proceduri care de altfel sunt realizate în cabinetele de medicina de familie din alte țări.

De asemenea, am constatat o diferenţă mare între practicile din rural şi cele din urban. În rural sunt efectuate mai multe

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

reporter mf

9

proceduri decât în urban. De exemplu, aplicarea de bandaj ghipsat în rural este o procedură realizată de 7,9% din medicii chestionați, iar în urban de 6,6%, examenul de fund de ochi, în rural de 7,9%, iar în urban de 7,1%, sutura plăgilor, în urban de 18%, în rural de 28%, şi lista poate continua. Prin urmare, medicii de familie din rural fac mai multe decât cei din urban, pentru că e mai greu să trimită un pacient pentru o simplă procedură la spital. Mai mult decât atât, lipsește stimularea financiară.

Cum credeți că poate fi atenuată discrepanța între asistenţa primară din rural şi cea din urban? În primul rând, `n rural medicul de familie trebuie s\ colaboreze cu autorităţile locale, dar și viceversa. Există într-adevăr excepţii, dar în raport domină această ruptură. Apoi ar trebui rezolvată problema de personal, atât în rândul medicilor, cât şi în cel al asistenţilor medicali care ar trebui să lucreze cu medicii de familie. Trebuie existe personal medical suficient astfel încât să fie asigurate servicii medicale și în zonele din rural, `ns\ pentru acest lucru este nevoie de atragerea personalului, de motivarea acestuia și, mai ales, de asigurarea de cabinete medicale. Pe altă parte nici pregătirea nu este ţintită, pentru a stimula apariţia seriviciilor într-o zonă cu un anumit specific.

Care sunt punctele slabe în medicina de familie din România?

Dezavantajul major este acela că medicii de familie lucrează singuri, având ca mod de organizare ceea ce se numește cabinet solo. Nu sunt organizați în grupuri de practică, cum este în Occident. Medicii de familie consideră această formă de organizare ca fiind un dezavantaj pentru că se pierd resurse. Explicaţia este simplă. Fiecare cabinet trebuie să aibă un anumit standard, trebuie să aibă un anumit spaţiu fizic, care să fie coordonat într-un anumit fel. Iar acest lucru presupune utilizarea de resurse financiare şi umane. Medicul de familie trebuie să asigure din propriile venituri resursele umane. Însă, într-un cabinet în care există un grup de practică, toate aceste lucruri sunt puse în comun. Ceea ce înseamnă că utilizarea resurselor pentru cheltuielile de mentenanţă devine mult mai eficientă, iar personalul medical este utilizat pentru serviciile de sănătate. Sigur că va creşte numărul de pacienţi, dar, în același timp cresc şi posibilităţile de împărţire a timpului şi a sarcinilor. În Olanda, spre exemplu, unde există astfel de practici, dacă un medic din grup se specializează sau are înclinaţie pentru un anumit tip de serviciu, atunci sarcinile se distribuie şi toată activitatea devine mai eficientă. Așadar, observaţia pe care o aduc experţii noştri se referă la modul de organizare – cabinetele solo, care nu reprezintă un avantaj, mai ales în urban.

Dar punctele forte?

Primul punct forte este faptul că medicul de familie reprezintă prima intrare în sistemul sanitar. De altfel, primul punct de contact cu sistemul trebuie să fie medicul de familie, iar raportul recomandă să nu se abdice de la acest principiu. Al doilea este faptul că în ultimii ani, atât declarativ, cât şi prin diverse acte normative, Ministerul Sănătăţii a pus asistenţa primară ca o prioritate. În Slovenia, spre exemplu, calitatea în asistenţa medicală primară nu se regăseşte în documente de oficiale.

Un al treilea punct forte este pregătirea profesională de calitate în medicina de familie - sistem de training şi de educaţie medicală continuă, sistem de stimulare de participare la educaţie. Şi faptul că medicii de familie sunt foarte bine organizaţi ca specialitate şi caută în permanenţă să îmbunătăţească statusul profesional este un alt punct important. Dacă facem o comparaţie cu alte specialităţi din ţară, ei sunt de departe cei mai avansaţi. Un alt aspect care trebuie

subliniat ca punct forte este faptul că medicii de familie au fost printre primii care au avut ghiduri. La capitolul ghiduri, există şi minusuri pe care raportul le-a scos în evidenţă. Mai puțin de jumătate din medicii de familie chestionați utilizează ghidurile. Şi mai trebuie adăugat faptul că ghidurile existente trebuie reactualizate. Prin comparaţie, Olanda are foarte multe ghiduri, iar cele existente sunt frecvent reactualizate, este un never ending story. În analiza asistenței medicale primare din România, raportul s-a axat pe comparația între state. Care sunt țările cu care ne putem compara?

Ne putem compara cu Ungaria, cu Bulgaria, cu Cehia și cu Polonia. Pentru dezvoltarea asistenței medicale primare de oriunde este nevoie de o viziune. Din păcate, sistemul de sănătate din România suferă pe acest plan, pentru că, până în acest moment, nu a avut un document strategic de dezvoltare în sănătate. Au fost aplicate multe reforme, dar reformele realizate nu se puteau înscrie neapărat într-o viziune strategică de lungă durată. Şi acest lucru îl recomandă OMS tuturor statelor membre, să aibă o viziune, un document de dezvoltare a politicilor pe termen lung. România a făcut puţin din toate: finanţare, întărirea asistenţei primară etc., dar toate la un loc ar trebui să ducă undeva.

Cu toate acestea, modul în care medicii de familie discută problemele profesionale este singulară în lumea medicală românească. Pe medicii de familie s-a făcut reformă, au marșat la reformă și au făcut reformă înainte de a fi obligați de cineva.

Care sunt recomandările raportului adresate decidenţilor?

Una dintre recomandările experţilor pentru decidenţi s-a referit la modalitatea de finanţare. Prin finanţare se poate face un acord fin al modului de comportament al medicilor de familie. Printr-o analiză a modalităților de plată, poți obține o serie de

efecte pentru sănătatea publică. Pe de altă parte nu este nevoie de un raport ca să ştii exact care sunt plusurile și minusurile din sistem, mai ales pentru decidenţii din sănătate care cunosc deja sistemul. De fapt, acest raport este o evidenţă ştiinţifică a asistenţei medicale primare.

Ce state europene au avut o dezvoltare strategică în asistența medicală primară? Țările nordice, Norvegia, Suedia și Finlanda sunt vârful de lance în acest domeniu. Dezvoltarea asistenței medicale primare a fost realizat simultan cu măsuri de prevenție și de promovare a sănătății și prin intermediul medicului de familie. Dacă la noi medicul de familie este rupt de celelalte serivicii de asistență socială, în ț\rile nordice el este integrat. Face parte din comunitate și lucrează cu aceasta, astfel încât guvernelor locale și centrale le este mai ușor să trimită resursele pentru promovarea sănătății. Exemplu cel mai elocvent este reprezentat de experimentul Karelia de la sfârșitul anilor ’70, unde populația a avertizat că există un procent mare de mortalitate în rândul bolilor cardiovasculare. La acest avertisment nu s-a răspuns prin înființarea unui institut al inimii sau a unei clinici cardiovasculare cu aparatură performantă, ci prin educarea populației. Timp de 20 de ani a fost aplicat un program privind un stil de viață sănătos prin care au fost schimbate obiceiurile unui întreg popor.

Care sunt tendințele în medicina de familie la nivelul Europei?

Tendința este de integrare a lor în structuri orizontale, de crearea de grupuri de practică care să cuprindă și specialiști.

Aceste tendințe vin și din nevoia de a controla costurile, deoarece costurile sunt în creștere. Din păcate, nu ne așteptăm ca în sănătate costurile să scadă. Speranța de viața este mai mare, numărul de pacienți cu bolile cronice este în creştere, iar cererile, mai ales pe segmentul de populație vârstnică, devin tot mai complexe. Așadar, pe

Medicii de familie reprezintă un vârf de lance în ceea ce privește reforma din sistemul sanitar.” acest segment nu este suficient serviciul pe care poate să-l ofere medicul de familie.

La nivel mondial rămâne recomandarea OMS, formulată încă din 1978 - asistența medicală primară reprezintă cheia în orice sistem sanitar. În acest domeniu trebuie investit. Toți guvernanții trebuie să-şi îndrepte atenţia spre asistența primară și să ajungă cu medicii de familie la un anumit standard calitativ. Medicul de familie este de bază indiferent în ce sistem organizațional funcționează. El trebuie să fie gate keeperul oricărui sistem de sănătate.

Care sunt proiectele OMS? În acest moment sunt două direcții importante ale OMS. Problema bolilor netransmisibile devine tot mai acută și creează probleme tuturor sistemelor de sănătate. De aceea, OMS are în vedere o strategie globală de control al bolilor netransmisibile, care, de altfel, a devenit o prioritate pentru toate statele membre din Europa. Confruntându-ne cu tranziția epidemiologică, s-a desprins nevoia de a ne concentra mai mult pe bolile netransmisibile. Partea de sănătate publică prin care noi vom reuși să contribuim la controlul bolilor netransmibile devine foarte importantă. De aceea, a doua strategie a OMS pune accentul pe sănătatea publică. Suntem interesaţi să analizăm cine, cât şi cum se implică, cât lăsăm pe umerii individului, cât poate să preia comunitățile.

Această strategie reprezintă al doilea element important al politicii generale al OMS Europa, la care se mai adaugă unul foarte punctual, și anume tuberculoza. Din păcate, tuberculoza face ravagii în Europa, iar România are nevoie de o intervenţie rapidă pentru că este pe primul loc în Europa în ceea ce prive[te inciden]a acestei boli.

10 6

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Wonca Council Meeting, un laborator pentru medicina de familie Dr. Rodica T\n\sescu Pre[edinte SNMF Ce este Wonca?

Wonca este un acronim pentru World Organization of National Colleges, Academies and Academic Associations of General Practitioners/Family Physicians, organismul internaţional professional care reuneşte asociaţiile profesionale, colegiile sau catedrele de medicină de familie din întreaga lume. Această organizaţie a luat fiinţă în Singapore în 1972.

Iniţial, familia Wonca număra 18 membri, astăzi există 97 de membri din 79 de ţări.

Wonca Europe este „ramura” europeană a Wonca şi reuneşte peste 4o de organizaţii naţionale.

Misiunea Wonca este aceea de a creşte calitatea vieţii oamenilor din întreaga lume prin îmbunătăţirea standardelor asistenţei medicale primare. Wonca doreşte să dezvolte medicina familiei, să crească rolul şi importanţa medicinei de familie, al medicului de familie, să îmbunătăţească pregătirea medicilor, să încurajeze formarea de formatori, să stimuleze cercetarea în medicină de familie, să atragă tinerii medici, să evidenţieze problemele specifice ale medicilor din zonele rurale şi izolate.

Tema Conferinţei de la Viena, „Arta şi ştiinţa medicinei de familie”, a dorit să sublinieze profunda legătură dintre medicină de familie şi artă - arta de a vindeca, arta de a aduce alinare, rămânând fideli ştiinţei şi medicinei bazate pe dovezi. Temele Wonca sunt în general o provocare, o abordare care să respecte aspectul ştiinţific şi spiritual, interdisciplinaritatea cu totul deosebită, abilităţile clinice

atât de necesare, dar şi relaţia specială medic-pacient. „Copacul Wonca”, sintetizând într-un întreg definiţia medicinei de familie, rolul ei, complexitatea ei, este definitoriu pentru noi toţi.

Ca o primă şi necesară precizare, medicina de familie (sau medicina generală) are, în sens European, în sensul legitimat de Wonca, un înţeles unic: amândouă definesc medici specialişti (sau echivalente ale acestei titulaturi) şi reprezintă medicii cu 6 ani de pregătire universitară generală şi 3 ani de pregătire specifică, vocaţională (sau variante echivalente).

De ce e importantă apartenenţa la Wonca?

Să nu credeţi că medicina de familie are probleme de identitate, probleme în a-şi găsi locul cuvenit în sistemele de sănătate, probleme în a-şi obţine respectul firesc numai în România! Probleme sunt în multe ţări, dar exemplele excepţionale din Marea Britanie, din Olanda, din Franţa încurajează celelalte societăţi în a merge pe drumul greu, dar firesc, al normalităţii. Împreună, colegi din toată Europa, încercam să definim cât mai bine un drum medicinei de familie. Împreună sperăm să convingem apoi decidenţii europeni că dezvoltarea unitară a asistenţei medicale primare este cheia stabilităţii şi eficienţei sistemelor de sănătate.

Ce este Council Meeting? În fiecare an, întâlnirea de la Council Meeting este un „aperitiv” al Congresului propriu-zis, dar şi un laborator mai mult sau mai puţin secret pentru strategiile necesare viitorului medicinei de familie.

Council Meeting al Wonca Europe reuneşte reprezentanţii societăţilor profesionale naţionale din ţările europene şi câte un observator din fiecare ţară. Consiliul Executiv al Wonca Europe are ca invitat de onoare pe preşedintele

Wonca World. În acest an, prietenul nostru, Richard Roberts, nu a putut participa, fiind în convalescenţă după o complexă intervenţie cardiacă. Wonca World a fost reprezentată de preşedintele ales (viitorul preşedinte Wonca World), tânărul profesor Michael Kidd (Australia).

Ce se discută la Council Meeting?

După un scurt cuvânt de bun venit, preşedintele Wonca Europe (Tony Mathie, pe care l-aţi cunoscut în martie 2011), a reluat pe scurt procesul verbal din 2011, de la Varşovia.

Imediat după acest moment, trezorierul Wonca a făcut un scurt raport financiar pentru 2011 (fiecare organizaţie membră plăteşte o cotizaţie importantă, de mii de euro, aşadar e firesc să existe o evidenţă strictă a cheltuielilor), menţionând ţările care sunt corecte spre doesebire de “codaşi”. Tot în raportul trezorierului sa discutat de burse şi de susţinerea organizaţiilor de tineret. A urmat raportul “reţelelor Wonca”, începând cu EGPRN, ramură pentru cercetare a Wonca. A existat în această reţea o preocupare deosebită pentru îmbunătăţirea îngrijirii bolilor cronice în medicina de familie, aportul educaţiei şi al cercetării.

A urmat raportul EURACT, ramură Wonca Europe pentru formarea de profesori şi formatori în medicină de familie. După întâlnirea din Portugalia şi Ierusalim a fost acceptat un plan de dezvoltare pentru 2012. Au fost acceptaţi 78 de noi formatori, dintre care 5 din Macedonia, un nou membru Wonca Europe. S-a decis o definiţie înnoită pentru medicina de familie pentru întâlnirea de la Viena.

Au fost şi întâlniri sponsorizate pentru formatori de diverse stadii.

Un important obstacol pentru întâlnirile necesare între universităţi, societăţi şi grupuri de lucru este acela legat de deplasări şi de cos-

Univ. prof. dr. Manfred Maier, dr. Tony Mathie, dr. Reinhold Glehr, dr. Gustav Kamenski

turile acestora.

Raportul EURIPA, ramură Wonca destinată zonelor rurale şi izolate a fost prezentat de invitatul nostru din 2011 (EURIPA - Sinaia), John Wynn-Jones, actualul preşedinte EURIPA. Tema esenţială a EURIPA este legată de “training şi educaţie pentru practică în rural”.

A fost prezentat şi forumul de succes de la Sinaia din 2011, întâlnirea din acest an din Insula Pag (Croaţia) şi au fost menţionate şi alte întâlniri viitoare, inclusiv aceea de la Timişoara, din septembrie 2012, cea de la Oradea din 2013.

A fost de asemenea prezentat Consiliului viitorul preşedinte EURIPA, Jose Lopez-Abuin din Spania, pe care l-am cunoscut la Forumul de la Sinaia. În fine, tinerii reprezentanţi Vasco da Gama (ramură Wonca pentru rezidenţi şi tineri practicieni de medicina familie) au prezentat raportul lor şi li s-a comunicat acceptul ca ei să fie observatori în conducerea Wonca. De altfel, în acest an, Vasco-da-Gama a avut un cuvânt greu de spus în programul întregii conferinţe. Amănunte despre mişcarea Vasco da Gama veţi putea citi în raportul prezentat de Raluca Zoiţanu, desemnată de România drept reprezentant VdGM. După o scurtă pauză, lucrările Consiliului au continuat cu împărţirea în patru grupuri de lucru, menite a trasa câteva elemente de strategie pentru viitorul medicinei de familie, câteva aspecte legate de definirea tuturor aspectelor ce ţin de specialitatea noastră. Fiecare ţară are un specific anume, dar asemănările sunt incomparabil mai mari şi nevoile principale sunt comune. S-a mai discutat despre soarta European

Journal of Medical Practice, o revistă importantă, dar care ar necesita cheltuieli suplimentare importante pentru fiecare ţară, dacă se decide păstrarea sa ca revistă tipărită. S-a propus trecerea în exclusivitate la varianta online, dar decizia încă nu a fost luată. În fine, SNMF a prezentat succesul realizat cu platforma de elearning: The Romanian National Society of Family MediciGK KGKHI CL$ HI DFJDK LeLearning Presentation and Partnership Proposal. În această prezentare am evidenţiat fluenţa cursurilor şi am invitat la parteneriat ţările prezente la consiliu, pentru realizarea unor schimburi avantajoase în ceea ce priveşte educaţia medicală continuă online.

Deja am primit oferta Croaţiei de a colabora în acest sens şi speram să dezvoltăm proiectul nostru.

Nu în ultimul rând, a fost acordată bursa “Montegut Scholarship 2012” şi a fost discutată oportunitatea colaborării cu UEMO. A fost prezentat şi premiantul competiţiei “Five Star Award”, un premiu prin care Wonca premiază un medic de familie care îndeplineşte simultan mai multe condiţii: este un foarte bun practician, un om de echipa, un lider performant, un creator de strategii şi politici de sănătate specifice MF, dar mai ales un foarte bun comunicator. În final, prin vot a fost stabilită destinaţia Conferinţei europene din 2016, la Copenhaga. Întâlnirea de la Council Meeting este întotdeauna istovitoare, ameţitoare prin cele 30 de feluri de a vorbi limba engleză, eterogenă, specială, pentru că are scopul încăpăţânat şi declarat de a dezvolta medicina de familie.

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

11 7

Raportul Vasco da Gama Movement Dr. Raluca Zoi]anu al\turi de omologi din celelalte ]\ri participante Dr. Raluca Zoiţanu Anul acesta, Viena a fost gazda preconferinţei Vasco da Gama Movement (VdGM), dedicată tinerilor şi viitorilor medici de familie (specialişti în primii cinci ani după obţinerea specialităţii şi rezidenţi). Preconferinţa a avut loc la 3-4 iulie, în paralel cu şedinţa Consiliului European VdGM. Ca în fiecare an, preconferinţa a fost un succes deplin. Au participat tineri medici de familie din 20 de ţări, mulţi dintre ei fiind prima dată prezenţi la o preconferinţă VdGM. Din păcate, nici în acest an nu au participat tineri medici de familie din România, în ciuda efortului SNMF de a găsi un participant printr-o preselecţie organizată în luna februarie.

Timp de două zile, împărţiti în patru grupe, cei peste 40 de participanţi au discutat pornind de la tema “Arta de a deveni medic de familie”. Concluziile dezbaterilor au fost prezentate de fiecare grup în ultima zi într-o sesiune plenară, la care au participat şi membrii Consiliului European VdGM şi invitaţii speciali: prof. dr. Michael Kidd (Australia), viitorul preşedinte Wonca World, dr. Francine Lemire (Canada), trezorier Wonca World şi dr. Carl Steylaerts (Belgia), trezorier Wonca Europe. În acest an, participanţii la preconferinţă au dat dovadă de foarte multă creativitate şi de abilităţi tehnice deosebite, prezentând concluziile dezbaterilor nu doar în PowerPoint sau pe flipchart-uri aşa cum s-a obişnuit în anii trecuţi, ci şi prin scurtmetraje realizate foarte profesionist, în ciuda timpului extrem de scurt disponibil pentru crearea lor! Toate prezentările vor fi disponibile pe site-ul www.vdgm.eu.

Creativitatea a fost poate descătuşată de “discursul vizionar” pe care dr. Carl Steylaerts l-a ţinut în prima zi a conferinţei, “Arta de a deveni medic de familie”. O explozie de idei, istorii şi metafore, prezentate cu ajutorul a trei membri ai Biroului Executiv VdGM (Harris, Sara şi Ana), discursul a captivat şi inspirat audienţa. Prin efortul grupului de imagine al VdGM, înregistrarea acestui moment va fi de asemenea disponibilă atât pe site-ul www.vdgm.eu, cât şi pe noul site Wonca Europe, www.woncaeurope.org, lansat în timpul conferinţei.

În finalul preconferinţei, prof. dr. Michael Kidd, viitorul preşedinte Wonca World, şi-a manifestat susţinerea faţă de Vasco da Gama Movement, iar în deschiderea conferinţei europene Wonca a lăudat participanţii la preconferinţă. În paralel cu preconferinţa VdGM a avut loc şi şedinţa anuală a Consiliului European VdGM, la care participă câte un reprezentant din fiecare ţară membră Wonca Europe, delegat de societatea profesională din ţara sa. Este al doilea an în care reprezint România în Consiliul European VdGM, în urma numirii ca reprezentant naţional de Societatea Naţională de Medicina Familiei, în iunie 2011.

VdGM este un exemplu minunat al viitorului măreţ pe care medicina de familie îl are în Europa, în mâinile tinerilor noştri medici”.

Prof. dr. Michael Kidd Un prim subiect de discuţie în şedinţă a fost numărul participanţilor la preconferinţă şi modalitatea de înscriere. În anii precedenţi, pentru a asigura o distribuţie egală pe ţări, societăţile naţionale au fost rugate să aleagă doar 1-2 participanţi. Înscrierea a fost astfel un proces închis, dar, pentru anul 2012, Wonca Europe a propus VdGM să schimbe modalitatea de acces pentru a facilita participarea tuturor celor care doresc. Astfel, pentru Viena a fost ales un procedeu mixt: până pe 15 februarie societăţile naţionale au fost invitate să aleagă câte un participant, apoi înscrierea a fost deschisă pentru toţi cei care au dorit. Numărul de participanţi în acest an a fost aproape dublu faţă de anul trecut şi s-a păstrat proporţia între ţări. Sa propus şi votat menţinerea acestui mod de înscriere şi pentru 2013, ţinându-se cont şi că anul viitor la Praga va fi o preconferinţă mondială, nu doar europeană, iar numărul aşteptat de participanţi este de aproximativ 100.

Au urmat apoi rapoartele de activitate ale grupurilor (departamentelor), prezentate de fiecare coordonator (membri în Biroul

Executiv VdGM). Grupul de imagine a fost foarte activ în anul precedent. VdGM are pagini noi şi active de Facebook, Twitter, iTunes, LinkedIn şi Youtube, iar site-ul vdgm.eu a fost actualizat constant. Grupul a aplicat cu două proiecte pentru Fondul Aniversar Wonca, însă fără succes. A realizat un videoclip pentru Ziua Mondială a Medicului de Familie.

Pentru promovare în timpul conferinţei europene a fost achiziţionat un stand în zona expoziţiei, au fost create tricouri şi cărţi poştale şi au fost propuse şi acceptate mai multe ateliere. A fost creată o pagină Wikipedia dedicată dr. Claudio Carosino, medicul de familie italian ucis de un pacient anul trecut, în memoria căruia VdGM oferă anual un premiu de 700 euro.

Grupul de educaţie şi pregătire pare să fi suferit de burn-out în ultimul an, după ce în 2010 a fost deosebit de activ prin realizarea unui studiu pe bază de chestionar la care au participat 10 ţări europene. Majoritatea membrilor s-au retras din grup în 2011, însă acum, la Viena, în urma preconferinţei, grupul a căpătat un suflu nou. 18 tineri medici au participat la întâlnirea grupului, s-au discutat idei noi de proiecte şi colaborarea cu EURACT. Grupul de schimburi de experienţă a acordat în ultimul an premiul Hippokrates şi premiul Claudio Carosino pentru doi tineri medici care au scris cele mai bune rapoarte în urma schimburilor de experienţă Hippokrates de două săptămâni. Danemarca, Elveţia, Marea Britanie şi Olanda au primit finanţare din partea Uniunii Europene prin programul Leonardo pentru schimburile de experienţă Hippokrates.

Majoritatea ţărilor membre VdGM au aplicat pentru fonduri însă anul acesta doar cele patru au avut succes. În ultimele 6 luni au fost încheiate 10 schimburi, pentru 11 încă nu s-au completat rapoartele, iar 4 schimburi au fost anulate în ultimul moment. În urm\toarele 6 luni sunt deja stabilite înc\ 22 de schimburi. De menţionat că şi tinerii medici din România pot participa la schimburi de experienţă în ţările europene (detalii pe snmf.ro/tineri), iar tinerii medici din alte ţări pot veni în cele două cabinete din România înscrise deja în program. Pentru a afla

cum poate fi un cabinet înscris ca gazdă în programul Hippokrates pot fi cerute detalii la adresa vdgm@snmf.ro. Alte schimburi de experienţă facilitate de Vasco da Gama Movement au fost cele realizate cu ocazia conferinţelor pentru tineri medici. De acestea au beneficiat în prima jumătate a anului şi patru tineri medici de familie români din Arad, Cluj, Bucureşti şi Constanţa. Rapoartele lor pot fi citite pe snmf.ro/tineri. Grupul de recrutare/relaţii externe a stabilit contacte cu IFMSA (federaţia internaţională a asociaţiilor studenţilor la medicină), pentru proiecte viitoare prin care studenţii să fie atraşi spre medicina de familie, dar şi cu alte organizaţii ale tinerilor medici de familie de pe alte continente (Spice Route - Asia de Sud, Rajakumar - Asia Pacific, Waynakay - America de Sud).

Grupul de cercetare a oferit şi în acest an premiul tânărului cercetător, care a constat în trei taxe gratuite de participare la conferinţa europeană Wonca şi prezentarea propunerilor de studii într-un atelier dedicat, la care au participat şi medici de familie cu experienţă în cercetare. În acest an au fost şase candidaţi, dintre care unul din România, dr. Andreea Varga din Târgu-Mureş. Grupul consideră că numărul mic al candidaţilor demonstrează nevoia unei promovări mai bune a competiţiei şi adăugarea unui premiu suplimentar de 500 euro primului clasat. În cadrul conferinţei europene, grupul de cercetare a realizat un atelier comun cu EGPRN despre scrierea articolelor ştiinţifice în scopul publicării.

Un alt punct pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului a fost propunerea fostului preşedinte VdGM, Sven Streit (Elveţia), de a realiza un fond VdGM dedicat susţinerii financiare pentru tinerii medici care doresc să participe la preconferinţă însă sunt împiedicaţi din motive financiare. Astfel VdGM ar urma să ofere burse pentru preconferinţă începând de anul viitor. Fondul ar urma să fie alimentat prin donaţii ale societăţilor naţionale, în mod

voluntar. Propunerea a fost votată de Consiliu în unanimitate. Prima ţară care a donat deja suma de 1.000 euro a fost Elveţia.

Wonca Europe a solicitat VdGM numirea unui membru permanent în Biroul Executiv al Wonca Europe. Acesta va fi pentru următorii trei ani Harris Lygidakis, noul preşedinte VdGM. Iniţial, reprezentantul VdGM în Biroul Executiv Wonca Europe va avea statut de observator, însă din 2015, când se va schimba statutul Wonca Europe, va dobândi şi drept de vot.

Ultimul punct pe ordinea de zi a fost alegere a trei noi membri în Biroul Executiv VdGM. Aceştia sunt Raluca Zoiţanu (România) coordonator grup imagine, Greg Irving (UK) - coordonator grup cercetare şi Marcus Schmidt (Germania) - secretar.

Activităţile VdGM în timpul conferinţei europene Wonca au fost variate şi au oferit tinerilor medici care nu au participat la preconferinţă ocazia să afle despre VdGM. Atelierele dedicate tinerilor, întâlnirile grupurilor VdGM, discuţiile la standul VdGM (care a fost cel mai vizitat şi animat stand al expoziţiei) şi programul social dedicat acoperit cele 3 zile ale conferinţei. Un moment deosebit a fost discursului “keynote”, onoare oferită de obicei unor personalităţi.

VdGM a cerut ajutorul Wonca Europe şi astfel a rezultat un keynote deosebit, susţinut de şase persoane: un “dialog al generaţiilor”, între trei seniori (Carl Steylaerts trezorierul Wonca Europe, Luisa Pettigrew - reprezentanta UK în Consiliul Wonca Europe şi Michael Kidd - viitorul preşedinte Wonca World) şi trei juniori (Christian Schiller - Austria, Raluca Zoiţanu Romania şi Mario Malnar - Croaţia), pe tema “Arta de a fi medic de familie”.

Următoarea preconferinţă VdGM va avea loc între 24-25 iunie 2013 la Praga şi va avea participanţi de pe toate continentele. O ocazie excelentă pentru a cunoaşte sisteme şi culturi diferite, dar şi de a lega prietenii şi stabili contacte pentru proiecte viitoare!

Dr. Carl Steylaerts `n plin\ demonstra]ie a discursului s\u vizionar

162

puls SNMF

Viena - Conferinţa Europeană WONCA 2012 Dr. Sandra Adalgiza Alexiu Secretar SNMF Deloc surprinzător, titlul Conferinţei Europene de Medicina Familiei din acest an a reunit două elemente fundamentale ce definesc specialitatea noastră. Într-un context cu totul deosebit, îngemănarea între ARTĂ şi ŞTIINŢĂ a fost elementul de bază în organizarea evenimentului din acest an.

Diferită de celelalte ediţii, Conferinţa din acest an a fost o împletire rafinată între cele două caracteristici. Programul, începând cu lecturile de deschidere - adevărate evenimente - şi continuând cu simpozioanele, atelierele, prezentările - poster, sesiunile de dezbateri, a fost gândit ca o întrepătrundere permanentă între medicina ca artă şi medicina ca ştiinţă.

Sigur că pentru această abordare cu totul deosebită a temelor Conferinţei, comitetul de organizare este de felicitat! Prof. univ. dr. Manfred Maier, preşedintele Comitetului de Organizare, dr. Tony Mathie, preşedintele WONCA Europe, dr. Reinhold Glehr, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei Austriece (ÖGAM) şi dr.

Gustav Kamenski, preşedintele conferinţei WONCA-Europe 2012 sunt adevăraţii autori ai acestui regal artistico - ştiinţific.

Iona Heath, (vezi foto) preşedinte al RCGP (Colegiul Regal de Medicina Familiei) a susţinut o prezentare excepţională despre “Arta de a nu face nimic”. Titlul - extrem de incitant, să recunoaştem, dar şi notorietatea doamnei, o personalitate internaţională, au umplut sala de curioşi. Am stat nemişcaţi în faţa unei pledoarii surprinzătoare despre arta de a nu face rău, de a nu tulbura echilibrul precar al fiecărui pacient - fie el doar într-o consultaţie preventivă ori într-un stadiu

Iona Heath terminal - decât cu manevre strict necesare, în limitele eticii şi ale bunului simţ, rămânând oameni înainte de a fi simpli furnizori de servicii medicale. Pe slide-uri s-au succedat numai fotografii şi citate ale unor celebrităţi care au avut şansa sau neşansa de a fi pacienţi, în timp ce cuvintele Ionei alunecau treptat dinspre citat către sfatul unui înţelept către mai tinerii discipoli din sală, spre a nu se lăsa supuşi în totalitate modernizării forţate a medicinei şi a rămâne întâi de toate oameni cu simţuri ascuţite şi cu abilităţi empatice.

Carl Steylaerts, trezorierul Wonca Europe şi coordonatorul paginii de web, a fost cel care a încheiat Conferinţa cu o prezentare specială. El a coordonat o punere în scenă inedită a unui dialog între generaţii, un transfer de artă şi ştiinţă între medicii cu experienţă şi medicii aflaţi la început de drum, arta de a deveni un bun medic de familie. Fiecare din personajele acestei piese

Sesiunea de postere Dr. Daciana Toma

A fost şi a trecut…dar merită povestit! În materialul următor voi încerca să redau câteva detalii generale despre ce presupune o sesiune de postere, cu accent pe particularităţile sesiunii de la Viena, iar apoi, experienţa personală legată de sesiunea de postere din cadrul Conferinţei.

Ce este o prezentare poster şi de ce am alege acest mod de a ne face cunoscută munca?

Prezentarea poster este un gen de prezentare primară a rezultatelor ştiinţifice, specific acestui tip de prezentare este rolul pe care îl joacă factorul vizual, determinat de cadrul limitat de prezentare (în general, o coala de tip A0), în care trebuie să cuprinzi esenţa proiectului.

Adică, ai un format dat, standard, în care trebuie să încadrezi atât partea de text, care trebuie să fie cât mai succint, dar care totuşi să ofere suficiente date astfel încât cel care priveşte posterul să înţeleagă care a fost scopul lucrării, care au fost metodele aplicate, care au fost rezultatele şi care e importanţa acestora pentru practica medicală.

Desigur, pentru a atrage atenţia asupra posterului, titlul va fi formulat cât mai atractiv, iar imaginile folosite în cadrul posterului vor fi cât mai sugestive.

Un alt avantaj al prezentării poster îl constituie posibilitatea de a interacţiona direct cu cei interesaţi şi de a avea un feedback facil.

Cum structurăm un poster?

Secţiunile unui poster sunt: l titlul, autorii, detaliile de contact, date despre organizaţiile implicate în realizarea cercetării; l contextul cercetării (background-ul teoretic); l obiectivul - va fi menţionat obiectivul principal, precum şi cele secundare, dacă e cazul; l materiale şi metode folosite - datele furnizate vor fi formulate astfel încât studiul efectuat sa poată fi reproductibil la un moment ulterior, chiar şi de o alta echipă de cercetători. l rezultate - vor fi prezentatele rezultatele cele mai relevante ale studiului; l concluzii, comentarii şi bibliografie vor fi formulate concluziile la care s-a ajuns în urma efectuării studiului. Vor fi de asemenea formulate comentarii cu privire la de modul în care rezultatele obţinute pot aduce ceva nou în practica medicală, modul în care aceste rezultate pot fi folosite şi de către cine şi care este relevanţa în domeniu.

Câteva date tehnice: l dimensiunea standard a posterului este în general comunicată de către organizatori; l textul va fi scris cu caractere mari, care pot fi citite de la 0,5-1 m distanţă; l se prefera graficele în locul tabelelor; l informaţiile vor fi structurate de la stânga la dreapta şi de sus în jos pe suprafaţa posterului; l să nu uităm să avem îndemână sisteme de fixare a posterului.

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

de teatru a întruchipat totodată un simbol, Ralucăi Zoiţanu revenindu-i rolul “Înţelepciunii”. Carl a încheiat pledoaria lui pentru contopirea între artă şi ştiinţă în paralel cu contopirea între generaţii, arătând ca în limba lui, ca şi în toate limbile germanice, medic se spune “Arzt” astfel încât apropierea medicinii de artă este cu atât mai evidentă. Între cele două puncte cheie, conferinţa a fost un tur de forţă de câteva zile, ca în fiecare an, cu multiple sesiuni în paralel, o preconferinţă dedicată tinerilor, o sesiune specială pentru membrii societăţii - gazdă (în limba germană), precum şi şedinţa consiliului european Wonca. Programul Conferinţei a fost structurat în sesiuni comune (keynotes), sesiuni paralele de prezentări, simpozioane, ateliere (workshops), prezentări de postere, şedinţe. Pentru cele câteva mii de participanţi este o adevărată provocare, aşa încât doar o bună cunoaştere a programului şi o organizare exemplară te pot ajuta să alegi ce este mai potrivit pentru tine, participant la o astfel de furtună profesională. Din fericire, având în mâini permanent un program “dintr-o privire” (o schemă precisă, scurtă, a sesiunilor), dar şi panouri luminoase imense şi indicatoare în centrul de Conferinţe, este imposibil să nu găseşti imediat sala unde se află prezentarea ta preferată.

Participanţii au avut la dispoziţie în mapa conferinţei, un stick de memorie cu toate rezumatele sutelor de lucrări şi postere, iar caietul conferinţei a inclus, pe lângă datele organizatorice (locaţie, planul amănunţit al tuturor etajelor centrului de conferinţe cu denumirile sălilor pe coduri de culori, hartă, descrieri ale transportului în comun), scurte explicaţii despre keynote-speakeri, programul pe zile, in extenso, precum şi indexul autorilor.

Trebuie să remarc întrepătrunderea excepţională a temelor medicale cu cele artistice, astfel încât titlul conferinţei a fost pe deplin justificat. Am participat - de exemplu - la un atelier de o oră şi jumătate Cum se desfăşoară prezentarea propriu-zisă a posterului? În cadrul unei sesiuni de postere se disting 3 “timpi”: l organizatorii menţionează intervalul orar în care se face postarea materialelor, astfel încât vizitatorii să aibă la dispoziţie timp suficient pentru a viziona posterele din cadrul evenimentului; l se menţionează intervalul orar în care comitetul responsabil de această sesiune este prezent la fiecare secţiune de postere în parte, ocazie cu care fiecare autor are posibilitatea ca pe parcursul a 3 minute să îşi prezinte materialul. După scurta prezentare au loc discuţii pe marginea lucrării. Aceasta este perioada în care autorii sunt invitaţi sa stea fiecare în dreptul posterului pe care îl are de prezentat. l intervalul orar în care posterele pot fi ridicate.

Cum se pot rezuma în trei minute cele mai importante caracteristici ale lucrării? În primul rând trebuie să ţinem cont de faptul că în cele trei minute nu vom vorbi despre cercetarea în sine, ci despre ceea ce considerăm a fi deosebit de important în cadrul lucrării, aspectele asupra cărora vrem să atragem atenţia.

Cum s-a desfăşurat sesiunea de postere în cadrul Conferinţei Wonca? l Posterele acceptate au fost incluse în funcţie de specificul fiecăruia, într-una din cele 11 secţiuni: l Copii/adolescenţi - 22 de postere; l Vitamina D - 5 postere; l Prezentări de caz - 71 postere; l Review-uri/meta-analize - 29 de postere; l Cercetare clinică - 340 de postere; l Cercetare - 20 de postere; l Educaţie medicală continuă/training -

susţinut de doi formatori din Israel, care au început prin a ne prezenta trei lucrări de artă modernă din care ne-am ales fiecare tabloul preferat, apoi ne-au îndemnat la reflecţie pe marginea imaginii alese. Am schimbat apoi între noi impresii legate de ce a înţeles fiecare din tabloul ales. După un exerciţiu de acest fel de “încălzire”, a devenit evident că fiind mult mai înclinaţi către reflecţie, am putut folosi arta şi apoi descrierea narativă ca instrumente de îmbunătăţire a competenţei reflective a formatorilor de medicina familiei.

Am ratat desigur multe abordări interesante datorită plasării lor în paralel, de aceea e bine să studiezi foarte atent dinainte programul ca să alegi în cunoştiinţă de cauză, pentru că este aproape imposibil să alegi atunci când ai la dispoziţie şaisprezece săli în paralel.

Evident că în patria valsului nu au putut lipsi momentele artistice, iar audierea orchestrei medicilor într-un concert de o virtuozitate care nu întrece cu nimic orchestra noastra similară, nu a făcut decât să adauge valoare artistică Conferinţei speciale din acest an. În fiecare an regret că nu sunt mai mulţi medici de familie români la Conferinţa europeană, care să se bucure pentru câteva zile de un eveniment cu totul special. Locaţiile din ultimii ani au fost mai apropiate de noi, cu toate acestea puţini medici de familie români trimit lucrări, rezumate pentru simpozioane sau postere ori participă la Conferinţă. Mai puţin de douăzeci de români au fost în acest an la Wonca. În anul următor, Conferinţa europeană se va suprapune peste cea internaţională.

Conferinţa va aduna la Praga medici de familie din toată lumea. Vă invit să va faceţi de acum planuri de călătorie într-o capitală de poveste, unde, în premieră, transportul în comun va fi gratuit pe perioada Conferinţei doar pe baza ecusonului de participant - un prilej grozav pentru turişti să colinde frumosul oraş!

26 de postere; l Sănătate mintală - 10 postere; l Artă - 16 postere; l Postere “one-slide - 5 minute presentation” - 40 de postere; l Raporturi de ţară - 21 de postere; l Postarea lucrărilor s-a făcut începând de miercuri, 04.07.2012, până joi, 05.07.2012, la ora 10.30.

Prezentarea posterelor a avut loc la momente diferite şi în zile diferite, în funcţie de secţiunea din care făceau parte, lucru menţionat în programul Conferinţei. Temele abordate în cadrul diferitelor secţiuni au fost foarte variate şi interesante. Interesante erau atât modul în care erau prezentate, cât şi modul în care au fost concepute.

Aşa cum ne-au obişnuit, colegii din România au fost prezenţi în cadrul sesiunii de postere cu mai multe lucrări, încadrate la diferite secţiuni.

Voi menţiona câteva: l “Complianţa la terapia cu beta-blocante topice într-o cohortă de pacienţi geriatrici din România” - A.A. Matusz, R. Tănăsescu, S. Alexiu, C. Iftode - secţiunea “Cercetare clinică”. l “Aspecte specifice ale îngrijirii cronice pentru pacienţii cu diabet în România” - R. Necula, G. Macarie, R. Damian, S. Damian - secţiunea “Cercetare clinică”; l “Prevalenţa bolii arteriale periferice la pacienţii cu factor de risc (utilizând indicele gleznă-braţ) în România” - D. Toma, S. Alexiu, R. Tănăsescu - secţiunea “Cercetare” - acesta a fost de altfel posterul prezentat sub umbrela SNMF, fiind rezultatul unui studiu coordonat de SNMF. A fost o experienţ\ frumoasă şi instructivă, pe care am putea să o repetăm în cadrul evenimentelor la care participăm pe plan local.

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

13

IaĹ&#x;i, iunie 2012:

Studii despre managementul HTA ĂŽn medicina de familie Prima ConferinĹŁÄƒ InternaĹŁională a SocietÄƒĹŁii Române de Hipertensiune (SRH), desfăĹ&#x;urată la IaĹ&#x;i ĂŽn iunie 2012, a oferit posibilitatea medicilor de familie de a comunica o serie de rezultate ale unor cercetări proprii.

Dr. Răzvan Miftode

Statisticile medicilor de familie Sesiunea rezervată studiilor din medicina de familie a fost susĹŁinută de reprezentanĹŁii SocietÄƒĹŁii Medicilor de Familie din judeĹŁul IaĹ&#x;i Ĺ&#x;i moderată de dr. Rodica Tănăsescu Ĺ&#x;i dr. Răzvan Miftode. S-au prezentat rezultatele parĹŁiale din cinci studii realizate pe loturi de pacienĹŁi hipertensivi din urban Ĺ&#x;i rural.

gistrată la peste 50% din populaĹŁia cu vârstă de peste 35 ani; 2. prezenĹŁa circumferinĹŁei abdominale mari - factor de risc cardio-vascular independent; 3. conceptul talie hipertensivă - etapă precoce ĂŽn depistarea persoanelor la risc de a dezvolta patologie cardiovasculară.

Cea mai importantă dintre concluzii a constat ĂŽntr-o propunere sintetică de algoritm de evaluare a pacientului cu sindrom

5 0LIWRGH $ 6PăX Ä

Ä

Lucrarea “HTA - statistici neconvenĹŁionale ĂŽn cabinetul medicului de familieâ€? (autori dr. Antoaneta Smău Ĺ&#x;i dr. Răzvan Miftode) a oferit câteva din concluziile unei cercetări asupra a 834 pacienĹŁi cu HTA provenind de la două cabinete MF. Datele parĹŁiale ale studiului arată că: 1. prevalenĹŁa HTA este de peste 25%; 2. 87% din pacienĹŁii cu HTA prezintă patologie asociată; 3. peste 70% au o durată a bolii de peste 5 ani.

Activitatea medicilor ĂŽn monitorizarea bolnavilor cu HTA este subliniată de faptul că peste 60% au fost diagnosticaĹŁi prima dată la cabinetul MF sau că mai mult de 50% din consultaĹŁiile/an s-au acordat pacienĹŁilor cu HTA. Dr. Dana Popescu a prezentat cercetarea â€?Sindromul metabolic la nivelul unei comunitÄƒĹŁi ruraleâ€? (populaĹŁie = 3.248) cu rezultate foarte interesante pentru practică Ĺ&#x;i statistică medicală: 1. excesul ponderal/obezitatea este ĂŽnre-

metabolic. Rezultate interesante s-au regăsit, de asemenea, ĂŽn studiul transversal pe 175 pacienĹŁi realizat de dr. Iuliana Popa: â€?MedicaĹŁia pacientului hipertensiv: o altă perspectivăâ€? . Diureticele rămân prima opĹŁiune de tratament, iar inhibitorii de angiotensină devansează blocanĹŁii canalelor de calciu ca frecvenĹŁÄƒ de utilizare.

TendinĹŁe ĂŽn prevalenĹŁa HTA Studiile dr. Doina Bunescu (“Controlul hipertensiunii arteriale Ĺ&#x;i riscul cardiovascular globalâ€?) Ĺ&#x;i dr. Anca Deleanu (“TendinĹŁe ĂŽn prevalenĹŁa HTA Ĺ&#x;i altor factori de risc la populaĹŁia unui grup de practică din IaĹ&#x;i, 2000-2012â€?) sintetizează peste 10 ani de muncă de ĂŽnregistrare, prelucrare Ĺ&#x;i analiză a peste 1.000 de pacienĹŁi cu HTA. Cercetarea dr. Doina Bunescu, realizată pe 219 pacienĹŁi cu vârsta ĂŽntre 40-90 de ani, cunoscuĹŁi cu hipertensiune arterială, concluzionează: 1. mai puĹŁin de jumătate din pacienĹŁii trataĹŁi (47,7%) reuĹ&#x;esc să atingă Ĺ&#x;i să-Ĺ&#x;i

ĂŽn studiul SEPHAR II se constată următoarele: - prevalenĹŁa HTA a rămas la valori similare celor din anul 2005 (40,4%); - scăderea semnificativă a cazurilor nou diagnosticate (12,3%); - creĹ&#x;terea numărului de hipertensivi cunoscuĹŁi (28,1%) Ĺ&#x;i trataĹŁi; - ĂŽmbunătÄƒĹŁirea ratei de detecĹŁie a HTA ĂŽn ultimii 7 ani; - dublarea prevalenĹŁei diabetului zaharat (18,2%) Ĺ&#x;i a dislipidemiei (81,3%) la pacienĹŁii cu HTA faĹŁÄƒ de situaĹŁia de acum 7 ani.

Sursa: Info HTA, nr. 1, iunie 2012

Ä

QU FRQVXOWDÄ

UHÄ

menĹŁină valorile tensiunii arteriale ĂŽn limite normale; femeile Ĺ&#x;i persoanele vârstnice au un control mai precar al tensiunii arteriale; 2. doi din trei pacienĹŁi cu risc cardiovascular crescut sau cu diabet zaharat au tensiunea arterială peste valoarea recomandată; 3. optimizarea stilului de viaĹŁÄƒ, respectarea medicaĹŁiei recomandate, implicarea pacientului ĂŽn planul terapeutic prin conĹ&#x;tientizarea bolii Ĺ&#x;i automonitorizarea tensiunii arteriale - sunt factori ce cresc Ĺ&#x;ansa de control al tensiunii arteriale.

Studiul realizat de dr. Anca Deleanu a fost pe un eĹ&#x;antion de 477 adulĹŁi, ales prin randomizare din pacienĹŁii unui grup de practică, Ĺ&#x;i care a fost monitorizat timp de 12 ani (2000-2007-2012) cu privire la evoluĹŁia factorilor de risc cardiovascular.

Rezultatele au aratat că: a. prevalenĹŁa HTA a crescut de la 23,7% ĂŽn 2000 la 53,7% ĂŽn 2012, iar a diabetului de la 2,7% la 15,9% (la populaĹŁia 37-77 ani); cifrele reflectă atât creĹ&#x;terea numărului de cazuri de boală odată cu ĂŽnaintarea ĂŽn vârstă, dar Ĺ&#x;i fenomenul de descoperire activă,

prin programul de screening, a unor cazuri existente, dar ignorate; b. o treime din bolnavii cu HTA asociază diabet zaharat sau afecĹŁiuni cardiovasculare, aproape jumătate sunt obezi Ĺ&#x;i trei sferturi au tulburări ale grăsimilor plasmatice; c. deĹ&#x;i fumatul a scăzut, ĂŽn ultimii 12 ani, de la 32% la 18%, acest obicei este ĂŽncă prezent la 1/3 din bărbaĹŁii hipertensivi.

Studiul concluzionează că identificarea tendinĹŁelor evoluĹŁiei factorilor de risc cardiovascular permite stabilirea unor strategii de prevenire a bolilor cardiovasculare.

Realizate profesionist, utilizând metode rafinate de prelucrare statistică, cele două studii demonstrează (la fel ca Ĺ&#x;i cele anterior prezentate) că ĂŽn medicina de familie se poate realiza cercetare de cel mai ĂŽnalt nivel Ĺ&#x;tiinĹŁific.

Pentru specialitatea de medicina familiei, participarea cu studii Ĺ&#x;i rezultatele comunicate la această manifestare de prestigiu au subliniat rolul esenĹŁial pe care-l are medicul de familie ĂŽn managementul bolii, dar Ĺ&#x;i potenĹŁialul Ĺ&#x;tiinĹŁific al acesteia, care poate fi fructificat ĂŽn continuare.

14

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Parazitozele intestinale

Parazitozele intestinale sunt afecţiuni frecvente în România şi în alte ţări europene, deşi se presupune că în aceste zone regulile de igienă sunt respectate cu minuţiozitate. Şef lucrări dr. Corina - Aurelia Zugravu Medic primar igiena alimentaţiei şi nutriţie, Doctor în medicină, Catedra de Igienă şi Ecologie Medicală UMF Bucureşti, ISPB Desigur, parazitozele nu sunt specifice copiilor, însă vârstele mici sunt cel mai des confruntate cu acest gen de afecţiuni.

Frecventarea unor instituţii de profil, care aduc laolaltă un număr mare de copii provenind din medii cu igiena foate diferită (creşe, grădiniţe, cămine), lipsa unei supravegheri atente din partea adulţilor, ca şi imposibilitatea respectării normelor stricte de igienă din motive obiective (vârsta prea mică pentru că individual să îşi poată însuşi aceste norme) sunt tot atâtea motive pentru care foarte ades identificăm parazitoze la copii, mai mult decât la adulţi. În lumea contemporană există condiţii favorizante şi în ceea ce priveşte transmiterea acestor parazitoze la indivizi de vârste mai mari. Astăzi suntem mult mai bine educaţi în ceea ce priveşte igienă, însă din păcate cei mai mulţi paraziţi ştiu să profite

Giardia intestinalis

de minime breşe create în apărarea noastră, făcând că numărul de cazuri de parazitoze intestinale să fie în continuare mare peste tot în lume. Ceea ce într-adevăr variază este tipul de paraziţi determinanţi ai afecţiunilor. În continuare ne vom referi doar la paraziţii frecvenţi în ţara noastră şi în general, în zona temperată, lăsând parazitozele tropicale în afară discuţiei.

Giardiaza Este produsă de parazitul Giardia intestinalis, (numită şi Giardia lamblia sau Giardia duodenalis), un protozoar flagelat.

Boala este întâlnită peste tot în lume, afectând 2% din adulţii şi 68% din copiii din ţările dezvoltate.

Procentul creşte în ţările în curs de dezvoltare, unde aproximativ 33% din oameni au Giardiază. Se estimează că 200 milioane de oameni se infectează anual cu Giardia. Într-o clasificare făcută de CDC (Center of Disease Control), Giardiaza este cea mai frecventă parazitoză din Statele Unite ale Americii şi cea mai frecventă cauza de diaree cronică la cei care călătoresc. Indivizii se conta-

minează ingerând chisturile Giardiei, prin intermediul apei sau al alimentelor. Transmiterea bolii este cauzată de chisturile rezistente ale parazitului (Yoder, 2010), deşi în fecalele purtătorilor se găsesc şi chisturi (cel mai des evidenţiaţi în fecalele non-diareice), şi trofozoiţi (vizibili la examenul coroparazitologic). Chisturile au o durată mare de supravieţuire în mediu (2-3 luni sub 10 grade şi o lună la 21 de grade). Odată ingerate, eliberează trofozoiţi (câte doi de chist) în intestinul subţire, aceştia, la rândul lor, rămânând liberi sau fixându-se de mucoasa intestinală. Pe măsura pasajului către colon, paraziţii se închistează şi apoi se elimină odată cu materiile fecale. Chisturile sunt deci agentul infecţios evacuat în scaun de persoanele purtătoare, ele putând elimina 1-10 miliarde de chisturi zilnic, timp de mai multe luni.

Aceasta nu înseamnă că este nevoie de un mare număr de chisturi pentru a dobândi boala. Doza infectantă este foarte mică, în jur de 10-25 chisturi. Ingestia a mai mult de 25 de chisturi determină îmbolnăvirea în 100% din cazuri. O

altă cale de transmitere a bolii este de la om la om (inclusiv prin practici sexuale diferite Escobedo, 2007) sau de la animal la om (importanţa animalului ca rezervor este neclară), cu toate că cele mai frecvente căi rămân apa şi alimentele contaminate.

Aproximativ 25% din adulţii care au în familie copii infestaţi ajung în scurt timp să fie şi ei parazitaţi.

Unii consideră că animalele sălbatice care trăiesc lângă ape (castorii) joacă un rol important ca rezervoare naturale. Tot ca rezervoare naturale sunt consideraţi câinele şi şobolanul. O problemă extrem de importantă în cazul Giardiei este aceea că ea poate scăpa frecvent dezinfecţiei uzuale a apei, inclusiv a celei din reţelele municipale.

Incubaţia parazitului este de 12 săptămâni (în medie 7 zile).

Frecvenţa maximă a îmbolnăvirilor este constatată în lunile de la sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Receptivitatea la parazitoză este generală, riscul de contaminare fiind mai mare la: cei care călătoresc în ţări unde afecţiunea este foarte frecvenţă, adulţi care îngrijesc copii mici, contacţi ai celor parazitaţi, indivizi care înghit apa contaminată, atât de la reţeaua urbană, cât şi din surse de apă netratata (lacuri, râuri), oameni care vin în contact cu animale parazitate, homosexuali (Hoque, 2001, Stuart, 2003). Durata semnelor şi simptomelor este de circa 1-2 săptămâni, însă numeroase cazuri evoluează mult timp asimptomatic.

Boala acută se manifestă de regulă prin: diaree, balonare, scaune steatoreice, crampe abdominale, disconfort în abdomenul superior, greaţă, vărsături care pot determina deshidratare (Robertson et al., 2010). Multe alte manifestări sunt citate cu o frecvenţă mai redusă: semne alergice, cum ar fi urticaria, eritemul multiform, bronhospasmul, artritele reactive; afectarea tractului biliar; intoleranţa brusc instalată la lactoză; malabsorbţia lipidelor şi vitaminelor A şi B12 (Hill, 2001). În timp, se poate constata astenie, anorexie, scăderea în greutate (la aproximativ 50% din cazuri), încetinirea dezvoltării neuropsihice şi fizice a copiilor, malnutriţie (Botero-Garces et al,

2009). De foarte multe ori, faza acută se poate rezolva, simptomatologia revenind după o perioadă de latenţă. Trebuie însă subliniat că multe cazuri de giardioza evoluează inaparent, fără manifestări evidente clinic, indivizii respectivi, nediagnosticaţi şi netrataţi reprezentând un adevărat izvor de parazit pentru cei din jur.

Manifestările polimorfe nu permit diagnosticul exclusiv clinic al Giardiazei, acesta fiind completat cu examene adecvate de laborator. Se impune efectuarea coproculturii (cel puţin 3 probe recoltate la intervale de două zile, deoarece chisturile pot fi excretate intermitent, mai ales la cei care poartă de mult timp parazitul). Astăzi avem la dispoziţie şi teste de determinare a antigenelor de Giardia în materiile fecale, ca şi de determinare a anticorpilor serici anti-Giardia. Înainte de a trece la următorul parazit, aş dori să amintesc câteva reguli de tratare a apei care se adresează în mod particular distrugerii chisturilor de Giardia.

Astfel, chisturile de Giardia sunt mai rezistente la acţiunea clorului, de aceea apele bănuite a fi contaminate trebuie tratate cu doze mai mari şi un timp mai îndelungat.

Dacă se foloseşte apa netratată, ea trebuie fiartă sau filtrată.

Chisturile sunt sensibile la tratament termic, se distrug în 10 minute la 54 de grade şi într-un minut la 100 de grade). Există filtre speciale pentru curăţirea apei de chisturi, însă cei care le utilizează trebuie să ţină seama de faptul că ele se adresează exclusiv Giardiei, fiind ineficiente pentru chisturile altor paraziţi, care au dimensiuni mai mici (de exemplu Cryptosporidium).

Ascaridiaza (“limbricii”) Este determinată de geohelmintul Ascaris lumbricoides, cel mai frecvent întâlnit vierme din familia nematodelor. Se estimează că în jur de 1,2 miliarde de oameni sunt infestaţi cu ascarizi, în întreaga lume. Desigur, frecvenţa ascaridiazei este mare în zonele tropicale şi subtropicale, mai ales dacă există condiţii deficitare de igienă.

Dar şi în ţara noastră ascaridiaza este întâlnită îndeosebi la copii.

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Prin parazitarea cronică a copiilor de vârsta şcolară, ascarizii, alături de alte nematode (dintre care cele mai frecvente, după ascarid, sunt Trichiurus trichiura şi Ancylostoma duodenale) contribuie semnificativ la apariţia deficitelor cognitive, a retardului neuropsihic şi fizic şi a malnutriţiei. De remarcat că acelaşi copil poate avea concomitent mai multe parazitoze. Povara reprezentată de cele trei parazitoze o echivalează, pe plan mondial, pe cea produsă de malarie sau tuberculoză.

Ascarizii au crescut odată cu omul. Cele mai vechi ouă de ascarid datează de 30.000 de ani şi au fost descoperite într-un sit paleolitic din Franţa. Chiar şi o mumie din Nubia, datând din anii 2050-1750 î.e.n., a fost gazda ouălor de Ascaris (Shoff, 2010).

Genul Ascaris are 17 specii.

Ascaris lumbricoides este specific omului şi, excepţional, a fost găsit şi la porc. Deşi a fost evidenţiat şi la multe alte gazde (pisici, cimpanzei, diferite primate, cobai, iepuri, şobolani, veveriţe) nu există dovezi că poate atinge maturitatea sexuală şi produce ouă fertile.

Ascaris lumbricoides este cel mai mare nematod care parazitează omul, femelele atingând 30 cm x 0,5 cm. Viermele adult trăieşte în lumenul intestinului subţire, iar femela produce zilnic aproximativ 200 de mii de ouă, care se elimină

Creşterea numărului de mese luate în unităţi de alimentaţie publică (fastfood-uri, restaurante), circulaţia mărfurilor alimentare de-a lungul şi de-a latul întregului glob, deplasările frecvente ale indivizilor în ţări străine mai mult sau mai puţin dezvoltate şi consumul mai frecvent decât în trecut al produselor din carne reprezintă factori favorizanţi pentru transmiterea tuturor bolilor infecto-contagioase, ca şi a parazitozelor intestinale.” prin materiile fecale. Ouăle nefertilizate nu sunt infectante. Ouăle fertilizate embrionează şi devin infectante după aproximativ 18 zile, termenul putând fi mai lung în funcţie de condiţiile de mediu. Parazitul preferă solurile calde şi umede, ferite de acţiunea directă a soarelui, care le distruge rapid. Este importantă şi adâncimea la care se afla ouăle pe sol: la suprafaţă ele rezistă 21-29 de zile, iar la 4060 de cm pot supravieţui până la 2 ani şi jumătate! Ouăle pot străbate iarna pe sol, provocând infecţii la încălzirea vremii. În condiţii experimentale, ouăle au trăit 6-14 ani, deşi în general supravieţuirea este de circa 28-84 de zile.

Etapa de dezvoltare pe sol este obligatorie, ca în cazul tutror geohelmintilor, viermele trecând aici în a doua fază larvară. Ouăle pot fi împrăştiate în sol de rame, insecte, animale care sapă. Praful contaminat cu ouă poate fi diseminat de vânt şi poate conduce la cazuri de infectare prin inhalare sau înghiţire. În ariile endemice, ouăle sunt

prezente în numeroase spaţii sau pe obiecte: monede, clanţe de uşă, praf, degete, deşeuri subunghiale, mobile, fructe, insecte, toalete publice, mijloace de transport în comun, clase de şcoală, legume etc.

Omul înghite ouăle ce conţin stadiul al doilea larvar, larvele eclozează şi invadează mucoasa intestinală, după care sunt transportate prin sângele portal şi circulaţia generală către plămâni.

Larvele se maturizează în plămân (10-14 zile), penetrează peretele alveolar, ascensionează prin arborele bronşic şi ajung în faringe, de unde sunt înghiţite a doua oară.

Ajung în intestinul subţire unde evoluează la stadiul de adult.

Adultul poate trăi 1-2 ani, iar durata de timp scursă din momentul ingestiei oului, până la cel al depunerii de ouă de către o femelă adultă 2-3 luni.

Este de remarcat că ascarizii sunt paraziţi mobili, care se deplasează în tubul digestiv, inclusiv prin diferite orificii, putând produce astfel obstrucţii. De asemenea, ei pot muri, determinând inflamaţie, necroză, infecţie şi abcese.

Mai mult, larvele migrante pot ajunge la creier, măduva spinării, rinichi, determinând granuloame şi diferite fenomene infecţioase.

Din punct de vedere clinic, majoritatea celor infectaţi sunt asimptomatici, chiar şi în comunităţile cu prevalenţă ridicată. Se întâmplă că diagnosticul să fie pus abia târziu, datorită pasajului asimptomatic rectal al unui vierme adult. La unii indivizi cu grad ridicat de parazitare se poate constata existenţa anorexiei, a disconfortului abdominal sau a diareii, însă acestea nu pot fi atribuite direct ascaridiazei.

Rar întâlnite sunt simptomele de ascaridiaza pulmonară, de sindrom Loeffler (cea mai comună cauză este ascaridiază), urticaria (la 15 % din bolnavi, în primele 4-5 zile de boală), obstrucţia intestinală (85% din cazuri au apărut la copii de 1-5 ani şi localizarea ostrucţiei a fost în ileumul terminal). Uneori, chiar antihelminticul administrat, mai ales dacă este vorba de pirantel pamoat, poate sta la originea ocluziei. Obstrucţia completă a fost raportată şi după piperazina şi mebendazol.

Ascaridiaza hepatobiliară sau pancreatică sunt rare, ca şi alte afectări digestive cum ar fi apendicită, colangită, colicile biliare, icterul obstructiv, granulomatoză peritoneală etc. Deşi toţi clinicienii sunt de acord că numai un procent redus de ascaridiaze conduce la o patologie severă, aceasta trebuie avută în vedere pentru că nu mai puţin de un sfert din populaţia globului este parazitată.

Diagnosticul de certitudine în cazurile necomplicate de ascaridiaza se pune pe coprocultură, dar un indicator care poate orienta diagnosticul este şi eozinofilia (poate ajunge la 50% în stadiile pulmonare).

Oxiuraza Este o parazitoză produsă de Enterobius vermicularis, un nematode mic, a cărui femelă atinge în medie 10 mm x 0,7 mm, masculii fiind mai reduşi ca dimensiune.

Trebuie remarcat că parazitoza apare indiferent de statutul socioe-

conomic al individului şi că este mai frecvenţa în focare familiale.

Oxiuraza nu reprezintă în niciun fel un indicator al lipsei de igienă, lucru care trebuie spus pacienţilor pentru a evita eventuala auto-culpabilizare. Transmiterea se face cel mai des pe cale fecal-orală, prin intermediul hainelor sau jucăriilor, parazitul fiind unul specific omului.

După ingestie, ouăle eclozează în duoden în aproximativ 6 ore.

Viermii ajung la maturitate în 2 săptămâni şi au o durată de viaţă de circa 2 luni. Adulţii parazitează ileum-ul terminal, cecul, apendicele şi zonele proximale din colonul ascendent. Femelele migrează în rect după fecundare şi ies la exterior depunând ouă (în medie 11.000) şi murind ulterior. Fenomenul se datorează faptului că ouăle au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta. Deplasarea femelelor este recepţionată de gazdă ca o senzaţie locală de prurit intens, predominant nocturnă. Ouăle devin infestante în 6-8 ore şi, în condiţii optime, rămân viabile în mediu până la 3 săptămâni. O modalitate de reinfestare o reprezintă ouăle care ajung sub unghii în urma gratajului. Infestarea sau reinfestarea se pot produce şi prin înghiţirea sau inhalarea ouălor infestante suspendate în aer la scuturarea lenjeriei, paturilor, hainelor.

Din punct de vedere al prevalenţei, se estimează că 5-15% din populaţia generală are oxiuri, deşi procentul este în scădere.

Manifestările clinice sunt de cele mai multe ori absenţe sau discrete. Parazitoza devine evidentă atunci când viermele este identificat în scaun, în zona perineală sau datorită pruritului anal şi vulvar.

Copiii parazitaţi pot prezenta şi nelinişte sau enurezis nocturn.

Tratamentul medicamentos al parazitozelor intestinale - Tratamentul Giardiazei. Se realizează cu produse ce conţin metronidazol, tinidazol şi nitazoxanid. Şi albendazolul este eficient şi dă naştere la mai puţine efecte adverse.

- Tratamentul ascaridiazei şi al oxiurazei. Există mai multe medicamente antiparazitare cu care se pot combate atât ascarizii, cât şi oxiurii. Aş remarca faptul că mecanismul prin care acţionează fiecare produs este diferit şi, de asemenea, că tratamentul, chiar şi în

cazul medicamentelor care pot fi cumpărate fără reţetă, trebuie să se facă sub îndrumarea medicului. Şi la subiecţii asimptomatici este necesar tratamentul, pentru că aceştia să nu sufere în timp complicaţii şi să nu devină o sursă de infecţie pentru mediul în care trăiesc. Pentru că lipsa simptomelor este frecvent\, toţi membrii unei gospodării trebuie trataţi simultan.

De asemenea, toţi cei implicaţi trebuie informaţi că reinfecţiile sunt posibile şi destul de frecvente (mai ales în cazul oxiurazei). Reinfestarea se tratează la fel ca prima infestare.

Produsele de elecţie sunt pyrantelul şi benzimidazolele, albendazol şi mebendazol.

Albendazolul are avantajul uşurinţei dozării pentru copiii mai mici de 2 ani, o foarte bună toleranţă şi o eficienţă ridicată. Organizaţia Mondială Sănătăţii recomandă 4 substanţe pentru controlul infecţiilor cu nematode: albendazol, levamisol, mebendazol şi pyrantel (WHO 2002, 2004). Toate patru au o rată de eficientă de peste 90% la pacienţii cu ascaridiază.

Aceeaşi rată este constatată şi pentru infecţia cu oxiuri.

Mebendazolul este ceva mai puţin eficient, levamisolul este semnificativ mai puţin eficient în infecţiile cu oxiuri. În practică modernă, cel mai frecvent indicat este albendazolul, care scade producţia de ATP în organismul viermelui, determinând depleţie energetică, imobilizare şi moarte. Este dovedită eficienţa substanţei atât asupra viermelui adult, cât şi a ouălor sau larvelor.

Dozele şi programul de administrare variază în funcţie de parazit şi de vârsta pacientului, dar pentru tratamentul oxiurazei şi al ascardiazei este indicată o monodoză, urmată la 3 săptămâni de o nouă monodoză.

Mebendazolul blochează selectiv şi ireversibil aportul de substanţe energogene, imobilizând şi omorând viermele. Nu poate fi dozat pentru copii mai mici de doi ani. Trebuie administrat cu precauţie, pentru că poate induce formarea de ocluzii prin gheme de viermi.

Profilaxia parazitozelor intestinale Profilaxia infestării sau a reinfestării se obţine prin respectarea unor norme relativ simple de igienă, care asigură protecţia faţă de

15

toată gama de paraziţi, bacterii şi virusuri a căror cale principală de transmitere este cea fecal-orală.

Indicaţii: se indică spălarea mâinilor minimum 20 de secunde cu apă şi săpun (inclusiv curăţarea spaţiilor subunghiale) înainte de prepararea mesei, după folosirea toaletei, după schimbarea bebeluşului, după manipularea animalelor şi a obiectelor sau dejectelor acestora, după atringerea unor obiecte potenţial contaminate (gunoi, rufe murdare, sol etc), după ce strănutăm, tuşim sau ne ştergem la nas; l în instituţiile pentru copii se indică izolarea şi trimiterea la domiciliu a copiilor cu diaree, până la rezolvarea problemelor; l pentru evacuarea materiilor fecale se folosesc în exclusivitate toaletele, a căror utilizare şi igienizare trebuie să se facă corespunzător; l nu se folosesc ape nepotabile sau dejecte umane pentru tratarea culturilor de legume; l în arii recreaţionale (piscine, plaje): acestea nu se folosesc de indivizi care au diaree; utilizarea pisicinelor se face după un duş prealabil; copiii trebuie spălaţi bine cu apă şi săpun înainte de a intra în apă; apele folosite în scopuri recreaţionale pot fi adeseori calea ideală de transmitere a unor parazitoze; l nu se bea apă care poate fi contaminată: nu se înghite apa din piscine, fântâni, bazine, lacuri, râuri, mare, în cursul înotului; nu se bea apă din surse unde aceasta nu este tratată anterior (lac, râu, iaz); gheaţa pentru băuturi trebuie făcută exclusiv din apă potabilă de la surse tratate; în cursul călătoriilor în zone unde apa are o calitate incertă aceasta trebuie dezinfectată/filtrată înainte de consum, fie se va consuma apă îmbuteliată; l parazitozele se pot transmite şi prin intermediul alimentelor contaminate, deci: spălaţi zarzavaturile numai cu apă potabilă, nu consumaţi legume şi fructe crude atunci când călătoriţi în ţări cu igiena deficitară; l pentru profilaxia oxiurazei, se recomandă măsuri de igienă în focar: lenjeria se va schimba frecvent, obiectele vor fi spălate şi dezinfectate, covoarele şi suprafeţele vor fi curăţate numai cu aspiratorul, pentru a preveni suspendarea în aer a ouălor de parazit. l

16

management

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NV===frifb=OMNO

Managementul etic sau etica managementului?

Dr. Adrian Grom Etica profesională poate fi înţeleasă fie ca reflecţie etică aplicată unui domeniu particular de activitate (profesiune) sau ca reguli stabilite de un grup profesional pentru garantarea practicilor fiecărui membru al său, reunite într-un cod etic, inclusiv codul deontologic al profesiunii.

Pentru profesia medicală există codul deontologic al medicului, elaborat de Colegiul Medicilor din România (CMR). Din păcate acest cod se referă strict la aspectele profesionale, legate de practica medicală. Medicul de familie, ca proprietar şi manager al unei mici afaceri mai are o formă de management: managementul cabinetului, ca o sursă de venituri şi ca loc al desfăşurării sale profesionale.

A nu se confunda managementul etic cu „etica managementului” (management ethics), adică studiul problemelor etice ridicate de diferitele forme de management managementul financiar, managementul personalului, managementul strategic, managementul calităţii etc. „Etica managementului” e considerată deseori ca echivalentă cu „etica afacerilor” (business ethics). În cazul medicului de familie ca manager, etica managementului

oferă soluţii practice pentru probleme serioase din cauza nivelului mic al afacerii (23 salariaţi, buget redus, posibilităţi relativ mici de creştere şi dezvoltare). Soluţiile practice de acest gen pot şi trebuie importate din alte genuri de afaceri de acelaşi ordin de mărime pentru că se referă la probleme comune. Ce diferă în cazul eticii managementului în cazul unui cabinet medical e faptul că managementul strategic trebuie să ţină cont de restricţiile medicale (nu putem trata pacienţii ca pe şuruburi şi nu putem produce boli, ci doar le tratăm), iar concurenţa între medici are un alt impact în raport cu impactul unei afaceri obişnuite (în cazul afacerilor obişnuite, concurenţa se situează la nivelul palierelor de preţuri şi la nivelul calitativ al produsului).

Cabinetul medical nu are voie să aibă o calitate redusă a serviciilor medicale. Poate oferta concurenţial doar prin capacitatea medicului/personalului cu standarde superioare nivelului minim cerut. Un singur exemplu e suficient - producerea a 100 de cuie e mai ieftină, per produs, decât producţia a 10 cuie. „Producerea” a 100 de consultaţii nu are cum să fie mai ieftină decât a 10 consultaţii în condiţiile în care un medic are un număr total de consultaţii posibile finit, neputând depăşi restricţiile de

Stimate colege, Stima]i colegi, Am plăcerea de vă anunţa că absolvenţii promo]iei 1982 a Facultăţii de Medicină UMF “Carol Davila” Bucureşti, organizează întâlnirea de 30 de ani, vineri 21 Septembrie 2012. Evenimentul ce va avea loc în Amfiteatrul “Medicină Generală” va debuta la ora 10.00 cu efectuarea prezenţei prin strigarea catalogului. Începând cu ora 19.00, întâlnirea va continua cu o cină festivă la Casa Centrală a Armatei.

Toţi cei care doresc să aniverseze cele trei decenii de la absolvirea facultăţii sunt rugaţi să efectueze plata, până la 15 august 2012, a 250 RON/persoană (pentru colegii din ţară) sau 60 Euro/persoană (pentru colegii ce locuiesc în afara ţării).

Conturile puse la dispoziţie sunt: Moneda RON Cont : RO45RZBR0000060014693143 Moneda EUR Cont : RO23RZBR0000060014693151 Cod SWIFT RZBRROBU Banca Raiffeisen Bucureşti Titular de cont: AUREL MIHALCA Toţi cei care doresc să ne întâlnim sunt rugaţi să confirme, participarea şi numărul de persoane pentru rezervare.

Pozele din timpul reuniunii vor fi distribuite gratuit, de aceea v\ recomand\m s\ ave]i un memory stick la dumneavoastr\.

Cu drag şi pe curând, Prof. dr. Nicolae Iordache niordache@gmail.com Tel: 0788372543

timp fizic disponibil. Putem vorbi de o creştere a preţului, cel mult, în cazul unor consultaţii mai puţine decât numărul optim, medicul nefiind folosit la „capacitatea maximă de producţie”.

Managementul etic este mult mai general şi trebuie, de asemenea, distins de „etica organizaţională” în sens larg, adică de analiza problemelor etice din organizaţii (aici în sensul de cabinete, nu în sensul participării medicului/cabinetului în organizaţiile MF), pentru a oferi clarificări normative şi o orientare morală, utilizând pentru aceasta diferite teorii etice.

Managementul etic, ca una dintre disciplinele managementului, se ocupă de elaborarea acelor instrumente de conducere care contribuie la dezvoltarea etică a unei instituţii, precum şi a acelor metode care pot fi utilizate spre a determina în ce direcţie ar trebui să se dezvolte instituţia. Managementul etic presupune descrierea şi analiza situaţiei etice curente, determinarea situaţiei dezirabile şi decizia asupra măsurilor care trebuie luate pentru a o atinge, în perfectă concordanţă cu celelalte forme de management. Managementul etic este rezultatul impregnării tot mai vizibile a cabinetului de medicină de familie cu responsabilitate, privită însă nu ca un element de decor, ci ca o „condiţie indispensabilă a existenţei lor”. Cu alte cuvinte, un cabinet, ca o afacere, are o responsabilitate etică suplimentară, generată de aspectul financiar, de managementul angajaţilor etc.

Această responsabilitate etică are de respectat acelaşi cod de conduită ca orice mică afacere. Există oare şi o responsabilitate etică suplimentară dată de aspectul umanitar şi special al afacerii în sine?

După Donald Menzel, managementul etic nu constă în controlul şi penalizarea comportamentului personalului sau în reflecţia asupra eticii locului de muncă, ci mai degrabă în ansamblul acţiunilor întreprinse de manageri pentru a stimula o conştiinţă şi sensibilitate etice care să pătrundă în toate aspectele activităţii cabinetului. Inclusiv, în cazul nostru, în ceea ce îl priveşte pe medicul manager. În esenţă, managementul etic reprezintă promovarea şi menţinerea unei puternice culturi etice la locul de muncă, o problemă inseparabilă de statutul de medic.

Managementul etic se implementează prin decizii etice. Decizia etică e procesul (şi abilitatea) de a explora toate aspectele legate de alegerea între mai multe acţiuni posibile, în funcţie de valorile morale recunoscute ale cabinetului (nota bene deocamdată nu avem o definire a acestor valori!) şi apoi de a cântări aceste opţiuni şi a recomanda un anume curs al acţiunii.

Trăsăturile distinctive ale acestei metode de evaluare etică sunt cel puţin patru: • sunt metode mai proceduralizate, deci mai obiective; procedurile sunt în general astfel concepute încât să fie asimilabile relativ uşor şi să nu presupună cunoştinţe eticofilosofice speciale - deocamdată nu avem nici un fel de proceduri de acest gen; • se aplică la tranşarea unor probleme etice care au o mare importanţă socială, economică şi politică - prin impactul asupra populaţiei şi prin interesele financiare antrenate (acceptarea unor noi tehnologii, dezvoltarea codurilor etice, adoptarea unor poli-

tici publice noi etc.); - singura organizaţie care se ocupă vag de acest lucru este CMR, dar nu e cu specificitate pentru medicina de familie şi pentru organizarea cabinetului • presupun un cadru de desfăşurare complex, care trebuie organizat de specialişti şi care implică participarea unui număr mare de persoane: grupuri de evaluare bine structurate, metode de decizie diverse, tehnici de consensualizare, standarde de raportare a rezultatelor etc. - acest lucru nu e posibil la nivelul unui singur cabinet însă, la nivelul organizaţiilor MF, există posibilitatea acestui tip de evaluare;

Managementul etic reprezintă managementul tuturor elementelor ce ţin de viaţa morală a unei instituţii, fie ea afacere sau nu, în măsura în care viaţa morală a unei organizaţii este luată în serios.”

• presupun o competenţă ştiinţifică în măsura în care problemele evaluate nu sunt culese din agenda publică, ci din activitatea profesională a diferitelor organizaţii (ce consecinţe are folosirea unor organisme modificate genetic, ce probabilităţi au aceste consecinţe, care sunt părţile interesate etc.); nu există nici o organizaţie care să se ocupe cu acest lucru, dar atât CMR, cât şi organizaţiile MF ar putea să se ocupe Activităţile de judecare morală ce utilizează metode de decizie etică sunt caracteristice organizaţiilor politice şi profesionale care au o responsabilitate morală pentru deciziile lor, dau seama în faţa publicului pentru consecinţele alegerilor făcute şi consideră de aceea că au nevoie de metode ce conferă hotărârilor lor un suport argumentativ de înalt nivel şi, prin urmare, o mare credibilitate. Consecinţele unei acţiuni sau decizii se determină cât mai sistematic şi mai exact cu putinţă pe bază de cercetare ştiinţifică şi de dezbatere critică a specialiştilor. Avantajele utilizării unui management etic avansat în cadrul unui cabinet medical se concentrează pe îmbunătăţirea imaginii cabinetului şi a standardelor profesionale, printr-o abordare corectă a nevoilor pacientului, prin crearea unui climat de cooperare şi coabitare corectă între cabinete. Pe termen lung, crearea de coduri etice şi mecanisme specifice de dezvoltare îmbunătăţeşte enorm imaginea profesională, precum şi impactul în viaţa publică atât a cabinetului ca entitate, cât şi a cabinetelor, în general.

Abordarea din aceste unghiuri a managementului etic duce la o creştere covârşitoare a importanţei sociale a medicului de familie şi revenirea sa ca reper esenţial al societăţii civile.

Bibliografie 1. Decizia etică: dificultăţi şi provocări, Liviu Gavrilescu; 2. Menzel D., Ethics Management for Public Administrators, London, Sharpe, 2007