mf - Nr. 18

P U B L I C A Ț I E E D I T A T Ă S U B P A T RO N A J U L SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE MEDICINĂ D E FA M I L I E /M E D I C I N Ă G E N E RA L Ă

Eveniment Forumul Industriei Farmaceutice 2012

Nr. 18 l IUNIE 2012

Pag. 16

„Infecţiile virusal hepatitice reprezintă realmente o problemă de sănătate publică”Interviu cu prof. dr. Mihai Voiculescu Interviu realizat de Mirela Boroeanu-Stanca

pag. 10 Prof. dr. Mihai Voiculescu, șeful Clinicii de Medicină Internă din cadrul Institutului Fundeni, este preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, dar şi al Asociaţiei Române de Nefrologie şi Acces Vascular.

Personalitate marcantă a medicinei româneşti, cadru universitar, a scris peste 100 de studii pe tema hepatitelor virale, editează reviste şi organizează manifestări ştiinţifice de talie internaţională.

Este urmaşul de drept al ilustrului său tată, academicianul Marin Voiculescu. ää

Mirela Boroeanu – Stanca şi www.formaremedicala.ro, premiaţi în cadrul Galei Medica 2012 Mirela Boroeanu – Stanca, redactorul şef al mf – ziarul medicului de familie, şi site-ul www.formaremedicala.ro au fost premiaţi în cadrul a două dintre secţiunile Galei Medica 2012, organizată de Colegiul Medicilor din România, la jumătatea lunii iunie a.c. Premiile au fost decernate în prezenţa ministrului Sănătăţii, dr. Vasile Cepoi şi ministrului Educaţiei, Liviu Pop. Astfel, la categoria Presă scrisă, premiul a revenit Mirelei Boroeanu-Stanca – Ziarul Medicului de Familie şi Amaliei Dascalu – Ziarul de Iaşi.

La Audio-Video, au fost acordate două premii Paulei Herlo de La Pro Tv şi Marilenei Frâncu – Radio România Actualităţi.

Ramona Băluţescu de la Oradea Press a câştigat premiul pentru Jurnalism online.

Cel mai bun comunicator medic a fost desemnat dr. Raed Arafat.

Premiul Medicul implicat „Dr. Alexandru Pesamosca” a revenit Prof. dr. Mircea Bârsan.

La categoria Inovaţie medicală, conf. Dr. Cristian Curcă de la UMF „Carol Davila” a adjudecat premiul.

La categoria Proiectul unei asociaţii de pacienţi cu cea mai mare adresabilitate, au fost premiaţe două asociaţii: Asociaţia Praeder Willi din România pentru Parteneriat NorvegianoRomân şi Asociaţia Little People pentru proiectul „O abordare psihosocială complexă pentru pacienţii oncopediatrici din România: de la prima internare până la un program sistematic de urmărire pe termen lung a supravieţuitorilor”.

Societatea Studenţească de Chirurgie Medicală a primit premiul la categoria Cea mai activă asociaţie studenţească din facultăţile de medicină.

La Internet Medical, premiul a revenit site-urilor www.panaitsarbu.ro şi www.formaremedicala.ro.

Blogul anului a fost desemnat cel al dr.

Răzvan Constantinescu, iar Premiul publicului a revenit dr. Adrian Cacovean.

Ginkgo biloba, povestea continuă...

Cum prescriem de acum încolo gingko biloba? Oprelişte sau oportunitate pentru medicul de familie?

Dr. Rodica T\n\sescu, Pre[edinte SNMF Aşa cum ştim, arborele de gingko este un adevărat şi milenar mister. Efectele sale benefice sunt cunoscute şi utilizate de mii de ani.

Folosirea frunzelor de gingko a fost prima formă de aplicare a beneficiilor acestui arbore.

De aici şi până la tehnologia impusă unui medicament este însă drum lung.

Pentru a se asigura efectul terapeutic dorit, se folosesc două metode: concentrarea (extracte) şi standardizarea (extract standardizat). Tot tehnologia este cea care asigură stabilitatea substanţelor active şi stabilitatea efectului terapeutic. Toate studiile serioase se efectuează cu medicamente (extracte standardizate) şi nu cu suplimente nutritive.

Numai puţine produse ce conţin Gingko respectă aceste criterii care garantează eficienţa tratamentului.

Efectele tratamentului ne sunt cunoscute de 15 ani. Indicaţiile ne sunt şi ele cunoscute, vizând: insuficienţa cerebrovasculară uşoară, recuperarea post-AVC, deficitul

cognitiv al vârstnicilor, demenţa (Alzheimer, vasculare şi mixte), hipoacuzia, vertijul, tinitusul, boala arterială periferică, sindromul Raynaud, scăderea acuităţii vizuale şi tulburările de câmp vizual presupuse a fi de cauză vasculară. Întrebarea este: putem oferi pacienţilor în continuare aceste tratamente la preţ redus?

DA! Putem oferi tratamentul cu gingko în continuare şi voi preciza cum. În primul rând, “protocoalele terapeutice”, pe care suntem obligaţi să le respectăm în contract cu Casa de asigurări, sunt, de fapt, protocoale de prescriere doar în regim compensat, care au ca scop reducerea costurilor şi limitarea prescrierii compensate. În rest, pregătirea în specialitate, curriculum de pregătire sunt cele care impun dreptul de decizie în tratament.

Evident, avem dreptul şi obligaţia de a recomanda tratamentul potrivit, mai ales în tulburările care nu se referă la demenţe (acestea fiind, de regulă, destinate specialistului în domeniu).

Aşadar, vom prescrie gingko biloba în continuare, astfel: 1. În regim compensat, cu scrisoare medicală, pentru indicaţia de demenţă sau tulburare cognitivă moderată. „Ini]iatorul tratamentului” în aceste situaţii este neurologul, psihiatrul sau specialistul în geriatrie.

Medicii de familie pot să prescrie aceste medicamente ca tratament cronic, „`n regim compensat”, doar pe baza unei scrisori medicale de la un medic, aparţinând uneia dintre cele 3 specialităţi menţionate, iar scrisoarea medicală trebuie reînnoită cel puţin anual (cod de boală: 299, 300, 368). Dozele terapeutice pentru aceste indicaţii sunt

de 120-240 mg, în 2 sau 3 prize. Se va evita prescrierea unei doze unice, având în vedere timpul de înjumătăţire al concentraţiei.

2. Pentru toate celelalte indicaţii ale tratamentului cu gingko biloba extract standardizat, medicul de familie va putea prescrie pe reteţă simplă (necompensată), „f\r\ a avea nevoie de scrisoare medical\”.

Putem să recomandăm continuarea tratamentului cu Gingko pentru pacienţii noştri, iar unele firme producătoare vor suplini lipsa de compensare în aceste situaţii, acoperind o parte din costurile medicamentului.

Aşadar, putem să oferim în continuare pacienţilor noştri tratamentul cu gingko, fără costuri suplimentare, fără a încalca obligaţiile profesionale sau pe cele faţă de casele de asigurări de sănătate.

2

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

Rapoartele de reacţii adverse vor fi publicate online

Mirela Boroeanu-Stanca Redactor [ef

EDITORIAL

Reversul medaliei De-a lungul anilor de colaborare cu tagma medicală am avut privilegiul de a întâlni printre medici, oameni absolut minunaţi. Buni profesionişti, empatici, bine pregătiţi, care iubesc ceea ce fac, urmărind îndeaproape interesul pacientului. Aş putea da o mulţime de exemple, dar ar fi nedrept pentru toţi ceilalţi, medici formidabili, dar pe care am neşansa să nu-i cunosc. Dar, există şi reversul medaliei, medici la care cuvântul vocaţie s-a pierdut cu totul sau, în cel mai fericit caz, şi-a pierdut noţiunea din vocabular. Şi nu mai ţine de prezenţa sau absenţa tehnicii medicale, desigur aceasta poate ajuta profesionistul să stabilească, cu mai mare acurateţe, diagnosticul sau să aplice cu mai multă eficienţă o anumită procedură terapeutică.

Multă lume îl place pe Dr. House.

Genial, necioplit, aproape insensibil, dependent de medicamente contra durerii şi cu o majoră carenţă în ceea ce priveşte comunicarea cu pacienţii săi. Ne place pentru că este doar un personaj de film şi pentru că nu avem ocazia să ne întâlnim cu el în realitate. Dar cine a avut neşansa de „a umbla prin doctori” poate susţine cu siguranţă că puţini sunt acei medici la care mai funcţionează empatia sau stau bine la capitolul comunicare cu pacienţii. Cauzele sunt variate, de la abrutizarea aproape necesară a specialistului care trebuie să rămână performant dincolo de emoţii şi de tarele sistemului în care îşi desfăşoară activitatea, până la acuta lipsă de timp, pentru că medicul este şi birocrat în acelaşi timp.

Nu încerc să găsesc scuze medicilor români pentru starea de fapt existentă şi sunt de acord cu instituirea protocoalelor de comunicare a diagnosticelor negative. Deja în ţările din Europa de Vest sunt de mulţi ani implementate „Protocolul durerii” şi „Protocolul de comunicare a veştilor proaste”, care, spre deosebire de ghiduri, nu sunt atât de stricte şi nu prevăd sancţiuni, impun reguli noi.

Dar pentru ca toate acestea să poată fi aplicate şi la noi, ar trebui intervenit şi asupra regimului de lucru al medicului roman, ar trebui să dispară mulţi dintre factorii de stres cărora trebuie să le facă faţă, de la insecuritatea financiară a zilei de mâine, neputinţa de a aplica tratamentul optim din lipsa medicaţiei, amânarea unor operaţii pentru că lipsesc materialele necesare intervenţiei etc. Şi în plus mi se pare mult mai firesc ca aceste veşti proaste să le primească pacientul şi familia de la un psiholog (într-o cameră special amenajată) şi nu de la un medic hărţuit de mulţimea de bolnavi pe care îi are în grijă, pe holurile spitalului sau în salonul plin de pacienţi.

Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) a lansat site-ul www.adrreports.eu, care va cuprinde rapoartele de reacţii adverse suspectate privitor la medicamentele autorizate în Spaţiul Economic European.

Rapoartele provin direct din baza de date EudraVigilance a Uniunii Europene privind siguranţa medicamentelor şi constituie unul din diversele tipuri de date utilizate de autorităţile de reglementare în vederea monitorizării beneficiilor şi riscurilor medicamentelor după autorizarea acestora. Potrivit EMA, lansarea noului website face parte din eforturile permanente ale agenţiei pentru asigurarea transparenţei proceselor de reglementare în statele membre, constituind totodată un pas esenţial în implementarea politicii de acces a EudraVigilance.

Informaţia publicată începând de la 1 iunie se referă la aproximativ 650 de medicamente şi substanţe active autorizate prin procedură centralizată, procedură gestionată de EMA. Informaţia care se regăseşte pe website este prezentată sub forma unui raport unic pentru fiecare medicament sau substanţă activă. Fiecare raport cumulează numărul total de rapoarte de reacţii adverse suspectate transmise către EudraVigilance de autorităţile competente din statele membre şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă. Aceste date cumulate pot fi vizualizate în funcţie de grupă de vârstă, sex, tip de reacţie adversă suspectată sau rezultat.

Suplimentar, în termen de un an, EMA îşi propune să publice şi rapoartele de reacţii adverse suspectate referitoare la substanţele active utilizate frecvent în medicamentele autorizate prin procedură naţională.

Medicii de familie, despre vaccinarea anti-HPV Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF) a efectuat un studiu cu privire la profilaxia îmbolnăvirii cu Virusul Papiloma Uman (HPV), la care au participat peste 1.000 de medici de familie din întreaga ţară.

Potrivit studiului, aproximativ 94% dintre medicii de familie recomandă pacienţilor vaccinarea anti-HPV ca metodă de profilaxie primară împotriva cancerului de col uterin. De asemenea, 86% dintre medicii chestionaţi consideră necesară implementarea unui program de vaccinare anti-HPV în România. Se menţionează, totuşi, în procent de 40%, c\ este nevoie de o mai bună informare înainte de începerea programului de vaccinare obligatorie. „Vaccinul anti-HPV este cheia eliberării femeilor de sub teroarea cancerului de col uterin. Părinţii care şi-au permis, l-au cumparat şi l-au administrat deja fetiţelor lor.

Este păcat ca,

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica T\n\sescu, pre[edinte SNMF Redactor [ef: Mirela Boroeanu-Stanca, mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

din cauza ignoranţei părinţilor, să nu putem da aceeaşi şansa şi celorlalte fetiţe”, a declarat dr. Cristian Sever Oană, membru în Consiliul Asociaţiei Medicilor de Familie din Bucureşti.

Spre deosebire de anii trecuţi, interesul pacienţilor pentru vaccinul împotriva HPV a crescut semnificativ, principalele întrebări adresate de aceştia medicilor fiind legate de eficienţa vaccinului (22%), vârsta potrivită pentru vaccinare (17% dintre pacienţi), precum şi de efectele adverse ale acestuia (47%).

“Este nevoie de programe de educaţie pentru pacienţi, dar şi de informare pentru cadrele didactice şi pentru părinţi. Vaccinarea este adesea o cale de salvare a sute de mii de vieţi, lucru demonstrat pentru atâtea boli grave”, a afirmat dr. Rodica Tănăsescu, preşedinte SNMF. Chestionarul utilizat în acest studiu a fost trimis din partea SNMF către 7.000 de medici de familie înregistraţi pe portalul FormareMedicala.ro.

Redactor [ef-adjunct: Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, secretar SNMF Redactor: Alexandra Pârvulescu, alexandra.parvulescu@ pbsolutions.ro

Colaboratori permanen]i: Dr. Mihaela Cârmaciu,

Lipsa medicamentelor ieftine, discutată la nivel european Potrivit Ministerului Sănătăţii, dr.

Vasile Cepoi s-a întâlnit cu specialiştii din Comisia de Oncologie pentru a discuta despre lipsa unor medicamente oncologice din unităţile sanitare şi a analizat lista celor 25 de substanţe identificate în martie, ca prezentând disfuncţionalităţi în aprovizionare. De asemenea, ministrul Sănătăţii a participat la Reuniunea miniştrilor Sănătăţii din Uniunea Europeană, unde a supus atenţiei demnitarilor situaţia aprovizionării cu medicamente.

Conform analizei specialiştilor, din cele 25 de DCI-uri, doar 6 au fost identificate ca fiind medicamente cu disfuncţionalităţi de aprovizionare în ultima perioadă: cisplatinum (cu menţiunea că acesta există la Institutul Oncologic din Cluj), fluorouracilum, bleomycinum sulfas, dacarbazinum (cu menţiunea că acesta există la Institutul Oncologic din Cluj), vinblastine, methotrexatum forma orala. Potrivit MS, în prezent, patru dintre aceste produse (methotrexatum, fluorouracilum, bleomycinum şi dacarbayinum) se găsesc, în diferite concentraţii, la SC UNIFARM sau alţi distribuitori.

De asemenea, ministrul Sănătăţii a cerut SC UNIFARM SA ca, în fiecare an, să achiziţioneze într-un stoc medicamentele mai sus menţionate, dar şi altele, precum asparaginazum (oncaspar), chlorambu-

cilum, dactinomicinum, daunorubicinum, mercaptopurinum, melphalanum în cantităţi stabilite de Comisia de Oncologie.

Au fost identificate două produse, lomustinum şi carmustinum, care nu se mai produc şi pentru care specialiştii vor modifica schemele terapeutice. Nu a fost identificat\ de către specialişti lipsa altor medicamente din unităţile sanitare.

Comisia de oncologie a MS a mai propus ca pentru medicamentele oncologice pentru hormonoterapie (leuproleinum, goserelinum, triptorelinum, fulvestrantum), factorii de creştere leucocitari (filgrastinum, pegfilgrastinum) şi interferonum eliberarea să fie f\cut\ atât în farmacii cu circuit închis, cât şi în cele cu circuit deschis, având în vedere că medicamentele respectiv se pot administra în regim de spitalizare şi în ambulator. Produsele calcii folinas şi cytarabinum rămân prescrise numai în circuit închis.

Reţeta electronică - instruiri gratuite pentru medici şi farmacişti Ministerul Sănătăţii a anunţat că medicii prescriptori şi farmaciştii vor beneficia, gratuit, de informare şi instruire privind utilizarea sistemului de prescriere prin reţeta electronică.

Dr. Vasile Cepoi, ministrul Sănătăţii a solicitat, într-o videoconferinţă, reprezentanţilor caselor de asigurări de sănătate şi a celor din direcţiile de sănătate publică să organizeze, în perioada următoare, şedinţe de pregătire şi informare pentru medicii prescriptori şi famaciştii care vor fi implicaţi în prescrierea reţetei electronice.

“Pentru implementarea acestui proces, cunoaşterea sistemului şi a modului său de funcţionare este esenţială. Aveţi la dispoziţie două săptămâni pentru a organiza aceste întâlniri. În tot acest timp, vom continua evaluarea sistemului din punct de vedere tehnic şi al dotărilor necesare pentru o bună funcţionare, astfel încât de la 1 iulie să putem începe implementarea”, a declarat dr. Vasile Cepoi.

Ministrul Sănătăţii a mai solicitat ca fiecare judeţ să transmită Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate o situaţie privind farmaciile care nu au acces la internet sau care au conexiune la internet asigurată telefonic. De asemenea, potrivit MS, în perioada de pregătire, autorităţile sanitare judeţene au obligaţia de a raporta numărul persoanelor instruite, precum şi specialitatea acestora. În zonele în care este necesar, perioada de pregătire poate fi prelungită cu încă o săptămână.

Potrivit CNAS, sistemul de prescriere a retetei electronice va putea fi implementat începând cu 1 iulie 2012. Timp de o lună, sistemul va fi testat din punct de vedere tehnic, iar până la sfârşitul anului, noul sistem va fi utilizat în paralel cu cel actual.

Dr. R\zvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Director executiv: Silvia Ion, ion.silvia@pbsolutions.ro

Events Manager: Gabriel Caramal\u,

Abonamente:

gabriel.caramalau@pbsolutions.ro

Publica]ie lunar\ editat\ de:

Asistent Director executiv: Dana Buzurin,

abonamentemf@pbsolutions.ro

buzurin.dana@pbsolutions.ro

Foto: Cristi Chivu, Rare[ Avram

Referent marketing: Simona Dumitrescu, simo-

Dreamstime

na.dumitrescu@pbsolutions.ro

(Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucure[ti Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27) ISSN 2069 - 1114

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

info update

3

Programele de screening şi prevenţie medicală din Marea Britanie În Marea Britanie, programele de screening şi prevenire sunt implementate cu rigurozitate la nivel naţional, iar activitatea medicilor de familie este analizată şi remunerată în baza acestora.

Dr. Daniela Dincă GP, Newham Transitional Primary Care Teams, Londra

(Continuare din numărul trecut) Screening-ul şi prevenţia bolilor constituie o ţintă a oricărei consultaţii pentru orice medic de familie. În Marea Britanie, medicul de familie este ajutat de promptere şi alerte date de sistemul de operare IT în timpul fiecărei consultaţii. În numărul trecut al Ziarului Medicului de Familie, am prezentat programul naţional de screening de cancer de col uterin şi implementarea acestuia în cabinetele medicilor de familie britanici. Un alt programul naţional de screening din Marea Britanie este cel pentru cancerul de sân, care din 2012, conform legislaţiei, se aplică femeilor între 47 şi 74 de ani. Femeile din această categorie de vârstă sunt investigate gratuit în cadrul unei consultaţii pe care o programează la iniţiativa lor sau sub îndrumarea şi promovarea iniţială a medicului de familie.

Medicii de familie din Marea Britanie îşi sfătuiesc pacienţii între 60 şi 75 de ani să participe la screening-ul pentru cancerul de colon. Există variaţii între Scoţia, Anglia şi

Ţara Galilor în ceea ce priveşte acest screening, în sensul că grupele de vârstă de recrutare a pacienţilor variază semnificativ.

Pacienţii dau trei probe diferite de scaun pe care să le trimit într-o carte poştală special formulată pentru a surprinde hemoragiile oculte din scaun. Toţi pacienţii care au testul de scaun pozitiv pentru hemoragii oculte sunt invitaţi la investigaţii ulterioare în cadrul departamentului de gastroenterologie al spitalului local.

Alte câteva programe de screening naţional sunt: - programul de screening neonatal (pentru cinci afecţiuni);

- programul de screening antenatal, pentru sindromul Down; - program de screening al auzului nounăscuţilor; - program de screening al sugarilor la vârsta de 6 săptămâni - care este implementat, de asemenea, în totalitate în cabinetul de medicină de familie împreună cu screening-ul post-partum al mamei la 6 săptămâni după naştere.

Recent s-au introdus programe noi de screening pentru tuberculoză, în ariile geografice cu o populaţie de emigranţi din zone endemice (Africa, India).

Alte programe de screening implementate în totalitate de către clinicieni în cabinetul de medicină de familie cuprind: - screening-ul pentru depresie la bolnavii cronici; - screening-ul pentru demenţă; - screening-ul pentru starea de sănătate fizică la pacienţii cu boală mintală; - screening-ul pentru bolile cu transmitere sexuală în grupa de vârsta 16-25 de ani; - screening-ul pentru depistarea fumătorilor şi a persoanelor obeze, dar şi pentru depistarea consumului de alcool.

Toate acestea sunt unelte de lucru pentru medicul de familie. Când vorbim despre clinicieni, aici includem asistentele medicale, infirmiere şi asistente medicale cu specializare înaltă (nurse practitioners), care au pregătire suplimentară şi abordează cele mai frecvente probleme întâlnite în practică medicală.

Se poate spune că 70% din munca pentru promovarea acestor programe este făcută de programele de software utilizate de medicii de familie la consultaţii.

Este evident că este depus un efort uriaş pentru implementarea acestor programe. Medicul de familie are un rol esenţial şi este stimulat financiar pentru a participa în cele mai multe dintre aceste programe de screening. Medicul de familie are un rol de pivot în sistemul sanitar britanic şi este deţinătorul unei viziuni de ansamblu asupra stării de sănătate a pacientului şi a familiei sale. În acest fel, medicul de familie britanic asigura o îngrijire continuă a pacienţilor săi şi are o imagine de ansamblu care explică de ce medicina familiei este piatra de fundament a unui sistem medical eficient.

4

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

Cardul de Sănătate ar putea fi gratuit Conform proiectului de act normativ, pentru plata şi distribuţia cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se va încheia un contract între Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu C.N. “Imprimeria Naţională” SA. “Vrem ca toată populaţia să primească şi să utilizeze cardul de sănătate pentru că acesta, împreună cu reţeta electronică şi dosarul electronic fac parte din proiectul de control şi disciplină financiară a sis-

Ministerul Sănătăţii intenţionează susţinerea de la bugetul de stat a cheltuielilor necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, precum şi scutirea cetăţenilor de la plata acestui document. În acest sens, pe site-ul ministerului se află publicat, în dezbatere publică, proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

temului de asigurări de sănătate. Era puţin probabil ca toţi asiguraţii să fi fost de acord să plătească producerea cardului. Aşadar am discutat cu reprezentanţii Ministerului de Finanţe şi am găsit o soluţie financiară prin care să suportăm de la bugetul de stat cheltuielile pentru producerea cardului, astfel încât să ne asigurăm că toţi cetăţenii vor primi acest card”, a declarat Vasile Cepoi, ministrul Sănătăţii. Conform informaţiilor primite din partea reprezentanţilor CNAS, pro-

ducerea cardului naţional de sănătate va începe din luna august a.c. Potrivit MS, Imprimeria Naţională va putea produce lunar 1 milion de exemplare, costul unui card fiind estimat la aproximativ 2 euro.

Un nou produs utilizat `n tratamentul hipertensiunii arteriale Terapia Ranbaxy a introdus pe piaţa din România Sevikar, un medicament original descoperit de Daiichi Sankyo, utilizat în controlul hipertensiunii arteriale.

Noul produs este o combinaţie în doze fixe de olmesartan medoxomil şi amlodipina besilat şi este indicat pentru tratamentul pacienţilor hipertensivi insuficient controlaţi prin monoterapie.

“Potrivit studiilor existente, din grupa sartanilor, olmesartanul asigură cea mai bună complianţă a pacienţilor la tratament şi scade cel mai mult valorile tensionale”, a declarat conf. dr. Şerban Bălănescu.

Potrivit companiei, cu un singur comprimat, o dată pe zi, se poate obţine o scădere a tensiunii arteriale de peste 45 mm Hg la pacienţii dificil de controlat.

“Acest beneficiu indiscutabil se datorează faptului că Sevikar combină două antihipertensive, amlodipină şi olmesartan, al căror efect cumulat este mai mare decât cel care ar fi survenit din dublarea dozei corespunzătoare unui singur antihipertensiv”, a explicat prof. dr. Dragoş Vinereanu, şeful secţiei de cardi-

ologie de la Spitalul Universitar. De asemenea, prin modul de acţiune complementar al celor două molecule din componenţă, noul produs scade cu până la 54% edemele asociate monoterapiei cu amlodipina una dintre cauzele pentru care pacienţii renunţă frecvent la tratament.

Olmesartan are un efect antihipertensiv eficient, efecte clinic dovedite de protecţie vasculară (antiaterosclerotice, antiinflamatoare, reface disfuncţia endotelială), previne apariţia microalbuminuriei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, oferind protecţie renală. Un beneficiu suplimentar ar putea avea pacienţii cu HTA şi rigiditate arterială crescută, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, pacienţii cu sindrom metabolic.

Medicamentul va fi disponibil în trei concentraţii: 20/5 mg (olmesartan medoxomil 20 mg, amlodipina besilat 5 mg), 40/5 mg (olmesartan medoxomil 40 mg, amlodipina besilat 5 mg) şi 40/10 mg (olmesartan medoxomil 40 mg, amlodipina besilat 10 mg).

Propuneri ARPIM şi APMGR privind taxa clawback

Societatea Națională de Medicina Familiei

Colegiul Medicilor România

Societatea Timi de Medicina Familiei

Congresul Na ional de Medicina Familiei - edi ia a VII-a -

Medicina de familie, esen a practicii medicale moderne Timi oara 13-16 septembrie 2012 Hotel Timi oara

www.congresmf.ro Management Congres Ralcom Exhibitions srl prin Divizia de Evenimente Medicale Ralcom Medical Str. Răspântiilor Nr. 20A, Sector 2, Bucureşti, România

Tel.: +40 21 210 58 14, 210 65 40, 211 15 41 Fax: +40 21 212 27 02 registration@congresmf.ro, abstract@congresmf.ro www.ralcom.ro

Aplicarea taxei clawback în formula actuală şi la nivelul actual ar putea avea consecinţe negative şi ireversibile asupra întregului sistem de sănătate au avertizat reprezentanţii companiilor membre ale Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) şi cele ale Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR).

“Taxa clawback este nesustenabilă, iar cuantumurile impuse pentru primul trimestru sunt relevante în acest sens. Încercarea de a forţa industria de medicamente să finanţeze întregul deficit din sistemul de sănătate nu poate duce decât la distrugerea acesteia, în detrimentul pacienţilor şi al economiei româneşti. Producătorii de medicamente generice nu dispun de sumele necesare pentru plata impunerilor din trimestrul I, ei neputând achita obligaţia de plată la data scadentă riscând astfel sancţiuni fiscale injuste. De aceea, cerem ca obligaţiile de plată aferente trimestrului I 2012 să fie anulate”, a declarat Dragoş Damian, preşedintele APMGR. De asemenea, cele două asociaţii au explicat faptul că există şi riscul intrării în insolvenţă a unor producători locali de medicamente sau retragerea de pe piaţa locală a unor producători internaţionali.

„Producătorii internaţionali doresc să sprijine şi pe viitor Guvernul pentru menţinerea medicamentelor pe piaţă însă cer soluţii de acoperire a deficitului bugetar al fondului de sănătate şi o schimbare radicală a principiilor taxei de clawback, astfel încât ea să reprezinte un element de control echitabil al pieţei şi nu unul de blocare a acesteia. Condiţiile actuale ale taxei clawback elimină orice garanţie că membrii noştri îşi vor putea menţine activitatea la acelaşi nivel de implicare în România”, a men]ionat Regis Lhomme, preşedintele ARPIM. Companiile membre ARPIM şi APMGR propun Guvernului o serie de măsuri de modificare a legislaţiei referitoare la taxa clawback. Aşadar, ARPIM şi APMGR propun calcularea taxei în raport cu bugetul total cheltuit pentru medicamentele compensate în anul precedent şi asigurarea transparenţei datelor folosite de CNAS pentru calculul taxei şi auditarea felului în care acestea se obţin. O altă măsură propusă de cele două asociaţii se referă la considerarea preţului de producţie ca bază de calcul, eliminându-se din aceasta adaosurile distribuitorilor [i ale farmaciilor, precum şi TVA. De asemenea, ARPIM şi APMGR solicită ca plata taxei să fie făcută după încasarea banilor datoraţi de statul român producătorilor de medicamente.

Studiu privind vaccinul împotriva Alzheimer Un studiu realizat de Institutul Karolinska a demonstrat rezultate pozitive în ceea ce priveşte efectele unui vaccin împotriva bolii Alzheimer. În urma studiului, noul vaccin, CAD 106, s-a dovedit a fi o etapă extrem de importantă în descoperirea unui tratament pentru boala Alzheimer.

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, demenţa este boala cu cea mai mare rată de creştere la nivel mondial.

Potrivit cercetătorilor, cauza bolii implică proteina precursoare peptidei amiloide. În prezent nu există tratament pentru boala Alzheimer, medicaţiile care sunt utilizate în prezent au doar efect paliativ.

Noul tratament implică imunizarea activă, folosind un tip de vaccin care este proiectat să declanşeze apărarea imunitară a organismului împotriva peptidei beta amiloide. În studiu clinic realizat pe subiecţi umani, vaccinul a fost modificat să afecteze numai substanţa dăunătoare.

Cercetătorii au determinat ca 80% dintre pacienţii implicaţi în teste au dezvoltat proprii anticorpi fără a suferi nici un efect secundar, acest lucru indicând faptul că vaccinul CAD106 este eficace pentru pacienţii care suferă de forme uşoare, până la moderate, ale bolii.

Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani şi a fost publicat în revista Lancet Neurology.

eveniment

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

5

Medical Forum Constan]a Desfăşurat sub patronajul SNMF, în perioada 12-13 iunie, Medical Forum a avut loc la Constan]a. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a peste 200 de participanţi, iar

N

lucrările au fost moderate de dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele SNMF. Medicina de familie `n rural, managementul cabinetului, re]eta electronic\ au fost

O

principalele subiecte aflate pe agenda Medical Forum Constan]a.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor

P

de medicamente prezenţi la manifestare: Abbott, Servier, Sandoz, Teva, Antibiotice Ia[i, Ewopharma, Terapia Ranbaxy, Chiesi, Helcor, Torrent, Setrio.

Q

R

S

T

U

V

NM

NN

NO

NP

NQ

pí~åÇ=^ÄÄçíí

pí~åÇ=^åíáÄáçíáÅÉ=f~xá

pí~åÇ=`ÜáÉëá

pí~åÇ=bïçéÜ~êã~

pí~åÇ=p~åÇçò

pí~åÇ=pÉêîáÉê

pí~åÇ=pÉíêáç

pí~åÇ=qÉê~éá~=o~åÄ~ñó

pí~åÇ=qÉî~

pí~åÇ=qçêêÉåí

SPEAKERI 1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei – Deschidere forum; Tratamentul durerii din perspectiva medicului de familie; Ce nu nea plăcut la proiectul de Lege a Sănătăţii; Principiile la Legea Sănătăţii FNPMF – SNMF; Reţeta electronică 2. Prof. dr. Nicolae CEAMITRU, decan, Facultatea de Medicină Generală, Universitatea “Ovidius” Constanţa - Cuvânt de bun venit 3. Dr. Laura Maria CONDUR, Preşedinte, Asociaţia Medicilor de Familie Tomis Constanţa - Cuvânt de bun venit; Rolul factorilor de risc cardiovascular în apariţia tulburărilor cognitive

4. Conf. dr. Emma GHEORGHE, medic specialist dermatovenerologie, Secretar al Biroului Executiv al Colegiului Medicilor Constanţa - Cuvânt de bun venit 5. Dr. Mihaela BURSOVA, Medic primar geriatru, Spitalul Judeţean Constanţa - În căutarea echilibrului 6. Dr. Gina GOLEŞTEANU - Medic primar neuro-psihiatrie, Spitalul Judeţean Constanţa - Managementul modern al insomniei 7. Prof. dr. Sarah Adriana NICA , Catedra de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti -

Managementul antialgic al bolii artrozice 8. Prof. dr. Doina CATRINOIU, Şef Clinica de Diabet şi Boli de Nutriţie, Spitalul Judeţean Constanţa - Managementul boliiarteriale periferice - importanţa testelor clinice şi paraclinice dediagnostic 9. Conf. dr. farm. Simona NEGREŞ – Subtituţia generică: risc sau beneficiu?

10. Prof. dr. Elvira CRAIU, Şef Clinica de Cardiologie, Spitalul Judeţean Constanţa – Nevoia de combinaţii fixe antihipertensivepe baza de IECA/BCC pentru un managementoptim al hipertensiunii arteriale 11. Prof. dr. Tiberiu TOFOLEANU, Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa -

Suplimentarea optimă cu enzime pancreatice 12. Dr. Mergeani DINA, medic primar medicina de familie Constanţa – Vaccinarea antigripală la pacienţii cu BPOC şi AB în practica medicului de familie 13. Dr. Magdalena DUMITRESCU, medic specialist recuperare medicină sportivă şi balneologie, Sanatoriul Balnear şi de Rec uperare Mangalia - Diagnosticul şi tratamentul neuropatiilor periferice în balneologie şi recuperare medicală 14. Dr. Bogdan DRĂGULĂNESCU, Ewopharma – Noutăţi în tratamentul virozelor respiratorii

6

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

Drepturile şi obligaţiile corelative ale pacienţilor Un raport juridic este o relaţie socială reglementată de norme juridice, în cadrul căreia participanţii apar ca titulari de drepturi şi obligaţii reciproce prin exercitarea cărora se realizează scopul normei juridice.

Av. Loredana Miloş Conţinutul raportului juridic este format, aşadar, din drepturile şi obligaţiile corelative ce revin subiecţilor de drept, drepturi şi obligaţii între care există o strânsă corelaţie şi care se condiţionează reciproc.

Pacientul este definit de legiuitor ca fiind persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.

Art. 34 din Constituţia României garantează dreptul cetăţeanului român la ocrotirea sănătăţii, statul român obligându-se să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea sănătăţii populaţiei. În acest sens, pentru a proteja cel mai important drept al omului, dreptul la o viaţă sănătoasă, legiuitorul român a adoptat Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, act normativ prin care se creează un cadru instituţional care are drept scop familiarizarea pacientului şi a corpului medical cu drepturile pe care pacientul le are în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate, pentru a putea beneficia de îngrijiri de cea mai bună calitate de care societatea dispune la un moment dat.

La adoptarea aceste legi au fost avute în vedere principiile pentru promovarea drepturilor pacienţilor în statele europene membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, principii adoptate ca urmare a Consultării Europene OMS asupra Drepturilor Pacienţilor ce a avut loc la Amsterdam în anul 1994. Pentru schiţarea acestor principii ale drepturilor pacienţilor în Europa, au fost avute în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), Convenţia Europeană asupra Drepturilor Umane şi Libertăţilor Fundamentale (1950) şi Carta Socială Europeană (1961), Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice (1966) şi Convenţia Internaţională asupra Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale (1966). Principiile la care am făcut anterior referire vizează: dreptul pacientului la respect al persoanei sale ca fiinţă umană, dreptul la autodeterminare, dreptul la integritate fizică şi mentală şi la securitatea propriei sale persoane, dreptul la respect pentru propria sa confidenţialitate, dreptul de a avea propriile sale valori morale şi culturale, dreptul pacientului de a i se respecta convingerile filozofice şi religioase şi dreptul la

În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate, comisie constituită din trei medici în cazul pacienţilor internaţi în spital sau din doi medici pentru pacienţii din ambulator.” o protecţie a sănătăţii prin măsuri adecvate de prevenţie.

Potrivit art. 2 din Legea drepturilor pacientului, pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale, această normă juridică consacrând un drept căreia îi corespunde implicit obligaţia corelativă a statului român de a lua toate măsurile necesare, politice, sociale, fiscale şi legislative, pentru asigurarea unor îngrijiri medicale calitative.

Art. 3 din lege statuează dreptul pacientului de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare, prin discriminare, în sensul legii, înţelegându-se distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice ori antipatiei personale.

Unul dintre cele mai importante drepturi ale pacientului este dreptul la informaţia medicală, reglementat în capitolul II al legii, potrivit acestor norme juridice, pacientul având dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. Pacientul are, de asemenea, dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate i-ar cauza suferinţă, are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat ori să îşi aleagă o altă persoană care să fie informată în locul său. Informaţia corectă, completă şi accesibilă pacientului, raportată la nivelul său de înţelegere, cu privire la starea sa de sănătate şi la consecinţele acordării sau neacordării serviciului medical, constituie premiza unui consimţământ valabil exprimat, al solicitării unei alte opinii medicale ori a refuzului de a primi nişte servicii medicale.

Respectarea acestui drept fundamental are un impact deosebit asupra unui alt aspect indispensabil pentru exercitarea actelor de îngrijire medicală: consimţământul pacientului. Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa, cu obligaţia corelativă din partea cadrelor medicale de a explica pacientului consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale.

Consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat pentru a putea produce efecte.

Viciile de consimţământ în dreptul civil sunt

reprezentate de eroare, dol şi violenţă.

Eroarea este falsa reprezentare a realităţii în vederea obţinerii consimţământului, falsă reprezentare în lipsa căreia pacientul nu şiar fi dat consimţământul pentru efectuarea unui act medical. Dolul (viclenia) este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, în vedere obţinerii consimţământului său. Violenţa, ca şi viciu de consimţământ, constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să îşi dea consimţământul pe care altfel nu şi l-ar fi dat. Chiar dacă aceste vicii de consimţământ sunt în practică rar întâlnite, am considerat necesară explicitarea acestora datorită importanţei majore pe care o are consimţământul pacientului faţă de exercitarea unui act medical.

Există însă şi situaţii excepţionale, în care legiuitorul a considerat că interesul pacientului este mai presus de exprimarea consimţământului său. Astfel, în cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar. De asemenea, în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate, comisie constituită din trei medici în cazul pacienţilor internaţi în spital sau din doi medici pentru pacienţii din ambulator.

Art. 26 din Constituţia României consacră principiul potrivit căruia autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată a cetăţenilor români.

Respectând acest principiu fundamental, capitolul IV din Legea nr. 46/2003 reglementează dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului. Potrivit prevederilor art. 21 şi art. 22 din lege, toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia, putând fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres. Doar în situaţia excepţională în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului pentru furnizarea acestor informaţii nu mai este obligatorie. Dată fiind importanţa respectării acestui drept al pacientului, legiuitorul a considerat că încălcarea acestui drept constituie, în raport cu gravitatea faptei, o infracţiune, reglementată ca atare în art. 196 din Codul Penal, potrivit căruia fapta constând în divulgarea fără drept a unor date, de către acela căruia i-au fost încredinţate, sau care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă această faptă este de natură a aduce prejudicii unei persoane, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

7

Titlul de lege dedicat medicinei de familie, propus de FNPMF-SNMF TITLUL III Asistenţa medicală primară Art. 1.

(1) Domeniul asistenţei medicale primare se referă la contactul de prim nivel cu persoanele care iau măsuri de îmbunătăţire a sănătăţii într-o comunitate.

(2) Obiectul prezentului titlu cuprinde: a) medicina de familie; b) asistenţa medicală comunitară; c) medicina şcolară; d) medicina dentară; e) asistenţa farmaceutică.

CAP. I Medicina de familie Dispoziţii generale: Art. 2.

(1) Obiectul prezentului capitol îl constituie reglementarea serviciilor de medicina de familie.

Art. 3. În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie: l medicina de familie - specialitate medicală clinică cu practică autorizată, dobândită în condiţiile legii, în conformitate cu reglementările europene, care asigură servicii medicale de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia; l medicul specialist în medicina de familie - medicul confirmat specialist în urma formării prin rezidenţiat în specialitatea medicina de familie, formare derulată pe bază de program integral cu durată de 3 ani sau pe bază de program cu timp parţial cu durată de 5 ani şi care îi atestă abilităţile profesionale; l medic de medicină generală - absolvent al facultăţii de medicină sau pediatrie din România, promoţie anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi. De aceste prevederi beneficiază şi titularii diplomei de medic, obţinută anterior anului 2005 în străinătate şi echivalată în România, care nu au dobândit calificarea de medic specialist, dar au întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi, precum şi medicul cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene titular al certificatului de drept câştigat de medic generalist, eliberat de unul dintre aceste state, în cazul căruia s-au aplicat procedurile de recunoaştere a calificării profesionale prevăzute de lege; l medic de familie - termen care nu constituie un titlu profesional şi care desemnează: medicul specialist de medicină de familie, precum şi medicul confirmat spe-

cialist în una dintre specialităţile medicină generală adulţi, medicină generală copii, medicină generală pediatrie, medicină generală, medicină generală/medicină de familie, medicul titular al certificatului care atestă formarea specifică a medicului generalist dobândită în unul dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene, în unul din statele aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană în cazul căruia s-au aplicat procedurile de recunoaştere a calificării profesionale şi întruneşte celelalte cerinţe prevăzute de lege în vederea exercitării profesiei în România, precum şi medicul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la lit.c) şi medicul cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, cu formare de bază de medic dobândită în unul dintre aceste state, care la 1 ianuarie 2007 era stabilit pe teritoriul României şi care, în urma recunoaşterii calificării profesionale beneficia, la această dată, de dreptul de exercitare în cadrul sistemului naţional al asigurărilor de sănătate a activităţilor din domeniul specialităţii medicină de familie, fără titlul de medic specialist medicină de familie; l medic cu competenţe limitate - medicii din promoţia 2005 şi ulterioare, care nu au fost confirmaţi medici rezidenţi beneficiază de competenţe limitate şi pot fi încadraţi în unităţi sanitare publice sau private, precum şi în cabinetele medicilor de familie; medicii cu competenţe limitate nu pot intra în relaţie contractuală directă cu asiguratorii; l cabinetul de medicină de familie - unitate medicală privată de interes public specializată în furnizarea de servicii medicale de medicină de familie şi care are ca reprezentant legal/titular un medic de familie, organizată în condiţiile legii; l patrimoniul de afectaţiune profesională - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor medicului afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia; l praxisul de medicină de familie - reuneşte patrimoniul de afectaţiune profesională, infrastructura cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosinţa medicului, şi clientela reprezentată de pacienţi şi alţi beneficiari ai serviciilor oferite de cabinet; l grupul de practică - entitatea formată din mai mulţi furnizori, coordonată de medicul de familie, cu sau fără sediu comun, care îşi asumă responsabilităţi clinice, pentru pacienţii proprii în cazul bolilor cronice netransmisibile; în cadrul grupului de practică pot fi incluse şi cabinete medicale de

specialitate, altele decât medicina de familie. Pentru diversele forme de îngrijire ale bolilor cronice netransmisibile, serviciile medicale pot fi furnizate la nivelul cabinetelor de medicină de familie sau de alţi furnizori. Plata pe caz de boală cronică netransmisibilă este sistemul de plată pentra aceste situaţii; l serviciile de medicină de familie - serviciile furnizate populaţiei de către un cabinet de medicină de familie; l cabinete santinelă - cabinete de medicină de familie care utilizează sisteme speciale de înregistrare continuă a episoadelor de îngrijire; l medic titular al cabinetului de medicină de familie - medicul deţinător al patrimoniului de afectaţiune profesională sau al unei părţi a acestuia.

Art. 3bis) Aplicarea prevederilor prezentei legi se face în baza următoarelor principii: a) principiul competenţei profesionale - conform căruia furnizarea serviciilor de medicină de familie se face în baza curriculumului de specialitate; b) principiul echilibrului şi al concurenţei - conform căruia, înfiinţarea unui cabinet de medicină de familie se va face avându-se în vedere asigurarea serviciilor medicale în primul rând pentru populaţia lipsită de astfel de servicii, pe baza principiilor concurenţei loiale, în cadrul reglementarilor în vigoare; c) principiul stabilităţii şi continuităţii serviciilor medicale - conform căruia trebuie asigurată populaţiei asistenţa medicală neîntreruptă, pe baza integrării serviciilor oferite între toate nivelurile de asistenţă medicală şi medicosocială; d) principiul răspunderii personale şi al liberalismului profesiei conform căruia, medicul de familie, indiferent de calitatea sa de titular sau angajat al cabinetului medical, este independent din punct de vedere al actului profesional, are drept de decizie şi poartă întreaga răspundere a actelor sale.

CAP. II Medicul de familie Art. 4.

(1) Medicul de familie este specialistul în îngrijiri de sănătate care coordonează şi integrează serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el însuşi sau de către alţi furnizori de servicii de sănătate.

(2) Medicul de familie este specialistul care asigură accesul şi integrarea pacientului în sistemul de asigurări, la nivelurile de competenţă cele mai adecvate nevoilor acestuia.

Art. 5.

Medicul de familie îşi desfăşoara activitatea: a) ca persoana fizica independenta, fără listă de pacienţi, pe

bază de contract, în baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România şi a înregistrării la administraţia financiară în a cărei rază domiciliază medicul; b) organizat sub forma de cabinet medical de medicina de familie, cu sau fară listă de pacienţi, indiferent de forma de organizare.

Art. 6.

Caracteristicile asistenţei acordate de medicul de familie sunt următoarele: a) constituie primul contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacienţilor şi ocupându-se de toate problemele de sănătate ale acestora; b) foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate, coordonând asistenţa medicală acordată pacienţilor; colaborează cu ceilalţi furnizori de servicii din asistenţa medicală primară şi asigură legătura cu celelalte specialităţi; c) se bazează pe comunicarea directă medic-pacient, care conduce în timp la stabilirea unei relaţii interumane de încredere, în care pacientul devine un partener responsabil al medicului pentru menţinerea sau restabilirea propriei sănătăţi; d) asigură continuitatea actului medical şi a îngrijirilor necesare; e) rezolvă problemele de sănătate acute şi cronice ale pacienţilor; f) promovează sănătatea şi starea de bine a pacienţilor prin intervenţii adecvate şi eficiente; g) asigură managementul stării de sănătate a pacientului, prin îngrijiri comprehensive şi integrative.

Art. 7.

Medicul cu competenţe limitate poate desfăşura doar activităţi coordonate şi supravegheate de medicul de familie.

CAP. III Cabinetul de medicină de familie Art. 8 (1) Serviciile de medicină de familie sunt furnizate în cabinete de medicină de familie înfiinţate de medici de familie în condiţiile legii şi reprezentate legal de către aceştia.

(2) Cabinetele de medicină de familie în relaţia cu asigurătorii sunt înfiinţate numai de medici de familie cu liste proprii de pacienţi.

(3) Asigurătorii de sănătate, administraţiile publice locale, producătorii, distribuitorii şi furnizorii de medicamente, produse sanitare sau echipamente medicale şi alte categorii de furnizori de servicii medicale sau farmaceutice, nu pot înfiinţa, administra şi nu pot fi proprietari, asociaţi sau acţionari ai cabinetelor de medicină de familie.

Art. 9.

Activitatea cabinetelor de medicină de familie se desfăşoară prin medicii de familie titulari, personalul angajat şi colaboratorii externi.

Dr. Rodica T\n\sescu, Pre[edinte SNMF Art. 10.

(1) Cabinetele de medicină de familie pot funcţiona: l în sistemul de asigurări de sănătate, pe baza unei liste de pacienţi înscrişi; l în afara sistemului de asigurări de sănătate.

(2) Cabinetele de medicină de familie încheie contracte în sistemul de asigurări de sănătate într-o localitate/unitate administrativ teritorială, ţinându-se cont de necesarul de medici de familie/localitate sau unitate administrativ teritorială stabilit de Comisiile paritare judeţene formate din câte un reprezentant al Direcţiei de Sănătate Publică, patronatului medicilor de familie, asociaţiei medicilor de familie, Colegiul Medicilor din judeţul respectiv; la şedinţele Comisiei poate participa cu drept de observator şi un reprezentant al autorităţii publice locală.

(3) Autorizarea înfiinţării unui nou cabinet de medicină de familie într-o localitate/unitate administrativ teritorială se realizează în conformitate cu prevederile legale. Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, autorizarea înfiinţării unui nou cabinet de medicină de familie se va face numai pentru medicii specialişti de medicină de familie.

Metodologia se stabileşte prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(4) Un furnizor acreditat poate încheia contract pentru o singură listă de înscrişi cu asigurătorii de sănătate, în urma avizului comisiei paritare privind necesarul de medici de familie pe localităţi/unităţi administrativ teritoriale, cu excepţia societăţilor civile medicale.

(5) Un cabinet cu listă proprie nu poate funcţiona fără medic titular.

(6) Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet.

(7) Preluarea unui praxis existent de către un alt medic de familie, în condiţiile încetării activităţii medicului titular, se face conform legii, respectând principiile înstrăinării oricărui bun privat.

(8) Modificările ce pot interveni în activitatea unui cabinet medical din mediul rural şi urban, indiferent de forma de organizare a furnizo-

8 6

puls SNMF

rului, ca urmare a înfiinţării unui punct de lucru în mediul rural rezultat prin preluarea unui praxis, nu pot face obiectul contractelor încheiate cu asigurătorii de sănătate.

Art. 11.

(1) Cabinetele medicale de medicină de familie organizate în conformitate cu reglementările legale în vigoare şi care `[i desfăsoară activitatea în mediul rural pot înfiinţa sedii secundare, sub forma punctelor de lucru/punctelor secundare de lucru .

(2) Punctele de lucru/punctele secundare de lucru se pot înfiinţa numai în localităţile din mediul rural, în următoarele condiţii: a) în localitatea în care îşi are sediul cabinetul medical, indiferent de forma sa de organizare, dacă adresabilitatea populaţiei este diminuată din cauza distanţelor de parcurs, caz în care medicul titular sau reprezentantul legal al cabinetului poate angaja medic de familie pentru a asigura serviciile necesare; b) `ntr-o localitate limitrofă, dacă în aceasta localitate nu funcţionează un cabinet de medicină de familie, caz în care medicul titular sau reprezentantul legal al cabinetului poate angaja medic de familie pentru a asigura serviciile necesare; în această situaţie punctul de lucru/punctul secundar de lucru se va desfiinţa odată cu organizarea unui cabinet medical de medicină de familie nou.

(3) Atunci când în spaţiul în care se înfiinţează punctul de lucru/punctul secundar de lucru în condiţiile prevăzute la alin.(1), aparţine autorităţii publice locale, se va solicita avizul acesteia.

Art. 12.

(1) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi şi stimulente aferente instalării unui medic, înfiinţării şi funcţionării cabinetului de medicină de familie, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

(2) În baza dispoziţiilor Art. 12, alin. (1), autorităţile administraţiei publice locale pot încheia cu reprezentantul legal al cabinetului de medicină de familie un contract civil în care să se consemneze drepturile şi obligaţiile părţilor.

Art. 13.

Organizaţiile patronale şi profesionale reprezentative la nivel naţional ale medicilor de familie negociază contractul-cadru, normele

de aplicare ale acestuia inclusiv la nivel zonal şi contractele cu asiguratorii şi sunt consultate în ceea ce priveşte legislaţia secundară care reglementează aspecte ce privesc medicina de familie.

CAP. IV Serviciile furnizate de cabinetele medicilor de familie Art. 14.

Cabinetul de medicină de familie poate desfăşura următoarele activităţi: a) intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale; b) activităţi de medicină preventivă; c) activităţi medicale curative; d) activităţi de îngrijire la domiciliu; e) activităţi de îngrijiri paliative; f) activităţi de consiliere şi consultanţă; g) alte activităţi medicale, în conformitate cu atestatele de studii complementare; h) activităţi de învăţământ în specialitatea medicină de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori; i) activităţi de cercetare; j) activităţi de suport; k) activităţi de investigaţii şi diagnostic în limita competenţei; Art. 15.

Activităţile de medicina de familie se pot desfăşura a) la sediul cabinetului; b) la domiciliul pacienţilor; c) în centrele de permanenţă; d) în alte locaţii special amenajate şi autorizate; e) la locul solicitării în cazul intervenţiilor de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale în limita competenţelor sau în caz de risc epidemiologic.

Art. 16.

(1) Cabinetul de medicină de familie poate furniza următoarele tipuri de servicii medicale: a) servicii medicale esenţiale minimum de servicii ce trebuie oferite pacienţilor bolnavi; b) servicii medicale adiţionale screening-uri, urmărirea dezvoltării psihomotorii a copiilor, urmărirea gravidelor, imunizările, servicii de planning familial, activităţi de suport; c) servicii medicale îmbunatăţite: managementul bolilor cronice netransmisibile, manevre de mică chirurgie, îngrijiri la domiciliu, teste

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

de laborator prin biologie uscată, electrocardiografie, ecografie, otoscopie, oftalmoscopie, servicii de recuperare, îngrijiri paliative, alte servicii pe bază de competenţe atestate în urma unor studii complementare sau care fac parte din curriculum de specialitate. d) asigurarea continuităţii serviciilor medicale prin centrele de permanenţă sau gardă la domiciliu; e) activităţi de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică, dacă medicii care activează în aceste cabinete sunt acreditaţi pentru acest scop; Art. 17.

(1) Evidenţa activităţii medicale derulate la nivelul cabinetelor de medicină de familie se ţine în format electronic sau pe hârtie, conform Strategiei naţionale informatice pentru sănătate a Ministerului Sănătăţii şi a celorlalte acte normative din domeniu.

(2) Aplicaţiile informatice trebuie să fie compatibile astfel încât să fie posibilă integrarea verticală cu activitatea celorlalte nivele de asistenţă medicală, în vederea facilitării continuităţii îngrijirilor medicale.

(3) Colectarea şi transmiterea de date referitoare la supravegherea epidemiologică pentru bolile transmisibile şi bolile cronice, implementarea programelor naţionale de sănătate, precum şi datele referitoare la furnizarea serviciilor medicale se realizează în conformitate cu Strategia naţională informatică pentru sănătate a Ministerului Sănătăţii, într-un format unic naţional, compatibil cu alte sisteme electronice existente, cu o metodologie de colectare, raportare precum şi cu finanţare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Supravegherea epidemiologică detaliată şi colectarea de date privind utilizarea serviciilor medicale de către pacienţi reprezintă un serviciu distinct şi se realizează prin cabinetele santinelă.

Acestea pot contracta servicii cu instituţiile interesate.

Art. 18.

(1) Cabinetele de medicină de familie în care îşi desfăşoară activitatea medici formatori de medicină de familie, pot oferi prestaţii de formare medicală, în cadrul colaborării cu instituţii de învăţământ superior medical sau cu organizaţii acreditate ca furnizori de educaţie medicală continuă, precum şi activităţi de cercetare, conform dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Cabinetele de medicină de familie în care îşi desfăşoară activitatea medici formatori de medicină de familie, pot oferi prestaţii de formare profesionala studenţilor de medicină şi medicilor rezidenţi.

Art. 19 (1) Calitatea serviciilor medicale furnizate de cabinetele medicale din asistenţa medicală primară se asigură prin aplicarea recomandărilor din ghidurile de practică medicală pentru medicina de familie.

(2) Elaborarea şi implementarea ghidurilor de practică medicală se realizează de către organizaţiile abilitate şi sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.

(3) Evaluarea calităţii activităţii cabinetelor de medicină de familie se face în conformitate cu prevederile sistemului european de evaluare internă şi îmbunătăţire continuă a managementului. Implementarea acestui sistem se va face prin ordin al ministrului sănătăţii.

CAP. V Finanţarea activităţii cabinetelor de medicina familiei Art. 20 (1) În sistemul de asigurări sociale de sănătate finanţarea serviciilor de medicina de familie se realizează în baza contractelor negociate de furnizori sau reprezentanţii furnizorilor cu asiguratorii de sănătate.

(2) Un procent de minimum 12% din Fondul Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate total este destinat finanţării serviciilor de asistenţă de medicina familiei.

(3) Sumele rămase neutilizate din fondurile precizate la alin. (2) la sfârşitul anului se regularizează.

Art. 21.

(1) Cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri din: a) contracte încheiate cu asigurătorii; b) contracte încheiate cu direcţiile de sănătate publică; c) contracte încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale; d) contracte pentru servicii furnizate în cadrul programelor de sănătate publică din fonduri distincte destinate acestora; e) contracte pentru servicii de medicina familiei şi/sau aferente unor competenţe suplimentare; f) plata directă de la pacienţi, pentru serviciile necontractate cu terţi plătitori;

g) coplata aferentă unor activităţi medicale; h) contracte de cercetare; i) contracte pentru activitatea didactică în educaţia universitară şi post-universitară; j) contracte de consultanţă; k) donaţii, sponsorizări; l) alte surse, conform dispoziţiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral. m) contracte pentru cabinetele santinelă.

(2) Asigurătorii de sănătate au obligaţia de a încheia contracte cu toţi furnizorii de asistenţă de medicina familiei care îndeplinesc criteriile stabilite conform legii.

Art. 22.

Sumele alocate din bugetul de stat pentru finanţarea medicinei de familie se stabilesc pe baza obiectivelor politicii naţionale de sănătate.

Art. 23.

(1) Din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, se pot finanţa cheltuieli pentru investiţii în infrastructură, în vederea construcţiei, reabilitării, dotării minime standard a spaţiilor medicale şi nemedicale în care se desfăşoară activităţi de asistenţă de medicina familiei, precum şi pentru desfăşurarea unor programe naţionale de sănătate.

(2) Ministerul Sănătăţii alocă sumele prevăzute la alin. (1) sub formă de transferuri prin direcţiile de sănătate publică judeţene către autorităţile administraţiei publice locale.

CAP. VI Rolul şi obligaţiile asistenţei medicale primare Art. 24. În procesul de furnizare de servicii medicale, cabinetele medicilor de familie colaborează cu toate celelalte specialităţi medicale, cu respectarea specificului specialităţii şi asigurarea transmiterii reciproce a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului.

Art. 25 Obligaţiile personalului şi cabinetelor de medicină de familie se reglementează prin acte normative, după cum urmează: a) obligaţiile de etică şi deontologie profesională - prin actele normative şi codurile de deontologie profesională care guvernează exercitarea profesiilor reglementate în sistemul sanitar;

m~êíÉåÉêáW

2012 Timi[oara - 14 - 15 februarie Târgu Mure[ - 20 - 21 martie Ia[i - 24 - 25 aprilie Bucure[ti - 10 - 11 mai Gala]i - 22 - 23 mai Constan]a - 12 - 13 iunie l Slatina - 18 - 19 septembrie Ploie[ti - 16 - 17 octombrie Cluj - 6 - 7 noiembrie Bra[ov - 20 - 21 noiembrie

Slatina 18 - 19 septembrie

Organizator:

Sub patronajul: m~êíÉåÉêá=ãÉÇá~W

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

b) obligaţiile privind sănătatea publică - conform reglementărilor legale în vigoare ale Ministerului Sanatatii; c) obligaţiile faţă de sistemul asigurărilor sociale de sănătate prin contractul-cadru, normele anuale de aplicare şi contractele cu asigurătorii de sănătate; d) obligaţiile privind relaţiile de muncă -prin respectarea prevederilor legale ale legislaţiei muncii în relaţiile cu personalul angajat; e) obligaţiile faţă de pacienţi prin îndeplinirea prevederilor specifice din actele normative prevăzute la lit. a) şi c), precum şi din legislaţia privind drepturile pacientului; f) obligaţiile privind managementul evidenţei medicale primare şi a informaţiei medicale gestionate - prin reglementările legale în vigoare; g) obligaţiile privind protecţia mediului şi gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală prin reglementările legale în vigoare; h) obligaţia de educaţie/formare continuă şi de dezvoltare profesională a resursei umane din asistenţa medicală primară - prin reglementările legale în vigoare.

CAP. VII Asistenţa medicală comunitară Art. 26 Obiectul prezentului capitol îl constituie reglementarea asistenţei medicale comunitare.

Art. 27. În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie: a) asistenţa medicală comunitară este ansamblul de programe, activităţi şi servicii de sănătate, altele decât cele oferite prin sistemul de asigurări de sănătate, centrate pe nevoile individuale ale omului sănătos şi bolnav, pe nevoile comunităţii, acordate în sistem integrat cu serviciile sociale la nivelul comunităţii, pentru soluţionarea problemelor medicosociale ale populaţiei vulnerabile, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi menţinerii stării de sănătate a acesteia; b) echipa de asistenţă medicală comunitară - constituită la nivel comunitar, după caz, din medic cu competenţe limitate, asistent medical comunitar, mediator sanitar, moaşă, asistent social şi alte profesii, în raport cu necesităţile comunităţii, aflată sub coordonarea cabinetului de medicină de familie; c) echipa de asistenţă medicală primară multidisciplinară include cabinetul de medicină de familie, cu personalul propriu şi echipa de asistenţă medicală comunitară; Art. 28.

Activităţile desfăşurate în domeniul asistenţei medicale comunitare de către echipa de asistenţă medicală comunitară sunt următoarele:

puls SNMF a) informarea şi educarea comunităţii pentru sănătate; b) promovarea unor atitudini şi comportamente favorabile unui stil de viaţă sănătos; c) educaţie şi acţiuni direcţionate pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos; d) activităţi de profilaxie primară, secundară şi terţiară; e) promovarea sănătăţii reproducerii şi a planificării familiale; f) asistenţă medicală de primajutor; g) îngrijiri la domiciliu, complementare asistenţei medicale din ambulatoriu şi spital; h) activităţi de consiliere medicală şi socială; i) dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a gravidei, nou-născutului şi lehuzei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal şi a bătrânului; j) activităţi de recuperare medicală.

Art. 29.

Echipa de asistenţă medicală primară multidisciplinară, coordonată de cabinetul de medicină de familie, prin reprezentantul său legal, are următoarele atribuţii: a) oferă servicii medico-sociale comunităţii în funcţie de specificul zonei; b) asigură continuitatea în acordarea îngrijirilor medicale în afara orelor de program, prin centrele de permanentă sau alte tipuri de servicii, după caz, precum şi alte activităti destinate membrilor

colectivităţii, în conformitate cu competentele profesionale ale fiecarui membru al echipei şi reglementările legale în vigoare; c) participă la implementarea programelor naţionale de sănătate, în condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare, în baza unui contract.

Art. 30.

(1) Beneficiarul serviciilor şi activităţilor de asistenţă medicală comunitară este colectivitatea locală dintr-o arie geografică definită: judeţul, municipiul, oraşul şi comuna, iar în cadrul acesteia, în mod deosebit, categoriile de persoane vulnerabile.

(2) Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situaţii: a) nivel economic sub pragul sărăciei; b) şomaj; c) nivel educaţional scăzut; d) diferite dizabilităţi, boli cronice; e) boli aflate în faze terminale, care necesită tratamente paleative; f) graviditate; g) vârsta a treia; h) vârstă sub 16 ani; i) fac parte din familii monoparentale; j) risc de excluziune socială.

Art. 31.

(1) Serviciile şi activităţile de asistenţă medicală comunitară sunt asigurate de medici cu competenţe limitate, asistenţi medicali

9 7

comunitari, mediatori sanitar, moaşe, asistenţi sociali şi alte profesii, în raport cu necesităţile comunităţii; (2) Personalul prevăzut la alin.

(1) îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor publice de asistenţă socială organizate de autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, în aparatul de specialitate al primarului.

(3) Categoriile profesionale prevăzute la alin (1) au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile şi exercitând obligaţiile ce decurg din această calitate.

(4) Contractul individual de muncă al categoriilor profesionale prevăzute la alin (1) se încheie cu autoritatea administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

Art. 32 Finanţarea asistenţei medicale comunitare se face prin contracte distincte cu instituţiile abilitate, din fonduri distincte de FNUASS. Dispoziţii finale Art. xx. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sănătăţii Publice va elabora norme metodologice de aplicare a prezentului titlu, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. xx. - La data intrării în vigoare a prezentului titlu, orice dispoziţie contrară prevederilor prezentei legi se abrogă.

10 8

reporter mf

Interviu cu prof. dr.

Mihai Voiculescu

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

„Infecţiile virusal hepatitice reprezintă realmente o problemă de sănătate publică”

Prof. Mihai Voiculescu, șeful Clinicii de Medicină Internă din cadrul Institutului Fundeni, este preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, dar şi al Asociaţiei Române de Nefrologie şi Acces Vascular. Personalitate marcantă a medicinei româneşti, cadru universitar, a scris peste 100 de studii pe tema hepatitelor virale, editează reviste şi organizează manifestări ştiinţifice de talie internaţională. Este urmaşul de drept al ilustrului său tată, academicianul Marin Voiculescu. terii emoţionale sau pe presiuni din diverse zone ale societăţii, ci numai pe măsurători exacte ale raportului cost-beneficii.

Care sunt celelalte obiective?

Celelalte obiective Congresului sunt legate de dorinţa de schimba profilele întâlnirilor ştiinţifice unde să înlocuim o parte din dezbaterile teoretice, academice, cu laboratoare de lucru, unde participanţii pot învăţa direct şi nemijlocit ceva. Vom avea, în afară de sălile de congres, şi câteva ateliere de lucru unde cei interesaţi vor putea învăţa cum se fac determinările antigenului HBS, cum se lucrează în mod corect cu fibroscan-ul, ce foloase poate aduce un examen cu capsula pentru esofag etc.

Interviu de Mirela Boroeanu - Stanca În toamnă, veţi organiza al 22-lea Con gres de Hepatologie, a doua întâlnire româno-franceză şi al treilea curs balcanic de hepatologie. De unde a apărut nevoia acestei colaborări extinse?

Baza raţională a organizării unei astfel de acţiuni, în care se contopesc de fapt trei congrese, porneşte de la o realitate în ceea ce priveşte patologia bolilor hepatice în România şi în Balcani. Din nefericire, regiunea Balcanilor este o zonă unde sunt concetrate cele mai multe dintre cazurile cu infecţii virusal-hepatitice B sau C asa că era absolut necesar ca hepatologii din această zonă să se reunească pentru a evalua situaţia reală în acest moment, pentru a îmbunătăţi depistarea, diagnosticul şi tratamentul.

Din aceste considerente s-au născut mai multe acţiunii printre care şi întâlnirea românobulgară care a avut loc în Bulgaria Veliko Târnovo, în 2011. Anul acesta întâlnirea se va desfăşura la Bucureşti, în cadrul celui de al 3lea Congres Balcanic. O bună colaborare o avem şi cu Bosnia-Herţegovina. În acest moment, suntem gata pentru cel de-al treilea Congres Balcanic, unde vor fi prezenţi colegi nu numai din Bulgaria, dar şi din Turcia, Grecia, Republica Moldova, Macedonia, ţări care împărtăşesc ca şi noi aceleaşi probleme de patologie, în ceea ce priveşte infecţiile virusal-hepatitice.

Mai avem şi un al doilea motiv pentru care considerăm aceste acţiuni regionale ca extrem de importante. Realitatea ne spune că suntem în rândul celor câteva ţări din Comunitatea Europeană unde fondurile sunt gestionate la nivel european. Ori, pentru a avea acces la aceste fonduri, nu se poate acţiona decât organizând echipe multidisciplinare şi

„Eu nu cred că noile terapii reprezintă o risipă sau o aventură financiară”

multinaţionale, în cazul nostru, din zona Balcanilor. Pentru a putea avea o politică ştiinţifică şi financiară comună a fost nevoie să organizăm aceste întâlniri. Totodată, noi, hepatologii din România, obişnuim, de peste 30 de ani, să avem întâlnirile noastre. Acum va fi şi cel de-al 22-lea congres al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, încât cred că există o bază raţională perfectă pentru a avea aceste trei întâlniri la sfârşitul lunii septembrie.

Congresul are o titulatur\ pe cât de frumoasă, pe atât de incitantă: “Noi antivirale, noi orizonturi”. Cât de importante sunt aceste noi terapii pentru managementul bolii şi cum se împacă medicul între dorinţa de a prescrie ce e mai bun şi, câteodată, ce este mai scump, cu resursele limitate care sunt puse la dispoziţie prin programele naţionale?

Este una din marile probleme cu care se confruntă omenirea în acest moment. Dacă ar fi vorba de televizoare sau maşini de spălat rufe, aş putea da un răspuns simplu: reducem, tăiem, anulăm. Însă, când este vorba de viaţa omului şi despre un medicament care vindecă, în speţă despre antivirale care eradichează infecţia virusală, eu nu cred că acest lucru este posibil pe motiv că terapia antivirală reprezintă o risipă.

Este sarcina organizatorului de sănătate, care din bugetul limitat al fiecărei ţări în parte, să decidă ce sumă de bani poate fi alocată medicamentului X sau Y, punând ca temelie la baza acestei hotărâri aşa-zisul raport cost-eficienţă. Cei care plătesc ar trebui să ştie care sunt beneficiile în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii bolnavului.

Dacă s-a îmbunătăţit calitatea vieţii bolnavului, poate el fi recuperat pentru societate, se poate el reîntoarce la locul de muncă? La acest congres noi vom demonstra că banii cheltuiţi pentru antivirale nu fac altceva decât să economisească viitoarele sume pe care statul le-ar putea cheltui înzecit pentru a trata cancerele sau cirozele hepatice. Şi atunci înseamnă că ne vom atinge unul din principalele obiective. Deci sunt partizanul unor cheltuieli raţionale, care să nu se realizeze pe cri-

Cui se adresează acest eveniment şi care sunt invitaţii?

Mi-aş dori ca publicul să fie în egală în egală măsură constituit din oamenii foarte tineri, dar şi din cei care au o experienţă de viată şi ar trebui să o îmbunătăţească prin ceea ce noi oferim. Îmi doresc un public foarte divers ca vârstă, grad ştiinţific. În ceea ce priveşte specialitatea, aş dori să invit medicii de familie, pentru că ei sunt luptătorii din tranşeea numărul 1, în lupta cu bolile. Avem nevoie de sprijinul medicilor de familie pentru a identifica pacienţii bolnavi care au nevoie de o explorare medicală mai detaliată şi este nevoie de ei pentru a-i monitoriza, odată diagnosticaţi pe aceşti bolnavi. Este aproape imposibil de păstrat în evidenţă toţi bolnavii care se prezintă la un spital de rang 3 sau 4, înseamnă pur şi simplu blocaj. Invitaţia o adresez medicului de familie, medicului rezident, care este în curs de formare pe diverse specialităţi, şi nu în ultimul rând, acelor medici care simt că mai au ceva de învăţat.

Cât de implicat credeţi că este medicul de familie în această problematică a hepatitelor virale şi căt de informat este?

Infecţiile virusal-hepatitice reprezintă realmente o problemă de sănătate publică în România, de vreme ce prevalenţa infecţiei VHC este de 5,6%, iar în cazul VHB de 6,7%. În plus, steatohepatitele, non-alcoolic steatohepatitis sau NASH-ul, sunt extrem de frecvente în populaţia din România, având în vedere modul de viaţă actual, pe care îl avem. Şi am bucuria să constat că medicul de familie este foarte bine informat şi implicat, poate mai mult decât în alte patologii.

Aţi spus că medicul de familie trebuie să facă un prim triaj al bolnavilor care ajung la dumneavoastră. Face medicul de familie un asemenea triaj? În momentul în care medicului de familie i s-au dat instrumentele cu care să poată să facă depistajul - mă refer la cele 10 analize gratuite introduse de ministrul Nicolăescu, s-au depistat cazuri care ar fi rămas nediagnosticate, pornindu-se de la o transaminază moderat sau important crescută. Iar prezentarea acestor cazuri la spitalele de nivel 3 sau 4 s-a

făcut pe diverse căi, dar, de cele mai multe ori, medicul de familie a fost pozitiv, a filtrat aceste cazuri şi le-a trimis acolo unde trebuia.

Altceva s-a întâmplat şi ne creează nouă o problem: reducându-se numărul de spitale, iar patologia fiind în creştere, s-a ajuns la situaţia de supraîncărcare. Aş fi foarte curios dacă cineva ar avea răbdare să vadă impactul socio-econominc al închiderii celor 168 de spitale. După părerea mea este unul extrem de negativ. Spitalele de renume de la noi din ţară au fost supraîncărcate şi cu siguranţă a fost afectată calitatea îngrijirii bolnavilor, de vreme ce aceleaşi echipe, uneori descompletate, trebuia să rezolve tot mai multe probleme.

Consider că în acest moment, rolul medicului de familie este extrem de important pentru a raţionaliza ce trebuie să meargă la spital de nivel 2, 3 sau 4 şi ce poate încă să mai aştepte sau să se rezolve exclusiv la cabinetul medical. Cu alte cuvinte, modificarea de structură şi reducerea numărului de spitale au încărcat la maximum reţeaua care a mai rămas disponibilă şi de aici tensiunile existente la cei doi poli: la medicul de familie şi la spitalele terţiare, care erau nevoite să rezolve situaţiile cele mai complicate, cu patologii complexe, dificil de rezolvat în alte locuri.

Cum a afectat această situaţie activitatea dvs şi activitatea secţiei pe care o conduceţi ca şi componentă a Institutului Clinic Fundeni?

Din fericire, Institutul Clinic Fundeni, exact în acestă perioadă, s-a reunificat şi a simplificat structurile administrative şi circuitele, colaborările între secţii, între clinicile universitare s-au îmbunătăţit substanţial iar managementul actual este mult mai eficient, aşa că surplusul de pacienţi care a apărut a putut fi preluat cu succes. Aceasta în condiţiile în care ni s-au dublat sau chiar triplat solicitările, iar numărul de internări a crescut cu 20-30%. Din fericire defecţiunile au fost înlăturate, dotarea tehnică s-a îmbunătăţit şi aşteptăm umplerea golulilor de personal determinată de plecarea tinerilor medici.

Sunteţi foarte ataşat de acest Institut şi sunteţi unul dintre partizanii reunificării lui.

Aţi ajuns aici din întâmplare sau a fost o alegere conştientă, asumată?

Eu mi-am început activitatea la spitalul Colentina la Institutul de Medicină Internă al Academiei Române pentru că era în acel moment locul cel mai performant al medicinei româneşti.

Acolo era şcoala formată de profesorul N. Gh. Lupu şi continuată de profesorii Victor Ciobanu, Ion Bruckner, conf. Rudolf Geib.

Imediat ce am terminat facultatea, mi-am dorit şi am reuşit să lucrez acolo, pentru că am fost printre şefii de promoţie ai seriei din acel an.

Ulterior, Spitalul Colentina nu a mai reuşit să menţină pasul cu tehnologia şi am decis, într-un moment potrivit carierei unui medic tânăr, să mă transfer la Fundeni. Aici aveam posibilităţi de dezvoltare în zona imagisticii şi în zona imunologiei. Deşi nu o duceam deloc rău la Colentina, aş putea spune că eram un

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

răsfăţat al celor de acolo, a trebuit s\ m\ despart sacrificând confortul, o oarecare situaţie deosebit de bună pe care o aveam, pentru a veni aici la Fundeni, unde am început să construiesc cu multă răbdare, până ce s-a ajuns la acest format de clinică.

Sunteţi cadru didactic şi sunteţi implicat în peste 100 de studii. La rezidenţiat au fost admişi şi absolvenţi care nu au întrunit barajul minim. Ca şi cadrul didactic cum vedeţi acest lucru?

Provin dintr-o familie de cadre didactice, bunicul meu fiind directorul liceului din Giurgiu şi promovat ulterior ca inspector general. Tatăl meu a fost decanul Facultăţii de Medicină şi preşedintele Uniunii Societăţiilor Ştiinţelor Medicale. Vă daţi seama cât de greu îmi este să văd ceea ce se întâmplă. Cu atât mai mult cu cât de la părintele meu, dar şi din propria experienţă, cunosc foarte bine munca de cadru didactic şi de organizator de sănătate şi este ceva care poate ar merita o discuţie foarte atentă privind situaţia în văţământului medical. Tot ce pot să vă spun este că resurse umane există şi ca avem un tineret fantastic. Copiii noştri sunt cel puţin la fel de inteligenţi şi de dotaţi ca şi alţii şi merită şi au dreptul la mai mult. Ce le lipseşte lor în acest moment sunt mentorii, dascălii şi programele de educaţie şi locuri de muncă şi NU banii.

Este o palmă gravă care se dă pe obrazul unui tânăr intelectual şi medic, să i se spună să plece în altă parte ca şi când pentru bani ar fi optat pentru meseria de medic. Eu cred că declaraţiile lor sunt făcute la supărare.

Cum poţi să anunţi că mai bine să plece nişte tineri în care părinţii şi societatea a investit timp de 25 - 30 de ani tot ce au avut mai bun.

După ce mi-ai luat totul, îmi iei şi speranţa de a avea lângă mine copilul în care am investit totul. Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei?

Organizez aceste Congrese şi pentru ca tinerii să nu mai plece de lângă părinţi, de lângă

bolnavii care au atâta nevoie de ei. Mai ridic o problemă. De ce în învăţământul medical un profesor nu este lăsat să-şi desemneze descendenţii pe criteriile normale pe care le-am învăţat eu de la Prof. Lupu şi care permit formarea şi menţinerea unei scoli. De ce aplicăm criterii care nu au nici o legătură cu activitatea medicului şi a cadrului didactic în echipă?

Actualele criterii ar putea fi folosite doar pentru medicii de laborator, care merg în străinătate şi reuşesc să obţină în colectivele de acolo performanţă ştiinţifică şi cercetările lor să fie publica te în revistele din străinătate.

Medicii care trudesc aici la patul pacienţilor, în camere de gardă înghesuite, când au ei timp oare să elaboreze acele lucrări ştiinţifice magistrale care să fie acceptate în revistele de mare renume internaţional? Eu aş vrea să vă întreb şi aş vrea să păstraţi cuvânt cu cuvânt ce vă spun acum: când vă alegeţi soţul, când vă căsătoriţi, îi cereţi lucrările pe care le-a publicat? Nu! Aceste criterii nu au nici o legătură cu ceea ce ar trebui să se întâmple într-o cameră de gardă, într-un spital. Ele au legătură, eventual, cu activitatea dintr-un laborator de fizică, de chimie sau de bacteriologie.

Astfel, rezidenţii pleacă pentru că nu le putem oferi, în acest moment, în mod serios, un loc de muncă şi un viitor. Pe ceea ce munceşti într-un spital din România nu poţi să publici într-o revistă din Germania. Şi atunci, colegi de valoare obişnuită, părăsesc România şi merg în alte ţări şi acced ca simpli cercetători în diverse laboratoare. Ei au această şansă şi sper să se reîntoarcă cu un punctaj bun. Dar acest punctaj necesar nu este suficient pentru a defini un medic. Nu cred că un bolnav îl pune pe doctor să scoată CV-ul să vadă pe la ce universităţi a trecut şi în ce reviste şi-a publicat articolele. Din păcate şi de data aceasta ne-am făcut de râs. Este foarte important să cumulezi un punctaj, dar acest punctaj, aşa cum a fost gândit, strică, generează tensiuni şi nu în ultimul rând fraudă.

reporter mf Alături de profesorul Mincu aţi pus bazele rezidenţiatului sub forma actuală. Ce părere aveţi de rezidenţiatul de 3 ani?

Aduc un respectuos salut Prof. Mincu care, în anii 1993-1994, m-a chemat la Ministerul Sănătăţii pentru a prelua funcţia de director general al Institutului de Pregătire Post-universitară a Medicilor şi de a curma erorile care se produceau în desfăşurarea secundariatului. În acea perioadă am descoperit foarte multe lucruri ciudate, anacronisme. Am primit din partea dânsului susţinerea în resurse umane şi financiare pentru a organiza noua formă de rezidenţiat. Nu vă pot spune câte obstacole am întâlnit în cale, unele porneau de la un scepticism de neînţeles, altele dintr-o rea voinţă sau din aversiuni personale faţă de echipa de atunci de la MS. Până la urmă, rezidenţiatul s-a impus, el fiind făcut exact după modelul rezidenţiatelor susţinute în Marea Britanie, Olanda şi Germania. În momentul de faţă medicul român îşi poate echivala diploma în oricare dintre ţările europene şi aceasta se datorează faptului că atunci am putut să impunem un program de 4, 5 sau 6 ani de rezidenţiat, corespunzător normelor europene.

Ulterior, s-a putut observa că, în anumite Specialităţi, numărul de ani este prea mic şi sa mai adăugat un an (de exemplu: chirurgia vascularo-cerebrală), iar pentru alte specialităţi durata de pregătire părea să fie prea lungă. Aşa că rezidenţiatul de 3 ani ar putea fi soluţia doar în acele specialităţi în care nu sunt necesare prea multe stagii de pregătire.

Sunt partizanul unei flexibilităţi, adaptabilităţi în modul de pregătire în rezidenţiat, dar fără a ne depărta prea mult de modelul admis la nivel european, pentru că altfel pierdem dreptul de recunoaştere a diplomelor eliberate în România.

Care sunt primele 3 lucruri pe care le-aţi face în România, dacă aţi fi numit ministru al sănătăţii?

11 9

Aş înfiinţa de urgenţă Facultatea de Pediatrie şi Facultatea de Igienă. Este penal ceea ce se întâmplă la nivel de îngrijirea copilului în România” În primul rând aş vrea să vă spun că nu este nevoie de aşa ceva, Dl. Ministru Vasile Cepoi fiind un om onest şi bun profesionist.

Dar dacă doriţi să improvizăm atunci notaţi: iaş chema pe toţi ceilalţi ministri de dinaintea mea pentru a mă pune de acord, indiferent de orientarea politică. Al doilea lucru: aş cere Institutului de Statistică să-mi dea datele de morbiditate şi mortalitate, iar al treilea lucru pe care l-aş face ar fi: ÎNFIINŢAREA DE URGENŢĂ a Facultăţii de Pediatrie şi a Facultăţii de Igienă. Nici nu ştiţi cât de mare nevoie avem de pediatri veritabili şi de o facultate de igienă. În momentul de faţă problemele de morbiditate şi mortalitate infantilă sunt cutremurătoare. Este penal ceea ce se întâmplă la nivel de îngrijirea copilului, în România. Dacă eu, ca profesor universitar, am probleme pentru a găsi un pediatru cu care să mă sfătuiesc, mă întreb ce fac ceilalţi oameni care nu au cunoştinţele pe care le am eu în domeniul medicinei.

Aţi avut privilegiul de a vă naşte într-o familie în care excelenţa a primat. Spuneţimi cel puţin un principiu după care v-aţi ghidat viaţa.

Să nu-i faci altuia ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se întâmple. Şi acum vă pun o întrebare pe care o pun tuturor celor pe care îi intervievez. Dacă nu aţi fi fost doctor, ce v-ar fi plăcut să faceţi în viaţă?

Arhitectură. A fost o dorinţă a familiei.

Arhitectura combină perfect matematica cu arta, exactitatea cu imaginaţia!

12

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

Imunomodulatoare de natură vegetală Numeroase maladii apar ca o consecinţă a scăderii capacităţii de apărare a organismului. Cercetările au condus la izolarea şi caracterizarea, din regnul vegetal, a numeroase substanţe care stimulează mecanismele imunitare nespecifice. Perspectivele terapeutice ale acestor principii active sunt strâns legate de progresele în domeniul fascinant al imunologiei.

Morinda Citrifolia

Dr. farm.

George Dan Mogoşanu Poliholozide Poliholozidele cu proprietăţi imunostimulatoare sunt macromolecule liniare sau ramificate, polimeri de oze (ramnoza, galactoza, xiloza, arabinoza, manoza) şi acizi uronici (acid galacturonic).

Datorită structurii heterogene şi masei moleculare mari, cu limite largi de variaţie (30–1000 kD), determină stimularea sintezei de

interferon, factor cu efect antitumoral şi antiviral.

Cercetările din ultimii ani au evidenţiat numeroase structuri poliholozidice imunomodulatoare, unele dintre ele cu aplicaţii clinice importante în tratamentul unor carcinoame. Astfel, se remarcă poliholozidele omogene ( -glucani) produse de ciuperci: lentinan, ganoderan, krestină, schizofilan.

Lentinus edodes este o specie originară din Orientul Îndepărtat (China, Coreea, Japonia), dar cul-

tivată pe toate continentele. Creşte pe trunchiul degradat al unor arbori: fag, stejar, mesteacăn, castan. Prezintă pălărie mare, robustă, de culoare brună sau marodeschis, acoperită cu scuame. Are miros caracteristic, puternic, care se intensifică după uscare, din acest motiv fiind denumită şi „ciuperca parfumată de castan”.

Lentinanul are proprietăţi imunostimulatoare, antitumorale, antibacteriene, antivirale. Se utilizează în tratamentul carci-

noamelor gastrice, colorectale şi mamare. Administrat i.v., 2 mg/săptămână, asociat cu citostatice, restabileşte statusul imunitar, creşte calitatea şi durata vieţii pacienţilor oncologici, prin scăderea efectelor secundare chimioterapiei (greaţă, căderea părului, imunosupresie). De asemenea, ameliorează starea de sănătate a bolnavilor infectaţi cu HIV. În doze terapeutice, lentinanul nu induce reacţii alergice, hemoliză, tulburări de coagulare, efecte mutagene.

Nu trece în laptele matern. Totuşi, prezintă unele efecte secundare (greaţă, vomă, senzaţie de presiune toracică, hematurie) care dispar la întreruperea administrării.

Ganoderma lucidum este o specie răspândită pe toate continentele, spontană în pădurile de foioase, la baza arborilor, pe rădăcini sau fragmente lemnoase aflate în curs de degradare. Fructificaţiile sunt inodore şi insipide, cu picior de consistenţă suberoasă şi pălărie rotundă sau reniformă, de culoare roşie-brună, lucioasă. În scop medicinal, specia se cultivă mai ales în Asia (China, Taiwan, Coreea, Malayezia, Thailanda) şi în America de Nord.

Pentru acţiunea imunostimulatoare şi antitumorală, extractele de Ganoderma se folosesc fie în monoterapie, fie asociate cu chimioşi/sau radioterapia, în tratamentul unor neoplasme cu diferite localizări. Normalizează parametrii biochimici, imunologici şi hematologici, contribuind la creşterea calităţii şi la prelungirea duratei de viaţă a pacienţilor. Produsul este lipsit de toxicitate, la doze terapeutice.

Lectine Lectinele sunt glicoproteine de origine neimună, capabile să aglutineze anumite celule (eritrocite, limfocite, spermatozoizi, celule stem etc.), glicoconjugate sau toxine, ca urmare a recunoaşterii specifice şi legării reversibile a ozelor sau oligozidelor din aceste structuri.

Lectinele, denumite şi aglutinine, fitoaglutinine sau fitohemaglutinine, nu sunt nici anticorpi şi nici enzime. Au fost descoperite în plante, dar şi în animale (nevertebrate, reptile). În patologia umană, lectinele sunt folosite ca markeri în diagnos-

ticul histopatologic al unor tumori.

Prima lectină, ricina, a fost izolată din Ricinus communis (ricin).

Acţiunea antitumorală a ricinei poate fi amplificată prin inducerea de anticorpi monoclonali, care se pot lega de catena A, rezultând o imunotoxină specifică antigen-dirijată. Această posibilitate deschide drumul ricinei către aplicaţii terapeutice în domeniul bolilor neoplazice sau de natură virală şi al imunosupresiei. În tratamentul leucemiilor, ricina se asociază cu alte antitumorale (vincristină, daunorubicină, cisplatină).

La pacienţii imunodeficitari, lectinele sunt utile dacă se asociază transplantului medular: cea mai activă este lectina din soia, SBA – Soya Binding Agglutinin, folosită în tratamentul bolii de iradiere (Cernobâl, 1986).

Asociate cu microelemente, lectinele din Viscum album (vâsc), denumite ML (Mistletoe Lectin) sau VAA (Viscum Album Agglutinin), se folosesc pentru acţiunea antitumorală şi imunostimulatoare, ca adjuvante în tratamentul tumorilor maligne. În doze de 1–3 ng/ml, lectinele au efect antileucemic şi imunostimulator.

Prin fierbere, produsul medicinal se inactivează. Din acest motiv, vâscul se administrează sub formă de: pulbere de frunze uscate, înghiţită ca atare, 1 g/zi, la o singură administrare, dimineaţa, pe nemâncate; macerate alcoolice şi alcoolaturi obţinute din planta proaspătă (cele mai active din punct de vedere terapeutic); macerat apos – reţeta corectă pentru tratamentul hipertensiunii arteriale prevede administrarea, timp de trei săptămâni, a unui macerat din 2.5 g pulbere de vâsc la o ceaşcă de apă rece, lăsat în repaus 2–3 ore şi apoi filtrat. În doze terapeutice, la administrare orală, produsele pe bază de extracte din vâsc nu prezintă toxicitate, însă pe cale parenterală pot induce reacţii adverse locale: necroză, cefalee, febră (prin stimularea imunităţii), tulburări circulatorii şi chiar manifestări alergice.

Din punctul de vedere al contraindicaţiilor, se au în vedere hipersensibilitatea la proteine, infecţiile cronice progresive (TBC), hipertermia.

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

13

Lignani Lignanii cu proprietăţi medicinale sunt dimeri fenilpropanici, rezultaţi prin condensarea a două molecule de coniferol.

Siringarezinolul şi eleuterozidele din compoziţia vâscului şi a ginsengului siberian au proprietăţi imunomodulatoare şi adaptogene.

Datorită acţiunii lor antimitotice, unii lignani prezintă aplicaţii în terapia antineoplazică a carcinomului Eagle, carcinomului nasofaringian KB, leucemiei limfocitare P-388:

Ganoderma Lucidum derivaţii de semisinteză ai podofilotoxinei, matairezinolul izolat din Forsythia viridissima (forsiţie), austrobailignanii din compoziţia lemnului speciei exotice Austrobaileya scandens.

Antrachinon-derivaţi Antrachinon-derivaţii naturali sunt compuşi aromatici cu structură de bază nucleul antracenic.

Prin conţinutul de antrachinonderivaţi (morindonă, morindozide, damnacantal), fructele recoltate de la specia Morinda citrifolia (noni, dud indian) prezintă acţiune imunostimulatoare, antitumorală, antimicrobiană, coleretic-colagogă, tonifiantă, antidepresivă, febrifugă, antimigrenoasă.

Acţiunea antitumorală se datorează, în principal, derivaţilor antrachinonici care inhibă diviziunea celulelor precanceroase şi stimu-

lează formarea limfocitelor T. Morindona este precursor în semisinteza daunomicinonei, agliconul agentului antitumoral daunomicina (daunorubicina).

Saponozide triterpenice Saponozidele triterpenice sunt compuşi naturali cu structură tetraciclică sau pentaciclică, derivaţi de izopren. Pentru acţiunea tonică generală, imunostimulatoare şi antistres-adaptogenă, de care sunt responsabile ginsenozidele, cel mai cunoscut şi utilizat remediu este ginsengul sau rădăcina vieţii. În funcţie de provenienţa geografică şi de speciile producătoare, există mai multe sorturi de ginseng: coreean (Panax ginseng), chinezesc sau I TU3 PU ' U03RP N: S4DU< STOPRH T> D „de Japonia” sau „de Chikusetsu”, „de Himalaya”, american, siberian.

De peste 2000 de ani, medicina tradiţională chineză recomandă rădăcina de ginseng ca remediu antiastenic, utilizat în geriatrie, pentru tonificarea organismului şi stimulare endocrină. Efectele fitogeriatrice se concentrează mai ales în direcţia combaterii aterosclerozei, „renăscând speranţa unei noi tinereţi”. Ca atare sau în diverse combinaţii, ginsengul siberian este utilizat ca remediu biostimulator pentru cosmonauţi.

Dozele active de ginseng sunt destul de ridicate (1-2 g/zi) şi se administrează sub formă de pulbere, decoct, vin medicinal, tinctură, preparate standardizate, ca atare sau în asociere cu aromatizanţi de tip scorţişoară. Tratamentul cu pulbere de ginseng nu trebuie să depăşească 2 g/zi, iar cura nu trebuie continuată mai mult de trei luni.

Polifenoli Pentru conţinutul de polifenoli, cel mai important remediu vegetal este ceaiul verde, folosit ca protector antitumoral, în profilaxia cancerului. Acţiunea protectoare a ceaiului verde faţă de consecinţele iradierii a fost descoperită de către medicii japonezi în tratamentul bolii de iradiaţie, după exploziile atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.

Ceaiul verde se obţine din frunze lăsate la veştejit, stabilizate prin uscare rapidă, în maximum

două zile de la recoltare, şi apoi rulate. Uscarea se poate face prin metoda tradiţională chinezească (încălzire pe plăci metalice, la 45500 C) sau prin metoda japoneză, cu abur fierbinte. Infuzia are o uşoară nuanţă verde-gălbuie şi o aromă specifică.

La persoanele sensibile la acidul clorogenic şi taninul din ceai, pot să apară reacţii adverse: iritaţie gastrică, greaţă, scăderea apetitului, constipaţie sau diaree.

Alături de poliholozidele cu structură specială şi de uleiul volatil, polifenolii derivaţi de acid cafeic (echinacozida, acidul cicoric, cinarina) sunt responsabili de acţiunea imunostimulatoare, antibiotică şi virustatică a speciilor de Echinacea, utilizate pentru proprietăţile cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, regeneratoare hepatice, antimitotice, în urologie, ginecologie, dermatologie, ORL (viroze respiratorii).

Uleiuri volatile Conform normelor internaţionale, uleiurile volatile sunt lichide lipofile, cu aromă puternică, care se evaporă total, nu lasă pete grase şi care se obţin fie prin distilare cu vapori de apă, fie prin presare. Uleiurile volatile pentru uz farmaceutic se obţin numai prin distilare cu apă, antrenare cu vapori de apă sau presare.

Dintre componentele uleiurilor volatile, pentru proprietăţile imunomodulatoare, cele mai

cunoscute sunt terpineolul, citralul, timolul, carvacrolul, eugenolul, cinamaldehida. Acestea prezintă acţiune directă, de stimulare a imunităţii, prin creşterea titrului de limfocite T în sângele periferic şi în ganglionii limfatici mezenterici.

Concentraţiile active in vivo sunt de 200 de ori mai mici decât cele care dau rezultate in vitro, fiind comparabile cu concentraţiile hormonilor circulanţi. La administrare internă, uleiurile volatile declanşează efecte indirecte, pe baza unor mecanisme fitohormonale fiziologice, fiind purtătoarele unui „mesaj” ce permite potenţarea fenomenelor de reacţie (rezistenţă) a organismului la infecţii.

Aromaterapia antiinfecţioasă, una din principalele direcţii de utilizare a uleiurilor volatile, se aplică în cazul bolnavilor alergici la antibiotice şi în maladii infecţioase cronice, la care tratamentul cu antibiotice este ineficient. Până la aflarea rezultatului aromatogramei, pacientul se tratează cu un amestec de uleiuri volatile de lămâiţă, cimbru, cuişoare şi scorţişoară, active universal.

Perspectivele terapeutice ale imunomodulatoarelor de natură vegetală cuprind mai multe direcţii: terapia antitumorală, bolile autoimune, maladiile infecţioase (infecţii intraspitaliceşti; forme cronice, rezistente la tratament; infecţii oportuniste, la pacienţi cu risc; infecţii virale etc.).

14

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

Toxiinfecţiile

alimentare Cele mai multe cazuri de toxiinfecţii alimentare se înregistrează vara, căldura favorizând multiplicarea bacteriilor patogene în alimente.

Prof. dr. Emanoil Ceau[u Clinica de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr.Victor Babeş” U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti Toxiinfecţiile alimentare sunt boli infecţioase acute, cu manifestări în principal digestive, apărute după ingestia de alimente care conţin germeni patogeni şi/sau toxinele lor în cantitate mare.

Manifestările clinice apar în maxim 72 de ore după ingestia alimentului incriminat. În literatura şi practica medicală din ţările de limbă engleză, în cadrul toxiinfecţiilor alimentare sunt incluse şi intoxicaţiile alimentare produse prin ingestia de alimente care conţin toxice nemicrobiene (intoxicaţia cu histamină prin consumul unor specii de peşte, intoxicaţia cu ciuperci etc.).

Etiologia toxiinfecţiilor alimentare este dominată de Salmonella spp (60% - 70% din cazuri) şi Staphylococcus aureus enterotoxigen (20% - 30% din cazuri). Alţi germeni implicaţi sunt: B.cereus, Cl.perfringens, E.coli, Yersinia enterocolitica, Campylobacter, Proteus, etc.

Boala se manifestă sporadic (aceste cazuri sunt diagnosticate de obicei ca enterocolite acute)

sau sub formă de focare epidemice cu zeci, sute sau mii de cazuri.

Alimentele mai frecvent implicate în producerea toxiinfecţiilor alimentare sunt ouăle şi preparate-

le din ouă (maioneze, creme etc.), laptele şi preparatele din lapte (frişca, brânza, cremele etc.), carnea şi preparatele din carne. Sunt alimente în care există din abundenţă substanţele nutritive (în principal proteine) necesare multiplicării germenilor.

Sursele de infecţie, de la care se contaminează alimentele, sunt umane şi animale: l Salmonella: păsări, animale domestice şi omul (tubul digestiv); l Staphylococcus: animale, în special bovine (mastita), omul (infecţii cutanate, portaj nazal şi faringian); l E. coli: omul (tubul digestiv); l Cl. Perfringens: animale, omul (tubul digestiv).

Toxiinfecţiile alimentare se manifestă clinic prin vărsături, scaune diareice, dureri abdominale, febră. Dacă scaunele şi vărsăturile sunt frecvente şi abundente şi/sau aportul hidric este insuficient se produce deshidratarea (senzaţie de sete, diminuarea turgorului cutanat, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale până la colaps, diminuarea diurezei până la anurie) de diferite grade (medie, uşoară sau severă). În funcţie de etiologie, epidemiologia şi tabloul clinic al bolii prezintă unele particularităţi.

Toxiinfecţia alimentară cu Salmonella (bacili gram negativi, aerobi)

Alimentele contaminate mai frecvent cu salmonele sunt ouăle (în special de raţă) şi preparatele din ouă (maioneze, creme etc.) insuficient prelucrate termic, carnea şi preparatele din carne. După o incubaţie de 12-48 ore, debutul este brusc iar boala se manifestă cu stare de rău, febră, greţuri, vărsături (puţin frecvente), colici abdominale, scaune diareice, fecaloid apoase, galben-verzui (aspect de „piure de mazăre”), cu mucozităţi, rar cu striuri sanghinolente, fetide. Evoluţia este lent favorabilă în 2-7 zile, rareori mai mult (până la 14 zile).

Toxiinfecţia alimentară cu Staphylococcus aureus enterotoxigen (coci gram pozitivi, aerobi, secretori de enterotoxină tip A – E) Enterotoxina este termorezistentă, rezistând până la 30 de minute la temperatura de 1000 C şi mai multe luni la refrigerare.

Alimentele cel mai frecvent implicate sunt cele cu un conţinut bogat în proteine şi glucide, laptele, preparatele din lapte (frişca, brânza dulce, brânza sărată), carnea, preparatele din carne, cremele, îngheţata etc. Alimentele pot fi contaminate chiar de la sursă (laptele de la mastita vacilor) sau ulterior pe durata preparării şi/sau manipulării, de la persoane cu leziuni cutanate stafilococice (panariţiu, piodermită, furuncul) sau cu portaj nasofaringian.

Incubaţia este de 1-4 ore (30 de minute – 6 ore). Debutul brusc.

Manifestările clinice sunt dominate de greaţă intensă şi vărsături repetate, mai puţin de scaunele diareice (pot lipsi) şi durerile abdominale (de mică intensitate). Febra este absentă sau de mică amplitudine.

Evoluţia este rapid favorabilă, în 24-48 de ore.

Toxiinfecţia alimentară cu Cl. Perfringens (bacili gram pozitivi, anaerobi, sporulaţi) Cl. Perfringens este prezent în intestinul animalelor, dar şi al omului. Poate contamina carnea în timpul sacrificării animalelor.

Alimentele implicate în producerea toxiinfecţiei alimentare sunt carnea şi preparatele din carne (sporii rezistă la fierbere) păstrate la temperatura camerei. Toxiinfecţia alimentară este produsă de ingestia unei cantităţi mari de bacterii (105/gr.aliment) şi/sau a enterotoxinei preformate în aliment. Există mai multe tipuri de Cl.perfringens care secretă enterotoxine diferite.

Tipul A este implicat cel mai frecvent în producerea toxiinfecţiei alimentare. Incubaţia este de 8-36 de ore. Debutul este brusc, iar tabloul clinic dominat de greaţă, diaree apoasă şi dureri abdominale. Vărsăturile şi febra (moderată) apar rar. Evoluţia este favorabilă în 1-5 zile.

Tipurile C şi mai ales F de clostridium perfringens, mai rar implicate în toxiinfecţiile alimentare, determină o enterocolită necrozantă, hemoragică, cu evoluţie severă („enteritis necroticans”).

Toxiinfecţia alimentară cu B. cereus (bacili gram-pozitivi, aerobi, sporulaţi) Bacilii sunt prezenţi în sol, de unde pot contamina produsele vegetale (în special cerealele) şi mai rar carnea. Bacilii prezenţi în alimentelele contaminate produc cantităţi mari de enterotoxină (termostabilă sau termolabilă).

Alimentele implicate mai frecvent în producerea toxiinfecţiei alimentare sunt orezul şi preparatele din orez, alte cereale, preparatele vegetale deshidratate (cartofi, mazăre etc.) insuficient prelucrate termic şi păstrate la temperatura camerei (ceea ce permite multiplicarea bacteriilor şi producerea de enterotoxină în cantitate mare).

Enterotoxina termostabilă determină o toxiinfecţie alimentară cu incubaţie scurtă (1-6 ore), vărsături alimentare (în toate cazurile) la

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

care se asociază, în o treime din cazuri, scaune diareice apoase şi colici abdominale. Enterotoxina termolabilă determină o toxiinfecţie alimentară cu incubaţie mai lungă (8-16 ore), scaune diareice apoase şi colici abdominale. Evoluţia este rapid favorabilă în 12-48 de ore, în ambele forme.

Tratamentul toxiinfecţiilor alimentare a) Reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică reprezintă primul gest terapeutic. Trebuie începută din momentul depistării bolnavului. Se face pe cale orală în deshidratările uşoare şi medii şi pe cale intravenoasă în deshidratările severe sau atunci când administrarea orală nu se poate practica (intoleranţă digestivă, vărsături incoercibile).

Pentru administrarea orală se folosesc sărurile de reechilibrare orală (Gesol). Ele sunt compuse din 3,5 g clorură de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu, 1,5 clorură de potasiu şi 20 g glucoză. Glucoza are rolul de a favoriza absorbţia intestinală de apă şi electroliţi.

Unele preparate conţin, în loc de

bicarbonat de sodiu (care este instabil), 2,9 g citrat trisodic. Sărurile şi glucoza se găsesc ambalate în plicuri din folie de staniol. Se dizolvă, în momentul folosirii, întrun litru de apă sau ceai de mentă.

Soluţia de administrat intravenos, cunoscută sub denumirea de Soluţia 541, conţine la 1 litru de apă distilată, 5 g clorură de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu şi 1 g clorură de potasiu. Când nu este disponibilă, se poate înlocui cu soluţia Hartman sau cu solutia Ringerlactat. În deshidratarea uşoară se administreazã săruri de reechilibrare orală în cantitate de 50ml/Kgc în decurs de 4 ore. În deshidratarea medie se administrează săruri de reechilibrare în cantitate de 80ml/kgc în decurs de 4 ore. În caz de intoleranţă la glucoză (prezentă mai ales la copiii cu malnutriţie protein calorică) administrarea de Gesol accentuează diareea. În aceste cazuri se foloseşte soluţia 541 administrată i.v. sau pe cale orală diluată cu apă sau ceai de mentă (2 părţi soluţie 541, 1 parte apă). În deshidratarea severă se administrează solu-

ţia 541, în cantitate de 100 ml/kgc în decurs de 2 ore. Această perioadă este de 4 ore la copii, vârstnici şi persoane cu insuficienţă renală cronică sau cardiopatii.

La copii, în special sugari şi copiii mici, necesarul de lichide va fi format din 2/3 soluţie 541 şi 1/3 soluţie glucoză 5%.

Corectitudinea reechilibrării hidroelectrolitice şi acido-bazice se apreciază prin îmbunătăţirea stării generale, revenirea la normal a TA şi a pulsului, normalizarea turgorului cutanat, reluarea diurezei. În aprecierea eficienţei reechilibrării hidroelectrolitice, parametrul cel mai fidel este pulsul (ritm şi amplitudine). TA se poate normaliza şi după administrarea a jumătate din necesar. Diureza se reia după 6-12 ore.

După obţinerea reechilibrării se va proceda, în continuare, la menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic. Pentru aceasta, se vor măsura pierderile de lichide (scaun, vărsături, urină), produse în perioada de 4 ore (respectiv 2 ore), în care s-a făcut reechilibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică. Aceste pierderi, exprimate în ml, se vor înmulţi cu o constantă (1,5) şi rezultatul obţinut reprezintă cantitatea de lichide (soluţie Gesol sau 541), care se va administra în următoarele 4 ore (respectiv 2 ore). Aceste determinări se vor efectua pe toată durata bolii diareice, pe perioade de 4 ore (respectiv 2 ore). În practica curentă, în special atunci când există un număr mare de cazuri care trebuie tratate şi personalul sanitar este insuficient, se poate folosi o metodă mai simplă. După ce s-a obţinut reechilibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică se recomandă bolnavului să bea cantitatea de gesol care îi asigură o diurezã normală şi lipsa senzaţiei de sete. În cazul copiilor, pentru copiii mai mici de 24 luni se administrează 100 ml Gesol pentru fiecare scaun diareic, iar pentru copiii de 2-9 ani, 200 ml Gesol pentru fiecare scaun diareic. b) Tratamentul dietetic. Este util în toate cazurile. Alimentele recomandate iniţial sunt supa de zarzavat strecurată, orezul fiert,

sucul de morcovi, brânza proaspătă de vacă, pesmetul, grisinele, biscuiţii simpli. Foarte rapid (24-48 de ore) se introduc în alimentaţie carnea fiartă, brânza telemea, urda, pâinea. c) Tratamentul simptomatic.

Greaţa şi voma se pot combate prin administrare de antiemetice iar colicile abdominale prin aplicarea pe abdomen de comprese calde uscate sau umede (uşor alcoolizate). Este bine să nu folosim medicamente care încetinesc tranzitul intestinal deoarece se încetineşte şi eliminarea din intes-

15

tin a bacteriilor şi toxinelor implicate în producerea toxiinfecţiilor alimentare. d) Tratamentul etiologic.

Formele uşoare şi medii de toxiinfecţii alimentare nu necesită tratament etiologic. Tratamentul etiologic este indicat în formele severe şi potenţial severe (sugari, vârstnici, persoane cu afecţiuni cronice, cu terapie citostatică sau imunosupresoare etc). Antibioticele indicate sunt acidul nalidixic, fluorochinolonele (ciprofloxacina), colimicina (la sugari), în doze uzuale, timp de 3-5 zile.

Iaşi, 21-23 iunie 2012 Prima Conferinţă Internaţională a Societăţii Române de Hipertensiune Medicina de Familie: Noi date despre un pericol tăcut - HTA Dr. Răzvan Miftode Desfăşurată în sediul Bibliotecii Universitare, prima Conferinţă a Societăţii Române de Hipertensiune (SRH) a reunit personalităţi medicale: Prof.dr. Maria Dorobanţu, Prof. dr. Eduard Apetrei, Prof. J. Redon, Prof. P. Nilsson, Prof. A. Zanchetti, Prof. A. Heagerty, Prof.

G. Mancia, Prof. Cătălina Arsenescu – Georgescu, Conf. Florin Mitu, Prof. C. Macarie, Prof. I. Bruckner, Prof. D. Lighezan, Prof. L. Gherasim, Prof. R. Căpâlneanu şi alţi distinşi specialişti în domeniu.

Organizatorul manifestării, SRH, a oferit întâlniri de lucru ale delegaţiilor ţărilor balcanice cu scopul de a crea o reţea regională de luptă contra HTA, comunicarea către public a rezultatelor studiilor epidemiologice (SEPHAR II pentru România, NATPOL III pentru Polonia şi post-MONICA - pentru Cehia), workshop-uri, dar şi sesiuni dedicate medicilor de familie şi medicilor rezidenţi cardiologi sau acţiuni de educaţie sanitară destinate pacienţilor hipertensivi şi o sesiune de postere cu de 28 de titluri, realizate de echipe de cercetare din România.

Sesiunea rezervată studiilor din medicina de familie a fost susţinută de reprezentanţii Societăţii Medicilor de Familie din judeţul Iaşi, şi moderată de dr. Rodica Tănăsescu şi dr. Răzvan Miftode. Sau prezentat rezultatele parţiale din cinci studii realizate pe loturi de pacienţi hipertensivi din urban şi rural.

Pentru specialitatea de medicina familiei, această manifestare de prestigiu a configurat rolul esenţial pe care-l are în managementul bolii, dar şi potenţialul ştiinţific care poate fi fructificat.

100 de medicamente riscă să dispară de pe piaţă Discuţiile avute de producătorii de medicamente generice cu Guvernul, privitoare la modificarea taxei clawback, au eşuat: sute de medicamente cu preț accesibil riscă să dispară de pe piață, au avertizat reprezentan]ii produc\torilor de generice.

Autoritățile au respins orice propunere formulată de reprezentanții industriei producătoare de medicamente generice.

În contextul în care principalul argument al Guvernului pentru menținerea taxei în formula actuală este îndeplinirea acordului cu Fondul Monetar Internațional şi Comisia Europeană, companiile membre APMGR au cerut celor două instituții să se pronunțe public asupra menținerii taxei clawback în forma actuală.

Pentru majoritatea producătorilor de medicamente generice, evitarea insolvenţei nu se va putea face decât prin re-evaluarea portofoliului de produse, renunțându-se la acele medicamente compensate care, din cauza nivelului taxei clawback, au ajuns sub pragul de rentabilitate. Pentru a da o imagine clară asupra gravității situației, APMGR a solicitat companiei de cercetări de piață CEGEDIM să identifice primele 100 de medicamente care riscă să dispară de pe piață ca urmare a aplicării taxei clawback în forma actuală.

16

eveniment

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NU===frkfb=OMNO

„Managementul strategic şi noi modele de business în piaţa farmaceutică actuală” Cea de-a treia ediţie a Forumului Industriei Farmaceutice (FIF 2012), organizată de Pharma Business Solutions sub patronajul Ministerului Sănătăţii, a reunit la masa dialogului principalii actori din industria farmaceutică.

2012 Sub tematica “Managementul strategic şi noi modele de business în piaţa farmaceutică actuală”, peste 150 de manageri de top din industria farmaceutică, dar şi reprezentanţii autorităţilor au avut ocazia să dezbată pe marginea celor mai importante probleme care marchează astăzi industria farmaceutică, precum impactul taxei clawback, creşterea exportu-

2011, iar în acest an se estimează că va atinge 700 de milioane de euro.

Preşedintele Consiliului Concurenţei (CC), dr. Bogdan Chiriţoiu, a adus în atenţia participanţilor o serie de concluzii şi recomandări ale CC pentru piaţa farmaceutică din perspectiva investigaţiilor recent finalizate. În ceea ce priveşte taxa clawback,

Conf. dr. Alexandru Rafila

Efthymios Papataxiarchis, dr. Bogdan Chiri]oiu, dr. Radu R\[inar, conf. dr. Alexandru Rafila, Petru Cr\ciun rilor paralele, plăţile întârziate în tranzacţiile comerciale, dar şi actualizarea listei de medicamente compensate şi gratuite.

Taxa clawback, în atenţia Consiliului Concurenţei În prima sesiune, seria discuţiilor a fost deschisă de directorul general al Cegedim România, Petru Crăciun, care a realizat o selecţie de date calitative şi cantitative a pieţei farmaceutice din ultimii 5 ani. Directorul Cegedim a precizat faptul că în ultimii 5 ani, volumul total de medicamente a înregistrat o uşoară scădere, iar exporturile paralele sunt în creştere. Potrivit specialistului exportul paralel a atins în România aproximativ 500 de milioane de euro în

Efthymios Papataxiarchis

Parteneri

preşedintele CC a declarat că nu doreşte ca tensiunile create să dea naştere unui boicot din partea producătorilor de medicamente

managing director Janssen Pharmaceuticals, Johnson&Johnson, care a subliniat necesitatea medicamentelor inovatoare în sistemul de sănătate din România. “Inovaţiile din industria farmaceutică sunt importante pentru pacienţi şi pentru sistemul sanitar. De aceea, autorităţile trebuie să recunoască importanţa şi valoarea medicamentelor inovatoare. Accesul pacienţilor la medicamentele noi trebuie să devină o prioritate pentru Guvernul Român”, a precizat Makis Papataxiarchis.

Dragoş Damian [i dr. Sorin Popescu aşa cum s-a întâmplat în 2008, când distribuitorii au blocat piaţa, cerând reactualizarea cursului valutar. “TVA şi adaosurile de distribuţie şi farmacie ar trebui excluse din cuantumul taxei clawback, aplicată la vânzările producătorilor de medicamente”, a declarat dr.

Bogdan Chiriţoiu. Însă, preşedintele Consiliului Concurenţei a avertizat că, în cazul în care vor exista acţiuni concentrate ale jucătorilor din industrie de modificarea a legii privind taxa clawback, acestea vor fi sancţionate. “Abordând costurile, pierdem valoarea” a fost mesajul trimis de Makis Papataxiarchis,

Lista de medicamente compensate, reanalizată Dezbaterile au continuat şi în partea a doua a evenimentului.

Ministrul Secretar de Stat, conf. dr.

Alexandru Rafila, i-a asigurat pe reprezentanţii industriei farmaceutice de faptul că Ministerul Sănătăţii este deschis dialogului şi va da dovadă de flexibilitate în ceea ce priveşte taxa clawback.

De asemenea, dr. Alexandru Rafila a făcut referire şi la lista de medicamente compensate care ar putea fi actualizată. Potrivit oficialului, peste o sută de medicamente noi sunt analizate de specialiştii

din Ministerul Sănătăţii, care şi-au propus să actualizeze lista de medicamente compensate, blocată din 2007. Medicul şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Dr. Marius Filip, a reliefat importanţa suplimentării surselor de finanţare pentru Fondul Asigurărilor de Sănătate, punctând că este aproape inevitabilă creşterea contribuţiilor la acest fond, dacă se doreşte supravieţuirea sistemului sanitar. Medicul şef a anunţat faptul că CNAS are în vedere perierea actualei liste de medicamente, “Trebuie să găsim soluţii şi trebuie să creştem contribuţia pentru asigurările de sănătate. Este necesară perierea actualei liste de medicamente, adică scoaterea de pe listă a medicamentelor care de fapt nu există. Există o comisie comună a Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care va analiza lista medicamentelor compensate, iar cele care nu mai pot fi pe listă vor fi eliminate”, a conchis dr.

Marius Filip.

Creşterea veniturilor în Sănătate, indispensabilă A treia sesiune a debutat cu o scurtă prezentare privind Sistemul de Asigurări de Sănătate din România. În urma unei analize, analistul Radu Comşa, Managing Partner Mindrating, a ajuns la concluzia că veniturile pentru sănătate au intrat în declin, simultan cu creşterea consumului de servicii şi medicamente. “Subvenţiile pentru acoperirea deficitelor au salvat fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la colaps în 2010 şi 2011. Pentru a creşte calitatea şi accesul la servicii, România are nevoie de mai multe resurse în componenta de asigurări sociale. În lipsa măsurilor de creştere a veniturilor, resursele sănătăţii - ca procent în PIB - vor scădea”, a specificat specialistul.

Dragoş Damian, preşedintele Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), a atacat spinoasa problematică a taxei clawback, care are o formă absolut originală în România. Potrivit preşedintelui APMGR, măsurile luate în ceea ce priveşte genericele sunt ineficiente, iar implementarea taxei de clawback este o soluţie pe termen scurt şi ar trebui să fie o ultimă măsură pe care autorităţile trebuia s-o aibă în vedere. În aceeaşi notă

Dr. Marius Filip s-a înscris şi poziţia şefului Grupului de comunicare al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, dr. Sorin Popescu, care a explicat faptul că bugetul alocat pentru medicamente nu trebuie să fie unul fictiv.

“Vom fi nevoiţi să plătim o taxă pentru veniturile pe care nu le-am realizat, pentru că noua taxă clawback se aplică la preţul de vânzare al medicamentelor, care include pe lângă preţul de producător, marja de distribuţie, adaosul farmaciilor şi TVA-ul”, a atras atenţia dr. Sorin Popescu. În concluzie, ediţia 2012 a Forumului Industriei Farmaceutice a reliefat nevoia unui dialog continuu între autorităţile sanitare şi industria farmaceutică, particularităţile pieţei româneşti impunându-l, dat fiind că dinamica acesteia, dar şi a business-ului cu medicamente din ţara noastră sunt vizibil marcate de măsurile pe care le impun instituţiile care reglementează domeniul.

Dr. Bogdan Chiri]oiu